Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Incertitudine de Masurare
Incertitudine de Masurare
8.1 DEFINITII
ABATERE STANDARD EXPERIMENTALA - pentru un sir de n masurari ale aceluiasi
masurand, este marimea s care caracterizeaza imprastierea rezultatelor si este data de formula:
n
s=
(x
i =1
x)
n 1
xi fiind rezultatul celei de-a i-a masurari, iar x fiind media aritmetica al celor n rezultate
considerate.
ABATERE STANDARD (a unei variabile aleatorii sau a unei distributii de probabilitate) radacina patrata pozitiva a variantei.
INCERTITUDINE DE MASURARE - parametru, asociat rezultatului unei masurari, care
caracterizeaza imprastierea valorilor ce in mod rezonabil ar putea fi atribuite masurandului.
CORECTIE valoare adaugata algebric rezultatului brut al unei masurari pentru
compensarea erorii sistematice.
EVALUARE DE TIP A (a incertitudinii) - metoda de evaluare a incertitudinii prin analiza
statistica a unei serii de observatii.
EVALUARE DE TIP B (a incertitudinii) - metoda de evaluare a incertitudinii prin alte
mijloace decat analiza statistica a unei serii de observatii.
INCERTITUDINE STANDARD - incertitudine a rezultatului unei masurari exprimata ca o
abatere standard.
international
pentru
exprimarea
incertitudinii
de
masurare
si
pentru
combinarea
In final s-a constituit Grupul de Lucru, compus din experti desemnati de BIPM, IEC, ISO si
OIML. Acest grup a primit urmatoarea insarcinare: sa elaboreze un document bazat pe
Recomandarea Grupului de Lucru BIPM pentru Exprimarea Incertitudinilor si care sa prevada
reguli de exprimare a incertitudinii de masurare pentru a fi utilizate in standardizare, etalonare,
acreditare de laboratoare si servicii metrologice.
Scopul unui asemenea ghid era :
In epoca actuala a pietii mondiale este imperativ ca masurarile executate in tari diferite sa
fie usor de comparat, iar calitatea masurarilor sa fie apreciata cantitativ peste tot in conformitate cu
aceeasi procedura.
Asa cum utilizarea aproape universala a SI a conferit coerenta tuturor masurarilor stiintifice
si tehnologice, un consens mondial asupra modului de caracterizare a calitatii masurarilor era
3
absolut necesar si fezabil. In felul acesta s-a ajuns la Ghidul pentru Exprimarea Incertitudinii in
masurari (caruia o sa-i spunem pe scurt Ghidul ISO).
8.3 OBIECTUL GHIDULUI
Acest Ghid stabileste reguli generale pentru evaluarea si exprimarea incertitudinii de
masurare, care pot fi urmate la diferite niveluri de exactitate si in multe domenii cum ar fi cele
implicate in:
o masura a erorii posibile in estimarea valorii masurandului, asa cum este data de
rezultatul masurarii.
Eroarea sistematica
Eroarea sistematica, ca si eroarea aleatorie, nu poate fi eliminata, dar de multe ori poate fi
micsorata. Daca o eroare sistematica provine dintr-un efect identificat al unei marimi de influenta
asupra rezultatului masurarii, ceea ce se va numi de acum inainte efect sistematic poate fi
cuantificat si, daca acesta este semnificativ ca marime in raport cu exactitatea ceruta in masurare,
se poate aplica o corectie sau un factor de corectie. Se presupune ca rezultatul unei masurari a
fost corectat fata de toate efectele sistematice identificate si ca s-a incercat prin toate mijloacele
identificarea acestor efecte.
Incertitudinea rezultatului unei masurari reflecta lipsa cunoasterii exacte a valorii
masurandului. Rezultatul corectat al unei masurari pentru efecte sistematice identificate este inca
doar un estimator al valorii masurandului, datorita incertitudinii cauzate de efecte aleatorii si
corectarii imperfecte a efectelor sistematice.
8.5 SURSE DE INCERTITUDINE
In practica, exista multe surse posibile de incertitudine intr-o masurare, printre care
includem urmatoarele:
a) definitia incompleta a masurandului;
b) realizarea imperfecta a definitiei masurandului;
c) esantionarea
nereprezentativa,
esantionul
studiat
neputand
sa
reprezinte
masurandul definit;
d) cunoasterea neadecvata a efectelor conditiilor de mediu asupra masurarii sau
masurarea imperfecta a conditiilor de mediu;
e) eroare de justete personala la citirea mijloacelor de masurare analogice;
f) rezolutia finita a mijlocului de masurare sau pragul de discriminare;
g) valori inexacte ale etaloanelor si materialelor de referinta;
h) valori ale constantelor si ale altor parametri obtinuti din surse externe si folositi in
algoritmul procesarii datelor;
i)
j)
Aceste surse nu sunt in mod necesar independente, iar unele din sursele de la a) la i) pot
contribui la sursa mentionata la j). Desigur, un efect sistematic neidentificat nu poate fi luat in
considerare la evaluarea incertitudinii rezultatului unei masurari, dar contribuie la eroarea lui.
