UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI DE

MEDICINA VETERINARA ION IONESCU DE LA BRAD

IASI
FACULTATEA DE AGRICULTURA
SPECIALIZAREA M.D.R.I.E.A.

I.AVARVAREI, M. VOLF, T. LISNIC

AGROCHIMIE
CURS
VOL. I.

2001

CUPRINS
Cap.I

INTRODUCERE IN AGROCHIMIE...................................................3

1.1. Definitie si obiect ...........................................................................3

1.2. Etapele dezvoltarii agrochimiei ca stiinta........................................3
1.3. Legi si principii in agrochimie .......................................................6
1.4. Problemele agrochimiei in contextul societatii contemporane ......7
Cap.II. BAZELE AGROCHIMICE ALE FERTILIZARII IN RAPORT CU
CERINTELE PLANTELOR ...............................................................10
2.1. Compozitia chimica a plantelor ...................................................10
2.2. Clasificarea elementelor nutritive..................................................11
2.3. Cerintele plantelor in elemente nutritive in raport cu specia si
virsta..................................................................................................13
2.4. Absorbtia radiculara a elementelor din sol ..................................14
2.5. Stari de aprovizionare cu elemente nutritive.................................18
Cap.III. CARACTERIZAREA SISTEMULUI SOL, CA SURSA DE
ELEMENTE NECESARE NUTRITIEI PLANTELOR ......................21
3.1. Generalitati ...................................................................................21
3.2. Fractiunea minerala........................................................................21
3.3. Fractiunea organica........................................................................22
3.4. Accesibilitatea pentru plante a elementelor nutritive din
sol .....................................................................................................23
3.5. Coloizii solului, factor principal de retinere a elementelor
nutritive ............................................................................................24
3.6. Potentialul electric al coloizilor din sol.........................................25
3.7. Potentialul electro-cinetic al micelei coloidale ............................26
3.8. Procesele schimbului de ioni in sol ..............................................27
Cap.IV CORECTAREA REACTIEI CHIMICE A SOLURILOR
PRIN AMENDAMENTE....................................................................32
4.1. Corectarea reactiei chimice a solurilor acide.................................32
4.1.1. Comportarea plantelor cultivate si a microorganismelor fata
de reactia acida a solului ................................................................32
4.1.2. Influenta reactiei solului asupra nutritiei plantelor...............33
4.1.3. Criterii pentru corectarea reactiei acide a solurilor ..............34
4.1.4. Materiale utilizate pentru corectarea reactiei acide a
solurilor .....................................................................................35
4.1.5. Valoarea (puterea) de neutralizare a amendamentelor .........
4.1.6. Urgenta de aplicare a amendamentelor calcaroase
(UCa) .......................................................................................38
4.1.7. Stabilirea dozelor de amendamente calcaroase ...................38
4.1.8. Administrarea amendamentelor calcaroase .........................40
4.1.9. Transformarile amendamentelor calcaroase in sol.................41
4.1.10. Efectele amendamentelor calcaroase pe solurile acide.........42
4.2. Corectarea reactiei chimice a solurilor alcalice si saline ..............43
4.2.1. Comportarea plantelor pe soluri saline si alcalice ............... 44
4.2.2. Masurile agrochimice de ameliorare a solurilor saline si
alcalice .......................................................................................45
4.2.3. Criterii de stabilire a oportunitatii amendarii.......................... 46
4.2.4. Stabilirea dozelor de amendamente........................................ 47
4.2.5. Administrarea amendamentelor ...........................................48

Capitolul I
INTRODUCERE IN AGROCHIMIE
1.1. Definitie si obiect.
Agrochimia - constituie o ramura a chimiei, aplicata la
agricultura, care se ocupa cu problemele de chimizare a
agriculturii.
Prin "chimizarea agriculturii" se intelege, aplicarea pe
scara larga in tehnologiile de productie agricola a mijloacelor
chimice, in scopul intensivizarii si modernizarii productiei
agricole.
Principalele mijloace chimice folosite in agricultura sunt:
- ingrasamintele - care asigura obtinerea productiilor mari
la plantele cultivate si sporirea fertilitatii solurilor;
- amendamentele - substante cu care se amelioreaza
insusirile agrochimice negative ale solurilor;
- pesticidele - ce reprezinta substante care asigura protectia
chimica a plantelor impotriva bolilor si daunatorilor;
- substantele regulatoare de crestere - utilizate in vederea
dirijarii proceselor vegetative si de rodire la plante.
Ca obiect de studiu, agrochimia se limiteaza numai la
studiul mijloacelor chimice de sporire a productiei agricole si
folosirea lor rationala in sistemul sol-planta.
1.2. Etapele dezvoltarii agrochimiei ca stiinta
a) Perioada antica. Aceasta a durat de la sfirsitul comunei
primitive pina in evul mediu.
In aceasta perioada stiinta s-a bazat pe observatie,
incredere absoluta in simturi si ratiune. In scrierile din aceasta
perioada au ramas consemnate unele observatii cu privire la
deprinderile practice din agricultura la diferite popoare.
Astfel, grecii antici foloseau cenusa rezultata din arderea
resturilor vegetale la fertilizarea ogoarelor; celtii si galii foloseau
marna si calcarul pentru ameliorarea insusirilor agroproductive a
terenurilor agricole; romanii foloseau gipsul pentru ameliorarea
terenurilor agricole si gunoiul de grajd pentru fertilizarea
3

ogoarelor; chinezii foloseau fecalele si resturile de oase bogate in

fosfor pentru fertilizarea terenurilor cultivate.
Popoarele Americii precolumbiene (aztecii, incasii),
foloseau depozitele naturale de "guano" bogate in fosfor, la
fertilizarea ogoarelor.
b) Perioada evului mediu
In aceasta perioada, progresul in stiinta s-a concretizat prin
interesul oamenilor pentru cunostintele experimentale.
Se pot distinge doua etape cu privire la cercetarile asupra
nutritiei plantelor in aceasta perioada:
- etapa alchimista medievala (sec. XI-XV) caracterizata
printr-un conglomerat haotic de cunostinte stiintifice rudimentare
si retete izvorite din practicile de laborator. Explicatiile pe care le
dadeau alchimistii procesului de nutritie erau foarte confuze.
Singurul alchimist care s-a situat pe o pozitie justa a fost
Phillippus Paracelsus, din Hohenheim (1493-1541) care a
mentionat in lucrarile sale ca: "sarurile din sol ar reprezenta
adevarata hrana pentru plante".
Cea de a doua etapa din perioada evului mediu este aceea a
aprofundarii cercetarilor asupra nutritiei plantelor (sec. XVXVIII). Cucerirea esentiala a stiintelor naturii, in aceasta etapa,
consta in adoptarea metodei experimentale.
Desi procesul de nutritie la plante incepe a fi clarificat, in
stiinta continua sa domine teoria gresita a " nutritiei plantelor cu
humus", formulata de Albrecht Thaer (1752-1828). Conform
acestei teorii, fertilitatea solului ar depinde in intregime de
humus, singura substanta care poate servi ca hrana plantelor.
Deci, la concluzia justa asupra rolului humusului in fertilitatea
solului, Thaer i-a asociat, ideea gresita cum ca plantele se hranesc
cu humus.
c) Perioada stiintei moderne (sf. sec. al XVIII-lea si incep.
sec. al XIX-lea). In aceasta perioada are loc individualizarea
agrochimiei ca stiinta.
In 1840, apare lucrarea lui Justus von Liebig (1803-1874)
intitulata: Chimia organica aplicata la agricultura si fiziologie prin care se pun bazele teoriei nutritiei minerale a plantelor.
Liebig, critica teoria nutritiei plantelor cu humus,
demonstrind in mod clar ca izvorul de nutritie al plantelor este de
origine minerala. El arata ca plantele folosesc pentru nutritie 10
elemente chimice C, O, H, N, P, S, K, Ca, Mg, Fe, din care 7
provin din sol.
Humusul spunea Liebig, rezulta din descompunerea
plantelor si prin urmare au trebuit sa existe mai intii plantele si
apoi humusul.
4

Teoria "nutritiei minerale a plantelor" a avut o influenta

puternica asupra cercetarii stiintei si practicii agricole.
d) In perioada contemporana, dezvoltarea impetuoasa a
stiintei si tehnicii se reflecta pregnant si in domeniul chimizarii
agriculturii.
In etapa actuala, agrochimia capata valente noi si anume:
a) - abordarea sistematica a masurilor de chimizare in
agricultura, acestea reprezentind o interventie a omului in
biosfera. Cu cit creste gradul de intensivizare, cu atit poate
deveni aceasta mai agresiva;
b) - optimizarea sistemelor de fertilizare, erbicidare si a
altor masuri de chimizare in contextul crizei energetice si de
materii prime, dat fiind ca mijloacele chimice introduse in
tehnologiile de productie agricola insumeaza peste 60% din
totalul energiei fosile care se consuma in agricultura;
c) - limitarea fenomenelor de poluare a mediului ambiant,
in care scop agrochimia trebuie sa gaseasca noi surse de
fertilizare a solului, sa inlocuiasca pesticidele cu toxicitate mare,
sa elaboreze procedeele tehnologice de valorificare a biomasei
vegetale, a dejectiilor si a namolurilor care rezulta din decantarea
apelor uzate orasanesti, etc.
In tara noastra, primele cercetari fundamentale referitoare
la folosirea ingrasamintelor, apartin marelui agronom Ion Ionescu
de la Brad (1818-1891).
Lucrari cu referiri la folosirea ingrasamintelor au mai fost
scrise de M. Draghiceanu (1883), Vlad C. Munteanu si Corneliu
Roman.
In anul 1904, a fost tiparita prima " Chimie agricola" din
tara noastra, scrisa de Buescu-Pana (1833-1904), profesor la
scoala superioara de agricultura si silvicultura de la Herastrau,
infiintata in 1883.
Odata cu infiintarea Institutului de geologie (1906), se
organizeaza si sectia de agrogeologie, condusa de marele pedolog
Gh. Murgoci (1872-1925).
In anul 1928, ia fiinta Institutul de Cercetari Agronomice
din Romania (ICAR), in cadrul caruia se organizeaza si "Sectia
de pedologie si chimie a solului". Prin reteaua statiunilor
experimentale agricole infiintate in tara sunt organizate
experiente cu ingrasaminte pe toate tipurile de sol si la toate
plantele cultivate. La Iasi, profesorul Haralamb Vasiliu (18801953), fondatorul catedrei de "Chimie agricola" din cadrul
Universitatii, efectueaza numeroase cercetari si experimentari in
cimp cu ingrasaminte si scrie primul tratat de "Chimie agricola",
editat in doua volume (vol. I,1937; vol. II, 1940).
5

In prezent, serviciul agrochimic din tara noastra este

constituit din Institutul de Cercetari pentru Pedologie si
Agrochimie (I.C.P.A), din cadrul Academiei de Stiinte Agricole
si Silvice (A.S.A.S), un birou de specialitate din Ministerul
Agriculturii, si o retea de laboratoare judetene de studii
pedologice si agrochimice.
1.3. Legi si principii in agrochimie
a) Principiul restituirii substantelor nutritive
Acest principiu este formulat de J.B.Boussingault (1837),
care ajunge in urma experimentarilor la concluzia ca: "plantele
consuma din sol substantele nutritive necesare pentru formarea
recoltelor, epuizeaza solul in aceste elemente, ceea ce duce
treptat la scaderea fertilitatii solului".
De aici necesitatea de a restitui solului, substantele
nutritive pentru restabilirea echilibrului de nutritie si mentinerea
starii ridicate de fertilitate a solului.
b) Legea minimului, maximului si optimului factorilor de
vegetatie
Legea minimului, formulata de Hellriegel (1883), arata ca:
"daca unul din factorii de vegetatie (hrana, apa, lumina, caldura)
lipseste sau se afla in minim, atunci recolta plantelor depinde de
factorul respectiv".
O imagine plastica a acestei legi a fost redata de Liebig,
printr-un butoi cu doagele inegale ca inaltime, fiecare doaga
reprezentind continutul unui element nutritiv, N, P, K, Ca, Mg,
etc. Nivelul maxim al recoltei va fi conditionat intotdeauna de
factorul aflat in minim, adica de doaga cu inaltimea cea mai
mica.
Legii minimului, i-a fost asociata ulterior - legea
maximului - formulata de Wellny, cu urmatorul enunt: "daca
unul din factorii de vegetatie se afla in exces, aceasta va influenta
nefavorabil asupra plantelor, incit recolta poate deveni egala cu
zero".
Intre nivelul minim si cel maxim, se situeaza intotdeauna
nivelul optim pentru factorii de vegetatie la plante. Ca urmare G.
Leibscher a enuntat "legea optimului" care arata ca: "recolta
maxima este posibila de realizat, mai ales atunci cind toti factorii
de vegetatie se gasesc in optim pentru plante". De aici necesitatea
optimizarii dozelor de ingrasaminte la plante.

c) Legea echivalentei factorilor de vegetatie (egalei

importantei).
Aceasta lege deriva din legea optimului si a fost enuntata
astfel: "toti factorii de vegetatie sunt la fel de importanti si de
necesari pentru plante, indiferent de raportul cantitativ cu care
intervin in procesul de crestere si de dezvoltare a plantelor".
Potrivit acestei legi, nici unul din factori nu pot fi
substituiti prin alti factori, fiecare avind un rol specific, bine
determinat.
d) Legea interdependentei factorilor de vegetatie
Aceasta lege are in vedere faptul ca: "factorii de vegetatie
actioneaza in strinsa interdependenta asupra plantelor".
Daca ne referim numai la nutritia plantelor, s-a constatat ca
actiunea ingrasamintelor cu fosfor este strins legata de prezenta
azotului in sol; absorbtia elementelor nutritive de catre radacinile
plantelor este legata de raporturile cantitative care se stabilesc
intre ionii din solutia solului.
1.4. Problemele agrochimiei in contextul societatii
contemporane
Necesitatea sporirii productiei agricole
Studiile de prognoza arata ca, daca se mentine ritmul de
crestere actual, in anul 2040 populatia globului va fi de circa 8,0
miliarde, iar in 2110 de 10,5 miliarde, cresterea cea mai
puternica avind loc in tarile in curs de dezvoltare. In etapa
actuala, populatia globului creste anual cu cca. 80 milioane
locuitori, adica tot atit cit are astazi, Romania, Ungaria, Bulgaria
si Grecia la un loc.
Aceste statistici converg catre ideea ca, paralel cu sporul
demografic se impune si o crestere corespunzatoare a productiei
agricole si alimentare.
Pentru rezolvarea problemei alimentatiei, caile tehnice de
care dispune agricultura sunt:
a) - extinderea suprafetelor de teren agricol si in special de
teren arabil, prin luarea in cultura de noi terenuri;
b) - sporirea productiei agricole, pe unitatea de suprafata,
prin masuri tehnologice de intensivizare.
Chimizarea, factor de sporire a productiei agricole
Dupa studiile intreprinse de F.A.O., se estimeaza ca cca.
30% din alimentele de origine vegetala se datoresc folosirii
ingrasamintelor chimice in agricultura.
In medie, o cantitate de 100 mii tone ingrasaminte s.a.,
aduce un spor de productie care echivaleaza cu recolta ce se
obtine de pe o suprafata de 450-500 mii ha.
7

Gradul de intensivizare a agriculturii unei tari, creste odata

si cu cantitatile de ingrasaminte folosite la unitatea de suprafata.
Acest lucru explica de ce tari ca: Olanda, Belgia, Japonia,
Anglia, care consuma 450-700 kg s.a. ingrasamint/ha, au indicele
valorii productiei agricole cel mai ridicat din lume.
Intensivizarea agriculturii se apreciaza si dupa consumul
de ingrasaminte care revine pe cap locuitor. Din acest punct de
vedere decalajele in lume sunt foarte mari: 162 kg ingrasamint pe
cap de locuitor in Noua Zeelanda, si numai 1,9 kg, in Indonezia.
Chimizarea agriculturii in contextul crizei energetice
Agricultura intensiva de tip industrial se caracterizeaza
printr-un consum ridicat de energie.
Analizat pe factori de productie, consumul de energie in
agricultura mondiala se prezinta:
- chimizare (ingrasaminte, pesticide) .........................34 %;
- mecanizare (arat, semanat,recoltat)..........................20 %;
- transporturi................................................................17 %;
- irigare........................................................................11 %;
- cresterea animalelor....................................................8 %;
- conservarea produselor................................................6 %;
- alte consumuri.............................................................4 %.
Resursele energetice, folosite in agricultura sunt de doua
tipuri:
- resurse energetice fosile (conventionale, limitate) in care
se include: petrolul, carbunii, gazele naturale, energia nucleara,
ce se epuizeaza in timp;
- resurse energetice reinoibile (regenerabile sau neconven.)
reprezentate prin energia solara, eoliana, hidraulica.
Luind in considerare, toate formele de energie consumata
la un hectar pentru cultura plantelor, rezulta in medie 20-25
GJ/ha, ceea ce revine la nivelul intregii agriculturi a tarii
aproximativ 250.000 000 G.J.
TEST AUTOCONTROL:
1. Definiti obiectul de studiu al agrochimiei:

2. Enumerati etapele dezvoltarii agrochimiei ca stiinta:

3. Definiti legile ce guverneaza agrochimia ca stiinta

agricola:

4. Motivati necesitatea sporiri productiei agricole pe plan

mondial:

5. Enumerati 10 cuvinte cheie care definesc acest capitol:

Capitolul II
BAZELE AGROCHIMICE ALE FERTILIZARII
IN RAPORT CU CERINTELE PLANTELOR
Plantele sunt organisme autotrofe care isi produc singure
substantele necesare cresterii si dezvoltarii lor din compusi
minerali.
Pentru aceasta, intre ele si mediul in care traiesc are loc un
permanent schimb de substante si energie.
Schimbul de substante dintre plante si mediu, vizeaza
diferitele elemente nutritive pe care acestea le iau din sol in
vederea formarii corpului lor, a cresterii si dezvoltarii, in mediu
ambiant plantele eliminind substante organice si minerale, gaze,
produse ale metabolismului catabolic.
Schimbul de energie se refera la faptul ca, in procesul de
fotosinteza plantele utilizeaza o mica parte din energie solara.
Fiecare specie prezinta anumite particularitati in
raporturile sale cu mediul ambiant, determinate de evolutia sa
filogenetica.
2.1. Compozitia chimica a plantelor
Analizind un organism vegetal, se constata ca acesta este
format din:
- apa, care reprezinta 70-95 %, din greutatea plantei;
- substanta uscata, care reprezinta 5-30 % din greutate si
in care se inglobeaza compusii minerali din corpul plantei.
Apa, reprezinta componentul permanent si esential al
organismelor vegetale.
Plantele, contin apa in stare libera (apa circulanta), in stare
legata, incorporata in tesuturi (apa de constitutie).
Apa indeplineste in plante rolul de regulator termic, in
sensul ca protejeaza plantele contra temperaturilor ridicate,
datorita caldurii latente de vaporizare si impotriva scaderilor de
temperatura, datorita caldurii specifice ridicate.

10

De asemenea, apa asigura circulatia substantelor nutritive,

mentinerea presiunii osmotice a celulelor si creeaza mediul
favorabil pentru activitatea enzimelor si desfasurarii proceselor
biochimice din planta, etc.
Continutul de apa din plante variaza intre anumite limite,
in functie de specie, vrsta, conditiile de mediu in care traiesc si
se dezvolta plantele.
Organele tinere verzi si tesuturile fiziologice active contin
intotdeauna mai multa apa.
Substanta uscata, reprezinta fractiunea din corpul plantei
care ramine dupa eliminarea apei. Ea este constituita dintr-o:
- componenta organica, ce reprezinta 95-99,5% din
substanta uscata, si care se descompune in urma calcinarii;
- componenta minerala, ce ramine sub forma de cenusa
dupa calcinare.
Componenta organica este formata din: hidrati de
carbon, substante proteice, lipide, acizi grasi, pigmenti, vitamine,
enzime, etc.
Continutul plantelor in compusi organici, variaza in raport
cu specia, soiul, conditiile de mediu si organele plantelor care se
analizeaza.
Cea mai mare parte din compusii organici se acumuleaza
in organele comestibile ale plantelor (boabe, fructe, seminte,
tuberculi), fapt ce justifica si scopul pentru care acestea se
cultiva.
Componenta minerala, din substanta uscata contine toate
elementele nutritive extrase de planta din sol, cu exceptia
azotului, clorului si a unei parti din sulf, care se pierd in timpul
calcinarii.
Ea reprezinta 0,5 - 5 % din substanta uscata si constituie
cenusa plantelor.
In cenusa plantelor s-au identificat pina la 70 de elemente
chimice, ele gasindu-se sub forma de oxizi, deoarece in timpul
calcinarii (500-6000C) se combina cu oxigenul din aer. Abunda
indeosebi oxizi de K2O, P2O5, CaO, MgO, SiO2.
Continutul plantelor in cenusa este de asemenea variabil,
in functie de specie, virsta, organul analizat, conditiile de mediu,
gradul de asigurare cu elemente nutritive.
Majoritatea elementelor care se gasesc in cenusa sunt
absolut necesare cresterii si dezvoltarii plantelor si nici unul nu
poate fi substituit printr-un alt element.
2.2. Clasificarea elementelor nutritive
Elementele minerale, cu rol de nutritie in procesul de
metabolism se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
11

a) Dupa cantitatile pe care le consuma plantele.

Pe baza acestui criteriu, elementele chimice pot fi grupate
in mod conventional in urmatoarele categorii:
- macroelemente;
- microelemente;
- ultramicroelemente.
Macroelementele, sunt reprezentate prin elementele
chimice pe care plantele le consuma in cantitati relativ mari si
care reprezinta 101 - 10-2 % din substanta uscata.
Macroelementele se grupeaza la rindul lor in:
- macroelemente de ordin principal -C, O, H, N, P, K care alcatuiesc majoritatea compusilor organici din plante;
- macroelemente de ordin secundar - S, Ca, Mg - care iau
parte la formarea numai a anumitor compusi organici din plante.
sunt elementele chimice pe care
Microelementele,
plantele le consuma in cantitati mici si care reprezinta 10-3 - 10-5
din substanta uscata. Ele mai sunt denumite oligoelemente
(oligos = putin) sau elemente catalitice, deoarece majoritatea
catalizeaza procesele biochimice din plante.
Din aceasta grupa fac parte: Zn, Mn, Cu, Mo, B, I, Ba, Ag.
Ultramicroelementele, cuprind elementele pe care plantele
le consuma in cantitati foarte mici, ele reprezentnd 10-6 - 10-12 %
din substanta uscata. In aceasta grupa intra U, Ra, Th, Ac.
b) Dupa rolul elementelor in metabolismul plantelor
Dupa acest criteriu elementele nutritive au fost impartite in
doua grupe:
Elementele esentiale sunt elementele nutritive care iau
parte la alcatuirea compusilor organici din plante sau care
catalizeaza anumite procese biochimice.
Ele nu pot fi substituite de alte elemente, incit in absenta
lor plantele nu cresc si nu se dezvolta normal. Din aceasta grupa
fac parte: C, O, H, N, P, K, Cu, Mg, Fe, Mn, Cu, Zn, B, Ce. La
acestea se adauga unele elemente ce sunt esentiale numai pentru
anumite specii de plante: Si - pentru orez; Na - pentru plante
halofite; Co - pentru varza.
Elementele neesentiale sunt elementele ce pot fi
substituite in procesele biochimice din plante. De exemplu: Mo care activeaza enzimele din grupa nitroreductazelor poate fi
substituit de vanadiu (Va).
c) Criteriul agrochimic de clasificare
Acesta are in vedere semnificatia elementelor nutritive ca
ingrasaminte pentru plante cit si rolul lor in viata plantelor.
Din acest punct de vedere se deosebesc:
- elemente nutritive principale, folosite ca ingrasaminte: N,
P, K;
12

- elemente nutritive secundare, folosite ca ingrasaminte: S,

Ca, Mg;
- microelemente, folosite ca ingrasaminte la plante: B, Mn,
Zn, Cu, Mo, Co;
- elemente nutritive functionale, folosite ca ingrasaminte
(numai la anumite specii de plante cultivate): Na, Si, Cl.
2.3. Cerintele plantelor in elemente nutritive in raport
cu specia si virsta
In cursul ciclului anual de vegetatie, exista mai multe
fenofaze, care se caracterizeaza printr-un consum diferentiat de
elemente nutritive. Legat de acest lucru in nutritia plantelor se
deosebesc trei perioade de consum:
a) Perioada critica a nutritiei, care coincide cu primele
fenofaze de crestere si dezvoltare a plantelor. In aceasta perioada,
lipsa, insuficienta sau excesul elementelor nutritive, au o
influenta hotaritoare asupra productiei.
b) Perioada de consum maxim - cind plantele preiau din
sol cantitatile cele mai mari de elemente nutritive.
Aceasta perioada coincide cu fenofaza de crestere intensa a
organelor vegetative ale plantelor.
c) Perioada de descrestere a consumului - cind cea mai
mare parte din substantele sintetizate migreaza in fructe, tulpini,
ramuri. Aceasta perioada corespunde cu fenofaza de maturare si
acumulare a substantelor de rezerva.
In nutritia plantelor exista anumite particularitati,
determinate de specie si modul de cultura.
In scopul satisfacerii in optimum a cerintelor plantelor cu
elemente nutritive, se impune cunoasterea particularitatilor de
nutritie pentru fiecare in parte, respectiv cunoasterea perioadelor
critice si a consumului maximum.
Pentru evaluarea cerintelor plantelor in elemente nutritive
s-a introdus notiunea de consum specific (Cs).
Prin consum specific se intelege, cantitatea de elemente
nutritive de care planta are nevoie pentru a forma o tona de
produs principal (boabe, fructe, tuberculi), plus productia
secundara aferenta (paie, vreji, coceni, coarde).
Consumul specific la plante s-a stabilit experimental
pentru fiecare element nutritiv: consumul specific de azot (CsN),
consumul specific de fosfor (CsP), consum specific de potasiu
(CsK), consum specific de calciu (CsCa), etc, si se exprima in kg
element nutritiv per tona de produs.

13

Consumul specific, variaza in primul rind cu specia, cu

soiul, conditiile pedoclimatice si starea de aprovizionare a solului
cu diferite elemente nutritive.
La plantele horticole in spatii protejate, consumul specific
de elemente nutritive este mai mare, fata de culturile din cimp.
Consumul specific depinde in mare masura de agrotehnica
aplicata culturilor, orice masura agrotehnica rationala avind un
efect pozitiv in sporirea productiei, contribuind la reducerea
consumului specific.
2.4. Absorbtia radiculara a elementelor nutritive din
sol
Plantele preiau elementele nutritive prin intermediul
radacinii si prin frunze.
Radacina este organul specializat care indeplineste nu
numai functia de absorbtie a elementelor nutritive, ci si de sinteza
primara a substantelor in procesul de metabolism.
Se cunoaste ca plantele absorb elementele nutritive, numai
sub forma de ioni: NO3-, NH4+, H2PO4-, K+, Ca2+, Mg2+, forme in
care ele se deplaseaza in solutia solului sub influenta fortelor
electrostatice.
Principalele surse de ioni nutritivi sunt: sarurile solubile
din sol (nitrati, fosfati, sulfati, cloruri), acizi slabi si sarurile lor,
precum si coloizii solului (prin schimb cationic).
La nivelul fiecarei celule vii si mediul ambiant, are loc un
permanent schimb de substante.
In situatia in care acest flux are loc catre interiorul celulei,
fenomenul se numeste absorbtie, iar in cazul cnd are loc din
celula vie catre exterior (mediu), poarta numele de desorbtie.
Cercetarile intreprinse cu ajutorul microscopului electronic
si a izotopilor radioactivi, au stabilit ca preluarea elementelor
nutritive de catre radacinile plantelor, se datoreaza atit proceselor
fizico-chimice care au loc la nivelul membranei celulare ct si
proceselor metabolice din interiorul celulelor perisorilor
absorbanti.
La organismele vegetale superioare, se considera ca,
transportul ionilor nutritivi in celula radiculara se realizeaza prin
doua mecanisme independente si anume:
- absorbtia pasiva a ionilor nutritivi care are loc fara
consum de energie, deoarece deplasarea lor are loc in sensul
diferentei de potential electrochimic (de la o conc. > la una < );
-absorbtia activa sau metabolica a ionilor nutritivi care
are loc cu consum de energie, deplasarea substantelor facindu-se
contrar sensului diferentei de potential electrochimic (< la >).
14

Mecanismul absorbtiei pasive a ionilor

Absorbtia substantelor nutritive se face prin suprafata
radacinilor tinere.
Intensitatea maxima a absorbtiei are loc in regiunea
pilifera, fiind mai redusa in regiunea neteda si aspra a virfului
radacinii.
Membrana, unei celule din zona perilor radiculari, este o
membrana scheletica de natura pectocelulozica, cu o grosime de
cca. 0,5 microni.
Ea este formata dintr-o retea de microfibrile celulozice,
groase de 0,0005
Intre acestea ramin o serie de spatii libere
intermicrofibrilare care contin substante pectice, acizi organici,
molecule de proteine, fosfolipide, etc.
In spatiile libere, intermicrofibrilare ale membranei
patrund ionii nutritivi, impreuna cu apa, ca urmare a proceselor
de difuziune hidrica si de transpiratie a plantelor.
Fenomenul se constata cu usurinta la scufundarea
radacinilor intr-o solutie nutritiva:la inceput ionii sunt absorbiti
cu intensitate maxima intr-un timp relativ scurt de 10-15 dupa
care absorbtia se desfasoara lent, intr-un timp indelungat.
In, prima faza absorbtia are un caracter pasiv, adica nu
este influentata de procesele metabolice.
Absorbtia pasiva a ionilor nutritivi este conditionata de
existenta asa numitului spatiu liber.
Acest spatiu liber este constituit din:
Spatiul liber aparent, reprezinta volumul ocupat de solutia
incarcata cu ioni nutritivi care ocupa spatiile libere
intermicrofibrilare din peretii celulelor radiculare.
Volumul spatiului liber aparent reprezinta 8-10 % din
volumul total al celulelor radiculare .
Ionii patrund in acest spatiu, impreuna cu apa pe calea
difuziei hidrice.
Difuziunea are loc de la o concentratie mai ridicata a
ionilor, existenta in mediu extern, la o concentratie mai scazuta
existenta in peretele celular.
Ionii care au patruns in spatiu liber aparent, pot fi extrasi
cu usurinta prin introducerea radacinilor in apa distilata.
Spatiul liber Donnan, este spatiul ocupat de ionii nutritivi,
retinuti prin adsorbtie la sarcinile negative ale membranei
pectocelulozice si la exteriorul plasmalenei (fig. I).

15

Retinerea este de natura fizico-chimica, ionii neputind fi

indepartati prin spalare cu apa distilata. Ei pot fi inlocuiti prin
schimb cu alti ioni, cu sarcini asemanatoare.

Fig. I Spatiul liber aparent

Procesele prin care se realizeaza absorbtia pasiva a ionilor
nutritivi de catre radacinile plantelor sunt:
- antrenarea ionilor odata cu apa adsorbita prin forta de
suctiune a radacinilor, care rezulta in urma procesului de
transpiratie;
- pe calea difuziei hidrice, determinata de fenomenele
osmotice bazate pe legea echilibrului de membrana Donnan;
pe calea electroosmozei, datorita prezentei la suprafata
membranei celulare a unui strat dublu de ioni;
- prin schimburi ionice, bazate pe faptul ca pe suprafata
celulelor perisorilor absorbanti si in interiorul lor, exista pozitii
de schimb ionic, in special intre ionii de H+ si ceilalti cationi;
Mecanismul absorbtiei active (metabolice) a ionilor
Absorbtia activa a ionilor nutritivi se desfasoara cu
consum de energie metabolica, provenita din respiratia celulara,
fapt pentru care intre absorbtia ionilor minerali si procesul de
respiratie exista o corelatie pozitiva foarte strnsa.
Pentru explicare mecanismului de absorbtie activa sau
metabolica a ionilor nutritivi, au fost emise doua ipoteze
a) Ipoteza transportorilor de ioni
Conform acestei ipoteze se admite ca patrunderea si
transportul ionilor minerali in celulele vii, se face prin
intermediul unor molecule de substante organice, denumite
transportori sau carausi, care se gasesc in membranele plasmatice
si in citoplasma si care au functie metabolica asemanatoare
enzimelor (fig. II).

16

Transportorii de ioni au sarcini specifice libere de care se

pot lega anumite specii de ioni nutritivi.

Fig. II
Reprezentarea schematica a transportului activ
prin intermediul carausilor
Transportorul (CA) fixeaza in mod reversibil un ion (M),
de pe fata externa a plasmalenei formind un complex transportorion (CA + M).
Complexul transportor-ion, format pe fata externa a
plasmalemei, datorita potentialului bioenergetic pe care-l poseda,
strabate plasmalena de pe partea sa externa spre partea sa interna.
Pe partea interna a plasmalenei este localizata enzima
denumita fosfataza.
Sub influenta acestei enzime, are loc desprinderea gruparii
- fosfat - de la transportorul de ioni, in urma caruia acesta isi
pierde afinitatea pentru ionul respectiv, ceea ce permite
desprinderea si eliberarea lui in citoplasma, carausul devenind
acum, inactiv (C.I.).
Reactivarea transportorului, se face cu ajutorul enzimei fosfochinoza - care desprinde un rest de acid fosforic de la ATP
si il trece la caraus, activindu-l.
Acesta, se poate deplasa acum din nou la exteriorul
plasmalenei, pentru a repeta operatiunea de transport.
Transportul ionilor nutritivi se realizeaza cu consum de
energie, pentru fiecare ion transportat, fiind nevoie de o molecula
de ATP.
Procesul este selectiv, in sensul ca o anumita specie de ioni
este transportata intotdeauna de un transportor de aceiasi natura.
b) Ipoteza pompei de ioni
17

Enzimele ATP-aze, care activeaza in membrana

citoplasmatica (plasmalema) scindeaza ATP-ul, rezultind ADP,
cation fosforil si energie.
ATP-aza
ATP-ul -------------- ADP- + (PO3H2)+ + energie
cation fosforil
Cationul fosforil, fiind instabil, intra in reactie cu apa, dind
nastere la hidrogen.
(PO3H2)+ + H2O -------- H3PO4 + H+
Hidrogenul rezultat, este eliminat spre exterior de catre
ATP-aza (pompa de hidrogen).
In felul acesta, citoplasma capata sarcini electrice negative,
deoarece radicalul anionic ramine in celula, creindu-se astfel o
diferenta de potential electric fata de mediu extern.
Compensarea sarcinilor negative se face prin atragerea
diversilor cationi din mediul extern, ce patrund in celula prin
porii plasmatici.
Pentru a explica si patrunderea anionilor in celula
radiculara, se admite ca ADP- rezultat din scindarea ATP-ului,
intra in reactie cu apa, formind ioni de oxidril.
ADP- + H20 ------------ ADP + OHIonul OH-, este deplasat spre exteriorul membranei de
catre caraus, si in schimbul acestuia preia selectiv un anion
nutritiv pe care il introduce in interiorul celulei.
Mecanismul pompei de ioni, explica patrunderea in celula
radiculara, atit a cationilor cit si a anionilor.
2.5. Stari de aprovizionare cu elemente nutritive
Echilibrul nutritiv al plantelor
Acesta se refera la concentratia si raportul dintre
elementele nutritive care trebuie sa existe in solutia solului,
pentru a se realiza o nutritie cit mai corespunzatoare cu cerintele
biologice ale plantelor.
Intre nivelul productiilor si gradul de aprovizionare a
solului in elemente nutritive exista o corelatie pozitiva foarte
strinsa.
Un continut scazut in elemente nutritive, atrage dupa sine,
un nivel scazut al productiei, in timp ce un continut ridicat
presupune o recolta mare.
Aceeasi strinsa dependenta se reflecta si intre concentratia
elementelor nutritive in planta si nivelul productiei.
Corelatia dintre concentratia elementelor nutritive in planta
si nivelul productiei, a permis separarea urmatoarelor stari ale
gradului de aprovizionare a plantei cu elemente nutritive (fig.
III):
18

Fig. III
Corelatia dintre crestere si concentratia
elementelor din planta
Prin carenta, se intelege starea in care planta este
insuficient sau chiar deloc nutrita cu un element, lucru ce
influenteaza negativ cresterea si dezvoltarea. Carentele pot fi:
- ascunse, identificate numai prin analize chimice si care se
manifesta indeosebi prin scaderea recoltei;
- exteriorizate, sub forma unor simptome relativ specifice
pe partile vegetative. In cazul acestora, se modifica culoarea
verde a frunzelor, este afectata cresterea lastarilor sau a
radacinilor, are loc o cadere prematura a fructelor, etc.
Sunt denumite impropriu, boli de nutritie, sau boli
neparazitare - cloroze - , deoarece anumite semne exterioare
datorita carentelor sunt asemanatoare cu cele provocate de diversi
agenti patogeni, daunatori sau accidente climatice.
Insuficienta este starea de nutritie in care planta este
aprovizionata nesatisfacator cu elemente minerale, fapt ce
determina scaderi de recolta.
Nutritia normala, reprezinta starea de aprovizionare in
optim a plantelor cu elemente nutritive, aceasta satisfacind pe
deplin cerintele plantelor, recoltele obtinute fiind maxime.
Momentul de trecere de la nutritia normala la cea
insuficienta, poarta numele de nivel critic.
Nivelul critic poate fi definit in mai multe moduri:
- continutul minim in elemente pentru maximul de recolta;
- limita cea mai scazuta a concentratiei unui element la
care recolta incepe sa descreasca;
- continutul in elemente la care sporul de recolta dat de
ingrasaminte nu mai este rentabil;
Nivelul critic este considerat un criteriu de apreciere a
starii de nutritie a plantelor cultivate.
19

Abundenta (consum de lux), reprezinta starea de nutritie in

care concentratia intr-un anumit element depaseste nivelul critic,
aceasta acumulindu-se in planta in cantitati mai mari dect cele
necesare formarii recoltei maxime, fara a produce insa efecte
toxice.
Excesul, reprezinta starea de nutritie in care concentratia
unui element depaseste, un anumit nivel, lucru ce produce usoare
tulburari fiziologice, histochimice, soldate cu incetinirea cresterii
si scaderea recoltei.
Toxicitatea, reprezinta treapta superioara a consumului
excesiv, cind in planta se acumuleaza cantitati mari de elemente
ce provoaca procese ireversibile care tulbura profund
metabolismul normal, determinind moartea plantei.
Toxicitatea se manifesta in primul rind in cazul
microelementelor, unde limitele de trecere de la insuficienta la
exces sunt foarte restrinse.
TEST AUTOCONTROL:
1. Enumerati
plantelor:

principalele componente chimice ale

2. Clasificati elementele nutritive conform criteriilor

enuntate:
3. Perioadele de consum de elemente nutritive din cursul
vegetatiei plantelor sunt:
4. Enuntati posibilitatile de absorbtie radiculara a
elementelor nutritive din sol:
5. Enumerati si definiti starile de aprovizionare a plantelor
cu elemente nutritive:

20

Capitolul III
CARACTERIZAREA SISTEMULUI SOL, CA
SURSA DE ELEMENTE NECESARE NUTRITIEI
PLANTELOR.

3.1. Generalitati
Solul reprezinta mediul de nutritie a plantelor. Din punct
de vedere fizic, solul este un sistem eterogen, polidispers,
structurat i poros, alcatuit din trei faze: solida, lichida i
gazoasa. La acestea se mai adauga i lumea vie a faunei i
microorganismelor denumita - faza vie -, agentul principal al
transformarilor din sol, n lipsa caruia solul nu ar fi mai mult
dect o roca organo-minerala, poroasa cu nsuiri strict fizicochimice.
a) Faza solida a solului, reprezinta rezervorul principal de
elemente nutritive. Aceasta este constituita dintr-o fractiune
minerala ntr-o proportie de 90-99% i o fractiune organica, 110%.
3.2. Fractiunea minerala
Este reprezentata prin mineralele primare i secundare,
rezultate n urma proceselor de dezagregare i alterare a rocilor
de solificare. Aceste minerale contin cea mai mare parte din
cationii nutritivi, precum i o parte din anionii nutritivi.
Mineralele primare, provin din dezagregarea rocilor
eruptive i metamorfice, predominnd cuartul, feldspatii, micele,
amifiboli, piroxenii i olivina. Acestea se gasesc n sol sub forma
de particule grosiere, predominant cu diametrul mai mare de 0,2
mm (pietre, pietri, nisip grosier) i sub forma de particule fine,
monominerale cu diametrul de 0,2-0,002 mm (nisip fin, praf).

21

Mineralele secundare, rezulta n urma alterarii in situ a

mineralelor primare, precum i a rocilor sedimentare. Ele se
gasesc n sol sub forma de particule foarte fine cu diametrul mai
mic de 0,002 mm, formnd argila solului. Constituentii pricipali
ai argilei sunt: caolinitul, montmorillonitul, illitul, chloritul,
vermiculitul.
3.3. Fractiunea organica
Provine prin acumularea n timp, de resturi vegetale i
animale, aflate n diferite stadii de descompunere sau dispersie
coloidala.
Fractiunea organica a solului cuprinde:
- substante organice nehumificate, pe cale de
descompunere;
- substante humice, cu greutate moleculara foarte mare
care confera solului nuante nchise la culoare;
- compui organici intermediari, rezultati din
descompunerea resturilor vegetale i animale ( acizi organici,
aminoacizi, protide, lipide, aldehide, etc).
Caracteristic pentru materia organica a solului, este
continua ei transformare sub actiunea factorilor fizici i chimici,
dar mai ales sub influenta microorganismelor. Ea are o
importanta deosebita pentru nutritia plantelor, deoarece constituie
rezerva principala de azot, asigurnd cca. 90% din necesarul
plantelor.
Materia organica, mai contine 30-40% fosfor i 90% sulf
din totalul existent n stratul arabil al solului. n acelai timp
materia organica servete ca sursa de energie pentru
microorganismele din sol.
b) Faza lichida, este alcatuita de apa din sol, ncarcata cu
ioni i gaze (O2, CO2, N2 ). Ea reprezinta principalul mijloc prin
intermediul careia plantele absorb elementele nutritive din faza
solida a solului. Aceasta faza trebuie privita sub aspect chimic i
fizic.
Din punct de vedere chimic, faza lichida a solului este
alcatuita din substante aflate n stare de dispersie ionica,
moleculara sau coloidala, de natura minerala sau organica.
Componenta minerala este alcatuita din cationi de H+, K+, Na+,
Ca2+, Mg2+, NH4+, mai rar Fe2+ i Al3+ i din anionii, NO3-,
H2PO4-, HPO42-, Cl-, HCO3-, SO4-, OH-.
Dintre cationi, Ca2+, este de regula n cantitate mai mare.
Concentratia medie a fazei lichide este cuprinsa ntre 40-100
me/l, n functie de sol .
22

Componenta organica, este reprezentata de partile solubile

sau coloidal-dispersabile ale humusului, de produse de
metabolism ale microorganismelor, unele secretii ale radacinilor
( acid malic, succinic ), i substante organice rezultate n procesul
de humificare .
Din punct de vedere fizic, faza lichida a solului este
reprezentata printr-o fractiune ce poate fi extrasa, denumita n
mod obinuit - solutia solului - sau solutia solului libera i o
fractiune ce nu poate fi extrasa dect prin procedee speciale
( centrifugare, presiune ridicata ), numita i solutia solului legata
( retinuta de forte moleculare ).
c) Faza gazoasa, este reprezentata prin aerul i gazele care
exista n mod permanent n spatiile libere ale solului. Comparativ
cu aerul atmosferic ( 21%O2, 72%N2, 0,003% CO2), aerul din sol
este mai bogat n CO2 i N2 ( CAPut!'% O2, 79%N2, 0,9% CO2 ).
Cantitatea de gaze din sol, reprezinta n medie, 5-40% (n
volume) n raport cu textura, vegetatia i agrotehnica folosita.
Optimul capacitatii de aer a solului este n medie de 10%,
pentru solurile lutoase, 12% pentru cele argiloase i 15%, pentru
solurile nisipoase.
Intensitatea desfaurarii proceselor biologice poate fi
apreciata i dupa cantitatea de CO2, eliberata n decurs de 24 ore.
ntre cantitatea de CO2,pe care o degaja solul n unitatea de timp
i fertilitate, este o strnsa legatura; cu ct aceasta este mai mare,
cu att fertilitatea este mai ridicata. CO2, servete la mobilizarea
elementelor nutritive din sol.
3.4. Accesibilitatea pentru
nutritive din sol

plante a elementelor

n functie de disponibilitatea elementelor nutritive pentru

plante, au fost stabilite urmatoarele patru categorii:
a) elemente nutritive, aflate n stare disociata n solutia
solului, sub forma de cationi i anioni. Acestea sunt formele cele
mai accesibile plantelor. Concentratia lor n solutia solului este
foarte mica, de 10-2-10-6 %.
b) elemente nutritive sub forme schimbabile, adsorbite la
complexul organo-mineral al solului. Din aceasta categorie fac
parte majoritatea cationilor schimbabili precum i anionii
fosforului.
c) elemente nutritive neschimbabile, retinute la complexul
organo-mineral al solului. n aceasta categorie, intra o serie de
cationi, cum sunt cei de Fe3+, greu schimbabili i inaccesibili
plantelor.
23

d) elemente nutritive, aflate n compozitia mineralelor

primare i secundare din sol, total insolubile i care nu pot fi
preluate direct de plante.
n functie de o multitudine de factori, n sol au loc procese
care determina trecerea elementelor nutritive, de la o categorie la
alta, fie n sensul micorarii sau al creterii acesteia.
3.5. Coloizii solului, factor principal de retinere a
elementelor nutritive
Din punct de vedere fizico-chimic, faza solida a solului
cuprinde o parte amorfa, de substrat inactiv i o parte activa,
reprezentata prin coloizi .
Coloizii reprezinta acea parte a materiei solului aflata sub
forma de particule fine, de ordin coloidal ( < 0,1 microni ),
care prin suprafetele divers ncarcate cu sarcini electrice i cu
substante n dispersitate ionica i moleculara, participa la cea mai
mare parte a proceselor fizice i fizico-chimice ce se petrec n
sol, conditionnd astfel att specificul ecologic, ct i potentialul
de fertilitate al solului. n sol se ntlnesc coloizi de natura
minerala, organica i organo-minerala.
a) Coloizi de natura minerala. Acetia predomina n sol
i sunt reprezentati, n principal de mineralele argiloase:
montmorillonit, caolinit, illit, haloisit, chlorit,etc.
Mineralele argiloase, poseda sarcini electrice i prin
urmare la suprafata lor pot fi retinute elementele nutritive sub
forma de ioni. Capacitatea de retinere, depinde de natura
mineralului:
80-100 me % n cazul montmorillonitului;
10-40 me % n cazul chloritului;
3-10 me % n cazul caolinitului;
100-200 me % n cazul vermiculitului (illit).
n afara de coloizii minerali de natura argiloasa, n sol
exista i o serie de coloizi minerali ( neargiloi ), reprezentati prin
oxizi de aluminiu i fier hidratati.
b) Coloizii de natura organica. Acetia sunt reprezentati
n sol prin substante humice (acizi humici, huminici, fulvici,
etc.). Substantele humice au grupari carboxilice care le confera
caracterul acid. Prin disociere, ele elibereaza ioni de H+ i se
ncarca cu sarcini electrice negative:
COOH
COOHumus/
Humus /
+ 2H+
\ OH
\ O-

24

Ca urmare a sarcinilor electrice negative, coloizii organici

pot retine cationii nutritivi. Capacitatea lor de retinere este mult
mai mare, comparativ cu a coloizilor minerali, 150-300 me %.
c) Coloizii organo-minerali. Materia organica a solului,
este n majoritatea ei divers legata de materia minerala, formnd
diferite combinatii, cunoscute sub numele de complexe organominerale. Acestea pot fi insolubile, solubile sau dispersate
coloidal n apa, fiind afectate diferit de procesul levigarii n
profilul solului. Cele mai importante combinatii organo-minerale
sunt:
- complexele argilo- humice;
- complexele humico-aluminice;
- complexele humico-ferice.
Combinatiile argilo-humice, sunt caracteristice solurilor
biologic active, cu humus de tip mull, apartinnd cernoziomurilor
i solurilor brune rocate.
Combinatiile humico-ferice i humiso-aluminice, se
formeaza ndeosebi n solurile cu reactie acida, cu humus de tip
moder.
3.6. Potentialul electric al coloizilor din sol
n functie de natura sarcinilor electrice, n sol se disting
doua tipuri de coloizi:
- coloizi electronegativi ( acidoizi );
- coloizi electropozitivi ( bazoizi );
Coloizi electronegativi predomina n complexul coloidal
al solului i sunt ncarcati cu sarcini electrice negative. Din
aceasta categorie fac parte argilele i humusul, cu proprietati de
acizi slabi, care disperseaza n mediul alcalin i floculeaza n
mediu acid.
Dispersarea de catre ionii de OH- i flocularea de catre
ionii de H+, a coloizilor electronegativi, se realizeaza pe baza
legilor de deplasare a echilibrelor chimice, argilele putnd fi
asemuite cu un acid slab.
K1
Argila - H ------------- Argila + H+
-----------K2
Daca concentratia ionilor de H+, din mediu crete,
echilibrul se deplaseaza n sensul K2 i are loc flocularea, iar daca
crete concentratia ionilor de OH -, echilibrul se deplaseaza n
sensul K1 i are loc dispersarea argilei .
n soluri se pot ntlni, n functie de natura predominanta a
cationilor, trei categorii ale complexului coloidal argilos:
25

- argile calcice (argila-Ca), care fixeaza ionii de calciu, din

solurile calcaroase;
- argile sodice (argila- Na ), care fixeaza ionii de Na, din
solurile salinizate;
- argile acide (argila- H+), care se gasesc n solurile sarace
n baze.
Coloizii electropozitivi sunt ncarcati cu sarcini electrice
pozitive i se comporta ca baze slabe.
Din aceasta categorie fac parte sescvioxizii de fier,
aluminiu i Mn care disociaza n mediu acid i floculeaza n
mediu bazic.
K1
sescvioxid - OH --------- sescvioxid + + OH --------K2
3.7. Potentialul electro-cinetic al micelei coloidale
La baza coloizilor din sol, sta particula coloidala, numita i
micela coloidala.
Micela coloidala este formata dintr-un nucleu central,
alcatuit fie dintr-o molecula a substantelor coloidale, fie din mai
multe molecule strns unite ntre ele, sau poate fi reprezentat
printr-un fragment al retelei cristaline a unui mineral (fig. IV).

Fig. IV Micela coloidala

La suprafata nucleului, facnd parte integranta din el se
afla un strat de ioni provenit din molecule partial disociate, sau
din reteaua cristalina a mineralului.
26

Acest strat de ioni, poarta sarcini electrice, de un anumit

semn, negativ sau pozitiv i poarta numele de strat intern al
ionilor sau stratul ionilor determinat de potential. Sarcina
electrica a acestor ioni, confera sarcina ntregii particule
coloidale; daca ionii din acest strat sunt negativi, coloidul este
electronegativ, iar daca sunt pozitivi, coloidul este electropozitiv.
n jurul nucleului ionizat, se gasesc alti ioni de semn
contrar celor determinati de potential, din care cauza se numesc
ioni compensatori ( contraioni ). Acetia sunt dispui n doua
straturi ionice succesive, de densitati i mobilitati diferite. Primul
strat este format din ioni dispui dens, puternic legati, formnd
stratul dens de ioni - stratul Stern -, iar al doilea strat este alcatuit
din ionii dispui difuz, slabi legati, mobili, alcatuind stratul difuz
- strat Chapman.
Forma micelei coloidale de natura minerala, nu este sferica
ci de obicei lamelara sau n placi, dimensiunea orizontala fiind
mult mai mare comparativ cu cea verticala.
Pe masura departarii de nucleul micelei, fortele de retinere
a ionilor sunt mai slabe. ntre stratul difuz de ioni (Chapman) i
solutia libera a solului, exista un echilibru dinamic n ceea ce
privete densitatea cationilor i anionilor.
Complexul coloidal al solului, avnd un caracter
predominant acid, absoarbe pentru neutralizarea fortelor sale
electrostatice, cationii liberi din solutia solului.
Atunci cnd prin mineralizare pe cale naturala a materiei
organice din sol, sau prin solubilizarea unor substante minerale
introduse sub forma de ngraaminte, apare n solutia solului un
exces de cationi, o parte din acetia sunt absorbiti la complexul
coloidal al solului. Pe masura ce plantele absorb o parte din ioni
din solutia solului, acetia nu se completeaza numai prin
mineralizarea
materiei
organice
sau
solubilizarea
ngraamintelor, ci i prin trecerea ionilor adsorbiti din
complexul coloidal, n solutia solului, pna la realizarea unui
echilibru de schimb
3.8. Procesele schimbului de ioni n sol
Procesele de schimb ionic care se petrec n sol, sunt reactii
n mediu eterogen ce se desfaoara ntre suprafata particulelor
coloidale ale solului i lichidul care le nconjoara (solutia
solului). Principalele procese de schimb ionic sunt:
- adsorbtia cu schimb de cationi;
- adsorbtia fara schimb de cationi;
- adsorbtia cu schimb de anioni.
Adsorbtia cu schimb de cationi
27

Proprietatea fractiunii coloidale a solului de a retine

cationii i de a-i schimba cu altii din solutiile cu care vin n
contact, a fost numita - adsorbtie cu schimb de cationi - sauadsorbtie polara -, retinerea fiind un fenomen fizico-chimic.
Fractiunea coloidala ce poseda aceasta nsuire, de retinere a
cationilor prin adsorbtie, a fost denumita complexul adsorbtiv al
solului iar cationii adsorbiti s-au denumit - cationi de schimb cationi schimbabili - sau impropriu baze schimbabile .
Procesul de schimb, consta n esenta n doua procese
elementare:
- trecerea de ioni din solutie i fixarea lor fizico-chimica
(labila) pe suprafata particulelor coloidale - proces de adsorbtie;
- trecerea n solutie a unor cantitati de ioni, echivalente
celor adsorbiti - proces de desorbtie.
Procesul poate fi ilustrat prin urmatoarea reactie:
2NH4+
Ca2+
Mg2+
2NH4+
C.A.
Na+ + 10 (NH4+ + Cl -)
C.A. NH4+ +
K+
NH4+
3+
Al
3NH4+
H+
NH4+
+Ca2++ Mg2+ + Na+ + K+ + Al3+ + 10 ClAcest schimb are loc pina la realizarea asa numitului echilibru de schimb -.
Suma sarcinilor negative ale C.A., la care sunt retinuti
cationii, capabili a fi schimbati cu altii din solutia solului,
reprezinta capacitatea totala de schimb cationic (T) si se exprima
in me la 100 gr. sol. Procesul de adsorbtie cu schimb de cationi,
se desfasoara dupa anumite legi, enuntate pentru prima data de
Way si Thompson (1850) si anume:
a) - procesul de adsorbtie cu schimb de cationi, are loc in
cantitati echivalente (legea echivalentei). Aceasta inseamna ca
pentru fiecare cation adsorbit, trece din complex in solutie, un alt
cation de aceeasi valenta sau doi cationi cu valenta de doua ori
mai mica.
b) - procesul de adsorbtie cu schimb de cationi, este
reversibil. Cationii adsorbiti de particola coloidala, retinuti in
stratul difuz, pot fi inlocuiti, de alti cationi, aflati in solutia
solului.Schimbul cationic fiind reversibil (<=>)in sol are loc o
permanenta o trecere a cationilor in solutia solului, si a celor din
solutie in complexul adsorbtiv.reversibilitatea procesului are
mare importanta in nutritia plantelor si aplicarea ingrasamintelor.
c) - procesul de adsorbtie cu schimb de cationi, este supus
legii actiunii maselor. Conform acestei legi, raportul
concentratiei a doua specii de cationi adsorbiti (a) la micela
28

coloidala, este proportional cu raportul concentratiei acelorasi

specii din solutia solului (s). Luind in considerare cele doua
specii de cationi, de exemplu ; K+ si Na+, conform acestei legi
putem arata ca:
[K+] s
[K+] a
--------- = k ----------[Na+] a
[Na+] s
unde K = constanta reactiei a carei marime depinde de
speciile de cationi.
d) - energia de retinere a cationilor prin adsorbtie, creste
odata cu masa lor atomica si cu valenta.In functie de masa lor
atomica si de valenta, puterea de retinere a cationilor creste
astfel:
creste retinerea
--------------------------------------
Grupa cationilor monovalenti: Li+< NH4+< Na+< K+ < Rb+ < Cs
(gr. atomica)
6,9 18
23 39 85,5 132,9
Grupa cationilor bivalenti:
Mg2+ < Ca2+ < Sr2+ < Ba2+
(gr. atomica)
24,3
40 87,6 137,3
3+
Grupa cationilor trivalenti :
Al < Fe3+
(gr. atomica)
27,0 55,8
Exceptie de la aceasta regula fac ionii de NH4+ si ionii de
H+, acesta avind o putere de retinere de 4 ori mai mare decit
calciu, si de 17 ori mai mare decit potasiu.
e) - puterea de adsorbtie a cationilor scade, pe masura ce
creste gradul lor de hidratare. Cu cit un cation este mai slab
hidratat, cu atit va fi mai puternic retinut de complexul adsorbtiv,
putind inlocui alti cationi mai hidratati. Dupa gradul de hidratare,
cationii monovalenti si cei bivalenti se succed dupa seriile
liotrofe ale lui Hoffmeister :
Li+ < Na+ < K+ < Rb+ < Cs;
Mg2+ < Ca2+ < Sr2+ < Ba2+
Deci dintre cationii alcalini, Cs, are cea mai mare putere de
scoatere din complex, iar dintre alcalino-pamintosi, Ba.
f) - procesul de adsorbtie cu schimb de cationi, depinde de
concentratia solutiei solului. Cantitatea de cationi, de o anumita
specie care se deplaseaza din complexul adsorbtiv creste odata cu
cresterea concentratiei solului in acea specie de ioni.
Din cele prezentate, se poate desprinde concluzia ca, dupa
puterea de retinere a cationilor la complexul adsorbtiv, acestia se
succed astfel:
H+ > Al3+ > Zn2+ >Ca2+ >Mg2+ > K+ >NH4+ > Na+ > Li+
<--------------------------------------------------------------------------------------------------------Cel mai usor, va fi deplasat din complex Li, iar cel mai
greu H+.
29

Adsorbtia fara schimb de cationi

Cationii pot fi retinuti in sol si in stare neschimbabila,
adica prin fixare.
Mecanismul fixarilor, este determinat de existenta
mineralelor argiloase cu reteaua cristalina extensibila de tipul 2:1
ca: muscivitul, vermiculitul, illitul, montmorillonitul. cationii de
K+, NH4+, Rb+, Cs+, cu raza ionica relativ mare (K+ = 3,18;
NH4+ = 4,41), patrund in spatiile dintre doua pachete, cind solul
este umed. Cind solul incepe sa piarda apa, pachetele de strate
incep sa se apropie, cationii respectivi raminind fixati in
interstrate, trecind astfel in forme greu schimbabile, devenind
inaccesibili plantelor. Trecerea lor in forme schimbabile se face
in timp. Asa se explica, efectul mai scazut al ingrasamintelorce
contin NH4+ si K+, atunci cind acestea se aplica pe soluri cu
capacitate mare de fixare (cernoziomuri, cernoziomuri argiloiluviale).
Adsorbtia cu schimb de anioni a solului
In complexul adsorbtiv al solului exista posibilitatea de
retinere si pentru unii anioni. Aceasta capacitate de retinere a
anionilor prin procese de adsorbtie, este mult mai scazuta, de
numai 1-5%, comparativ cu cea pentru cationi.
Adsorbtia anionilor se datoreaza in special prezentei in
complexul adsorbtiv a unor coloizi cu caracter amfoter
reprezentati prin : hidroxizi de fier, de aluminiu si de particulele
de caolinit.
Acestea la un pH, sub punctul lor izoelectric, se comporta
ca baze, si pot disocia in mediul acid grupari de oxidril (OH-),
retinind in locul lor prin adsorbtie anioni de H2PO4-, Cl-, SO42-.
R-(OH)n

R-(OH)+n-1 + OH-

Adsorbtia ionului fosfat H2PO4-, de catre hidroxidul de

aluminiu se poate prezenta schematic astfel:
Al(OH)3
Al(OH)+2 + H2PO4-

Al(OH)+2 + OHOH
Al-O-H2PO3

OH
fosfat bazic de Al3+

30

Retinerea ionului de fosfat de catre hidroxidul de fier, are

loc dupa ecuatiile:
Fe(OH)+2 + OH-

Fe(OH)3
+

Fe(OH) 2 +

H2PO4-

OH

Fe-O-H2PO3
OH
fosfat bazic de Fe
Factorii care influenteaza adsorbtia anionilor sunt:
a) - pH-ul acid favorizeaza retinerea anionilor la
complexul adsorbtiv;
b) - concentratia anionilor in solutia solului;
c) - natura coloizilor din sol; mineralele argiloase
tristratificate, au capacitate mai mare de retinere a anionilor,
comparativ cu cele bistratificate;
d) - natura anionilor; anionii de Cl-; SO4-; NO3-, sunt foarte
slab retinuti la complexul adsorbtiv, in timp ce anionii H2PO4- si
HPO42- sunt retinuti mai puternic;

TEST AUTOCONTROL:
1. Descrieti cele trei faze constituiente ale solului:
2. Enumerati categoriile de elemente nutritive in functie de
accesibilitatea lor pentru plante:
3. Definiti rolul coloizilor in procesul de nutritie al
plantelor:
4. Descrieti micela coloidala:
5. Enumerati legile ce guverneaza schimbul cationic:

31

Capitolul IV
CORECTAREA REACTIEI CHIMICE A
SOLURILOR PRIN AMENDAMENTE.
4.1. Corectarea reactiei chimice a solurilor acide
In tara noastra solurile acide cu utilizare agricola a caror
reactie chimica se impune a fi corectata, ocupa dupa cartarile
efectuate de I.C.P.A., o suprafata de aproximativ 1.700.000 ha,
ceea ce reprezinta 17% din suprafata arabila.
4.1.1.Comportarea
plantelor
cultivate
i
a
microorganismelor fata de reactia acida a solului
Plantele se comporta n mod diferit fata de reactia solului,
nsuire determinata de codul lor genetic. Majoritatea plantelor
cultivate, cresc i se dezvolta bine n domeniul reactiei slab acide
sau neutre (pH = 6,6 - 7,2). Fara a fi strns legate de o anumita
valoare a aciditatii active, plantele de cultura ca i cele din
biocenozele naturale, cresc i produc normal n anumite intervale
de pH, unele mai largi altele mai nguste .
Se constata ca, n general, plantele cultivate suporta mai bine
mediul acid dect pe cel alcalin.
Dupa sensibilitatea fata de reactia solului, plantele cultivate
pot fi grupate n:
- plante foarte sensibile la aciditate: sfecla pentru zahar i
cea furajera, rapita, conopida, fasole de gradina, migdal, gutui,
viin, care cresc i se dezvolta bine pe solurile neutre sau slab
alcaline, cu pH-ul cuprins ntre 7,0 - 8,0;
- plante sensibile la reactia acida: floarea soarelui, fasolea,
gru, porumb, mazare, cnepa , spanac, telina, dovlecei, pepene
verde, prun, coacaz. Aceste plante se dezvolta foarte bine pe
solurile cu reactie slab acida (pH = 6 - 7);
- plante tolerante la aciditate: secara, ovaz, tomate, morcov,
vita de vie, mar. Intervalul pH, n care aceste specii se dezvolta
bine este mai larg, optimul fiind ntre 5,5, - 6,0;
- plante foarte tolerante (prefera reactia acida): cartof,
lupin, agri, frag, smeur.
32

Sensibilitatea speciilor cultivate la reactia acida variaza n

functie de vrsta i conditiile de nutritie.
Reactia solutiei solului influenteaza mult i activitatea
microflorei din sol. Astfel, bacteriile care fixeaza azotul liber din
aer se dezvolta cel mai bine la un pH cuprins ntre 6,5 - 7,5.
Bacteriile
nitrificatoare,
Nitrosomonas,
Nitrospira,
Nitrosocystis, au un optim de dezvoltare la un pH de 7,8 (7,8 - 8,6)
iar Nitrobacter la 7,1 (6,5 - 7,8). Ciupercile spre deosebire de
bacterii prefera un mediu acid.
4.1.2.Influenta reactiei solului asupra nutritiei plantelor
Creterea i dezvoltarea plantelor sunt influentate direct de
aciditatea solului, prin caracterul de toxicitate al ionilor de Al3+ i
Mn2+ i prin efectele ei asupra accesibilitatii elementelor nutritive.
Numeroase cercetari efectuate att n solutii nutritive ct i pe
soluri acide au dus la concluzia ca, aciditatea activa (activitatea
ionilor de H+ n solutia solului) obinuita n soluri, nu este specific
toxica pentru plante. Daca nsa pe soluri puternic acide, numeroase
specii de plante se dezvolta slab sau pier aceasta nu se datoreaza
toxicitatii acizilor sau ionilor H+, ci ntregului complex ecologic al
solului, care nsotete aciditatea accentuata i puternica, n special
prezentei ionilor de Al3+ i Mn2+ mobili n solutia solului peste
anumite limite, a carentelor unor elemente nutritive precum i a
dereglarilor produse de aciditate n accesibilitatea acestora pentru
plante.
S-a constatat ca, sistemul radicular al plantelor cultivate pe
aceste soluri se dezvolta foarte slab, studiile anatomice efectuate
evidentiind existenta unui mare numar de celule cu doi nuclei n
regiunea meristemului vrfurilor radacinilor, acestea indicnd
inhibarea diviziunii celulare i deci creterea n lungime.
Prezenta ionului de aluminiu n exces n solutia solului,
determina reducerea absorbtiei altor elemente ca: fosfor, calciu,
potasiu, mangan, fier, sodiu, bor precum i a nitratilor. Amendarea
prealabila a solurilor acide, este foarte utila, deoarece se
diminueaza continutul de aluminiu, determinnd astfel conditii
mult mai bune de utilizare a ngraamintelor cu fosfor i de cretere
a plantelor.
Din punct de vedere al sensibilitatii fata de actiunea toxica a
aluminiului, speciile de plante cultivate pot fi clasificate astfel:
- specii tolerante: ovazul i timoftica;
- specii moderat sensibile: porumbul, lupinul, cartoful;
- specii sensibile: orzul, inul, mazarea, fasolea;
- specii foarte sensibile: sfacla pentru zahar, grul de
toamna, lucerna.
n general, toxicitatea ionilor de Al3+, apare cnd pH-ul
solului n solutie salina 0,1 N de KCl, este mai mic de 5, iar gradul
33

de saturatie n baze, dupa Kappen mai mic de 75%. Efectul toxic

dispare atunci cnd continutul de aluminiu mobil este sub 1,5 - 2,0
mg la 100 g sol i pH(H2O) = 5,75 - 6,0; VAh = 75 %.
Solurile acide contin i nsemnate cantitati de mangan
solubil i accesibil, cantitati ce cresc odata cu scaderea pH-ului,
depaindu-le frecvent pe cele de aluminiu. Manganul produse i el
efecte de toxicitate, la concentratii foarte variate, n functie de
sensibilitatea plantelor fata de acest element n exces. n timp ce
aluminiul ramne n cea mai mare parte n radacini, manganul se
acumuleaza mai mult n partea aeriana, fapt ce produce tulburari n
metabolismul substantelor proteice i al glucidelor, simptomele
toxicitatii diferind de la o specie la alta, mai frecventa fiind aparitia
de pete brune pe frunze. Excesul de mangan n solutie cauzeaza
uneori simptome de lipsa a fierului (cloroza).
Solurile acide sunt n general sarace n sunstante nutritive,
au grad de saturatie n baze cobort i o activitate biologica putin
intensa, fapt pentru care au circuitul biologic al substantelor
ntrziat. Ca urmare, fondul de elemente nutritive bazice (Ca, Mg,
K) din complex i din solutia solului este scazut, schimburile
complex-solutie decurg n mod defavorabil nutritiei plantelor, iar
refacerea rezervei de elemente nutritive se produce foarte lent.
n solurile acide, complexul adsorbtiv este putin saturat cu
Ca2+ i alti cationi bazici, situatie care face putin activa trecerea
lor din complex n solutie i absorbtia lor de catre radacini.
Deoarece principalul cation bazic al complexului adsorbtiv este
calciu, iar corectarea conditiilor de aciditate a solului i a nutritiei
plantelor se realizeaza tot cu acest cation, aciditatea solului poate fi
considerata n primul rnd ca o lipsa a calciului n sol.
4.1.3. Criterii pentru corectarea reactiei acide a solurilor
Principalele criterii care stau la baza stabilirii necesitatii
corectarii reactiei acide a solurilor sunt:
a) pH-ul, determinat n suspensie apoasa la raportul
sol:solutie de 1:2,5. Din relatiile dintre gradul de saturatie n baze
i pH, gradul de saturatie n baze i aparitia aluminiului schimbabil
n solutia solului, s-a constatat ca la valori ale pH-ului 5,8, ncepe
aparitia Al3+ schimbabil. Acest lucru a determinat considerarea
valorii pH de 5,8, ca valoare limita, indicatoare a necesitatii de
amendare a solurilor acide pentru majoritatea plantelor cultivate.
b) Saturatia n cationi bazici. Acest indice influenteaza att
reactia solului ct i un ansamblu de nsuiri fizice i chimice care
conditioneaza starea de fertilitate i conditiile de nutritie pentru
plantele cultivate. La stabilirea gradului de saturatie n baze se face
precizarea ca acesta se calculeaza cu ajutorul sumei bazelor
schimbabile (SB) i aciditatii hidrolitice (Ah), indici determinati,
34

dupa metoda Kappen. Nivelul saturatiei n baze de la care se

considera oportuna amendarea este cel al valorilor VAh < 75%.
Gradul de saturatie n baze, dorit a fi realizat prin amendare
are valori diferite, n functie de modul de utilizare a terenului i de
speciile cultivate, astfel:
- 70% pentru pajiti naturale;
- 75% pentru plantatiile pomicole i viticole;
- 90% pentru asolamentele de cmp fara leguminoase
perene;
- 100% pentru asolamente de cmp cu leguminoase perene.
c) Continutul de aluminiu schimbabil (mobil) din sol.
Nevoia principala de a corecta prin amendare reactia solurilor
acide intervine, numai n masura n care acestea contin aluminiu
mobil n cantitati uor dozabile i anume mai mari de 0,3 me Al3+
/100 g sol. Justificat de faptul ca efectul fitotoxic al ionului de Al3+
este dependent i de continutul bazelor de schimb din sol, pentru
aprecierea oportunitatii calcarizarii solurulor acide se opereaza cu
raportul dintre Al3+ schimbabil i suma bazelor de schimb (Al3+/SB
x 100).
Conform datelor experimentale, se considera ca amendarea
este eficienta n asolamentele de cmp fara leguminoase perene,
atunci cnd valoarea raportului Al3+/SB x 100 este mai mare de 5,
n stratul arat, iar n asolamentele cu lucerna i trifoi, precum i pe
terenurile destinate culturii legumelor mai mare de 2,5.
n plantatiile pomicole i viticole, nevoia de calcarizare este
reala, daca valoarea raportului depaete 6 n stratul de sol 0-40
cm, ca medie pe 0-20 cm i 20-40 cm, iar pentru pajitile naturale,
amendamentele calcaroase au eficienta daca valoarea raportului
este mai mare de 12.
4.1.4. Materiale utilizate pentru corectarea reactiei acide a
solurilor
n scopul corectarii reactiei acide a solurilor, se folosesc o
gama variata de produse, care contin calciu sau magneziu, sub
forma de oxizi, hidroxizi, carbonati. Aceste materiale pot fi
clasificate dupa principiul activ i origine.
Dupa principiul activ, amendamentele pot fi: amendamente
cu calciu, cu magneziu sau cu calciu i magneziu. Dupa origine
materialele folosite pentru corectarea reactiei solurilor acide se pot
clasifica n: materiale native i deeuri industriale.
Ca materiale native se folosesc:
Piatra de var (agrocalcar) CaCO3. Se obtine prin macinarea
rocilor calcaroase naturale, care contin 75-99% CaCO3), respectiv
42-56% CaO. Ca amendament, trebuie sa fie fin macinata, astfel ca
90% din material sa treaca prin sita cu ochiuri de 1,65 mm.
Umiditatea trebuie sa fie n jur de 10%.
35

Se pastreaza la loc uscat, fiind predispusa la cimentare.

