Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza Cheltuielilor Publice in Romania
Analiza Cheltuielilor Publice in Romania
1. Cheltuielile publice concept si trasaturi...................................................................- 2 2. Clasificarea cheltuielilor publice................................................................................- 4 3. Factorii care influenteaza nivelul cheltuielilor publice...............................................- 7 4. Alocarea pe destinatii a bugetului de stat....................................................................- 8 4.1 Cheltuieli publice pentru actiuni social - culturale...............................................- 8 4.1.1. Cheltuielile publice pentru invatamant..........................................................- 9 4.1.2. Cheltuieli publice pentru cultura, culte si actiuni cu activitatea sportiva si de
tineret............................................................................................................................- 12 4.1.3. Cheltuielile publice pentru sanatate.............................................................- 14 4.1.4. Cheltuielile publice pentru securitatea sociala.............................................- 17 4.2 Cheltuieli publice pentru obiective si actiuni economice...................................- 21 4.3 Cheltuielile pentru servicii publice generale, ordine publica, siguranta nationala si
aparare...........................................................................................................................- 22 5. Analiza cheltuielilor publice in 2008 - 2009............................................................- 25 5.1 Educatie...............................................................................................................- 28 5.2 Cercetare.............................................................................................................- 30 5.3 Politica de protectie sociala.................................................................................- 32 5.4 Sanatate...............................................................................................................- 32 5.5 Agricultura..........................................................................................................- 34 5.6 Transporturi.........................................................................................................- 35 5.7 Protectia mediului...............................................................................................- 39 5.8 Ordine publica si siguranta nationala, aparare si
justitie.....................................- 40 5.9 Justitie.................................................................................................................- 41 5.10 Aparare..............................................................................................................- 41 6.Concluzii....................................................................................................................- 42 Bibliografie...................................................................................................................- 45 -
Cresterea cheltuielilor publice de-a lungul timpului atat in marime absoluta , cat si in
marime relativa indica , in mod evident , cresterea ponderii sectorului public in cadrul
economiei . Aceasta progresie a fost mai accentuata in ultimul secol , fapt care reiese din
compararea veniturilor si cheltuielilor publice in avutia produsa de o tara , de la mai putin
de 15 % inaintea primului razboi mondial , la peste 40 % , iar in unele tari si peste 50 % ,
in prezent .
Cheltuielile publice exprima relatii economico-sociale in forma baneasca
manifestate intre stat pe de o parte si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu
ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului in scopul indeplinirii
functiilor acestuia.
Concret, cheltuielile publice se materializeaza in plati efectuate de stat pentru
indeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului, si anume: servicii publice generale,
actiuni social-culturale, armata, ordine publica, actiuni economice etc.
Cheltuielile publice se materializeaza in utilitati (bunuri) publice, semipublice,
precum si a altor sectoare si domenii de activitate strans legate de interesele generale ale
membrilor societatii.
In acest cadru, din punctul de vedere al modului de acoperire cu resurse publice,
bunurile se impart in:
Bunuri publice pure al caror consum individual nu genereaza, de regula,
sustragerea de la consumul lor a altui individ (pacea, securitatea comunitatilor,
iluminatul public), iar consumul lor este neconcurential;
Bunuri mixte (semipublice) ce au pronuntat caracter privat, dar implica o alocare
de resurse guvernamentale, care schimba de fapt conditiile de competitie de pe
piata (servicii de transport, servicii medicale cu excludere, parcuri publice, sali
publice de sport fara excludere);
Bunuri private pure care se caracterizeaza prin excluderea prin costuri (alimente,
imbracaminte, autoturisme etc).
Din punct de vedere economic, cheltuielile publice exprima relatii economicosociale in forma baneasca, care se manifesta intre stat, pe de o parte, si persoane juridice
sau fizice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale
statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia.
Cheltuielile publice cuprind urmatoarele categorii de cheltuieli:
a) Cheltuieli bugetare, care se constituie din resursele financiare publice cuprinse
in:
bugetul de stat;
bugetul asigurarilor sociale de stat;
bugetele locale;
bugetele institutiilor publice autonome.
b) Cheltuieli acoperite din fonduri cu destinatie speciala;
c) Cheltuieli extrabugetare care se efectueaza din resurse financiare publice
constituite in afara bugetelor publice (de la litera a de mai sus), prevazute in bugetele
de venituri si cheltuieli extrabugetare ale institutiilor publice;
d) Cheltuieli efectuate din bugetul Trezoreriei publice. Din punct de vedere
juridic, cheltuielile publice sunt alcatuite din acea parte a raporturilor juridice ce
constituie finantele publice, si anume acele raporturi juridice care iau nastere, se modifica
invatamant;
sanatate;
cultura, religie si actiuni privind activitatea sportivasi de tineret;
asistenta sociala, alocatii, pensii si indemnizatii. Partea a IV-a Servicii si
dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape.