8.6 METODA PENTRU EVALUAREA INCERTITUDINII
Metoda ideala pentru evaluarea si exprimarea incertitudinii rezultatului unei masurari ar
trebui sa fie:
In anumite cazuri nu este nevoie ca incertitudinea corectiei unui efect sistematic sa fie luata
in seama la evaluarea incertitudinii unui rezultat al masurarii. Chiar daca incertitudinea a fost
evaluata, ea poate fi ignorata daca contributia sa la incertitudinea standard compusa a rezultatului
masurarii este nesemnificativa. Daca valoarea corectiei insesi este nesemnificativa in comparatie
cu incertitudinea standard compusa, ea poate fi, de asemenea, ignorata.
Se intampla deseori in practica, mai ales in metrologia legala, ca un dispozitiv de masurare
sa fie incercat/etalonat prin comparatie cu un etalon si incertitudinile asociate etalonului si cele ale
procedeului de masurare sa fie neglijabile fata de exactitatea necesara a incercarii (exemplu: o
balanta comerciala). In asemenea cazuri, intrucat componentele incertitudinii sunt destul de mici,
ele pot fi neglijate si masurarea privita ca o determinare a erorii dispozitivului supus incercarii.
Greselile facute la inregistrarea sau analiza datelor pot sa introduca in rezultatul masurarii o
eroare semnificativa necunoscuta. Greselile mari pot fi de regula identificate printr-o revizie
corespunzatoare a datelor, cele mici insa sunt mascate sau chiar pot aparea ca variatii aleatorii.
Exprimarea incertitudinii nu are in vedere asemenea greseli.
Desi Ghidul ISO ofera un cadru pentru stabilirea incertitudinii, el nu poate constitui un
inlocuitor pentru gandirea critica, onestitatea intelectuala si calificarea profesionala. Evaluarea
incertitudinii nu este o chestiune de rutina sau una pur matematica, ci presupune o cunoastere
temeinica a naturii masurandului si a masurarii. Calitatea si utilitatea incertitudinii date pentru un
rezultat al masurarii depind, in ultima instanta, de intelegerea, analiza critica si integritatea acelora
ce contribuie la atribuirea valorii ei.
8.9 EVALUAREA INCERTITUDINII STANDARD
8.9.1 Modelarea masurarii
In cele mai multe cazuri, masurandul Y nu este masurat direct, ci se determina din N alte
marimi X1, X2,..., XN prin relatia functionala:
Y = f ( X 1 , X 2 , X 3 ,....., X N ) .
(1)
Marimile de intrare X1, X2,..., XN , de care depinde marimea de iesire Y, pot fi privite, ele insele, ca
masuranzi si, la randul lor, pot sa depinda de alte marimi. Functia f care apare in acest Ghid
trebuie considerata in acest sens mai general ca functia care contine toate marimile, inclusiv
corectiile si factorii de corectie, ce pot contribui cu componente semnificative ale incertitudinii la
rezultatul masurarii.
Astfel, daca datele arata ca f nu modeleaza masurarea la nivelul cerut de exactitatea
necesara a rezultatului masurarii, trebuie incluse si alte marimi de intrare in f pentru a elimina
neajunsul. Aceasta poate implica si introducerea unei marimi de intrare care sa reflecte
y = f ( x1 , x2 , x3 ,.....xN ) .
(2)
Abaterea standard estimata asociata cu estimatia de iesire sau rezultatul masurarii y, denumita
incertitudine standard compusa si notata cu uc(y), se determina pe baza abaterilor standard
estimate ale fiecarei estimatii de intrare xi , denumite incertitudini standard si notate cu u(xi )
Fiecare estimatie de intrare xi si abaterea standard u(xi ) a sa se obtine din distributia
valorilor posibile ale marimii de intrare Xi. Aceasta distributie de probabilitate poate fi bazata pe o
serie de observatii X i,k ale lui Xi sau poate fi o distributie a priori.
Evaluarile de tip A ale componentelor incertitudinii standard se bazeaza pe distributii de
frecventa, in timp ce evaluarile de tip B se intemeiaza pe distributii a priori.