Agrocalcarul are culoare alba, cenuie, rocata sau galbuie,
greutatea volumetrica este de 1,7-2,2 t/m3; este greu solubila n
apa, la 25o C se solubilizeaza numai 0,014 g CaCO3/l de apa, motiv
pentru care actiunea de neutralizare a aciditatii din sol este lenta.
Puterea de neutralizare este de circa 90.
Varul ars (nestins) CaO. Se obtine prin calcinarea pietrei de
var, cu cel mult 10% impuritati, la temperaturi de 950-1200o C.
Are o solubilitate mai mare n apa, actiunea de neutralizare a
aciditatii solului fiind mai rapida. Se recomanda a fi folosit mai
ales pe solurile argiloase. Aplicat pe teren, trebuie amestecat foarte
bine cu solul, deoarece n caz contrar absoarbe apa i CO2,
formnd granule cu crusta de CaCO3, care ramn mult timp fara
efect asupra aciditatii solului. Fata de piatra de var, prezinta
avantajul ca se folosete cu 40% mai putin, fapt ce-l face mai
eficient. Are dezavantajul ca, n timpul administrarii se depune de
corpul muncitorilor avnd efect caustic. Greutatea volumetrica este
de 700-1900 kg/m3. Puterea de neutralizare este de 150-185.
Varul stins Ca(OH)2. Se obtine din varul ars. Stingerea
varului ars se face prin aezarea lui pe o platforma n straturi
alternative de 20-25 cm, care se stropesc cu apa n proportie de o
parte la 3 parti var. n final se acopera cu un strat de pamnt sau
nisip de 10-20 cm grosime. Are loc o stingere lenta a varului ars, n
urma caruia rezulta o pulbere fina de hidroxid de calciu, de culoare
alba. Prezinta o solubilitate de 10 ori mai mare dect a CaCO3. Fata
de agrocalcar se ntrebuinteaza cu 25-35% mai putin; are actiune
rapida, fiind din acest punct de vedere aporopiat cu varul ars.
Greutatea volumetrica, 700-1200 kg/m3. Puterea de neutralizare
este de 135.
Dolomitul CaMg(CO3)2. Este un carbonat dublu de Ca i
Mg, continnd 54,4% CaCO3 i 45,6% MgCO3. Pentru a fi folosit
ca amendament se macina foarte fin n particule cu diam. < 1 mm,
deoarece este mai putin solubil. Datorita continutului n Mg, se
recomanda a fi aplicat mai ales n asolamentele cu trifoi, cartof,
varza, radacinoase. Valoarea de neutralizare este de 80-110.
Tufurile calcaroase. Sunt reprezentate prin depozite
lenticulare, prezente n zonele premontane i montane, care s-au
format prin precipitarea partiala a carbonatului de calciu i a celui
de magneziu, din apele izvoarelor, dupa aparitia acestora la zi.
Contin ntre 80-90% CaCO3. Se prezinta ca o masa spongioasa de
culoare gris-deschis, pna la gris nchis, care se faramiteaza uor.
Se folosesc sub forma macinata i cernuta prin sita cu ochiuri de
2,5-5 mm. Greutatea volumetrica este de 800 kg/m3.
Valoarea de neutralizare este de 80.
36

Marna. Este o roca sedimentara care contine ntre 25-75%

CaCO3 la care se adauga i cantitati mici de MgCO3. Ca
amandament are o actiune mai rapida dect piatra de var macinata.
Se transporta n cmp toamna, iar primavara se mpratie pe teren
i se ncorporeaza n sol. Puterea de neutralizare este de 50-60.
Deeuri industriale folosite ca amendamente
Spuma de defecatie. Acest deeu se obtine de la fabricile
pentru zahar, n urma purificarii siropului obtinut din sfecla pentru
zahar. Prin adaos de Ca(OH)2, saturare cu CO2 i filtrare,
substantele nazaharoase din sirop precipita. Materialul rezultat, este
trecut n bazine deschise, unde CaCO3 format precipita. n general
compozitia medie a acestui deeu este: 31,65% CaCO3, 0,38%
azot, 0,81% fosfor (P2O5), 0,04% potasiu (K2O), 15,30% substante
organice i 29,74% apa.
nainte de folosire, trebuie uscata n platforme, astfel ca sa
aiba circa 70% substanta uscata. Este un amendament cu actiune
rapida favoriznd sporuri de productie de 15-35% chiar n primul
an dupa aplicare. Efectul ameliorativ se mbina cu cel de
ngraamnt. Prin aplicarea unei doze de 10 t/ha, se introduc n sol
aproximativ 38 kg de azot i 81 kg fosfor. Valoarea de neutralizare
este de 50.
Zgura de la furnalele nalte. Aceasta rezulta n urma
obtinerii fontei brute. n timpul arderii, CaCO3 din minereu trece n
CaO, care se combina cu silicati, formnd zgura - CaSiO3. Racita
la aer, macinata i cernuta se poate utiliza ca amendament. Contine
20-70% CaO i 2-20% MgO. Valoarea de neutralizare este de
75%.
Precipitatul de CaCO3, de la industria sodei. Rezulta ca
reziduu de la fabricarea sodei. n stare uscata contine: 74% CaCO3,
1,9% Ca(OH)2, 1,6% NaOH, 0,7% SiO2. Dupa zvntare acest
material poate fi folosit ca amendament. Utilizarea lui impune
controlul cantitatii de sodiu pe care-l contine i care nu trebuie sa
depaeasca 1-2%. Are putere de neutralizare de 89.
Carbonatul de calciu rezidual (CCR) de la industria
ngraamintelor complexe de tip nitrofofati. Reziduul obtinut sub
forma de CaCO3, are calitati foarte bune ca amendament continnd
i azot pna la 9% sub forma azotatului de amoniu. Valoarea de
neutralizare este de 70-80 (echivalent CaCO3).
4.1.5.
Valoarea
(puterea)
de
neutralizare
a
amendamentelor
Un amendament este considerat cu att mai bun, cu ct o
unitate de greutate din el, neutralizeaza o cantitate mai mare din
aciditatea hidrolitica a solului. Puterea de neutralizare a
amendamentelor este conditionata de natura substantelor ce intra n
reactiile de neutralizare i de gradul lui de puritate. Conventional s37

a stabilit ca amendamentul standard cu care se compara valoarea

neutralizanta a materialelor folosite sa fie CaCO3 pur, sau CaO pur,
valoarea de neutralizare a acestora fiind considerata 100. Ea este
mai mare dect 100% n cazul CaO divers hidratat (170%),
oscileaza ntre 96-98% la diferite calcare macinate fiind cuprinsa
ntre 70-80 la deeurile industriale i mult mai mica (13-18%) n
cazul marnelor.
Valoarea de neutralizare a oricarui material folosit ca
amendament se poate calcula i n raport de compozitia sa.
4.1.6. Urgenta de aplicare a amendamentelor calcaroase
(UCa)

Raportul dintre Al3+ schimbabil i suma bazelor de schimb

(SB) ca indicator sintetic al prezentei factorilor nocivi, asociati
aciditatii din soluri, servete i la cuantificarea concreta a urgentei
de calcarizare (UCa).
Pentru acest lucru se folosesc reactiile de tipul:
UCa = 4 - 0,085 x Al x 100 n cazul paunilor i fnetelor
SB
UCa = 4 - 0,18 x Al x 100
SB

n cazul plantatiilor pomicole i

viticole

UCa = 4 - 0,2 x Al x 100 n cazul asolamentelor cu plante

SB
de cmp, fara leguminoase perene
UCa = 4 - 0,4 x Al x 100
SB

n cazul asolamentelor cu
leguminoase perene i culturi de
legume
n toate cazurile trebuie sa primeasca amendamente
calcaroase solurile care au valorile indicelui "UCa" mici i anume:
valoarea "0" - indica urgenta cea mai mare; valorile "1" i "2",
urgenta mijlocie; valoarea "3" indica urgenta cea mai mica, iar
valoarea "4" indica faptul ca solul nu are nevoie de amendamente.
Suprafetele cu soluri acide se nscriu n irul de prioritati
pentru calcarizare n ordinea creterii valorii indicelui UCa.
4.1.7. Stabilirea dozelor de amendamente calcaroase
n acest scop se folosesc o serie de nsuiri chimice ale
solului, unele servind la o apreciere calitativa a necesitatii de
amendare, altele oferind posibilitatea stabilirii cantitative a dozelor
de amendamente necesare corectarii reactiei solurilor acide.
Din prima grupa face parte pH-ul solului, determinat n
suspensie salina (KCl 0,1 N), sau determinat n suspensie apoasa .
38

Din a doua grupa a nsuirilor chimice care permit stabilirea

cantitativa a dozelor de amendamente calcaroase mai importante
sunt: aciditatea hidrolitica, gradul de saturatie n baze i suma
bazelor de schimb.
Dupa aciditatea hidrolitica (Ah), dozele de amendamente
calcaroase se stabilesc cu ajutorul relatiilor:
CaCO3 t/ha = Ah x 10 x 50 x 3.000.000 x 0,75
1.000.000.000
CaO t/ha = Ah x 10 x 28 x 3.000.000 x 0,75
1.000.000.000
- Ah = valoarea aciditatii hidrolitice a solului, exprimata n
me la 100 g sol;
- 10 = factor pentru exprimarea aciditatii la 1 kg de sol;
- 50 (28) = echivalent chimic de neutralizare a CaCO3,
respectiv a CaO (mg);
- 3.000.000 = greutatea aproximativa a stratului arabil de sol
de pe suprafata de 1 ha, (kg);
- 1000000000 = factor pentru transformarea mg de CaCO3
n t/ha.
Aplicarea dozelor de amendamente calcaroase calculate
dupa valoarea Ah, presupune aducerea reactiei solului n domeniul
neutru. Dozele de amendamente calcaroase trebuie sa asigure
neutralizarea completa i durabila a aciditatii solului. Aceasta
cerinta este satisfacuta pe deplin daca doza de amendamente
aplicata este echivalenta cu 3/4 din aciditatea hidrolitica, care
aduce pH-ul n domeniul slab acid, favorabil pentru majoritatea
culturilor agricole. Din acest motiv valoarea rezultata din calcul se
nmultete cu 0,75.
Stabilirea dozelor de amendamente calcaroase n functie de
aciditatea hidrolitica, la care se adauga reactia solului, sensibilitatea
plantelor i textura (pe adncime de 0-20 cm), se pot face i pe cale
grafica.
Metoda de calcul a dozelor de amendamente n functie de
gradul de saturatie n baze existent, gradul de saturatie n baze dorit
a fi realizat i suma bazelor schimbabile, este considerata ca fiind
cea mai riguroasa din punct de vedere tiintific i recomandata n
sistemul romn de analiza agrochimica. Relatia de calcul a dozei
de amendamente este:
DACt/ha = SBi [

sol);

100
Vd
-1] 1,5
PNA
Vi

SBi = suma bazelor de schimb n solul neamendat (me/100 g

39

Vd = gradul de saturatie n baze (%) dorit a fi realizat n sol

prin amendare;
Vi = gradul de saturatie n baze initial n solul neamendat,
(%);
l,5 = coeficient ce rezulta din nmultirea grosimii stratului de
sol amendat cu densitatea aparenta i cu valoarea 0,05;
PNA= puterea de neutralizare a amendamentului utilizat,
exprimat n % fata de carbonatul de calciu.
Aplicarea dozelor de amendamente calcaroase se face
diferentiat n functie de modul de folosinta a terenului i de cultura
respectiva, Vd, avnd valorile de 70% pentru pauni i fnete, 75%
pentru plantatiile pomicole i viticole, 90% pentru plantele de
cmp fara leguminoase perene i 100% pentru asolamente cu
leguminoase perene i terenuri distinate culturii legumelor.
n mod obinuit, dozele de amendamente calcaroase, folosite
pentru corectarea aciditatii solurilor, sunt cuprinse ntre 2 i 8 t la
hectar. Se considera n general ca, pentru a schimba reactia solului
cu o unitate pH, n conditii obinuite sunt suficiente n medie 2-2,5
t/ha CaCO3 pentru solurile cu textura uoara i 3,0-3,5 t/ha CaCO3,
pentru solurile argiloase.
4.1.8. Administrarea amendamentelor calcaroase
Amendamentele calcaroase se administreaza cu ajutorul
mainilor, pentru a se realiza o mpratiere ct mai uniforma a lor
pe suprafata solului. ncorporarea lor n sol se poate face n orice
perioada a anului. Tehnologia de administrare este conditionata, n
functie de dozele folosite i de structura culturilor.
n situatia dozelor normale de amendament ce corespund la
3/4-1/1 din valoarea aciditatii hidrolitice a solurilor, acestea se
administreaza pe ntreaga suprafata a solului i se ncorporeaza
odata cu aratura de baza.
Daca ncorporarea amendamentelor nu s-a facut toamna, ele
se pot ncorpora i primavara, nainte de lucrarea solului, cu
cultivatorul. n cazul paunilor i fnetelor, a culturilor de plante
perene, administrarea amendamentelor calcaroase se face cel mai
bine toamna, dupa care se da cu grapa.
n cazul dozelor mici de amendamente ce corespund la 1/41/10 din valoarea aciditatii hidrolitice a solurilor, mpratierea nu
se face pe ntreaga suprafata.
Pna la dozele ce corespund la 1/4 din Ah, amendamentele
se aplica local la rndurile de plante, la cuib, sau odata cu plantarea
rasadurilor. n cazul dozelor mai mici, ce corespund la 1/5-1/10 din
Ah, amendamentele se introduc n sol odata cu ngraamintele
minerale, respectndu-se schema posibilitatilor de amestec a
amendamentelor cu ngraaminte chimice
40

Nu se amesteca i nu se ncorporeaza prin aceeai lucrare

amendamentele calcaroase cu: azotatul de amoniu, sulfatul de
amoniu, clorura de amoniu, gunoiul de grajd, mustul de gunoi,
deoarece au loc reactii ce duc la pierderi de substanta activa prin
eliminarea amoniacului.
De asemenea amendamentele calcaroase nu se vor amesteca
i ncorpora concomitent cu superfosfatul simplu i concentrat, ca
urmare a formarii unor compui chimici din care fosforul este mai
putin solubil, respectiv fosfatul secundar i tertiar de calciu.
Amendamentele calcaroase se pot amesteca nainte de
ncorporare cu sarurile naturale de potasiu, precipitat, nitrocalcar i
uree.
Se pot amesteca oricnd, fara nici o restrictie cu: azotat de
calciu, cianamida, termofosfati, termofosfati naturali, sare potasica,
sulfat de potasiu.
Adncimea de ncorporare n sol a amendamentelor are o
mare importanta asupra efectului de neutralizare a aciditatii.
Deplasarea ionului de Ca2+ din straturile superioare ale solului n
cele mai adnci, se face foarte ncet. De aceea, amendamentele se
vor ncorpora la adncimea ceruta de dezvoltarea sistemului
radicular al plantelor.
Cnd n aceeai sola n care se ncorporeaza amendamentele,
se face i fertilizarea cu gunoi de grajd, se va proceda n felul
urmator: se mpratie mai nti amendamentul i se ncorporeaza n
sol printr-o lucrare superficiala cu grapa, cultivatorul sau cu discul;
urmeaza apoi mpratierea gunoiului de grajd i ncorporarea lui n
sol printr-o aratura adnca. n acelai mod se procedeaza i atunci
cnd administrarea amendamentelor calcaroase se face
concomitent cu ngraamintele chimice cu care nu se pot amesteca.
4.1.9.Transformarile amendamentelor calcaroase n sol
Carbonatul de calciu din amendamente este greu solubil n
apa lipsita de CO2, nsa n solutia solului ncarcata cu dioxid de
carbon, solubilitatea lui crete foarte mult.
Sub influenta apei i a dioxidului de carbon, carbonatul de
calciu se transforma n bicarbonat, ce la rndul lui hidrolizeaza
bazic i modifica reactia solului prin deplasarea ionilor de H+ i
Al3+ din complexul coloidal.
Reducerea aciditatii solului, are loc i n urma reactiei
Ca(OH)2, cu gruparile carboxilice ale acizilor humici sau acizilor
rezultati din activitatea microorganismelor sau a aplicarii
ngraamintelor.
4.1.10. Efectele amendamentelor calcaroase pe solurile
acide
41

Calciul introdus n sol, reduce aciditatea actuala i potentiala

a solului, marete continutul ionilor de Ca2+ schimbabili i
mbunatatete raportul dintre cationii complexului adsorbtiv.
Efectele care se produc sunt numeroase, dintre acestea cele mai
importante fiind modificarile legate de solubilitatea i
accesibilitatea elementelor nutritive pentru plante.
Mobilizarea fosforului. Prin aducerea reactiei solului la un
pH slab acid de 6,5 i creterea continutului de ioni de Ca2+
schimbabili, s-a constatat ca are loc o mobilizare a fosforului din
sol prin trecerea acestuia din formele greu solubile, n forme uor
solubile accesibile plantelor. Cea mai mare accesibilitate pentru
plante a fosforului, este ntlnita n domeniul de pH cuprins ntre 6
i 7. Prin introducerea amendamentelor calcaroase n sol, crete i
concentratia ionilor de OH- din solutia solului. Acetia prin
schimb, pot elibera o parte din ionii de fosfor (H2PO4- i HPO42-)
din complexul adsorbtiv, marind cantitatea de fosfor din solutia
solului.
Mobilizarea azotului i potasiului. Prin introducerea
calciului n sol, azotul din compuii organici trece cu mai multa
uurinta n formele minerale (nitrati) uor accesibili plantelor. De
asemenea, azotul fixat n sol de catre bacterii, s-a constatat ca
devine cel mai activ n domeniul pH-ului cuprins ntre 6 i 8.
Acelai lucru se ntmpla i cu potasiul; n primii ani dupa
ncorporarea amendamentelor se constata o cretere a cantitatii de
potasiu accesibil pentru plante.
mbunatatirea nsuirilor fizice ale solului. Solurile acide nu
au structura stabila, permeabilitatea lor este redusa i se lucreaza
greu. n aceste soluri, acizii humici liberi, hidroxizii de fier i de
aluminiu, actioneaza ca nite coloizi care nfaoara particulele de
argila. Ca urmare, deplasarea acestor particule n straturile mai
adnci ale solului se face cu uurinta. Acolo reactia solului
schimbndu-se, ele precipita i formeaza orizonturi impermeabile
pentru apa.
Prezenta calciului n sol, prin intermediul amendamentelor,
mpiedica desfaurarea acestui proces. Acizii humici solubili n
mediu acid, n prezenta calciului, formeaza saruri care coaguleaza.
Prin aceasta coagulare a acizilor humici, se favorizeaza formarea
structurii stabile a solului.
Influenta
asupra
activitatii
microorganismelor.
Amendamentele cu calciu influenteaza asupra activitatii
microorganismelor din sol i n special a bacteriilor heterotrofe.
Crete activitatea bacteriilor nitrificatoare din genurile Azotobacter
i Rhizobium, care prefera o reactie a solului apropiata de cea
neutra (pH = 6,9). n schimb, activitatea ciupercilor din sol scade
deoarece ele prefera mediul acid.
42

4.2. Corectarea reactiei chimice a solurilor alcalice i

saline.
Solurile saline i alcalice, reprezinta o grupa complexa de
soluri caracterizate fie printr-un continut excesiv de saruri solubile
(soluri saline), fie prin cantitatea mare de sodiu schimbabil n
complexul coloidal (soluri alcalice), sau prin continut ridicat att
de saruri solubile ct i de sodiu schimbabil ( soluri salinealcalice).
n tara noastra solurile saline i alcalice ocupa o suprafata
relativ restrnsa de 509000 ha. Solurile cu potential de degradare a
fertilitatii prin fenomene de salinizare secundara, au o raspndire
mult mai mare de circa 1,5 milioane hectare. Solurile saline i
alcalice se ntilnesc ndeosebi n Cmpia de Vest, Cmpia Romna,
Lunca i Delta Dunarii, Moldova, Dobrogea i Podiul
Transilvaniei.
n sistemul romn de clasificare a solurilor n aceasta grupa,
a solurilor saline i alcalice (clasa solurilor halomorfe) intra:
solonceacurile i soloneturile.
Solonceacurile sunt soluri saline caracterizate prin
acumularea sarurilor solubile n orizontul superior (0-20 cm), n
cantitate mare, de peste 1-1,5 g la 100 g sol. n compozitia chimica
a sarurilor predomina clorurile (NaCl, CaCl2, MgCl2), sulfatii
(Na2SO4, MgSO4), carbonatii (Na2CO3), bicarbonatii (NaHCO3),
nitratii (NaNO3, KNO3), borati.
Soloneturile sunt soluri halomorfe, cu cea mai mare arie de
raspndire, caracterizate printr-un continut ridicat de sodiu
schimbabil n complexul adsorbtiv, mai mult de 15% din
capacitatea de schimb cationic n primii 20 cm, cu reactie alcalina
ca urmare a prezentei Na2CO3 n solutia solului. Uneori se prezinta
i acumulari de saruri solubile - soloneturi salinizate sau soloneturi
- solonceacuri. Soloneturile apar de regula n asociatie cu
soloneceacurile.
4.2.1.Comportarea plantelor pe soluri saline i alcalice
Solurile saline i alcalice prezinta nsuiri fizice, chimice i
biologice nefavorabile creterii i dezvoltarii plantelor.
Ca urmare a continutului ridicat n sodiu schimbabil, are lor
o dispersie a coloizilor solului, fapt ce duce la distrugerea
structurii. Acest lucru atrage dupa sine o permeabilitate extrem de
redusa pentru aer i apa, solurile halomorfe fiind compacte, greu de
lucrat. Continutul ridicat n saruri solubile al acestor soluri, marete
presiunea osmotica a solutiei peste limitele accesibilitatii apei
pentru plante, ceea ce duce la un deficit n aprovizionarea acestora
43

cu apa. Forta de suctiune a radacinilor plantelor poate fi de

maximum 14 atmosfere, iar forta de suctiune a unui sol puternic
salinizat poate ajunge la 200 atmosfere, cu mult deci peste
posibilitatea de aprovizionare a plantelor.
nsuirile chimice sunt influentate de continutul ridicat de
saruri uor solubile - clorurile i sulfatii de sodiu, carbonatii i
bicarbonatii de Na+, Ca2+ i Mg2+. Cele mai daunatoare saruri sunt:
Na2CO3, NaCl, Na2SO4, MgCl2, MgSO4, care n cantitatile aflate n
sol nu pot fi suportate dect de un numar foarte restrns de plante
adaptate.
Salinitatea i reactia alcalina determina modificari i n
procesele de absorbtie a elementelor nutritive din sol de catre
plante.
n aceste conditii forma nitrica a azotului este absorbita n
masura mai mica comparativ cu forma amoniacala. Explicatia
acestei selectivitati este creterea activitatii ionilor OH- din solutia
solului, care mpiedica schimbul de anioni de la suprafata
periorilor radiculari. Concentratiile ridicate de Na+, produc
perturbari n nutritia plantelor i p mpiedica absorbtia altor specii
de cationi, Ca2+ i K+, substituindu-se partial acestora.
Plantele au capacitate diferita de a suporta sarurile solubile
din sol: unele sunt foarte sensibile, altele mai rezistente iar o parte
din ele - plante de saraturi - sunt bine adaptate morfologic i
fiziologic, la excesul de saruri.
Aceasta nsuire a plantelor se numete "toleranta la
salinitate". Notiunea de - toleranta la salinitate - n sens general se
refera la acele limite ale concentratiei de saruri solubile (diferite
dupa natura sarurilor) care permit mentinerea n viata a plantelor i
parcurgerea n conditii mai mult sau mai putin normale a creterii
i fructificarii.
Pentru caracterizarea tolerantei la salinitate a plantelor se
folosesc urmatorii indici (fig. V):
- limita inferioara de toleranta la salinitate, ce reprezinta cel
mai ridicat grad de salinitate al solului, la care se poate obtine o
productie normala, egala cu cea obtinuta de pe solul nesalinizat;
- limita superioara de toleranta la salinitate, reprezinta
gradul cel mai scazut de salinitate la care productia plantelor este
nula;
- intervalul de toleranta, corespunde intervalului dintre cele
doua limite;

44

- toleranta agronomica relativa, este gradul de salinitate la

care fara aplicarea ngraamintelor se poate obtine 50% din
productia normala obtinuta de pe un sol nesalinizat.

Fig. V Toleranta la salinitate (lucerna)

Limita inferioara de toleranta ncepe de la 60-90 mg saruri
solubile la 100 g sol uscat, iar limita superioara de toleranta pentru
speciile cultivate variaza ntre 200-700 mg saruri solubile, n
functie de specie i soi.
Plantele au cea mai mare sensibilitate la efectul negativ al
sarurilor imediat dupa germinare. Semintele speciilor care nu
poseda nsuirea de a se mbina cu apa n conditiile presiunii
osmotice ridicate, nu pot germina. Cu ct perioada de germinare a
semintelor este mai lunga cu att efectul negativ al sarurilor este
mai puternic. n aceasta fenofaza gramineele sunt mai rezistente,
comparativ cu leguminoasele.
4.2.2.Masurile agrochimice de ameliorare a solurilor
saline i alcalice
n cadrul complexului de masuri ce vizeaza ameliorarea
radicala a acestor soluri intra: lucrarile hidrotehnice i de
mbunatatiri funciare, lucrarile agrofizice, masurile agrochimice i
masurile biologice.
Masurile agrochimice au ca scop corectarea reactiei alcaline
a acestor soluri generata de prezenta carbonatilor i bicarbonatilor
alcalini i nlocuirea sodiului schimbabil din complexul coloidal.
Pentru realizarea acestui lucru se trateaza solul cu substante cu
efect acidifiant ce contin calciu, n vederea scoaterii Na+ din
complex, anionul acestor substante contribuind la creterea
activitatii ionilor de hidrogen i la micorarea alcalinitatii.
Principalele materiale folosite ca amendamente pentru
solurile saline i alcalice sunt:
45

Gipsul (CaSO42H2O). Este principalul amendament pentru

soloneturi cu sau fara carbonat de sodiu i pentru solonceacurile
sodice. Contine circa 31% CaO i 15-18% S. Este greu solubil n
apa (2 g/l la 18o C). Pentru a putea fi administrat ca amendament,
gipsul se macina, astfel ca 70-80% din particule sa treaca prin site
cu diam. de 0,15 mm, iar restul prin sita cu diam. de 2 mm. n sol
se solubilizeaza lent, participnd prin reactii de schimb la
nlocuirea Na+ din complex i la neutralizarea reactiei data de
Na2CO3.
Fosfogipsul. Este un reziduu industrial provenit de la
fabricarea acidului fosforic pe cale umeda sau a fosfatului trisodic
i hexametafosfatului trisodic. Contine 75-80% gips, 0,2-2% fosfor
total, 0,13-0,4% fosfor solubil n apa, contribuind astfel i la
fertilizarea cu fosfor a solurilor amendate. Dupa evacuarea din
instalatii se prezinta ca un namol ce contine 18-40% umiditate, din
care cauza se aeaza pe platforme de uscare n straturi subtiri. Cnd
umiditatea ajunge la 10% se poate administra.
Sulful nativ. Administrat n sol sub forma de pulbere, este
oxidat de thiobacterii, rezultand acid sulfuric care reactioneaza cu
NaHCO3 i Na2CO3, formnd saruri neutre, reducnd astfel
alcalinitatea solului. Se folosete mai rar, deaorece este scump.
Praful de lignit. Se folosete ca amendament pentru
ameliorarea soloneturilor, deoarece contine sulf (>2%). n sol,
sulful este oxidat la acid sulfuric de catre thiobacterii, reducnd
astfel alcalinitatea. Rezulta ca deeu de la industria miniera.
Deeurile industriale - ce contin reziduuri de sulfat de fier
(FeSO47H2O) i sulfat de aluminiu Al2(SO4)318H2O, pot fi utilizate
pentru corectarea reactiei alcaline data de Na2CO3 i NaHCO3, prin
formarea Na2SO4, sare neutra i solubila.
4.2.3.Criterii de stabilire a oportunitatii amendarii
n vederea stabilirii nevoii de amendare a solurilor saline i
alcalice se folosesc urmatoarele criterii:
- pH-ul, n suspensie apoasa; valorile pH-ului mai mari de
8,5 indica prezenta Na2CO3 sau a unui continut ridicat de sodiu
schimbabil n complexul coloidal;
- continutul total de saruri solubile (C.T.T.S. %), determinat
conductometric n extract apos cu raportul sol:solutie de 1:5,
reprezinta un criteriu n stabilirea masurilor de ameliorare a
solurilor saline, iar continutul de carbonati i bicarbonati (CO32- +
HCO3-), mai mare de 1 me/100 g sol, servete la calcularea dozelor
de amendamente, alaturi de saturatia n sodiu a complexului
adsorbtiv;
- saturatia n sodiu a complexului adsorbtiv sau procentul
de sodiu adsorbit (PSA), reprezinta criteriul principal n aprecierea
46

oportunitatii corectarii reactiei alcaline, servind n acelai timp i la

calcularea dozelor de amendamente.
P.S.A. = me Na+sch. x 100
me T
Solurile care au procent de sodiu adsorbit mai mare de 10%
din capacitatea totala de schimb (T), suma carbonatilor i
bicarbonatilor alcalini mai mare de 1 me/100 g sol, necesita
amendare n vederea corectarii reactiei alcaline.
Urgenta de aplicare a amendamentelor cu gips (UG). Se
poate evalua cu ajutorul indicelui procentul de sodiu adsorbit
(P.S.A.) pentru toate culturile conform relatiei:
UG = 4,0 - 0,l PSA
Primele soluri care vor fi supuse actiunii de amendare sunt
cele cu cele mai mici valori UG: valoarea "0" (zero) indica urgenta
cea mai mare; 1-2 = urgenta mare; 3 = urgenta mijlocie; 4 =
amendarea nu este necesara.
4.2.4.Stabilirea dozelor de amendamente
Cantitatile de amendamente aplicate pe solurile alcalice i
saline, trebuie sa asigure deplasarea sodiului din complexul
coloidal al solului, astfel ca Na+ sa reprezinte mai putin de 10% din
T.
Se considera ca 5-10% N+ schimbabil din capacitatea totala
de schimb cationic (T), nu are o actiune nociva evidenta, fiind
considerat sodiu inactiv, pasiv.
Dozele de amendamente sestabilesc cu ajutorul relatiilor:
a) pentru solurile cu un continut mai mic de 1 me/100 g sol
de carbonati i bicarbonati solubili,
D.A.G. t/ha = 0,086 (Na - 0,1 T) x h x Da
DAG = doza de amendament cu gips;
0,086 = echivalentul gram al gipsului;
Na = continutul de sodiu adsorbit la complexul coloidal al
solului (me/100 g sol);
0,1 = cantitatea de sodiu tolerata de plante (sodiu pasiv,
inactiv);
T = capacitatea totala de schimb cationic a solului (me/100 g
sol);
h = grosimea stratului de sol pe care se corecteaza
alcalinitatea (cm);
Da = densitatea aparenta a solului (g/cm3).
b) pentru solurile alcalice cu un continut mai mare de 1 me
% carbonati i bicarbonati solubili;
DAG t/ha = 0,086 [(Na - 0,1 T) + (CO3 2+ + HCO3- - 1)] x
h x Da
47

n care (CO32- + HCO3-) este suma carbonatilor i bicarbonatilor

solubili (me/100 g sol).
Stabilirea dozelor de amendamente n functie de continutul
solului n sodiu schimbabil pe adncimea de 0-20 cm, gradul de
saturatie n baze i textura, se poate face i folosind metoda grafica.
Dozele de amendamente sunt cuprinse n general ntre 10-15
t/ha pentru solurile halomorfe cloruro-sodice i cele cu carbonati
alcalini n solutia solului. Rezultatele experimentale, obtinute cu
diferite sortimente de amendamente, au evidentiat faptul ca dozele
calculate, pot fi reduse cu 25-30%, ca urmare a actiunii
ameliorative a lucrarilor solului, a sistemului radicular al culturilor,
a activizarii calciului pasiv existent n sol.
4.2.5. Administrarea amendamentelor
La aplicarea amendamentelor trebuie sa se cunoasca:
perioada de aplicare, suprafetele ocupate de solurile halomorfe n
perimetrul de amendare, modul de aplicare.
Perioadele optime de efectuare a amendarii sunt: primavara
devreme (martie-aprilie), vara dupa recoltatul paioaselor prin
aplicarea n mirite, toamna odata cu lucrarile de baza, iarna cnd
solul este nghetat. Cercetarile experimentale au aratat ca cele mai
bune rezultate se obtin atunci cnd amendamentul se ncorporeaza
n sol, toamna, odata cu araturile.
n functie de distributia solurilor halomorfe aplicarea
amendamentelor se face diferentiat: daca suprafetele reprezinta
pna la 50% din suprafata terenului, amendamentele se aplica n
doza necesara pe aceste suprafete. Daca suprafetele repezinta peste
50% din perimetrul supus amendarii, atunci se amendeaza tot
terenul, n vederea obtinerii unor areale ct mai uniforme.
Modul de administrare este conditionat de adncimea la care
apare orizontul natric, de repartitia i compozitia chimica a
sarurilor pe profilul solului. Pe soloneturile cu coloane la adncime
mare, 75% din doza calculata se va administra toamna nainte de
efectuarea araturii i restul de 25% dupa aratura. Pe soloneturile cu
coloane la adncime mica, unde prin aratura, orizontul natric este
adus la suprafata, doza de amendament se va fractiona, 50%
naintea araturii, iar restul dupa efectuarea araturii. Cnd se
efectueaza scarificarea, amendarea se face dupa scarificare sau
nainte, daca se urmarete ameliorarea pe adncimi mai mari.
ncorporarea amendamentului n masa solului se face prin discuiri
repetate sau prin lucrari cu freza. O atentie deosebita se va acorda
uniformitatii mpratierii, ce se realizeaza numai prin folosirea
mainilor de mpratiat amendamente (M.A.). Nu se recomanda
mpratierea amendamentelor din remorci cu lopata sau direct din
gramezi. Amendamentele pot fi administrate i n suspensie, odata
cu apa de spalare, n care caz eficienta crete foarte mult.
48

Pe sola amendata, se recomanda a fi cultivata o praitoare,

deoarece prin lucrarile de ntretinere se realizeaza o amestecare i
omogenizare a amendamentului cu masa solului, o dizolvare mai
buna a acestuia, intensificnd astfel actiunea ameliorativa. n cazul
pajitilor i fnetelor, ncorporarea amendamentului se face prin
grupari energice n lung i n lat de mai multe ori, n vederea
asigurarii omogenizarii amendamentului n masa solului.
Efectul amendamentelor asupra productiei se manifesta din
primul an, crete i atinge maximum n al 5-6 an de aplicare, dupa
care se diminueaza treptat.

TEST AUTOCONTROL:
1. Grupati plantele cultivate dupa sensibilitatea fata de
reactia acida a solului:
2. Enumerati criteriile pentru corectarea reactiei acide:
3. Descrieti materialele utilizate pentru corectarea reactiei
acide a solurilor:
4. Calculati urgenta de calcarizare in functie de modul de
folosinta al terenului pentru Al3+=0,8 me% si SB=CAPut!' me%:
5. Calculati doza de amendamente calcaroase pentru
SB=20 me%, Vd=100%, Vi=72% si PNA=95%:
6. Enumerati indicii utilizati la caracterizarea tolerantei la
salinitate a plantelor:
7. Enumerati criteriile pentru corectarea reactiei alcaline:
50
8. Descrieti materialele utilizate pentru corectarea reactiei
alcaline a solurilor:
9. Calculati doza de amendament gipsos pentru Na+=12
me%, T=28 me%, CO3+HCO3=1,8 me%, h=25 cm, Da=1,37
g/cm3, CGA=80%:

49

BIBLIOGRAFIE
1. AVARVAREI, I., DAVIDESCU, V., MOCANU,
R., GOIAN, M., CARAMETE, C., RUSU, M., 1997,
Agrochimie, Editura Sitech.
2.
BORLAN, Z., HERA, C., 1984, Optimizarea
agrochimica a sistemului sol-planta, Editura Academiei,
Bucureati.
3. BORLAN, Z., HERA, C., 1977, Indrumator pentru
stabilirea necesarului de ingrasaminte si amendamente, Editura
Ceres, Bucursti.
4. DAVIDESCU, D., DAVIDESCU, VELICICA, 1981,
Agrochimia moderna, Editura Academiei, Bucuresti.
5. DAVIDESCU, D., DAVIDESCU, VELICICA, 1994,
Agrochimie horticola Editura Academiei, Bucuresti.
6.
DAVIDESCU, VELICICA, 1980, Agrochimie
horticola, C.M. I.A.N.B., Bucuresti.
7.
LIXANDRU, GH., si colab., 1990, Agrochimie,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
8. TRDEA, C., AVARVAREI, I., 1988, Agrochimie,
Institutul Agronomic, Iasi.

50

UNIVERSITATEA DE {TIINTE AGRICOLE {I MEDICIN|

VETERINAR| ION IONESCU DE LA BRAD IA{I
FACULTATEA DE AGRICULTUR|
SPECIALIZAREA M.D.R.I.E.A.

I.AVARVAREI, M. VOLF, T. LISNIC

AGROCHIMIE
CURS
VOL. II

2002

51

CUPRINS
Cap.V. ~NGR|{|MINTELE , MIJLOC DE SPORIRE A FERTILIT|}II
SOLULUI...2
5.1. ~ngr\[\mintele chimice: clasificare, `nsu[iri, produc]ie, consum, aplicare...2
5.2. Ingr\[\minte chimice cu azot.4
5.2.1. Rolul fiziologic al azotului `n plante.4
5.2.2. Prezen]a azotului `n natur\...5
5.2.3. Formele de azot din sol6
5.2.4. Clasificarea `ngr\[\mintelor chimice cu azot....6
5.2.5. ~ngr\[\minte cu azot amoniacal6
5.2.6. ~ngr\[\minte cu azot nitric..10
5.2.7. ~ngr\[\minte cu azot nitric [i amoniacal.12
5.2.8. ~ngr\[\mintele cu azot sub form\ amidic\..15
5.2.9. ~ngr\[\minte cu azot lent solubile....17
5.2.10. Eficien]a folosirii `ngr\[\mintelor cu azot.18

5.3. ~ngr\[\minte chimice cu fosfor...19

5.3.1. Rolul fosforului `n organismele vegetale.19

5.3.2. Prezen]a fosforului `n natur\...22
5.3.3. Formele fosforului `n sol.22
5.3.4. Re]inerea [i fixarea fosfa]ilor `n sol.23
5.3.5. Factorii care influen]eaz\ accesibilitatea fosforului `n sol...24
5.3.6. Z\c\minte naturale de roci fosfatice...25
5.3.7. Clasificarea `ngr\[\mintelor cu fosfor....26
5.3.8. ~ngr\[\minte cu fosfor u[or solubile `n ap\26
5.3.9. ~ngr\[\minte cu fosfor solubile `n solven]i conven]ionali...29
5.3.10. ~ngr\[\minte cu fosfor par]ial solubile `n solven]i
conven]ionali..32
5.3.11. Eficien]a folosirii `ngr\[\mintelor chimice cu fosfor.33

5.4. ~ngr\[\minte chimice cu potasiu35

5.4.1. Rolul [i importan]a potasiului `n organismele vegetale. .35

5.4.2. Prezen]a potasiului `n natur\. .36
5.4.3. Formele de potasiu din sol..37
5.4.5. Clasificarea `ngr\[\mintelor chimice cu potasiu...38
5.4.6. ~ngr\[\minte potasice concentrate 39
5.4.7. S\ruri potasice brute., folosite ca `ngr\[\minte.41
5.4.8. De[euri sau subproduse bogate `n potasiu folosite ca `ngr\[\minte .41
5.4.9. Transform\rile `n sol a `ngr\[\mintelor cu potasiu....41
5.4.10. Eficien]a `ngr\[\mintelor cu potasiu42

5.5. ~ngr\[\minte cu macroelemente de ordin secundar..43

5.5.1. ~ngr\[\minte chimice cu sulf..43

5.5.2. ~ngr\[\minte chimice cu calciu..46
5.5.3. ~ngr\[\minte chimice cu magneziu48

5.6. ~ngr\[\minte cu microelemente..51

5.6.1.
5.6.2.
5.6.3.
5.6.4.
5.6.4.

~ngr\[\minte chimice cu fier. 52

~ngr\[\minte chimice cu mangan...55
~ngr\[\minte cu zinc..58
~ngr\[\minte chimice cu bor.. ...62
~ngr\[\minte cu molibden..64

5.7.~ngr\[\minte complexe..................................................................................................66
5.7.1. ~ngr\[\minte complexe solide....................................................................................67
5.7.2. ~ngr\[\minte complexe cu microelemente................................................................72
5.7.3. ~ngr\[\minte complexe organo-minerale (ionitice)...................................................73
5.7.4. ~ngr\[\minte complexe lichide..................................................................................74
5.7.5. ~ngr\[\minte complexe mixte....................................................................................75

5.8. ~ngr\[\minte organice naturale...75

5.8.1. Clasificarea `ngr\[\mintelor organice76
5.8.2. ~ngr\[\minte organice cu ac]iune humifer\....76
5.8.3. ~ngr\[\minte organice cu ac]iune slab humifer\.87
5.8.4. ~ngr\[\minte organice f\r\ ac]iune humifer\.87

Cap. VI CONTROLUL ST|RII DE FERTILITATE A SOLULUI, MIJLOC DE FOLOSIRE

RA}IONAL| A ~NGR|{|MINTELOR..88
6.1. Testarea st\rii de fertilitate prin analiza chimic\ a plantei..88
6.1.1.
6.1.2.
6.1.3.
6.1.4.
6.1.5.

Recoltarea probelor vegetative pentru analiz\. .88

Preg\tirea probelor de material vegetal pentru analize [i analiza lor90
Analiza materialului vegetal....90
Interpretarea datelor analitice `n diagnoza foliar\.91
Metodele calitative `n diagnoza foliar\ pentru testarea st\rii de fertilitate93

6.2. Testarea st\rii de fertilitate prin analiza chimic\ a solului; cartarea agrochimic\93

Cap. VII
PRINCIPIILE FOLOSIRII RATIONALE {I ECONOMICE A
INGRA{|MINTELOR..94
7.1. Stabilirea dozelor de `ngr\[\minte organice...94

7.1.1 Calculul dozelor de `ngr\[\minte organice.94

7.1.2. Evaluarea aportului de substan]e nutritive eficiente ( N,P2O5 [i K2O prin fertilizarea
organic\..95

7.2.Stabilirea dozelor de `ngr\[\minte chimice , produse industrial..97

7.2.1.

Stabilirea dozelor optime experimental de `ngr\[\minte (DOExp ) . .99

52

7.2.2.

Stabilirea dozelor optime [tiin]ific de microelemente ( DO{ ). .100

Cap.V. ~NGR|{|MINTELE , MIJLOC DE SPORIRE A FERTILIT|}II

SOLULUI

5.1. ~ngr\[\mintele chimice: clasificare, `nsu[iri, produc]ie,

consum, aplicare
~ngr\[\mintele chimice sunt substan]e minerale, simple sau
compuse, ob]inute pe cale de sintez\ sau prin prelucrarea unor roci naturale
bogate `n elemente nutritive. Acestea se aplic\ sub form\ solid\ sau lichid\,
`n sol, la suprafa]a lui, sau pe plant\, solul `mbog\]`ndu-se astfel `n elemente
nutritive accesibile plantelor, fapt ce determin\ ridicarea fertilit\]ii. Efectul
pozitiv al aplic\rii ra]ionale a `ngr\[\mintelor chimice, este reflectat `n
cre[terea produc]iei pe unitate de suprafa]\, cu 38-40%.
Clasificarea `ngr\[\mintelor chimice: In func]ie de elementele
nutritive, con]inute ca element de baz\, `ngr\[\mintele chimice se clasific\ `n
urm\toarele grupe principale;
- `ngr\[\minte cu azot;
- `ngr\[\minte cu fosfor;
- `ngr\[\minte cu potasiu;
- `ngr\[\minte cu macroelemente de ordin secundar;
- `ngr\[\minte cu microelemente;
- `ngr\[\minte complexe [i mixte.
Insu[irile generale ale `ngr\[\mintelor chimice.
Ingr\[\mintele chimice, prezint\ o serie de `nsu[iri de care se ]ine
seama la folosirea lor [i anume:
a)Con]inutul `n substan]\ activ\. Este `nsusirea cea mai important\. ~n
mod conven]ional prin substanta activ\ (s.a.) se `n]elege procentul de elemente
nutritive din `ngrasamnt, exprimat fie sub form\ de oxizi (P2O5, CaO, K2O),
fie sub form\ de elemente chimice (N, K, Ca, S). De exemplu, sarea potasic\
con]ine 40% K2O (exprimare ca oxid) sau 33,2% K (exprimare ca element
chimic).
b) Higroscopicitatea. Este `nsu[irea `ngr\[\mintelor chimice solide, de
a adsorbi sau absorbi apa din atmosfer\ la temperatura [i umiditatea
corespunz\toare. Higroscopicitatea se apreciaz\, `n principal, prin punctul
higroscopic (h), ce exprim\ valoarea umidit\]ii relative a atmosferei, la care o
substan]\ nu cedeaz\ [i nici nu prime[te ap\. Cu ct aceast\ valoare a
punctului higroscopic este mai mic\, cu att higroscopicitatea este mai mare.
c) Starea de granula]ie. Granula]ia `mbun\t\]e[te calitatea
`ngr\[\mntului nu numai prin reducerea higroscopicit\]ii ci [i prin cre[terea
capacit\]ii de curgere, care asigur\ condi]ii mai bune de transport, dozare,
manipulare, cu formarea unor cantit\]i reduse de praf, asigurarea unei mari
uniformit\]i a distribu]iei `n sol. Din aceste considerente, se prefer\
`ngr\[\mintele granulate, prin procesul de fabrica]ie, cu m\rimea granulelor de
1-4 mm.
d) Solubiltatea. Prin procesul de prelucrare industrial\ a mineralelor
primare, se urm\re[te s\ se ob]in\ `ngr\[\minte u[or solubile `n ap\, din care
53

elementele nutritive s\ fie ct mai accesibile plantelor. Solubilitatea

`ngr\[\mintelor se exprim\ ca solubilitate `n ap\, acid citric [i citrat de amoniu
pentru `ngr\[\mintele fosfatice.
e) Capacitatea de aglomerare. Ingr\[\mintele granulate prezint\
dezavantajul de a se aglomera `n timpul depozit\rii [i transportului, formnd
blocuri sau agregate intergranulare rigide, care impiedic\ curgerea liber\ a
materialului [i reduc capacitatea de `ncorporare a acestuia `n sol. Aceast\
`nsu[ire depinde de o serie de factori ce ac]ioneaz\ `n str`ns\ interdependen]\,
din care cei mai importan]i sunt: varia]ia densit\]ii `n vrac, umiditatea,
transform\rile chimice, deformarea plastic\, modific\rile polimorfe.
f) Stabilitatea termic\. In timpul procesului de fabrica]ie, a
transportului [i depozit\rii, `ngr\[\mintele sunt supuse varia]iilor de
temperatur\. Aceste varia]ii, pot determina modific\ri alotropice ale st\rilor de
agregare, ale higroscopicit\]ii, precum [i procese de descompunere termic\ cu
[i f\r\ explozie. Ingr\[\mintele nu sunt substan]e explozive, dar unele din ele
pot avea `n anumite condi]ii, caracter exploziv (azotatul de amoniu).
Produc]ie-consum-tendin]e
La `nceputul acestui secol produc]ia mondial\ de `ngr\[\minte chimice
era de 1.686.000 t (N,P,K). Ulterior, ca urmare a cerin]elor mereu cresc`nde de
produse agricole [i alimentare, aceasta a ajuns la 8.939.000 t `n 1939,
13.742.000 t `n 1950, 30.100.000 t `n 1960, 71.200.000 t `n 1970, aproape
110.000.000 t `n 1980 [i la 180.000.000 t `n 1995.
~n ultimii 30 de ani, produc]ia aproape s-a dublat la fiecare 10 ani.
Capacitatea mondial\ de produc]ie instalat\ este mult mai mare [i cu toat\
criza energetic\ are tendin]a de cre[tere.
Referitor la consumul mondial de `ngr\[\minte chimice, dac\ se ia ca
indice consumul la unitatea de suprafa]\, cel mai mare consum `l are Olanda
(740 kg NPK/ha), Noua Zeeland\ (788 kg NPK/ha), Germania (654 kg
NPK/ha), Belgia (627 kg NPK/ha). Raportat pe cap de locuitor consumul
mondial se prezint\ astfel: Noua Zeeland\ (222 kg), Irlanda (165 kg),
Danemarca (146 kg), Finlanda (120 kg), Ungaria (115 kg), Fran]a (111 kg),
Romania (120 kg).
~n ]ara noastr\ consumul mediu de `ngr\[\minte la hectar era `n 1938
de 0,82 kg `ngr\[\m`nt brut, dup\ 1955 produc]ia a crescut, ajung`nd `n
1989/1990 la cca 200-230 kg `ngr\[\m`nt brut.
Dup\ 1990 produc]ia [i consumul au `nregistrat un declin, sc\z`nd
dramatic de la 48 kg NPK/ha `n 1994 la 33 kg NPK/ha `n 1999.
Metode de aplicare a `ng\[\mintelor
~ngr\[\mintele chimice se pot aplica `n sol, la suprafa]a lui sau direct
pe organele vegetative ale plantelor. In stabilirea metodelor de aplicare a
`ngr\[\mintelor se are `n vedere specia cultivat\, tipul de sol, felul
`ngr\[\mntului [i tehnologia de cultivare, urm\rindu-se ca elementele
nutritive s\ fie plasate ct mai mult `n zona r\d\cinilor active.
In func]ie de perioada de administrare, se deosebesc trei metode
principale de fertilizare:
- fertilizarea `nainte de preg\tirea solului pentru sem\nat sau plantat;
- fertilizarea odat\ cu sem\natul sau plantatul;
- fertilizarea `n timpul perioadei de vegeta]ie;
Prin fertilizarea solului `nainte de sem\nat sau plantat, se urm\re[te
asigurarea plantelor cu elemente nutritive o perioad\ mai lung\ de timp. ~n
raport cu speciile cultivate, aceast\ fertilizare poate fi: fertilizare de fond, care
se face o dat\ cu preg\tirea terenului pentru `nfiin]area planta]iilor pomicole [i
viticole (la desfundat), cnd se aplic\ dozele de `ngr\[\minte cu fosfor [i
potasiu calculate pe o perioad\ de 10-15 ani [i fertilizare de baz\ anual\, care
54

se face toamna, cnd se aplic\ 1/2-2/3 din dozele de `ngr\[\minte cu fosfor [i

potasiu.
Fertilizarea odat\ cu sem\natul sau plantatul, se face cu scopul de a
asigura plantelor, `n primele faze de vegeta]ie (20-30 zile) elementele
nutritive necesare. Dozele aplicate reprezint\ circa 1/4 din cantitatea total\,
dispunerea `ngr\[\mntului f\cndu-se distan]at fa]\ de samn]\ cu scopul
de a nu influen]a negativ germin]ia. La `nfiin]area planta]iilor de pomi [i
vi]\ de vie, `ngr\[\mintele se aplic\ pe fundul gropii de plantare, amestecate
cu solul, peste care se a[eaz\ un strat de p\mnt.
Fertilizarea `n timpul perioadei de vegeta]ie (fertilizare
suplimentar\) se face `n anumite fenofaze `n scopul complet\rii cerin]elor
plantelor `n anumite elemente nutritive. Ingr\[\mintele se aplic\ `n stare
solid\, fie sub form\ de solu]ii, la suprafa]a solului (cu sau f\r\
`ncorporare), sau direct pe organele vegetative aeriene ale plantelor.