Partea a V-a Actiuni economice:
industrie;
agriculturasi silvicultura;
transporturi si comunicatii;
alte actiuni economice.
Partea a VI-a Alte actiuni:
Cercetare stiintifica.
Partea a VII-a Transferuri:
transferul din bugetul de stat;
pentru asigurari si protectia sociala a populatiei, pentru energie termic a si
transport urban de calatori;
pentru investitii;
pentru investitii finantate din imprumuturi externe;
pentru fondul de risc si de accidente, pentru protectia sociala a persoanelor
handicapate;
pentru fondul special pentru plata pensiilor si altor drepturi de asigurari sociale
ale agricultorilor.
Partea a VIII-a Imprumuturi acordate:
pentru finantarea unor obiective aprobate prin conventii bilaterale
sau acorduri interguvernamentale.
Partea a IX-a Plati de dobanzi si alte cheltuieli aferente datoriei publice.
Partea a X-a Fonduri de rezerva.
Clasificatia administrativa sau institutionala grupeaza cheltuielile pe institutii
publice centrale autonome, cum sunt ministerele, agentiile guvernamentale. Toate acestea
au statut de ordonator de credite principal, care primeste resurse si le defalca pentru nevoi
proprii si pentru institutiile care le sunt subordonate (ordonatori de credite secundari,
care, in plan bugetar, au atributii similare fata de unitatile care le sunt subordonate adica
ordonatorii de creditetertiari).
In buget, cheltuielile apar intai pe total, conform clasificatiei economice. In
continuare apar cheltuielile defalcate pe parti, conform clasificatiei functionale,prezentate
distinct pe sectoare si, in cadrul lor, detaliat pe capitole, subcapitole, articole si aliniate,
prevazute in clasificatia economica. In final apar cheltuielile defalcate conform
clasificatiei administrative, adica pe fiecare minister, in cadrul fiecaruia detaliat pe
sectoare, conform clasificatiei functionale, si pe capitole,subcapitole, articole si aliniate,
prevazute in clasificatia economica.
Astfel, de exemplu, la partea a III-a, sectorul Invatamant sunt inscrise toate
cheltuielile facute in acest scop, indiferent de ministerul/institutia care le face, defalcat pe
capitole de cheltuieli Curente (de personal, materiale si servicii si altele, daca este
cazul) si De capital. Practic, celelalte capitole (imprumuturi si rambursari) nu apar,
nefiind specifice acestui sector de activitate. Aceste cheltuieli reprezinta totalul
10
11
continutul economic sau la natura acestora. Privite in functie de acest criteriu, ele se
clasifica in doua grupe si anume:
cheltuieli curente, care se refera la intretinerea si functionarea unitatilor de
invatamant. Ele cuprind cheltuielile pentru achizitionarea de bunuri si servicii care se
consuma in anul curent si se impart in: cheltuieli de personal (salarii si alte drepturi
de personal), cheltuieli materiale si servicii (cheltuieli de intretinere si gospodarie,
manuale, transport, reparatii) si cheltuieli reprezentand subventii scolare si transferuri
(subventii pentru unitati de invatamant, burse);
cheltuieli de capital (de investitii) care se refera ia construirea de unitati de
invatamant, dotarea acestora cu aparatura necesara functionarii (inclusiv
achizitionarea terenurilor pentru constructii scolare). Aceste cheltuieli sunt destinate
obtinerii unor bunuri durabile a caror utilizare se intinde pe mai multi ani.
In privinta cheltuielilor publice pentru invatamant, o importanta deosebita prezinta
planificarea financiara a cheltuielilor pentru invatamant, determinarea nivelului anual al
acestora, a surselor de acoperire si mai ales a modului de repartizare si utilizare a lor. Se
poate aprecia ca nu volumul acestor cheltuieli este cel mai important element in
realizarea unei activitati eficiente a sistemului de invatamant, ci modul de folosire a lor.
Pentru a putea analiza aceste aspecte, este necesar mai intai sa se stabileasca volumul
cheltuielilor publice cerute de realizarea obiectivelor invatamantului, deci determinarea
cheltuielilor bugetare pentru invatamant.
In aceasta actiune se porneste de la orientarea guvernului si a altor organe de
decizie in politica privind invatamantul, prezentata in programele si previziunile
existente. Ministerele implicate in elaborarea bugetului invatamantului fac o estimare a
necesitatilor de fonduri si prezinta volumul global al cheltuielilor bugetului public pentru
invatamant, atat pentru investitii (buget de echipamente), cat si pentru cheltuielile
curente (buget de functionare).