8.9.2 EVALUAREA DE TIP A INCERTITUDINII STANDARD
In cele mai multe cazuri, estimatia disponibila cea mai buna a mediei statistice sau a mediei
teoretice m q a unei marimi q ce variaza aleatoriu si pentru care se dispune de n observatii
independente, qk, obtinute in conditii identice de masurare, este media aritmetica sau media
experimentala a celor n observatii:
q =
1 n
qk
n k =1
(3)
i,k
media aritmetica xi obtinuta din (3) este cea care se foloseste drept estimatie de intrare in ecuatia
10
(2) in vederea determinarii rezultatului masurarii y. Restul estimatorilor de intrare care nu sunt
evaluati din observatii repetate trebuie obtinuti prin alte metode.
Observatiile individuale qk difera ca valoare datorita variatiilor intamplatoare ale marimilor
de influenta sau ale efectelor aleatorii. Variatia experimentala a observatiilor care estimeaza
varianta s2 a distributiei de probabilitate a lui q este data de:
1 n
s 2(q ) =
(q q )2
k n 1
k
k =1
(4)
Estimatia variantei s2(qk) si radacina sa patrata pozitiva s(qk), denumita abatere standard
experimentala, caracterizeaza variabilitatea valorilor observate qk sau dispersia lor in jurul mediei.
Estimatia cea mai buna pentru q este s2(q) = s2/n, varianta mediei, este data de:
s 2 (q )
k
s 2( q ) =
n
(5)
Varianta experimentala a mediei s2(q) si abaterea standard experimentala a mediei, s(q), egala cu
radacina patrata al lui s2(q), exprima cantitativ cat de bine estimeaza media statistica mq a lui q, si
oricare poate fi folosita drept masura a incertitudinii lui.
Astfel, pentru o marime de intrare Xi determinata pe baza a n observatii repetate
independente X
i,k
s2(Xi ) calculata conform ecuatiei (5). Pentru comoditate, u2(xi ) = s2(Xi ) si u(xi ) = s(Xi ) sunt
denumite uneori varianta de tip A si, respectiv, incertitudine standard de tip A.
Gradele de libertate ni ale lui u(xi ), egale cu n - 1 in cazul cand xi = Xi si u(xi ) = s(Xi ) se
calculeaza pe baza a n observatii independente, ar trebui date intotdeauna atunci cand se
expliciteaza evaluari de tip A ale componentelor incertitudinii.
8.9.3 EVALUARE DE TIP B A INCERTITUDINII STANDARD
Pentru o estimatie xi a unei marimi de intrare Xi , care nu a fost obtinuta pe baza unui sir de
observatii repetate, varianta estimata asociata u2(xi ) sau incertitudinea standard u(xi ) este
evaluata prin analiza stiintifica bazata pe toate informatiile de care se dispune asupra posibilei
variabilitati a lui Xi . Ansamblul de informatii poate include:
1. date ale unor masurari anterioare;
2. experienta sau cunostinte generale privitoare la comportarea si proprietatile
materialelor si mijloacelor de masurare;
3. specificatii ale producatorului;
11
toate cazurile practice, este egala cu unitatea, iar probabilitatea ca Xi sa se afle in afara intervalului
este nula". Daca nu exista nici o informatie specifica despre valorile posibile ale lui Xi din interiorul
intervalului, se poate presupune numai ca fiecare valoare din interval este egal probabila
(distributie uniforma sau dreptunghiulara a valorilor posibile). Atunci xi, media statistica sau
valoarea teoretica a lui Xi , este mijlocul intervalului, xi =(a+ - a-)/2 cu varianta asociata
2
(
a+ a )
(x ) =
i
(6)
12
Daca diferenta dintre limitele a+ - a- este notata cu 2a, atunci ecuatia (6) devine:
a2
u ( xi ) =
3
(7)
EXEMPLU:
Specificatiile unui producator pentru un voltmetru digital afirma ca in "intervalul de la 1 la 2
ani de la etalonare, incertitudinea sa pe domeniul de 1 V este de:
(14x10-6xU
U i n d + 2x10-6xU
U c a p ).
Se va considera ca aparatul este utilizat la 20 luni dupa etalonare pentru a se masura, pe
domeniul de 1 V, o tensiune U , iar media aritmetica a unui numar de observatii repetate
independente ale lui va duce la U = 0,928 571 V, cu o incertitudine standard de tip A u(U
U ) = 12
mV. Incertitudinea standard asociata cu specificatiile producatorului poate fi determinata printr-o
evaluare de tip B, admitandu-se ca incertitudinea data prevede limite simetrice pentru o corectie
aditiva, U , cu media statistica nula si cu probabilitate egala de a se afla oriunde in interiorul
limitelor. Semilargimea a a distributiei dreptunghiulare simetrice a valorilor posibile ale lui U este
a = (14x10-6) x (0,928571 V) + (2x10-6)x(1V) = 15 V,
iar din ecuatia (7) rezulta:
u2(
U ) = 75 mV si u(
U )= 8,7 mV.