5.2. Ingr\[\minte chimice cu azot.

5.2.1. Rolul fiziologic al azotului `n plante
Organismele vii nu pot utiliza direct azotul atmosferic, aceast\ `nsu[ire
avnd-o numai unele microorganisme libere sau simbiotice, cteva specii de
alge [i de drojdii. Organismele vii pot folosi numai combina]ii ale azotului.
Azotul este prin excelen]\ elementul nutritiv fundamental pentru
cre[terea [i dezvoltarea plantelor, cu rol preponderent plastic, de construc]ie a
moleculelor materiei vii, al\turi de C, H, O, S, P.
Azotul este componentul principal al proteinelor protoplasmatice
structurale, intr\ `n componen]a substan]elor cu rol bioactiv, a acizilor nucleici
(ADN, ARN), a pigmen]ilor clorofilieni, a unor vitamine (B1, B2, B6, B12),
enzime (gruparea protetic\) etc.
Organismele vegetale con]in azot `ntre 0,5-5% raportat la substan]a
uscat\, `n func]ie de specie, vrst\ [i organ.
Din totalul azotului din plant\, circa 80-85%, este reprezentat prin
proteine, circa 10% prin acizi nucleici [i 5% prin aminoacizi liberi. Cu ct
organele plantelor sunt mai tinere, cu att con]inul `n azot este mai mare.
Caren]a azotului influen]eaz\ cel mai puternic produc]ia, deoarece
plantele se opresc din cre[tere [i nu se mai dezvolt\. Insuficien]a se manifest\
`n primul rnd la frunze care devin de culoare verde g\lbuie ca urmare a
insuficien]ei form\rii cloroplastelor. Fenomenul se manifest\ mai `nti, pe
frunzele mai `n vrst\ (cele inferioare), cele tinere r\mnnd `nc\ verzi.
~ng\lbenirea frunzelor inferioare, `ncepe de la vrf [i `nainteaz\ pe nervura
median\, spre baza frunzelor, zona `ng\lbenit\ lund forma literei V. Dac\
caren]a persist\, frunzele inferioare devin galben-ro[cate, apoi brune [i `n final
se necrozeaz\. Faptul c\ semnele de caren]\ apar mai `nti pe frunzele
inferioare, se explic\ prin marea mobilitate a azotului, el fiind deplasat `n acest
caz din ]esuturile mai b\tr`ne c\tre organele mai tinere, de cre[tere, ceea ce
duce la moartea prematur\ a frunzelor mature. Caren]a apare `n cazul `n care
con]inutul solului `n azot nitric + azot amoniacal, este mai mic de 20 ppm.
Excesul de azot, se manifest\ `n general prin prelungirea perioadei de
vegeta]ie, cre[terea luxuriant\ a organelor vegetative (frunze mari cu limbul
lat, `ngro[at, tulpini groase dar pu]in elastice), sc\derea rezisten]ei plantelor la
ger [i la atacul bolilor [i d\un\torilor. Aceste efecte ale excesului se manifest\
atunci cnd `n stratul de sol exploarat de r\d\cini, con]inutul `n azot nitric +
azot amoniacal depa[e[te 100 ppm.
55

5.2.2. Prezen]a azotului `n natur\.

Azotul este foarte r\spndit `n natur\, fiind `ntlnit `n toate mediile
naturale.
Atmosfera constituie principalul rezervor de azot pentru nutri]ia
plantelor. La acest nivel azotul reprezint\ 78% din volum [i 75,47% din
greutate. Azotul din atmosfer\ provine din faza solid\ a solului, de unde s-a
eliberat sub form\ de NH3, care apoi prin procese de oxidare a trecut `n azot
molecular, N2 (J. Stevenson, 1965)
Hidrosfera, `nglobeaz\ cantit\]i mari de azot sub form\ nitric\ [i
amoniacal\; `n apa m\rilor [i oceanelor se g\sesc circa 600 109 tone azot, la
care se adaug\ rezervele de azot stocate `n sedimentele marine; `n apa rurilor
[i fluviilor, cantitatea de azot dizolvat\ fiind cuprins\ `ntre 5-10 mg N/l.
~n scoar]a terestr\ azotul intr\ `n constitu]ia rocilor sedimentare, `n
cantitate de circa 0,2%, ceea ce reprezint\ aproximativ 4,06 1014 t.
Solul, con]ine azot `n cantit\]i care variaz\ `n limite destul de largi,
cuprinse `ntre 0,09-0,34% `n stratul de sol de 0-20 cm [i `ntre 0,01-0,20% `n
stratul de sol de 20-40 cm. Aceste valori corespund unei rezerve medii de 2-9
t/ha `n stratul arabil. Din aceast\ rezerv\, azotul poten]ial accesibil plantelor
reprezint\ numai 25-50 kg/ha, cantitate cu totul insuficient\ pentru realizarea
unor produc]ii mari.
5.2.3. Formele de azot din sol
~n sol azotul se afl\ sub form\ anorganic\ (mineral\) [i organic\.
Azotul mineral reprezint\ o mic\ parte, obi[nuit sub 5% din azotul
total, fiind reprezentat prin s\ruri de amoniu, de nitra]i [i nitri]i. Pentru nutri]ia
mineral\ a plantelor prezint\ importan]\ formele de amoniu (NH4+) [i de nitra]i
(NO3-).
Forma amoniacal\ (azotul amoniacal, NH4+), se g\se[te `n sol sub
form\ de: ioni de NH4+, liberi `n solu]ia solului; ioni de NH4+, neschimbabili,
re]inu]i la complexul adsorbtiv; ioni de NH4+, neschimbabili, din silica]ii
primari (mice, feldspa]i), sau fixat `n unele minerale argiloase (illit, vermiculit,
montmorillonit).
Amoniul schimbabil, se afl\ `n cantit\]i foarte mici, sub 10 ppm [i
`mpreun\ cu cel existent `n solu]ia solului, constituie formele de azot imediat
accesibile plantelor.
Cantitatea de amoniu neschimbabil, este mult mai mare, 3-8% din
azotul total aflat `n orizontul superior al solului, dar este inaccesibil sau foarte
greu accesibil plantelor, fiind lipsit de semnifica]ie practic\ din acest punct de
vedere.
Forma nitric\ (NO3-), provine `n sol din oxidarea biochimic\ a formei
amonicale. Fiind anion, nu este re]inut adsorbtiv de mineralele argiloase [i
circul\ `n sol prin procesul de difuziune [i curgere liber\. Cantit\]ile sunt
foarte variabile [i depind de factorii de mediu, de planta cultivat\, de
tehnologiile de cultur\. Dac\ nu este consumat de plante, `n condi]ii de
umiditate, se levig\ pn\ la apa freatic\. ~n cursul perioadei de vegeta]ie,
concentra]ia solului `n NO3-, poate varia foarte mult, de la 10-60 ppm la
`nceputul vegeta]iei, pn\ la 60-150 ppm NO3-, `n perioadele c\lduroase [i
umede, sau la aplicarea `ngr\[\mintelor minerale. Se apreciaz\, `n general c\,
la culturile intensive, `n perioada consumului maxim, un con]inut de 80-100
ppm N, este satisf\c\tor.
Raportul dintre NO3- [i NH4+ `n solu]ia solului, este `n prim\var\ `n
favoarea amoniului, iar ulterior `n favoarea formei nitrice, NO3-. Pentru ca o
56

solu]ie nutritiv\ s\ fie considerat\ echilibrat\ din punct de vedere al formelor

de azot, concentra]ia ionului de NH4+, nu trebuie s\ dep\[easc\ 1/4 din suma
ionilor NO3- [i NH4+.
Nitri]ii (NO2-), au o existen]\ efemer\ `n solurile agricole, bine aerate [i
cu umiditate suficient\. ~n astfel de condi]ii, ei sunt rapid oxida]i `n nitra]i de
c\tre microorganismele din sol.
Azotul organic, reprezint\ peste 90%, din azotul total existent `n sol.
Aminoacizii reprezint\ forma de azot organic cea mai `nt`lnit\ (20-40%) `n
soluri (cistina, lizina, histidina, metionina, valina, etc). Ace[tia se g\sesc mai
rar `n stare liber\, cea mai mare parte intrnd `n componen]a proteinelor [i
peptidelor. O alt\ categorie de compu[i cu azot organic, o reprezint\
hexozaminele (glucozamina, galactozamina) ce constituie, circa 5-10% din
azotul organic existent `n sol. ~n cantit\]i mici, se `ntlnesc [i compu[i purinici
[i pirimidimici ai acizilor nucleici [i nucleotidelor.
Compu[ii cu azot organic din sol provin din: resturile de organisme
vegetale [i animale nedescompuse sau pe cale de descompunere, care con]in
azotul sub form\ de amine, amide, proteine, baze purinice; humus, care con]in
0,8-5,6% azot, `n func]ie de tipul de sol [i natura humusului; substan]ele
proteice, provenite din plasma microorganismelor care tr\iesc `n sol [i care
con]in 8-15% azot; substan]ele cu azot neproteic, ca acizii alifatici, aromatici,
diversele secre]ii ale r\d\cinilor [i microorganismelor.
Aproape 90% din azotul organic, se afl\ `n compu[ii humici. ~n urma
procesului de mineralizare a humusului, azotul organic poate fi eliberat [i pus
la dispozi]ia plantelor sub form\ mineral\.
5.2.4. Clasificarea `ngr\[\mintelor chimice cu azot
~ngr\[\mintele chimice cu azot, pot fi clasificate dup\ criterii chimice
[i dup\ criterii agrochimice, acestea din urm\ fiind cele mai des utilizate,
avnd la baz\ forma chimic\ sub care se g\se[te azotul [i gradul de
accesibilitate a acestuia pentru plante. ~n func]ie de aceste criterii agrochimice,
`ngr\[\mintele cu azot se clasific\ `n:
-`ngr\[\minte cu azot amoniacal (NH4+);
-`ngr\[\minte cu azot nitric (NO3-);
-`ngr\[\minte cu azot nitric [i amoniacal (NH3- + NH4+);
-`ngr\[\minte cu azot amidic (NH2).
5.2.5. ~ngr\[\minte cu azot amoniacal
~n aceast\ grup\ intr\: amoniacul de sintez\, apele amoniacale,
amomiaca]ii, carboaminoaca]ii, sulfatul de amoniu, carbona]ii de amoniu.
5.2.5.1. Amoniacul de sintez\ (NH3) (amoniac anhidru)
Amoniacul, este unul din cele mai importante produse ale industriei
chimice. Cea mai mare parte din amoniacul ob]inut (80-90%) este utilizat ca
`ngr\[\mnt, fie direct (`n stare anhidr\ sau ca ape amoniacale), fie indirect ca
materie prim\ pentru alte produse ca ureea, azotat de amoniu, fosfa]ii de
amoniu, sulfat de amoniu, etc. ~n cantit\]i mici se utilizeaz\ `n producerea
explozivilor, amidelor, coloran]ilor, `n industria hrtiei, frigorific\, etc.
Ob]inere. Ca materii prime pentru ob]inerea industrial\ a amoniacului
se folosesc: azotul elementar (ob]inut prin distilarea frac]ionat\ a aerului
lichid) [i hidrogenul, rezultat din compu[i naturali ai acestuia (hidrocarburi [i
ap\). Sinteza industrial\ a amoniacului direct din elemente, se realizeaz\ dup\
57

procedeul Hober-Nerst (1912), `n condi]ii de presiune `nalt\ (100-1000 atm.),

temperatur\ ridicat\(400-650 0C) `n prezen]a unor catalizatori, conform
reac]iei:
N2 + 3H2 2NH3 + 21,9 kcal.
Propriet\]i. ~n condi]ii normale, amoniacul este un gaz incolor, cu
miros puternic `n]ep\tor, cu greutatea molecular\ de 17,032. Se lichefiaz\ la 33,35 0C [i se solidific\ la 77,7 0C.
La presiune de 5,8 atmosfere, se lichefiaz\ la 15 0C, iar la 7 atmosfere
se lichefiaz\ la 20 0C. Amoniacul lichefiat con]ine 82,25% N, socotit la
greutate, iar ca `ngr\[\mnt 81,8% N. Se solubilizeaz\ `n ap\ `n propor]ie de
1157 volume la un volum de ap\, la 0 0C, [i de 674 volume la un volum de ap\
la 20 0C. Amoniacul anhidru, este un `ngr\[\mnt lichid, cu presiune de vapori
ridicat\, fapt pentru care se p\streaz\ `n rezervoare speciale cilindrice sau
sferice, cu o capacitate de 5000 m3, confec]ionate din tabl\ de o]el rezistent\ la
30 atmosfere. Are o reac]ie bazic\ echivalent\ de 148.
Utilizare. ~n vederea aplic\rii amoniacului pe teren, el este trecut din
cisternele speciale de mare presiune, `n cisterne mai mici, carosabile,
prev\zute cu dispozitive speciale pentru `ncorporarea `n sol. Adncimea de
`ncorporare este de 12-17 cm, pentru p\ioase [i 15-20 cm, pentru culturile
pr\[itoare. ~n cazul culturilor irigate, se aplic\ cu mult\ u[urin]\, direct cu apa
de udare. Amoniacul anhidru, este indicat a fi administrat ca `ngr\[\mnt pe
solurile cu reac]ie acid\, unde nitrificarea este mai lent\ [i deci pierderile prin
levigare, vor fi mai mici. Pe solurile foarte acide, amoniacul anhidru, poate
avea o ac]iune nefavorabil\ asupra structurii, datorit\ hidroliz\rii humusului .
Administrat [i re]inut `n sol, amoniacul este eliberat progresiv, ionul de
amoniu (NH4+) put`nd fi utilizat direct de plante, sau se nitrific\ sub ac]iunea
bacteriilor nitrificatoare. Ca urmare a acestui proces, are loc o acidifiere
temporar\ a solului, fapt ce determin\ o trecere a fosforului [i a potasiului `n
forme u[or asimilabile.
Epoca de aplicare pe teren a amoniacului anhidru este condi]ionat\ `n
primul rnd de factorul climatic. ~n zonele secetoase, cu ierni friguroase, se
poate aplica concomitent cu efectuarea ar\turilor de toamn\, iar `n regiunile
mai umede cu ierni blnde, amoniacul anhidru se aplic\, prim\vara. Pe solurile
nisipoase, unde exist\ pericolul levig\rii nitra]ilor, se recomand\ ca aplicarea
amoniacului anhidru, s\ se fac\ prim\vara cu 1-2 s\pt\m`ni `nainte de
sem\nat, solul nelucrndu-se `n acest caz timp de 4-5 zile, pentru a nu se
produce pierderi prin volatilizare.
Culturile care reac]ioneaz\ foarte bine la acest `ngr\[\mnt sunt:
porumbul, cartoful, sfecla pentru zah\r, bumbacul, orzul, tomatele, ridichile,
tutunul, precum [i planta]iile de pomi (piersic) [i vi]\ de vie. Dozele
recomandate variaz\ `ntre 30-40 kg N s.a./ha pe solurile cu textur\ nisipoas\ [i
60-80 kg/ha pe cele cu textur\ argiloas\. ~n prezent `n ]ara noastr\, folosirea
amoniacului anhidru ca `ngr\[\mnt se face `ntr-o m\sur\ mai mic\, dar cu
largi perspective `ntr-un viitor apropiat.
5.2.5.2. Apa amoniacal\ (Aqua ammonia)
Este un `ngr\[\mnt lichid, cu tensiune de vapori mic\, 0,05-0,65
kg/cm2 (400C). Rezult\ ca subprodus `n unit\]ile industriale, cocsochimice [i `n
cele produc\toare de `ngr\[\minte chimice cu azot. Poate fi ob]inut\ [i `n
unit\]ile agricole prin dizolvarea amoniacului `n ap\, procedeul necesit`nd
aparatur\ pentru m\surarea [i reglarea debitelor de ap\ [i amoniac. Se prezint\
sub forma unei solu]ii apoase de culoare g\lbuie sau incolor\. Ca produs
comercial, con]ine `n mod normal 16-23% azot, respectiv 20-28% amoniac.
58

Con]inutul `n azot, nu trebuie s\ dep\[easc\ 24%, deoarece cre[te

tensiunea de vapori [i au loc pierderi de amoniac. Pentru ob]inerea unei tone
de ap\ amoniacal\ cu 20% azot s.a. , sunt necesare 200 kg amoniac anhidru [i
800 l ap\.
~n apa amoniacal\ azotul se afl\ `n cea mai mare parte sub form\ de
amoniac [i nu sub form\ de amoniu ,echilibrul reac]iei fiind deplasat spre
st`nga
NH3 + H2O NH4+ + OHSe p\streaz\ `n recipiente speciale cu pere]ii mai sub]iri dec`t `n cazul
NH3 anhidru, neprezent`nd pericol de explozie [i fiind mai pu]in coroziv\.
Poate fi folosit\ att la fertilizarea de baz\ ct [i `n timpul perioadei de
vegeta]ie.
Aplicarea pe teren se recomand\ a se face pe timp r\coros [i `nnorat,
pentru a evita pierderile de amoniac, folosind cisterne speciale, prev\zute cu
dispozitive de `ncorporare, la ad`ncimea de 15 cm. Prezint\ avantajul c\ se
poate aplica pe toate tipurile de sol, at`t `n zonele umede c`t [i `n cele
secetoase. Apa amoniacal\ poate fi aplicat\ [i vara la culturile pr\[itoare
printre r`nduri, la 10 cm distan]\ dintre acestea sau odat\ cu apa de iriga]ie.
Se aplic\ `n doze variabile `n func]ie de plantele cultivate.
Astfel la cereale se recomand\ 110-120 l/ha, la sfecla pentru zah\r [i
cea furajer\ 150-250 l/ha, iar la legume 250-300 l/ha . Un dezavantaj, al apei
amoniacale, `l constituie con]inutul sc\zut `n azot, la care se adaug\
necesitatea unor spa]ii mari de depozitare [i a unor utilaje de transport speciale.
5.2.5.3. Amoniaca]ii
Sunt `ngr\[\minte cu azot lichide, ob]inute prin dizolvarea `n
amoniac (gazos sau lichid) sau `n ape amoniacale a azotului de amoniu,
ureei sau azotatului de calciu.
Pentru ob]inerea lor se folosesc solu]ii concentrate cu 75-80% uree [i
80-90% azotat de amoniu. ~n aceste solu]ii, fierbin]i la 120 0C, se injecteaz\
amoniac gazos, sau solu]iile calde de uree [i azotat de amoiu se introduc `n ape
amoniacale cu 10-15% azot. Prin solubilizarea de c\tre amoniac, a ureei [i
azotatului de amoniu, se ob]in solu]ii mai concentrate `n azot, 30-46%, la care
tensiunea de vapori la suprafa]\ este ne`nsemnat\, aproximativ egal\ cu
presiunea atmosferic\. Acest lucru determin\ ca pierderile de azot (amoniac)
s\ fie minime. Reducerea tensiunii de vapori, se explic\ prin formarea unor
compu[i complec[i de tipul NH4NO3 NH3 , CO(NH2)2 NH3.
Principalele tipuri de amoniaca]i omologa]i `n ]ara noastr\
Tipul
A300 (18-27-25)
A340 (23-34-0)
A370 (17-67-0)
A370 (30-0-27)
A370 (14-64-0)
A410 (26-55-0)
A410 (22-65-0)
A460 (37-0-33)

N total
s.a.
g/l
300
320
373
370
374
408
406
455

%
NH3
18
23
17
30
14
26
22
37

NH4NO3
27
34
67
64
55
65
-

Greutatea
specific\
CO(NH2)2
25
27
33

1,18
1,06
1,07
1,07
1,14
0,99

59

Amoniaca]ii au o terminologie codificat\, semnifica]ia literelor [i

numerelor fiind: A - `ngr\[\mnt lichid cu azot; num\rul care `nso]e[te litera,
exprim\ con]inutul de azot `n grame la litru; numerele din parantez\ indic\ `n
ordine con]inutul procentual `n amoniac, azotat de amoniu [i uree. Uneori este
[i al patrulea num\r, care reprezint\, o alt\ surs\ de azot (azotatul de calciu
Amoniaca]ii sunt solu]ii corozive, fapt pentru care se p\streaz\ `n
recipien]i din aluminiu, o]el inoxidabil sau material plastic. Se pot aplica pe
toate tipurile de sol [i la toate culturile, cea mai eficient\ metod\ de
administrare fiind odat\ cu apa de iriga]ie.
5.2.5.4. Carboamonica]ii
Sunt amonica]i, ob]inu]i pe baz\ de amoniac, solu]ii de azotat de
amoniu [i uree, `n care amoniacul liber este neutralizat cu CO2. Prin acest
procedeu se reduce tensiunea de vapori de la suprafa]a lichidului, corozitatea [i
cre[te eficien]a agrochimic\ a `ngr\[\mntului. Procedeul de ob]inere se
bazeaz\ pe recuperarea CO2 [i NH3 de la liniile de fabricare a ureei. Se noteaz\
cu litera C, `nso]it\ de numere care indic\ concentra]ia de azot `n g/l. (Ex: C410
; C440). ~n raport de cantitatea de azotat de amoniu [i uree se pot ob]ine o gam\
larg\ de carboamoniaca]i. Se folosesc la fel ca [i amoniaca]ii.
5.2.5.5. Sulfatul de amoniu (NH4)2SO4

Sulfatul de amoniu, este un `ngr\[\mnt folosit de mult\

vreme `n agricultur\.

Ob]inerea sulfatului de amoniu, se bazeaz\ pe neutralizarea

amonicului gazos cu acid sulfuric (76-98%), conform reac]iei:
2NH3 + H2SO4 ------------> (NH4)2SO4 + 66,9 kcal.
Fabricarea sulfatului de amoniu, din amoniac sintetic se realizeaz\ prin
dou\ procedee: procedeul umed, cnd produsul cristalizeaz\ din solu]ii
suprasaturate [i procedeul uscat, cnd neutralizarea pic\turilor fine de H2SO4
se face cu amoniac gazos, rezultnd un produs solid cristalizat.
~n prezent `n ]ara noastr\, sulfatul de amoniu se ob]ine ca produs
secundar la fabricarea caprolactamei [i din recuperarea gazelor de cocserie.
La fabricarea caprolactamei, rezult\ solu]ii reziduale care con]in: 3335% sulfat de amoniu, 1-1,5% azotat de amoniu, 0,5-0,6% impurit\]i organice,
65% ap\. Pentru separarea sulfatului de amoniu, solu]ia rezidual\ prenc\lzit\
la 110 0C, se evapor\ sub vid, iar cristalele ob]inute se usuc\ cu aer cald la 120
0
C, [i apoi se r\cesc.
Sulfatul de amoniu ob]inut se granuleaz\ prin presare, iar pentru
m\rirea rezisten]ei granulelor i se adaug\ superfosfat amonizat.
La o ton\ caprolactam\ se ob]in 4,5-5 t sulfat de amoniu. Prin uscare la
60 0C, gipsul format `nt\re[te granulele.
Cel de al doilea mod de ob]inere a sulfatului de amoniu, se bazeaz\ pe
recuperarea gazelor de cocserie, care au un con]inut de 7-10 mg NH3/m3.
Recuperarea amoniacului din aceste gaze se face prin r\cirea lor, cnd se
separ\ gudroanele [i apa amoniacal\. Amoniacul din apele amoniacale, este
separat prin distilare, [i apoi prin reac]ia cu acid sulfuric, se transform\ `n
sulfat de amoniu.
Produsul ob]inut con]ine o serie de impurit\]i printre care [i NH4SCN,
care este toxic pentru plante `n cantitate mai mare de 10 g la hectar.
Propriet\]i. ~n stare pur\, sulfatul de amoniu se prezint\ ca o sare
alb\, cristalizat\ `n sistemul rombic. Greutatea molecular\ este de 132,14,
60

greutatea specific\ de 1769 kg/m3 iar densitatea `n vrac este de 700-800 kg/m3.
Este u[or solubil `n ap\, la 00C, `ntr-o 100 p\r]i ap\ se solubilizeaz\ 70,6 p\r]i
sulfat de amoniu. Are gust u[or s\rat. Produsul comercial, are culoare variabil\
`n func]ie de natura impurit\]ilor pe care le con]ine; de la alb transparent la
cenu[iu sau g\lbui. Ca `ngr\[\mnt con]ine 20,7-21,2% N s.a. [i 23-24% S.
Cantitatea de H2SO4 liber, nu trebuie s\ dep\[easc\ 0,02-0,05%, deoarece
distruge ambalajele [i spa]iul de depozitare. Este mai pu]in hogroscopic [i
aglomerabil dect azotatul de amoniu,ceea ce prezint\ un avantaj, din punct de
vedere al depozit\rii, transportului [i `ncorpor\rii `n sol. Nu are caracter
exploziv. Din punct de vedere chimic, este o sare neutr\, `ns\ `n sol ca
`ngr\[\mnt are o reac]ie fiziologic\ acid\. Aciditatea echivalent\ este de 110.
Comportare `n sol. ~n sol, sulfatul de amoniu, intr\ `n reac]ie de
schimb cu complexul adsorbtiv:
Ca2+
NH4+
C.A. Mg2+ + (NH4)2SO4 C.A. NH4+ + CaSO4
Mg2+
+
K
K+
~n cazul solurilor cu complex adsorbtiv saturat `n baze, radicalul acid
SO42- reac]ioneaz\ cu o baz\, formnd o sare neutr\.
~n cazul solurilor acide, ionul SO42- , reac]ioneaz\ cu ionii de hidrogen,
pe care ionul NH4+, `l scoate din complex, formnd H2SO4, acidifiind astfel [i
mai mult solu]ia solului.
H+
NH4+
+
C.A. H + (NH4)2SO4 C.A. NH4+ + H2SO4
H+
H+
Re]inerea energic\ a ioului de NH4+, la complexul adsorbtiv
mic[oreaz\ mobilitatea acestuia, reducnd riscurile de pierderi prin levigare de
c\tre apele meteorice sau cele de irigare. Datorit\ acestui fapt, sulfatul de
amoniu se recomand\ a fi aplicat pe teren toamna trziu, cnd temperatura
solului scade sub 10 0C, activitatea bacteriilor nitrificatoare fiind redus\. Tot
datorit\ acestui fapt, nu se recomand\ aplicarea (NH4)2SO4, `n timpul perioadei
de vegeta]ie [i nici la sem\nat. Ca urmare a con]inutului ridicat `n sulf, se
recomand\ a fi administrat plantelor din familia Cruciferae (varza, rapi]\,
mu[tar) [i la cultura tomatelor. Este de asemenea indicat `n floricultur\,
deoarece datorit\ sulfului, contribuie la intensificarea culorii florilor.
Efectul pozitiv al sulfatului de amoniu, cre[te de la solurile acide, spre
cele cu reac]ie alcalin\ (soluri alcalice) unde este superior tuturor
`ngr\[\mintelor cu azot.
5.2.6. ~ngr\[\minte cu azot nitric
~ngr\[\mintele cu azot nitric, sunt s\ruri ale acidului azotic, cu sodiu [i
cu calciu.Sunt `ngr\[\minte foarte solubile, cu accesibilitate imediat\ pentru
plante, ionul NO3- fiind preluat direct de c\tre plante, f\r\ nici o transformare
prealabil\. Au dezavantajul c\ se levig\ u[or `n sol, ionul NO3-, nefiind re]inut
la complexul adsorbtiv al solului. ~n aceast\ grup\ intr\: azotatul de sodiu [i
azotatul de calciu.
5.2.6.1. Azotatul de sodiu NaNO3
Azotatul de sodiu folosit ca `ngr\[\mnt poate fi ob]inut: prin
prelucrarea unor z\caminte naturale [i prin sintez\.
61

Azotatul de sodiu natural (Salpetru de Chile). ~n anumite zone ale

globului se g\sesc z\c\minte naturale importante de azotat de sodiu. Cele mai
mari z\c\minte se g\sesc pe platourile din Chile, estimate la circa 245.300.000
tone; z\c\minte mai mici se afl\ `n Argentina, Columbia, Mexic, Bolivia,
S.U.A.. Timp de mai bine de 100 de ani (1813-1916) NaNO3 natural, a fost cel
mai folosit `ngr\[\mnt cu azot, care era importat [i `n Europa.
Azotatul de sodiu sintetic.
Cea mai simpl\ metod\ de ob]inere a NaNO3, se bazeaz\ pe
neutralizarea acidului azotic cu hidroxid de sodiu.
HNO3 + NaOH ------------> NaNO3 + H2O
Azotatul de sodiu, ob]inut pe acest\ cale este scump, motiv pentru care
se utilizeaz\ alte procedee. Ca `ngr\[\mnt, cel mai frecvent mod de ob]inere
se bazeaz\ pe recuperarea oxizilor de azot care r\m`n `n concentra]ie de 0,71,5% (`n volume), de la fabricarea acidului azotic, [i dizolvarea lor `n solu]ii
alcaline de NaOH sau Na2CO3.
NO + NO2 + Na2CO3 + H2O -------> 2NaNO2 + CO2 + H2O
nitrit de sodiu

2NO2 + Na2CO3 + H2O -------> NaNO3+NaNO2 + CO2 + H2O

~n scopul ob]inerii unui produs, f\r\ nitri]i (azotit) de sodiu, care este
toxic pentru plante, solu]ia se trateaz\ cu acid azotic.
NaNO2 + HNO3 -------> NaNO3 + HNO2
Solu]ia rezultat\, care nu trebuie s\ con]in\ mai mult de 0,03% azotit
de sodiu, se evapor\ la 121-123 0C, pn\ la o concentra]ie de 650-750 g/l
azotat de sodiu, dup\ care se r\ce[te [i se usuc\.
Propriet\]i. Azotatul de sodiu, se prezint\ ca o sare de culoare alb\,
cristalizat\ `n sistemul triclinic, cu o greutate molecular\ de 85,01. Greutatea
specific\ este de 2265 kg/m3, iar cea volumetric\ de 1100-1400 kg/m3. Ca
`ngr\[\mnt con]ine `ntre 15-16% N (16,47% N ca sare `n stare pur\). Se
dizolv\ u[or `n ap\; 87,7 p\r]i la 100 p\r]i ap\ (20 0C). Este un `ngr\[\mnt cu
higroscopicitate slab\, care prin p\strare `ndelungat\ se transform\ `n bulg\ri.
Are o reac]ie fiziologic\ bazic\, avnd alcalinitatea echivalent\ de 29 .
Datorit\ faptului c\ ionul nitric, nu este re]inut la complexul adsorbtiv,
el poate fi levigat cu mult\ u[urin]\ `n orizonturile mai profunde. Ca urmare se
recomand\ ca azotatul de sodiu s\ se aplice prim\vara, `nainte de sem\nat sau
`n timpul perioadei de vegeta]ie [i nu toamna.
Se folose[te ca `ngr\[\mnt pe solurile acide, fiind recomandat pentru
culturile de sfecl\ pentru zah\r, cereale, legume.
5.2.6.2. Azotatul de calciu Ca(NO3)2
Azotatul de calciu, este primul `ngr\[\mnt chimic, ob]inut pe cale de
sintez\ `n Norvegia (1905), fapt pentru care mai este cunoscut [i sub
denumirea de Salpetru de Norvegia. Pentru ob]inerea azotatului de calciu, se
cunosc mai multe procedee, unul din ele fiind, procedeul de neutralizare a
HNO3 diluat (40-48%) cu CaCO3.
2HNO3 + CaCO3 ----------> Ca(NO3)2 + H2O + CO2
Solu]ia de Ca(NO3)2, este supus\ evapor\rii pn\ la 20% ap\, dup\
care este pulverizat\ [i granulat\ `n turnuri speciale. ~n prezent cea mai
eficient\ metod\ de ob]inere a Ca(NO3)2 , se bazeaz\ pe recuperarea oxizilor
de azot din gazele reziduale de la fabricile de HNO3, [i dizolvarea lor `n
hidroxid de calciu (lapte de var).Acest procedeu constituie `n acela[i timp [i
metod\ de depoluare a mediului ambiant.
4NO2 + 2Ca(OH)2 ------------> Ca(NO3)2 + Ca(NO2)2 + 2H2O
azotat

azotit

62

Acest amestec este supus procesului de inversiune, prin tratare cu

HNO3.

3Ca(NO2)2 + 4HNO3 ------------> 3Ca(NO3)2 + 4NO + 2H2O

Prelucrarea solu]iei de Ca(NO3)2, pentru ob]inerea s\rii solide se
realizeaz\ prin concentrare, cristalizare [i separare.
Propriet\]i. Azotatul de calciu, este o sare slab\, cristalizat\ `n
sistemul monoclinic, cu greutate molecular\ de 164,10, iar greutatea specific\
de 2360 kg/m3.Con]inutul `n azot difer\ `n raport cu apa de cristalizare:
Ca(NO3)2 H2O con]ine 15,35 N, fiind foarte higroscopic;
Ca(NO3)2 2H2O con]ine 14% N, fiind higroscopic;
Ca(NO3)2 3H2O con]ine 12,8% N, higroscopic;
Ca(NO3)2 4H2O con]ine 11,8% N. este cel mai pu]in higroscopic
fiind [i cel mai stabil, produs ce se urm\re[te a fi ob]inut industrial.
Azotatul de calciu, este foarte higroscopic, la 20 0C, punctul de
higroscopicitate fiind de 55,4 (cel mai higroscopic `ngr\[\mnt chimic).
Pentru a-i mic[ora higroscopicitatea, se amestec\ `n procesul de fabrica]ie cu
NH4NO3, pn\ la 4,5% sau cu uree. ~n primul caz se ob]ine o sare dubl\,
NH4NO3 5Ca(NO3)2 10H2O cu 15,5% N, pu]in higroscopic\, care se poate
granula. ~n cel de al doilea caz, prin amestec cu uree, se ob]ine tot o sare dubl\
Ca(NO3)2 4CO(NH2)2 denumit\ [i kalcuree, care con]ine 34% azot [i 13%
CaO, fiind pu]in higroscopic\. Tot `n scopul reducerii higroscopicit\]ii, se
pudreaz\ granulele cu carbonat de calciu sau se acop\r cu ulei de parafin\.
Azotatul de calciu este foarte solubil `n ap\; `n 100 p\r]i ap\ se dizolv\
50,5 p\r]i de `ngr\[\mnt (0 0C). Are o reac]ie fiziologic\ bazic\, motiv pentru
care se recomand\ cu prec\dere a fi aplicat pe solurile cu reac]ie acid\, la
culturile de ov\z, orz, cartof, in, cnep\, etc. Se aplic\ prim\vara `nainte de
sem\nat sau `n cursul perioadei de vegeta]ie.
5.2.7. ~ngr\[\minte cu azot nitric [i amoniacal
Sunt cunoscute [i sub denumirea de `ngr\[\minte nitro-amoniacale.
Acestea au ac]iune rapid\ prin azotul nitric (NO3-) [i ac]iune lent\ prin azotul
amoniacal (NH4+). Din aceast\ cauz\ sunt considerate, `ngr\[\minte de durat\,
deoarece ionul nitric ac]ioneaz\ rapid asupra plantelor, iar azotul amoniacal,
ac]ioneaz\ `n timp. ~n aceast\ grup\ intr\: azotatul de amoniu, nitrocalcarul [i
sulfonitratul de amoniu.
5.2.7.1. Azotatul de amoniu (NH4NO3)
Se folose[te ca `ngr\[\mnt din anul 1935, fiind `n prezent cel mai
utilizat pe plan mondial (25-30% din produc]ia `ngr\[\mintelor cu azot).
Ob]inere. Azotatul de amoniu, se ob]ine prin procesul tehnologic de
neutralizare a acidului azotic cu amoniac.
HNO3 + NH3 ---------> NH4NO3 ;
H = - 148,5 KJ
~n procesul de amonizare, rezult\ solu]ii lichide de azotat de amoniu de
concentra]ii 60-80%. Pentru a ob]ine produsul solid, solu]iile se concentreaz\
prin evaporare la 95-97%, cnd se ob]ine NH4NO3 cristalizat, sau la 98-99%,
cnd se ob]ine produsul granulat, printr-un proces suplimentar de pulverizare
[i r\cire.
Propriet\]i. Se prezint\ ca o sare alb\, uneori u[or g\lbuie, granulat\
sau cristalizat\ diferit (monoclinic, triclinic, cubic), `n func]ie de temperatura
la care a avut loc acest proces.

63

Greutatea molecular\ este de 80,05. Ca `ngr\[\mnt con]ine azot

`ntre 33-34,5%N, din care jum\tate sub form\ nitric\ [i jum\tate sub form\
amoniacal\.
Azotatul de amoniu, este foarte u[or solubil `n ap\: 118,5 p\r]i la 100
p\r]i ap\ (0 0C), solubilitate ce cre[te cu temperatura.
Se dizolv\ de asemenea cu u[urin]\ `n amoniac lichid [i ap\
amoniacal\, `nsu[ire ce st\ la baza procesului de ob]inere a `ngr\[\mintelor
lichide cu azot-amoniaca]ii.
Azotatul de amoniu, este o sare higroscopic\, lucru ce produce mari
greut\]i la p\strare [i folosire. ~n contact cu aerul umed, azotatul de amoniu
absoarbe apa, formnd la suprafa]a cristalelor solu]ii saturate. La temperaturi
de peste 32 0C [i umiditate relativ\ a aerului mai mare de 60%, cre[te puterea
de re]inere a apei, fapt ce atrage un proces de recristalizare, `nso]it de
schimb\ri de volum. M\rirea volumului, determin\ o spargere a granulelor ce
se transform\ `ntr-o pulbere fin\, urmat\ de ruperea sacilor. ~n vederea
reducerii acestui proces, `n timpul opera]iunii de granulare, se pudreaz\
granulele cu praf de gips, caolin, dolomit\, etc.
Totodat\ se recomand\ p\strarea lui `n depozite, f\r\ varia]ii mari de
temperatur\ [i umiditate.
Azotatul de amoniu, se descompune termic, la temperaturi ce dep\[esc
100 0C, dup\ mecanisme care variaz\ `n func]ie de presiune, condi]ii
geometrice, hidrodinamice [i termice.
NH4NO3 ----------> HNO3 + NH3 ; H = 171 KJ
110 0C

NH4NO3 ----------> N2O + 2H2O ;

170 0C

H = 36 KJ

~nc\lzirea brusc\ a azotatului de amoniu, la temperaturi mari de 300500 0C, determin\ o descompunere rapid\ cu explozie,
NH4NO3 ---------> N2 + 2H2O + O2 ; H = - 119 KJ
Presiunea azotului ajunge la 2 t/cm2, `ntr-un timp foarte scurt de
-5
0,5x10 secunde. Descompunerea termic\, poate fi diminuat\ prin adaosul
unor stabilizatori ca: uree (0,1%), carbonat de calciu sau carbonat de magneziu
(5%), polimetafosfat de sodiu, sulfat de calciu, etc. Capacitatea de explozie a
azotatului de amoniu cre[te `n prezen]a acizilor (sulfuric, azotic, clorhidric), a
substan]elor organice (uleiuri, rumegu[, c\rbune de lemn), a anumitor metale
(aluminiu, zinc, plumb, cupru, nichel, cadmiu), mai ales dac\ acestea se afl\
sub form\ de pulbere. Azotatul de amoniu, cu un con]inut mai mare de 3% ap\
nu explodeaz\ (0,7% umiditate STAS).
Uscarea foarte avansat\ a azotatului, determin\ o sc\dere a stabilit\]ii
la descompunerea exploziv\ sub ac]iunea [ocurilor.
Azotatul de amoniu, are o reac]ie fiziologic\ acid\, aciditatea
echivalent\ fiind egal\ cu 60.
Comportarea `n sol. Introdus `n sol, NH4NO3 dup\ solubilizare `ntr\
`n reac]ii de schimb cu complexul adsorbtiv:
Ca2+
C.A.
+ 3(NH4+ + NO3-) C.A.
+
H

NH4+
NH4+ + Ca(NO3)2 + HNO3
NH4+

Azotul amoniacal este re]inut la complexul adsorbtiv, iar cel nitric

r\mne `n solu]ia solului, de unde poate fi folosit imediat de plante. ~n urma
form\rii HNO3, aciditatea solului cre[te cu cca. 0,007 unit\]i pH pentru fiecare
100 kg N, aplicat ca `ngr\[\mnt. Pentru a contracara influen]a negativ\ a

64

acidit\]ii poten]iale se recomand\ neutralizarea cu carbonat de calciu: la 1 kg

`ngr\[\mnt s.a. 1 kg de CaCO3.
Este un `ngr\[\mnt ce poate fi aplicat pe toate tipurile de sol [i la
toate culturile. Folosirea unilateral\ a NH4NO3, ani `n [ir, este contraindicat\,
chiar pe cernoziomurile cambice, datorit\ cre[terii mobilit\]ii hidroxizilor de
aluminiu, cu implica]ii nedorite asupra plantelor. Se poate aplica, toamna,
prim\vara sau `n perioada de vegeta]ie. ~n condi]ii de clim\ umed\, mai ales
pe solurile cu textur\ u[oar\, aplicarea azotatului de amoniu toamna odat\ cu
ar\tura este mai pu]in eficient\, dect prim\vara `nainte de sem\nat. D\ foarte
bune rezultate la cerealele p\ioase, poumb, sfecl\ pentru zah\r, cartof, legume,
vi]\ de vie, livezi, etc. Azotatul de amoniu poate fi utilizat la fertilizarea
suplimentar\ a culturilor de pr\[itoare [i legume, introdus `ntre rnduri la 1015 cm adncime.
5.2.7.2. Nitrocalcarul (NH4NO3 CaCO3)
Este un `ngr\[\mnt cu azot, pe baz\ de NH4NO3, `n amestec cu
CaCO3, realizat `n scopul reducerii higroscopicit\]ii, capacit\]ii de aglomerare,
reac]iei fiziologice acide, caracterului exploziv al azotatului de amoniu.
Ob]inere. Nitrocalcarul se ob]ine, prin amestecarea solu]iei de azotat
de amoniu cu carbonat de calciu, m\cinat, raportul dintre cele dou\
componente fiind de 60:40, urmat\ de granularea amestecului, uscarea,
r\cirea, sortarea, pudrarea [i ambalarea produsului granulat. ~ntre, carbonatul
de sodiu [i azotatul de amoniu, nu au loc reac]ii chimice care s\ duc\ la
formarea unor compu[i noi Atunci cnd `n procesul de fabricare, se folose[te
CaCO3, costurile nitrocalcarului sunt mai mari cu 15-20 % dect ale azotatului
de amoniu, ca urmare a consumului ridicat de energie necesar transportului [i
m\cin\rii.
Propriet\]i. Nitrocalcarul fabricat `n ]ara noastr\, este format din 80 %
NH4NO3 [i 16 % dolomit. Con]ine 28 % azot (14 % azot nitric [i 14 % azot
amoniacal), 7 % MgO, plus 1 % azotat de calciu. Se prezint\ granulat, de
culoare alb-cenu[iu, galben, verde, `n func]ie de natura impurit\]ilor din
dolomit\ [i carbonat de calciu. Are o reac]ie fiziologic\ bazic\. Se recomand\
a fi utilizat pe solurile cu reac]ie acid\. Se folose[te la toate culturile [i la
acelea[i epoci de aplicare ca [i azotatul de amoniu.
5.2.7.3. Sulfonitratul de amoniu. (NH4)2SO4 NH4NO3
Este un `ngr\[\mnt cu azot, ob]inut prin amestecarea sulfatului de
amoniu `n diferite propor]ii. Con]inutul `n azot substan]\ activ\, variaz\ dup\
propor]iile amestecului:
(NH4)2SO4 NH4NO3 ---- 26,4 % N
(NH4)2SO4 2NH4NO3 ---- 28,7 % N
(NH4)2SO4 3NH4NO3 ---- 30,5 % N
Acest amestec `mbun\t\]e[te `nsu[irile fizice ale azotatului de amoniu,
mai ales higroscopicitatea, gradul de aglomerare, capacitatea de explozie.
Sulfonitratul de amoniu, poate fi ob]inut pe urm\toarele c\i:
a) prin amestecarea mecanic\, a celor dou\ `ngr\[\minte, `n propor]ii
egale de 50 % fiecare, cnd se ob]ine a[a numitul Salpetru de Leuna.
b) prin neutralizarea cu amoniac a unui amestec de HNO3 50 % [i
H2SO4 70 %, la o temperatur\ de 135-150 0C.
HNO3 + H2SO4 + 3HN3 ----------> (NH4)2SO4 NH4NO3
Produsul ob]inut astfel mai este cunoscut [i sub numele de Salpetru de
Montana.
65

c) prin introducerea (NH4)2SO4, cristalizat [i uscat `ntr-o solu]ie

fierbinte de NH4NO3, concentra]ie 80 %.
(NH4)2 + NH4NO3 -------> (NH4)2SO4 4NO3
Propriet\]i. Sulfonitratul de amoniu, este un `ngr\[\mnt cu un
con]inut `n azot de 26,4 %-30,5 %, `n func]ie de compozi]ia lui. Fa]\ de
`ngr\[\mintele din care provine, prezint\ o serie de avantaje: are un con]inut `n
azot mai mare dect sulfatul de amoniu; este mai pu]in higroscopic dect
azotatul de amoniu ; nu prezint\ pericol de explozie; con]ine sulf ca element
nutritiv; are o tehnologie simpl\ de fabrica]ie. Are o reac]ie fiziologic\ acid\,
ceva mai redus\ dect sulfatul de amoniu.
Utilizare. Sulfonitratul de amoniu poate fi utilizat pe toate tipurile de
sol [i la toate culturile. Poate fi administrat att la fertilizarea de baz\, ct [i `n
timpul perioadei de vegeta]ie a plantelor.
5.2.8. ~ngr\[\mintele cu azot sub form\ amidic\
Din aceast\ grup\ a `ngr\[\mintelor cu azot, fac parte ureea [i
cianamida de calciu.
5.2.8.1. Ureea. CO(NH2)2
Ureea, diamida acidului carbonic, a fost descoperit\ `n urina uman\
`n 1737 de Rouelle, fiind produsul final al dezasimil\rii albuminelor `n
organism. A fost sintetizat\ prima dat\ de Whler, `n 1828, prin
izomerizarea cianatului de amoniu:
CONNH4 CO(NH2)2
Pe cale industrial\, ureea a fost produs\ `n Germania (procedeul
Bassarow, 1868) `n 1922, iar utilizarea ei ca `ngr\[\mnt a `nceput din 1925.
~n prezent, produc]ia [i consumul de uree, ocup\ un loc central `n cadrul
`ngr\[\mintelor chimice cu azot, fiind `ngr\[\mntul solid cu cea mai mare
concentra]ie `n azot.
Ob]inere. ~n prezent `n toate instala]iile din lume, pentru ob]inerea
ureei se aplic\ procedeul Bassarov, care folose[te ca materii prime NH3 [i CO2.
Acestea reac]ioneaz\ `mpreun\ la temperaturi cuprinse `ntre 170-200 0C [i
presiuni mari de 135-360 atmosfere. ~n scopul atingerii randamentului dorit de
70-80 %, se lucreaz\ cu exces de NH3.
Sinteza ureei din CO2 [i NH3, are loc `n dou\ faze:
- `n prima faz\, prin reac]ia dintre NH3 [i CO2, se formeaz\ carbamatul
de amoniu
NH2
0

170-200 C
2NH3 + CO2 ----------------> O = C
H = - 158 KJ
135-360 atm.

ONH4
- `n a doua faz\, carbamatul de amoniu, pierde o molecul\ de ap\, prin
`nc\lzire [i se transform\ `n uree.
NH2
NH2
/
/
O=C
--------------> O = C
H = 32,3 KJ
\
-H2O
\
ONH4
NH2
Particularit\]ile procesului de sintez\, const\ `n aceea c\ ureea se
formeaz\ numai `n faz\ lichid\. Solu]iile de uree ob]inute, sunt prelucrate apoi
prin evaporare, cristalizare [i granulare.
66

~n timpul evapor\rii, odat\ cu cre[terea concentra]iei [i a

temperaturii, are loc [i o cre[tere a vitezei de hidroliz\ a ureei [i de formare
a biuretului:
CO(NH2)2 + H2O = 2NH3 + CO2
H2N-CO-NH2 + H2N-CO-NH2 ---------> H2N-CO-NH-CO-NH2
-NH3

biuret

Hidroliza ureei, nu influen]eaz\ asupra calit\]ii produsului, ci duce la

pierderi de azot sub form\ de amoniac. Prezen]a biuretului `n produsul finit,
este un lucru nedorit, aceasta fiind un compus chimic toxic pentru plante. Din
aceast\ cauz\ `n ultima vreme, se acord\ aten]ie ob]inerii ureei, cu un con]inut
redus de biuret sub 0,3 %.
Pentru fiecare sortiment de uree (granulat\, cristalizat\, special\) exist\
norme ce admit un anumit con]inut de biuret `n uree, maximum de 0,9 %. ~n
scopul pre`ntmpin\rii form\rii biuretului, este necesar ca evaporarea solu]iilor
de uree s\ aib\ loc la o temperatur\ ct mai joas\ posibil, 75-80 0C, [i o durat\
de `nc\lzire ct mai scurt\.
Propriet\]i. Ureea, este o substan]\ solid\, cristalin\, alb\ sau u[or
roz\, f\r\ miros, cu un gust am\rui. Are greutatea specific\ de 1335 kg/m3, iar
cea volumetric\ de 530-640 kg/m3. Este foarte u[or solubil\ `n ap\, `nsu[ire ce
cre[te odat\ cu temperatura. Astfel, `ntr-o 100 p\r]i de ap\ se solubilizeaz\ 66
p\r]i de uree la 10 0C, iar la 20 0C, se solubilizeaz\ 79 p\r]i. Ureea este de
asemenea solubil\ `n amoniac anhidru, formnd un compus de tipul CO(NH2)2
NH3 cu 77,9 % uree [i 22,1 % amoniac, proprietate folosit\ la ob]inerea
`ngr\[\mintelor lichide pe baz\ de uree. Cu HNO3, formeaz\ azotatul de uree
CO(NH2)2 H3PO4 cu 34,2 % azot, utilizat ca `ngr\[\mnt la culturile
intensive din sere [i solarii, iar cu H3PO4, d\ fosfatul de uree CO(NH2)2
H3PO4, folosit ca adaos `n hrana animalelor rumeg\toare.
Ureea este un `ngr\[\mnt cu higroscopicitate foarte redus\; de cinci
ori mai mic\ fa]\ de azotatul de amoniu. Concentra]ia `n azot este de 46,6 %
N, fiind `ngr\[\mntul solid azotos, cu cel mai ridicat con]inut `n substan]\
activ\ (100 kg uree, corespunde la 300 kg azotat de amoniu [i 225 kg, sulfat de
amoniu).
Comportarea `n sol. Introdus\ `n sol ureea este supus\ unor procese
de hidroliz\ sub influen]a urobacteriilor, cu transformarea azotului amidic `n
amoniac.
NH2
NH2
ONH4
/
/
/
O=C
+ H2O ------> O = C
+ H2O -----> 0 = C
\
\
\
NH2
ONH4
ONH4
carbamat de
amoniu

carbonat de
amoniu

Hidroliza ureei `n sol, este un fenomen ce se petrece foarte rapid, `n 23 zile `n solurile bogate `n substan]\ organic\ sau pe timp de var\ [i `n 7-10
zile, `n solurile s\race `n materie organic\ sau pe timp r\coros (prim\vara [i
toamna). Carbonatul de amoniu format, este un produs instabil [i se
descompune `n bicarbonat de amoniu [i amoniac.
(NH4)2CO3 ------------> NH4HCO3 + NH3
Din aceast\ cauz\, atunci cnd ureea se aplic\ la suprafa]a solului,
f\r\ a fi `ncorporat\ imediat au loc pierderi importante de azot, `n urma
volatiliz\rii amoniacului. Introdus\ `n sol dup\ administrarea la cel pu]in 5
cm, adncime, aceste pierderi sunt reduse `n mare m\sur\ ca urmare a
form\rii hidroxidului de amoniu.
(NH4)2CO3 + H2O ----------> NH4HCO3 + NH4OH

67

Prin aceste procese de hidroliz\, ureea nu modific\ reac]ia solului. ~n

primele zile dup\ aplicare, ureea se comport\ ca o sare cu reac]ie fiziologic\
bazic\, pH-ul din jurul granulei fiind aproximativ 8,5 ca urmare a form\rii
amoniacului. Aceast\ alcalinitate temporar\ are efecte negative numai `n
solurile cu pH-ul mai mare de 7,3. Ulterior amoniacul, este supus nitrific\rii,
reac]ia schimbndu-se spre acid, efectul fiind resim]it numai pe solurile cu
capacitate redus\ de tamponare (podzoluri, soluri nisipoase).
Datorit\ faptului c\ ureea este consumat\ `n `ntregime, nel\snd nici
un reziduu `n sol, influen]a ei att bazic\ ct [i acid\ asupra solului, dispare
total.
Utilizare. Ureea este un `ngr\[\mnt universal, ce poate fi aplicat cu
succes la toate culturile [i pe toate tipurile de sol. Se administreaz\ direct `n sol
la fertiliz\rile de baz\ toamn\ sau prim\vara. Poate fi folosit\ [i la fertiliz\rile
faziale prin administrarea `n sol sau pe cale foliar\ (0,5-1 %). Fiind mai greu
supus\ ac]iunii de levigare ca urmare a re]inerii ionului de amoniu la
complexul adsorbtiv, ureea este foarte indicat\ `n regiunile cu precipita]ii
abundente, precum [i pe terenurile irigate. ~n acest ultim caz, se recomand\ ca
irigarea s\ se aplice dup\ cel pu]in 4-5 zile de la administrarea ureei, pentru a
reduce pericolul levig\rii, fiind cunoscut faptul c\ ureea este foarte solubil\.
La administrarea ureei, imediat dup\ r\spndirea ei pe suprafa]a
solului, se va `ncorpora fie printr-o ar\tur\ adnc\, fie printr-o lucrare
superficial\, `n vederea evit\rii pierderilor de azot, ca urmare a volatiliz\rii
amoniacului. Nu se recomand\ aplicarea ureei pe rnd, odat\ cu semin]ele,
deoarece amoniacul care se elibereaz\ `n urma proceselor de hidroliz\,
exercit\ un efect toxic asupra germin\rii.
Fiind un `ngr\[\mnt concentrat, d\ rezultate bune la culturile
intensive de legume, pomi, vi]\ de vie. Citricile, piersicul, ridichile, tutunul,
specii care se nutresc direct cu azot amidic r\spund foarte bine la fertilizarea
cu uree. Contrar celorlalte `ngr\[\minte amoniacale, ureea se amestec\ bine cu
zgurile [i fosfa]ii naturali.
5.2.9. ~ngr\[\minte cu azot lent solubile
~n scopul reducerii pierderilor prin levigare a azotului din
`ngr\[\mintele chimice azotoase, cercet\rile din ultimul timp, au dus la
ob]inerea unor compu[i cu azot, lent solubili, din care eliberarea azotului se
face treptat, `n cursul perioadei de vegeta]ie.
Noul sortiment de `ngr\[\minte se caracterizeaz\ prin: eliberarea
treptat\ a azotului `n cursul perioadei de vegeta]ie, `n concordan]\ cu
temperatura din sol [i cu necesit\]ile plantelor; pierderile de azot, prin levigare,
fixare biologic\ [i volatilizare sunt reduse; sunt bine tolerate de c\tre plante.
~ngr\[\mintele cu azot lent solubile se ob]in industrial din condensarea
ureei cu diferite aldehide (formic\, acetic\, butiric\, crotonic\) sau prin
protejarea granulelor de uree, cu o pelicul\ de sulf. Cele mai utilizate
`ngr\[\minte cu azot lent solubile sunt:
Ureoformaldehida (Ureoformul). Se ob]ine prin condensarea ureei, cu
aldehid\ formic\ (CH2O), `n mediu acid (pH = 2,8-3,0), `n raportul molar, uree
: formaldehid\ de 1,6 : 1, la o temperatur\ de 30 0C [i durata reac]iei de o or\.
Rezult\ compu[i de forma polimetilen-uree.
Ureoformaldehida, se prezint\ ca o pulbere de culoare alb\, amorf\, ce
con]ine cca. 40 % azot din care 75-80 % se g\se[te `n form\ greu solubil\,
asimilabil `n `ntregime de c\tre plante. Nu se aglomereaz\ `n timpul procesului
de p\strare, chiar la un con]inut de 50 % umiditate. Este mai pu]in
higroscopic\ dect ureea. Fiind foarte pu]in levigabil, pierderile de azot din sol
68

scad foarte mult. Este recomandat\ `ndeosebi pentru plantele cu perioad\

lung\ de vegeta]ie pentru parcuri [i plante ornamentale.
Eficacitatea `ngr\[\mntului este cu aproape 50 %, mai mare dect a
ureei.
Izobutillidendiureea (I.B.D.U.). Este un `ngr\[\mnt produs `n
Japonia, sub denumirea de IBDU, precum [i `n Germania, sub denumirea
comercial\ de ISODUR.
Se ob]ine prin condensarea ureei, cu aldehid\ butiric\, `n prezen]a
unor cantit\]i mici de acid sulfuric.
Se prezint\ , sub forma unui produs solid sau granulat. Are o
solubilitate mic\ `n ap\ (0,01-0,1 g la 100 ml ap\). ~n mediu acid, hidrolizeaz\
rapid. Con]ine 32 % azot (28 %), care se solubilizeaz\ `n sol `n decurs de circa
8 s\pt\m`ni.
Crotonilidendiureea. Se ob]ine prin condensarea ureei cu aldehida
crotonic\. Este fabricat\ `n Japonia, sub denumirea comercial\ de
CYCLODIURREA [i `n Germania sub numele CROTODUR. Are un con]inut
de 30 % azot, care se solubilizeaz\ `n sol, `n decurs de 6-8 s\p\t\m`ni.
Ureea acoperit\ cu sulf. Este un `ngr\[\mnt, care pune `n libertate
controlat elementul nutritiv. Se ob]ine prin tratarea ureei prenc\lzite la 70 0C,
cu sulf topit la 150 0C, prin pulverizare. Sulful se depune pe granulele de uree
sub forma unei pelicule sticloase uniforme. Se acoper\ apoi granulele cu o
pelicul\ de parafin\, pentru a `nchide porii startului de sulf. Produsul con]ine
31-39 % azot [i 10-25 % sulf. Este indicat pentru solurile saline [i alcalice.
Ureea-sulfat de amoniu. Se ob]ine prin topirea ureei cu sulfat de
amoniu, la temperaturi relativ joase (120 0C), dup\ care se face granularea.
Astfel, cristalele de sulfat de amoniu, se acoper\ cu topitur\ de uree. Produsul
ob]inut con]ine 22-28 %, iar dac\ raportul uree-sulfat de amoniu, este de 4 : 1,
produsul ob]inut con]ine circa 40 % azot. Ureea din acest `ngr\[\mnt are o
perioad\ de hidroliz\ mai lung\ cu 3-4 s\pt\m`ni, `n compara]ie cu ureea
obi[nuit\.
5.2.10. Eficien]a folosirii `ngr\[\mintelor cu azot
Eficien]a folosirii `ngr\[\mintelor chimice cu azot se exprim\ prin
sporul de produc]ie care se ob]ine pe kg de substan]\ activ\ [i prin costul de
produc]ie al sporului realizat. Din cercet\rile efectuate `n ]ara noastr\ a
reie[it c\ aceste sporuri sunt cuprinse `ntre 80-90 kg la cartof [i sfecl\ pentru
zah\r, 15-20 kg la vi]a de vie, 10-15 kg la m\r, etc. Eficien]a
`ngr\[\mintelor cu azot este condi]ionat\ de o multitudine de factori, dintre
care cei mai importan]i sunt: tipul de sol, plantele cultivate, forma
`ngr\[\mntului, condi]iile climatice ale anului, dozele administrate, etc.
Referitor la eficien]a `ngr\[\mintelor cu azot `n raport cu tipul de sol,
se poate afirma c\ la acelea[i doze [i sub aceea[i form\ chimic\, sporurile de
produc]ie sunt mai mari pe solurile luvice, dect pe cernoziomuri.
Reac]ia solului condi]ioneaz\ tipul de `ngr\[\mnt utilizat. ~n acest
sens se fac urm\toarele preciz\ri; pe solurile acide cu pH-ul mai mic de 6,3,
se recomand\ administrarea `ngr\[\mintelor cu reac]ie fiziologic\ bazic\
sau neutr\ ca, azotatul de sodiu, azotatul de calciu, nitrocalcar, uree; pe
solurile cu pH-ul cuprins `ntre 6,4-7,3 poate fi utilizat tot sortimentul de
`ngr\[\minte cu azot `n special, azotatul de amoniu, ureea, sulfatul de
amoniu; pe solurile cu reac]ie alcalin\ cu pH-ul mai mare de 7,4 se
recomand\ sulfatul de amoniu.

69

Analizat\ eficien]a `ngr\[\mintelor cu azot, `n raport cu planta

cultivat\, se constat\ c\ acestea reac]ioneaz\ diferit, ele grupndu-se din acest
punct de vedere astfel (D.Davidescu, 1963) :
- plante care reac]ioneaz\ foarte bine : plante furajere, sfecla de mas\,
salata, tutunul, conopida, sparanghelul, etc;
- plante care reac]ioneaz\ bine : sfecla pentru zah\r, porumbul, grul,
varza, morcovul, castrave]ii, tomatele, m\rul, p\rul, vi]a de vie;
- plante care reac]ioneaz\ potrivit: orzul, secara, plantele leguminoase,
dovlecii, p\strnacul.
Folosirea azotului din `ngr\[\minte de c\tre plante se apreciaz\ cu
ajutorul coeficientului de valorificare exprimat prin raportul dintre cantitatea
de azot acumulat `n sporul de recolt\ [i cantitatea de azot substan]\ activ\,
introdus\ `n sol, sub form\ de `ngr\[\minte. Acest coeficient de valorificare a
azotului variaz\ `n func]ie de plant\, vrst\, condi]iile de sol, felul
`ngr\[\mntului, fiind cuprins `n general `ntre 39-70 %.
Eficien]a `ngr\[\mintelor cu azot, pentru aceea[i plant\ cultivat\, pe
acela[i sol, poate fi diferit\ `n raport cu forma chimic\ sub care se afl\ azotul
`n `ngr\[\mnt.
Preferin]ele plantelor pentru o form\ sau alta de `ngr\[\mnt, este
corelat\ cu epoca de administrare, respectiv cu fenofazele de dezvoltare a
plantelor.
De[i plantele asimileaz\ `n egal\ m\sur\, att formele nitrice ct [i cele
amoniacale, totu[i unele din ele manifest\ anumite preferin]e. Astfel pepenii,
sfecla pentru zah\r, rapi]a, hri[ca, manifest\ preferin]\ pentru azotul nitric, `n
timp ce cartoful, inul, n\utul [i orezul, r\spund mai bine la `ngr\[\mintele cu
azot amoniacal.
Culturile legumicole, manifest\ cerin]e, extrem de variate fa]\ de azot.
~n cazul culturilor legumicole timpurii, salata, fasole oloag\, ridichea, o
eficien]\ mai pregnant\ o manifest\ azotatul de potasiu [i azotatul de calciu.
Pentru culturile legumicole cu perioad\ mai lung\ de vegeta]ie, ceap\, varz\,
`ngr\[\mintele cu azot amoniacal, combinate cu `ngr\[\mintele organice,dau
cele mai bune rezultate. Unele legume (]elina), manifest\ preferin]e att pentru
azot amoniacal, ct [i pentru cel nitric.
Eficien]a `ngr\[\mintelor cu azot trebuie privit\ [i sub aspectul
calitativ al recoltei. ~n urma aplic\rii lor judicioase, cre[te con]inutul `n
zaharuri (pomi, vi]\ de vie), spore[te cantitatea de gluten din bobul cerealelor,
con]inutul de protein\ brut\ din culturile furajere, etc.