Dimensionarea acestor cheltuieli se face in functie de o serie de elemente
specifice referitoare la contingentele scolare (copiii, elevii, studentii cuprinsi in sistemul
de invatamant al anului respectiv), costul unitar pe forme si unitati de invatamant, norme,
baremuri sau alte instrumente financiare cu ajutorul carora se fundamenteaza anumite
categorii de cheltuieli (burse, salarii, contributii); cu caracter orientativ se foloseste si
executia cheltuielilor pentru invatamant din perioada precedenta, in scopul evidentierii
elementelor si situatiilor noi, specifice perioadei prezente (buget istoric).
4.1.2. Cheltuieli publice pentru cultura, culte si actiuni cu activitatea sportiva si de
tineret
In scopul realizarii unor obiective ale politicii sociale privind serviciile culturale,
artistice, sportive s.a., autoritatile publice indreapta o parte din resursele financiare
publice spre organizarea unor actiuni sau intretinerea si functionarea unor institutii
specializate in aceste domenii.
Resursele financiare destinate culturii, cultelor, actiunilor cu activitatea sportiva si
de tineret contribuie la cresterea calitatii factorului uman; crearea si imbogatirea nivelului
cultural, cultivarea gusturilor si idealurilor morale si estetice, educatia spirituala, activitati
sportive menite a pastra o anumita stare a individului din punct de vedere moral, estetic,
al conditiei fizice; altfel spus, aceste actiuni isi aduc aportul la formarea personalitatii
12
umane. Aceste resurse financiare intra in componenta investitiei in resurse umane; ele
au un efect indirect si poate mai indepartat, dar influenteaza pozitiv activitatea economica
si sociala si in final, contribuie la cresterea economica.
Cheltuielile publice pentru cultura, culte si actiuni cu activitatea sportiva si de
tineret au in structura lor diferite componente; in unele tari ele apar impreuna, iar in altele
apar sub forma cheltuielilor pentru recreare, cultura, culte.
Institutiile si actiunile catre care sunt indreptate aceste resurse financiare sunt:
institutiile culturale (bibliotecile, muzeele, casele de cultura, patrimoniul cultural, presa,
editurile), institutiile artistice (teatre, institutii muzicale, case de filme), cultele, actiunile
sportive si de tineret, actiunile pentru petrecerea timpului liber. Activitatea desfasurata de
aceste institutii se poate concretiza in anumite bunuri materiale (care au si o valoare
spirituala) cum sunt cartile, filmele, discurile, picturile, sculpturile sau se prezinta sub
forma unor servicii culturale, spirituale, artistice, sportive, cum sunt concertele,
spectacolele de teatru, opera, campionate sau concursuri sportive s.a. Aceste caracteristici
influenteaza sistemul de finantare a actiunilor respective.
Realizarea serviciilor culturale, artistice si sportive se poate face in mod gratuit
sau cu plata (taxe, tarife sau preturi) care nu acopera intotdeauna valoarea de piata a
serviciului respectiv. De aceea, in aceste cazuri, institutiile respective pot sa nu realizeze
deloc venituri, sau sa incaseze venituri modice, care nu acopera costul serviciilor, iar
pentru continuarea activitatii acestea au nevoie de subventii din bugetul statului sau din
alte surse. Mentionam, de asemenea, ca institutiile cultural artistice pot fi publice, de
importanta nationala sau locala (biblioteci, institutii artistice, muzee, orchestre) sau pot fi
proprietate particulara, apartinand unor firme sau persoane particulare (teatre, edituri,
echipe sportive).
Institutiile si activitatile cultural-artistice, cultele, actiunile sportive si de tineret se
finanteaza de la bugetul statului fie integral, fie partial, prin acordarea de subventii in
completarea veniturilor lor proprii. Bugetul de stat reprezinta sursa cea mai importanta de
sustinere din punct de vedere financiar a acestor institutii si actiuni. In totalul cheltuielilor
publice pentru cultura preponderente sunt cheltuielile curente (de personal, materiale)
cheltuielile de capital (cumparari de opere artistice pentru muzee, constructii,
echipamente) avand o pondere redusa.
Avand in vedere ponderea mare a resurselor bugetare in acoperirea necesitatilor
financiare ale acestor institutii, deci interventia autoritatii publice, putem sublinia faptul
ca multe institutii de cultura si arta reprezinta o componenta importanta a protectiei
sociale, ele oferind membrilor societatii servicii in mod gratuit sau cu preturi (tarife)
reduse, accesibile.