Incertitudinea standard compusa a acestei estimatii poate fi obtinuta prin combinarea
incertitudinii standard de tip A a lui U , de 12 mV, cu incertitudinea standard de tip B a lui U , de
8,7 mV.
Limitele superioara si inferioara a+ si, respectiv, a- pentru marimea de intrare Xi pot sa nu fie
simetrice in raport cu cea mai buna estimatie xi ; de pilda, daca limita inferioara se scrie a-= xi - bsi cea superioara a+= xi + b+, atunci b- b+. Deoarece in acest caz xi (presupus a fi media lui Xi )
nu se afla in centrul intervalului de la a- pana la a+ , functia de distributie de probabilitate nu poate fi
13
uniforma pe intregul interval. Insa informatia disponibila poate fi insuficienta pentru a alege o
distributie potrivita; modele diferite vor conduce la expresii diferite pentru varianta. In absenta unei
asemenea informatii, aproximatia cea mai simpla este:
2
2
(
b+ + b ) (a+ a )
u (x ) =
=
(8)
12
12
a 2 (1 + 2 )
u ( xi ) =
6
2
(9a)
a2
u ( xi ) =
6
(9b)
(t t )2
1
p (t ) =
exp
2 2
2
14
(10)
Figura 1
Media aritmetica sau media experimentala a celor n = 20 observatii este 100,145 oC 100,14 oC
si este presupusa a fi cea mai buna estimatie a mediei statistice m t a lui t bazata pe datele
disponibile. Abaterea standard experimentala este s(tk) = 1,489 oC 1,49 oC, iar abaterea
standard experimentala a mediei, care este incertitudinea standard a mediei , este:
u (t ) = s (t ) =
s(t k )
= 0,333o C 0,33o C
20
(11)
p (t ) =
1
;a t a+;
2a
p (t ) = 0 inafara
15
(12)
Estimatia cea mai buna a lui t este media sa m t = ( a+ + a_)/2 = 100 oC. Incertitudinea
standard a acestei estimatii este:
u (t )
a
= 2,3o C
3
(13)
Figura 2
Pentru cazul ilustrat in figura 2, se admite ca informatia disponibila privind pe t este mai putin
limitata si ca t poate fi descris printr-o distributie de probabilitate a priori triunghiulara simetrica, cu
aceleasi limite - inferioara a_ = 96 oC si respectiv superioara a+ = 104 oC - si astfel aceeasi
semilargime a = (a+ - a_)/2 = 4 oC. Functia densitatii de probabilitate a lui t este deci:
p (t ) =
(t a ) ; a
(a +
+ a )
2
a2
(a + t ) ; (a + + a ) t a ;
p (t ) =
a2
2
p (t ) = 0 inafara
(14)
Media statistica a lui t este m t = ( a+ + a_ )/2 = 100 oC. Incertitudinea standard a acestei estimatii
este:
u ( t ) =
a
6
= 1, 6o C
(15)
16
Figura 3
Valoarea de mai sus, u(m t) = 1,6 oC, poate fi comparata cu u(m t) = 2,3 oC, obtinuta dintr-o
distributie dreptunghiulara de aceeasi largime de 8 oC, cu s = 1,5 oC a distributiei normale in care
largimea de la -2,58
la +2,58
, incluzand 99 % din distributie, este apropiata de 8 oC, si cu
u(t)=0,33
distributie normala.
8.11 DETERMINAREA INCERTITUDINII STANDAR D COMPUSE
N f
2
u (y) =
c
i = 1 xi
2
2
u (x )
i
(16)
N N f f
N f
u 2 (y) =
u(x , x ) =
c
i j
i = 1 j = 1 xi x j
i = 1 xi
N 1 N
f f
2
u(x , x )
i j
x
i =1 j =i+1 i
j
u 2 (x ) +
(17)
unde xi si xj sunt estimatiile lui Xi si Xj , iar u(xi , xj ) = u(xi , xj ) este covarianta estimata asociata cu xi
si xj . Gradul de corelatie intre xi si xj este caracterizat de coeficientul de corelatie estimat:
u(x , x )
i j
r(x , x ) =
i j
u(x )u(x )
i
j
(18)
unde r(xi , xj ) = r(xj , xi ) si - 1 < r(xi , xj ) < + 1. Daca estimatiile xi si xj sunt independente,
r(xi ,xj )=0 si o variatie a unuia nu implica o variatie a celeilalte.