5.3. ~ngr\[\minte chimice cu fosfor

5.3.1. Rolul fosforului `n organismele vegetale
Al\turi de azot, fosforul este unul din elementele fundamentale ale
nutri]iei plantelor. ~n organismele vegetale, fosforul se afl\ r\spndit `n `ntreg
aparatul vegetativ, dar cu deosebire `n ]esuturile de cre[tere, semin]e, precum
[i `n substan]ele hot\rtoare proceselor vitale (fosfatide, fosfoprotide, enzime).
~n plantele verzi, fosforul se g\se[te `n cantit\]i mai mici, dect azotul [i
potasiul.
Rolul esen]ial al fosforului const\ `n participarea lui la edificarea
substan]elor cu rol energetic (ATP, ADP, NAD) [i la arhitectura molecular\ a
diferi]ilor acizi nucleici.
~n plante, fosforul se g\se[te sub dou\ forme de compu[i: organici [i
anorganici.
70

Compu[ii organici, sunt cei mai importan]i, ei rezultnd `n urma

reac]iilor de esterificare a acidului fosforic, cu glucidele, lipidele [i protidele,
sau prin reac]ii cu func]ii aminice. Principalii compu[i organici ai fosforului
sunt: fitina, fosfatidele, acizii nucleici.
Fitina, constituie una din substan]ele de rezerv\, cele mai valoroase
din produsele vegetale, fiind prezent\ `n semin]e, tuberculi, rizomi, participnd
la pornirea `n vegeta]ie a tinerelor plante. Ea con]ine 22% fosfor, 12% calciu [i
1,5% magneziu. Con]inutul semin]elor `n fitin\, difer\ `n func]ie de specie:
oleaginoasele con]in 2-3%, leguminoasele 1,02%, gramineele 0,5-1,0%, fitin\.
Fosfatidele (fosfolipide), sunt esteri fosforici cu lipidele, formate dintrun alcool (glicerol, inozitol, aminoalcool), o baz\ azotat\ (colina, colamina),
acizi gra[i superiori (stearic, oleic, palmitic) [i acid fosforic. Cele mai
cunoscute [i r\spndite fosfatide vegetale sunt: lecitina [i cefalina. Fosfatidele
se acumuleaz\ `ndeosebi `n embrionul semin]elor, oleaginoasele fiind
speciile cu cel mai ridicat con]inut `n fosfatide (1,8-2,0% la soia).
Acizii nucleici, sunt compu[ii organici cu fosfor cei mai importan]i, ei
participnd la procesele vitale din plante, fiind considera]i suportul vie]ii.
Acizii nucleici, au un con]inut ridicat `n fosfor, de 8-14%, sub form\ de acid
fosforic, care le imprim\ caracterul acid [i capacitatea de a forma s\ruri cu
bazele.
Esterii fosforici, posed\ `nsu[irea unic\ de a `nmagazina energie liber\
ce rezult\ `n metabolismul plantelor, transmi]nd-o apoi, prin reac]ii controlate
enzimatic. Cei mai importan]i esteri fosforici, boga]i `n energie, sunt esterii
fosforici ai acidului adenilic (acid adenozinmonofosforic, AMP) [i anume,
adenozindifosfat (ADP) [i adenozintrifosfat (ATP
Acidul adenomizmonofosforic (AMP), poate cupla (condensa) una sau
dou\ molecule de acid fosforic, formnd adenozindifosforic (ADP), respectiv
acidul adenozintrifosforic (ATP).
Acizii adenozindifosforic [i adenozintrifosforic, sunt universal
r\pndi]i `n materia vie, servind nu numai ca transportori de energie, ci [i ca
agen]i de fosforilare care, prin grefarea de radical fosforil pe diferite substan]e,
amorseaz\ transformarea enzimatic\ ulterioar\ a acestora.
Compu[ii anorganici, cei mai frecvent `ntlni]i sunt fosfa]ii alcalini
de calciu [i magneziu. Ace[tia se g\sesc `n toate celulele vii ale plantelor, mai
ales `n frunze, tulpini [i r\d\cini [i `n cantit\]i foarte mici sau deloc `n semin]e.
Compu[ii anorganici ai fosforului, reprezint\ substan]e de rezerv\ pentru
plante, ei putnd fi transfera]i de la un organ la altul. Acest proces de transfer,
are loc mai ales `n timpul fructific\rii, cnd se formeaz\ fitina `n semin]e,
tuberculi [i rizomi. De asemenea `n cazul insuficien]ei fosforului asimilabil `n
sol, are loc un proces de transfer de fosfor anorganic, de la un organ la altul,
fenomen `ntlnit frecvent la plantele tinere. Prezen]a fosforului anorganic `n
frunze, l\stari, tulpini, indic\ o bun\ aprovizionare a plantelor cu fosfor, lucru
pe care se bazeaz\ metodele expeditive de diagnoz\ foliar\. Fosforul
influen]eaz\ `n mod favorabil procesul de fructificare la cereale, pomi, vi]\ de
vie, legume, precum [i acumularea zaharurilor `n fructe. M\re[te rezisten]a la
ger, c\dere [i boli, precum [i p\strarea legumelor [i fructelor. Scurteaz\
perioada de vegeta]ie [i gr\be[te maturare. ~n primele faze de vegeta]ie
stimuleaz\ dezvoltarea sistemului radicular. Fosforul reduce cantitatea de ap\
necesar\ pentru producerea unei unit\]i de substan]\ uscat\.
Caren]a fosforului `n nutri]ia plantelor stnjene[te cre[terea normal\ a
acestora iar fructificarea poate s\ nu aib\ loc.
Simptomele caracteristice caren]ei `n fosfor se manifest\ prin oprirea
din cre[tere a plantelor, frunzele r\mn mici, se r\sucesc [i apar pe ele pete sau
stria]ii de culoare violet-ro[ietice, ca urmare a acumul\rii de pigmen]i
71

antocianici. Acest lucru se remarc\ mai ales la frunzele `n vrst\. O

manifestare caracteristic\ a caren]ei `n fosfor la toate culturile de cmp, `n
prima parte a perioadei de vegeta]ie, este dezvoltarea slab\ a sistemului
radicular cu lipsa r\d\cinilor coronariene. Ca urmare plantele se smulg u[or,
ele prezentnd r\d\cini pu]ine [i slab ramificate. Caren]a `n fosfor, afecteaz\ `n
primul rnd compu[ii minerali ai acestuia, fapt pentru care determinarea lor,
reprezint\ un test semnificativ al st\rii de aprovizionare. ~n al doilea rnd sunt
afecta]i compu[ii organici cu fosfor [i `n special fosfolipidele.
Insuficien]a `n fosfor, se observ\ mai ales `n prim\verile reci [i
uscate, deoarece temperaturile sc\zute mic[oreaz\ mobilitatea anionilor
fosforici ca urmare a cre[terii for]elor de re]inere la complexul adsorbtiv.
Dintre plantele cultivate cele mai sensibile la caren]a `n fosfor sunt: sfecla
pentru zah\r, cartoful, porumbul, ridichea, tomatele, varza, ]elina, gulia,
agri[ul [i m\rul. Simptomele vizuale ale caren]ei `n fosfor interfereaz\
uneori cu caren]a `n alte elemente, fapt pentru care recunoa[terea lor, trebuie
f\cut\ cu mult\ aten]ie.
Caren]a `n fosfor se manifest\ pe solurile care con]in mai pu]in de 35
ppm P-AL. Reac]ia acid\ [i alcalin\, con]inutul ridicat de sescvioxizi liberi,
textura fin\, tasarea [i gleizarea solului, reprezint\ factori care reduc desorb]ia
[i difuzia ionilor de fosfat `n sol, diminund nutri]ia cu fosfor a plantelor.
Excesul de fosfor nu determin\, `n mod direct v\t\m\ri care s\ se
exteriorizeze prin simptome vizibile pe organele vegetative ale plantelor.
Una din cauze ce determin\ acest lucru este faptul c\ fosforul care, dintr-un
motiv sau altul, nu particip\ momentan `n procesul de metabolism, este
stocat `n ]esuturi att sub form\ de s\ruri minerale, ct [i de compu[i
organo-fosforici ca fitina, f\r\ consecin]e negative. Consecin]ele negative
indirecte asupra st\rii de vegeta]ie a excesului de fosfor se manifest\ prin
scurtarea perioadei de vegeta]ie, datorit\ parcurgerii mai rapide a
fenofazelor din ciclul ontogenetic al plantelor, fapt ce atrage o dezvoltare
vegetativ\ slab\ a plantelor.

Solurile pe care excesul de fosfor `n sol poate avea

consecin]e negative asupra dezvolt\rii plantelor con]in peste 80
ppm P-AL.

Acumularea fosforului `n plante. Plantele absorb fosforul din sol sau

din solu]ia nutritiv\, sub form\ de ioni ai acidului ortofosforic (H3PO4),
monovalen]i H2PO4- - sau bivalen]i HPO42- . Absorb]ia se face prin r\d\cinile
active ale plantei, fiind mai intens\ la un pH acid [i sc\znd lent c\tre
domeniul alcalin al reac]iei solului. Absorb]ia fosforului de c\tre r\d\cinile
plantelor, se face activ, fiind strns legat\ de respira]ia r\d\cinilor [i procesele
de metabolism. La `nceputul perioadei de vegeta]ie, cantitatea de fosfor
preluat\ de plante este mic\, absorb]ia crescnd intens, pe m\sur\ ce plantele
`nainteaz\ `n vegeta]ie, consumul maxim `nregistrndu-se la cerealele p\ioase,
`n faza de `mp\iere-`nspicare.
Odat\ p\truns `n r\d\cin\, fosforul particip\ imediat la procesele
metabolice, aproximativ 80% din fosforul absorbit, fiind inclus `n compu[i
organici dup\ circa 10 minute de la p\trunderea `n plant\. Deplasarea
fosforului spre organele aeriene ale plantelor se face prin xilem, sub ac]iunea
moleculelor transportoare de ioni (c\r\u[ilor).
Cele mai ridicate con]inuturi de fosfor, se g\sesc `n boabe [i frunze.
Din totalul fosforului din bob, compu[ii anorganici, reprezint\ `n medie 710%, cantitatea cea mai mare g\sindu-se `n stratul aleuronic [i pericarp, care `n
mod curent se `ndep\rteaz\ la graminee prin m\cinare [i cernere, ca t\r]e.
La speciile pomicole, cea mai mare cantitate de fosfor, se afl\ `n
frunze, apoi `n ramurile de rod. Arbu[tii fructiferi au `n frunze [i fructe, un
72

con]inut mai ridicat `n fosfor, dect pomii fructiferi. Fosforul este reutilizat de
c\tre pomi, deoarece el migreaz\ toamna din frunze, `n ramuri, de unde este
folosit `n anul urm\tor. Fosforul se `napoiaz\ `n solul arabil `n mai mic\
m\sur\ dect azotul, `n principal prin `ngr\[\mintele organice aplicate.
5.3.2. Prezen]a fosforului `n natur\
~n litosfer\, con]inutul `n fosfor total este `n medie de 0,08-0,12%
(Clarke [i Washington, 1924) ceea ce reprezint\ 1015 tone P2O5. Fosforul intr\
`n alc\tuirea a numeroase minerale, cele mai r\spndite apar]innd familiei
apatitelor: hidroxilapatita, Ca10(PO4)6(OH)2; fluorapatita, Ca10(PO4)6F2;
francolita, Ca10[(PO4)5CO3OH]F2, etc.
Apatitele se g\sesc r\spndite `n toate rocile magmatice (bazalt, diorit,
sienit, granit) care con]in `ntre 0,13 [i 0,56% P2O5 (Landergen, 1954). ~n urma
procesului de dezagregare [i alterare a rocilor magmatice, fosforul din apatite
se redistribuie `n rocile sedimentare [i `n hidrosfer\.
~n hidrosfer\, fosforul este foarte abundent, circa 250 miliarde tone
P2O5 (D.Davidescu, 1981). Se consider\ c\ anual, apa rurilor transport\ `n
m\ri [i oceane, cantit\]i mari de fosfa]i, echivalente cu circa 34 milioane tone,
care se depun `n timp sub form\ de z\c\minte naturale de apatit\.

~n sol, fosforul se afl\ `n cantit\]i mai mici dect azotul,

fiind situat pe locul 13 `n cadrul elementelor chimice. Fosforul
provine `n sol din rocile de solificare, fapt pentru care
con]inutul variaz\ `n func]ie de natura rocii de solificare,
vrsta solului, factorii pedogenetici, mod de folosint\, etc.
Con]inutul total de fosfor din orizontul superior al solurilor din
]ara noastr\, variaz\ `ntre 1-6 t/ha, el descrescnd de la solurile
b\lane [i cernoziomuri spre luvisolurile albice. ~n general
solurile formate pe roci cu textur\ argiloas\, con]in mai mult
fosfor (0,05-0,15% P), comparativ cu cele formate pe roci
nisipoase (0,01-0,05% P). Pe profil con]inutul cel mai ridicat `n
fosfor se g\se[te `n orizontul superior, ca urmare a proceselor
de bioacumulare, care au concentrat fosforul `n compu[i
organici [i aplic\rii `ngr\[\mintelor.
5.3.3. Formele fosforului `n sol
~n sol, fosforul se g\se[te sub form\ de compu[i anorganici [i organici,
ace[tia aflndu-se `n faza solid\ [i solu]ia solului.
Compu[ii anorganici provin, `n general din mineralele fosfatice
primare (apatita), `ntlnite `n rocile magmatice [i sedimentare, pe seama c\rora
au evoluat solurile. ~n urma proceselor de alterare au rezultat fosfa]ii primari,
secundari [i ter]iari de calciu [i magneziu, Ca(H2PO4)2, Mg(H2PO4)2, CaHPO4,
MgHPO4, Ca3(PO4)2, Mg3(PO4)2, fosfa]i de aluminiu, Al(OH)2H2PO4
(variscita), fosfa]ii de fier, Fe(OH)2H2PO4 (strengita), precum [i fosfa]i
complec[i de K, NH4, Al, de tipul taranakitelor (K, NH4)3Al5H6(PO4)8l8 H2O.
Ace[ti fosfa]i s-au acumulat `n frac]iunile fine ale solului, ei reprezentnd 5070% din fosforul total existent `n sol.
~n solurile cu reac]ie neutr\ [i alcalin\, boate `n carbona]i, predomin\
fosfa]ii de calciu [i magneziu, `n timp ce `n solurile acide, fosforul se afl\ legat

73

de fier [i aluminiu. Fosfa]ii anorganici se caracterizeaz\ printr-o mare

stabilitate, fiind pu]in solubili `n ap\.
Compu[ii organici ai fosforului, provin din resturile vegetale [i
animale, din plasma [i produ[ii de metabolism ai microorganimelor. ~n ace[ti
compu[i fosforul se afl\ sub form\ de esteri ai acidului fosforic. Ace[ti
compu[i se g\sesc `n cea mai mare parte `n humus, `n materia organic\
nedescompus\ sau `n curs de descompunere.

Propor]ia de participare a fosforului `n alc\tuirea

humusului este mic\ comparativ cu carbonul [i azotul, raportul
C:N:P, fiind de 100:10:1. Din aceast\ cauz\ fosforul care rezult\
din mineralizarea humusului prezint\ o importan]\ redus\
pentru nutri]ia plantelor. Compu[ii organici ai fosforului din
sol se degradeaz\ mai u[or dect cei minerali, astfel `nct
fosforul organic devine mai repede accesibil plantelor.

Fosforul din solu]ia solului. Majoritatea fosfa]ilor din sol, sunt

reprezenta]i prin compu[i greu solubili `n ap\, fapt pentru care `n solu]ia
solului, comparativ cu al]i ioni, con]inutul `n fosfor este foarte sc\zut. Pentru
nutri]ia plantelor, o importan]\ deosebit\ o au s\rurile acidului ortofosforic.
Aceste s\ruri prin disociere, dau na[tere la anioni fosfa]i monovalen]i, H2PO4-,
bivalen]i HPO42-, [i trivalen]i PO43-. Accesibilitatea pentru plante a acestor
anioni este diferit\ ca urmare a coeficientului lor de activitate (pK), variabil `n
func]ie de reac]ie [i concentra]ie. Anionul monovalent H2PO4, reprezint\
forma cea mai accesibil\, urmat de anionul bivalent, HPO42-. ~n solurile acide
predomin\ ionii monovalen]i, iar `n cele cu reac]ie alcalin\, pH > 8, predomin\
ionii bivalen]i. Se desprinde concluzia c\, accesibilitatea fosforului pentru
plante scade treptat pe m\sur\ ce cre[te valoarea pH-ului.
5.3.4. Re]inerea [i fixarea fosfa]ilor `n sol
~n raport de gradul de solubilitate [i accesibilitate pentru plante, fosfa]ii
din faza solid\ a solului, se pot grupa `n dou\ categorii: a) fosfa]i re]inu]i prin
fenomene de adsorb]ie (procese fizice) la suprafa]a particulelor coloidale [i b)
fosfa]i fixa]i `n sol prin procese fizico-chimice.
a) Re]inerea fosfa]ilor `n sol prin fenomene de adsorb]ie, poate avea
loc `n forme : u[or schimbabile [i `n forme greu schimbabile.
Forma u[or schimbabil\, include fosfa]ii adsorbi]i reversibil de faza
solid\ `n mediu acid, ace[tia g\sindu-se `n echilibru dinamic cu fosfa]ii din
solu]ia solului, pe care o alimenteaz\ atunci cnd concentra]ia ei scade,
datorit\ consumului de fosfor de c\tre plante. Re]inerea fosfa]ilor `n forme
u[or schimbabile, poate avea loc direct la suprafa]a particulelor de argil\, sau
prin intermediul unui cation polivalent.
Re]inerea direct\ la suprafa]a mineralelor argiloase, este o consecin]\ a
existen]ei sarcinilor electrice libere, prin procese de schimb, ionul fosfat fiind
re]inut.
(argil\)OH + H2PO4- ---------> (argil\)H2PO4- + OHPe aceast\ cale, `n general se re]ine o cantitate mic\ de fosfor.
Re]inerea prin intermediul cationilor polivalen]i, prezint\ o importan]\
mai mare, un rol deosebit avndu-l cationii de calciu, re]inu]i la particula
coloidal\, de care se leag\ anionii fosforici, formnd fosfa]i monocalcici la
suprafa]a particulei.
Atunci cnd complexul adsorbtiv este saturat `n baze, re]inerea
anionului fosforic are loc cu intensitate mai mare. Mineralele din grupa
74

montmorillonitului, saturate `n calciu, pot re]ine de circa 10 ori mai mult fosfor
`n forme schimbabile comparativ cu mineralele caolinitice.
Re]inerea fosfa]ilor prin adsorb]ie `n forme greu schimbabile, are loc `n
sol la suprafat\ hidroxizilor de fier [i aluminiu, dup\ urm\toarele reac]ii:
OH
\
[Fe(OH)3]n + nH2PO4 -------->
Fe-PO4H2 + nOH/
OH
n
OH
[Al(OH)3]n + nH2PO4- ------->

\
Al-PO4H2
/

+ nOH-

OH
n
~n urma acestor reac]ii se formeaz\ compu[i feri-fosforici [i aluminofosforici, din care anionul H2PO4- disociaz\ greu, cu ct mediul este mai acid.
Acest fenomen se manifest\ cu intensitate `n cazul fertiliz\rii cu fosfor a
solurilor acide.
b) Fixarea fosfa]ilor `n sol. Reprezint\ procesul de transformare a
fosfa]ilor solubili `n fosfa]i insolubili, greu accesibili plantelor. Procesul de
insolubilizare a fosfa]ilor `n sol poate avea loc prin urm\toarele trei c\i:
- prin precipitare chimic\ sub ac]iunea ionilor de calciu, magneziu,
aluminiu [i fier;
- prin blocarea ionilor fosforici `n spa]iile libere ale re]elelor cristaline
a mineralelor argiloase;
- prin fixare biologic\ (temporar\).
Dintre aceste c\i, prima, fixarea prin "precipitarea chimic\" este cea
mai important\. Cnd precipitarea are loc sub influen]a calciului din solu]ia
solului, sau de la suprafa]a particulelor coloidale, se formeaz\ mai `nti
fosfatul secundar de calciu (CaHPO4) care este solubil `n solven]i
conven]ionali [i accesibil plantelor.
Ca(H2PO4)2 ------> CaHPO4 + H3PO4
Fosfatul secundar de calciu, evolueaz\ c\tre fosfat octocalcic
Ca4H(PO4)3 - par]ial accesibil plantelor.
4CaHPO4 -----> Ca4H(PO4)3 + H3PO4
~n continuare evolu]ia duce la formarea compu[ilor de tipul
hidroxilapatit\ sau fluorapatit\, din care fosforul este greu accesibil plantelor.
5Ca4H(PO4)3 + 4H2O ------- > 2Ca10(PO4)6(OH)2 + 3H3PO4
hidroxilapatita

~n aceast\ succesiune solubilitatea compu[ilor rezulta]i, descre[te pe

m\sur\ ce fosfatul de calciu nou format este mai bazic.
Cnd reac]iile au loc cu fierul [i aluminiu, termenii finali de evolu]ie
sunt fosfa]ii anhidri de fier (FePO4) [i aluminiu (AlPO4), cu foarte mare
stabilitate din care fosforul este greu accesibil plantelor. Ca urmare a acestor
procese, fosfa]ii re]inu]i prin adsorb]ie au mai `nti o structur\ amorf\, ce
evolueaz\ treptat c\tre una cristalin\, `n care fosforul devine foarte greu
accesibil plantelor. Precipitarea chimic\, se desf\[oar\ cu intensitate mare cu
ct suprafa]a specific\ a coloizilor solului este mai mare. ~n acest sens se
remarc\ c\ Fe(OH)3 are o capacitate de fixare de 30 ori mai mare dect
caolinul, iar Al(OH)3, de 160 ori mai mare.
5.3.5. Factorii care influen]eaz\ accesibilitatea fosforului `n sol
75

Solubilitatea fosfa]ilor din sol [i refacerea concentra]iei de anioni

fosfatici ai solu]iei solului, sunt influen]ate de: reac]ia solului, umiditate,
temperatur\, con]inut `n materie organic\, starea de structurare a solului, etc.
Reac]ia solului, este factorul cel mai important de care depinde
accesibilitatea fosforului din sol, pentru plante. Reac]ia cea mai favorabil\
pentru solubilizarea, mobilizarea [i men]inerea fosfa]ilor `n faza lichid\, este
cea din domeniul slab acid\, pH = 5,8-6,2. ~n domeniul neutru [i alcalin ca [i
`n cel moderat [i puternic acid, are loc o reducere a concentra]iei fosforului `n
solu]ia solului [i fixarea `n forme greu solubile a fosforului din `ngr\[\mintele
aplicate.
Umiditatea solului, influen]eaz\ mult mobilitatea [i accesibilitatea
ionilor fosfat din sol. Pe m\sur\ ce umiditatea se apropie de capacitatea de
cmp, cantitatea de fosfor solubilizat\ cre[te, dar scade concentra]ia ca urmare
a efectului de dilu]ie. Umiditatea excesiv\ mic[oreaz\ solubilitatea fosfa]ilor,
ca urmare a reducerii poten]ialului redox, prin condi]iile de anaerobioz\ ce se
creeaz\ `n sol.
Temperatura, influen]eaz\ mobilitatea [i accesibilitatea fosforului din
sol. Pe m\sur\ ce temperatura cre[te, se m\re[te concentra]ia solu]iei solului `n
ioni fosfat, ca urmare a cre[terii vitezei de desorb]ie a anionilor fosforici din
faza solid\ a solului. Cre[terea temperaturii de la 5 la 35oC, `n condi]iile unui
regim hidric normal, contribuie la o mobilitate mai mare a fosforului `n
solurile f\r\ carbona]i. Temperaturile sc\zute, accentueaz\ caren]a `n fosfor la
plantele tinere, `n cursul prim\verilor reci.
Materia organic\, influen]eaz\ pozitiv mobilitatea fosfa]ilor din sol [ii protejeaz\ fa]\ de fenomenele de fixare. Aceasta deoarece acizii huminici,
formeaz\ cu ionii de calciu, huma]i de calciu, care leag\ ionii fosforici sub
forma unor compu[i complec[i humofosforici de tipul R-COO-Ca-O-PO3H2
protejndu-i astfel de insolubilizare. Astfel de procese au loc `n solurile cu pHul mai mare de 7.
~n solurile acide, acizii humici, acoper\ cu pelicul\, oxizii [i hidroxizii
de fier [i aluminiu, astfel c\ ace[tia nu mai intr\ `n contact cu ionii fosforici,
protejndu-i astfel de insolubilizare. Prin descompunerea materiei organice,
rezult\ o serie de acizi organici: oxalic, citric, malic, tartric, care au `nsu[iri
chelatice, formnd complec[i stabili de Fe [i Al, elibernd anionii fosforici
re]inu]i `n forme greu accesibile. Materia organic\ `mbun\t\]e[te valorificarea
`ngr\[\mintelor cu fosfor pe toate tipurile de sol [i-n mod deosebit pe cele
s\race `n humus (erodisoluri, luvisoluri, etc).
5.3.6. Z\c\minte naturale de roci fosfatice
Industria `ngr\[\mintelor cu fosfor folose[te ca materii prime,
z\c\minte de roci fosfatice, de origine magmatic\, sedimentar\ sau
hidrotermal\.
Descoperite pentru prima dat\ `n Spania (1808), ele au fost ulterior
semnalate [i `n alte zone ale Terrei. Cele mai mari z\c\minte de roci fosfatice
din lume se g\sesc `n Rusia, Maroc, S.U.A., Tunis, Vietnam. Se estimeaz\ c\
totalul acestor z\c\minte, se ridic\ la 85000 milioane tone P2O5.
Dup\ genez\, structur\ mineralogic\ [i origine geologic\, z\c\mintele
de fosfa]i naturali se `mpart `n dou\ mari grupe `n func]ie de predominan]a
mineralelor [i anume: apatite [i fosforite.
Apatita. Este componentul cel mai important dintr-o serie de
z\c\minte fosfatice primare. Cristalizeaz\ `n sistemul hexagonal [i are o
structur\ mineralogic\ complex\.
76

Formula empiric\ este Ca10(PO4)6F2, unde fluorul poat fi `nlocuit

izomorf cu Cl-, OH-, CO32-. Se cunosc cinci variet\]i principale de apatit\:
fluorapatita Ca10(PO4)6F2 (42,23% P2O5), clorapatita Ca10(PO4)6Cl2 (40,91%
P2O5), hidroxilapatita Ca10(PO4)6(OH)2 (42,40% P2O5), carbonatapatita
Ca10(PO4)6CO3 (37,97% P2O5) [i francolita Ca10[(PO4)5CO3OH] F2 (37,14%
P2O5).
Z\c\mintele cele mai mari de apatit\ se g\sesc `n Rusia (peninsula
Kola), Finlanda, Suedia, Spania [i Africa de Sud. Extragerea apatitei se face
din cariere deschise, cnd depozitele sunt la suprafa]\ sau prin lucr\ri `n
subteran. Roca avnd impurit\]i ,acestea se `ndep\rteaz\ `n procesul de
prelucrare prin flota]ie .Se ob]ine `n felul acesta concentratul de apatit\, care
are un con]inut mediu de 39-40% P2O5, 5-6% CaCl2 [i CaF2, 50-52% CaO, 1%
Fe2O3, 1% Al2O3. Concentratul de apatit\, serve[te ca materie prim\ pentru
fabricarea acidului fosforic, a `ngr\[\mintelor cu fosfor [i `n special a
superfosfatului.
Fosforitele, sunt roci sedimentare de precipita]ie, formate `n ter]iar,
cambrian, precambrian, constituite `n cea mai mare parte din hidroxilapatit\ [i
carbonatapatit\. Pe lng\ ace[ti compu[i cu fosfor, fosforitele con]in o serie de
ingrediente, nisip, argil\, sescvioxizi (Fe2O3; Al2O3), carbonat de calciu, etc. ~n
func]ie de aceste ingrediente, fosforitele se clasific\ `n fosforite argiloase cu
25-29,5% P2O5, fosforite glauconitice cu 18-20% P2O5 [i fosforite silicoase cu
12-14% P2O5. Z\c\mintele cele mai mari de fosforite se g\sesc `n Rusia,
S.U.A. [i Maroc.
5.3.7. Clasificarea `ngr\[\mintelor cu fosfor
~ngr\[\mintele chimice cu fosfor, pot fi clasificate din mai multe
puncte de vedere: chimic, tehnologic, agrochimic. Din punct de vedere
agronomic, intereseaz\ clasificarea agrochimic\, care ]ine seama de gradul de
solubilitate [i accesibilitate al fosforului pentru plante. Pe baza acestor `nsu[iri,
`ngr\[\mintele chimice cu fosfor se clasific\ `n trei grupe:
- `ngr\[\minte cu fosfor u[or solubile `n ap\ [i cu accesibilitate mare
pentru plante;
- `ngr\[\minte cu fosfor solubile `n solven]i conven]ionali, accesibile
plantelor;
-`ngr\[\minte cu fosfor, par]ial solubile `n solven]i conven]ionali, greu
accesibile plantelor.
5.3.8. ~ngr\[\minte cu fosfor u[or solubile `n ap\
Sunt `ngr\[\mintele cu fosfor cel mai mult folosite `n agricultur\,
cunoscute [i sub numele de superfosfa]i
5.3.8.1. Superfosfatul simplu.
Este primul `ngr\[\mnt cu fosfor, ob]inut industrial `n 1843, `n
Anglia. Din punct de vedere chimic, este un amestec de fosfat monocalcic
Ca(H2PO4)2H2O [i gips, CaSO4, `nso]it de cantit\]i foarte mici de acid fosforic
liber. Gipsul este componenta insolubil\ [i reprezint\ 40-55% din masa
superfosfatului, fiind considerat un balast.
Ob]inere. Materiile prime folosite pentru ob]inerea superfosfatului
simplu sunt: roca fosfatic\ [i acidul sulfuric (65-75%). Principiul ob]inerii
superfosfatului simplu, const\ `n tratarea rocilor fosfatice (apatite, fosforite) cu
acid sulfuric de concentra]ie 65-75%, `ntr-un astfel de raport, `nct s\ se ob]in\
77

dominant, fosfatul primar de calciu, Ca(H2PO4)2. Reac]ia de descompunere a

rocii fosfatice, la tratarea cu acid sulfuric are loc `n dou\ etape:
I. Ca10(PO4)6F2 + 10 H2PO4 --------> 6 H3PO4 + 10 CaSO4 + 2HF
fluorapatita

Se formeaz\ `n prima etap\ acid ortofosforic, sulfat de calciu [i acid

fluorhidric.
Sulfatul de calciu, care reprezint\ 40-45% din masa superfosfatului,
datorit\ solubilit\]ii lui reduse `n H3PO4 se depune [i cu timpul, cristalizeaz\,
legnd dou\ molecule de ap\ (gips).
~n a doua etap\, acidul ortofosforic format `n prima etap\, intr\ `n
reac]ie cu fluorapatita r\mas\ nedescompus\, [i formeaz\ fosfat primar de
calciu, hidratat.
II. Ca10(PO4)6F2 + 14 H3PO4 + 10 H2O ------->1O Ca(H2PO4)2 H2O + 2HF
Fosfatul primar de calciu se formeaz\ treptat. Des\vr[irea procesului
de descompunere a rocii fosfatice se face lent, timp de 10-30 zile `n camere
speciale la temperatura de 30oC [i poart\ numele de maturizarea
superfosfatului. Dup\ maturizare superfosfatul mai con]ine 4-5,5% P2O5 sub
form\ de acid fosforic liber. ~n scopul evit\rii ac]iunii corozive, se
neutralizeaz\ aciditatea liber\ cu amoniac, sau prin adaos de substan]e cu
caracter bazic (carbonat de calciu, dolomit, fosforite etc
Odat\ cu neutralizarea acidit\]ii libere, se procedeaz\ [i la granularea
superfosfatului `n instala]ii speciale. Prin granulare se evit\ aglomerarea
superfosfatului `n timpul p\str\rii, administrarea pe teren se face mai uniform,
viteza de imobilizare a fosforului `n sol se reduce. Se consider\ c\, coeficientul
de utilizare a fosforului din `ngr\[\mntul garnulat, este de 2-3 ori mai mare,
comparativ cu forma pulverulent\.
Propriet\]i. Superfosfatul se prezint\ ca o pulbere de culoare cenu[ie
`nchis\ (fosforite) sau cenu[ie deschis\ (apatite) sau sub form\ de granule. Are
un miros caracteristic, [i este unsuros, cnd con]ine resturi de acizi H2SO4 sau
H3PO4; cnd acizii sunt bine neutraliza]i, nu are miros.
Superfosfatul simplu se livreaz\ sub dou\ tipuri: pulbere [i granulat.
Fiecare tip se produce `n dou\ calit\]i, `n raport de con]inutul `n P2O5.
Fosforul pe care `l con]ine superfosfatul este `n cea mai mare parte
solubil `n ap\, solubilitatea superfosfatului fiind de 39,1 g/l la 25oC [i de 62,3
g/l la 50,7oC.
Superfosfatul, are o reac]ie acid\, atunci cnd acesta se determin\ `n
laborator, `ns\ `n cmp din punct de vedere al reac]iei fiziologice se comport\
ca un `ngr\[\mnt cu reac]ie neutr\. Densitatea `n vrac este de 1250-1400
kg/m3 pentru produsul pulverulent [i de 1000-1050 kg/m3 pentru cel granulat.
Capacitatea de retrogradare este `nsu[irea nedorit\ a superfosfatului.
Acesta const\ `n trecerea unei p\r]i de P2O5 asimilabil `n P2O5 neasimilabil.
Procesul de retrogradare poate avea loc [i `n cazul transportului [i depozit\rii,
dac\ produsul con]ine mai mult de 3%, oxizi de fier [i aluminiu. Ace[tia,
reac]ioneaz\ cu H3PO4 liber, sau chiar cu fosfatul primar de calciu, formnd
fosfa]ii insolubili, dup\ reac]iile:
Fe2O3 + 2 H3PO4 ----- 2 FePO4 + 3 H2O
insolubil

3 Fe2O3 + 6 Ca(H2PO4)2 ---- 6 FePO4 + 6 CaHPO4 + 9 H2O

Desf\[urarea acestor reac]ii nedorite, oblig\ la limitarea con]inutului `n
oxizi de fier [i aluminiu din materia prim\ fosfatic\.
Transform\rile superfosfatului `n sol. ~n sol superfosfatul sufer\ o
serie de transform\ri, a c\ror intensitate depinde de tipul de sol [i de regimul
de umiditate. ~n granula de superfosfat `ncorporat\ `n sol, p\trunde apa, mai
`nti sub form\ de vapori, care solubilizeaz\ [i transform\ par]ial fosfatul
78

primar de calciu, `n fosfat secundar [i acid ortofosforic, solu]ia solului din jurul
granulei devenind foarte puternic acid\, cu un pH `n jur de 1,4:
Ca(H2PO4)2H2O + H2O ----- CaHPO42H2O + H3PO4
Fosfatul secundar de calciu rezultat, r\mne sub form\ rezidual\ pe
locul unde se afl\ granula, iar acidul ortofosforic, difuzeaz\ `n solul din jur,
ac]ionnd asupra componentelor acestuia, `n primul rnd asupra oxizilor de Fe,
Al, Mn [i a cationilor din solu]ia solului sau afla]i `n stare adsorbit\ la
complexul coloidal. ~n urma reac]iei H3PO4, cu ace[ti componen]i se formeaz\
fosfa]i simpli de Fe, Al, Ca, Mg, precum [i fosfa]i complec[i de tipul
taranakitelor, (K, NH4)3Al5H6(PO4)818 H2O.
Fosfa]ii simpli de fier [i aluminiu, calciu, magneziu, la `nceput sunt
forme coloidale, cu structur\ amorf\, din care fosforul este accesibil plantelor.
Viteza de cristalizare a fosfatului de aluminiu este mai mic\, comparativ cu a
fosfatului de fier, el r\mnnd mai mult\ vreme accesibil plantelor. Fosfa]ii de
fier [i aluminiu hidrata]i, evolueaz\ mai departe `n timp, c\tre fosfa]i anhidri
(FePO4, AlPO4), din care fosforul este greu accesibil plantelor.
Fosfa]ii complec[i de tipul taranakitelor, evolueaz\ `n decursul anilor,
c\tre forme cu stabilitate chimic\ mare. ~n prezen]a Ca(OH)2, taranakitele
evolueaz\ c\tre apatit\, fenomen `ntlnit pe solurile cu reac]ie alcalin\, iar `n
cazul solurilor acide, `n prezen]a Fe(OH)3 [i Al(OH)3, ace[ti fosfa]i complec[i,
trec `n strengit\ [i variscit\.
Fosfatul secundar de calciu, CaHPO42H2O, r\mas sub form\
rezidual\, `n urma solubiliz\rii granulei de superfosfat, evolueaz\ c\tre
hidroxilapatit\, trecnd mai `nti `n fosfat octocalcic [i fosfat tricalcic sau
direct c\tre hidroxilapatit\.
Toate aceste transform\ri ale fosfatului primar de calciu
(superfosfatului) sunt influen]ate [i de activitatea biologic\ din sol. Compu[ii
organici rezulta]i `n urma acestei activit\]i, intervin `n reac]iile fosfa]ilor prin
fenomene de chelatilizare, transformnd o parte din fosfa]ii greu solubili `n
fosfa]ii accesibili plantelor.
Superfosfatul este un `ngr\[\mnt universal, ce poate fi aplicat pe toate
tipurile de sol [i la toate culturile. Se folose[te ca `ngr\[\mnt de baz\, sau
aplicat la cuib [i pe rnduri odat\ cu sem\natul (plantatul). Cu ct solul are o
capacitate mai mare de re]inere a fosforului, cu att este mai recomandabil\
aplicarea local\ a superfosfatului.
Pe solurile cu reac]ie acid\, eficien]a lui cre[te, dac\ se administreaz\
mai `nti amandamente calcaroase. Pe solurile cu reac]ie alcalin\, ca urmare a
faptului c\ fosforul trece `n forme greu asimilabile, pentru a ob]ine o eficien]\
mai mare a superfosfatului, se recomand\ s\ se administreze doze mai mari,
sau s\ se aplice `mpreun\ cu gunoiul de grajd. Datorit\ con]inutului lui sc\zut
`n substan]\ activ\, `n prezent produc]ia de superfosfat simplu se afl\ `n
sc\dere, `n favoarea superfosfatului concentrat.
5.3.8.2. Superfosfatul concentrat.
Este cunoscut [i sub denumirea de "superfosfat dublu" sau "triplu",
datorit\ con]inutului ridicat `n P2O5, ca urmare a absen]ei gipsului din masa lui.
A fost ob]inut `n Anglia pentru prima dat\, `n 1872, folosit nu ca `ngr\[\mnt
ci ca agent de limpezire a solu]iilor din industria zah\rului.
Din punct de vedere chimic este un fosfat primar de calciu
Ca(H2PO4)2H2O, `nso]it de cantit\]i mici de fosfat secundar de calciu,
CaHPO42H2O.
Ob]inere. Superfosfatul concentrat se ob]ine prin tratarea fosfa]ilor
naturali (apatita) m\cina]i, direct cu acid ortofosforic, concentra]ie 45-50%.
79

Ca10(PO4)6F2 + 14 H3PO4 + 10 H2O --- 10 Ca(H2PO4)2H2O + 2 HF

Reac]ia se desf\[oar\ `n amestec\toare rotative, durata de contact
dintre fosfa]i [i acid, fiind de 1,5-3 minute. Cu ajutorul benzilor transportoare,
produsul ob]inut este trecut `n depozitele de maturizare, unde timp de 12-30
zile are loc des\vr[irea procesului de descompunere [i cristalizare a fosfatului
primar de calciu. ~n continuare se face neutralizarea acidit\]ii libere, uscarea [i
granularea. Odat\ cu granularea superfosfatului i se pot ad\uga [i unele
microelemente, ca bor, sub form\ de H 3BO3, 25 kg/t, sau molibden sub form\
de (NH4)2MoO4, 4,6 kg/t.
Propriet\]i. Superfosfatul concentrat se prezint\ sub form\ de granule,
de culoare alb\ sau g\lbuie. ~n afara componentului principal care este fosfatul
primar de calciu (63-73%), produsul con]ine [i al]i componen]i: fosfat
secundar de calciu (CaHPO4), 13-18%, fosfa]i de fier [i aluminiu, 2,3-3,8%,
acid fosforic liber 2-3%, silice, fluorosilica]i, roc\ nereac]ionat\, 5-10%, ap\
2-5%. Are un con]inut `n substan]\ activ\, P2O5 cuprins `ntre 38-50% (l2,621,8% P). Este solubil `n ap\; la 25oC se solubilizeaz\ 4%, iar la 50 oC, 6,2%.
Se p\streaz\ bine [i se `mpr\[tie cu u[urin]\, fiind pu]in higroscopic. ~n sol
sufer\ acelea[i transform\ri ca [i superfosfatul simplu.
5.3.8.3. Superfosfatul `mbog\]it.
Se ob]ine prin descompunerea materiei prime fosfatice cu un
amestec, `n diferite propor]ii de acid sulfuric [i acid fosforic. Produsul
ob]inut con]ine 28-32% P2O5 total [i 2-3% aciditate liber\. Ob]inerea acestui
sortiment, se face `n vederea satisfacerii cererilor de `ngr\[\minte cu
concentra]ii medii `n fosfor.
5.3.8.4. Superfosfatul de `nalt\ concentra]ie.
Acest produs poate fi ob]inut prin tratarea rocilor fosfatice cu acid
superfosforic, sau prin tratarea superfosfatului cu acid fosforic. ~n acest ultim
caz, superfosfatul concentrat se amestec\ cu acid fosforic, la o temperatur\ de
180-280 oC, `ntr-o atmosfer\ de vapori de ap\, dup\ care produsul se
granuleaz\.
Superfosfatul de `nalt\ concentra]ie con]ine 50-56% P2O5 total, din
care 92-95% este solubil `n ap\. Componentul principal este fosfatul primar de
calciu anhidru, Ca(H2PO4)2. Produsul este mai higroscopic dect superfosfatul
obi[nuit. ~n prezent producerea lui, este direct determinat\ de efien]a
economic\ a metodelor de ob]inere a acidului superfosforic.
5.3.9. ~ngr\[\minte cu fosfor solubile `n solven]i conven]ionali
Acestea sunt `n prezent mai pu]in utilizate `n agricultur\, dat fiind
solubilitatea lor mai lent\ `n sol, comparativ cu superfosfa]ii. Din aceast\
grup\ fac parte: precipitatul, termofosfa]ii, metafosfatul de calciu, zgurele
fosfatice.
5.3.9.1. Precipitatul (CaHPO4 2H2O).
Este un `ngr\[\mnt cu fosfor, constituit `n cea mai mare parte din
fosfat secundar de calciu, `n cantit\]i mai reduse con]innd [i fosfa]i de fier
[i aluminiu, sulfat de calciu, clorur\ de calciu, etc.
Ca `ngr\[\mnt se ob]ine prin neutralizarea acidului ortofosforic (2025%) cu hidroxid de calciu sau cu o suspensie `n ap\ de carbonat de calciu
80

(puritate, minimum 95% CaCO3). Procesul are loc `n dou\ etape: `n prima
etap\ se formeaz\ fosfatul primar de calciu, iar `n a doua etap\ rezult\
precipitatul.
2H3PO4 + Ca(OH)2 ------> Ca(H2PO4)2 H2O + H2O
Ca(HPO4)H2O + Ca(OH)2 -------> 2CaHPO42H2O + H2O
~n cazul cnd se folose[te o suspensie de carbonat de calciu, au loc
reac]iile:
2H3PO4 + CaCO3 ------> Ca(H2PO4)2H2O + CO2
Ca(H2PO4)2H2O+ CaCO3 ------> 2CaHPO4 2H2O + CO2
Fosfatul secundar de calciu format, precipit\ [i se separ\ prin filtrare,
dup\ care se usuc\ pn\ la 10% umiditate [i se ambaleaz\.
Propriet\]i. Precipitaul se prezint\ sub forma unei pulberi albe, cu
aspect microcristalin. Nu este higroscopic, motiv pentru care se p\streaz\ bine
[i se `mpr\[tie u[or pe teren. Ca `ngr\[\mnt con]ine `ntre 27 [i 40% P2O5
(11,7-17,5% P). Are solubilitate redus\ `n ap\: 0,23 g/l la 25 0C, [i 0,60 g/l la
50,7 0C. Este solubil `n citrat de amoniu [i acizi slabi.
Utilizare. Precipitatul poate fi folosit ca `ngr\[\mnt pe toate tipurile
de sol. Pe solurile cu reac]ie acid\, precipitatul este mai eficient dect
superfosfatul, deoarece fiind mai greu solubil, r\mne o perioad\ mai lung\ de
timp la dispozi]ia plantelor [i intr\ mai greu `n reac]ie cu hidroxizii de fier [i
aluminiu care imobilizeaz\ fosfa]ii. Pe solurile saturate cu baze, valoarea sa ca
`ngr\[\mnt este asem\n\toare superfosfatului. Se administreaz\ de preferin]\
toamna, `nainte de efectuarea ar\turilor.
Deoarece este un `ngr\[\mnt scump, se folose[te aproape exclusiv la
ob]inerea `ngr\[\mintelor complexe [i `n floricultur\.

5.3.9.2. Termofosfa]ii.
Sunt `ngr\[\minte cu fosfor, ob]inute prin prelucrarea termic\ a
fosfa]ilor naturali, `n amestec cu diferite adausuri. ~n raport de substan]ele
folosite ca adausuri `n procesul de prelucrare termic\ a rocilor fosfatice se
ob]in: termofosfa]i alcalini, defluorura]i, magnezieni.
Termofosfatii alcalini - 6CaNaPO42Ca2SiO4. Se ob]in prin tratarea
termic\ (> 1200 0C), a rocilor fosfatice, `n prezen]a carbona]ilor alcalini (Na
2CO3) [i a nisipului cuar]os.
> 1200 0C

Ca10(PO4)6F2+4Na2CO3+2SiO4 ----------> 6CaNaPO42Ca2SiO4+2NaF+4CO2

termofosfat alcalin

Dup\ r\cire produsul ob]inut se macin\, prezentndu-se ca o pulbere

fin\, cenu[ie ce are 26-29% P 2O5 total, din care 14-18% solubil `n citrat de
amoniu. Se poate prezenta [i sub form\ de granule `n diametru cuprins `ntre
0,5-2 mm. Are o reac]ie fiziologic\ bazic\, fiind indicat a se aplica pe solurile
cu reac]ie acid\.
~n sol termofosfa]ii alcalini, intr\ `n reac]ie de schimb cu complexul
adsorbtiv, trecnd `n fosfat secundar de calciu, din care fosforul este accesibil
plantelor.
P\trunderea ionului de sodiu `n complexul adsorbtiv, determin\ o
sc\dere a acidit\]ii solului. Silicatul de calciu Ca2SiO4 din componen]a
termofosfatului, prin hidroliz\ lent\ trece `n hidroxid de calciu care contribuie
la reducerea acidit\]ii solului, [i acid silicic ce intr\ `n reac]ie cu hidroxizii de
Fe [i Al, reducnd posibilitatea de insolubilizare a fosforului din sol.
Termofosfa]ii defluorura]i. 6Ca3(PO4)2Ca2SiO4. Se ob]in prin tratarea
termic\ a rocilor fosfatice `n prezen]a vaporilor de ap\ [i a dioxidului de

81

siliciu, cnd are loc substituirea izomorf\ a ionilor de fluor cu ioni oxidril, OH. Procesul ob]inerii termofosfa]ilor defluorura]i, are loc `n dou\ faze:
-`n prima faz\ prin tratarea hidrotermic\ a apatitei la 1400-1450 0C,
are loc substituirea fluorului din re]eaua cristalin\ cu gruparea OH-, [i
formarea hidroxilapatitei.
1400-1450 0C

Ca10(PO4)6F2 + 2HOH -----------------> Ca10(PO4)6(OH)2 + 2HF

fluorapatita

hidroxilapatita

-`n a doua faz\ la ad\ugarea SiO2, hidroxilapatita, este trecut\ `n

fosfat tricalcic, ortosilicat de calciu (termofosfat) [i ap\.
2 Ca10(PO4)6(OH)2 + SiO2 -----------> 6Ca3(PO4)2 Ca2SiO4 + 2H2O
termofosfat defluorurat

Dup\ r\cire brusc\, produsul se macin\ fin, pentru a putea fi utilizat ca

`ngr\[\mnt. Con]in 20-32% P2O5 total, din care 90-97% este solubil `n acid
citric, 2%.
Termofosfa]ii magnezieni. Ca3(PO4)2+Mg2SiO4. Se fabric\ prin tratarea
termic\ a unui amestec format din minereu fosfatic [i silica]i de magneziu `n
special serpentin\ 3MgO2SiO22H2O. Acest proces, este un proces fizic de
topire, cu formarea unei singure faze lichide. Termofosfa]ii magnezieni con]in
19-21% P2O5, solubil `n acid citric. Se prezint\ sub form\ de granule sticloase,
transparente cu propriet\]i bune de curgere. Este un `ngr\[\mnt
nehigroscopic, recomandat a fi utilizat pe solurile puternic acide, `n special pe
podzolurile f\r\ magneziu.
Termofosfa]ii, se caracterizeaz\ `n general printr-un con]inut de fosfor
asimilabil superior superfosfatului simplu. Se ob]in f\r\ consum de acizi, cer
condi]ii mai pu]in severe minereurilor fosfatice, sunt nehigroscopice, putnd fi
folosi]i ca atare, pe toate tipurile de sol [i `n special pe solurile acide.
Consumul `ns\ ridicat de energie la fabricarea lor, frneaz\ dezvoltarea
industriei acestor produse
5.3.9.3. Zgura lui Thomas, Ca4P2O9+P2O5SiO2 5CaO
Se ob]ine ca produs secundar `n industria metalurgic\ care folose[te
procedeul Thomas de ob]inere a fontei, `n convertizoare cu c\ptu[eal\ bazic\,
din c\r\mizi de dolomit\ [i adaus de CaO, `n propor]ie de 15% `n masa
topiturii. La temperaturi ridicate de circa 1600 0C, fosforul este oxidat, trecnd
`n anhidrid\ fosforic\, P2O5. Aceasta intr\ `n reac]ie cu CaO [i SiO2, formnd
un fosfat tetracalcic, Ca4P2O9 [i un silicofosfat de calciu, 5CaOP2O5SiO2,
care `mpreun\ cu alte impurit\]i se ridic\ la suprafa]a topiturii, formnd zgura.
Ea este colectat\ `n cuve, r\cit\ la aer, [i apoi m\cinat\.
Propriet\]i. Sub form\ m\cinat\, se prezint\ ca o pulbere cenu[ienegricioas\, cu aspect cristalin. Este pu]in solubil\ `n ap\; solubil\ `n acizi
slabi [i citrat de amoniu.
Principalele componente variaz\ `n func]ie de mineralele folosite,
cantitatea de CaO ad\ugat\, etc, compozi]ia chimic\ fiind: 11-24% P2O5 total,
din care 10-21% asimilabil; 38-55% CaO; 2,5% MgO; 2,5-11% SiO2; 8-15%
Fe2O3. Reac]ia fiziologic\ a zgurii folosit\ ca `ngr\[\mnt, este bazic\.
Transform\rile `n sol. Zgura lui Thomas d\ rezultate bune pe solurile
acide, ca urmare a reac]iei ei bazice, fiind din acest punct de vedere superioar\
superfosfatului. Introdus\ `n sol, componentele ei, fosfatul tetracalcic, Ca4P2O5
[i silicofosfatul de calciu, 5CaOP2O5 SiO2, hidrolizeaz\ lent, trecnd `n fosfat
tricalcic cu structur\ amorf\ din care fosforul este accesibil plantelor, hidroxid
de calciu, care mic[oreaz\ aciditatea solului [i dioxid de siliciu.
Utilizare. Zgura lui Thomas, avnd o solubilitate redus\ [i ac]iune
lent\, se recomand\ a se administra toamna, `nainte de efectuarea ar\turilor.
82

Efectul ei remanent, se manifest\ [i `n al doilea [i al treilea an. Se folose[te ca

`ngr\[\mnt pe scar\ larg\ `n Germania, Anglia, Fran]a, Belgia, etc.
~n ]ara noastr\, se folose[te procedeul Martin de ob]inere a fontei,
zgurele ob]inute avnd un con]inut redus `n P2O5, sub 1%, din care cauz\ nu se
utilezeaz\ ca `ngr\[\mnt ci doar ca amendament pe solurile acide.
5.3.9.4. Metafosfatul de calciu [Ca(PO3)2]n .
Este considerat a fi un `ngr\[\mnt de perspectiv\, datorit\
con]inutului ridicat `n fosfor, 60-65% P2O5. Se ob]ine prin deshidratarea
fosfatului primar de calciu, la temperaturi de 275-300 0C;
275-300 0C

nCa(H2PO4)2H2O ----------------> [Ca(PO3)2]n + 3nH2O

sau, prin descompunerea minereului fosfatic cu pentaoxid de fosfor, la 10001200 0C.
Ca10(PO4)6 F2+7P2O5 + H2O ---------> 10Ca(PO3)2 + 2HF
Produsul ob]inut este un lichid siropos care dup\ r\cire se transform\
`ntr-o mas\ sticloas\. Aceasta se macin\, se cerne [i apoi se adaug\ 5%
CaCO3, pentru a se evita aglomerarea particulelor `n timpul p\str\rii.
Propriet\]i. Metafosfatul de calciu, se prezint\ ca o pulbere alb\,
amorf\ sau cristalin\, insolubil\ `n ap\. Ca `ngr\[\mnt con]ine 60-65%
P2O5, solubil `n acid citric. Este nehigroscopic [i neaglomerabil.
~n sol, hidrolizeaz\ lent, trecnd `n fosfat primar de calciu, apoi `n
fosfat secundar de calciu.
Ca(PO3)2 + 2HOH -----------> Ca(H2PO4)2H2O
Este recomandat a fi aplicat `n zone mai umede, cu soluri bogate `n
materie organic\. Se administreaz\ toamna ca `ngr\[\mnt de baz\, pentru
toate culturile.

5.3.10. ~ngr\[\minte cu fosfor par]ial solubile `n solven]i

conven]ionali
Aceste `ngr\[\minte se ob]in prin perelucrarea mecanic\ a fosfa]ilor
naturali sau pin prelucrarea chimic\ par]ial\. Din aceast\ grup\ fac parte:
fosfa]ii m\cina]i [i f\ina de oase.
5.3.10.1. Fosfa]ii m\cina]i (f\ina de fosforite).
Rocile fosfatice pot fi utilizate `n anumite condi]ii de sol, direct ca
`ngr\[\minte, dup\ o prealabil\ m\cinare [i cernere, sub denumirea de
"fosforite". ~n acest scop se folosesc rocile fosfatice provenite din Maroc,
Algeria, Egipt, Peru, Rusia, care au un con]inut ridicat de fosfa]i amorfi, cu
solubilitate ridicat\ `n solven]i conven]ionali. ~n aceste roci, fosforul este legat
sub form\ de fosfat ter]iar de calciu Ca3(PO4)2, hidroxilapatit\
Ca10(PO4)6(OH)2,
carbonatapatit\
Ca10(PO4)6CO3,
francolit\
Ca10[(PO4)5CO3OH]F2.
Solubilitatea fosforului `n sol din fosfa]ii m\cina]i, depinde de:
aciditatea hidrolitic\ (Ah), gradul de satura]ie `n baze (V%), con]inutul `n
humus (H%) [i starea de asigurare cu fosfor mobil al solului (PAL). Ac]iunea
acestor factori agrochimici este exprimat\ prin "indicile oportunit\]ii
fosforit\rii solului" - I.O.F.S.,
AhH2100

83

IOFS = ------------------V10 0,0245xP-AL

~n func]ie de acest indice, fosforitele pot fi aplicate direct ca

`ngr\[\mnt, numai pe solurile cu IOFS > 2-3.
Tipuri de fosforite. Fosforitele utilizate ca `ngr\[\mnt sunt de dou\
feluri: neactivate ob]inute prin simpla m\cinare a fosfa]ilor naturali cu 16-22%
P2O5 s.a. [i fosforite activate, cu 15-24% P2O5 s.a. Fosforitele activate, se ob]in
prin descompunerea lor par]ial\ cu acid sulfuric, cnd o parte din fosfa]ii
insolubili din fosforite sunt trecu]i `n forme cu solubilitate mai mare (fosfat
primar [i secundar de calciu, fosfat octocalcic).
Ca10[(PO4)5CO3OH]F2 + H2SO4 -------> Ca(H2PO4)2 + CaHPO4 +
francolit
+ Ca 4H(PO4)3+ CaSO4 + CaF2
~n ]ara noastr\ s-au ob]inut dou\ sortimente de fosforite activate:
fosforita granulat\ cu 20% P2O5 total din care 15,5% solubil `n ap\ [i
fosforita negranulat\ cu 24% P2O5 total din care numai 6% este solubil `n
ap\. Fiind higroscopice se recomand\ a fi p\strate `n depozite uscate [i
aplicate pe teren `n termen de 3 luni de la livrare.
Utilizare. Fosforitele se utilizeaz\ cu rezultate bune, numai pe solurile
acide cu pH mai mic de 5. Pe astfel de soluri hidroxilapatita din fosforite, `n
prezen]a ionilor de hidrogen, trece `n fosfat secundar de calciu, de unde
fosforul este mai u[or accesibil plantelor.
Reac]ia are loc mai rapid, atunci cnd fosforita este fin m\cinat\, 90%
trecnd prin sita cu ochiurile de 0,15 mm.
H+
H+
Ca2+
H+
Ca2+
+
C.A. H + Ca10(PO4)6(OH)2 --------> C.A. Ca2+ + 6CaHPO4 + 2H2O
H+
Ca2+
+
H
H+
H+
Probabilitatea ca fosforitele neactivate de calitate bun\ s\ fie eficiente
este: foarte mic\ atunci cnd IOFS < 8,0, mic\ la valori ale IOFS cuprinse
`ntre 8,1-16,0; mijlocie la valori de 16,1-24; apreciabil\ atunci cnd IOFS este
cuprins `ntre 24,1-32,0 [i foarte mare, cnd valorile dep\[esc 32.
Se administreaz\ toamna, odat\ cu efectuarea ar\turilor, `n doze de 1,5
ori mai mari dect `ngr\[\mintele obi[nuite cu fosfor (superfosfatul). Nu se
recomand\ a fi administrate pe solurile cu reac]ie neutr\ sau alcalin\. Culturile
care valorific\ cel mai bine fosforitele sunt: lupinul, hri[ca, mu[tar, cnepa,
leguminoasele pentru boabe [i gramineele perene.

5.3.10.2. F\ina de oase.

Rezult\ din calcinarea [i m\cinarea oaselor degresate [i degelatinate.
Se prezint\ sub forma unei pulberi de culoare alb murdar, aspr\ la pip\it [i
foarte pu]in solubil\ `n ap\. Con]ine 15-34% P2O5 total, din care circa 20%
este solubil `n citrat de amoniu, 2%. Fosforul din f\ina de oase este reprezentat
prin Ca3(PO4)2 circa 80% [i Mg 3(PO4)2, circa 2%.
Are o reac]ie fiziologic\ bazic\, motiv pentru care se recomand\ a fi
aplicat\ pe solurile cu reac]ie acid\. Serve[te `n prezent pentru fabricarea
superfosfa]ilor [i ca supliment mineral `n hrana animalelor.
5.3.11. Eficien]a folosirii `ngr\[\mintelor chimice cu fosfor
84

Comparativ cu `ngr\[\mintele cu azot, sporurile de produc]ie ce se

ob]in la `ngr\[\mintele cu fosfor sunt mai mici. Astfel un kilogram de fosfor
`ngr\[\mnt s.a., asigur\ un spor de produc]ie de 5-14 kg la cereale, 40-70 kg
la cartof, 70-110 kg la sfecl\, 6-8 kg la struguri [i 7-10 kg la mere.
Eficien]a, este condi]ionat\ de o gam\ larg\ de factori care se
intercondi]ioneaz\, cei mai importan]i fiind: solul, planta cultivat\, condi]iile
climatice, etc.
Eficien]a `n raport cu solul. Fosforul introdus `n sol, sub form\ de
`ngr\[\minte poate fi folosit de plante, pn\ `n momentul `n care este trecut `n
compu[i greu solubili, ca urmare a transform\rilor relativ rapide pe care le
sufer\ `ngr\[\mintele `n sol. ~n solurile acide, cu pH-ul cuprins `ntre 5,0-5,5,
cu capacitate de schimb cationic mic\ [i un grad de satura]ie cu baze redus,
`ngr\[\mintele cu fosfor greu solubile, sunt cele mai eficiente. Pe solurile cu
pH-ul de 6,0-6,5, cu capacitate de schimb cationic mare (> 30 me %) [i un
grad de satura]ie cu baze de 75-85%, mai eficiente sunt `ngr\[\mintele cu
fosfor u[or solubile `n ap\.
Textura solului, `nfluen]eaz\ eficacitatea `ngr\[\mintelor cu fosfor;
solurile argiloase, avnd o capacitate mai mare de re]inere a fosforului,
comparativ cu cele nisipoase, vor determina o eficient\ redus\ a
`ngr\[\mntului la aceea[i doz\ aplicat\.
Temperatura [i umiditatea solului, influen]eaz\ eficien]a fosforului; o
umiditate excesiv\ sau o lips\ excesiv\ a apei din sol, `nso]it\ de temperaturi
sc\zute, accentueaz\ fenomenul de fixare a fosforului `n sol, determinnd
apari]ia fenomenului de caren]\.
~n scopul cre[terii eficien]ei `ngr\[\mintelor cu fosfor se recomand\ a
fi aplicate o serie de m\suri ,dintre care cele mai importante sunt:
-corectarea acidit\]ii solurilor prin aplicarea amendamentelor
calcaroase. Pe aceast\ cale scade con]inutul hidroxizilor de Fe [i Al [i cre[te
solubilitatea fosfa]ilor de fier [i aluminiu;
-administrarea `ngr\[\mintelor cu fosfor `n benzi, odat\ cu sem\natul
sau local la cuib, evitndu-se astfel contactul cu un volum prea mare de sol [i
deci procesele de retrogradare a fosforului;
-aplicarea concomitent\ a `ngr\[\mintelor organice cu cele minerale.
Se creaz\ astfel condi]ii de protec]ie contra insolubiliz\rii fosforului;
-utilizarea superfosfatului sub form\ de granule.
Eficien]a `n raport cu planta. Unele specii de plante ca maz\rea,
hreanul, folosesc mai bine formele greu solubile ale fosforului din sol, ca
urmare a puterii de solubilizare mai pronun]at\. ~n general, leguminoasele [i
plantele cu perioad\ lung\ de vegeta]ie, pot utiliza mai bine formele greu
solubile ale fosfa]ilor din sol. Speciile cu sistem radicular profund (vi]\ de vie,
pomi) explornd un volum mai mare de sol, `[i procur\ mai u[or fosforul
necesar nutri]iei. ~n schimb legumele avnd un sistem radicular mai
superficial, nu-[i pot acoperi `n `ntregime necesarul de fosfor. Din aceast\
cauz\ ele reac]ioneaz\ mai puternic la aplicarea `ngr\[\mintelor cu fosfor.
Unele specii consum\ cantit\]i mai mari de fosfor, altele mai mici. ~n
func]ie de necesit\]ile pentru fosfor, plantele se pot clasifica astfel:
- plante cu cerin]e mari, pentru fosfor; speciile furajere, grul, sfecla
pentru zah\r, fasolea, soia, tomatele, ]elina, spanacul, vinetele, castrave]ii;
- plante cu cerin]e moderate; porumbul, cartoful, lucerna, varza de
toamn\, vi]a de vie, pomii fructiferi;
- plante cu cerin]e reduse: secara, ov\zul, orzul, mu[tarul, hri[ca,
hreanul.
~n primul an de la aplicarea `ngr\[\mintelor, plantele folosesc doar
10-30% din fosforul introdus `n sol. Cu timpul, `n urma reac]iilor de schimb
85

anionic ce se petrec `n mod permanent `n sol, se ajunge la un grad de

utilizare a fosforului de pn\ la 50-60%.
Interac]iunea dintre azot [i fosfor. Eficacitatea `ngr\[\mintelor cu
fosfor, depinde [i de gradul de aprovizionare a solului cu azot.
~ngr\[\mintele cu azot, favorizeaz\ solubilitatea fosfa]ilor mai greu
solubili, influen]a cea mai mare avnd-o `n acest sens, sulfatul de amoniu,
urmat de azotatul de amoniu [i azotatul de sodiu.