Ca sisteme de finantare a cheltuielilor institutiilor pentru cultura, culte arta, actiuni
sportive mentionam:
finantarea bugetara, respectiv alocarea integrala de la buget a fondurilor necesare
intretinerii si functionarii institutiei si varsarea la buget a eventualelor venituri realizate,
sistem ce se aplica, de exemplu, in cazul bibliotecilor, inclusiv Biblioteca Nationala,
centrele de conservare si valorificare a traditiilor si creatiei populare, Agentia Nationala
de Presa Rompres, Editura Academiei, Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor;
finantarea din venituri extrabugetare si alocatii din buget, respectiv retinerea
veniturilor realizate pentru a acoperi unele cheltuieli stabilite si primirea in completare a
unor subventii de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, in functie de subordonare;
13
asa este cazul caselor de cultura, al muzeelor, al unor publicatii si carti de interes national,
al unor institutii de spectacole si concerte;
integral din venituri extrabugetare (autofinantare) in cazul institutiilor care au
venituri suficiente pentru a-si acoperi in totalitate cheltuielile, deoarece desfasoara
activitati cu caracter economic, cum sunt editurile, casele de filme sau alte institutii sau
activitati;
4.1.3. Cheltuielile publice pentru sanatate
Pentru fiecare individ, ca si pentru intreaga colectivitate, sanatatea reprezinta unul
din cei mai importanti factori care asigura desfasurarea vietii si activitatii. Organizatia
Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea ca fiind o stare de bunastare fizica, mentala si
sociala si nu doar o absenta a bolii si a infirmitatii. Deci ocrotirea sanatatii nu este numai
o problema de asistenta medicala, ci si o problema cu un profund caracter social, facand
parte integranta din ansamblul conditiilor social-economice de dezvoltare. Politica
sanitara este parte integranta a politicii sociale si pentru infaptuirea ei, in numeroase tari
ale lumii, se cheltuiesc importante resurse financiare.
Cheltuielile pentru sanatate prezinta o tendinta de crestere, datorita unor factori,
cum sunt: amplificarea nevoilor de ocrotire a sanatatii ca efect al cresterii numarului
populatiei si modificarii structurii sale; accentuarea factorilor de risc; cresterea costului
prestatiilor medicale, ca urmare a introducerii, in practica medicala, a unor noi mijloace
de investigatie, tratament, medicamente, a sporirii numarului cadrelor medicale s.a.
Cheltuielile publice pentru sanatate au o mare importanta in asigurarea calitatii
vietii indivizilor si privite din acest punct de vedere, prezinta mari disparitati de la o tara
la alta. In tarile dezvoltate exista doua categorii de cheltuieli pentru sanatate, din punct de
vedere al celui care le suporta. Este vorba de cheltuieli publice pentru sanatate si
cheltuieli private pentru sanatate.
Cheltuielile publice pentru sanatate sunt destinate intretinerii si functionarii
institutiilor sanitare (spitale, dispensare, policlinici s.a), precum si finantarii unor actiuni
de prevenire a imbolnavirilor, evitare a accidentelor si de educatie sanitara.
Sursele de finantare a actiunilor de ocrotire a sanatatii sunt diverse si anume:
fonduri alocate din buget (central sau local) care detin in unele tari un loc important
in totalul cheltuielilor publice. Statul finanteaza institutiile sanitare publice (spitale) si
unele actiuni in domeniul sanatatii (vaccinari, tratarea anumitor boli specifice,
profesionale);
cotizatii de asigurari de sanatate. Acestea sunt suportate in mod obligatoriu de
salariati, alte persoane fizice si patroni. Cotizatiile difera in functie de nivelul salariilor si
de specificul activitatii desfasurate. Pe seama acestor cotizatii se acopera onorariile platite
medicilor, medicamentele, costul analizelor de laborator sau al altor prestatii medicale. In
unele tari, asiguratii beneficiaza de restituirea unei parti din cotizatii, in cazul in care nu
au apelat o anumita perioada de timp la asistenta medicala;
resurse ale populatiei cheltuite in calitate de pacienti, in cazul in care persoanele
respective nu sunt asigurate si suporta integral costul prestatiilor medicale,
medicamentelor, tratamentelor;
ajutor extern, intalnit in special in tari in curs de dezvoltare, sub forma ajutoarelor de
14
15
16
17
18
saracie si politici sociale de tip B care amelioreaza saracia prin cresterea veniturilor lor,
fara a elimina neaparat saracia. Politicile de tip A actioneaza mai ales in directia
prevenirii saracirii anumitor categorii sociale si tarile dezvoltate din Europa Occidentala
au promovat astfel de politici (venitul minim de integrare intalnit in Franta este un
exemplu in acest sens.) In SUA se acorda ajutoare saracilor, incurajand o politica de
dependenta a acestora fata de stat (politici de tip B). Pentru tarile in tranzitie se considera
ca ar fi potrivite politici mixte, care sa imbine elemente din ambele tipuri de politici
pentru saraci.