Intre doua marimi de intrare poate exista o corelatie semnificativa daca se foloseste in
determinarea lor acelasi mijloc de masurare, acelasi etalon fizic sau aceeasi data de referinta
avand o incertitudine standard semnificativa. De pilda, daca este nevoie sa se determine o corectie
de temperatura pentru estimarea marimii de intrare Xi si se foloseste un anumit termometru, iar
pentru obtinerea marimii Xi este nevoie iar de o corectie de temperatura si se foloseste acelasi
termometru, cele doua marimi de intrare pot fi corelate semnificativ.
Corelatiile intre marimile de intrare nu pot fi ignorate daca exista si sunt semnificative.
Covariantele asociate trebuie evaluate experimental, daca este posibil, prin varierea marimilor de
intrare sau folosind toata informatia de care se dispune despre variabilitatea corelata a marimilor in
chestiune. Evaluarea de tip B a covariantei necesita abilitate bazata pe experienta si cunostinte
generale, in special atunci cand se estimeaza gradul de corelare intre marimi de intrare ce apar ca
rezultat al efectelor marimilor de influenta comune, cum ar fi temperatura mediului ambiant,
presiunea barometrica si umiditatea. Din fericire insa, in multe cazuri efectele unor asemenea
influente au o interdependenta neglijabila si marimile de intrare afectate pot fi presupuse
necorelate. Totusi, daca ele nu pot fi considerate necorelate, corelatiile in sine pot fi evitate daca
influentele comune sunt introduse ca marimi de intrare independente suplimentare.
18
U = ku c ( y )
(19)
In mod ideal, ar fi de
Factorul de acoperire kp
68,27
90
1,645
95
1,960
95,45
99
2,576
99,73
19
sa se prezinte analiza datelor astfel incat fiecare pas important sa poata fi urmarit usor
si calculul rezultatului raportat sa se poata reface in caz de nevoie, in mod independent;
0 - atunci
2) "ms = 100,021 47(35) g, unde numarul dintre paranteze este valoarea numerica a
(incertitudinii standard compuse) uC , exprimat in cifre de acelasi rang cu ultimile cifre ale
rezultatului dat";
3) "ms = 100,021 47(0,00 35) g, unde numarul intre paranteze este valoarea numerica a
(incertitudinii standard compuse) uC , exprimat in aceleasi unitati ca si rezultatul dat";
4) "ms = (100,002 47 + 0,000 35) g, unde numarul ce urmeaza dupa semnul + este
valoarea numerica a (incertitudinii standard compuse) uC si nu un interval de incredere".
La raportarea rezultatului unei masurari, precum si atunci cand masura incertitudinii este
incertitudinea extinsa U = k uC (y), ar trebui:
sa se dea valoarea lui k utilizata la obtinerea lui U (sau, pentru comoditatea utilizatorului
rezultatului, sa se dea atat k, cat si uC (y));
21
2. Se determina xi , valoarea estimata a marimii de intrare Xi, fie pe baza analizei statistice
a unei serii de observatii, fie prin alte mijloace.
3. Se evalueaza incertitudinea standard u(xi ) a fiecarei estimatii de intrare este xi .
Evaluarea de tip A a incertitudinii standard sau evaluarea de tip B a incertitudinii
standard.
4. Se evalueaza covariantele asociate cu oricare din estimatiile care sunt corelate.
5. Se calculeaza rezultatul masurarii, adica estimatia y a masurandului Y, pe baza relatiei
functionale f, utilizand pentru marimile de intrare Xi estimatiile xi obtinute la pasul 2 .
6. Se determina incertitudinea standard compusa uC (y) a rezultatului masurarii y, din
incertitudinile standard asociate si covariantele asociate estimatiilor de intrare. Daca in
cadrul masurarii sunt determinate simultan mai multe marimi de iesire, se vor calcula
covariantele lor.
7. Daca este necesar sa se dea o incertitudine extinsa U, al carei scop este sa ofere un
interval de la y - U la y + U, ce este de asteptat sa cuprinda o fractiune mare a
distributiei valorilor ce rezonabil pot fi atribuite masurandului Y, se multiplica
incertitudinea standard combinata uC (y) cu un factor de acoperire k, pentru a se obtine
U = kuC (y). Se alege k pe baza nivelului de incredere dorit al intervalului.
8. Se raporteaza rezultatul masurarii y impreuna cu incertitudinea standard compusa
uC (y) a sa sau cu incertitudinea extinsa U.
22