5.4. ~ngr\[\minte chimice cu potasiu

5.4.1. Rolul [i importan]a potasiului `n organismele vegetale.
Spre deosebire de azot [i fosfor care particip\ la formarea
numeroaselor componente organice (glucide, lipide, protide), avnd deci rol
plastic, potasiul se afl\ `n celulele vegetale sub form\ de ioni liberi (K+).
Teoretic se admite [i existen]a unor compu[i organici ai potasiului, `ns\ ace[tia
se g\sesc `n cantitate redus\ [i f\r\ stabilitate mare, motiv pentru care este
dificil s\ se descifreze cu u[urin]\, mecanismul de ac]iune specific. De[i
potasiul nu intr\ `n constitu]ia unor compu[i organici, el `ndepline[te `n plant\
func]ii fiziologice [i biochimice foarte importante.
Rolul potasiului `n plante const\ `n activarea a circa 40 de enzime ce
apar]in grupelor, sintetazelor, oxireductazelor, hidrolazelor [i transferazelor, cu
rol `n procesul de sintez\, transport, depunere [i schimb de energie. Potasiul
activeaz\ `n special enzimele care particip\ la formarea substan]elor cu
greutate molecular\ mare (amidon, proteine) din produ[i cu greutate
molecular\ mic\. Potasiul stimuleaz\ glicoliza [i ciclul citric. Ac]iunea
sinergic\ a `ngr\[\mintelor NK, se explic\ [i prin rolul potasiului `n sinteza
proteinelor.
Potasiul are un rol important `n reglarea regimului hidric al plantelor.
Ca urmare a capacit\]ii sale de hidratare potasiul men]ine hidratat\
protoplasma celular\, p\streaz\ starea de turgescen]\ a celulelor [i m\re[te
presiunea osmotic\. Aceasta duce la gonflarea celulelor [i `nchiderea
stomatelor, ceea ce face ca apa s\ fie re]inut\ `n plant\ [i atunci cnd insola]ia
este puternic\.
Potasiul influen]eaz\ de asemenea procesul de fotosintez\. ~n acest
proces, se consider\ c\ potasiu faciliteaz\ absorb]ia energiei luminoase
(sensibilizator) [i particip\ la descompunerea apei `n procesul de fotoliz\. ~n
acela[i timp, potasiul stimuleaz\ asimilarea dioxidului de carbon [i particip\ la
transportul substan]elor elaborate.
~n plante, potasiul se acumuleaz\ `n toate ]esuturile [i organele, cu
excep]ia gr\unciorilor de clorofil\. Cantit\]i mai mari de potasiu, se
acumuleaz\ `n ]esuturile tinere [i de cre[terte ca [i `n cele de sus]inere.
Con]inutul `n potasiu, variaz\ foarte mult `n func]ie de specie, vrst\, organ [i
de unii factori de mediu (reac]ia solului, intensitatea luminoas\, aprovizionarea
cu ap\ etc).
Distribu]ia potasiului `n diferite organe, comparativ cu ceilal]i cationi,
variaz\ foarte mult: 82 % `n fructe, 62 % `n r\d\cini, 49 % `n tulpini, 35 % `n
frunze. Odat\ cu `naintarea `n vrst\ con]inutul `n potasiu scade, la maturitate
el g\sindu-se `n cantitate minim\ `n frunze [i l\stari.
Potasiul este u[or distribuit din frunzele b\trne c\tre ]esuturile
meristematice.
Potasiul influen]nd procesul de transpira]ie, reduce consumul de ap\,
fapt deosebit de important pentru zonele secetoase. Pe lng\ rezisten]a la
secet\, potasiul m\re[te [i rezisten]a plantelor la ger. O nutri]ie optim\ cu
86

potasiu a plantelor, m\re[te rezisten]a acestora la atacul bolilor [i d\un\torilor.

~n acest sens, se remarc\ rezisten]a cartofului la man\; rezisten]a cerealelor la
rugini; rezisten]a vi]ei de vie la man\; rezisten]a m\rului la rap\n, etc. Potasiul
contribuie la `mbun\t\]irea calit\]ii recoltelor, influen]nd `n mod pozitiv
forma, culoarea [i aroma fructelor, bog\]ia strugurilor [i legumelor `n glucide,
tu[eul [i rezisten]a la rupere a fibrelor textile, etc.
Caren]a de potasiu la plante. Insuficien]a sau lipsa potasiului `n sol,
perturb\ activitatea enzimatic\, regimul hidric al plantei, procesele de
fotosintez\, cu urm\ri negative att asupra cantit\]ii ct [i a calit\]ii recoltelor.
La majoritatea plantelor cultivate, caren]a `n potasiu se manifest\ prin
a[a numita brunisur\ apical\ [i marginal\ a frunzelor. Fenomenul se
manifest\ pe frunzele din etajele inferioare, prin declorofilarea parenchimului
de la vrf, ce `nainteaz\ pe margine c\tre baza acestora. La `nceput culoarea
este verde-g\lbuie, ce trece apoi ca urmare a completei declorofil\ri, `n galben,
zonele afectate necrozndu-se de la vrf, pe margine, c\tre baz\ [i nervura
median\. ~n cazul speciilor dicotiledonate ca [i a plantelor cu frunze late,
decloroficarea [i necroza parenchimului `nainteaz\ de la margine c\tre centrul
frunzelor.
La vi]a de vie, plantat\ pe soluri deficitare `n potasiu, pe terenuri
`nclinate cu expunere sudic\ [i sud-vestic\, `n cazul unei `nc\rc\turi mari de
rod, apare manifestarea numit\ frunz\ neagr\, caracterizat\ prin aceea c\ la
frunzele cel mai mult expuse insola]iei, vrful [i marginile devin brun `nchise
cu reflexe ro[ietice, suprafe]ele afectate chiar dac\ se necrozeaz\, se men]in
ata[ate de por]iunile vii, astfel `nct conturul acestora r\mne neschimbat.
Ca urmare a dezvolt\rii mai slabe a ]esuturilor de sus]inere din tulpin\,
plantele anuale cultivate pe soluri deficitare `n potasiu, sunt predispuse la
frngere [i c\dere.
Caren]a `n potasiu afecteaz\ procesul de fructificare [i calitatea
recoltei. La tomate, fructele se coc neuniform, jum\tatea bazal\, r\mne mult\
vreme verde sau galben-verzuie; la castrave]i, fructul este diform, de grosime
neuniform\ cu strangul\ri [i `ngro[\ri colorate netipic; la vi]a de vie, strugurii
ramn mici, nedezvolta]i, acri, ca urmare a acumul\rii insuficiente de zaharuri.
Deficien]a de potasiu, apare de regul\ pe solurile care con]in mai pu]in
de 80 ppm K mobil, fenomenul fiind amplificat de: reac]ia acid\, con]inutul
ridicat `n humus, carbona]i, s\ruri solubile de calciu [i magneziu, textur\
argiloas\, porozitate de aera]ie redus\, exces de umiditate [i unele condi]ii
climatice ca, nebulozitatea accentuat\, precipita]ii abundente, temperaturi
ridicate.
Caren]a `n potasiu se manifest\ de regul\ la speciile mari
consumatoare: sfecla pentru zah\r, cartof, floarea-soarelui, tutun, tomate,
varz\, ]elin\, vi]\ de vie, pomi [i arbu[ti fructiferi.
Excesul de potasiu `n sol (creat accidental ca urmare a aplic\rii
neuniforme a `ngr\[\mntului) afecteaz\ nutri]ia plantelor cu magneziu, iar
pe solurile nisipoase [i cea cu calciu. Mic[orarea u[oar\ a con]inutului de
clorofil\ `n plante, ce are loc odat\ cu sc\derea con]inutului magneziului, se
exteriorizeaz\ printr-o tent\ mai deschis\ a colora]iei verzi a frunzelor,
recolta fiind diminuat\ nensemnat. La unele specii (legume, pomi) caren]a
indus\ de calciu, determinat\ de excesul de potasiu, se manifest\ prin
deprecierea calit\]ii produc]iei [i a aspectului comercial. Astfel, putrezirea
umed\, mucilaginoas\, a inimii [i marginii superioare a frunzelor de salat\
ca [i putrezirea rapid\ a merelor `n depozit, reprezint\ o consecin]\ a
caren]ei secundare de calciu. Pr\bu[irea amar\ a merelor `n depozit (bitter
pit) este provocat\ de `nr\ut\]irea secundar\ a nutri]iei cu calciu [i
magneziu, ca urmare a excesului de potasiu.
87

5.4.2. Prezen]a potasiului `n natur\.

~n litosfer\, potasiul ocup\ ca frecven]\ locul 7 dup\ Si, Al, Fe, Ca,
Mg, [i Na.
Con]inutul mediu al litosferei `n potasiu total este de 2,4 %. Potasiul
reprezint\ 1,37 % din num\rul total al atomilor scoar]ei terestre, fiind mai
frecvent de 28 ori dect fosforul [i de 250 ori dect azotul. ~n acoar]a terestr\,
potasiul se g\se[te `n cea mai mare parte `n silica]ii naturali [i anume `n
feldspa]ii ortoclazi (cu potasiu) care reprezint\ 14 % din scoar]\ [i `n mice,
care reprezint\ 10,2 %.
~n hidrosfer\, potasiul se afl\ `n cantit\]i mari `n apa m\rilor [i
oceanelor, precum [i `n unele lacuri. Din totalul s\rurilor existente `n oceanul
planetar, potasiul reprezint\ 1,1 %. Apa m\rilor [i oceanelor con]ine `n medie
o cantitate de 0,100-0,370 g/l, ceea ce reprezint\ 0,100-0,370 kh potasiu la 1
m3. Anual apele fluviilor [i rurilor aduc `n m\ri [i oceane, cantit\]i importante
de potasiu, estimate la 48.000.000 tone.
~n Marea Neagr\, con]inutul total de s\ruri este de 1,55-1,74 %, ceea
ce reprezint\ o surs\ inepuizabil\ de K.
~n sol, potasiul provine din rocile de solificare, mineralele primare [i
secundare, `ngr\[\minte chimice [i organice. Sursa cea mai imporatant\ de
potasiu, o reprezint\ mineralele primare din rocile eruptive reprezentate prin:
feldspa]i ortoclazi; ortoz\ - K(Al, Si3O8); microclin 6SiO2Al2O3K2O, cu un
con]inut de 7-9 % K; mice K(Mg, Fe)3 (HO,F)2(AlSi3O10) ce con]in 4,5-5 %
K [i illit mineralogic, cu o structur\ asem\n\toare micelor, ce con]in 7 % K.

Odat\ cu intensificarea , proceselor de alterare,

mineralele primare, pierd o parte din bazele solubile, fapt ce
duce la transformarea lor `n minerale argiloase (caolinit, clorit,
montmorillonit, vermiculit, illit hidratat, etc). Acestea au un
con]inut mai sc\zut `n potasiu, dar prezint\ o capacitate de
schimb cationic din ce `n ce mai mare, potasiu devenind mai
u[or accesibil plantelor.

Solurile formate pe roci eruptive, care con]in cantit\]i mari de minerale

potasice, prezint\ con]inuturi ridicate `n potasiu, comparativ cu solurile
formate pe roci sedimentare [i metamorfice. ~n acela[i timp, solurile cu o
textur\ argiloas\ sunt mai bogate `n potasiu, fa]\ de cele cu textur\ grosier\, ca
urmare a prezen]ei mineralelor secundare (argiloase).
Distribu]ia potasiului pe profilul de sol, este `n func]ie de tipul genetic.
~n zonele de step\, unde solurile sunt slab diferen]iate din punct de vedere
morfologic, con]inutul `n potasiu este mai mare `n orizontul superior (Am), `n
timp ce la solurile evoluate, cu profilul bine diferen]iat, potasiu se g\se[te `n
cantitatea cea mai mare, `n orizontul Bt.
Solurile din ]ara noastr\, au `n orizontul arabil un con]inut `n potasiu
total, cuprins `ntre 0,2-0,4 %, ceea ce reprezint\ 40-80 t/ha K2O. De[i aceast\
rezerv\ de potasiu este foarte mare, numai o mic\ parte din ea devine u[or
accesibil\ plantelor.
5.4.3. Formele de potasiu din sol
~n sol potasiu se g\se[te de la forme greu solubile [i greu accesibile
plantelor pn\ la formele solubile `n ap\ [i u[or accesibile plantelor. Dup\
gradul de solubilitate pentru plante, potasiul din sol poate fi grupat astfel:
88

- potasiu nativ sau inert ce intr\ ca element constitutiv `n re]eaua

mineralelor primare [i secundare care alc\tuiesc argila [i scheletul solului. Din
cantitatea total\ a potasiului existent `n sol, acesta reprezint\ 97-99 %.
Deoarece mineralele respective sunt rezistente la alterare, aceast\ form\ nu
este accesibil\ plantelor;
- potasiu neschimbabil, poten]ial accesibil sau potasiu fixat sub
form\ neschimbabil\, reprezint\ frac]iunea de K, re]inut\ de mineralele
argiloase ca ion compensator de sarcin\, care nu se deplaseaz\ prin schimb
cu reactivi uzuali (sare de amoniu sau sare neutr\). Potasiul fixat, reprezint\
o rezerv\ poten]ial\ important\ de aprovizionare a plantelor cu acest
element constituind `n acela[i timp [i o form\ de tranzi]ie `ntre potasiul
schimbabil [i cel din re]eaua cristalin\ (potasiul inert).
- potasiu schimbabil, este reprezentat prin ionii de potasiu re]inu]i de
sarcinile electrice negative ale complexului coloidal constituind forma
labil\, accesibil\ plantelor prin procese de schimb cationic. Potasiul
schimbabil poate fi re]inut [i de coloizii organici ai solului prin grup\rile
carboxilice [i fenolice de la suprafa]a lor, cea mai mare parte fiind `ns\
re]inut\ de frac]iunea mineral\. Schimbul de cationi se petrece la interfa]a
dintre particulele coloidale (strat difuz) [i solu]ia liber\ a solului, pn\ la
stabilirea unui echilibru.
Varia]ia con]inutului `n potasiu schimbabil, este `n func]ie de tipul
de sol [i gradul de debazificare al acestuia (40-450 ppm K schimbabil).
Solurile saturate cu baze, con]in cantit\]i mari de potasiu schimbabil, `n
timp ce cele debazificate (brune-luvice, luvisoluri albice), au con]inuturi
sc\zute `n aceast\ form\ a potasiului. Raportat\ la potasiu total, forma
schimbabil\ reprezint\ sub 1,9 %.
- potasiu solubil din solu]ia solului, reprezint\ forma cea mai
accesibil\ pentru plante. Concentra]ia potasiului `n solu]ia solului variaz\
`ntre 0,1-0,3 me/l, ceea ce reprezint\ 0,1-0,3 % din potasiu total. Cantitatea
de potasiu solubilizat `n solu]ia solului este de 4-18 kg/ha, cu totul
insuficient\ pentru necesit\]ile plantelor; 40-60 kg K2O la cerealele p\ioase;
140-160 kg/ha, la cartof, 100-300 kg/ha la vi]a de vie.
~ntre formele potasiului din sol, exist\ un echilibru dinamic, care se
reface ori de cte ori acesta este deranjat:
5.4.4. Z\c\minte naturale cu s\ruri potasice
~ngr\[\mintele potasice, au ca surs\ principal\ de materii prime
z\c\mintele naturale de s\ruri potasice, a c\ror origine o constituie apa
m\rilor [i oceanelor.
Rezervele mondiale de s\ruri potasice, se estimeaz\ la circa 50
miliarde tone, K2O, din care 48 % se afl\ `n Rusia, 36 % `n Canada, 4 % `n
Germania, restul g\sindu-se `n S.U.A., Fran]a, Israel, etc. ~n ]ara noastr\,
cercet\rile geologice au pus `n eviden]\ `n 1958, un important z\c\mnt de
s\ruri potasice `n jude]ul Neam] la Grcina, Tazl\u, G\lean,
B\l]\te[ti,Schitu Frumoasa, estimat la peste 300 milioane tone, K2O.
~n general, z\c\mintele potasice au o compozi[ie complex\ `n masa
lor intrnd un num\r mare de minerale dintre care cele mai importante sunt
clorurile (silvin, silvinit), sulfa]ii (glaserit, langbeinit, polyhalit), nitra]ii,
feldspa]ii (microclin, orthoclaz) [i micele (biotit, muscovit).
5.4.5. Clasificarea `ngr\[\mintelor chimice cu potasiu

89

~ngr\[\mintele chimice cu potasiu se clasific\ dup\ criterii chimice,

tehnologice [i agrochimice. Din punct de vedere agrochimic `ngr\[\mintele
cu potasiu, se clasific\ `n trei grupe, [i anume:
- `ngr\[\minte potasice concentrate cu solubilitate mare `n sol;
- `ngr\[\minte potasice brute;
- subproduse (de[euri) bogate `n potasiu.

5.4.6. ~ngr\[\minte potasice concentrate

Se ob]in prin prelucrarea mineralelor potasice brute, cu ajutorul
diferitelor procedee. ~n aceast\ grup\ intr\: clorura de potasiu, sarea
potasic\, sulfatul de potasiu.
5.4.6.1. Clorura de potasiu., KCl
Este un subprodus ce se ob]ine `n mod curent din silvinit, unde KCl
se g\se[te `mpreun\ cu NaCl. Separarea celor dou\ componente se face prin
mai multe metode [i anume:
- metoda dizolv\rii silvinitului; aceast\ metod\ se bazeaz\ pe
solubilitatea diferit\ a celor dou\ s\ruri `n raport cu cre[terea temperaturii.
NaCl `[i modific\ foarte pu]in solubilitatea odat\ cu cre[terea temperaturii
`n timp ce KCl `[i m\re[te foarte mult solubilitatea .Silvinitul se introduce
`ntr-o solu]ie fierbinte la 90-100 0C, saturat\ cu NaCl; `n aceast\ solu]ie se
dizolv\ acum numai KCl iar clorura de sodiu r\mne `n reziduu. Solu]ia se
separ\ de reziduu [i prin r\cire la 20-25 0C, KCl cristalizeaz\. Aceasta se
usuc\ [i se ambaleaz\.
- metoda flota]iei; este folosit\ `n prezent pe scar\ larg\, aproximativ
60 % din produc]ia mondial\ de KCl, ob]inndu-se prin flota]ie. Metoda
const\ `n sf\rmarea [i m\cinarea silvinitului, iar `n solu]ia saturat\ de NaCl
+ KCl se adaug\ agen]i de flota]ie (amine alifatice). Cristalii de KCl sunt
`nconjura]i de o pelicul\ protectoare cu bule de aer `n jur, f\cndu-i s\
pluteasc\. Odat\ ridica]i la suprafa]\ sunt cule[i, usca]i [i ambala]i.
Propriet\]i. KCl, se prezint\ ca o sare alb\, cristalizat\ `n sistemul
cubic, cu solubilitate mare `n ap\; la 0 0C `ntr-o 100 p\r]i ap\ se dizolv\
27,6 p\r]i KCl. ~n stare pur\ con]ine 63,17 K2O (52,43 % K). Produsul
tehnic, ca `ngr\[\mnt poate avea culoare cenu[ie, cnd se ob]ine prin
metoda cristaliz\rii par]iale, sau roz\, cnd se ob]ine prin metoda flota]iei.
Ca `ngr\[\mnt con]ine 60-62,5 % K2O. Este un `ngr\[\mnt u[or
higroscopic; dac\ umiditatea relativ\ a aerului `n timpul p\str\rii dep\[e[te
60 %, cristalele absorb apa, aglomerndu-se. ~n scopul prevenirii acestui
fenomen, `n timpul procesului de fabrica]ie se adaug\ diferi]i inhibitori ca:
clorura de plumb `n amestec cu ferocianura de potasiu, care duc la formarea
unor cristale mari, neaglomerabile. Are reac]ie fiziologic acid\.
Utilizare. KCl, se folose[te `n general pu]in ca `ngr\[\mnt, ea
utilizndu-se de regul\ la producerea `ngr\[\mintelor complexe. Atunci
cnd este folosit\ direct ca `ngr\[\mnt se recomand\ s\ fie administrat\ pe
solurile saturate `n baze din toamn\, odat\ cu ar\tura de baz\, `n scopul
`ndep\rt\rii ionului de clor.
Ca2+
K+
C.A.
+ 2KCl <---------------->
C.A. K+ + CaCl2
2+
Mg
Mg2+
90

Administrat\ pe solurile acide, are efecte negative prin accentuarea

acidit\]ii acestora:
H+
K
C.A.
+ KCl <--------------> C.A.
+ HCl
H+
H+
Nu se administreaz\ plantelor sensibile la clor; vi]\ de vie, cartof,
tutun, etc.
5.4.6.2. Sarea potasic\.
Este `ngr\[\mntul cu potasiu cel mai folosit `n agricultur\. Acest
`ngr\[\mnt se ob]ine prin amestecul KCl, cu s\ruri naturale de potasiu
m\cinate (silvinit KCl NaCl, carnalit KCl MgCl2 6H2O, kainit 4KCl
4MgSO4 11H2O). ~n func]ie de propor]ia de amestec dintre KCl [i s\rurile
naturale potasice se ob]in trei sortimente de sare potasic\:
- sare potasic\ 50 %. Se prezint\ sub form\ de cristale de culoare
alb-cenu[ie. Con]inutul `n substan]\ activ\ este de 48-52 % K2O (40-43 %).
Este higroscopic\ ca urmare a unui con]inut de circa 13 % NaCl, motiv
pentru care se recomand\ a fi p\strat\ `n spa]ii `nchise.
- sare potasic\ 40 %. Se prezint\ ca o pulbere cristalin\, de culoare
cenu[ie roz\ cu cristale galbene [i ro[ii, `n func]ie de natura impurit\]ilor.
Con]inutul `n substan]\ activ\ variaz\ `ntre 38-42 % K2O.
- sare potasic\ 30 %. Se prezint\ sub form\ de granule cu diametru
mai mic de 3 mm, de culoare ro[ietic\. Con]inutul `n substan]\ activ\ este
de 28-32 % K2O . Se recomand\ pe solurile cu textur\ medie [i argiloas\.
Sarea potasic\ este un `ngr\[\mnt u[or solubil `n ap\: la 00C `n 100
p\r]i ap\, se dizolv\ 30-35 p\r]i de sare. Are o greutate volumetric\ de 9401180 kg/m3. Reac]ia fiziologic\ este neutr\. Se recomand\ pentru toate
tipurile de sol [i la toate culturile.
5.4.6.3. Sulfatul de potasiu. K2SO4
Ocup\ `n sortimentul actual al `ngr\[\mintelor cu potasiu, o pondere
redus\ ca urmare a faptului c\ este un `ngr\[\mnt scump. Se poate ob]ine
prin unul din procedeele:
- prin reac]ia de dublu schimb `ntre sulfatul de magneziu [i clorura
de potasiu;
MgSO4 + 2KCl <-------------> K2SO4 + MgCl2
- prin reducerea langbeinitului cu c\rbune sau cocs;
K2SO4 2MgSO4+2C <----------> K2SO4+2MgO+2CO2+SO2+0,58
langbeinit

- prin prelucrarea polimineralelor; roca m\cinat\ se trateaz\ cu o

solu]ie concentrat\ de NaCl `nc\lzit\ la 65-70 0C, cnd se dizolv\, kainitul,
silvinitul, schenitul, leonitul [i alte minerale solubile ,iar `n reziduu
r\mne, langbeinitul, polhalitul [i gipsul. Solu]ia se limpeze[te prin
decantare [i este trimis\ apoi la instala]ia de cristalizare sub vid. Se ob]ine
astfel un num\r de trei tipuri de `ngr\[\minte potasice:
- kalimag I, constituit din schenit, K2SO4 MgSO4 6H2O cu 31 %
K2O;
- kalimag II, constituit din langbeinit K2SO4 2MgSO4 impurificat
cu polihalit, K2SO4 MgSO4 CaSO4 2H2O , cu un con]inut de 16-20 % K2O;
- sulfat de potasiu K2SO4 cu 53 % K2O.
91

Propriet\]i. Sulfatul de potasiu se prezint\ ca o sare de culoare alb\,

ce cristalizeaz\ `n sistemul rombic sau hexagonal. Este solubil `n ap\; la 00C
`ntr-o 100 p\r]i ap\ se dizolv\ 6,85 p\r]i. Nu este higroscopic\, motiv
pentru care se p\streaz\ f\r\ dificultate. Ca `ngr\[\mnt con]ine 48-53,5 %
K2O. Are greutate volumetric\ de 1300 kg/m3.
~n sol se comport\ ca un `ngr\[\mnt cu reac]ie fiziologic\ acid\,
ionul de K+ este preluat de plante sau re]inut la complexul adsorbtiv; anionul
SO42-, se combin\ cu cationii bazici, formnd s\ruri neutre, iar cu hidrogenul
formeaz\ acid sulfuric, contribuind la acidifierea solu]iei solului.
Este un `ngr\[\mnt, recomandat `n primul rnd pentru culturile
intensive de legume din sere [i solarii, precum [i `n floricultur\, `nfluen]nd
`n mod pozitiv culoarea florilor [i a frunzelor, datorit\ con]inutului `n sulf.
Este recomandat de asemenea pentru culturile sensibile la clor, din familia
Solanaceae (tutun). ~n planta]iile viticole [i pomicole, afectate de cloroz\
calcaroas\, se recomand\ aplicarea `n doze de 500-700 kg/ha annual, pentru
echilibrarea rela]iei potasiu-calciu.
5.4.7. S\ruri potasice brute., folosite ca `ngr\[\minte
Acestea sunt ob]inute `n urma aplic\rii mecanice a mineralelor
potasice. Se utilizeaz\ `n general pe cale restrns\. S\rurile potasicomagneziene brute de la Tazl\u, con]in `n medie 9 % K2O [i 6-7 % MgO. Se
prezint\ ca o pulbere cenu[ie, par]ial solubil\ `n ap\. Este higroscopic\ [i se
aglomereaz\ `n timpul p\str\rii. Au o reac]ie poten]ial acid\. Recomandat
ca `ngr\[\mnt de baz\, aplicat toamna, pentru porumb, sfecl\ pentru zah\r
[i p\[uni.
5.4.8. De[euri sau subproduse bogate `n potasiu folosite ca
`ngr\[\minte
Ca de[euri provenite din industrie se pot folosi: praful de ciment,
cenu[a de huil\, reziduurile de la fabricarea spirtului. Un subprodus valoros,
ce poate fi utilizat ca `ngr\[\mnt potasic, `l reprezint\ cenu[a. Aceasta
rezult\ `n urma arderii diferitelor organe vegetative ale plantelor, care nu
mai pot fi folosite `n hrana animalelor (paie muceg\ite, coceni de porumb
muceg\i]i, silozuri alterate, etc). Cu excep]ia azotului care se pierde prin
ardere, cenu[a con]ine toate elementele nutritive de care plantele au nevoie.
Este considerat\ un `ngr\[\mnt potasic, ca urmare a con]inutului
ridicat `n acest element, de 9-36 % K2O, `n func]ie de provenien]\.
~n compozi]ia cenu[ei, intr\ numeroase microelemente fapt pentru
care, are o eficien]\ sporit\. Cenu[a se administreaz\ `n sol, toamna, odat\
cu ar\tura de baz\. Dozele sunt cuprinse `ntre 0,6-1,2 t/ha
5.4.9. Transform\rile `n sol a `ngr\[\mintelor cu potasiu
Introduse `n sol, `ngr\[\mintele cu potasiu fiind solubile,
hidrolizeaz\ u[or, ioni de K intrnd `n reac]ii de schimb cu complexul
coloidal. ~n cazul solurilor acide, reac]iile care au loc sunt:
H+
C.A.

H+
H+

+ KCl

<-----------> C.A.

K+
H+

+ HCl

K+
92

C.A. H+ + K2SO4 <------------> C.A K+ + H2SO4

H+
H+
~n urma acestor reac]ii are loc un proces de acidifiere treptat\ a
solurilor. Pe solurile eubazice reac]iile care au loc la administrarea
`ngr\[\mintelor potasice sunt urm\toarele:
Ca2+
C.A.

Mg2+
Ca2+

2K+
+ 2KCl <----------> C.A.

Mg2+

+ CaCl2

2K+

+ K2SO4 <-----------> C.A.

+ CaSO4
Mg2+
Mg2+
~n urma procesului de schimb cationic, ionul de K este re]inut la
complexul coloidal, ionii de Ca [i Mg, trecnd `n solu]ie unde cu ionii de Cl[i SO42- formeaz\ s\ruri solubile. Are loc pe aceast\ cale o debazificare a
complexului coloidal, ce duce `n timp la un proces de acidifiere. Se deduce
concluzia c\ [i pe solurile slab acide ca [i pe cele cu reac]ie acid\, se
impune asocierea aplic\rii `ngr\[\mintelor potasice cu ac]iunea de corectare
a reac]iei solului prin aplicarea amendamentelor calcaroase.
C.A.

5.4.10. Eficien]a `ngr\[\mintelor cu potasiu.

Sporurile de produc]ie, realizate de `ngr\[\mintele potasice sunt
mult mai mici, dect cele ob]inute de `ngr\[\mintele cu azot sau fosfor.
Astfel, sporul mediu de recolt\ la 1 kg K2O substan]\ activ\, este de 1,0-1,5
kg la cerealele p\ioase, 15-20 kg la sfecla pentru zah\r, 10-15 kg la cartof.
Eficien]a `ngr\[\mintelor cu potasiu este condi]ionat\ de tipul de sol,
de planta cultivat\, de felul `ngr\[\mntului, modul de aplicare, condi]iile
climatice.
Eficien]a `n raport cu solul. ~n general solurile care au un con]inut
sc\zut `n potasiu accesibil plantelor (solurile luvice) r\spund mai bine la
aplicarea `ngr\[\mintelor potasice. Cernoziomurile, cernoziomurile
cambice, solurile brune ro[cate, formate pe less, luturi loessoidizate [i
marne, avnd un con]inut ridicat `n potasiu, r\spund mai pu]in la aplicarea
acetor `ngr\[\minte, dozele necesare fiind mai mici. ~n sol `ngr\[\mintele
cu potasiu pot da na[tere la fenomene secundare, cu influen]\ negativ\
asupra plantelor. Ca urmare a schimbului de cationi, K+ deplaseaz\ din
complexul adsorbtiv `n solu]ia solului, cationi de Ca2+, Mn2+, Al3+, care ating
astfel concentra]ii ridicate, ale limitelor de toxicitate.
Din aceast\ cauz\, pentru prevenirea acestor fenomene, se
recomand\ ca `n paralel cu folosirea `ngr\[\mintelor potasice, s\ se
administreze [i `ngr\[\minte pe baz\ de superfosfat sau amendamente
calcaroase. Potasiu avnd o mobilitate redus\ `n sol, `ngr\[\mintele potasice
se recomand\ a fi administrate `n toamn\. Pe solurile cu textur\ nisipoas\,
din zonele cu precipita]ii abundente, `ngr\[\mintele potasice pot fi
administrate [i prim\vara, `ncorporarea lor `n sol, f\cndu-se cu discuitorul.
Prezen]a `n sol a altor elemente nutritive condi]ioneaz\ de asemenea
eficien]a `ngr\[\mintelor cu potasiu. Atunci cnd con]inutul `n azot al
solurilor este optim, eficien]a `ngr\[\mintelor cu potasiu cre[te. Aplicarea
`mpreun\ a `ngr\[\mintelor potasice cu cele de azot, d\ cele mai mari
sporuri de produc]ie la sfecla pentru zah\r, in, tutun, etc.
Eficien]a `n raport cu planta., difer\ `n func]ie de specie,
dezvoltarea sistemului radicular, metabolismul specific al plantei, vrst\ [i
93

condi]iile mediului `nconjur\tor. ~n raport cu cerin]ele lor biologice, diferite

specii de plante cultivate sunt mai mari sau mai pu]in consumatoare de
potasiu. Cele mai mari consumatoare de potasiu sunt: sfecla pentru zah\r [i
furajer\, cartoful, floarea soarelui, castrave]ii, ceapa dovleacul, porumbul,
tomatele, vinetele, pomii fructiferi, vi]a de vie. Mai pu]in consumatoare
sunt: grul, hri[ca, inul, lupinul, maz\rea, meiul, sparceta.
R\d\cinoasele, legumele, plantele de ser\ [i cele care acumuleaz\
cantit\]i mari de hidra]i de carbon (vi]a de vie, cartoful) reac]ioneaz\
puternic la `ngr\[\mintele potasice. Unele plante de[i sunt mari
consumatoare de potasiu, reac]ioneaz\ totu[i slab la aplicarea acestor
`ngr\[\minte (lucerna). Acest lucru se datoreaz\ sistemului lor radicular
profund care exploreaz\ un volum mare de sol, precum [i capacit\]ii de
asimilare a potasiului din formele greu solubile.
Eficien]a `n raport cu tipul de `ngr\[\mnt. Sulfatul de potasiu este
mai eficient la cultura legumelor [i a tutunului dect sarea potasic\. S\rurile
potasice brute, care con]in [i magneziu, sunt mai eficiente pe nisipuri dect
clorura de potasiu, `ndeosebi pentru porumb, rapi]\, orz.
Eficien]a `n raport cu modul de aplicare. ~ngr\[\mintele cu potasiu,
se recomand\ a fi aplicate toamna, `nainte de ar\tur\, prin `mpr\[tiere odat\
cu sem\natul.
La pomii fructiferi, `ngr\[\mintele cu potasiu pot fi aplicate [i prin
stropiri foliare, dar numai `n cazul manifest\rii unor caren]e, pronun]ate,
vizibile prin c\derea prematur\ a frunzelor. ~n acest caz concentra]iile
solu]iilor folosite vor fi de 1-1,5 %., folosind 600 l ap\ la hectar; se vor evita
stropirile f\cute numai cu clorur\ de potasiu.
Condi]iile de mediu `n care tr\iesc plantele `n cmp, influen]eaz\
puternic absorb]ia potasiului. Temperatura, umiditatea, luminozitatea,
influen]eaz\ viteza de cre[tere a plantelor [i implicit asimilarea potasiului.

5.5. ~ngr\[\minte cu macroelemente de ordin secundar

~n aceast\ grup\ sunt incluse, `ngr\[\mintele chimice cu sulf, calciu [i
magneziu. Acestea sunt considerate `ngr\[\minte de ordin secundar, deoarece
rolul lor `n sporirea produc]iei este mic, dar a c\ror caren]\ se manifest\ prin
sc\derea recoltei.
5.5.1. ~ngr\[\minte chimice cu sulf
5.5.1.1. Rolul sulfului `n organismele vegetale

Sulful este un element cu rol plastic `n via]a plantelor, el

participnd la sinteza unui mare num\r de aminoacizi (cistin\,
cistein\, metionin\); intr\ `n componen]a proteinelor (colagen,
keratin\); a peptidelor (glutation), vitaminelor (biotin\, tiamin\),
enzime (coenzima A-SH), hormoni (insulin\), esteri, sulfa]i ai
polizaharidelor, etc.

Sulful este adsorbit de c\tre plante din sol, sub forma ionului SO42- ;`n
cantit\]i mici, poate fi asimilat din SO2, aflat `n atmosfer\, direct prin frunze.
Ionul SO42- se poate acumula liber `n plant\ `ntr-o propor]ie mai mare dect
ionul nitric, f\r\ a provoca fenomene de toxicitate, participnd la echilibrul
anioni/cationi, `n m\sur\ mai mare dect, ionul nitric. P\truns `n plant\, SO42-

94

sufer\ o reducere [i se g\se[te `n grup\rile sulfhidril - SH [i disulfidice -S-S-,

de mare importan]\ `n formarea leg\turilor aminoacizilor cu caten\ lung\.
~n plante sulful se g\se[te ca sulfa]i (de sodiu, potasiu, magneziu), `n
diferi]i aminoacizi [i `n proteine. Plantele din familia Cruciferae, con]in
compu[i organici volatili cu sulf, care se acumuleaz\ `n cea mai mare cantitate
`n organele de reproducere. Con]inutul plantelor `n sulf, este cuprins `ntre
0,02-0,8% din substan]a uscat\; frunzele tinere con]in mai mult sulf dect cele
`mb\trnite. La maturitate, 60-80% din sulf trece `n s\mn]\. Din sulful total
existent `n porumb, 10% ase afl\ `n frunze, 23% `n tulpini, 36% `n semin]e [i
11% `n r\d\cini (Charliers [i Carpentien, 1954).
Cantitatea de sulf, extras\ de c\tre plante din sol, variaz\ `n func]ie de
specie (soi), nivelul recoltei [i starea de aprovizionare a plantelor cu azot,
deaorece acestea utilizeaz\ sulful `n special pentru formarea substan]elor
proteice. Dup\ exigen]a `n sulf, plantele pot fi grupate astfel:
- plante care manifest\ cerin]e ridicate, de peste 80 kg S/t; `n aceast\
grup\ intr\: ]elina, varza, usturoi, rapi]\, ceap\, mu[tar, plante ce sintetizeaz\
esteri cu sulf;
- plante care au nevoie de circa 40-60 kg S la hectar (leguminoase [i
plante furajere);
- plante care au cerin]e moderate, de 20-30 kg S/ha; `n aceast\
categorie intr\ cerealele [i cele care necesit\ acest ion `ntr-o anumit\ perioad\
critic\, `nflorire, `nceputul coacerii.
Caren]a `n sulf. Simptomele caren]ei `n sulf, sunt asem\n\toare cu
caren]a `n azot; plantele r\mn mici, frunzele se decoloreaz\ cu marginea
limbului uneori ro[ie. Fenomenul se manifest\ la frunzele mai tinere, din
partea superioar\ a plantelor, deosebindu-se astfel de caren]a `n azot ce se
manifest\ prin acelea[i simptome, dar care apar la frunzele mature de la baza
plantei. Caren]a `n sulf, duce la `ncetinirea cre[terii `n grosime a tulpinii, la
cre[terea anormal\ a tesuturilor fibroase. La speciile pomicole, caren]a se
manifest\ prin `ntrzierea matur\rii fructelor care r\mn verzi. La m\r [i alte
semin]oase deficien]a de sulf, se exteriorizeaz\ prin `ng\lbenirea uniform\ a
frunzelor de la vrful l\starilor, `ng\lbenire care `n cazuri grave, `nainteaz\
spre baza l\starilor. Lipsa sulfului, determin\ o intensificare a absorb]iei
fosforului; perturb\ metabolismul azotului [i a fosforului, fapt ce duce la
`mb\trnirea prematur\ a plantelor. Caren]a `n sulf, influen]eaz\ negativ [i
calitatea recoltei prin sc\derea con]inutului `n aminoacizi [i respectiv `n
proteine.
5.5.1.2. Prezen]a sulfului `n natur\

Sulful este un element larg r\spndit `n natur\, fiind

prezent `n atmosfer\, hidrosfer\, litosfer\ precum [i `n soluri.
~n atmosfer\, sulful este prezent sub form\ de SO2 [i H2S. ~n cantit\]i
mai mari se g\se[te `n jurul m\rilor [i oceanelor, al lacurilor, vulcanilor,
centrelor industriale, sub form\ de SO2. ~n afara celor dou\ forme, sulful se
mai g\se[te `n atmosfer\ [i sub form\ de SO42-, ca aerosoli, H2SO4 [i metil
mercaptan, CH3.SH. Se estimeaz\ c\ anual vin din atmosfer\ din sursele
naturale sau antropogene 220 x 106 tone sulf.
Hidrosfera, con]ine cantit\]i `nsemnate de sulf, sub form\ de sulfa]i,
estimate la 3 x 10 15 tone (Terman, 1978).
~n litosfer\, sulful se g\se[te `n rocile magmatice [i `n cele sedimentare
sub form\ de sulfuri [i sulfa]i [i `n cantit\]i mai mici sub forma sulfului nativ.
Cele mai importante minerale cu sulf sunt: pirita - FeS2, calcopirita - CuFeS2,
galena - PbS, blenda - ZnS, iar dintre sulfa]i gipsul (CaSO4.2H2O).
95

~n sol, sulful `[i are originea, `n rocile vulcanice bogate `n sulf. O alt\
surs\ a sulfului `n sol o reprezint\ SO2 din atmosfer\ adus prin intermediul
precipita]iilor (1-120 Kg/ha). Con]inutul mediu `n sulf `n stratul arabil este de
100-2000 ppm, ceea ce reprezint\ 250-5000 kg/ha. Solurile din ]ara noastr\ au
un con]inut `n sulf total de 160-440 ppm (480-1320 kg/ha), mai bogate fiind
cernoziomurile cambice.
5.5.1.3. Formele sulfului `n sol

~n natur\, sulful prezint\ o mare varietate de compu[i

minerali [i organici, ca urmare a num\rului mare de nivele de
oxidare.Din punct de vedere chimic, sulful se g\se[te `n sol sub
form\ de compu[i anorganici [i de compu[i organici.

Compu[ii anorganici, reprezint\ 10-20% din sulful total, fiind

constitui]i din sulfa]i [i sulfuri. Sulfa]ii (sulfat de Ca, MgK, Na, NH4)
reprezint\ forma principal\ sub care se afl\ sulful anorganic `n solurile arabile
bine drenate. Ca urmare a solubilit\]ii lor ridicate, ei sunt leviga]i u[or pe
profilul solului sub influen]a curen]ilor gravita]ionali de ap\, fapt pentru care
se g\sesc de obicei `n orizonturile mai profunde ale solului. Formele
anorganice accesibile plantelor sunt sulfa]ii solubili `n ap\ [i sulful adsorbit.
Compu[ii organici, ai sulfului reprezint\ 80-90% din sulful total. ~n
procesul de formare a solului, sulfurile din mineralele primare, prin procese de
oxidare trec `n sulfa]i, iar ace[tia sub influen]a microorganismelor, plantelor [i
animalelor sunt transforma]i `ntr-o gam\ larg\ de compu[i organici. Ace[ti
compu[i organici se afl\ sub diferite forme: aminoacizi, proteine, vitamine,
complec[i organici proveni]i de la plante, animale, microorganisme. Compu[ii
organici, reprezint\ rezerva de sulf a solului, care prin procese de mineralizare
biochimic\, trec `n sulf accesibil plantelor.
5.5.1.4. Principalele produse cu sulf folosite ca `ngr\[\minte
Sursele de sulf necasar plantelor sunt reprezentate prin: `ngr\[\minte
chimice care pe lng\ N, P [i K, con]in [i sulf; amendamente, sunstan]e pentru
protec]ia chimic\ a plantelor, `ngr\[\minte organice naturale, precum [i
substan]e chimice administrate speciei `n acest scop.
Dintre `ngr\[\mintele chimice care con]in sulf enumer\m: sulfatul de
amoniu cu 24,2% S; superfosfatul simplu cu 11,5% S; sulfatul de potasiu cu
17,6% S; sulfatul de magneziu cu 13% S; sulfonitratul de amoniu cu 12-15%
S; s\rurile potasice brute (kainita) cu 12,9% S.
Amendamentele care con]in sulf sunt: gipsul cu 15-18,6% S;
fosfogipsul cu 14-15% S; aciferul cu 20-23% S, acestea se administreaz\ pe
solurile cu reac]ie alcalin\.
Din grupa substan]elor chimice administrate special `n acest scop fac
parte: sulful elementar cu 50-99% S; sulful inoculat rezultat prin amestecul
sulfului elementar cu compost `n raport de 1:1 sau 1:2 (compost); suspensii cu
sulf, ce con]in 16-30% S; biosulfitul de amoniu cu 15-17% S.

Gunoiul de grajd. ~n urma aplic\rii `ngr\[\mintelor

organice, se satisface `n mod normal, necesarul de sulf, o ton\
de gunoi con]innd `n medie 2 kg de sulf. Dejec]iile de p\s\ri [i
de caprine sunt cele mai bogate `n sulf, avnd 1,60-1,8% S din
sunstan]a uscat\.
96

5.5.1.5. Eficien]a aplic\rii sulfului

Eficien]a aplic\rii sulfului este condi]ionat\ de `nsu[irile solului,
plant\, condi]iile climatice, etc.
Eficien]a `n raport cu solul. Pe solurile nisipoase, pe cele cu con]inut
sc\zut `n materie organic\, ca [i pe cele din incintele irigate, eficien]a sulfului
este ridicat\, ca urmare a caren]ei `n acest element. Pe aceste soluri unde
caren]a este accentuat\, dozele de 80-100 kg S/ha, sunt echilibrate. Aplicarea
`ngr\[\mintelor cu sulf, trebuie `nso]it\ [i de administrarea celor cu azot, `ntre
S [i N, existnd o strns\ corela]ie.
Eficien]a `n raport cu planta. Efectul `ngr\[\mintelor cu sulf, `n
anumite condi]ii de sol, se manifest\ fie la aplicarea lor singur\, fie `n strns\
leg\tur\ cu cele azotate. Aprecierea st\rii de aprovizionare a plantelor cu sulf
se face cu ajutorul raportului azot : sulf
La grul de toamn\ caren]a in sulf, apare `n perioada cre[terii
vegetative active, sfr[itul `nfr\]irii, ducnd la oprirea cre[terii, iar spicul
r\mne mic.Experien]ele folosite `n vase de vegeta]ie [i `n cmp, au reliefat
efecrtul pozitiv al sulfului la culturile de orz, ov\z, porumb. La sfecl\, sporuri
de produc]ie s-au ob]inut prin aplicarea sulfului pe fond de azot; nivelul critic
pentru sulf `n frunze ajunse la maturitate recent, este de 250 ppm, iar pentru
azot de 1900-2000 ppm; raportul azot : sulf, trebuie s\ fie sub 15.
~ngr\[\mintele cu sulf, aplicate speciilor legumicole: tomate, ceap\,
]elin\, morcov, salat\ spore[te produc]ia, dozele medii recomandate fiind de
10-20 kg S/ha. Culturile furajere [i-n mod deosebit leguminoasele, specii mari
consumatoare de azot, r\spund bine la fertilizarea cu sulf, ca urmare a rolului
acestuia `n fixarea azotului.
5.5.2. ~ngr\[\minte chimice cu calciu
5.5.2.1. Rolul calciului `n organismele vegetale
Calciul este un element de baz\ `n metabolismul plantelor superioare.
Acestea, nu pot s\ creasc\ [i s\ se dezvolte f\r\ calciu, care nu poate fi `nlocuit
`n func]iile metabolice de baz\ de nici un alt cation.. El este elementul necesar
pentru men]inerea plasmei celulare `n stare activ\ [i stabil\, pentru men]inerea
echilibrului acido-bazic prin neutralizarea acizilor organici afla]i `n exces.
Calciul particip\ la formarea pere]ilor celulari prin pectatul acid de
calciu; intervine `n procesul de diviziune celular\; contribuie la dezvoltarea
sistemului radicular. Calciul are un rol important `n ac]iunea de detoxificare a
organismului de al]i ioni, Al, H, Fe, Mn, [i de unii radicali rezulta]i `n urma
procesului de metabolism sau care p\trund `n plante ca urmare a excesului lor
`n mediul de nutri]ie. Prezen]a Ca2+ m\re[te, `n anumite condi]ii, asimilarea K+
sau reduce absorb]ia K+ [i a altor ioni. Calciul este singurul ion care `n general
nu este toxic, chiar atunci cnd se acumuleaz\ `n cantit\]i mari. Insuficien]a
calciului `n solu]ia solului reduce absorb]ia ionilor fosforici [i nitric,
amplificnd preluarea ionului sulfat.
Necesarul plantelor `n calciu. Ecologii `mpart plantele `n dou\ grupe:
plante calcicole, care cresc pe soluri bogate `n calciu (Lolium perenne,
Cynosurus cristatus, Onobrychis viciaefolia, etc) [i plante calcifobe care
prefer\ solurile acide (Festuca suspina, F. ovina, Nardus stricta). ~ntre aceste
dou\ grupe apar [i specii intermediare ca Agrostis tenuis, A. canina, Trifolium
pratense, T. repens, etc.
Plantele asimileaz\ calciul din sol sub forma ionilor bivalen]i, Ca2+.
P\trunderea Ca2+ `n plante se produce pasiv cu fluxul de ap\ al transpira]iei.
97

~n plante Ca2+ se acumuleaz\ sub form\ de s\ruri minerale (oxala]i, tartra]i,

fosfa]i, carbona]i) fitin\ [i fosfatide. ~n organele plantelor calciu se acumuleaz\
`n cantit\]i relativ mari, mai mult `n frunze dect `n semin]e; frunzele de
floarea soarelui con]in 7,6% Ca din s.u.; cele de tutun 6% Ca2+ din s.u.;
maz\rea, 6,5%; leguminoasele la aceea[i recolt\ de semin]e ridic\ de trei ori
mai mult calciul dect gramineele. La speciile pomicole, calciul se acumuleaz\
`n cantit\]i mari `n frunze, ramuri de rod, ramuri b\trne [i cel mai pu]in `n
fructe. Toamna, calciul nu migreaz\ din frunze `n ramuri [i prin urmare nu este
reciclat de c\tre plante.
Caren]a `n calciu. Insuficien]a calciului `n nutri]ia plantelor nu este att
de frecvent\ ca cea determinat\ de principalele macroelemente, azot, fosfor,
potasiu; totu[i ea poate s\ apar\ pe fondul unei nutri]ii neechilibrate sau pe
solurile nisipoase.Ca urmare a mobilit\]ii reduse `n plant\, caren]a se
exteriorizeaz\ predominant `n vrfurile de cre[tere a tulpinii, pe inflorescen]e
[i pe fructe. ~n condi]ii de cmp, caren]a `n calciu apare foarte rar; mai frecvent
apare la culturile din ser\ [i atunci nu datorit\ lipsei calciului, ci
antagonismului ionilor ca urmare a raportului K/Ca, Al/Ca, neechilibrat.

La culturile de tomate [i castrave]i afectate de caren]a `n

calciu, fructele prezint\ o putrezire a segmentului dinspre floare
("blossom-end rot").
Prabu[irea amar\ a fructelor de m\r `n
procesul coacerii sau p\str\rii lor `n depozit, manifestat prin
cavit\]i punctiforme de culoare `nchis\ diseminate pe suprafa]a
fructelor se consider\ a fi determinat de reducerea con]inutului
de calciu `n fructe. Sticlozitatea fructelor ("watercore") la
unele soiuri de mere, se datoreaz\ insuficien]ei calciului, `n
lipsa c\ruia se deregleaz\ permeabilitatea membranei celulare,
lichidul vacuolar exudnd `n intersti]iile dintre celule (Marlow
[i Loescher, l984).

Caren]a `n calciu, stnjene[te cre[terea vrfului r\d\cinilor [i a

peri[orilor radiculari, duce la apari]ia de noduli [i `ngro[\ri, reduce cre[terea
plantelor `n `n\l]ime; plantele afectate de caren]\ se smulg cu u[urin]\. Printre
plantele cu cerin]e mari de calciu se afl\: lucerna, trifoiul, floarea soarelui,
cnepa, tutunul [i `n mod deosebit varza.
5.5.2.2. Prezen]a calciului `n natur\
~n litosfer\, calciul, ocup\ ca frecven]\ locul 5, dup\ O, Si, Al, Fe,
reprezentnd 3,6%. Calciu se g\se[te `n rocile magmatice (docit, andezit,
bazalt), sedimentare (calcare, dolomite) precum [i `n rocile metamorfice.
~n hidrosfer\, calciul se g\se[te mai mult `n apele fluviilor, rurilor [i
lacurilor [i mai pu]in `n apele oceanului planetar. ~n apele rurilor [i lacurilor,
calciul provine `n cea mai mare parte din calcare, din rocile care con]in
carbonat de calciu [i din unele depozite de s\ruri cu con]inut de calciu.
~n sol, calciul provine din rocile de solificare. Rocile sedimentare sunt
cele mai bogate `n minerale primare cu calciu (calcit\, dolomit\), solurile
formate pe acestea avnd un con]inut ridicat `n calciu de 10-20%. Prin procese
de alterare a mineralelor primare, calciul este eliberat, o parte din el trecnd `n
solu]ia solului de unde este utilizat de plante, o parte este re]inut la complexul
adsorbtiv al solului sub form\ schimbabil\, iar o parte poate fi levigat de
curentul gravita]ional al apelor, pe profilul solului. Se estimeaz\ c\ pierderile
de calciu prin levigare se ridic\ anual `ntre 100 [i 1000 kg la hectar (Coppenet,
1969). Aceste pierderi sunt cu mult mai mari `n cazul cnd se administreaz\
98

`ngr\[\minte cu reac]ie fiziologic acid\ (azotatul de amoniu, sulfatul de

amoniu, clorura de amoniu
5.5.2.3. Formele calciului `n sol
Principalele forme ale calciului din sol sunt: calciul din mineralele
primare (calcit, aragonit, dolomit, gips, fluorapatit\, etc) calciul schimbabil,
re]inut la complexul adsorbtiv al solului; calciul solubil din solu]ia solului.
Carbonatul de calciu, reprezint\ principalul mineral care asigur\
abunden]a calciului `n sol. Acumul\rile de carbona]i, sunt specifice
molisolurilor [i apar `n orizonturile superioare ale solurilor b\lane [i
cernoziomurile, sau `n orizonturile inferioare la cernoziomurile cambice,
argilo-iluviale, solurile cenu[ii. Con]inutul `n CaCo3 `n stratul de 0-40 cm, al
acestor soluri ajunge la 10%, iar `n orizonturile de acumulare a carbona]ilor,
pn\ la 30%.
Calciul schimbabil, re]inut la complexul adsorbtiv al solurilor variaz\
foarte mult; la solurile molice con]inutul `n calciu schimbabil este de 9,11-66,0
me/100 g sol (180-1500 ppm) reprezentnd 51-90% din capacitatea de schimb
cationic Cationul Ca2+, predomin\ asupra celorlal]i cationi bazici, la toate
tipurile de sol [i la toate gradele de satura]ie cu baze, reprezentnd `n medie
80% din capacitatea de schimb cationic. Pentru dezvoltarea normal\ a
plantelor, se consider\ c\ este necesar un grad de satura]ie cu Ca2+, de peste
20% din capacitatea de schimb cationic (T) si de peste 45% din totalul bazelor
de schimb (SB).
Calciul solubil, `n solu]ia solului, se afl\ `ntr-un echilibru dinamic cu
cel schimbabil. ~n solu]ia solului raportul optim, pentru cre[terea r\d\cinilor
plantelor, `ntre Ca2+/(Ca2+ + Mg2+ + K+) este de la 0,10 la 0,20. Cre[terea [i
dezvoltarea plantelor este favorizat\ de raportul Ca/Mg `n solu]ia solului, care
ajunge la 10/1 sau 15/1. Un con]inut mai ridicat `n magneziu, produce
fenomene de fitotoxicitate.
5.5.2.4. Compu[i cu calciu, utiliza]i ca `ngr\[\minte
~n mod normal, plantele cultivate reu[esc s\-[i satisfac\ necesarul de
calciu, chiar `n condi]iile solurilor acide. Din acest motiv, nu se fabric\ `n mod
special `ngr\[\minte chimice cu calciu. Compu[ii cu calciu, sunt folosi]i `n
agricultur\ nu ca surse de ioni nutritivi pentru plante, ci `n scopul `mbun\t\]irii
compozi]iei ionice a solurilor acide, ca amendamente (agrocalcar, var ars, var
stins, etc). O gam\ larg\ de `ngr\[\minte chimice cu N, P, K au [i calciu `n
compozi]ia lor, contribuind astfel indirect la `mbog\]irea solului `n calciu.
Astfel, nitrocalcarul con]ine 11% Ca; superfosfatul simplu, 19,6% Ca,
superfosfatul concentrat 19,4% Ca, precipitatul 22%, f\ina de fosforite 3135% Ca.
5.5.3. ~ngr\[\minte chimice cu magneziu
5.5.3.1. Rolul magneziului `n organismele vegetale

~n nutri]ia plantelor magneziul, ocup\ un loc important,

al\turi de N, P, K, S [i Ca. Magneziul, este o parte component\ a
clorofilei, reprezentnd aproape 10-15% din totalul Mg din
plante. Spre deosebire de calciu, magneziul se afl\ `n cantitatea
cea mai mare `n ]esuturile tinere de cre[tere [i `n semin]e,
99

acolo unde se afl\ [i fosforul. El este prezent `n fitin\, `n stratul

median al membranei celulare sub form\ de pectat, `n pigmen]ii
carotinoizi. ~n metabolismul plantelor, rolul fiziologic al
magneziului este multiplu: particip\ la procesul de fotosintez\,
activnd procesele de fosforilare cu formare de acid
adenozintrifosforic (ATP), procese care stau la baza absorb]iei
[i transform\rii energiei solare de c\tre plante; are rol important
`n sinteza, transportul [i desfacerea glucidelor, `n metabolismul
azotului. Nutri]ia corespunz\toare cu magneziu, determin\ o
cre[tere a con]inutului de proteine, `n r\d\cini, muguri [i l\stari
tineri, magneziul fiind un stabilizator al structurii ribozomilor,
centri de sintez\ ai proteinelor. ~n acela[i timp, magneziu este [i
un activator al lan]ului trecerii aminoacizilor `n peptide [i
polipeptide.Magneziul activeaz\ o serie de enzime, ca fosfataza,
enolaza,
aminopeptidaza,
carboxilaza,
dehidrogenaza,
fosforilaza, lecitinaza, fosfokinaza, fosfotransferaza, etc.

Magneziul este preluat de c\tre plante din sol, sub forma ionilor
bivalen]i. Asimilarea lui este stnjenit\ de un con]inut ridicat al solului `n ioni
de Ca2+, K+, NH4+ (cu caracter antagonist, fat\ de Mg).O nutri]ie abundent\ cu
potasiu, duce la o sc\dere a magneziului total din plant\, `n timp ce o
aprovizionare sc\zut\ `n potasiu, duce la cre[terea asimil\rii magneziului.
Cre[terea con]inutului de magneziu determin\ o ac]iune toxic\ a manganului,
ca urmare a necesit\]ii p\str\rii echilibrului anioni/cationi. Concentra]ia
ridicat\ a ionilor de amoniu (NH4+), exercit\ un efect negativ asupra asimil\rii
magneziului. Con]inutul plantelor `n magneziu, este `n medie, de 0,5% din
substan]a uscat\, mai mic dect calciu [i potasiu. Magneziul se g\se[te `n
cantitatea cea mai mare `n ]esuturile tinere [i `n cele ajunse la maturitate. Peste
70% din magneziu existent `n plant\ se afl\ sub form\ de s\ruri anorganice [i
organice (s\ruri ale acidului malic, citric, oxalic), sub form\ de pectat de
magneziu, etc. ~n semin]ele de cereale, magneziul se g\se[te ca sare a acidului
inozitolhexafosforic.
Caren]a `n magneziu. Simptomele caren]ei `n magneziu se manifest\
diferit, `n func]ie de specie, vrst\, factorii de mediu. Caren]a se manifest\ `n
primul rnd `n frunzele b\trne (bazale), extinzndu-se [i pe cele tinere dac\
insuficien]a persist\. Modific\rile coloristice pe frunzele plantelor afectate de
caren]\ `n magneziu, sunt urmarea concentr\rii neuniforme a pigmen]ilor
clorofilieni, precum [i a declorifil\rii [i transloc\rii magneziului spre organele
vegetative tinere.
La porumb, `ncepnd din stadiul de 6-8 frunze [i pn\ la inspicat, pe
frunzele din etajele inferioare, pe un fond general de culoare galben brun pn\
la brun ro[cat-violaceu, au loc declorofil\ri punctiforme, dispuse `n benzi
longitudinale izolate, prin nervuri verzi, fiecare din aceste benzi ap\rnd ca un
[irag de m\rgele albe-g\lbui. La cartof, frunzele se decoloreaz\ `ntre nervuri
`ncepnd de la baza lor, marginile r\mnnd verzi; dac\ caren]a persist\,
frunzele se ofilesc [i cad prematur. La sfecla pentru zah\r, simptomele apar pe
frunze mature `ncepnd de la vrful lor, sub forma unor pete alb-g\lbui. La
tutun, caren]a se manifest\ tot de la vrful frunzelor mature, prin decolorarea
`n verde deschis-galben. La vi]a de vie, simptomele caren]ei, apar pe frunzele
de la baza butucului, sub forma unor pete brune deschis paralele cu marginile
frunzelor, apoi parenchimul dintre nervuri devine alg-g\lbui [i se necrozeaz\.
100

La pomii fructiferi, deficien]a de magneziu `ncepe a se manifesta `n mijlocul

verii prin p\tarea galben\ a frunzelor de la baza l\starilor anuali. Cu timpul
zonele clorozate, se necrozeaz\ dinspre centrul frunzei spre margini. Pomii
afecta]i de caren]\ pierd prematur frunzele de la baza l\starilor.

Se consider\ c\ solul asigur\ o nutri]ie corespunz\toare `n

magneziu dac\ con]ine 50-100 ppm Mg, `n cazul solurilor
nisipoase, 70-140 ppm Mg pe solurile lutoase [i 130-200 ppm
Mg, pe solurile argiloase.
5.5.3.2. Prezen]a magneziului `n natur\
~n litosfer\, magneziul este mai pu]in frecvent, con]inutul mediu,
exprimat ca procente de greutate fiind de 1,94. El se g\se[te r\spndit `n rocile
magmatice, sedimentare [i metamorfice, sub forma diferitelor minerale, `n
constitu]ia c\rora intr\ (brucit - Mg(OH)2, carnalit - MgCl 2.KCl.6H2O,
magnezit - MgCO3, dolomit - CaMg(CO3)2, enstatit - Mg2(Si2O6),

~n hidrosfer\, magneziul se g\se[te `n cantitate mare `n

apele m\rilor (3,69% MgO) `n apele de lac [i de ru (3,41%
MgO). ~n apa m\rilor Mg, ocup\ locul imediat ca abunden]\
dup\ clor [i sodiu, con]inutul fiind relativ constant ca urmare a
aportului apelor din ruri. Cu timpul el precipit\ [i formeaz\
diferite s\ruri de magneziu (carbonat).

~n sol, magneziul provine din mineralele silicatice primare

feromagneziene u[or alterabile, biotit, serpentin; olivin\; hornblend\ - [i din
mineralele silicatice secundare ca illit -; montmorillonit -; vermiculit -. ~n unele
soluri, magneziu se g\se[te sub form\ de carbona]i; dolomit - MgCa(CO3)2 sau
magnezit - (MgCO3).
Solurile con]in magneziu `n cantit\]i variabile, `n func]ie de textura
acestora; `n solurile nisipoase, con]inutul mediu total este de 0,05% Mg; iar `n
cele luto-argiloase de 0,2-0,5% Mg. Con]inutul solului `n magneziu cre[te de
la podzoluri (0,3-0,5%) la cernoziomuri (0,4-0,8%).
5.5.3.3. Formele magneziului `n sol

Magneziul total din sol, se afl\ sub trei forme care au

semnifica]ii diferite pentru nutri]ia plantelor: magneziu
neschimbabil, magneziu schimbabil [i magneziu solubil din
solu]ia solului.

Magneziul neschimbabil (coordinat), este reprezentat prin cationii de

Mg2+, care intr\ `n alc\tuirea re]elelor cristaline ale mineralelor primare feromagneziene [i ale mineralelor secundare argiloase. El reprezint\ rezerva de
magneziu din sol, care particip\ la refacerea formei schimbabile, pe m\sur\ ce
aceasta este consumat\ de plante.
Magneziul schimbabil, este forma re]inut\ la complexul adsorbtiv al
solului, ocupnd in majoritatea cazurilor, locul doi dup\ calciu (5-20% din
SB). O participare mai mare la alc\tuirea complexului adsorbtiv este
caracteristic\ solurilor formate pe roci bogate `n magneziu, solurile hidromorfe
[i halomorfe, la care magneziu poate s\ ajung\ pn\ la 60-70% din capacitatea
de schimb cationic. ~n situa]ia `n care Mg2+ schimbabil, reprezint\ mai pu]in de
6-8% din capacitatea de schimb cationic, pot s\ apar\ simptome de caren]\.