Asigurarile sociale constituie acea parte a relatiilor social-economice banesti cu
ajutorul carora in procesul repartitiei produsului national brut se formeaza, se
repartizeaza, se gestioneaza si se utilizeaza fondurile banesti necesare ocrotirii obligatorii
a salariatilor si pensionarilor din companiile nationale, regiile autonome, societatile
comerciale, din reteaua cooperatiei de consum si de credit, a membrilor cooperatiei
mestesugaresti si asociatiilor agricole, a avocatilor, a agricultorilor, a mestesugarilor cu
ateliere proprii, a intreprinzatorilor particulari, a slujitorilor cultelor, a personalului casnic
care lucreaza la persoane fizice, a persoanelor care deservesc blocurile de locatari, aflate
in incapacitate temporara sau permanenta de munca, in caz de batranete si in alte cazuri
prevazute de lege. De asemenea, asigurarile sociale ocrotesc si membrii familiilor
persoanelor de mai sus.
Asigurarile sociale cuprind un sistem de ocrotire, de protectie si de ajutorare a
cetatenilor activi, a pensionarilor si a membrilor lor de familie, care consta in acordarea
de catre stat sau anumite organizatii de indemnizatii ajutoare, pensii, trimiteri la odihna,
la tratament balnear si alte gratuitati, in perioada in care se gasesc, temporar sau definitiv,
in incapacitate de munca, sau in alte cazuri cand ajutorarea este necesara.
Prin asigurarile sociale se iau masurile corespunzatoare pentru prevenirea
imbolnavirilor, refacerea si intarirea sanatatii, precum si pentru asigurarea existentei
acelora care si-au pierdut capacitatea de munca din cauza bolii, accidentelor, a atingerii
unei anumite limite de varsta etc. si a celor care nu au sustinatori legali.
Aplicarea in practica a politicii sociale a statului roman a contribuit la cristalizarea
si la perfectionarea pe plan national a unui sistem de asigurari sociale, care cuprinde
ansamblul organizat al formelor de asigurari sociale ce isi pastreaza individualitatea,
depind unele de altele, realizandu-se astfel aspectul de totalitate si integralitate prin care
sunt ocrotiti lucratorii din unitatile de stat, mixte, private, membrii cooperativelor
mestesugaresti, agricultorii, avocatii, slujitorii cultelor, personalul casnic si de ingrijire a
blocurilor de locatari, pensionarii si membrii lor de familie.
Izvoarele de formare a fondurilor asigurarilor sociale sunt contributiile ce se
platesc, in general, de catre agentii economici si institutiile calculate prin aplicarea unor
procente asupra fondului de salarii brut al acestora, insa si pe baza unor contributii
individuale platite de asigurati.
Cuantumul fondurilor asigurarilor sociale de stat depinde, in principal, de marimea
veniturilor realizate de personalul incadrat in munca, deoarece agentii economici si
institutiile platesc contributiile pentru asigurarile sociale in functie de aceste venituri.
Cresterea veniturilor personalului a determinat si sporirea continua a veniturilor
asigurarilor sociale de stat.
Sursele de constituire a fondurilor asigurarilor sociale sunt:
Contributiile pentru asigurarile sociale
19
20
SC = FS x CP / 100
in care,
SC suma contributiilor pentru asigurarile sociale
FS fondul total de salarii
CP cota procentuala a contributiilor pentru asigurarile sociale
21
financiar direct al statului. In esenta subventia este un ajutor nerambursabil pe care statul
il acorda agentilor economici in dificultate, asigurandu-le functionarea in conditii in care
activitatea lor este ineficienta. Acest ajutor financiar este acordat unilateral si fara
contraprestatie, dar conditionat si are o afectatie speciala.
2. Investitiile reprezinta acele ajutoare financiare pe care statul le efectueaza
pentru dezvoltarea sectorului public si a altor sectoare. Aceste alocari pentru investitii se
realizeaza avand ca obiectiv principal satisfacerea interesului general si nu numai criteriul
obtinerii de profit. Ele nu au caracter permanent, ci se fac in functie de necesitatile de
realizare de investitii de importanta deosebita pentru economia nationala.
3. Imprumuturi cu dobanda subventionata. Din bugetul de stat sau din alte fonduri
specia1e se acorda intreprinderilor publice imprumuturi in conditii avantajoase. In cazul
cand apar dificultati financiare temporare, de trezorerie sau legate de restructurare, se
acorda de catre stat sau in numele statului, imprumuturi variate. Ele sunt avantajoase
pentru ca au o dobanda redusa si termene de rambursare convenabile. Dobanda bonificata
permite statului sa stabileasca pentru intreprinderile private o dobanda reala inferioara
celei practicate de bancile comerciale, diferenta suportand-o bugetul. Credite cu dobanzi
subventionate se acorda de stat pentru actiuni legate de procurarea de masini agricole,
ingrasaminte, animale.
4. Ajutoare financiare de la buget se acorda pentru difuzarea de informatii, studii
de marketing, organizare de expozitii. Statul finanteaza pe seama cheltuielilor bugetare o
serie de actiuni de sprijinire indirecta a exporturilor, punand la dispozitia exportatorilor
asistenta tehnica de specialitate, informatii privind pietele externe, organizeaza targuri si
expozitii.
5. Avansurile rambursabile reprezinta o forma de ajutor financiar public prin care
se acorda intre 20% si 50% din valoarea realizarii unor actiuni de prospectare si
prezentare in strainatate a unor produse noi. Acest avans se restituie bugetului de stat din
incasarile obtinute la vanzarea in strainatate a noilor produse.
Intre formele indirecte ale ajutoarelor financiare publice sunt de mentionat
avantajele fiscale acordate de autoritatile publice agentilor economici cu scopul de a-I
ajuta, stimula, cointeresa. Ele se mai cunosc si sub denumirea de cheltuieli fiscale pentru
ca au un efect financiar asemanator cu subventiile sau alocatiile bugetare.
Autoritatea publica mai intervine si ajuta intreprinderile din economie prin
garantarea imprumuturilor bancare ale acestora. In cazul in care beneficiarul unui
imprumut nu isi onoreaza obligatia fata de banca creditoare, statul este obligat sa
efectueze rambursarea pe seama resurselor bugetare.
Pe langa cheltuielile publice pentru obiective si actiuni economice mai exista si:
cheltuielile publice pentru industrie, transporturi, drumuri, gospodarie comunala si
locuinte sociale; cheltuieli publice pentru agricultura; cheltuieli publice pentru protectia
mediului; cheltuieli publice pentru cercetare-dezvoltare
4.3 Cheltuielile pentru servicii publice generale, ordine publica, siguranta nationala
si aparare
In fiecare stat exista institutii publice chemate sa asigure functionarea in bune
conditii a administratiei publice, care asigura ordinea publica interna, securitatea civila
etc. Existenta lor reprezinta un raspuns la necesitatile publice de asigurare a structurilor si
22
24
25
26
Fig. 2
Evolutia principalelor cheltuieli ale bugetului general
consolidat in anii 2008-2009
27
28
fonduri, iar in anul 2007 aproape jumatate din unitatile de invatamant. Ca urmare a
investitiilor facute, baza materiala ainvatamantului s-a dezvoltat continuu.
Fonduri alocate educatiei in perioada 2005-2008 :
30
5.2 Cercetare
In domeniul cercetarii dezvoltarii si inovarii, s-a actionat in urmatoarele directii
principale:
Cresterea semnificativa a fondurilor publice alocate de la bugetul de stat pentru
cercetare, la circa 0,5% din PIB in 2008, fata de 0,2% din PIB in anul 2005.
31
32
33
34
5.5 Agricultura
In domeniul agriculturii au fost luate urmatoarele masuri:
A fost elaborat si pus in aplicare Pachetul legilor proprietatii permitand demararea
procesului de justa despagubire in cazul imobilelor si terenurilor agricole si forestiere
care nu au putut fi retrocedate in natura.
S-a pus in aplicare regimul rentelor funciare viagere si programul Fermierul
pentru sustinerea comasarii terenurilor si a cresterii volumului investitiilor. Acest
program a stimulat bancile comerciale sa finanteze, alaturi de Guvern, proiectele
din agricultura si industria alimentara.
Prin majorarea subventiilor si alocarea acestora in concordanta cu procedurile din
Uniunea Europeana s-a stimulat utilizarea de seminte selectionate; folosirea de material
genetic ameliorat, de care au beneficiat cca. 50% din crescatorii de bovine; s-a
imbunatatit calitatea materialului genetic din zootehnie; au fost incurajate culturile cu
productii deficitare, agricultura ecologica, productia marfa. Au fost sustinute de la
bugetul de stat lucrarile de amenajare a padurilor private, in prezent existand 115 structuri
private, autorizate pentru administrarea unei suprafete de peste un milion hectare de
paduri proprietate privata si publica locala.
S-a finalizat cadrul legal si institutional care permite aplicarea mecanismului de
interventie pe piata cerealelor si a produselor procesate din cereale. Extinderea
pietelor de gros s-a facut in luna august 2006 cand s-a deschis oficial piata de
Gros Timisoara.
Au fost promovate politici care au permis exploatatiilor agricole familiale si
comunitatilor rurale accesul la programe cu finantare interna si internationala. A
fost imbunatatita asigurarea managementului fondurilor europene in domeniul
agriculturii si structura institutionala a Agentiei de Plati (APIA si APDRP). S-au
incurajat dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice generatoare de
activitati multiple si venituri alternative, precum si agroturismul.
A fost finantat Proiectul privind amenajarea unor bazine hidrografice torentiale si
reconstruirea unor drumuri forestiere in zonele de fond forestier cu risc major de
inundabilitate din Romania si de corectare a torentilor.
35
In domeniul agriculturii fondurile propuse pentru anul 2009 se ridica la 3,0% din PIB.