101

Un con]inut mai mare de 130-150 ppm Mg2+ schimbabil, indic\ soluri bine
aprovozionate cu Mg accesibil.
Magneziul solubil `n solu]ia solului, este direct accesibil plantelor carel preiau sub form\ de Mg2+. Concentra]ia magneziului `n solu]ia solului este
`n general redus\, mai sc\zut\ fiind la solurile acide [i mai mare la cele cu
reac]ie alcalin\. Cernoziomurile cambice con]in 14-17 ppm Mg solubil, `n
stratul de sol de 0-20 cm.
Dac\ se face o distribuire procentual\ a con]inutului total de magneziu,
pe cele trei forme ale sale, neschimbabil, schimbabil [i solubil, se constat\ c\
peste 90% reprezint\ magneziu neschimbabil, pn\ la 9% magneziu
schimbabil [i 0,1-0,2% magneziu solubil
5.5.3.4. Asigurarea solurilor cu magneziu
In acest scop, se folosec unii indici sintetici ca: satura]ia `n magneziu
(% Mg din T), raportul K/Mg [i indicele caren]ei `n magneziu (ICMg) propus
de Z. Borlan [i C. R\u]\ (1981).
Mg2+ x FR

ICMg = -------------2+

K+

Mg = reprezint\ con]inutul solului `n magneziu schimbabil, ppm;

K + = con]inutul solului `n potasiu schimbabil, ppm;
FR = factor de reac]ie `n raport cu pH-ul;
Starea de asigurare a solurilor cu magneziu, se impune a fi
`mbun\t\]it\ `n cazul `n care con]inutul `n magneziu schimbabil este mai mic
de 1 me/100 g sol, sau indicele caren]ei `n magneziu este mai mic de 0,6.
5.5.3.5. Produse cu magneziu folosite ca `ngr\[\minte
Caren]a `n magneziu se previne prin utilizarea unor produse care
con]in acest element [i anume: s\ruri chimice cu magneziu, roci m\cinate care
con]in magneziu, `ngr\[\minte chimice care au `n componen]a lor magneziu,
`ngr\[\minte organice. Ca s\ruri chimice cu magneziu se folosesc: sulfatul de
magneziu [i kiseritul.
Sulfatul de magneziu (MgSO4.7H2O). Se prezint\ ca o sare alb\,
cristalizat\ `n sistemul rombic. Con]ine 9,9% Mg, respectiv 16,2% MgO [i
13% S. Are solubilitate mare `n ap\, 71 g la 100 ml ap\ (20 oC). Din acest
motiv, se poate administra pe cale foliar\, sub form\ de solu]ie, `n concentra]ie
de 1-2%, pentru prevenirea caren]elor (35 kg solvit `n 400 l ap\ la hectar).
Kiserit (MgSO4). Sare alb\ cristalizat\ `n sistemul monoclinic.
Con]ine 17% Mg respectiv 27% MgO; cnd este calcinat con]inutul cre[te la
20% Mg.
Sub forma rocilor m\cinate cu magneziu se folosesc: dolomitul,
calcarele dolomitice, dunitul, serpentinit.
Dolomitul Ca,Mg(CO3)2. Roc\ sedimentar\, amorf\, ce con]ine 8-13%
Mg, respectiv 13-21% MgO [i 26-30% CaO. Folosit\ pentru completarea
necesarului de magneziu, precum [i pentru ameliorarea compozi]iei ionice a
solurilor acide.
Dunit MgSiO4 + Fe2SiO4. Roc\ eruptiv\ constituit\ `n principal din
olivin\. Con]ine 24-28% Mg, 35-39% SiO2 [i 3-8% FeO. Se folose[te foarte
fin m\cinat\.
Serpentinit H4Mg3Si2O9 + MgSiO3. Roc\ eruptiv\, care are drept
component principal serpentinul - 3MgO.2SiO3.2H2O. Con]ine 18-25% Mg [i

102

40-48% SiO2. Greu solubil\ `n ap\. Se utilizeaz\ bine m\cinat\, cu eficient\

mare numai pe solurile acide.
~ngr\[\mintele chimice care con]in magneziu sunt: nitrocalcarul care
con]ine 3% Mg [i fosfa]ii amoniaco-magnezieni, care au 29,5% MgO.
Gunoiul de garjd fermentat, con]ine 0,8-1,0 kg, MgO la o ton\.
Administrat `n sol, `n doze de 40-60 t/ha, `mbog\]e[te solul `n acest element.
~n general, dozele de magneziu, necesare a fi aplicate `n sol sunt de 80-100
kg/ha.
Eficien]a `ngr\[\mintelor cu magneziu depinde de prezen]a altor specii
de ioni `n solu]ia solului [i de reac]ia mediului. Pe solurile acide, unde
absorb]ia ionului de Mg2+, este `mpiedicat\ datorit\ interferen]ei cu ionii de
Al3+ [i H+, combaterea caren]ei `n magneziu, se realizeaz\ prin aplicarea
amendamentelor calcaroase care neutralizeaz\ aciditatea [i aduc `n sol
magneziul, fie sub form\ de impurit\]i, sau constituient de baz\. Pe astfel de
soluri, se va evita folosirea `ngr\[\mintelor cu azot care au poten]ial de
acidifiere [i aplicarea unor doze mari de potasiu. Folosirea periodic\ pe
solurile acide permeabile a s\rurilor potasico-magneziene brute (s\rurile de la
Tazl\u), care con]in 8-10% MgO [i tot atta K2O, asigur\ un raport echilibrat
de potasiu [i magneziu, prevenind fenomenul de caren]\.

5.6. ~ngr\[\minte cu microelemente

Microelementele, denumite [i oligoelemente (oligos = pu]in) sau
elemente catalitice, sunt elemente nutritive, de care plantele au nevoie `n
cantit\]i foarte mici, con]inutul lor `n plant\, reprezentnd mai pu]in de 0,01%
din substan]a uscat\ (10-3 - 10-5%).
Importan]a practic\ pentru agricultur\ prezint\ un num\r mai restrns
[i anume: Fe, Mn, Zn, Cu, Mo, B. De[i microelementele sunt consumate de
c\tre plante `n cantit\]i foarte mici, importan]a lor `n nutri]ia plantelor este
mare ca urmare a rolului lor complex `n procesele metabolice.
Microelelementele, pot fi puse al\turi de vitamine ca importan]\ fiziologic\,
caren]ele determinnd tulbur\ri de nutri]ie, tot att de grave ca [i
avitaminozele. Unele microelelemente ca Al, As, Ni, Se, Ba, Sr, Rb, Li, se afl\
`n organismele vegetale f\r\ a avea un rol esen]ial, sau care nu este pe deplin
clarificat.
Microelementele necesare diferitelor culturi agricole se asigur\ `n
principal, pe seama rezervelor existente `n sol. ~n condi]iile unei agriculturi
intensive, odat\ cu sporurile mari de produc]ie ce se ob]in, cantit\]ile de
microelemente existente `n sol devin insuficiente pentru nutri]ia normal\ a
plantelor, lucru ce impune refacerea gradului de asigurare, prin aplicare de
`ngr\[\minte.
Speciile de plante cultivate, manifest\ exigen]\ diferit\ fa]\ de nutri]ia
cu microelemente. Culturile la care caren]ele de nutri]ie cu microelemente se
observ\ mai frecvent sunt: porumbul, sfecla pentru zah\r, soia, fasolea,
lucerna, culturile de legume, culturile de plante semincere, vi]a de vie, pomii,
arbu[tii fructiferi.
~n vederea satisfacerii cerin]elor agriculturii, `n ]ara noastr\ se produc
`ngr\[\minte chimice complexe [i mixte cu microelemente [i macroelemente.
Clasificarea `ngr\[\mintelor cu microelemente. ~ngr\[\mintele cu
microelemente pot fi clasificate dup\ starea lor fizic\ [i natura chimic\ a
substan]elor pe care le con]in [i anume:
a) `ngr\[\minte solide cu microelemente, care pot fi:
- simple (cu B, cu Zn, cu Mn, etc);
- complexe, cu macro- [i microelemente;
103

- compu[i chelatici.
b) `ngr\[\minte lichide cu microelemente:
- lichide limpezi (clare);
-fluide cu agen]i de sechestrare;
- suspensii.
c) subproduse, rezultate din extrac]ia sau prelucrarea minereurilor cu
microelemente.
5.6.1. ~ngr\[\minte chimice cu fier
5.6.1.1. Rolul fierului `n metabolismul plantelor
Importan]a fierului `n nutri]ia plantelor este multipl\, func]iile lui
biochimice fiind legate de `nsu[irea de a forma produ[i complec[i de tip chelat
[i de posibilitatea schimb\rii reversibile de valen]\:
Fierul particip\ la procesele de cre[tere, respira]ie, sinteza clorofilei,
fotosintez\, fixarea simbiotic\ a azotului molecular. El este un component
esen]ial `n alc\tuirea unor enzime care con]in fier, sub form\ de hem
(C34H32O4N4Fe - grupul prostetic al hemoglobinei), precum [i a unor substan]e
organice cu rol de transportori. Fierul este un activator al unor enzime ca:
aldoza, arginoza, dipeptidaza.
Plantele iau fierul din sol sub forma ionilor de Fe2+ [i `n mai mic\
m\sur\ de Fe3+. Absorb]ia ionului de Fe2+, este posibil\, datorit\ capacit\]ii
r\d\cinilor de a reduce Fe3+ `n Fe2+, fiind mai u[oar\ `n condi]iile unui pH acid.
Absorb]ia fierului din sol de c\tre plante, este stnjenit\ de valorile
ridicate ale pH-ului [i de o serie de ioni prezen]i `n solu]ia nutritiv\, Cu2+,
Mn2+, Zn2+, Ca2+, Mg2+, care pot provoca caren]e induse de fier. Din r\d\cin\
fierul este transferat spre p\r]ile aeriene, prin xilem, sub form\ de citrat feros,
c\tre frunze. Mobilitatea fierului `n plante este sc\zut\, el fiind greu transferat
din frunzele mature `n cele tinere, motiv pentru care caren]ele `n fier apar de la
vrful plantei.
Con]inutul plantelor `n fier variaz\ `n raport cu specia [i organul
analizat, de la ordinul zecilor pn\ la ordinul sutelor de ppm.
Speciile mari consumatoare de fier, sunt: salata, spanacul, porumbul,
cartoful, sfecla pentru zah\r.
Caren]a `n fier. Insuficien]a Fe, `n nutri]ia plantelor determin\
`ncetinirea ritmului de cre[tere a r\d\cinilor, ca urmare a distrugerii
hormonului vegetal, auxina. Caren]a produce perturb\ri `n sinteza clorofilei, `n
metabolismul ARN, `n structura cloroplastelor. Fenomenul cel mai d\un\tor
pentru produc]ie, este apari]ia clorozei ferice care se manifest\ pe frunzele din
etajele superioare ale plantelor. Frunzele `ncep s\ capete o culoare galben\ ca
l\mia, pn\ la galben-albicioas\, nervurile principale r\m\nnd verzi.
Simptomele sunt asem\n\toare cu cele ale caren]ei `n magneziu sau azot, cu
deosebirea c\ nu apar pete brune necrotice.
Cloroza feric\, nu apare `ntotdeauna datorit\ insuficien]ei Fe2+, ci [i
unui blocaj, al Fe2+ de c\tre carbonatul de calciu (cloroz\ indus\).
Cloroza feric\, este frecvent `ntlnit\ la vi]a de vie, pomi [i arbu[ti
fructiferi, tomate, soia, fasole, manifestndu-se `ndeosebi `n prim\verile reci [i
umede.
5.6.1.2. Prezen]a fierului `n natur\
~n litosfer\, fierul ocup\ ca pondere locul 4, dup\ O, Si, Al,
reprezentnd 4,7-5,1 `n % din greutate (Vinogradov, 1949). ~n interiorul
104

geosferei fierul se afl\ `n stare nativ\, metalic\; `n calcosfer\ numai `n

combina]ii, oxizi, sulfuri, carbona]i, silica]i. ~n rocile magmatice, metamorfice
[i sedimentare fierul se g\se[te sub form\ de minerale.
~n hidrosfer\, fierul provine `n general din reac]iile de disociere:
Fe(OH )3 - - - - Fe3+ + 3 OH - 1. Con]inutul `n fier din apele marine [i
oceanice este cuprins `ntre 0,002 [i 0,2 ppm, iar `n apele rurilor de 0,1-10
ppm.
~n sol, fierul se g\se[te, `n diferite minerale, `n principal sub form\ de
oxizi amfoteri [i hidroxizi; `n orizonturile de la suprafa]\ cei mai abunden]i
sunt oxizii ferici hidrata]i. Con]inutul `n fier total `n orizonturile de la suprafa]\
este `n medie de 1,5-l1,0% (10000-100000 ppmn).
~n general, solurile con]in suficient fier solubil necesar nutri]iei
plantelor, insuficien]a lui `n sol, fiind cauzat\ de o serie de factori dintre care
cei mai importan]i sunt: con]inutul ridicat `n calciu [i reac]ia alcalin\.
5.6.1.3. Formele fierului din sol
Fierul total al solului este constituit din trei forme:
- fierul neschimbabil: este un component al unor minerale ca:
muscovit (< 3% Fe), hornblend\ (< 15% Fe), augit (< 10% Fe), olivin\ (324% Fe), precum [i a unor minerale argiloase; montmorillonit (< 21% Fe), illit
(1-3% Fe).
- fierul schimbabil, re]inut la complexul adsorbtiv al solului sub
forma ionilor Fe2+ [i Fe3+ care `n urma reac]iilor de schimb pot trece `n solu]ia
solului.
- fierul din solu]ia solului, este forma direct accesibil\ plantelor,
reprezentat\ prin ionii de Fe2+, Fe3+, Fe(OH)2+. Cantit\]ile de fier care se g\sesc
`n solu]ia solului sunt foarte mici, `n compara]ie cu fierul total [i variaz\ cu
tipul de sol, pH-ul, textura, gradul de satura]ie `n baze, fiind cuprinse `ntre 1,5l9 ppm Fe.
Acizii humici [i acizii organici, rezulta]i `n urma descompunerii
materiei organice formeaz\ cu fierul, chela]i, din care fierul este mai accesibil
plantelor, `n mediu neutru sau alcalin, dect `n cel acid. Acest lucru explic\
rezisten]a plantelor la cloroz\ feric\, pe solurile bogate `n materie organic\.
5.6.1.4. Produse utilizate ca `ngr\[\minte cu fier
~n scopul combaterii caren]ei de fier (cloroza) se folosesc o serie de
s\ruri anorganice sau organo-minerale.
Sulfatul de fier - FeSO4.7H2O. Cunoscut [i sub numele de calaican, se
ob]ine industrial prin introducerea fierului `n acid sulfuric (20-30%). Se
prezint\ ca o sare cristalin\ de culoare albastru-verzui. Este solubil\ `n ap\;
15,6 g la 100 ml ap\ la 20 oC. Con]ine 20,1% Fe sau 28% Fe2O3. ~n contact cu
aerul pierde apa de cristalizare, iar fierul bivalent, trece `n fier trivalent.
Chela]ii de fier, se folosesc `n combaterea clorozei ferice din anul
1951. Ei reprezint\ o grup\ de compu[i complec[i organo-minerali, cu `nsu[iri
fizico-chimice care m\resc eficien]a fierului `n combaterea clorozei. Sunt
solubili `n ap\, stabili la ac]iunea microorganismelor, fierul eliberndu-se
treptat, ceea ce face s\ nu fie re]inut cu u[urin]\ de coloizii solului. Din aceast\
grup\ fac parte urm\torii produ[i:
Na2Fe-EDTA, (Versena) - sare de sodiu [i fier a acidului
etilendiaminotetraacetic. Are un con]inut de 5-14% Fe.
NaFe-EDTA
sare
de
sodiu
[i
fier
a
acidului
dietilentriaminopentaacetic, cu 10% Fe.
105

NaFe-HEEDTA - sare de sodiu [i fier a acidului

hidroxietiletilendiaminotetraacetic, cu 5-9% Fe.
Alte s\ruri cu fier, ce pot fi administrate pentru combaterea caren]ei `n
fier sunt: oxidul feros (FeO) cu 77% Fe, oxidul feric (Fe2O3) cu 69% Fe; sulfat
feros de amoniu (NH4)2SO4.FeSO4.6H2O cu 14% Fe; sulfat feric
Fe2(SO4)3.4H2O cu 23% Fe; sequestrene 138%Fe.
5.6.1.5. Aplicarea `ngr\[\mintelor cu fier
Cloroza feric\, apare frecvent pe solurile calcaroase, cu pH-ul alcalin
precum [i pe solurile amendate recent cu doze mari de carbonat de calciu.
Prezen]a ionilor de calciu `n cantitate mare `n solu]ia solului, `mpiedic\
absorb]ia ionilor de Fe2+, ca urmare a caracterului antagonist (cloroz\ indus\).
~n scopul caracteriz\rii poten]ialului solurilor `n ceea ce prive[te
apari]ia fenomenului de cloroz\ feric\, `n special la vi]a de vie, se folosesc ca
parametri calciul activ [i indicele puterii de clorozare.
Indicele puterii de clorozare (IPC), dup\ Juste [i Pouget (1972) este dat
de raportul dintre calciu activ [i fierul u[or extractibil.
%CaCOactiv 10 4
IPC =
[Fesolubil ] 2 ppm
Valoarea IPC, este cuprins\ `ntre 0 [i 200. ~n func]ie de acest indice
poten]ialul de clorozare a solului se apreciaz\ astfel: valori mai mici de 5
indic\ faptul c\ solurile nu au putere de clorozare; 6-10, poten]ial clorozant
sc\zut; 11-25, poten]ial clorozant mijlociu; 26-50, poten]ial clorozant ridicat;
valori mai mari de 51, indic\ soluri cu poten]ial clorozant foarte ridicat.
Combaterea clorozei ferice, la vi]a de vie se face `n primul rnd, prin
prevenirea ei, utiliznd la plantare, portaltoi corespunz\tori cu capacitatea de
clorozare a solului. ~n cazul apari]iei clorozei `n planta]iile viticole, se fac
stropiri foliare `n perioada de vegeta]ie cu s\ruri de fier: FeSO4.7H2O solu]ie
0,2-0,5%, Fe-EDTA solu]ie, 0,02% (0,5-1,1 kg Fe/ha).
~n livezi, cloroza feric\ se combate prin aplicarea `n sol a s\rurilor
anorganice (calaocan, oxid feros, sulfat feric), `n doze de 5-10 kg Fe/ha, `n
func]ie de gradul de solubilitate a produsului.
Produsul Sequestrene 138 Fe , se folose[te `n doz\ de 40-60 kg/ha, `n
cazul tratamentului general
Compu[ii cu Fe de tip chelat, se administreaz\ `n doze de 2-9 kg/ha,
folosindu-se 12-24 g/pom, iar pe solurile calcaroase 100-200 g/pom; efectul
remanent se manifest\ 1-2 ani.
Aplicarea extraradicular\, a `ngr\[\mintelor este mai avantajoas\ din
punct de vedere economic. ~n perioada de repaus, `n livezi se aplic\ stropiri cu
solu]ii de 3-5% FeSO4.7H2O (300 l/ha) sau `n timpul vegeta]iei cu solu]ii `n
concentra]ie de 0,04-0,08% neutralizate cu 0,15% var stins. Pot fi utiliza]i [i
compu[i chelatici ai fierului cu molecule complexe cu fier `n stare ionic\, care
sunt absorbi]i [i apoi se desfac `n plant\, `n doze de 0,5-1,1 kg/ha. De
asemenea compu[ii chelatici pot fi aplica]i `n livezi, odat\ cu apa de irigare `n
doze de 0,3-1,3 kg/ha Fe (NaFe-EDTA).
Din punct de vedere al sensibilit\]ii fa]\ de caren]a de fier, plantele pot
fi grupate astfel:
- plante foarte sensibile: conopida, fasolea, iarba de Sudan, orez, orz,
sfacl\, spanac, soia, c\p[un, zmeur, vi]a de vie, pomi gructiferi (nuc, gutui,
piersic, cire[);
- plante sensibile: cartof, in, ]elin\, lucern\, ov\z, porumb, tomate,
varz\, gulie, m\r, p\r, prun;
106

- plante cu sensibilitate sc\zut\: castrave]i, gru, secar\, floarea

soarelui, rapi]\.
~n scopul prevenirii clorozei ferice, se recomand\ aplicarea
urm\toarelor m\suri tehnice:
- altoirea pe portaltoi care sunt rezisten]i la cantit\]i mari de CaCO3
activ. ~n acest sens foarte susceptibil\ la cloroza feric\ este vi]a de vie altoit\
pe Riparia Gloire, moderat susceptibil\ pe Kober 5BB, Teleki 8B [i foarte
pu]in susceptibil\ la cloroz\ este vi]a de vie altoit\ pe portaltoi, Chasselas x
Berlandieri 41B, 140 Ruggeri [i Fercal;
- administrarea de `ngr\[\minte chimice cu reac]ie fiziologic acid\,
care m\resc activitatea Fe2+, `n sol;
- administrarea unor doze mari de gunoi de grajd, bine descompus,
care con]ine substan]e cu `nsu[iri chelatice;
- subsolajul periodic al solului.
5.6.2. ~ngr\[\minte chimice cu mangan
5.6.2.1. Importan]a manganului `n nutri]ia plantelor
Manganul are un rol multiplu, `n organismele vegetale vii, ac]iunea lui
fiind strns legat\ de prezen]a fierului, cu care trebuie s\ se afle `ntr-un anumit
echilibru (raport, Fe/Mn = 1:1,5 - 2,5).
Manganul, are rol important `n unele sisteme enzimatice, activnd
enzimele oxidoreduc\toare: arginaza, decarboxilaza, peptidazele, hidrolazele.
~mpreun\ cu alte elemente (Fe, Cu, Zn) activeaz\ `n mod indirect procesul de
formare a clorofilei, particip\ `n procesul de asimilare a CO2, [i de fotosintez\.
Manganul ia parte la sinteza aminoacizilor, la metabolismul acizilor organici;
joac\ rol `n sinteza vitaminei C. Manganul m\re[te rezisten]a plantelor la
secet\, mic[ornd transpira]ia; `n acela[i timp confer\ rezisten]a plantelor la
con]inuturi ridicate de s\ruri solubile, datorit\ `nsu[irii de antagonism (Ca,
Mg, Fe, Cu, Mo) [i a intercondi]ion\rii cu al]i ioni (NH4+, NO3-, PO43-, K+,SO42). Manganul este absorbit de c\tre plante din solu]ia aolului, ca ion bivalent
Mg2+, ionii Mn3+ [i Mn4+, neputnd fi prelua]i de c\tre plante. La `nceput
fenomenul de absorb]ie este pasiv, apoi activ legat de procesul de metabolism.
Avnd o mobilitate ridicat\, el este translocat `n partea aerian\.
Con]inutul plantelor `n mangan, variaz\ `n limite foarte largi, `n func]ie
de specie [i de organul analizat, fiind cuprins `ntre 30 [i 500 ppm. Frunzele [i
organele de cre[tere ale plantelor, con]in cel mai mult mangan.
Caren]a `n mangan: se manifest\ de regul\ pe solurile organice [i `n
primul rnd pe cele care con]in carbona]i, cu un pH alcalin. Caren]a este foarte
bine reflectat\ prin concentra]ia manganului `n frunze, diagnosticarea foliar\
fiind criteriul principal de apreciere. Pentru majoritatea plantelor cultivate,
nivelul critic este de 15-20 ppm Mn2+, `n substan]a uscat\ a frunzelor.
La cerealele p\ioase caren]a se manifest\ prin decolor\ri galbencenu[ii, dispuse longitudinal `n [iruri paralele nervurilor. P\tarea galbencenu[ie, afecteaz\ parenchimul internervurial al frunzelor stindard [i a `nc\ 1-2
frunze `ncepnd cu treimea bazal\ a acestora. Reducerea rezisten]ei mecanice
a por]iunii afectate de p\tare, predispune frunzele la frngere. Dac\ caren]a
persist\, petele galben-cenu[ii sunt `nconjurate de benzi de culoare `nchis\. La
dicotiledonate deficien]a `n mangan se manifest\ prin cloroza reticular\ a
frunzelor din etajele superioare. Aspectul de cloroz\ reticular\ este dat de
clorozarea parenchimului [i de persisten]a nervurilor `n stare verde. La speciile
pomicole s\mn]oase, cloroza reticular\ confer\ frunzelor din vrful [i treimea
mijlocie a l\starilor, aspectul de "schelet de pe[te".
107

~n general, fenomenul de caren]\ `n mangan se manifest\ pe solurile

care con]in mai pu]in de 1,00 ppm Mn schimbabil, extractibil cu o solu]ie
normal\ [i neutr\ de acetat de amoniu.
5.6.2.2. Prezen]a manganului `n natur\
~n scoar]a terestr\ manganul se g\se[te `n propor]ie de 0,09 `n % de
greutate (Vinogradov, 1949).
~n sol, manganul se g\se[te `n compu[i care apar]in la trei st\ri de
oxidare (+2; +3; +4). Con]inutul `n Mn total, al solurilor din ]ara noastr\
variaz\ `n limite foarte largi de 175-1820 ppm, cele mai sc\zute valori ,sunt
specifice psamosolurilor (175-496 ppm Mn), [i luvisolurile albice, din
depresiunile montane (774 ppm Mn total). Con]inuturi ridicate `n Mn total se
`ntlnesc `n solurile brun-ro[cate (1012 ppm) [i vertisoluri (1189 ppm). ~n
general, se constat\ o cre[tere a con]inutului de Mn, de la solurile de step\ la
solurile de p\dure. Ca urmare a tendin]ei lui de a trece sub form\ de oxizi
superiori insolubili, manganul este mai pu]in afectat de procesul de levigare.
5.6.2.3. Formele de mangan din sol
~n sol manganul se g\se[te sub diferite forme, asociate la frac]iunea
mineral\ [i organic\ a solului. Din punct de vedere al gradului de solubilitate
pentru plante manganul din sol, prezint\ urm\toarele forme:
- mangan neschimbabil: cea mai mare parte a manganului din sol, se
afl\ sub form\ de oxizi greu solubili, precum [i sub form\ de hidroxizi. Oxizii
[i hidroxizii de mangan sunt prezen]i `n stare cristalin\ sau amorf\, sub form\
de pelicule, acoperind agregatele de structur\, sau sub form\ de cristale
r\spndite `n masa solului [i bobovine.
- manganul schimbabil: din rezerva total\ a solului de mangan, o
frac]iune foarte redus\ se g\se[te adsorbit\ la complexul coloidal al solului `n
form\ schimbabil\, cu Mn2+. Energia de adsorb]ie a Mn schimbabil, este
intermediar\ `ntre cea a Ca2+ [i Mg2+, variind `n func]ie de reac]ie, fiind mai
puternic\ la valori mai mari ale pH-ului, [i mai slab\, la valori mai mici de pH.
~n func]ie de roca de solificare [i de condi]iile de mediu (pH, Eh), con]inutul
solurilor `n mangan schimbabil, variaz\ `n limite foarte largi, de la 1-4000
ppm.
- manganul solubil: se g\se[te `n solu]ia solului, `n concentra]ii de 1-9
ppm, sub form\ de Mn2+. ~n solurile cu reac]ie acid\, ca [i `n cele
stagnohidromorfe, concentra]ia este mai ridicat\, `n timp ce `n solurile cu
reac]ie alcalin\ sau neutr\, precum [i `n cele bine aerate, concentra]ia este
foarte sc\zut\ (< 1 ppm). O frac]iune de mangan din solu]ia solului se afl\ sub
form\ de complec[i organici, care `n unele soluri reprezint\ forma dominant\.
Manganul solubil, `mpreun\ cu cel schimbabil [i cu formele u[or
reductibile constituie "manganul activ" din sol. ~n compara]ie cu manganul
total, con]inutul solurilor `n mangan activ, este mai redus (2-260 ppm Mn).
~ntre diferitele forme ale manganului se afl\ un echilibru dinamic [i
permanent. Acest echilibru este controlat de pH-ul solului, activitatea
microorganismelor, regimul de umiditate [i con]inutul `n materie organic\.
5.6.2.4. Folosirea `ngr\[\mintelor cu mangan
Ca `ngr\[\minte cu mangan, se folosesc o serie de compu[i anorganici
[i organici de Mn, frite sau reziduuri de la prelucrarea minereurilor de mangan.
108

Sulfatul de mangan MnSO4.4H2O. Este forma cea mai comun\,

existnd [i alte forme cristalizate cu 1, 3, 5, 6, 7 molecule de ap\. Se prezint\
ca o sare cristalizat\ `n sistemul monoclinic sau rombic, de culoare alb\ sau
roz. Con]ine 24,6% Mn [i 14,3% S. Solubil `n ap\.
Oxid manganos MnO, sare de culoare verzuie, insolubil\ `n ap\,
con]ine 41-68% Mn.
Bioxid de mangan MnO2, de culoare brun-negricioas\, insolubil `n
ap\, con]ine 63% Mn.
Carbonat de mangan MnCO3,cristalizat de culoare roz sau amorf de
culoare brun\, insolubil `n ap\, con]ine 31% Mn.
Chela]i de mangan de tipul MnEDTA; s\ruri solubile `n ap\, utilizate
`n tratamente foliare cu 8-12% Mn.
Zgurile ferimanganice, rezultate din prelucrarea minereurilor cu Mn,
con]in 9-15% Mn.
Superfosfat `mbog\]it cu mangan, con]ine 1,9-2,5% Mn, [i rezult\ `n
urma neutraliz\rii acidit\]ii libere cu MnCO3.
Fritte cu mangan (sticl\ solubil\), con]ine 10-25% mangan.
Aceste `ngr\[\minte se aplic\ `n sol, sau prin stropiri foliare. Cea mai
larg\ utilizare o are sulfatul de mangan. Administrarea `ngr\[\mintelor cu
mangan `n sol, se recomand\ pe cele cu reac]ie acid\, deficitare `n mangan [i
anume pe solurile turboase sau pe cele formate pe nisipuri cuar]ifere, unde
trecerea Mn `n forme insolubile are loc `n mai mic\ m\sur\. Dozele folosite
variaz\ `n func]ie de plant\, pH, con]inutul solului `n humus, textur\, produsul
folosit [i metoda de `ncorporare, fiind cuprinse `ntre 5-15 kg/ha.
Pe solurile cu reac]ie neutr\, alcalin\ sau pe cele bogate `n humus,
aplicarea Mn `n sol este mai pu]in eficient\, ca urmare a capacit\]ii lor de a
fixa manganul. Pe astfel de soluri se recomand\ aplicarea `ngr\[\mintelor cu
mangan `n benzi `n doze de 5-10 kg/ha, asociate cu `ngr\[\minte cu reac]ie
fiziologic acid\ (sulfat de amoniu).
Aplicarea `ngr\[\mintelor cu mangan, pe solurile alcalice, care con]in
carbona]i, au un efect temporar; pe aceste soluri se recomand\ aplicarea
m\surilor ameliorative care s\ modifice reac]ia (amendamente) [i poten]ialul
redox (scarific\ri), favoriznd formarea Mn2+ [i m\rind accesibilitatea lui
pentru plante.
Metoda administr\rii `ngr\[\mintelor cu mangan pe cale foliar\,
reprezint\ metoda cea mai rapid\ [i eficient\ de corectare a caren]ei de Mn,
recomandat\ `n cazul solurilor minerale [i organice carbonatice, a rocilor acide
supraamendate care au capacitate mare de fixare a Mn.
Tratamentul foliar, este mai economic, necesitnd cantit\]i mici de
`ngr\[\mnt, este compatibil cu diferite pesticide [i se poate aplica la apari]ia
primelor simptome de caren]\. Produsul cel mai folosit este sulfatul de
mangan. Rezultate bune se ob]in [i prin folosirea chela]ilor cu mangan
(MnEDTA), dar prezint\ inconvenientul c\ sunt mai scumpi.
La pomii fructiferi, tratamentele se fac, fie `n perioada de repaus
vegetativ fie timpul perioadei de vegeta]ie. Concentra]ia solu]iei `n cazul
tratamentelor f\cute `n perioada de repaus vegetativ este de 4-5% (500-600
l/ha) [i mai sc\zut\, de numai 0,1% `n cazul tratamentelor `n timpul perioadei
de vegeta]ie. ~n acest ultim caz se recomand\ ca solu]ia de sulfat de Mn, s\ fie
neutralizat\ cu o solu]ie de hidroxid de calciu 0,1%, pentru evitarea
fenomenului de fitotoxicitate. Caren]a `n mangan la pomii fructiferi poate fi
`nl\turat\ sau prevenit\ [i `n urma tratamentelor cu fungicide, Maneb (20%
Mn) [i Mancozeb (16% Mn).
Dup\ ac]iunea favorabil\ a Mn, asupra cre[terii [i dezvolt\rii, plantele
pot fi clasificate astfel:
109

- plante foarte sensibile: fasolea, soia, castrave]i, spanac, dovleac, praz,

plantele din p\[unile naturale, nuc, m\r, piersic, cais;
- plante sensibile: cartof, gru, in, maz\re, varz\;
- plante pu]in sensibile : secar\, porumb.
5.6.3. ~ngr\[\minte cu zinc
5.6.3.1. Importan]a zincului `n nutri]ia plantelor
Zincul particip\ `n metabolismul proteic, `n sinteza acizilor
ribonucleici, a glucidelor, a vitaminelor B, C [i P, precum [i la formarea
clorofilei. ~n metabolismul proteic Zn, favorizeaz\ sinteza ARN, care la rndul
s\u controleaz\ sinteza proteinelor. ~n metabolismul glucidelor, Zn activeaz\
enzimele din grupa endazelor.
Zincul, are un rol foarte important `n activitatea sintezei triptofanului,
care este un produs intermediar al auxinei (acidul indolilacetic). El este
implicat `n reducerea nitra]ilor, `n favoarea aminoacizilor aromatici, sinteza [i
`ncorporarea tirozinei, C6H4OHCH2CHNH2COOH, `n proteine [i a uracilului,
HNC(O)NHC(O)CHCH, `n molecula de ARN.
Cerin]ele plantelor pentru Zn. Plantele preiau zincul din sol sub form\
de ion, Zn2+. Absorb]ia ionului de Zn2+, se desf\[oar\ la `nceput ca un proces
fizic, de schimb de ioni [i difuziune, iar ulterior procesul este metabolic.
Procesul de absorb]ie a zincului se reduce puternic `n cazul temperaturilor
sc\zute [i `n condi]ii de anaerobioz\, de stagnare a apei, precum [i `n condi]iile
unui pH alcalin [i a unui con]inut ridicat de fosfa]i mobili.
Zincul, se acumuleaz\ `ndeosebi `n r\d\cini (peste 90% din Zn existent
`n plant\), apoi `n frunze, boabe [i nodurile tulpinilor la cereale. Con]inutul
plantelor `n zinc este de ordinul zecimilor dintr-un procent.
Se consider\ o nutri]ie normal\ cu Zn a plantelor, atunci cnd
concentra]ia acestuia `n frunze este de 20-100 ppm Zn.
Caren]a `n zinc.. ~n ]ara noastr\ caren]a a fost sesizat\ pentru prima
dat\ `n 1966 la porumbul cultivat pe soluri carbonatice, ulterior fenomenul
extinzndu-se [i pe alte soluri, favorizat de dozele mari de `ngr\[\minte
minerale [i `ndeosebi de cele cu fosfor.
Speciile foarte sensibile la caren]a `n zinc sunt: porumbul, fasolea,
ricinul, inul, hameiul, iar dintre pomii fructiferi, m\rul, piersicul [i p\rul.
Sensibilitate moderat\ manifest\, soia, cartoful, sfecla pentru zah\r, lucerna,
trifoiul, ceapa. Cerealele p\ioase, maz\rea, ierburile perene sunt mai pu]in
sensibile la caren]a `n zinc. Cercet\rile efectuate `n ]ara noastr\ au eviden]iat
c\ porumbul este cel mai sensibil la caren]a `n zinc [i `n special hibrizii tardivi,
cu ritm lent de cre[tere `n prima parte a perioadei de vegeta]ie.
Simptomele caren]ei `n zinc, sunt asem\n\toare cu cele de Fe, Mn sau
Mg [i se manifest\ de regul\ prin limitarea cre[terii, reducerea m\rimii
frunzelor, clorozarea spa]iului dintre nervuri, urmat\ de brunificare [i
necrozare. Caren]a se manifest\ la diferite specii de plante, cu anumite
particularit\]i:
- la porumb, cnd plantele au 4-5 frunze, pe treimea inferioar\ a
frunzelor apar `ntre nervuri pete clorotice ce progreseaz\ rapid, formnd dou\
dungi largi, albicioase, aproape translucide, de o parte [i de alta a nervurii
principale. Plantele de porumb au internodiile scurte [i dezvoltarea este
`ntrziat\.
- la fasole [i soia, caren]a se manifest\ la 3-4 s\pt\mni de la r\s\rire,
prin clorozarea spa]iului dintre nervuri, urmat\ de necrozarea frunzelor.

110

Frunzele sunt asimetrice cu marginile neregulate. Cre[terea [i dezvoltarea

plantelor sunt stnjenite, `nflorirea [i maturarea fiind `ntrziate.
- la vi]a de vie, insuficien]a se manifest\ prin frunze mici, cu margini
foarte neregulate, spa]iul dintre nervuri clorozat, ramuri scurte, boabe mici.
Boabele au semin]e, spre deosebire de caren]a `n bor, la care semin]ele lipsesc.
- la pomii fructiferi, caren]a se manifest\ pe l\starii anuali prin
`ncetinirea cre[terii, scurtnodarea, dispunerea frunzelor `n "rozet\",
decolorarea galben verzuie a parenchimului frunzelor [i slaba dezvoltare a
acestora.
~n general, caren]a Zn, apare `n cazul `n care concentra]ia lui `n frunze
se situiaz\ sub 15-20 ppm.
5.6.3.2. Prezen]a zincului `n natur\
~n litosfer\, Zn se g\se[te `n % de greutate de 0,005, fiind pe locul 25
(Vinogradov, 1949). El se afl\ numai sub form\ de combina]ii, mineralele,
cele mai abundente fiind reprezentate de sulfuri (blend\, ZnS) [i oxizi (zincit,
ZnO; franklit, Zn,Mn Fe2O4,etc). Rocile sedimentare au un con]inut foarte
variabil `n Zn, 6-76 ppm, el concentrndu-se `n cantit\]i mai mari `n frac]iunile
argiloase.
~n hidrosfer\, zincul se afl\ `n medie `n concentra]ie de 0,01 ppm.
~n sol, con]inutul de Zn total, prezint\ varia]ii mari, de la urme la 300
ppm, valorile cele mai `ntlnite fiind `n jur de 50 ppm. Zincul accesibil
plantelor este de 0,4-9,4 ppm.
5.6.3.3. Formele zincului din sol
~n sol zincul, se afl\ `n diferite forme, deosebite sub raportul
accesibilit\]ii pentru plante, variind de la forme solubile `n ap\, prezente `n
solu]ia solului, la forme puternic re]inute, inaccesibile plantelor.
Zincul total din sol. ~n orizontul superior al solurilor din ]ara noastr\,
cu utilizare agricol\, con]inutul de Zn total este cuprins `ntre 11 [i 97 ppm
(Irina B\jescu, 1970), cu valori predominante `n intervalul 40-70 ppm Zn.
Con]inuturile cele mai mici de zinc le au psamosolurile s\race `n coloizii
minerali [i organici, sub 20 ppm, `n timp ce vertisolurile [i molisolurile cu
textur\ argiloas\, au con]inuturile cele mai ridicate `n zinc, 80-90 ppm.
Rezerve mari de Zn total se `ntlnesc [i la litosolurile bogate `n argil\ (> 80
ppm), precum [i la solurile turbogleice [i turboase din Delta Dun\rii.
Distribu]ia Zn, pe profil este relativ uniform\ la solurile b\lane,
cernoziomuri [i cernoziomuri cambice, `n timp ce la cernoziomurile
argiloiluviale [i argilovisoluri, distribu]ia Zn, urm\re[te curba argilei, adic\
un minimum `n orizontul superior, [i un maximum `n orizontul Bt.
Zincul accesibil plantelor. Este reprezentat de frac]iunea extractibil\ `n
solu]ie de HCl 0,1 N sau `n Na2EDTA (etilendiaminotetraacetat de sodiu) 0,05
M, din orizontul superior al solurilor. Con]inutul de Zn, extractibil `n HCl 0,1
N, este de 0,4-9,4 ppm, reprezentnd 2,3-16,6% din rezerva total\ de Zn.
Concentra]ia de Zn, accesibil\ plantelor este foarte mult influen]at\ de reac]ia
solului, `ntre pH [i con]inutul `n Zn solubil, fiind o strns\ corela]ie.
Influen]a fosforului asupra mobilit\]ii Zn. La un nivel ridicat al st\rii
de aprovizionare a solului `n fosfor, are loc o reducere a con]inutului `n Zn
accesibil plantelor, ca urmare a insolubiliz\rii prin formarea Zn3(PO4)2 precum
[i prin inactivarea reciproc\ a acestor elemente la nivelul r\d\cinilor plantelor.

111

Indicele de caren]\ de Zn (ICZn), este definit ca fiind valoarea

raportului dintre con]inutul de Zn accesibil plantelor din sol, corectat cu un
factor de reac]ie [i con]inutul de fosfor accesibil din sol.
Znmobil FR 100
unde:
ICZn =
P AL
Zn mobil din sol, determinat prin extrac]ie cu EDTA + (NH4)2CO3 la
pH 8,6, exprimat `n ppm;
PAL = con]inutul de fosfor accesibil din sol, determinat prin metoda
Egner-Riehm-Domingo, exprimat `n ppm;
FR = factor de reac]ie, care se calculeaz\ `n func]ie de pH, dup\ una
din rela]iile:
- pentru solurile cu pH-ul suspensiei apoase mai mic de 8,0
FR = 1,3 pH - 0,11 pH2 - 2,82
- pentru solurile cu pH-ul `n ap\ mai mare de 8,0
Fr = (1,3 pH - 0,11 pH2 - 2,82) + (pH -8)(0,05 pH)
Semnifica]ia, valorilor indicelui de caren]\ de Zn, este prezentat\ `n
urm\torul tabel
Limite de apreciere a probabilit\]ii de caren]\ de zinc
Probabilitatea
Mare
Apreciabil\ Mijlocie Mic\
Foarte mic\
caren]ei de Zn
I.C.Zn
< 1,7
1,7 - 3,4
3,4 - 5,1 5,1 - 6,8 > 6,8
Un alt indice propus pentru prognoza caren]ei `n zinc `n leg\tur\ cu
con]inutul solurilor `n fosfor mobil, este "indicele reac]iei - fosfa]i mobili"
(I.R.P.M.).
90 - 10pH
I.R.P.M. =
P AL
Acest indice serve[te [i la stabilirea dozelor de `ngr\[\minte cu zinc, `n
asolamentele cu porumb, fasole [i alte plante sensibile la caren]\, cultivate pe
solurile cernoziomice din Estul [i Sud-Estul ]\rii. Semnifica]ia valorilor
indicelui reac]iei-fosfa]i mobili, este prezentat\ `n urm\torul tabel:
Limite de apreciere a probabilit\]ii de caren]\ de zinc
Probabilitatea
Foarte
Mare
Apreciabil\ Mijlocie
Mic\
caren]ei de Zn
mic\
I.R.P.M.
<0,288 0,288-0,384 0,385-0,576 0,577-1,165 >1,165
5.6.3.4. Folosirea `ngr\[\mintelor cu zinc
Corectarea deficien]ei cu zinc, se face prin aplicarea `ngr\[\mintelor
cu zinc `n sol, stropiri foliare sau prin tratarea semin]elor `nainte de sem\nat.
~n acest scop se folosesc produse chimice cu zinc, reziduuri industriale care
con]in zinc, `ngr\[\minte chimice `mbog\]ite cu Zn, `ngr\[\minte organice.
Dintre produsele chimice, se folosesc: sulfatul de Zn monohidratat,
ZnSO4.H2O cu 35% Zn, sulfatul de Zn heptahidratat, ZnSO4.7H2O cu 23% Zn,
sulfatul bazic de Zn, ZnSO4.4Zn(OH)2 cu 55% Zn; oxidul de Zn, ZnO cu 80%
Zn; carbonatul de Zn, ZnCO3 cu 52% Zn; chela]ii de Zn cu 9-14% Zn.
Dintre sulfa]ii de zinc, cel mai folosit este sulfatul heptahidratat. Se
prezint\ ca o sare cristalizat\ `n sistemul rombic, f\r\ culoare, eflorescent\,
solubil\ `n ap\. Se administreaz\ speciilor sensibile la caren]\, pe soluri cu
ICZn mai mic de 3,4 [i IRPM, mai mic de 0,6. Dozele sunt cuprinse `ntre 5-11
kg/ha. Aplicarea `n benzi s-a dovedit a fi cea mai eficient\ pe solurile acide.
La pomii fructiferi [i la vi]a de vie tratamentele foliare s-au dovedit
deosebit de eficace. Concentra]ia solu]iei de Zn, pentru pomii fructiferi variaz\
112

`ntre 0,3 [i 6%, `n timp ce la vi]a de vie se folosesc solu]ii mai diluate, 0,0050,025%. Solu]ia de sulfat de Zn, folosit\ la stropiri, se neutralizeaz\ cu
Ca(OH)2, `n vederea prevenirii arderii frunzelor [i a v\t\m\rii fructelor,
determinat\ de hidroliza acid\ a sulfatului de Zn. Tratamentul cu sulfat de
zinc, poate fi aplicat [i la s\mn]\, prin pudrarea acesteia cu un amestec de
sulfat de zinc [i pudr\ de talc, `n doz\ de 8-80 g ZnSO4 pentru 100 kg
s\mn]\.
Oxidul de zinc, anhidru. Se prezint\ ca o pulbere amorf\, alb\ sau
u[or g\lbuie, greu solubil\ `n ap\. Se administrear\ pe solurile cu ICZn < 3,4
[i IRPM < 0,6, `n doze de 7,5-15,0 kg/ha.
Chela]ii de zinc, de tipul ZnDTPA (dietilen-triamino-penta-acetat de
Zn), ZnEDTA (etilen-diamino-tetra-acetat de Zn), [i ZnEDDHA (etilendiamino-di-O-hidroxifenil acetat de Zn), dau foarte bune rezultate `n
corectarea caren]ei de Zn, mai ales pe solurile carbonatice. Acest lucru se
datoreaz\ solubilit\]ii lor ridicate `n condi]iile unui pH alcalin, precum [i
faptului c\, r\mn `n form\ nedisociat\ `n solu]ia solului, fiind mai pu]in
re]inu]i prin adsorb]ie. Dozele folosite sunt mai reduse de 0,3-1,3 kg/ha; de
regul\ doza aplicat\ este de cinci ori mai mic\, dect a sulfatului de zinc.
~n horticultur\, se folosesc ca fungicide o serie de chela]i ce con]in Zn,
ca Zinebul (22% Zn), Ziramul (16% Zn), sau Mancozeb (2% Zn). Acestea
aplicate sistematic, pot satisface cerin]ele pomilor `n acest element.
Reziduurile industriale, pot reprezenta o surs\ important\ de Zn. ~n
aceast\ grup\ pot fi incluse cenu[a de pirit\ de la Valea C\lug\reasc\ [i zgura
metalurgic\ de la Combinatul chimic Trn\veni.
~ngr\[\mintele organice, provenite din complexele zootehnice,
constituie o surs\ important\ de Zn. Astfel dejec]iile de taurine con]in `n medie
552 ppm Zn, cele de porcine 406 ppm Zn, iar cele de p\s\ri 447 ppm Zn
(Vintil\, I. [i colab., 1978).
Introdus `n sol Zn, este folosit anual de c\tre plante `ntr-o propor]ie
relativ mic\, cea mai mare parte contribuind la cre[terea rezervei de Zn din sol.
~n condi]ii de cmp, efectul remanent al fertiliz\rii cu zinc, se manifest\ `ntre 2
[i 8 ani, acest lucru fiind influen]at de tipul de sol, plant\, doza [i sursa de Zn
folosit\.

5.6.4. ~ngr\[\minte chimice cu bor

5.6.4.1. Importan]a borului `n nutri]ia plantelor
Borul este unul din cele mai importante microelemente pentru nutri]ia
plantelor. El particip\ la numeroase procese biochimice [i fiziologice [i
anume: metabolismul acizilor nucleici; metabolismul auxinelor; metabolismul
substan]elor proteice [i pectice; translocarea glucidelor, activarea unor enzime
ca: polifenoloxidaza, peroxidaza, catalaza.
Borul influen]eaz\ favorabil germinarea semin]elor [i diviziunea
celular\, regleaz\ procesele osmotice [i contribuie la men]inerea st\rii de
turgescen]a a celulelor. Prezint\ un rol hot\rtor `n procesul de fructificare
(diviziunea organelor florale), sporirea rezisten]ei la boli [i la ger a plantelor.
Cerin]ele plantelor pentru bor. Con]inutul plantelor `n bor, variaz\ `n
limite foarte largi de la 5 ppm la 654 ppm `n func]ie de specie. Organele de
plant\ care con]in cel mai mult bor sunt cele de reproducere (antere, stil,
stigmat, ovar) fapt ce explic\ rolul borului `n procesul de fructificare.
113

Borul, este absorbit de plante prin r\d\cini sub form\ de ion hidratat
B(OH)4- sau ca ion al acidului boric - H2BO3-. Translocarea borului `n plant\,
se face sub forma compu[ilor organo-borici, care trec u[or prin membrana
celular\.
Plantele care manifest\ cerin]e ridicate fa]\ de bor sunt: r\d\cinoasele
(sfecla pentru zah\r, sfecla furajer\, morcovul, ]elina); lucerna, floarea
soarelui, bumbacul, alunele de p\mnt, unele specii pomicole (m\rul, cire[ul,
piersicul, vi[inul).
Cerin]e moderate manifest\ tomatele, varza, spanacul, morcovul,
ridichele, trifoiul, tutunul, p\rul, arbu[tii fructiferi [i vi]a de vie. Pu]in exigente
sunt urm\toarele specii: grul, ov\zul, porumbul, sorgul, soia, fasolea,
cartoful.
~n general, necesit\]ile de bor, ale plantelor dicotiledonate sunt mai
mari comparativ cu cele ale monocotiledonatelor. ~n timp ce o recolt\ de
porumb siloz extrage din sol 40-90 g B/ha/anual, o recolt\ de lucern\ extrage
aproximativ 1-2 kg B/ha/anual.
O nutri]ie normal\ cu bor a plantelor corespunde unui con]inut `n masa
lor vegetal\ cuprins `ntre 20 [i 100 ppm.
Caren]a [i toxicitatea borului. Simptomele caracteristice caren]ei `n
bor se manifest\ prin: uscarea vrfurilor de cre[tere, dezvoltarea rapid\ a
l\starilor secundari la care vrfurile de cre[tere se usuc\ `n scurt timp;
r\sucirea [i deformarea frunzelor din etajele superioare, clorozarea organelor
tinere de cre[tere; reducerea `nfloritului; fructe deformate, incomplet
dezvoltate; formarea de cr\p\turi pe pe]iol, tulpini [i uneori pe fruct, formarea
de pete necrotice.
La sfecla pentru zah\r [i cea furajer\, simptomul specific caren]ei este,
putregaiul inimii. La floarea soarelui caren]a se manifest\ prin `ng\lbenirea [i
deformarea frunzelor tinere, tulpin\ ramificat\ cu mai multe capitole. La
castrave]i insuficien]a `n bor se manifest\ prin fructe deformate, cr\pate, cu
pete brune `n tulpina superioar\. La vi]a de vie, insuficien]a borului poate fi
una din cauzele fenomenului de "m\rgeluire".
St\rile de caren]\ la plante sunt indicate de con]inutul `n bor al
frunzelor, cuprins `n general sub 15-20 ppm, la cereale nivelul critic fiind mai
cobort, sub 5 ppm.
La sfecla de zah\r, nivelul critic este mai ridicat (< 35-40 ppm B) ca
urmare a preten]iilor mai mari fa]\ de acest microelement.
Majoritatea plantelor de cultur\ sunt sensibile la excesul de bor.
Apari]ia fenomenului de toxicitate este mai mult accidental\, determinat de
folosirea local\ a unor doze mari de B. Din punct de vedere al toleran]ei la bor
plantele au fost grupate `n trei categorii:
- plante sensibile, care suport\ concentra]ii de bor de 0,5-1,0 ppm din
care fac parte pomii fructiferi (m\r, piersic, cire[, prun, nuc), vi]a de vie,
lupinul [i soia;
- plante moderat tolerante, care se dezvolt\ normal la con]inuturi de 15 ppm B, din care fac parte: orzul, ov\zul, grul, porumbul, cartoful,
bumbacul, ]elina, varza, tutunul, tomatele;
- plante tolerante, `n care intr\ lucerna (pn\ la 99 ppm), trifoiul (59
ppm), sfecla pentru zah\r, salata, ceapa.
Simptomele de toxicitate se manifest\ diferit: la cereale tulpinile se
coloreaz\ `n ro[u-purpuriu, vrful frunzelor se `ng\lbene[te [i pe limb apar
pete brune; la vi]a de vie primele simptome apar pe crcei sub form\ de
`ngro[\ri noduroase, de culoare brun-`nchis\; la maz\re limbul frunzelor se
necrozeaz\ pe margini.

114

~n ]esuturile acestor plante afectate de exces de bor, s-a constatat

acumul\ri foarte mari de 1000-1500 ppm [i chiar mai mari de 1500 ppm.
Excesul de bor poate fi cauzat de utilizarea la iriga]ie a unor ape cu
concentra]ii ridicate `n acest element (> 1 mg B/l); de folosirea cenu[elor de la
furnale ca `ngr\[\mnt, sau a composturilor rezultate din gunoaiele or\[ene[ti.
Borul `n sol. Con]inutul scoar]ei terestre `n bor este aproximativ de 50
ppm. Borul din sol `[i are originea `n rocile de solificare, sursa primar\
reprezentnd-o rocile magmatice. De asemenea [i micele sunt minerale
constitutive ale rocilor magmatice care con]in bor `n cantit\]i `nsemnate.
Rocile sedimentare care con]in cantit\]i mai mari de bor dect cele
magmatice, el fiind asociat cu mineralele argiloase din grupa illitului.
Con]inutul total de bor din orizontul superior al solurilor din ]ara
noastr\ variaz\ `ntre 12-148 ppm, valorile cele mai sc\zute fiind specifice
psamosolurilor, iar cele mai ridicate solurilor halomorfe. Molisolurile con]in
26-68 ppm B total, psamosolurile, 12-18,3 ppm B total, `n timp ce solurile
halomorfe au un con]inut ridicat, cuprins `ntre 43,7-148,1 ppm B total.
Borul solubil (hidrosolubil) accesibil variaz\ `n limite foarte mari `n
startul arabil al solurilor din ]ara noastr\ (0,05-21,2 ppm), valorile minime
fiind specifice luvisolurilor albice, iar cele maxime solonceacurilor [i
solone]urilor salinizate. Solurile brune luvice [i luvisolurile albice au un
con]inut foarte sc\zut `n bor (< 0,3 ppm) solubil, ca urmare a mobilit\]ii mari a
lui `n condi]iile reac]iei acide, [i a intensit\]ii procesului de levigare.
Con]inuturi sc\zute `n bor hidrosolubil, au psamosolurile [i solurile aluviale cu
textur\ grosier\ (< 0,15 ppm) pe care pot s\ apar\ fenomene de caren]\ la
plantele cu exigen]\ ridicat\ la nutri]ia cu bor (m\r, vi[in, sfecl\ pentru zah\r).
Dintre factorii care influen]eaz\ accesibilitatea borului pentru plante
mai importante sunt:
- textura, la acela[i con]inut de bor `n sol, accesibilitatea pentru plante
este mai ridicat\ la solurile cu textur\ grosier\ [i mijlocie [i mai sc\zut\ la cele
cu textur\ fin\;
- reac]ia solului, `n condi]ii de reac]ie acid\ absorb]ia borului, este mai
intens\ dect `n condi]ii de reac]ie neutr\ [i mai ales alcalin\, `n domeniul pHului 4,7-6,3, absorb]ia fiind relativ uniform\ [i redus\ la valori pH peste 6,3;
- materia organic\, influen]eaz\ accesibilitatea B, prin re]inerea
par]ial\ `n compu[i greu accesibili pentru plante;
- condi]iile climatice, mai ales seceta intensific\ fenomenul de
insuficien]\ a aprovizion\rii plantelor cu bor;
5.6.4.2. Aplicarea `ngr\[\mintelor cu bor
Corectarea deficien]ei de bor `n nutri]ia plantelor se face prin
administrarea `n sol a s\rurilor cu bor (bora]i), a `ngr\[\mintelor chimice cu
potasiu [i fosfor care con]in bor [i prin administrarea de `ngr\[\minte
organice. Administrarea borului poate fi f\cut\ [i prin stropiri foliare.
~n mod frecvent se folosesc urm\toarele produse:
Boraxul (Na2B4O7.10 H2O). Este sarea de sodiu a acidului tetraboric
(H2B4O7). Se prezint\ ca o sare alb\, cristalizat\ cu solubilitate redus\ (4,5 g/l
ap\ la 15-20oC). Con]ine 11,3% B. Se administreaz\ `n sol `n doz\ de 20
kg/ha, sau pe cale foliar\, concentra]ii 0,1-0,5%.
Tetraboratul de sodiu - Na2B4O7.5H2O; con]ine l4% B [i se folose[te
la fel ca [i boraxul.
Pentaborat de sodiu - Na2B10O16.10 H2O; con]ine 18% B [i este mai
solubil `n ap\ (150 g/l). Se fac tratamente foliare la pomi [i vi]a de vie `n doze
de 100-250 g/ha.
115

Se fac 2-4 stropiri; `nainte de `nflorit, `n timpul `nfloritului, la legatul

fructelor [i `n timpul dezvolt\rii acestora.
Se folose[te frecvent `n ultimul timp "Solubor", amestec dintre
tatraborat de sodiu (Na2B4O7.5H2O) [i pentaborat de sodiu (Na2B10O16.10 H2O)
care con]ine 18% B.
Acidul boric (H3BO3) - 17,5% B. Este un produs de culoare alb\,
cristalizat cu solubilitate mic\ `n ap\ (4-5 g/l la 15-20oC). Se administreaz\ pe
cale foliar\ sub form\ de solu]ii diluate 0,05-0,3%; poate fi administrat [i
direct `n sol la culturile cu cerin]e ridicate `n bor, (10-17 kg/ha la sfecla pentru
zah\r, 18-25 kg/ha la floarea soarelui).
{lamul de bor, subprodus rezultat de la fabricarea acidului boric [i
boraxului (n\molul de bor). Se neutralizeaz\ cu calciu sau amoniac, se usuc\
prin evaporare [i prin m\cinare rezult\ un praf sf\rmicios care con]ine 1,5-3,0
kg B/tona de [lam uscat. Se d\ toamna, sau prim\vara `nainte de sem\nat `n
cantitate de 200-300 kg/ha.
Superfosfatul `mbog\]it cu bor. ~n procesul de fabricare a
superfosfatului se adaug\ 25 kg acid boric la o ton\. Se d\ toamna la
fertilizarea de baz\.
~ngr\[\minte complexe foliare cu bor. Sunt `ngr\[\minte complexe
lichide diluate care pe lng\ N, P, K, con]in [i o serie de microelelmente.
Borul este con]inut `n cantitate de 0,1-0,2 g/l. Se folosesc urm\toarele tipuri:
F011; F141; F231; F411.
Gunoiul de grajd. Con]ine circa 5 g B/ton\; prin fertilizare organic\
cu gunoi de grajd solul se `mbog\]e[te `n bor.
5.6.5. ~ngr\[\minte cu molibden
5.6.5.1. Importan]a molibdenului `n nutri]ia plantelor
Necesit\]ile fiziologice ale plantelor fa]\ de molibden sunt foarte
reduse, prezen]a sa `n plant\ fiind < 1 ppm din substan]a uscat\. Cu toate
acestea, Mo este considerat un microelement cu rol esen]ial `n nutri]ia
plantelor, deoarece intr\ `n componen]a a numeroase enzime care catalizeaz\
reac]ii biochimice (nitrogenaza, nitratreductaza, sulfitoxidaza).
Tot datorit\ aportului Mo, la nitratreductaza, el `ndepline[te un rol
important `n activitatea microorganismelor fixatoare de N molecular din
atmosfer\, care tr\iesc liber sau `n simbioz\. Mo este implicat `n metabolismul
fosforului, `n biosinteza acidului ascorbic, `n cre[terea con]inutului de
clorofil\.
Cerin]ele plantelor fa]\ de molibden. Plantele absorb Mo din sol sub
form\ de ioni (oxicomplex) MoO42-. Cantit\]ile preluate prin recolt\ sunt
foarte reduse de 3-10 g Mo/ha, anual (W. Bergman, 1976). Leguminoasele
consum\ cantit\]i mai mari de 10-15 g Mo/ha, anual.
Organele plantelor `n care se acumuleaz\ mai mult molibden, sunt
r\d\cinile, boabele [i frunzele tinere. ~n condi]ii de nutri]ie normal\, con]inutul
de Mo din plante este cuprins `ntre 0,5 [i 5,0 ppm.
Caren]a `n molibden. Poate fi observat\ pe solurile cu textur\ u[oar\,
la culturile exigente fa]\ de acest element (leguminoase anuale [i perene), prin
culoarea galben\ a frunzelor din etajele inferioare [i mijlocii. La toate culturile,
caren]a primar\ de molibden se exteriorizeaz\ la fel ca cea de azot, ca urmare
a rolului sistemelor enzimatice cu molibden asupra nutri]iei cu azot a plantelor.
Mai frecvent este fenomenul de caren]\ indus, ca urmare a
administr\rii neuniforme a `ngr\[\mintelor cu azot nitric, lucru poten]at de
condi]iile climatice care redau intensitatea [i randamentul fotosintetic
116

(temperatur\ sc\zut\, nebulozitate, secet\). Simptomele caren]ei secundare se

manifest\ prin culoarea galben-verzuie a frunzelor din etajul inferior [i
mijlociu, arsuri pe vrful [i marginea frunzelor, pierderea turgescen]ei,
`ntrziere `n cre[tere [i dezvoltare (floarea soarelui, porumb).
Sensibilitate mare la caren]a `n molibden, manifest\, floarea soarelui,
gulia [i conopida; sensibilitate moderat\ au sfecla, ov\zul [i porumbul;
susceptibilitate redus\ la caren]\ o prezint\ grul, orzul, cartoful, ]elina [i
morcovul.
5.6.5.2. Situa]ia molibdenului `n sol
~n litosfer\ con]inutul mediu de molibden este de circa 3 ppm. Rocile
metamorfice ([isturi argiloase) sunt cele mai bogate `n molibden, iar dintre
rocile sedimentare, argilele au cel mai ridicat con]inut `n molibden (2,8-3,5
ppm).
Con]inutul total de molibden din majoritatea solurilor agricole din ]ara
noastr\, este cuprins `ntre 0,2-4,6 ppm. Solurile cele mai bogate `n molibden
total sunt cernoziomurile (1,0-4,6 ppm) iar cele mai s\race psamosolurile (0,43
ppm).
Molibdenul `n sol se g\se[te sub urm\toarele forme:
- `n re]eaua cristalin\ a unor minerale primare sau secundare
(wulfenitul - PbMoO4; powelbitul - CaMoO4), greu accesibil plantelor;
- precipitat sub form\ de s\ruri greu solubile;
- adsorbit la complexul coloidal al solului, accesibil plantelor prin
procese de schimb cationic;
- inclus `n materia organic\ cu grade diferite de solubilitate [i
accesibile pentru plante;
- ca anioni, MoO42-, HMoO4- solu]ia solului.
Concentra]ia de molibden din solu]ia solului este extrem de sc\zut\ [i
variabil\, `n func]ie de m\rimea rezervei totale de Mo [i mobilitatea acestuia
(2-8.10-8moli).
5.6.5.3. ~ngr\[\minte cu molibden
Molibdatul de amoniu (NH4)6Mo7O24.4H2O. Se prezint\ sub forma
unei s\ri cristaline de culoare alb\, f\r\ miros. Con]ine 54% Mo. Se aplic\
direct `n sol `n doz\ de 0,55-1,1 kg/ha, sau `n timpul perioadei de vegeta]ie
prin stropiri foliare, `n concentra]ie de 0,01-0,025%, `n cantitate de 300-400
l/ha.
Molibdatul de sodiu Na2MoO4.2H2O. Este o sare cristalin\ cu 46%
Mo, solubil `n ap\. Poate fi administrat direct `n sol, `n doze de 0,75-1,5 kg/ha,
odat\ cu `ngr\[\mintele cu N, P, K. Se mai poate aplica `n timpul perioadei de
vegeta]ie prin stropiri foliare cu solu]ii 0,1%, sau prin umectarea semin]elor
`nainte de sem\nat, solu]ie 0,05-0,1%.
Superfosfatul molibdenizat. Con]ine 0,2% molibden, ad\ugat la
granularea superfosfatului. Este un `ngr\[\mnt foarte bun pentru
leguminoase. Ambele elemente P [i Mo, au ac]iune sinergetic\ unul asupra
celuilalt.
Printre m\surile menite s\ `mbun\t\]easc\ condi]iile de nutri]ie cu
molibden a plantelor fac parte:
- amendarea solurilor acide, `n scopul aducerii pH-ului la valori de 6,57,0;
- fertilizarea echilibrat\ cu `ngr\[\minte cu azot, fosfor [i potasiu;
- fertilizarea periodic\ cu gunoi de grajd;
117

- utilizarea ca surs\ de azot, a ureei.