Agricultura va beneficia de sustinere financiara pe cel putin doua planuri in paralel,
pentru a deveni competitiva pe piata:
sustinere financiara pentru finantarea investitiilor in modernizarea mijloacelor de
productie, a tehnologiilor de productie, a formarii profesionale a agricultorilor si
a sustinerii instalarii tinerilor in ferme producatoare pentru piata. Acest lucru se
poate realiza atat cu ajutorul fondurilor europene din cadrul PNDR, cat si printr-o
politica de creditare bancara favorabila.
sustinere financiara pentru sectoarele agricole mai sensibile, prin subventionarea
directa sau indirecta a procesului de productie. Aceasta subventie are rolul de a
compensa o parte din costurile de productie pentru ca pretul de cost al acestor
producatori sa fie suficient de competitiv pentru a rezista pe piata. Aceasta
subventionare trebuie sustinuta financiar pana cand, in urma aplicarii
programelor de investitii si modernizare, fermele devin suficient de competitive
pe piata pentru a-si sustine productia prin valorificarea directa a produselor.
Se vor derula urmatoarele programe bugetare:
Program de investitii pentru sistemul de irigatii;
Program de creditare pentru investitii in agricultura;
Program de sustinere a investitiilor pentru grupurile de producatori in sectorul
legumefructe;
Program de achizitionare a materialului genetic de calitate in sectoarele ovine,
porcine pentru crearea unor ferme de reproductie.
5.6 Transporturi
In calitate de membru efectiv al Uniunii Europene, de la 1 ianuarie 2007, au fost
intensificate actiunile pentru alinierea politicii in domeniul transporturilor la politicile
europene inmaterie definite in Cartea Alba a transporturilor, cu actualizarile aferente. A
fost elaborata, ca document de politica si strategie, Strategia pentru transport durabil pe
perioada 2007-2013 si 2020, 2030 si, ca instrument de asigurare a resurselor pentru
implementare, Planul strategic in domeniul transporturilor componenta de programare
bugetara. Este in curs de finalizare Master Planul General de Transport in Romania,
realizat cu asistenta tehnica externa. In februarie 2008 au fost lansate cererile deschise de
proiecte pentru Programul Operational Sectorial de Transport (POS-T) 2007-2013 pentru
9 domenii majore de interventie din cadrul Axelor prioritare 1,2,3 si 4.
36
37
38
39
In perioada 2005 2007 prin Fondul pentru mediu s-a finantat Programul de
stimulare a innoirii Parcului national auto, in urma caruia, in anul 2005 au fost
scoase din uz 14.607 autoturisme vechi, prin alocarea sumei de 43,8 milioane lei,
in anul 2006 s-a alocat suma de 45,3 milioane lei pentru scoaterea din uz a unui
numar de 15.110 autoturisme vechi, iar in 2007 s-a alocat suma de 49, 3 milioane
lei pentru scoaterea din uz a 16.444 autoturisme mai vechi de 12 ani de la data
fabricatiei.
40
41
42
6.Concluzii
43
considerate ca avand caracter negativ, fiind plati propriu-zise, este posibil ca, pe termen
lung, beneficiile sa fie mai mari, cu implicatii pozitive asupra dezvoltarii. In conditiile
economiei bazate pe cunoastere, promovata prin cerintele Agendei de la Lisabona,
domeniile educatiei si cercetarii ar trebui sa devina prioritare.
Pe de alta parte, procentul cheltuielilor destinate cercetarii fundamentale este departe de a
fi suficient pentru a face fata concurentei in conditiile globalizarii. Un procent infim
(0,5%) din cheltuielile publice se aloca protectiei mediului, chiar daca tendinta pe plan
european este de a incuraja actiunile care previn deteriorarea mediului inconjurator.
Un procent considerabil din totalul cheltuielilor publice este alocat, in schimb,
asigurarilor si asistentei sociale (20,6%), ceea ce inseamna ca o parte insemnata a
populatiei beneficiaza de sprijin financiar din partea statului.
La o prima analiza, asadar, cheltuielile bugetare aferente anului 2008 sunt
structurate ca la carte, reflectand starea de fapt si nevoile unei economii in care
mecanismele pietei sunt in formare si care necesita sprijin din partea statului.
Dar atunci cand cifrele bugetare sunt coroborate cu performantele economice si cu
bunastarea populatiei, se pune in discutie performanta statului si eficienta cheltuielilor
bugetare. In primul rand, serviciile publice sau serviciile publice de interes general,
cum mai sunt denumite, trebuie recunoscute nu numai in discursuri retorice, dar si puse in
concordanta cu politicile economice si sociale, bazate pe solidaritate si corectitudine, iar
serviciile publice excesiv liberalizate ar trebui supuse unor reglementari mult mai
riguroase si unui control mult mai sever, in concordanta cu cerintele europene.