5.7.~ngr\[\minte complexe
Industria chimic\ produce `n afar\ de `ngr\[\mintele chimice care
con]in un singur element fertilizant de baz\ (N, P sau K) cunoscute [i sub
denumirea de `ngr\[\minte simple, [i o serie de `ngr\[\minte care con]in 2
sau 3 macroelemente `n diverse propor]ii. Aceste `ngr\[\minte prezint\ fa]\
de cele simple o serie de avantaje: con]inut mai mare de substan]\ activ\ pe
unitatea de mas\; `nsu[iri fizice superioare, fiind mai pu]in higroscopice,
reac]ia fiziologic\ este neutralizat\ [i nu las\ reziduuri `n sol; se pot aplica
mai uniform [i omogen `n sol; necesit\ un volum redus de for]\ de munc\ [i
un consum mai mic de energie; prezint\ un coeficient de utilizare a
elementelor nutritive mai mare, ca urmare a ac]iunii de sinergism.
~n acela[i timp acest sortiment de `ngr\[\minte prezint\ [i unele
dezavantaje: con]in elemente nutritive `n propor]ii fixe; majoritatea
`ngr\[\mintelor complexe sunt deficitare `ntr-o serie de elemente [i
microelemente, putnd induce caren]e.
Terminologia acestor `ngr\[\minte este codificat\ sub forma unei
formule cu dou\, trei [i uneori patru numere care reprezint\ cantitatea de
element activ (NPK), con]inut `n 100 kg `ngr\[\mnt brut. Primul num\r
indic\ procentul de azot, al doilea num\r pe cel de fosfor (P2O5), al treilea
pe cel de K2O, [i `n cazul cnd exist\ al patrulea num\r, pe cel de magneziu
(MgO). Uneori al\turi de formula de baz\ sunt specificate sub form\ de
simboluri chimice, microelementele pe care le con]ine `ngr\[\mntul.
Ex: C:23:23:0; C:22:11:11, C:13:26:13
Lund ca referin]\ azotul egal cu 1 se poate deduce cum sunt
echilibrate elementele fertilizante `ntre ele, adic\ raportul `n care se g\sesc
fa]\ de azot.
Ex: C- 23:23:0
1:1:0
C- 22:11:11
raportul
2:1:1
...... C-13:26:13
1:2:1
Suma componentelor NPK reprezint\ con]inutul total `n substan]\
activ\ (46%; 44%; 52%).
Clasificarea `ngr\[\mintelor complexe
Aceste `ngr\[\minte se clasific\ dup\ o serie de criterii:
a) dup\ num\rul elementelor nutritive [i a altor substan]e care intr\
`n componen]a lor: binare de tipul: N-P; N-K; P-K; P-Mg; K-Mg; ternare
de tipul N-P-K sau N-P-Mg; cu macroelemente [i microelemente;
organominerale.
b) dup\ raportul dintre elementele nutritive: cu utilizare general\ `n
care elementele nutritive se g\sesc `n propor]ii egale (1:1:1); bogate `n azot
cu raportul `n favoarea azotului (2,5:1:1); bogate `n fosfor (1:1,5:1); bogate
`n potasiu (1:1:2).
c) dup\ starea fizic\: `ngr\[\minte complexe solide; `ngr\[\minte
complexe lichide.
5.7.1. ~ngr\[\minte complexe solide
5.7.1.1. Nitrofosfa]ii
Nitrofosfa]ii sunt `ngr\[\minte complexe care rezult\ prin
prelucrarea fosfa]ilor naturali cu acid azotic. Aceste `ngr\[\minte con]in
azotul sub form\ nitric\ (NO3-) [i amoniacal\ (NH4+) iar fosforul sub form\
118

de compu[i u[ori levigabili (NH4H2PO4) [i greu levigabili (CaHPO4)

potasiul fiind prezent sub form\ de KNO3 [i KCl..
Ob]inere
Ca10(PO4)6F2 + 20 HNO3
10 Ca(NO3)2+ 6 H3PO4 + 2 HF
florapatita

32-37%

9-13%

Azotatul de calciu fiind foarte higroscopic prin diverse procedee se

elimin\ par]ial din sistem, `n solu]ia r\mas\ raportul H3PO4: Ca(NO3)2 fiind
acum de 3:1.
Prin amonizarea solu]iei rezult\ produse a c\ror compozi]ie depinde
de cantitatea de amoniac consumat\:
3 H3PO4 + Ca(NO3)2 + 3 NH3
Ca(H2PO4)2 + 2 NH4H2PO4 + 2 NH4NO3
3 H3PO4 + Ca(NO3)2 + 6 NH3
CaHPO4 + 2 (NH4)2HPO4 + 2 NH4NO3
~n primul caz rezult\ un `ngr\[\mnt `n care `ntreaga cantitate de
fosfor este solubil\ `n ap\, `n al doilea caz rezult\ un `ngr\[\mnt `n care
numai o parte din fosfor este solubil `n ap\, `ns\ integral solubil\ `n citra]i [i
deci asimilabil\.
~n acest mod se ob]in `ngra[amintele complexe binare de tipul
nitrofos (N-P).
Pentru ob]inerea `ngr\[\mintelor complexe de tipul nitrofoska,`n
solu]ia respectiva se introduc s\ruri de potasiu,care reac]ioneaz\ cu azotatul
de amoniu.
NH4NO3 + KCl
NH4Cl + KNO3
Pulpa format\ este supus\ evapor\rii,se granuleaz\,se usuc\ la 1181200C, se sorteaza [i se ambaleaz\.
Tipuri de nitrofosfa]i
~n ]ara noastr\ se produc dou\ categorii de nitrofosfa]i: a)
nitrofosfa]i u[or levigabili (cu solubilitatea fosforului `n ap\ de peste 70%);
b) nitrofosfa]i greu levigabili (cu solubilitatea fosforului `n ap\ `n propor]ie
de30-70%).
Nitrofosfa]i u[or levigabili
Complex 27-13,5-0; raportul de complexare 2:1:0. Se prezint\ sub
form\ granulat\, de m\rime 1-4 mm, de culoare alb\. Con]ine 13% azot
nitric (NO3-) [i 14% azot amoniacal (NH4+) . Din totalul fosforului de
13,5%, 9,7% este solubil `n ap\, restul fiind solubil `n citrat de amoniu.
Poate fi utilizat pe toate tipurile de sol dar `n special pe cele cu
V<90% [i cu I.O.F.S.> de 0,5, att la fertilizarea de baz\ ct [i la cea
fazial\.
Complex 25-16-0, raportul de complexare (2-1-0).
Se prezint\ sub form\ granulat\ de culoare cenu[ie, deschis\.
Con]ine 115 azot nitric [i 14% azot amoniacal. Din totalul fosforului de
16%, 12,8% este solubil `n ap\, restul fiind solubil `n solven]i conven]ionali.
Se folose[te `n mod asem\n\tor ca [i precedentul.
Complex 22-22-0
Raportul de complexare 1:1:0, se prezint\ tot sub form\ granulat\,
de m\rimea 1-4 mm. Con]ine 8% N-NO3- [i 14% N-NH4+. Din totalul
fosforului de 22%, circa 15,8% este solubil `n ap\, restul fiind solubil `n
solven]i conven]ionali.
Complex 13-26-13, raportul de complexare 1-2-1, este `ngr\[\mntul
complex de tip nitrofoska, comercializat [i sub denumirea de complex III.
Con]ine 4% N-NO3- [i 9% N-NH4+. Din con]inutul de 26%, circa 25% este
solubil `n ap\, restul `n solven]i conven]ionali; K2O este solubil `n totalitate.

119

Se prezint\ sub form\ granulat\, de culoare cenu[ie deschis\. Poate fi

utilizat la fertilizarea de baz\ [i la cea fazial\, pe toate tipurile de sol [i la
toate culturile.
Complex 22-11-11, raport de complexare 2:1:1.
Con]ine 9,5% N-NO3- [i 12,5% N-NH4+. Din 11% fosfor, 7,3% este
solubil `n ap\, restul `n solven]i organici. K2O, este `n totalitate solubil. Se
prezint\ sub form\ granulat\ de 1-4 mm, recomandat a fi folosit la
fertilizarea de baz\, pe solurile cu V<85% [i cu IOFS mai mare de 2.
Nitrofosfa]i greu levigabili
Complex 12-18-0, raport 1:1,5:0.
Se prezint\ sub form\ granulat\ de culoare cenu[ie deschis\.
Con]ine 3,5% N-NO3- [i 8,5% N-NH4+. Din totalul fosforului de 18%, numai
6%, este solubil `n ap\, restul `n solven]i organici.
Complex 10-25-10, raport 1-2, 5-1.
Con]ine 3% N-NO3- [i 7% N-NH4+. Se prezint\ sub form\ granulat\,
fiind solubil [i neaglomerabil `n condi]ii normale de p\strare. Se aplic\ cu
prec\dere pe solurile cu V<85%, cu IOFS>3, la fertilizarea de baz\.
Folosirea nitrofosfa]ilor
Nitrofosfa]ii se folosesc att la fertilizarea de baz\, toamna sau
prim\vara devreme, ct [i pentru fertilizarea fazial\ din timpul perioadei de
vegeta]ie.
Rezultate bune se ob]in `n cazul fertiliz\rii plantelor cu perioad\
lung\ de vegeta]ie, sporurile de produc]ie variind `ntre 4 [i 10%.
Nitrofosfa]ii u[or levigabili, cu peste 70% din fosfor solubil `n ap\,
se recomand\ a fi aplica]i pe toate tipurile de sol [i la toate culturile. ~n mod
cu totul deosebit se vor aplica culturile de prim\var\, `n special pr\[itoarele,
fie `naintea preg\tirii patului germinativsau `n timpul perioadei de vegeta]ie,
odat\ cu efectuarea pra[ilelor, folosind fertilizatoare speciale.
Nitrofosfa]ii greu levigabili, sunt indica]i a fi administra]i pe solurile
acide cu un pH mai mic de 6,5. Pe aceste soluri fosforul din fosfatul dicalcic
(CaHPO4), r\mne mai mult timp la dispozi]ia plantelor, ca urmare a unei
solubilit\]i mai reduse.

5.7.1.2. Fosfa]ii de amoniu

Snt `ngr\[\minte complexe binare [i se ob]in prin amonizarea
solu]iilor de acid ortofosforic conform reac]iilor:
H3PO4 + NH3
NH4H2PO4
fosfat monoamoniacal

H3PO4 + 2 NH3
H3PO4 + 3 NH3

(NH4)2 HPO4

fosfat diamoniacal

(NH4)3 PO4

fosfat triamoniacal

Fosfatul monoamoniacal NH4H2PO4, este un compus chimic stabil ce

se descompune la temperaturi mai mari de 1000C.
Fosfatul diamoniacal (NH4)2 HPO4, este [i el un produs chimic stabil,
descompunerea lui avnd loc la temperaturi mai mari de 700C, fosfatul
triamoniacal (NH4)3 PO4, este un produs instabil, ce se descompune la 400C.
Datorit\ acestui fapt, se utilizeaz\ ca `ngr\[\minte numai primele
dou\ forme fosfatul mono [i diamoniacal.
120

Fosfa]ii mono [i diamoniacali, avnd un con]inut ridicat de

substan]\ activ\ [i fiind higroscopici [i neglomerabili, se utilizeaz\ direct ca
`ngr\[\minte sau la ob]inerea `ngr\[\mintelor compuse, N-P-K.
Fosfatul monoamoniacal-NH4H2PO4 (ortofosfatul primar de amoniu)
Este un `ngr\[\mnt binar, de tipul N_P, comercializat sub
denumirea de amofos. Se livreaz\ sub form\ granulat\, cu granule de 2-3
mm. Con]ine 13,5% N-NH4+ [i 47% P2O5, raportul de complexare fiind de
1:4. Din totalul fosforului, circa 46% este solubil `n ap\. Este un
`ngr\[\mnt cu un con]inut ridicat `n substan]\ activ\, 60,5% N [i P, cu
solubilitate mare `n sol [i cu higroscopicitate redus\. Are aciditatea
echivalent\ 55, [i o reac]ie fiziologic\ slab acid\. Prezint\ inconvenientul c\
datorit\ discrepan]ei mari dintre con]inutul de N [i cel de fosfor, este un
`ngr\[\mnt mai pu]in echilibrat pentru nutri]ia plantelor.
Fosfatul diamoniacal - (NH4)2 HPO4 (ortofosfat secundar de amoniu)
Este comercializat sub denumirea de diamofos sau complex I. Are
culoarea alb\, solubil `n ap\ `n propor]ie de 66,1 g/100 ml ap\ (200C); este
mai higroscopic dect fosfatul monoamoniacal.
Se folose[te ca `ngr\[\mnt complex, ce con]ine 16% N-NH4+ [i
48% P2O5, din care circa 47% este solubil `n ap\ (16-48-0). Raportul de
complexare fiind 1:3, se consider\ un `ngr\[\mnt mai echilibrat pentru
nutri]ia plantelor. ~n atmosfera umed\, sufer\ un proces de descompunere,
cu pierdere de azot sub form\ de amoniac. Se livreaz\ granulat.
Fosfa]ii de amoniu mono [i diamoniacal, se folosesc pentru
fertilizarea de baz\, toamna `n livezi, planta]ii viticole, terenuri care se
preg\tesc pentru legume [i `n nutri]ia plantelor tehnice.

Alte `ngr\[\minte complexe pe baz\ de fosfa]i de

amoniu.
Fosfa]ii de amoniu, servesc [i la ob]inerea unor tipuri de
`ngr\[\minte complexe, cu un con]inut ridicat de substan]\
activ\. ~n acest sens enumer\m:

Fosfat-azotatul de amoniu (NH4H2PO4 NH4NO3)

Este un amestec de azotat de amoniu [i fosfa]i de amoniu. Se ob]ine
prin neutralizarea cu NH3, a unui amestec de H3PO4 [i HNO3, sau a unui
amestec de H3PO4 [i o solu]ie concentrat\ de NH4NO3. La neutralizarea cu
NH3 a amestecului de H3PO4 [i HNO3, se ob]in `ngr\[\mintele de tipul: 2323-0; 25-25-0; 26-26-0; 30-10-0; 26-18-0.
La noi `n ]ar\ se fabric\ tipul 23-23-0, comercializat sub numele de
Complex II, care con]ine 14% N-NH4+ [i 9 % N-NO3-; con]inutul de fosfor
este de 23%, aproape `n totalitate solubil `n ap\
Fosfat-sulfatul de amoniu (NH4)2HPO4 (NH4)2SO4 (fosfatul de
Leuna).
Se ob]ine prin neutralizarea cu amoniac a unui amestec de H3PO4 [i
H2SO4. Rezult\ un `ngr\[\mnt complex format din fosfat diamoniacal
(NH4)2HPO4 [i sulfat de amoniu (NH4)2SO4. Se ob]in `ngr\[\minte de tipul:
19-35-0; 19-42-0; 18-46-0. Acest `ngr\[\mnt care se fabric\ `n Germania
este folosit `n mod deosebit la culturile mari consumatoare de N, P [i de
sulf, cum ar fi culturile legumicole.
Fosfa]i de amoniu-uree
~ngr\[\mintele granulate pe baz\ de fosfa]i de amoniu-uree, sunt
superioare `ngr\[\mintelor complexe, prezentate pn\ acum [i au un
con]inut ridicat `n substan]\ activ\ 54-64%. Se ob]in prin amonizarea unui
amestec de uree [i acid fosforic. Tipurile de `ngr\[\minte complexe
rezultate sunt: 29-29-0; 32-20-0; 35-18-0. Prin adaos de s\ruri de potasiu, se
121

ob]in `ngr\[\minte ternare de tipul amofoska: 16-22-22; 19-19-19; 25-1515.

Fosfatul de uree H3PO4 CO(NH2)2
Se ob]ine din solvirea ureei `n solu]ie de acid fosforic.
H3PO4 + CO(NH2)2
CO(NH2)2 H3PO4
Dup\ r\cire produsul cristalizeaz\, apoi se granuleaz\. Poate fi
utilizat ca `ngr\[\mnt complex concentrat de tipul: 30-30-0; 24-48-0; 3018-0. Administrat `n sol la sem\nat, influen]eaz\ negativ germinarea motiv
pentru care se `ncorporeaz\ `n sol cu cel pu]in 1-2 s\pt\mni `nainte de
sem\nat.
Fosfatul amoniaco-magnezian Mg NH4PO4 H2O
Fosfatul amoniaco-magnezin, este un `ngr\[\mnt complex
concentrat, ce con]ine trei elemente nutritive [i anume: N-NH4+ - 9%; P2O5
45,7%; MgO 25,9%. Procesul de ob]inere a fosfatului amoniacomagnezian, are la baz\ reac]ia:
Mg2+ + HPO42- + NH3 + H2O
MgNH4PO4 H2O
0
Procesul are loc la 80-100 C. Ca surs\ de magneziu se utilizeaz\,
MgO, Mg(OH)2, dolomita, s\ruri de magneziu, apa de mare. Roca fosfatic\
se amestec\ cu sursa de magneziu, apoi se adaug\ H3PO4, dup\ care are loc
amonizarea pulpei. Fosfatul amoniaco-magnezin, este unul din pu]inele
`ngr\[\minte ce con]in azot `ntr-o form\ lent asimilabil\, ca urmare a
solubilit\]ii foarte redus\ `n ap\ (7,1 10-14M la 250C). Fosforul din acest
`ngr\[\mnt este solubil `n acid citric. Se poate administra odat\ `n sol `n
doz\ mare, cu efect remanent c]iva ani f\r\ a fi d\un\tor sau levigat.
5.7.1.3.Polifosfa]ii de amoniu
Sunt `ngr\[\minte complexe, binare cu N [i P, concentrate, 60-82%
NP. Sunt solubili `n ap\, u[or asimilabili de c\tre plante; sunt stabili `n timp,
nu sunt higroscopici [i nu se aglomereaz\. Polifosfa]ii de amoniu,
hidrolizeaz\ `ncet `n solu]ii neutre la temperatura camerei, viteza de
hidroliz\ crescnd rapid odat\ cu temperatura [i cu mic[orarea pH-ului.
Ob]inerea polifosfa]ilor de amoniu
Polifosfa]ii de amoniu se ob]in industrial prin amonizarea acidului
superfosforic( polifosforic cu 69-84% P2O5). Prin neutralizarea cu amoniac a
acidului superfosforic, `n reactoare speciale la presiune [i temperatur\
ridicat\ se ob]in polifosfa]ii de amoniu.
Tipurile de polifosfa]i sunt:
Tripolifosfatul de amoniu (NH4)3H2P3O10 . Con]ine 17% N-NH4+ [i
65% P2O5. Se prezint\ sub form\ de cristale mari. Nu este higroscopic [i are
o stabilitate mare.
Pirofosfatul triamoniacal (NH4)3HP2O7 H2O. Con]ine 13% NNH4+ [i 66% P2O5.Con]inutul `n substan]\ activ\ este de 79% NP. Are
stabilitate chimic\ mare [i nu este higroscopic. ~n sol hidrolizeaz\ u[or
trecnd `n fosfat diamoniacal (NH4)2HPO4. Prin adaos de uree, `nainte de
granulare, se m\re[te con]inutul `n azot.
Alte tipuri de polifosfa]i sunt: 18-58-0; 12-59-0; 11-63-0; 15-62-0.
Prin adaos de s\ruri potasice (KCl, K2SO4), la fabricarea
polifosfa]ilor de amoniu, se ob]in `ngr\[\minte complexe ternare de tip
amofoska: 24-24-12; 20-20-20; 19-19-19.
~nsu[irile polifosfa]ilor de amoniu
Sunt superiori fosfa]ilor de amoniu datorit\ con]inutului ridicat `n
substan]\ activ\, precum [i datorit\ mobilit\]ii mari a elementelor nutritive
`n sol. Ca dezavantaj, men]ion\m c\ polifosfa]ii de amoniu, formeaz\ cu
122

microelementele din sol, compu[i insolubili, contribuind astfel la starea de

insuficien]\ a unor microelemente `n nutri]ia plantelor. Sunt `ngr\[\minte
scumpe, din cauza tehnologiei de ob]inere a acidului superfosforic care este
costisitoare.
5.7.1.4. Metafosfa]ii

Sunt `ngr\[\minte complexe binare de tipul P-K [i P-N,

foarte concentrate cu pn\ la 90% s.a. Tehnologia lor de
ob]inere se bazeaz\ pe producerea unor s\ruri a acizilor
metafosforici. Principalele tipuri de metafosfa]i ce pot fi folosi]i
ca `ngr\[\minte `n agricultur\ sunt:
Metafosfatul de potasiu (KPO3)n [0-58-36]
Metafosfatul de potasiu, este un polifosfat cu caten\ lung\, ce
con]ine 58% P2O5 [i 36-38% K2O. Solubilitatea `n ap\ este foarte redus\, se
solubilizeaz\ `n acid citric 2%. ~n sol, metafosfatul de potasiu, sufer\
procesul de hidroliz\ [i trece `n ortofosfat de potasiu, plantele folosind K,
mai mult ca ortofosfat.
(KPO3)n + n H2O
n KH2PO4
Se `ntrebuin]eaz\ ca `ngr\[\mnt, ca atare, sau la ob]inerea de
`ngr\[\minte complexe.
Metafosfatul de amoniu (NH4PO3)n (18-75-0)
Este unul din cele mai concentrate `ngr\[\minte cu P [i N. Con]ine
18% N-NH4+ [i 75% P2O5. Se ob]ine prin reac]ia direct\ dintre NH3 [i P2O5,
`n stare gazoas\ la temperaturi `nalte. Metafosfa]ii sunt `ngr\[\minte greu
solubile `n ap\. ~n sol hidrolizeaz\ [i se transform\ `n ortofosfa]i, plantele
asimilnd u[or astfel fosforul. Fiind scumpe se folosesc la fabricarea
`ngr\[\mintelor complexe ternare.
7.5.1.5. ~ngr\[\minte complexe de tipul N-K
Azotatul de potasiu - KNO3
Con]ine ca `ngr\[\mnt 13-14% azot nitric [i 41% K2O, raportul
N:K fiind de 1:3. Se ob]ine prin mai multe procedee [i anume:
- prin reac]ia de dublu schimb dintre KCl [i NaNO3:
KCl + NaNO3
KNO3 + NaCl
- prin reac]ia de dublu schimb dintre KCl [i NH4NO3:
- KCL + NH4NO3
KNO3 + NH4Cl
Propriet\]i
Azotatul de potasiu este o sare cristalin\, alb\ u[or solubil\ `n ap\
(13,3 g la 100 ml ap\ la 00C). Are formula 13-0-41. Este `ngr\[\mntul cu
cea mai mic\ higroscopicitate dintre to]i azota]ii folosi]i ca `ngr\[\mnt.
Este neutr\ [i stabil\ din punct de vedere chimic, evitndu-se astfel
pierderile de azot `n timpul prelucr\rii. Nu las\ nici un reziduu `n sol,
putnd fi utilizat la orice cultur\, `ndeosebi la acelea care nu suport\ clorul.
Se utilizeaz\ frecvent `n stropiri foliare, la vi]a de vie, planta]ii pomicole [i
sfecla de zah\r. Se aplic\ `ndeosebi acolo, unde a fost asigurat un fond
fosfatic bogat.
5.7.2. ~ngr\[\minte complexe cu microelemente

123

Sunt `ngr\[\minte binare de tipul N-P, care con]in o serie de

microelemente: Mn, Cu, Co, Zn, Al. Principalele tipuri sunt:
Fosfatul de mangan-amoniu (MnNH4PO4 2 H2O)
Se ob]ine prin tratarea solu]iilor de acid fosforic cu sulfatul de
mangan [i neutralizare cu amoniac:
H3PO4 + MnSO4 + 3 NH3 + H2O

MnNH4PO4 H2O+ (NH4)2SO4

fosfat de mangan
amoniu

Fosfatul de cupru amoniu (CuNH4PO4 H2O

Se ob]ine prin tratarea fosfatului diamoniacal, cu o solu]ie de clorur\
de cupru [i amoniac.
(NH4)2HPO4 + CuCl2 + NH3 + H2O

CuNH4PO4 H2O + 2 NH4Cl

(NH4)2HPO4 + CoCl2 + NH3 + H2O

CoNH4PO4 H2O + 2 NH4Cl

(NH4)2HPO4 + ZnSO4 + NH3 + H2O

ZnNH4PO4 H2O + 2(NH4)2SO4

Fosfatul l de cobalt-amoniu (CoNH4PO4 H2O

Se ob]ine din fosfatul diamoniacal, clorur\ de cobalt [i amoniac:
Fosfat de zinc-amoniu (ZnNH4PO4 H2O)
Se ob]ine din fosfat diamoniacal, sulfat de zinc [i amoniac:

Fosfat de aluminiu-amoniu AlNH4(HPO4)2

Se ob]ine prin prelucrarea nefelinului cu acid fosforic [i amonizarea
masei de reac]ie:
NaAlSiO4 + 3 H3PO4
NaH2PO4 + H3Al(PO4)2 + SiO2 + 2H2O
nefelin
H3Al(PO4)2 + NH3
AlNH4(H2PO4)2
Aceste tipuri de fosfa]i de amoniu cu microelemente, snt
`ngr\[\minte greu solubile, cu ac]iune `ndelungat\ `n sol. Se utilizeaz\
toamna la fertilizarea de baz\ a solului. Tot din aceast\ grup\ mai fac parte:
Complex III F\g\ra[, cu microelemente
Este un `ngr\[\mnt ternar de tip nitrofoska cu formula 13-26-13,
plus urm\toarele microelemente; B, Zn, Mn, Cu, Fe, Co, Mo `n cantit\]i de
0,5-0,7%. Se folose[te la fertilizarea de baz\ a solului, pentru legume,
cartof, sfecl\ pentru zah\r, porumb.
Complex II F\g\ra[, cu microelemente
Este un `ngr\[\mnt binar N-P, cu formula 23-23-0, plus
microelementele: Zn, Cu [i Mo, `n cantitate de 0,6%. Se prezint\ sub form\
granulat\ [i are solubilitate bun\ `n sol. Se folose[te la fertilizarea de baz\ a
solului, `n legumicultur\, cultura cartofului, sfeclei pentru zah\r, porumb.
Complex F\g\ra[ cu N-P-Mg plus microelemente: Zn, Cu, Co, Mo.
se recomand\ `n legumicultur\ la fertilizarea de baz\ [i fazial\.
Fritte
Sunt `ngr\[\minte complexe, binare, f\r\ azot, care se ob]in din
sticl\ fosfato-potasic\, `n topitura c\reia se introduc `n diverse propor]ii
microelementele: Bo, Mn, Fe, Cu, Zn, Mo. au solubilitate redus\, fiind ferite
de ac]iunea de levigare. Se aplic\ pe solurile deficitare `n microelemente, `n
doze de 100-200kg/ha, durata de ac]iune `n sol fiind de 4-5 ani.
5.7.3. ~ngr\[\minte complexe organo-minerale (ionitice)
Aceste `ngr\[\minte sunt constituite dintr-o frac]iune organic\ (R),
reprezentat\ prin substan]e macromoleculare naturale sau de sintez\ [i o
frac]iune mineral\ (x,y, z), reprezentat\ prin elemente nutritive (NPK). Ele
pot fi de tipul R-x; R-xy; R-xyz.
~ngr\[\mintele organo-minerale se caracterizeaz\ prin urm\toarele:

124

- fiecare element nutritiv se afl\ `n `ngr\[\mnt sub mai multe

forme: o parte `n combina]ii u[or solubile `n ap\, o parte legat de ionit iar o
parte intr\ `n constitu]ia substan]elor macromoleculare;
- `n timpul solubiliz\rii acestor `ngr\[\minte nu se produc modific\ri
esen]iale ale reac]iei solului [i ca urmare se pot aplica pe orce tip de sol;
- concomitent cu substan]ele nutritive care se `ncorporeaz\ `n sol
se introduce [i o cantitate `nsemnat\ de acizi humici [i substan]e
macromoleculare sintetice, care imprim\ solului anumite `nsu[iri sau
amplific\ pozitiv caracteristicile fizico-chimice.
~n urma folosirii acestor `ngr\[\minte se realizeaz\: o reducere a
pierderilor de azot prin levigare; o mai bun\ protejare a fosforului [i
men]inerea lui sub forme accesibile plantelor; o nutri]ie mai echilibrat\ `n
elemente nutritive (cationi [i anioni); o ameliorare a unor `nsu[iri ale solului.
La noi `n ]ar\ aceste `ngr\[\minte se ob]in la Craiova, pe baz\ de
c\rbuni inferiori (lignit de la Rovinari), r\[ini ureoaldehidice de sintez\,
acid ortofosforic, amoniac [i s\ruri de potasiu.
Denumirea acestor `ngr\[\minte se face codificat: radicalul organic
R se exprim\ prin litera L (de la lignit), urmat de cifre care exprim\
raportul dintre elementele nutritive complexate (ex. L210) - `ngr\[\mnt
organo-mineral cu raportul NPK de 2:1:0.
Principalele tipuri de `ngr\[\minte organo-minerale produse `n Romnia
Con]inutul (%)
Tipul
Ac. humici
N
P2O5
K
L-120
20
10
20
0
L-121
12
10
20
10
L-210
20
20
10
0
L-211
12
20
10
10
L-310
10
30
10
0
Folosirea `ngr\[\mintelor ionitice
Aceste `ngr\[\minte s-au dovedit a fi superioare `ngr\[\mintelor
minerale simple, realizndu-se sporuri de produc]ie fa]\ de acestea de 1030% la porumb, 10-20% la gru, 20-25% la cartof [i 10-30% la tomate.
Aplicarea `ngr\[\mintelor ionitice, an de an, creaz\ un efect cumulativ, ca
urmare a con]inutului de materie organic\ care are efect ameliorator asupra
unor `nsu[iri ale solului. Se recomand\ a fi aplicate pe solurile nisipoase,
erodate, `n sere [i solarii. Principalele culturi care reac]ioneaz\ bine la aceste
`ngr\[\minte snt: cartoful, tomatele, tutunul, piersicul, etc.

5.7.4. ~ngr\[\minte complexe lichide

~ngr\[\mintele complexe lichide, au `n general aceea[i compozi]ie
chimic\ ca [i `ngr\[\mintele complexe solide, ele reprezentnd solu]ii
apoase ale unor s\ruri solubile. Folosirea acestor `ngr\[\minte prezint\
urm\toarele avantaje;
a) elementele nutritive, administrate pe aceast\ cale ac]ioneaz\
direct [i rapid `n procesul de cre[tere [i dezvoltare a plantelor; conduce la
reducerea fenomenelor de dereglare ale nutri]iei minerale, ce pot s\ apar\ `n
cursul perioadei de vegeta]ie; intensific\ procesele metabolice, `n cazul
temperaturilor sc\zute de 5-100C, cnd plantele `ntmpin\ dificult\]i `n
125

absorb]ia radicular\; reprezint\ modalitate eficient\ de combatere a

caren]ellor `n microelemente; `nl\tur\ par]ial sau total pericolul fix\rii [i
levig\rii `n sol a elementelor nutritive, m\rind eficacitatea `ngr\[\mintelor.
~ngr\[\mintele complexe lichide se clasific\ `n dou\ mari grupe: a)
`ngr\[\minte complexe lichide diluate (cu maxim 32% s.a.); b) `ngr\[\minte
complexe lichide concentrate (> 32% s.a.).
5.7.4.1~ngr\[\minte complexe lichide diluate
Din aceast\ grup\ `n Romnia se fabric\: a) `ngr\[\minte complexe
lichide de tip foliar (F); b) `ngr\[\minte complexe lichide de tip cristalin sau
clare(C).
~ngr\[\minte complexe lichide de tip foliar (F)
Aceste `ngr\[\minte sunt solu]ii ale unor substan]e minerale [i
organice cu macro [i microelemente nutritive, `n forme chimice care pot
p\trunde `n ]esuturile plantelor prin cuticul\. Macroelementele se
`ncorporeaz\ `n aceste `ngr\[\minte sub form\ de: uree, fosfat [i sulfat de
amoniu, azotat [i clorur\ de potasiu, iar microelementele anionice sub form\
de acid boric, molibdat de amoniu, `n timp ce cele cationice intr\ sub form\
de compu[i organo-minerali solubili.
Con]inuturile `nsumate ale principalelor elemente nutritive (N +
P2O5 + K2O) din aceste `ngr\[\minte sunt cuprinse `ntre 180 g/l la Folifag [i
275 g/l la F-141.
~ngr\[\mintele complexe foliare omologate `n prezent `n Romnia
trebuie considerate ca fiind de uz general, aplicabile pentru fertilizarea
foliar\ suplimentar\ [i de stimulare a culturilor, pe soluri nedificitare `n
elemente nutritive.
Aceste `ngr\[\minte se prezint\ din punct de vedere fizic ca lichide
limpezi, colorate divers (brun, galben-verzui, verde), fiind mai grele dect
apa de 1,2-1,3 ori; sunt miscibile cu apa `n orce propor]ii; nu corodeaz\
metalele datorit\ reac]iei aproape neutre.
~ngr\[\mintele foliare sunt destinate fertiliz\rii culturilor din sere [i
solarii precum [i a celor din cmp.
Tipul F-411 cu raportul `n favoarea azotului este indicat pentru
fazele de cre[tere intens\ a plantelor [i pentru perioadele de timp cu
temperaturi sc\zute. Poate fi aplicat la graminee [i `n penultimele faze de
dezvoltare, facilitnd cre[terea con]inutului `n proteine a bobului.
Tipul F-231 se aplic\ `ndeosebi `n fazele de cre[tere intens\ [i de
stimulare a form\rii [i `nfloririi mugurilor florali la speciile horticole.
Tipul F-141 cu raportul `n favoarea fosforului; se aplic\ `n
perioada dinaintea `nfloririi; poate corecta efectul unei aplic\ri excesive de
azot; `mpiedic\ c\derea florilor [i a fructelor `n formare.
Tipul F-011 se recomand\ `n faza de fructificare [i de coacere;
confer\ consisten]\ fructelor, aduce un aport `nsemnat `n zaharuri [i
vitamina C; m\re[te rezisten]a fructelor la transport [i depozitare.
Folifagul poate fi utilizat `n toate tipurile de fertilizare foliar\; este
compatibil cu majoritatea pesticidelor `n uz.
~ngr\[\mintele complexe foliare se aplic\ cu succes la culturile
intensive, `n planta]iile de vii [i pomi, culturi legumicole dar dau rezultate
bune [i la culturile de cmp. Solu]iile `ngr\[\mintelor complexe lichide
foliare cu concentra]iile `n care se aplic\ de 0,3-1,5% sunt compatibile cu o
gam\ larg\ de substan]e fitofarmaceutice.

126

Prin utilizarea `ngr\[\mintelor foliare la diferite culturi se pot ob]ine

importante sporuri de produc]ie (10-15% la gru; 11-15% la porumb; 4-8%
la floarea soarelui; 5-30% la m\r; 8-30% la vi]a de vie).
~ngr\[\minte complexe diluate de tip cristalin (C)
Aceste `ngr\[\minte con]in numai macroelemente; se prezint\ sub
form\ de solu]ii limpezi cristaline; au un con]inut de 240-300 g/l NPK,
azotul fiind sub form\ amoniacal\.
Nominalizarea lor se face cu litera C, urmat\ de numerele care
exprim\ raportul `ntre cele trei elemente nutritive.
Principalele tipuri de `ngr\[\minte complexe cristaline
Con]inutul NPK (g/l)
Tipul
N
P2O5
K2O
MgO
C-411
160
40
40
C-141
40
160
40
C-313
120
40
120
10
C-011
120
120
~ngr\[\mintele de tip C se folosesc pentru fertiliz\rile suplimentare
la culturile din sere, solarii, [i la culturile intensive. Administrarea lor se
face foliar sub form\ de solu]ii `n concentra]ii de 0,02-0,05%.
5.7.5. ~ngr\[\minte complexe mixte
Sunt `ngr\[\minte compuse, constituite din dou\ sau mai multe
elemente nutritive [i rezult\ prin amestecul fizic dintre `ngr\[\mintele
chimice simple sau dintre `ngr\[\mintele complexe cu `ngr\[\mintele
simple.
Pentru ob]inerea acestor `ngr\[\minte se folosesc frecvent azotatul
de amoniu, ureea, sulfatul de amoniu drept componente azotoase,
superfosfatul simplu [i cel concentrat ca `ngr\[\mnt fosfatic, sarea
potasic\, clorura de potasiu sau sulfatul de potasiu ca `ngr\[\mnt potasic,
fosfatul sau polifosfatul de amoniu ca `ngr\[\mnt complex.

5.8. ~ngr\[\minte organice naturale

~ngr\[\mintele organice naturale, snt produse reziduale de origine
animal\, vegetal\ sau provenite din alte surse cum sunt n\molurile [i apele
reziduale de la sta]iile de epurare or\[ene[ti [i industriale (industria
alimentar\, textil\, de celuloz\ [i hrtie, etc).
~ncorporate `n sol, aceste `ngr\[\minte pe l`ng\ aportul lor `n
elemente nutritive, asigur\ solului [i materia organic\ ce reprezint\ factorul
esen]ial al fertilit\]ii.
Fertilizarea solului cu `ngr\[\minte organice este o practic\ foarte
veche `n agricultur\, ea reprezentnd mult\ vreme baza de sporire a
produc]iei `n agricultura tradi]ional\.
Dup\ anul 1950, cnd au `nceput s\ fie folosite intensiv
`ngr\[\mintele chimice practica de fertilizare cu `ngr\[\minte organice, a
`nregistrat o relativ\ restrngere.
~n ultimul timp, ea a revenit `n actualitate, ca urmare a crizei de
energie [i de materii prime, precum [i de necesitatea limit\rii polu\rii
mediului `nconjur\tor, ca urmare a acumul\rilor imense de produse
reziduale organice.
5.8.1. Clasificarea `ngr\[\mintelor organice
127

~ngr\[\mintele organice pot fi clasificate dup\ mai multe criterii,

pentru studiul lor mai semnificativ fiind urm\toarele dou\ criterii:
a)contribu]ia `ngr\[\mintelor organice la refacerea rezervei de humus a
solului; b)provenien]a `ngr\[\mintelor organice [i con]inutul lor `n substan]\
uscat\
~n func]ie de primul criteriu ce se refer\ la contribu]ia lor la
refacerea rezervei de humus a solului, `ngr\[\mintele organice se `mpart `n
trei grupe:
a) `ngr\[\minte organice cu ac]iune humifer\ (gunoiul de grajd,
mrani]a, compostul din resturi vegetale, turba, `ngr\[\mintele
verzi);
b) `ngr\[\minte organice cu ac]iune slab humifer\ (dejec]iile de
animale cu consisten]\ semilichid\);
c) `ngr\[\minte organice f\r\ ac]iune humifer\ (gunoiul de p\s\ri,
urina [i mustul de gunoi de grajd, gunoiul de porcine, n\molurile
[i apele uzate).
Dup\ con]inutul [i provenien]a lor `n substan]\ uscat\,
`ngr\[\mintele organice se clasific\ `n urm\toarele trei grupe:
a) `ngr\[\minte organice de consisten]\ solid\ care au peste 15%
substan]\ uscat\;
b) `ngr\[\minte organice de consisten]\ semilichid\ (4-15% s.u.);
c) `ngr\[\minte organice lichide (4% s.u.);
5.8.2. ~ngr\[\minte organice cu ac]iune humifer\
~n aceast\ grup\ intr\: gunoiul de grajd, mrani]a, compostul, turba,
`ngr\[\mintele verzi.
Ele con]in cantit\]i mari de materie organic\ [i ca urmare contribuie
`n mod substan]ial la refacerea solului `n humus.
5.8.2.1. Gunoiul de grajd
Rezult\ din dejec]iile solide [i lichide ale animalelor, la care se
adaug\ materialele folosite ca a[ternut (paie, turb\, rumegu[, frunze, etc).
Este un `ngr\[\mnt complex, deoarece reprezint\ o surs\ de N, P,
K, S, Ca, Mg, microelemente, stimulatori de cre[tere.
~n raport de sursele de provenien]\, gunoiul de grajd poate fi:
- gunoi de grajd semifermentat, provenit de la taurinele crescute `n
sistem gospod\resc, pe a[ternut permanent;
- gunoi de taurine crescute `n sistem industrial, cu sau f\r\
a[ternut, raclat direct;
- gunoi de padoc [i saivane de oi [i capre, crescute f\r\ a[ternut;
- gunoi de p\s\ri crescute `n baterii, f\r\ a[ternut, raclat direct;
- gunoi de p\s\ri crescute `n hale, pe a[ternut permanent, raclat
direct;
- reziduuri, provenite din decantarea apelor uzate de la complexele
de cre[terea animalelor, din platforma de uscare.
Calitatea acestor tipuri de gunoi de grajd, difer\ foarte mult, `n
raport cu specia de animale de la care provine [i cu sistemul de cre[tere.
Importan]a gunoiului de grajd
Gunoiul de grajd, exercit\ o ac]iune complex\ asupra solului
reprezentnd un `ngr\[\mnt de ne`nlocuit pentru agricultur\.
128

Prin `ncorporarea `n sol a gunoiului de grajd se realizeaz\

urm\toarele obiective:
- `mbog\]irea solului cu materie organic\ humificat\, care contribuie
la formarea structurii [i `mbun\t\]irii `nsu[irilor fizice ale solului;
- cre[te puterea de re]inere a apei cu aproape 20%;
- se m\re[te capacitatea de tamponare a solului [i de re]inere a
substan]elor nutritive la complexul adsorbtiv, limitndu-se levigarea
lor;
- intensificarea activit\]ii microbiologice a solului;
- `mbun\t\]irea aprovizion\rii plantelor cu elemente nutritive. O
ton\ de gunoi de grajd con]ine circa 5 kg N, 2,5 kg P2O5, 6 kg K2O [i 7 kg
CaO. Aceasta `nseamn\ c\ prin aplicarea a 20 t gunoi la hectar, se introduce
`n sol substan]e nutritive care echivaleaz\ cu circa 300 kg NH4NO3, 250 kg
superfosfat [i 200 kg KCl;
- `mbog\]irea solului cu CO2, necesar plantelor. Pentru o produc]ie
de 3500-4000 kg boabe la hectar, plantele consum\ circa 200 kg CO2/zi.
Introduse `n sol 30-40 t/ha gunoi, asigur\ `n perioada descompunerii lui
lente 100-200 kg CO2 zilnic.
Avnd `n vedere c\ elementele nutritive din `ngr\[\mintele organice
devin accesibile plantelor `n mod lent, pe m\sura mineraliz\rii materiei
organice, cele mai bune rezultate se ob]in atunci cnd se combin\
fertilizarea organic\ cu cea mineral\.
Compozi]ia gunoiului de grajd
Este determinat\ de natura materialelor care intr\ `n alc\tuirea sa.
Gunoiul de grajd este format din trei componente: dejec]ii solide;
dejec]ii lichide; materialul folosit ca a[ternut.
Dejec]iile solide, reprezint\ partea nedigerabil\ sau nedigerat\ a
nutre]ului `n organismul animal, pe care acesta o elimin\ sub form\ de
fecale.
Prin fecale se elimin\ 30-50% din substan]a organic\ a furajelor
consumate de animale [i con]ine 80% din fosforul existent `n hran\, 50%
azot [i 60% potasiu.
Propor]ia dintre dejec]iile solide [i cele care se diger\ [i se elimin\
prin urin\, depinde de specia de animale [i de compozi]ia ra]iei alimentare.
~n cazul nutre]urilor concentrate, cea mai mare parte din azot este
extras\ `n metabolismul animal [i se elimin\ prin urin\, `n timp ce la
furajele fibroase, cea mai mare parte din azot r\mne `n fecale.
Compozi]ia chimic\ a gunoiului de grajd, variaz\ `n limite largi `n
func]ie de specie, vrsta animalelor, nutre]urile consumate.
~n raport cu vrsta, dejec]iile rezultate de la animale `n vrst\, con]in
aproape `n totalitate cantitatea de N, P, K existente `n nutre]ul consumat, `n
timp ce la animaleletinere o parte din azotul [i fosforul existent `n nutre] este
re]inut `n organismul animal [i utilizat `n procesul de cre[tere.
Azotul [i fosforul din dejec]iile consistente se g\sesc sub form\ de
compu[i organici. Ei devin accesibili plantelor numai dup\ mineralizare,
avnd astfel o ac]iune lent\ asupra cre[terii plantelor.
Dejec]iile lichide (urina), sunt constituite din ap\ eliminat\ de
organismul animal prin rinichi, din produsele de scindare a substan]elor
proteice `n procesul de metabolism (uree, acid uric, acid hipuric, creatin\,
acizi aminici) [i diver[i ioni minerali (Ca2+, Mg2+, Na+, K+, H2PO4-, etc).
Compozi]ia lor chimic\ variaz\ `n func]ie de specie, vrst\,
nutre]urile consumate, etc.

129

Cea mai mare parte din potasiu [i aproximativ 1/2 - 2/3 din azotul
existent `n nutre]urile consumate, se elimin\ prin urin\, `n timp ce fosforul
se elimin\, aproape `n `ntregime prin fecale. Din acest motiv dejec]iile
lichide sunt considerate`ngr\[\minte azoto-potasice.
Compozi]ia [i raportul dintre dejec]iile lichide [i solide variaz\
foarte mult cu felul [i calitatea furajelor; cu ct furajele sunt mai concentrate
(uruial\, turte, nutre]uri combinate) cu att dejec]iile au un con]inut mai
ridicat `n N, P, K [i alte substan]e.
Cu ct substan]a uscat\ din hran\ este mai bine digerat\ cu att
con]inutul `n N, K cre[te `n dejec]iile lichide [i este mai mic `n cele solide.
A[ternutul animalelor influen]eaz\ cantitatea [i calitatea gunoiului
de grajd, att prin materialul care se folose[te, ct [i prin felul sub care se
`ntrebuin]eaz\.
Materialul utilizat ca a[ternut trebuie s\ re]in\ dejec]iile lichide,
provenite de la animale [i s\ reduc\ pierderile care au loc `n timpul
ferment\rii gunoiului, m\rind valoarea fertilizant\ a acestuia.
Ca a[ternut se `ntrebuin]eaz\: paiele de cereale, turb\, frunze,
rumegu[. Cnd se folosesc ca a[ternut paiele de cereale, se recomand\ a fi
tocate, pentru a le m\ri puterea de re]inere a dejec]iilor lichide.
Cnd se utilizeaz\ ca a[ternut turba, aceasta nu trebuie s\ fie prea
uscat\ deoarece absoarbe dejec]iile lichide prea `ncet; se recomand\ s\ aib\
o umiditate de 25-30%.
Calculul cantit\]ii de gunoi de grajd
Estimarea cantit\]ilor de gunoi de grajd dintr-o unitate se face `n
func]ie de : num\rul de animale; cantitatea de hran\ [i a[ternut; lungimea
perioadei de stabula]ie.
Pentru calcularea cantit\]ii de gunoi de grajd proasp\t, exist\ mai
multe procedee, cel mai frecvent folosit fiind procedeul lui E von Wolf,
bazat pe date experimentale [i care porne[te de la faptul c\ `n cazul unei
nutri]ii erbacee normale, aproximativ jum\tate din substan]a uscat\ din
hran\ (H), se consum\ `n procese de metabolism, iar cealalt\ jum\tate trece
`n dejec]ii. La aceasta se adaug\ [i `ntreaga cantitate de substan]\ uscat\ din
a[ternut.
Deoarece `n gunoiul de grajd proasp\t se g\sesc numai 25%
substan]\ uscat\ [i 75% ap\, cantitatea brut\ de gunoi de grajd este de patru
ori mai mare.
H
Rela]ia de calcul este: C = (---------- + A) 4
2
C = cantitatea de gunoi de grajd, `n 24 ore, Kg.

~n scopul aprecierii cantit\]ii de gunoi de grajd existent\ `ntr-o

unitate, depozitat\ `n platform\, se face cubajul gr\mezii care
se `nmul]e[te cu masa unui metru cub de gunoi, ce variaz\ `n
func]ie de stadiul de fermenta]ie `n care se afl\: gunoi de grajd
proasp\t netasat 300-400 kg/m3; gunoi de grajd nefermentat,
tasat 700 kg/m3; gunoi de grajd semifermentat (3-4 luni)
700-800 kg/m3; gunoi de grajd bine fermentat (6-8 luni) 800900 kg/m3.
Transform\rile biochimice din masa gunoiului de grajd
Din punct de vedere chimic, gunoiul de grajd proasp\t este format
din: glucide (celuloz\, hemiceluloz\ lignin\, zaharuri, pentazoni) [i
substan]e azotate (acizi organici [i s\rurile lor, lipide, tanin, etc.).
130

Sub influen]a microorganismelor (bacterii, ciuperci, actinomicete)

care provin `n mare parte din tubul digestiv al animalelor, ace[ti compu[i
sufer\ transform\ri mai mult sau mai pu]in intense `n timpul procesului de
fermentare.
Transform\rile au loc cu intensitate mai mare `n condi]ii aerobioz\,
[i sunt mai lente `n condi]ii de anaerobioz\. Descompunerile `ncep chiar `n
momentul `n care dejec]iile au fost eliminate de c\tre animale [i continu\
apoi `n platforma de gunoi. Cel mai repede [i mai intens se descompun
compu[ii din dejec]iile lichide.
Transform\rile dejec]iilor lichide
~n componen]a dejec]iilor lichide intr\ `n principal produse de
metabolism: ureea, acid hipuric, acid uric, `n cantit\]i variabile `n func]ie de
specie. Astfel un litru de urin\ de bovine con]ine `n medie: 18 g ureee; 16 g
acid hipuric.
Ureea, componenta organic\ aflat\ `n cantitatea cea mai mare `n
urin\, sub ac]iunea ureobacteriilor, sufer\ o dezaminare hidrolitic\ rapid\,
cu pierderea azotului sub form\ de amoniac.
NH2 + 2H2O
ONH4
O =C
----------> O = C
---------> 2 NH3 + CO2 +H2O
ureaz\
NH2
ONH4
ureea
carbonat de amoniu
Descompunerea cre[te `n intensitate, odat\ cu cre[terea temperaturii.
Acidul hipuric, C6H5-CO-NH-CH2-COOH, se descompune tot pe
cale hidrolitic\, `ns\ mai lent dect ureea, rezult`nd NH3 [i acid glicolic.
Acidul uric, este mai stabil dect acidul hipuric ,[i se descompune tot
pe cale hidrolitic\, pn\ la uree [i acid glioxilic.
Fermentarea amoniacal\ a urinii se produce cu intensitate `nc\ din
grajd.
Transform\rile din dejec]iile solide
Se desf\[oar\ sub influen]a bacteriilor din genurile: Cytophaga,
Pseudomona, Clostridium, Caduceum, etc.
Substan]ele din dejec]iile solide care sufer\ transform\ri sunt:
substan]e protidice; glucide u[or fermentascibile (glucoza, zaharoza,
amidonul, pentazoni,hemiceluloza) care sufer\ o degradare aerob\; glucide
greu fermentascibile (celuloza, lignina) care sufer\ o degradare anaerob\.
Descompunerea substan]elor protidice
Substan]ele protidice, sub ac]iunea microorganismelor din genurile
Bacilus, Proteus, Micrococus, snt desf\cute `n polipeptide, amoniac, ap\,
bioxid de carbon [i diferi]i compu[i intermediari (CH4, H2S, acizi gra[i
volatili, mercaptan, indol, scatol) care dau miros nepl\cut b\legarului.
Amoniacul care rezult\ este folosit `n bun\ parte de c\tre
microorganisme la sinteza unor substan]e necesare lor, o parte se pierde `n
atmosfer\, iar o parte se solubilizeaz\ `n mustul gunoiului de grajd.
Amoniacul [i aminoacizii rezulta]i, pot s\reac]ioneze cu glucidele,
formnd compu[i de culoare `nchis\, de tipul acizilor humici. Prezen]a
acestor compu[i humici, explic\ culoarea brun\ a mustului de gunoi [i a
gunoiului de grajd fermentat.
Dejec]iile solide [i lichide nu con]in bacterii nitrificatoare, acestea
necesitnd prezen]a oxigenului `n cantitate mare, condi]ie care nu este
satisf\cut\ `n cazul p\str\rii gunoiului de grajd `n platform\.
131

Ca urmare posibilitatea form\rii nitra]ilor `n platforma de gunoi, prin

oxidarea amoniacului este nensemnat\; `n acest caz nici procesele inverse
de denitrificare nu pot avea loc `n mod obi[nuit.
Descompunerea glucidelor
~n condi]ii aerobe, sub ac]iunea simultan\ a bacteriilor din genurile
Cytophaga, Pseudomonas, precum [i a ciupercilor din genul Aspergilus,
glucidele (celuloza) care constituie principalul component al dejec]iilor
solide [i al materialului din a[ternut, snt degradate pn\ la ap\ [i CO2:
Datorit\ temperaturii care se dezvolt\ `n timpul procesului de
oxidare, descompunerea gunoiului de grajd cu predominarea proceselor
aerobe se mai nume[te [i fermentare la cald.
~n condi]ii anaerobe, acela[i material sub ac]iunea bacteriilor din
genurile Clostridium, Caduceus, [i a unor actinomicete, se descompune cu
formare de CH4 [i CO2 .
Temperatura care se dezvolt\ `n cazul descompunerii anaerobe, ca
urmare a unui proces de reducere, este de 28-300 C, motiv pentru care se
mai nume[te [i fermentare la rece.
Celuloza se mai poate descompune anaerob [i f\r\ adi]ionare de ap\.
Aceasta se `ntmpl\ mai ales pe fundul platformelor de gunoi de grajd, cnd
aceasta este inundat\ cu ap\ din ploi. Descompunerea are loc cu producere
de c\rbune, care d\ culoarea negricioas\ materialului fermentat, gunoiul se
turbific\.
Dintre glucide, celuloza [i hemiceluloza se descompun u[or, iar
lignina mai `ncet. Descompunerea ligninei prezint\ interes pentru formarea
de constituien]i ai humusului.
Descompunerea lipidelor
Lipidele se g\sesc `n cantit\]i reduse `n dejec]iile solide. Ele sufer\
un proces de degradare aerob\ sub influen]a lipazelor, pn\ la ap\ [i bioxid
de carbon:
Direc]ia ferment\rii `n platform\ a gunoiului de grajd poate fi
verificat\ prin analiza gazelor care se eman\ [i prin temperatura din masa
platformei. Dac\ la analiz\ se g\se[te un amestec de CH4 [i CO2,
fermentarea decurge anaerob, iar cnd se g\se[te un amestec de N, CO2,
CH4, `nseamn\ c\ au loc att procese aerobe ct [i anaerobe.
Raportul C/N
~n gunoiul de grajd proasp\t raportul C/N, este `n medie de 19:1 la
25:1, datorit\ con]inutui ridicat `n hidra]i de carbon (celuloz\, hemiceluloz\)
care reprezint\ circa 50% din substan]a uscat\. Aceasta face ca la
introducerea lui `n sol `n stare nefermentat\ [i cu un con]inut ridicat de paie,
s\ se constate o imobilizare temporar\ a azotului nitric din sol.
Prin fermentare, raportul C/N se schimb\, din cauz\ c\ glucidele `n
timpul ferment\rii, `nregistreaz\ pierderi `nsemnate.
La `nceput descompunerea este declan[at\ de ciuperci. Ulterior,
odat\ cu cre[terea temperaturii, num\rul ciupercilor scade foarte mult,
`nmul]indu-se asocia]iile de bacterii.
Pentru fiecare unitate de glucide degradat\, microorganismele
consum\ o anumit\ cantitate de azot, `n medie de 20 mg N, pentru 1000 mg
C, oxidat (adic\ raportul 1:50). Dac\ nu se asigur\ acest azot (pentru fiecare
100 kg de substan]\ organic\ - paie sunt necesare 1-2 kg azot asimilabil),
el este luat din sol, iar dac\ solul este slab aprovizionat, descompunerea
gunoiului de grajd are loc mai lent.
132

Dac\ se introduc `n sol substan]e organice care con]in mai pu]in de

2,5% N, deci cu un raport C/N, foarte ridicat, prin procesul de
descompunere o parte din azot se pierde sub form\ de amoniac.
Pentru a asigura o bun\ dezvoltare a diferitelor grupe de
microorganisme din sol [i pentru a fi evitate pierderile de azot `n procesul de
fermentare, se recomand\ ca materia organic\ introdus\ `n sol s\ aib\
raportul C/N, ct mai apropiat de humus (10:1), [i `n orice caz s\ fie sub 20.
P\strarea gunoiului de grajd
Gunoiul de grajd, nu se folose[te `n stare proasp\t\, ci numai dup\ o
prealabil\ fermentare `n platforme speciale. Aceasta deoarece, `n gunoiul de
grajd proasp\t, substan]ele nutritive, cu excep]ia azotului amoniacal din
urin\, se g\sesc `n forme greu accesibile plantelor.
~n vederea ob]inerii unui gunoi de grajd cu calit\]i bune, se
recomand\ ca fermentarea lui s\ aib\ loc `n platforme.
Platforma de gunoi de grajd
Este locul amenajat pentru depozitarea [i fermentarea gunoiului de
grajd. Se amenajeaz\ fie direct `n cmp, fie `n apropierea grajdurilor la cel
pu]in 50 m de acestea [i la 200 m de locuin]e [i de sursele de ap\ potabil\.
Locul ales, trebuie s\ fie ferit de inunda]ia apelor provenite din ploi
sau topirea z\pezilor, s\ fie ct mai umbrit [i s\ permit\ organizarea
platformei cu latura cea mai lung\ paralel\ cu direc]ia vnturilor dominante.
Platforma se amenajeaz\ la suprafa]a solului sau `n s\p\tur\.
Forma este dreptunghiular\, cu o l\]ime de 4-9 m [i lungime
variabil\ `n raport cu cantitatea de gunoi ce rezult\ la animale.
Fundul platformei se amenajeaz\ cu un strat gros de argil\ de 15-30
cm, sau de lut bine b\tut, piatr\, c\r\mid\ ars\, dale de beton. Acestuia i se
d\ o `nclinare de 3% spre unul din capete, unde se amenajeaz\ bazinul `n
care se colecteaz\ mustul de gunoi, rezultat `n timpul ferment\rii.
Cnd platforma se amenajeaz\ `n s\p\tur\, ea are adncimea de 80100 cm, iar pere]ii se taluzeaz\. De jur-`mprejurul platformei se sap\ un [an]
de scurgere pentru a se feri de inundare.
Platformele amenajate la suprafa]a solului, pe m\sur\ ce se `nal]\, se
`nconjoar\ cu panouri din scndur\, nuiele `mpletite, lese de tulpini de
porumb, etc., pentru a `mpiedica uscarea gunoiului [i a u[ura fermentarea.
Conducerea procesului de fermentare
Viteza de descompunere a gunoiului de grajd `n platform\ este
condi]ionat\ de umiditate, aerare [i temperatur\.
~n timpul ferment\rii, procesul trebuie astfel condus `nct pirderile
de azot amoniacal s\ fie ct mai mici.
Pentru aceasta la a[ezarea `n platform\ stratele de gunoi se taseaz\,
iar umiditatea se men]ine `ntre 65 [i 75%.
~n urma transform\rilor [i datorit\ pierderilor de NH3, CO2, CH4 [i
ap\, greutatea mesei de gunoi scade cu 25-75%. Cu toate acestea, datorit\
faptului c\ pierderile `n materie organic\ snt mult mai mari, con]inutul
procentual `n azot total `n gunoiul de grajd fermentat cre[te, lucru ce se
`ntmpl\ la fel [i cu substan]ele minerale.