Orice discutie economica asupra bugetului porneste de la mecanismul resurse rezultate
venit impact. Activitatile bugetate ar trebui sa aiba ca finalitate un impact definit prin
valoarea adaugata ce decurge din acea activitate (de exemplu, transferul de productivitate
generat de o mai buna educatie si specializare).Constructia unor indicatori de performanta
nu este, insa, intotdeauna, o sarcina usoara. Cu toate acestea, masurarea performantelor
sectorului public are o importanta deosebita, deoarece obiectivele cuantificabile sunt
pasibile de a se realiza.
Consider ca o simpla abordare cantitativa a cheltuielilor bugetare nu este
suficienta, fiind necesara coroborarea acestora cu indicatori de performanta, din care sa
rezulte eficienta cu care sunt cheltuiti banii publici.
Punerea in legatura a nivelului cheltuielilor publice cu eficienta acestora se poate face
prin consultarea unor indicatori din care sa rezulte impactul pozitiv asupra economiei si
societatii .
Discutia privind eficienta cheltuielilor publice devine contradictorie atunci cand se
analizeaza indicatorii privind coruptia, calitatea sistemului judecatoresc, speranta de
viata, mortalitatea infantila, eficienta sistemului birocratic, eficienta invatamantului,
gradul de saracie etc.
Domeniile educatiei si sanatatii sunt cheltuieli publice in capital uman, capabile sa duca
la cresterea productivitatii si a bunastarii. Potrivit descentralizarii financiare, cea mai
mare parte a acestor cheltuieli este preluata de autoritatile locale, presupunandu-se ca
acestea cunosc mai bine situatia din zonele respective si pot cheltui sumele cu mai multa
eficienta. Insa, asa cum sunt alocate sumele in prezent, ele nu conduc decat la risipa de
fonduri publice, cauza principala fiind lipsa programelor sustenabile. Sumele alocate
educatiei si sanatatii au o finalitate indoielnica, ne indeplinindu-si menirea de promotoare
a cresterii nivelului de trai. Renuntarea la profesie, emigratia, abandonul scolar,
44
productivitatea si veniturile reduse, existenta unor zone intregi cu risc mare de excluziune
a tinerilor peste 15 ani (pana la 30%) nu sunt decat o ilustrare a lipsei de eficienta a
cheltuielilor pentru educatie. In ceea ce priveste finalitatea cheltuielilor pentru sanatate,
cifrele sunt ilustrative: o speranta de viata mai redusa decat media europeana (71,9 ani),
mortalitatea infantila ridicata 16,5 la 1.000 de nasteri vii, 6,6 paturi de spital la 1.000 de
locuitor. E o lipsa acuta a personalului medical (20 de medici la 10.000 de locuitori), o
rata a mortalitatii de 11,9%, imposibilitatea asigurarii medicamentelor gratuite si
compensate in conditii de permanenta.Cred ca aceste cifre sunt nepermise, la nivelul
tehnologiei si al informatiilor medicale actuale.
Din cifrele bugetare rezulta ca un procent semnificativ din cheltuieli sunt alocate
pentru asigurari si asistenta sociala, in conditiile statistice ale cresterii economice. Sunt de
parere ca sumele alocate acestui domeniu reprezinta corolarul ineficientei celorlalte
cheltuieli bugetare. Gradul semnificativ de saracie a unei bune parti din populatie, faptul
ca jumatate din populatia tarii beneficiaza de o forma de sprijin social ridica problema
finalitatii cheltuielilor din celelalte domenii finantate. Consideram ca maniera in care
sumele sunt alocate acestui domeniu nu fac decat sa stimuleze reticenta implicarii
beneficiarilor intr-o activitate remunerata si creatoare de valoare adaugata, adancind de
fapt saracia. Putem sa ne intrebam daca utilizarea acestor sume nu ar fi mai eficienta daca
ar fi orientate spre programe de incluziune economica si sociala cu sustenabilitate si
efecte pe termen lung.
Din punctul de vedere al consecintelor economice a cheltuielilor publice, dupa o buna
perioada de timp in care rata inflatiei a fost tinuta sub control, tinta stabilita de Banca
Nationala a Romaniei in ultimii ani nu a mai fost respectata sub presiunea inclusiv a
cheltuielilor publice ineficiente, cu toate consecintele nocive pe care le presupune.
Eficienta cheltuirii banilor publici este, pana la urma, o problema de credibilitate
pentru guvern, iar pentru ca un guvern sa fie credibil este necesar sa stimuleze
transparenta si sa intocmeasca bugete bazate pe performanta.
In sensul celor aratate, consider ca guvernul si entitatile publice ar trebui sa
adopte o conduita adecvata pentru a imbunatati performantele si eficienta cheltuielilor
publice.
45
Bibliografie
46