~n procesele de fermentare se disting patru stadii de

descompunere a gunoiului de grajd:
- gunoiul de grajd nefermentat, cnd paiele din gunoi sunt rezistente
[i au culoarea aproape neschimbat\, iar mustul este tulbure [i de ro[cat\;

133

- gunoiul de grajd semifermentat, cnd paiele cap\t\ o culoare

brun\, se rup u[or, iar mustul devine brun-negricios; masa gunoiului este
mai redus\ cu 20-30%, fa]\ de cea ini]ial\;
- gunoiul de grajd fermentat, cnd paiele sunt descompuse complet [i
nu se mai disting; culoarea este negricioas\, mustul dup\ limpezire devine
incolor; masa gunoiului se reduce cu 50%;
- gunoiul de grajd foarte bine descompus (mrani]a) cnd se prezint\
ca o mas\ afnat\ de p\mnt negricios; masa gunoiului reprezint\ numai
25%, din greutatea ini]ial\ a gunoiului introdus `n platform\
Se cunosc mai multe procedee de a[ezare a gunoiului de grajd [i de
conducere a procesului de fermentare, cele mai importante fiind:
a) Fermentarea la rece (anaerob\), prin a[ezarea cu tasare a
gunoiului `n platform\, de la `nceput.
Pe fundul platformei se a[eaz\ un strat de gunoi mai vechi, sau un
strat de paie, tulpini de porumb, gros de 20-30 cm care ajut\ la drenarea
mustului.
Gunoiul evacuat zilnic, se amestec\ bine cu furca [i se a[eaz\ ct
mai atent `n platform\ (nu prin azvrlire). A[ezarea se `ncepe de lng\
bazinul de must de gunoi pe por]iuni mici cu latura de 2-3 m, `n straturi
groase de 30-40 cm, cnd gunoiul este s\rac `n paie [i de 60-90 cm, cnd
gunoiul este bogat `n paie, dup\ care se taseaz\ bine. ~n zilele urm\toare
peste aceast\ por]iune se pune un nou strat, opera]iunea repetndu-se pn\
ce se realizeaz\ `n\l]imea de 2-2,5 m, dup\ care se acoper\ cu un strat de
p\mnt sau cu alte materiale, gros de 15-20 cm.
Mai departe gunoiul de grajd se a[eaz\ al\turi `n a doua por]iune,
strns lipit\ de prima.
Prin acest mod de a[ezare, procesul de descompunere are loc mai
lent, temperatura degajat\ fiind de 30-350C vara [i 20-250C, iarna. Pierderile
de azot [i de materie organic\ snt mai mici, dup\ 3-4 luni fiind de 15-40%
la materia organic\ [i 10-35% la azot, fa]\ de cantitatea ini]ial\.
Cnd materialul cap\t\ o culoare brun-`nchis\, cu aspect untos [i
miros caracteristic, se consider\ fermentarea terminat\ (dup\ 3-5 luni).
b) Fermentarea la cald (aerob\) prin a[ezarea afnat\ a gunoiului.
Gunoiul de grajd se a[eaz\ `n platform\ `n straturi afnate, de cte
80-100 cm grosime, alternativ pn\ se ajunge la `n\l]imea total\ de 2-3 m.
~n aceast\ situa]ie l\]imea platformei este mai mic\ de 3-4 m, pentru a
permite trecerea aerului.
Fermentarea se realizeaz\ prin accesul liber al aerului, temperatura
ridicndu-se la 50-600C. Viteza de fermentare se regleaz\ prin udarea
periodic\ a platformei cu urin\, must de gunoi sau ap\.
Prin udare, aerul din masa gunoiului de grajd `nc\rcat cu CO2, este
`mpins afar\ (eliminat) [i pe m\sur\ ce lichidul se scurge `n bazinul de
colectare, `n platform\ p\trunde aer proasp\t, bogat `n oxigen, care
accelereaz\ activitatea microorganismelor aerobe.
Prin acest procedeu, descompunerea gunoiului de grajd se realizeaz\
`n 2-3 luni.
Fermenta]ia aerob\ se consider\ terminat\, cnd `n timpul ud\rii
platformei nu se mai degaj\ miros de mercaptan.
c) Fermentarea semicald\
Gunoiul de grajd, se a[eaz\ la `nceput afnat `n straturi de 80-100 cm
`n\l]ime, pe por]iuni de 1,5-2 m; dup\ 3-4 zile sau 8-10 zile, `n func]ie de
anotimp, cnd temperatura se ridic\ la 50-600C, se taseaz\, temperatura
sc\znd la 35-450C. Se a[eaz\ apoi alt strat afnat, care ulterior se taseaz\,
pn\ se ajunge la o `n\l]ime de 3-4 m.
134

Prin acest procedeu fermentarea dureaz\ 4-5 luni.

d) Fermentarea anaerob\ cu producere de gaz metan(biogaz)
~n condi]ii speciale de anaerobioz\, resturile organice care con]in
celuloz\, hemiceluloz\, pentozani, avnd un con]inut de 5% substan]\
uscat\, sufer\ o fermentare metanic\. Procesul are loc `n dou\ etape:
- stadiul aerob de oxidare cu formare de acizi organici + CO2 + H2;
- stadiul anaerob, cu reducere de CO2 cu ajutorul hidrogenului
prezent `n mediul respectiv.
Procedeul este urm\torul: dejec]iile solide, `mpreun\ cu cele lichide,
apa tehnologic\ de sp\lare, plus paiele din a[ternut tocate m\runt, se
introduc `ntr-un rezervor special (tanc) cu condi]ii de ermetizare. ~n primele
8-14 zile datorit\ oxigenului prezent `n rezervor, are loc o fermentare
aerob\, temperatura ridicndu-se la 25-350C. Dup\ acest interval de timp,
cnd oxigenul s-a consumat `n `ntregime, se creeaz\ condi]ii anaerobe, cu
reducerea CO2 `n prezen]a H2. Gazul metan rezultat se colecteaz\ `n
recipien]i speciali [i serve[te la nevoile tehnologice ale fermei.
Dintr-o ton\ de gunoi, se ob]ine 50-60 m3, de biogaz.
Gunoiul fermentat, se scoate din rezervor [i se depoziteaz\ pe o
platform\ betonat\, pentru a fi transportat `n cmp.
El este calitativ superior celui ob]inut prin alte metode de
fermentare, deoarece este mai bogat `n azot [i `n alte elemente nutritive.
Dintre metodele de fermentare enun]ate, pentru condi]iile de la noi,
cea mai recomandat\ este fermentarea la rece. Fermentarea cald\ [i
semicald\, se recomand\ `n cazul cnd gunoiul de grajd este p\ios, precum
[i atunci cnd este infestat de nematozi, acarieni, etc.
Administrarea gunoiului de grajd
Gunoiul fermentat se transport\ la cmp, `n orice anotimp al anului,
`n func]ie de posibilit\]ile de transport [i de momentul `n care se urm\re[te
`ncorporarea lui `n sol.
La `nc\rcare se taie o por]iune din platform\ pe toat\ `n\l]imea [i se
amestec\ pentru a realiza omogenizarea din punct de vedere al calit\]ii.
~nc\rcarea gunoiului din platform\ `n remorci se face cu graifere tip
I.P.G 0,5, purtat pe tractor, ce are capacitatea furcii de 0,477 m3.
~n cmp gunoiul de grajd se `mpr\[tie cu ma[ini speciale de tip
M.I.G.
~mpr\[tierea gunoiului se face pe f[ii dreptunghiulare subdivizate `n
parcele de lucru, l\]imea de lucru a ma[inii fiind de 2,2 m.
Imediat ce ma[ina `mpr\[tie gunoiul, se recomand\ `ncorporarea lui
`n sol cu plugul sau polidiscul.
~n cazul `n care gunoiul se `mpr\[tie la suprafa]a solului [i nu se
`ncorporeaz\ `n sol, se `nregistreaz\ mari pierderi de N-NH3, pn\ la 50% `n
24 ore, comparativ cu gunoiul `ncorporat imediat.
De asemenea, nu se recomand\ l\sarea gunoiului de grajd `n gr\mezi
mici pe cmp; pe lng\ pierderile de azot `nregistrate, are loc [i o repartizare
neuniform\ a elementelor nutritive, locul de sub gr\mad\ devenind mai
bogat `n elemente nutritive, fapt ce determin\ o neuniformitate a dezvolt\rii
[i matur\rii plantelor, cu repercursiuni negative asupra momentului de
recoltare.
~n situa]ia `n care gunoiul de grajd transportat `n cmp, nu poate fi
`ncorporat imediat, se recomand\ s\ se a[eze `n gr\mezi mari de 30-40 t,
care se taseaz\ [i se acoper\ cu un strat de p\mnt pentru a `mpiedica
pierderea de elemente nutritive [i uscarea.

135

Momentul de administrare

Pentru culturile de prim\var\, gunoiul de grajd se

administreaz\ `n sol odat\ cu ar\tura adnc\ de toamn\.
Datorit\ umezelii din perioada de toamn\-iarn\, se creeaz\
condi]ii bune pentru diferitele transform\ri ale gunoiului de
grajd [i se realizeaz\ o bun\ aprovizionare a plantelor cu
elemente nutritive.
Pentru sem\n\turile de toamn\, care urmeaz\ dup\ plantele care
p\r\sesc terenul devreme, `ncorporarea gunoiului de grajd `n sol se face
vara, cnd se `mpr\[tie uniform pe teren [i se introduce `n aceea[i zi sub
brazd\, odat\ cu efectuarea ar\turii adnci.
Cnd sem\n\turile de toamn\ urmeaz\ dup\ plante care p\r\sesc
terenul trziu (porumb, floarea soarelui, cartof) gunoiul se administreaz\ din
toamna precedent\ la culturile premerg\toare.
Dozele de gunoi de grajd
Acestea variaz\ `n func]ie de: fertilitatea solului, condi]iile climatice,
cultura pentru care se utilizeaz\.
~n zonele climatice umede [i cu solurile podzolice, se folosesc doze
mai mari de gunoi de grajd; culturilor tehnice li se administreaz\ cantit\]i
mai mari dect la culturile de cereale pentru boabe; cantit\]i mai mari de
gunoi, se administreaz\ [i pe solurile erodate.
~n general, dozele de gunoi de grajd sunt urm\toarele:
- pentru cereale, 20-25 t/ha `n zonele umede [i 10-15 t/ha `n zonele
secetoase;
- pentru culturile tehnice (cartof, sfecl\, cnep\) [i pentru legume,
30-40 t/ha, pe podzoluri [i pe soluri brune [i 20-20-30 t/ha pe cernoziomuri;
- pentru porumb, cantitatea de gunoi este de 25-30t/ha;
- `n livezi [i vii, gunoiul de grajd se administreaz\ toamna sau
prim\vara devreme `n doz\ de 40-50 t/ha;
- lla desfiin]area lucernierilor [i pepinierilor gunoiul de grajd se
administreaz\ `n doze de 50-80 t/ha.
~n asolamentele de cmp, gunoiul de grajd se administreaz\
totdeauna pe sola care urmeaz\ s\ fie cultivat\ cu plante pr\[itoare, plante
tehnice sau legume.
Pe solurile nisipoase, se recomand\ doze mici de gunoi de grajd, 1015 t/ha, la intervale de 2 ani, `n timp ce pe solurile argiloase se recomand\
ca dozele mai mari s\ se repete la intervale de 3-4 ani.
Adncimea de `ncorporare a gunoiului de grajd
Aceasta depinde de gradul de descompunere a gunoiului, de tipul de
sol [i de clim\.
Pe solurile nisipoase [i `n zonele secetoase, gunoiul de grajd se
`ncorporeaz\ mai adnc, la 20-25 cm.
Pe solurile argiloase grele, [i `n regiuni cu precipita]ii abundente,
gunoiul de grajd se `ncorporeaz\ mai superficial la 15-20 cm. Dac\ se
`ncorporeaz\ prea adnc, descompunerea gunoiului se face lent, ap\rnd
pete alb\strui, care indic\ starea de anaerobioz\.
Gunoiul bine fermentat, se `ncorporeaz\ mai pu]in adnc, sub
cultivator la 10-15 cm; gunoiul semidescompus se `ncorporeaz\ mai adnc
la 18-20 cm.
Gunoiul mai pu]in fermentat, `ncorporat superficial, afneaz\ solul,
favorizeaz\ circula]ia aerului [i mic[oreaz\ rezerva de ap\.
136

Eficien]a gunoiului de grajd

Ac]iunea fertilizant\ a gunoiului de grajd, se manifest\ mai mul]i ani
`n func]ie de tipul de sol.
~n primul an, eficien]a este legat\ de formele de N, P, K [i de
celelalte elemente nutritive, care se elibereaz\ din cantitatea total\ existent\
`n gunoiul de grajd. Astfel, `n primul an, numai o mic\ parte din azot (2025%) este folosit de plante, restul trecnd `n forme accesibile `n anii
urm\tori.
Coeficientul de folosire a fosforului [i potasiului, este mai mare `n
primul an din gunoiul de grajd, dect din `ngr\[\mintele minerale.
Pentru fosfor coeficientul de folosire `n primul an este de 30-40%,
iar pentru potasiu de 60-70%.
~n anii urm\tori ac]iunea fertilizant\ a gunoiului de grajd se
manifest\ diferit `n raport cu dozele folosite, tipul de sol [i condi]iile
climatice.
De regul\, ac]iunea ulterioar\ se manifest\ mai puternic `n zonele cu
climat temperat [i rece, cnd se utilizeaz\ doze mai mari [i repetate, care au
un caracter cumulativ. Eficien[a `n timp este mai mare pe solurile argiloase
[i mai mic\ pe solurile nisipoase.
Eficien]a gunoiului de grajd, este influen]at\ [i de metodele de
administrare.
~n principiu se recomand\ ca gunoiul de grajd s\ fie folosit `n doze
moderate mai mici [i mai des, dect `n doze mari aplicate la intervale largi
de timp, deoarece substan]ele humice din gunoi se degradeaz\ repede.
Cnd gunoiul de grajd este complet descompus, dozele se
mic[oreaz\ `n medie cu 50-65%, fa]\ de cazul cnd se folose[te `n stare
fermentat\.
~n general toate plantele cultivate reac]ioneaz\ favorabil la
aplicarea gunoiului de grajd.
~n primul an, gunoiul de grajd este folosit mai bine de c\tre
plantele cu perioad\ lung\ de vegeta]ie, - sfecla, cartof, porumb, floarea
soarelui, cnep\, varz\, tomate, vi]a de vie, pomii fructiferi.
~n al doilea an de la aplicare, pe solurile fertile, p\ioasele folosesc
cel mai bine ac]iunea gunoiului de grajd, iar pe solurile s\race chiar din
primul an; grul de toamn\ utiliznd mai bine gunoiul de grajd, dect
secara.
~n culturile cu perioad\ lung\ de vegeta]ie, porumb, cartof, gunoiul
de grajd poate fi mai pu]in fermentat, `n timp ce la morcov [i p\strnac, se
impune folosirea unui gunoi bine fermentat mrani]\ - deoarece gunoiul
proasp\t sau cel semifermentat favorizeaz\ ramificarea r\d\cinii,
depreciind calitatea recoltei.
Eficien]a gunoiului de grajd cre[te, atunci cnd fertilizarea
organic\ se combin\ cu fertilizarea mineral\, `n special cu `ngr\[\mintele
fosfatice.
5.8.2.2. Mrani]a sau p\mntul de gr\din\
Reprezint\ un gunoi de grajd foarte bine fermentat.
Se prezint\ ca o mas\ p\mntoas\ neagr\, cu aspect gr\un]os afnat,
foarte bogat\ `n elemente nutritive asimilabile.
Compozi]ia chimic\ a mrani]ei, la un con]inut de 80% ap\ este `n
medie urm\toarea:0,7-2,0% azot, 0,3-1,2% fosfor,0,8-0,9% potasiu, 0,5%
137

calciu. Mrani]a nu con]ine azot sub form\ amoniacal\, motiv pentru care
l\sat\ `n gr\mezi, nu `nregistreaz\ sc\deri de azot.
Se folose[te `n legumicultur\ pentru ob]inerea diferitelor
amestecuri de p\mnt `n sectorul de r\sadni]e, la `ngr\[area la cuib a
plantelor, la fabricarea ghivecelor nutritive [i granularea `ngr\[\mintelor.
5.8.2.3. Composturile vegetale
Snt `ngr\[\minte organice care rezult\ din descompunerea
diferitelor subproduse de natur\ vegetal\ care se acumuleaz\ `n ferme.
Preg\tirea lor se face `n platforme, `n cmp sau la locul de folosire
`n gospod\rie, ce trebuie s\ `ndeplineasc\ acelea[i condi]ii ca [i platforma
de gunoi de grajd, cu excep]ia l\]imii care este mai mic\ de 1,3-3 m la baz\
[i ceva mai redus\ `n partea superioar\.
Compostul este un `ngr\[\mnt, cu o compozi]ie chimic\ variabil\
`n func]ie de natura materialelor folosite: 0,15-0,94% N; 0,14-1,20%
P2O5; 0,3-1,85% K2O.
Composturile pot fi [i din: rumegu[ de lemn, alge marine, din
coarde de vi]\ de vie, tescovin\.
Compostul este u `ngr\[\m`nt cu ac]iune rapid\ ce poate fi utilizat
la toate culturile, dar mai ales la cele legumicole, `n doze de 3-10 t/ha.
5.8.2.4. Turba
Se prezint\ sub forma unui sediment recent, din diferite resturi
vegetale de plante de locuri umede, `n diferite grade de descompunere.
Con]ine `n medie 1-3,1% Ntotal, 0,08-0,22% Ptotal, 0,07-0,25% Ktotal.
Pentru a fi folosit\ plantele ce o alc\tuiesc trebuie s\ fie descompuse
`n propor]ie de 40-45%. Se poate administra fie direct, fie dup\
compostare, singur\ sau `n amestec cu alte `ngr\[\minte organice [i
minerale.
Se utilizeaz\ ca [i gunoiul de grajd `ns\ `n doze duble, eficien]a fiind
asem\n\toare cu a acestuia.
5.8.2.5. ~ngr\[\mintele verzi
Sunt culturi vegetale care dezvolt\ `n timp scurt o mas\ vegetal\
bogat\ [i care ajung`nd la un anumit stadiu de vegeta]ie se `ncorporeaz\ `n
sol.
Cele mai folosite plante `n acest scop sunt leguminoasele (maz\rea,
m\z\richea, bobul, trifoiul ro[u, sulfina) [i unele crucifere (mu[tarul,
rapi]a) sau graminee (secara). Aceste plante se pot sem\na singure sau sub
form\ de amestecuri de dou\ sau mai multe plante.
Folosirea `ngr\[\mintelor verzi `mbog\]e[te solul cu materie
organic\, cre[te rezerva de azot asimilabil, reduce procesele de levigare a
elementelor nutritive [i m\re[te eficien]a `ngr\[\mintelor chimice.
Modul de folosire difer\ `n func]ie de clim\, sol [i plant\, put`ndu-se
cultiva `n cultur\ pur\ sau ca o cultur\ intermediar\. ~n cultur\ pur\ se
cultiv\ leguminoasele, cantitatea de mas\ verde ob]inut\ fiind de 13-20 t/ha,
care se `ncorporeaz\ sub brazd\ `n cursul verii. ~n cultur\ intermediar\ se
practic\ sistemul de cultur\ ascuns\ (`ngr\[\m`ntul verde se seam\n\ sub o
plant\ protectoare) sau cultura dup\ miri[te.
Se recomand\ pe orice tip de sol dar cu deosebire pe cele luvice [i
nisipoase.

138

5.8.3. ~ngr\[\minte organice cu ac]iune slab humifer\

Din aceast\ grup\ fac parte `ngr\[\minte care con]in materie
organic\ `n cantitate mic\, iar prin descompunere nu elibereaz\ nuclei
fenolici [i benzoici, necesari procesului de formare a humusului [i anume
dejec]iile cu consisten]\ lichid\ [i semilichid\ din complexele de taurine.
Aceste dejec]ii sunt colectate `n bazine speciale unde pot fi p\strate
4-6 luni. Se aplic\ `nainte de efectuarea ar\turilor sau `n timpul vegeta]iei,
`n doze de 30-40 m3/ha (cereale p\ioase), 60-70 m3/ha (porumb), 70-80
m3/ha la sfecla pentru zah\r.
5.8.4. ~ngr\[\minte organice f\r\ ac]iune humifer\
5.8.4.1. Gunoiul de p\s\ri
Provine din dejec]iile p\s\rilor `n amestec cu produsele folosite ca
a[ternut pe pardoseal\, constituind un `ngr\[\m`nt cu ac]iune rapid\ [i cu
un con]inut aproape dublu de azot, fosfor [i potasiu fa]\ de gunoiul de
grajd.
Se poate folosi ca atare prin m\run]ire `n legumicultur\ [i
pomicultur\ sau sub forma unei suspensii `n ap\ care se aplic\ `n timpul
vegeta]iei la r\saduri.
5.8.4.2. Urina [i mustul de gunoi de grajd
Prin fermentarea gunoiului de grajd rezult\ un lichid denumit
must de gunoi de grajd care con]ine `n medie: 0,02-0,04% N, 0,03-0,06%
P, 0,04-0,06% K. Urina animalelor din grajd se dirijeaz\ `n bazine special
construite con]in`nd `n medie 0,4-1,95% N, P sub form\ de urme [i K 0,42,26%.
Urina [i mustul de grajd sunt mai ales `ngr\[\minte azotopotasice
put`ndu-se utiliza ca `ngr\[\minte de baz\ sau suplimentare la culturile de
cartofi, c`nep\, r\d\cinoase, oleaginoase, legume `n cantit\]i de 5-30 t/ha.
5.8.4.3. Dejec]iile de porcine
~n general, se caracterizeaz\ prin urm\toarele: reac]ie neutr\ spre
slab alcalin\, SU 30-35%, Ntotal 0,-0,9%, Ptotal 0,09-0,1%, Ktotal 0,23%.
Dup\ zv`ntare se fermenteaz\ timp de 3-4 luni, dup\ care se aplic\
`n doze de 30-50 m3/ha.
5.8.4.5. N\molurile [i apele uzate
La noi `n ]ar\ se folosesc n\molurile deshidratate pe paturi de
zv`ntare care con]in `n medie: 20-60% s.u. din care 20-40% substan]\
organic\, 1-5% N, 0,5-1% P, 0,5% K, 5-6% Ca.
Se administreaz\ toamna `nainte de efectuarea ar\turilor, `n doze
de 20-25 t/ha odat\ la 2-3 ani.

139

Cap. VI CONTROLUL ST|RII DE FERTILITATE A SOLULUI, MIJLOC

DE FOLOSIRE RA}IONAL| A ~NGR|{|MINTELOR

6.1. Testarea st\rii de fertilitate prin analiza chimic\ a plantei

Evaluarea st\rii de fertilitate a solului prin analiza plantei, se
bazeaz\ pe faptul c\, aceasta poate manifesta simptomele unor tulbur\ri de
nutri]ie, determinate de lipsa, insuficien]a sau excesul unor elemente
nutritive din sol.
Analiza chimic\ a par]ilor vegetative (frunze, pe]iol, nervuri, l\stari
tineri, ramuri de un an) poart\ denumirea general\ de dignoz\ foliar\.
Aceast\ metod\ definit\ de promotorii ei ca fiind succesiunea
st\rilor chimice stabilite prin analiza frunzei sau a altor organe, la diferite
faze ale ciclului vegetativ d\ posibilitatea sesiz\rii gradului de
aprovizionare a plantei cu principalele elemente nutritive, N, P, Mg, Ca, S.
Primele `ncerc\ri pentru transpunerea `n practic\ a diagnozei foliare
pe baze [tiin]ifice s-au f\cut la vi]a de vie, `n Fran]a de Lagatu [i Maume
(1927); ulterior, metoda s-a folosit pentru numeroase culturi: gru, porumb,
cartof. sfecl\. oleaginoase, legume, pomi, specii forestiere etc.
Reu[ita diagnozei foliare depinde `n principal de trei factori:
- recoltarea corect\ a probelor vegetative reprezentative de organe
sau ]esuturi vegetale pentru analize;
- preg\tirea probelor pentru analiz\ [i analiza lor;
- interpretarea datelor de analiz\ pe baza unor sisteme de referin]\,
alese corect.
6.1.1. Recoltarea probelor vegetative pentru analiz\
Aceast\ opera]ie constituie etapa hot\rtoare pentru calitatea lucr\rii
de diagnoz\ foliar\.
Metodica recolt\rii variaz\ dup\ cum plantele sunt: anuale, bienale
sau perene.
Deosebit de important este alegerea organului de referin]\, care
trebuie s\ exprime, media st\rii de aprovizionare cu elemente nutritive,
respectiv nivelul st\rii de echilibru a elementelor nutritive.
Ca organe de referin]\ se pot lua:
- pe]iolul frunzei;
- frunza `ntreag\ de regul\ cele ajunse la maturitate;
- nervurile frunzei (nervura median\);
- tulpina (la plantele erbacee);
- ramurile tinere din anul respectiv;
- l\stari tineri;
- crcei (la vi]a de vie, pepeni, castrave]i).
Alegerea organului de referin]\, nu se face la `ntmplare, dup\
propria dorin]\ a fiec\ruia, ci pentru fiecare specie `n parte pe baza studiilor
(f\cute de numero[i cercet\tori), s-au stabilit cele mai caracteristice organe
vegetative (de referin]\) pentru diagnoza st\rii de fertilitate.
140

Sensibilitatea organelor de referin]\ la una [i aceia[i specie este

diferit\ fa]\ de unele elemente ( azot, fosfor, potasiu).
A[a de exemplu la castrave]i `n timpul `nfloritului, pentru aprecierea
st\rii de aprovizionare `n azot sunt mai caracteristice determin\rile f\cute pe
limb, `n timp ce pentru fosfor [i potasiu sunt recomandate determin\rile
din pe]iol sau tulpini ; la vi]a de vie , `nainte de `nflorit este mai
caracteristic\ analiza pe]iolului pentru NO3- pentru ca dup\ `nceperea
form\rii boabelor organul reprezentativ s\ fie limbul.
Un alt aspect important al metodologiei de recoltare `l constituie
epoca de recoltare, locul [i expozi]ia pe plant\ a organelor recoltate.
Experimental s-a stabilit c\ `nceputul perioadei de `nflorire
reprezint\ perioada de relativ\ stabilitate a compozi]iei chimice.
Din punct de vedere practic, aceast\ fenofaz\ este foarte
convenabil\, deoarece este u[or de identificat.
Referitor la organele sau ]esuturile vegetale care se recolteaz\,
acestea difer\ `n raport cu fazele de cre[tere [i de dezvoltare a plantelor.
~n fazele tinere de cre[tere cnd planta nu prezint\ organe
diferen]iate morfologic, se recolteaz\ pentru analiz\ `ntreaga parte aerian\ a
plantei. ~n fazele mai avansate de cre[tere [i dezvoltare se recolteaz\ numai
anumite organe [i `ndeosebi frunzele ajunse la stadiul de maturitate recent.
Ridicarea probelor de material vegertativ se face pe unit\]i analitice,
ce reprezint\ suptafe]e de teren cu aceea[i uniformitate a reliefului, acela[i
tip de sol, agroproductivitate asem\n\toare, agrotehnic\ similar\.
Suprafa]a unit\]ilor analitice variaz\:
- la culturile de cmp `ntre: 0,5 - 25 ha ;
- la pomi [i vi]\ de vie `ntre 0,25 - 1,0 ha.
Din fiecare unitate analitic\ se constituie 2-4 probe medii
reprezentative. Pentru constituirea unei probe medii se recolteaz\ probe
par]iale din 15 - 20 puncte ale parcelei. ~n acest scop parcela se parcurge `n
zig-zag sau pe diagonal\, iar `n cazul planta]iilor de pomi [i vi]\ de vie pe
rnduri.
Dac\ cultura din parcel\ prezint\ neuniformit\]i, probele de material
vegetal trebuie s\ se recolteze propor]ional din toate microzonele.
M\rimea unei probe medii constituit\ din plante tinere, este de 500 1000 g material vegetal proasp\t. ~n cazul cnd se recoltez\ frunze, m\rimea
probei variaz\ `n func]ie de specie: 20 - 50 frunze la porumb; 40 - 50 frunze
la sfacl\; 50 - 200 frunze la floarea soarelui; 50 - 100 frunze la pomi; 25 - 30
frunze la vi]a de vie etc.
6.1.1.1. Recoltarea probelor de material vegetal la pricipalele
culturi agricole
Perioada de recoltare, difer\ `n func]ie de specie. Se recolteaz\ `n
fazele tinere de dezvoltare plante `ntregi f\r\ r\d\cini, iar ulterior `n faze
mai avansate de cre[tere, frunze mature, situate `ntr-o anumit\ zon\ a
plantei (pozi]ie). ~n situa]ia cnd se determin\ frac]iunile de elemente
nutritive (fosfor anorganic, nitra]i) se recolteaz\ pe]iolul sau nervura
principal\ de la frunze.
6.1.2. Preg\tirea probelor de material vegetal pentru analize [i
analiza lor
Prima opera]ie dup\ aducerea probelor din laborator este verificarea
st\rii de impurificare (a materialului) datorit\ prafului din aer, particulelor
de sol, reziduurilor de pesticide.
141

Frunzele recoltate de la pomi [i legume datorit\ frecven]ei mari de

tratamente, se spal\ prin imersie `n ap\, mai `nti `n ap\ obi[nuit\, apoi de
3-4 ori `n ap\ distilat\.
Opera]ia de sp\lare se face `ntr-un cristalizor mare. Timpul de
contact cu materialul vegetal trebuie s\ fie scurt, deoarece unele elemente,
cum ar fi K+, pot difuza ca urmare a faptului c\ se g\se[te dominant `n
frunze sub form\ ionic\.Dup\ sp\lare, materialul vegetal se sterge prin
tamponare cu o crp\ curat\, uscat\.
Preg\tirea materialului vegetal depinde de natura determin\rilor:
- probele proaspete se folosesc pentru analiza imediat\ a
componentelor mai pu]in stabile, cum ar fi NO3-;
- probele uscate se folosesc pentru analiza componentelor mai
stabile.
Preg\tirea materialului vegetal, `n stare proasp\t\
Dup\ sp\larea materialului vegetal cu ap\ acesta se zvnt\ prin
presare u[oar\ `ntre coli de hrtie de filtru (sugativ\) dup\ care se taie cu o
foarfec\ sau un cu]it din inox, `n por]iuni ct mai mici.
Se omogenizeaz\ prin amestecare, dup\ care proba se p\streaz\ la
rece `n frigider, pentru inactivarea proceselor enzimatice. Se poate p\stra [i
prin `nghe]are rapid\ la -20o C, `n recipien]i `nchi[i pentru a preveni
evaporarea apei.
Preg\tirea materialului vegetal `n stare uscat\
Dup\ cur\]irea de impurit\]i materialul vegetal se taie m\runt cu o
foarfec\ sau un cu]it din inox , se `ntinde `n strat sub]ire pe o hrtie de filtru
[i se usuc\ la temperatura camerei. Uscarea se continu\ apoi la etuv\ la
maximum 70o C.
Dup\ uscare proba care a devenit casant\, se m\run]e[te prin
mojarare [i se cerne prin sita de 0,5 - 1,0 mm.
Se trece apoi `n borcane de sticl\ brun\ sau `n borcane de plastic cu
capac [i se p\streaz\ la `ntuneric. Pentru a se evita autooxidarea
ambalajelor, pe ct este posibil trebuie s\ fie pline cu material vergetal, far\
s\ se lase mult spa]iu liber.
6.1.3.Analiza materialului vegetal
Pentru testarea st\rii de fertilitate a sistemului sol-plant\ , dup\
nivelul de aprovizionare a plantelor cu elemente nutritive , se folosesc
metode cantitative [i metode calitative.
Analiza cantitativ\ (analiza total\) st\ la baza diagnozei foliare, prin
aceasta stabilindu-se intensitatea [i calitatea nutri]iei sau a altor
caracteristici, care dau o imagine asupra st\rii de aprovizionare cu elemente
nutritive.
Principalele determin\ri care se fac sunt: azotul total, azotul nitric,
fosforul total, potasiul total, toate raportate la substan]a uscat\.
Analizele calitative, au un caracter orientativ [i se folosesc `n
practic\ pentru verificarea aproximativ\ a nivelului de aprovizionare cu
elelemente nutritive a plantelor.
Se folosesc `n acest scop: testul colorimetric al pe]iolului, al nervurii
mediane, testul colorimetric al sucului celular, testul lichidului rezultat de la
plnsul vi]ei de vie.
Testul lichidului rezultat de la plnsul vi]ei de vie
~ntre compozi]ia chimic\ a lichidului rezultat prim\vara la plnsul
vi]ei de vie [i gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive,
exiast\ o anumit\ corela]ie. Pentru efectuarea testului se procedeaz\ astfel:
142

din parcela de vi]\ de vie se aleg 10 - 15 butuci, iar de la fiecare butuc cte
dou\ coarde a 4 - 5 ochi. Vrful coardelor se sec]ionez\ cu foarfecele [i se
introduce `n sticlu]e de culoare brun\ `ngropate `n sol, pentru a fi ferite de
soare. Lichidul se colecteaz\ `n a doua perioad\ a plnsului, cnd
intensitatea fenomenului este mai pronun]at\. Colectarea se face pe un
interval de 24 de ore.
Lichidul colectat se m\soar\ `n volum [i se analizeaz\
determinndu-se: substan]a uscat\, azotul total, fosforul total [i potasiul.
Interpretarea rezultatelor se face dup\ volumul de lichid colectat `n
decurs de 24 de ore de la o coard\ de 4 - 5 ochi:
- 50 ml - foarte bun\
- 25 - 50 ml - bun\
- 25 - 10 ml - mijlocie
- < 10 ml - slab\
Acest test prezint\ avantajul c\ permite s\ se ia m\suri de `nl\turare
a caren]elor `n elemente nutritive, `nainte de intrare a vi]ei de vie `n
vegeta]ie.
Toate testele folosite `n diagnoza foliar\, pun `n eviden]\ starea de
caren]\, sau de abunden]\ `n anumite elemente nutritive, f\r\ `ns\ a stabili [i
cauza care le determin\. ~n scopul stabilirii cauzelor care determin\
fenomenele de caren]\ sau exces, se impune efectuarea analizelor de sol.
6.1.4. Interpretarea datelor analitice `n diagnoza foliar\
Interpretarea datelor analitice ob]inute `n diagnoza foliar\, necesit\
experien]\ [i competen]\.
La baza metodelor de interpretare, st\ rela]ia dintre concentra]iile
elementelor `n organele vegetative ale plantelor [i nivelul recoltei.
Interpretarea rezultatelor analizei cantitative se face fa]\ de anumi]i
indici de referin]\, func]ie de care se stabile[te starea de: insuficien]\, nivel
critic, abunden]\ sau exces.
~n situa]ia `n care concentra]iile g\site sunt sub, sau peste limita
normal\, este necesar\ precizarea cauzelor care le determin\ `n vederea
stabilirii m\surilor ce urmeaz\ a fi aplicate pentru corectarea lor.
Principalele modalit\]i de interpretare sunt:
a) dup\ nivelul critic;
b) cu ajutorul curbelor de compara]ie;
c) prin intermediul diagramelor pentagonale.
a) Interpretarea dup\ nivelul critic
Nivelul critic al unui element nutritiv este dat de concentra]ia
(calculat\ la substan]a uscat\) `n care acesta trebuie s\ se g\seasc\ `ntr-un
anumit ]esut sau organ la o anumit\ faz\ de vegeta]ie [i care corespunde
unei corela]ii optime cu productivitatea plantei. Un con]inut mai mic dect
nivelul critic duce la sc\derea recoltei. El mai poate fi definit ca fiind
con]inutul minim cerut pentru maximum de recolt\.
Nivelul critic pentru un anumit element, este independent de
nivelurile celorlalte elemenete [i variaz\ de la o specie la alta, de la o faz\
de vegeta]ie la alta.
Cunoscnd nivelul, g\sit la analiz\ (concentra]ia ) (Na) [i nivelul
critic (Nc), stabilit pentru specia respectiv\, se poate calcula coeficientul de
nutri]ie (Cn) al plantei cu ajutorul rela]iei:
Na
Cn = --------- . 100
Nc
143

Valorile mari ale coeficientului de nutri]ie (Cn) indic\ starea bun\ de

aprovizionare a solului cu elemente nutritive.
b) Interpretarea cu ajutorul curbelor de compara]ie
Datele analitice ob]inute prin diagnoza foliar\, `n diferite etape ale
perioadei de vegeta]ie a plantelor, sunt transpuse grafic [i comparate fa]\ de
nivelul critic cunoscut al elemenetelor nutritive.
c) Interpretarea dup\ nutri]ia global\ [i echilibrul nutritiv
Pe baza determin\rii formelor solubile sau totale de azot, forsfor [i
potasiu se stabile[te nutri]ia global\ (Ng). Aceasta este dat\ de suma celor
trei elemente de baz\, exprimat\ `n % fa]\ de substan]a uscat\.
De exemplu, prin diagnoza foliar\ s-a stabilit 3% azot total, 0,5%
fosfor total [i 1% potasiu total.
Nutri]ia global\ (Ng) este:
Ng = 3% + 0,5% + 1% = 4,5% NPK = 100%
Cota de participare a fiec\rui element, se afl\ prin raportarea
fiec\ruia la suma lor considerat\ de 100%.
Pentru azotul total cota de participare este:
4,5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .100%
3,0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . x
3.100
300
x = ---------------- = 66,6%
4,5
4,5
Pentru fosfor, cota de participare este:
4,5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100%
0,5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
y
0,5 . 100
50
y = ----------- = ----- = 11,1%
4,5
4,5
Pentru potasiu, cota de participare va fi:
4,5 . . . . . . . . . . . . . . . .100%
1 . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . .z
100
z = ------- = 22,2%
4,5
Intensitatea nutri]iei este:
66,6% + 11,1% + 22,2% = 100%
Pe baza nutri]iei global, se stabile[te echilibru nutritiv, En.
Echilibru nutritiv, se calculeaz\ raportnd cota procentual\ de
participare a fiecarui element la nutri]ia global\ (suma N, P, K).
66,6
11,1
22,2
EnN = ------ . 100 ; EnP = --------. 100 EnK = ---------- 100
4,5
4,5
4,5
Valorile mari ale echilibrului nutritiv, indic\ cota mare de participare
a fiec\rui element.
d) Interpretarea cu ajutorul diagramei pentagonale
Pentru urm\rirea simultan\ a rela]iilor de interdependen]\ care
exist\ `ntre elementele nutritive acumulate `n organele plantelor, P. Prevost
[i N. Ollagnier (1956) au propus diagrama pentagonal\ de interpretare:

144

Interpretarea echilibrului nutritiv cu ajutorul diagramei pentagonale

Dintr-un punct central se duc `n cinci direc]ii razele unui cerc pe care
se reprezint\ apoi con]inutul optim `n N, P, K, Ca, Mg, exprimat fie `n
procente (%) sau `n ppm.
Punctele reprezentnd con]inuturile optime se unesc printr-o linie
continu\, ob]inndu-se un pentagon cu laturi de lungimi diferite (pentagonul
optimului).
Pe razele respective se noteaz\ [i valorile fiec\rui element, g\site la
diagnoza foliar\, punctele respective unindu-se cu o linie `ntrerupt\.
Se compar\ pentagonul cu linie `ntrerupt\ cu pentagonul optim [i se
stabilesc elementele nutritive care se afl\ `n deficit, optim, sau exces.
6.1.5. Metodele calitative `n diagnoza foliar\ pentru testarea
st\rii de fertilitate
Metodele calitative, au un rol orientativ [i se folosesc `n practic\
pentru verificarea aproximativ\ a nivelului de aprovozionare cu elemente
nutritive a plantelor.

6.2. Testarea st\rii de fertilitate prin analiza chimic\ a

solului; cartarea agrochimic\
Testul st\rii de fertilitate a solului prin analiza chimic\, reprezint\ un
instrument important `n ac]iunea de evaluare a formelor accesibile ale
elementelor nutritive, `n vederea corect\rii echilibrului nutritiv.
Prin cartarea agrochimic\, se `n]elege delimitarea suprafe]elor de
teren cu `nsu[iri agrochimice asem\n\toare din cadrul unei ferme sau unit\]i
agricole de produc]ie, stabilirea indicilor agrochimici care caracterizeaz\
starea de fertilitate a terenurilor respective, `ntocmirea cartogramelor sau
h\r]ilor agrochimice [i elaborarea planurilor de fertilizare [i amendare a
solurilor, care s\ asigure men]inerea sau sporirea treptat\ a fertilit\]ii.
Astfel de studii agrochimice se execut\, pentru toate unit\]ile
agricole de c\tre, Oficiile jude]ene de studii pedologice [i agrochimice
(O.J.S.P.A.) ca-[i desf\[oar\ activitatea pe baza unui plan anual [i de
perspectiv\.

145

Cap. VII PRINCIPIILE FOLOSIRII RATIONALE {I

ECONOMICE A INGRA{|MINTELOR
Stabilirea unui sistem ra]ional de fertilizare `n scopul asigur\rii unei
aprovizion\ri favorabile a plantelor cu elementele nutritive necesare,
impune cunoa[terea de c\tre specialistul agronom sau horticultor a
urm\toarelor aspecte:
- particularit\]ile asolamentului [i rota]iei culturilor;
- caracteristicile biologice ale nutri]iei plantelor din asolament `n
raport cu specia, soiul, hibridul, vrsta, durata perioadei de vegeta]ie, etc.
- `nsu[irile solului ;
- condi]iile climatice ;
- compozi]ia [i caracteristicile sortimentului de `ngr\[\minte ;
- m\surile organizatorice [i economice care s\ permit\ realizarea
parametrilor stabili]i prin sistemul de `ngr\[are.
- stabilirea dozelor optime economice.

7.1. Stabilirea dozelor de `ngr\[\minte organice

~ngr\[\mintele organice, ca urmare a con]inutului lor `n elemente
nutritive asimilabile, precum [i a efectului lor ameliorativ, prezint\ o mare
importan]\ `n elaborarea sistemului de fertilizare.
Ca urmare a faptului, c\ nu toate unit\]ile dispun de cantit\]ile
necesare de `ngr\[\minte organice necesare pentru a fertiliza `ntreaga
suprafa]\, este necesar s\ se stabileasc\ o prioritate a culturilor pentru
fertilizarea organic\, precum [i dozele optime de `ngr\[\minte organice care
trebuiesc aplicate.
La stabilirea priorit\]ilor se vor avea `n vedere urm\toarele aspecte:
- `ngr\[\mintele organice sunt mai bine valorificate de:
- culturile perene de plante, dect de cele anuale;
- de culturile de pr\[itoare (plante tehnice, legume) dect de
cele care se seam\n\ `n rnduri dese ;
- de culturile anuale cu perioad\ de vegeta]ie mai lung\
(porumb), dect de cele cu perioad\ scurt\ (cereale p\ioase).
Ca urmare a acestui fapt, culturile au fost grupate `n cinci clase,
privind prioritatea la fertilizare organic\: clasa 0-100; 101-200; 201-300;
301-400; 401-500 `n ordinea sc\derii priorit\]ii.
~n prima clas\ 0 -100, cu prioritatea cea mai mare, sunt incluse
legumele [i florile cultivate `n sere [i solarii, iar `n ultima clas\ (401-500 ),
sunt grupate culturile anuale de cmp, care valorific\ mai slab efectul direct
al gunoiului, dar care dau rezultate bune pe solurile fertilizate organic
anterior (la cultura premerg\toare :gru de toamn\, secar\, ov\z, in, cnep\,
etc.).
7.1.1 Calculul dozelor de `ngr\[\minte organice
Normele (dozele) de aplicare periodic\ `n sol a `ngr\[\mintelor
organice se stabilesc `n func]ie de :
- con]inutul solului `n humus;
- gradul de satura]ie `n baze ;
- con]inutul de argil\ din stratul arabil sau desfundat al solului;
- con]inutul total de azot din `ngr\[\m`ntul organic;
- recolta scontat\.
146

Rela]ia general\ de calcul care cuantific\ toate aceste elemente este:

a
8
Rs
0,45
N~O, t/ha = ( a + ---- ) ( 1,45 - ---- ) ( ------ ) ( ---------)
IN
A%
b
Nt
`n care :
IN = indicele de azot al solului (IN = Humus x V % ) din stratul arabil .
1OO

A = con]inutul de argil\ , din sol.(%).

RS = recolta scontat\ a se ob]ine, t / ha.
N t = con]inutul total de azot din `ngr\[\mntul organic, exprimat `n
% din masa umed\ a `ngr\[\mntului .
a ,b = coeficien]i stabili]i experimental pentru culturi [i grupe de
culturi ( de exemplu: porumb boabe a=4, b=12,5; cartof a=4, b=45; tomate
a=18, b=30; pomi fructiferi a=20, b=20; vi]\ de vie a=18, b=12;).
~n cazul `n care, se folose[te ca `ngr\[\mnt organic, urina, mustul
de platform\ precum [i alte `ngr\[\minte lichide, al c\ror con]inut de azot
mineral se cunoa[te, rela]ia de calcul este urm\toarea :
a
8
Rs
0,135
N~O, t/ha = (a + ---- ) ( 1,45 - ---- ) ( -------- ) ( ---------- )
IN
A
b
Nt
Intervalul optim de timp (IOT) `n ani, `ntre dou\ fertiliz\ri cu
`ngr\[\minte organice naturale, pe acela[i teren, se m\re[te propor]ional cu
indicele de azot al solului :
IOT = 1+IN
~n situa]ia `n care `ngr\[\mintele organice, din considerent
economice se impune a fi aplicate anual ( cazul marelor complexe
zootehnice ), normele anuale de aplicare ( NIOa ), se stabilesc cu ajutorul
rela]iei:
N~Oa , t / ha = DOEN / 3,3 N0 + 10 N min
`n care:
DOEN = doza optim\ economic\ de azot din `ngr\[\minte naturale
[i chimice , necesar\ pentru formarea recoltei scontate ( Rs ), pe terenul `n
cauz\.
N0=cantitatea de azot legat `n substan]e organice din `ngr\[\mnt %
N0 = Nt -Nmin
Nmin = con]inutul de azot mineral ( N- N H4+ + N - NO3- ) din
`ngr\[\mintul natural ( % )
Pe aceste terenuri fertilizate anual cu `ngr\[\minte naturale, se aplic\
`n completare `ngr\[\minte chimice , numai `n cazul `n care produsul
N`Oax( 3,3 No + 10 Nmin ) , este mai mic dect DOEN , cantitatea de azot din
`ngr\[\mintele chimice, trebuind precizate [i `n func]ie de azotul mineral
din profilul solului la desprim\v\rare.
7.1.2. Evaluarea aportului de substan]e nutritive eficiente (
N,P2O5 [i K2O prin fertilizarea organic\
Ca urmare a fertiliz\rii organice , solul se `mbog\]e[te `n elemente
nutritive, `n forme asimilabile .
~n raport cu compozi]ia chimic\ [i cu frecven]a aplic\rii ,
`ngr\[\mintele organice particip\ `n m\sur\ important\ la aprovizionarea [i
circuitul elementelor nutritive `n sistemul sol - plant\.
Aportul de azot, fosfor [i potasiu realizat de `ngr\[\mintele organice
se impune a fi cunoscut , `n vederea stabilirii dozelor de `ngr\[\minte
minerale.
147

Evaluarea cantit\]ilor de azot , fosfor [i potasiu `n forme asimilabile

aduse `n sol , odat\ cu `ngr\[\mintele organice se estimeaz\ cu ajutorul
rela]iilor:
t=3

N`nef , kg N / ha = N~O x N`no x ( 0,6 + 2,7 / t ) + 10 N`nmin

t=1

ef
`n

t=3

, kg P2 O5 / ha = N~O x P`N x ( 0,6 + 2,5 / t )

t=1
t=3

K`nef , kg K2O / ha = N~O x K`N x 5,0 / t

t=1

`n care :
N~O = normele de `ngr\[\minte organice aplicate ( t / ha ) .
N`NO , P`N , K`N = con]inuturile ( % ) de azot organic , fosfor [i
potasiu , din `ngr\[\mintele naturale aplicate ;
N`Nmin = con]inutul de azot mineral din `ngr\[\mntul natural `n
anul aplic\rii `n sol .
t = timpul ( 1-3 ani ) .
~n general , efectul `ngr\[\mintelor organice ( gunoi de grajd ) ca
surs\ de substan]e minerale , se apreciaz\ `n sol dup\ circa 3 ani . Efectul
n\molurilor din cresc\toriile de porci [i p\s\ri , ca surs\ de azot se epuizez\
`n primul an de aplicare .
Dac\ o cultur\ urmeaz\ dup\ o leguminoas\ , se impune a se ]ine
seama `n calcularea dozelor de azot , de cantitatea de azot eficient al
culturilor leguminoase , care au ocupat terenul .
NLef = RL x Nrss x ( 0,8 / t - 0,15 )
`n care :
NLef = azotul eficient al culturilor de leguminoase .
RL = recolta ob]inut\ la culturile leguminoase pe toat\ durata de timp
ct a ocupat terenul , t / ha .
Nrss = aportul specific de azot legat biologic , r\mas `n sol ,
Nrss este de : 20 kg N / t de soia ; 25 kg N/ t de maz\re ; 35 kg N / t
de fasole ; 6 kg N / t de fn , lucern\ ,[i trifoi; 3 kg N/t de fn borceag de
toamn\ [i 2,5 kg N/t fn borceag de prim\var\.
Aceste cantit\]i de elemente nutritive , introduse `n sol `n urma
fertiliz\rii organice se scad , din dozele optime economice de `ngr\[\minte
chimice , rezult`nd cantit\]ile de elemente nutritive ce trebuiesc completate
prin fertilizarea mineral\ , `n scopul ob]inerii recoltelor scontante .

7.2.Stabilirea dozelor de `ngr\[\minte chimice , produse

industrial
~ngr\[\mintele chimice se aplic\ cu scopul de a completa cantit\]ile
de elemente nutritive , pe care plantele le pot lua din sol , din `ngr\[\minte
organice din compu[ii azotului rezulta]i pe cale biologic\ , p`n\ la necesarul
optim pentru formarea recoltelor scontate , cantitativ [i calitativ precum [i
pentru men]inerea [i sporirea fertilit\]ii solului .
Una din modalit\]ile de cre[tere a eficien]ei `ngr\[\mintelor o
reprezint\ aplicarea acestora `n doze optime din punct de vedere economic
( D O E ) sau `n doze optime experimentale ( D O Exp ) .
Prin aplicarea `ngr\[\mintelor la nivelul D O E , se ob]ine reducerea
consumurilor specifice de `ngr\[\minte pe unitatea de recolt\ `n condi]iile
maximiz\rii profitului la hectar ,fapt ce influien]eaz\ pozitiv fertilitatea
148

solului , reduc`nd `n acela[i timp riscul de poluare a acestuia , a apelor de

suprafa]\ [i freatice cu reziduuri de `ngr\[\minte .
Dozele optime experimentale ( D O Exp ) , asigur\ ob]inerea unor
produc]ii ridicate [i de calitate , `n condi]iile p\str\rii unei st\ri fiziologice [i
fitosanitare optime a plantelor , `n cazul culturilor cu tehnologii scumpe de
produc]ie , la care costul `ngr\[\mintelor [i aplicarea lor , reprezint\ o cot\
redus\ ( sub 10% ) din totalul cheltuielilor de produc]ie .
Att DOE ct [i DOExp , se impun a fi corelate cu nivelul
recoltelor scontate (Rs ) [i cu `nsu[irile agrochimice ale solurilor .
Aceste doze de `ngr\[\minte chimice ( DOE , DOExp ) tind s\
creasc\ odat\ cu nivelul recoltelor , dup\ curbe care au tendin]a de plafonare
la nivele foarte ridicate ale recoltei scontate (RS ) .
Raportate la tona de recolt\, consumurile de `ngr\[\minte scad
treptat, pe m\sur\ ce cre[te recolta. De asemenea dozele de `ngr\[\mnt
scad treptat, pe m\sur\ ce se `mbun\t\]e[te starea de aprovizionare a solului
cu substan]e nutritive, reflectat\ prin indicii agrochimici.
Sc\derea dozelor de `ngr\[\minte, necesare pentru ob]inerea unui
nivel dat al recoltei scontate (Rs) pe m\sur\ ce cresc con]inuturile de
substan]e nutritive mobile din sol, se explic\ prin rela]iile de
interdependen]\ care exist\ `ntre plant\ - sol - `ngr\[\mnt
Expresia general\ a acestor rela]ii de interdependen]\ a constituit
legea ac]iunii factorilor de vegeta]ie, formulat\ de Alfred Mitscherlich
(1905) conform c\reia recolta este o rezultant\ a tuturor factorilor [i
condi]iilor de vegeta]ie, fiecare din ace[tia exercitnd asupra plantelor o
`nfluen]\ cu att mai mare cu ct prezen]a lor `n sol este mai redus\.
~n deplin consens cu aceast\ lege, pentru ac]iunea exercitat\ de
`ngr\[\mintele chimice asupra plantelor, ca factori trofici, B. Baule (1918) a
propus urm\torul model matematic:
R = Rm[ (1- e -CN(Ns+N`) ) ( 1 - e-Cf(Ps+P`) ) (1- e-Ck(Ks+K`) )]
`n care:
R = reprezint\ o recolt\ oarecare , kg / ha .
Rm = recolta maxim\ care se poate ob]ine cnd factorii de vegeta]ie
se afi\ `n optim tehnic .
e = baza logaritmilor naturali ( e = 2,718 ... )
CN , Cf , Ck = coeficien]ii de ac]iune ai azotului , fosforului [i
potasiului din rezervele existente `n sol [i din `ngr\[\mintele aplicate
Ns , PS , Ks = cantit\]ile de N , P2O5 , K2O `n kg / ha , pe care cultura
le poate ob]ine din rezervele existente `n sol , variabile cu `nsu[irile
agrochimice .
N` , P` , K` = cantit\]ile de azot , fosfor [i potasiu , introduse `n sol
odat\ cu aplicarea `ngr\[\mintelor ( kg / ha ) .
Coeficien]ii de ac]iune ( Cn , Cf , Ck ) se stabilesc pentru fiecare
element nutritiv , plant\ de cultur\ [i loc experimental, pe baza rezultatelor
de produc]ie
log Rm - log ( Rm - R )
Ca = --------------------------------Es + E`
`n care :
Ce = coeficientul de ac]iune a elementului nutritiv (Cn ,Cf , Ck ) .
Rm = recolta maxim\ care se ob]ine cnd factorii de vegeta]ie se afl\
`n
optim tehnic .
R = o recolt\ oarecare;
149

Es = aportul eficient de substan]e nutritive din sol , stabilit pe baza

datelor analizelor agrochimice ( kg / ha );
E` = cantitatea de element nutritiv administrat\ `n sol , sub form\ de
`ngr\[\mnt ( kg / ha ) .
Evaluarea aportului eficient de elemente asimilabile din rezervele
existente `n sol ( Es ) , poate fi calculat\ cu ajutorul urm\toarelor ecua]ii de
regresii :
Es `n kg N , P2O5 , K2O / ha = a + b ( IA ) - c (IA ) 2 + d x Rs
Es `n kg N , P2O5 [i K2O / ha = a ( 1 - 10 - cIA ) + d x Rs
b

Es `n kg N , P2O5 , K2O / ha = a - --- + d x Rs,

IA

Es `n kg N , P2O5 , K2O / ha = d x Rs
`n care :
a , b , c , d , = sunt parametrii regresiei coeficien]ilor de ac]iune Ca ,
fa]\
de recolta scontat\ Rs , determina]i experimental .
IA = indicii agrochimici ai solului exprima]i cantitativ la hectar ,
respectiv: IN= pentru estimarea azotului; PAL `n ppm P, pentru estimarea
fosforului; KAL `n ppm K , pentru estimarea potasiului;Rs = recolta scontat\
kg / ha .
Ultimul termen ( d. Rs ) al acestei regresii , majoreaz\ aporturile Es
din sol `n func]ie de gradul de favorabilitate general\ a factorilor [i
condi]iilor de vegeta]ie a c\rui rezultant\ este Rs .
Dozele optim economice de substan]e nutritive din `ngr\[\mintele
chimice produse industrial , care urmeaz\ a fi aplicate `n scopul complet\rii
surselor naturale , se calculeaz\ cu ajutorul rela]iei :
VURP+ VURS
log[ 2,3 x Ce x RS -----------------------]
DOE, kg s.a. ha = -----------------------------------CU~----------- - ( ES + Eoef )
Ce
( N , P2O5 K2O )
`n care :
Ce = coeficientul de ac]iune al substan]elor nutritive , asupra
recoltelor , determinat prin experimentare `n cmp .
RS = recolta scontat\ a se ob]ine , kg / ha.
VURP [i VURS = valorile unitare ( pre]urile ) ale produselor vegetale
primare (p) [i secundare (s) , lei / kg . Ace[ti parametriireflect\ conjuctura
economic\.
CU~ = `ngr\[\mintelor pe unitatea de substan]\ activ\ , lei / kg s.a.
ES = aportul eficient de substan]e nutritive din sol , stabilit pe baza
datelor de analiz\ agrochimic\ .
Eoef = aportul eficient de substan]e nutritive din `ngr\[\mintele
nutritive
organice aplicate , pe teren `n ultimii 3 ani plus aportul eficient al culturilor
leguminoase care au ocupat terenul `n ultimii 3 ani.
~n situa]ia `n care cantit\]ile de `ngr\[\minte , sunt mai mici dect
necesarul optim economic al fermei ( calculat ) , stabilirea priorit\]ilor
defertilizare a culturilor cu DOE , poate fi f\cut\ cu ajutorul unor indici de
optimizare ( IO ) care rezult\ la calcularea DOE [i anume :
VURP + VURS
ION = log ( 2,3 x CN x RS x ------------------------- ) - CN x NS
CUN
VURP + VURS
IOP = log ( 2,3 x CP x RS x ------------------------- ) - CP x PS
150

CUP
VURP + VURS
IOK = log ( 2,3 x CK x RS x ---------------------------) - CK x KS
CUK
Ace[ti indici de optimizare , se stabilesc , pentru fiecare cultur\ [i
pentru fiecare tarla `n parte , dup\ care se face suma ( 10 ) , pe culturi [i
tarlale .
I O = ION + IOP + IOK
Dat fiind rela]ia strns\ a acestor indici cu profitul net la hectar (
VNT ) [i profitul net specific ( VNS ) care revine la 1 leu cheltuit pe
`ngr\[\minte , este posibil\ `nscrierea culturilor [i tarlalelor `ntr-un [ir de
priorit\]i la fertilizare .
~n acest sens , existentul de `ngr\[\minte din unitate va fi administrat
pe culturi , sole [i tarlale , `n ordinea sc\derii sumei indicilor de optimizare
(IO),acest lucru m\rind probabilitatea ob]inerii unei eficien]e economice
maxime prin fertilizare cu doze optime economic (DOE ) .
7.2.1. Stabilirea dozelor optime experimental de `ngr\[\minte
(DOExp )
Pentru planta]iile viticole , pomicole , legume cultivate `n cmp ,
plante medicinale [i aromatice , stabilirea dozelor de `ngr\[\minte se face la
nivelul optimului experimental .
~n acest sens , se pot folosi modele matematice ;
b
DOExp, de N , P2O5 , K2O kg / ha = A ( 1 - 10 - c x Rs ) ( a + ---- )
IA
`n cazul `n care se prevede recolta scontat\ ( RS ) ; [i
g
DOExp, de N, P2O5 , K2O kg / ha = f + -----IA
pentru cultura la care nu se prevede recolta RS, `n care :
A = reprezint\ o limit\ superioar\ spre care tinde DOExp , `n cazul
unor nivele foarte ridicate de RS .
a , b , c , f , g = parametrii regresiilor stabili]i pe cale experimental\
IA = indici agrochimici care caracterizeaz\ starea de fertilitate a
solului, respectiv indicele de azot ( IN ), con]inutul `n fosfor mobil ( PAL ) ,
con]inutul `n potasiu accesibil plantelor ( KAL ) .
La planta]iile pomicole [i viticole , cnd exist\ date de diagnoz\
foliar\ , doza optim experimental\ calculat\ ( DOExp ) , se corecteaz\ cu
factorul de corec]ie al diagnosticului foliar FCDF din anul precedent sau din
anul curent dac\ recomand\rile vizeaz\ anul viitor .
FCDF = 1,5 - h x Ef - i x Ef3 .
`n care :
Ef = con]inutul `n frunze ,al elementului respectiv ( azot , fosfor ,
potasiu )
h [i i = parametrii determina]i experimental
~n aceast\ situa]ie rela]ia de calcul are urm\toarea form\;
b
DOExp N, P2O5, K2O kg /ha = A ( 1-10-c x RS ) (a + --- ) (1,5 - h x Ef - i x Ef3 )
IA
Acest factor de corec]ie al diagnozei foliare , poate reduce la zero ,
necesitatea aplic\rii de `ngr\[\minte atunci cnd elementul `n cauz\ ( Ef ) ,
151

este con]inut `n frunze `n concentra]ii cu mult peste cele stabilite

experimental ca fiind normale .
La concentra]ii considerate normale , FCDF , are valori apropiate de
1 (unu ) , `n timp ce la concentra]ii ale elementului nutritiv ( E ) , cu mult
sub cele considerate normale , FCDF , ajunge la 1,3- 1,4 , m\rind astfel
corespunz\tor DOExp , de `ngr\[\minte .
7.2.2. Stabilirea dozelor optime [tiin]ific de microelemente (
DO{ )
~ngr\[\mintele cu microelemente se aplic\ periodic , `n scopul
prevenirii unor caren]e sau deregl\ri de nutri]ie la plante . Importan]\
deosebit\ pentru ]ara noastr\ , prezint\ microelementele cu bar , zinc [i
molibden .
Procedeul de aplicare al acestor microelemente , poate fi :
- preventiv , prin aplicarea lor la sol odat\ pentru mai mul]i ani ( de
obicei 5 ani ),sau curativ , prin stropirea plantelor cu solu]ii de s\ruri sau
de complexe organo-minerale ale microelementelor:
pentru bor :
b
e
DO{ de B , kg/ha = ( 3-3a x b ) ( b- --- ) ( d- --------- )
Ag
DOEN
unde :
a , b , c , d , [i e = parametrii regresiilor stabili]i experimental .
B = con]inutul solului `n Bor hidrosolubil ( ppm ).
Ag% = con]inutul `n argil\ a stratului arabil de sol .
DOEN = doza optim\ economic\ de azot ce urmeaz\ a fi aplicat\ .
~n general , dozele de bor , pentru aplic\ri preventive `n sol , sunt
cuprinse `ntre 0 [i 3 kg B element /ha .
pentru molibden :
Normarea necesarului de molibden a fi administrat la culturile
susceptibile de caren]\ , se calculeaz\ cu ajutorul rela]iei :
10-IMo
c
e
DO{ de MO , kg/ha = ( ----------------- ) ( b - ------ ) ( d - ---------- )
10-62 + 10-IMo
Ag
DOEN
unde :
IMO = este indicele sau cifra de molibden al solului
Imo = pH( Kcl ) + 10 MO ppm
b , c , d [i e = parametrii determina]i experimental .
Ag = con]inutul de argil\ al solului ( % ) .
DOEN = doza optim economic\ de azot ce urmeaz\ a fi aplicat\ .
Dozele sunt cuprinse `ntre 0 [i 1,0 kg molibden element la hectar ,
`n func]ie de IMO , argilozitatea solului [i cantitatea de `ngr\[\minte cu azot
aplicat\ .
pentru zinc :
Calcularea necesarului de zinc pentru tratamentele preventive se face
cu ajutorul rela]iilor :
DO{ , Zn kg/ha = 10 -10a IRPM
pentru cernoziomurile formate pe loess din estul [i sud-estul ]\rii , pe care
`nc\ nu s-au administrat aceste `ngr\[\minte [i nu s-a determinat direct
zincul mobil, `n care :
a = parametru determinat experimental
IRPM = indicele reac]iei fosfa]i mobili
90 - 10 pH
152

IRPM = ------------------PAL
DO{ de Zn , kg / ha = 10 -10b ICZn
pentru toate celelalte soluri , `n care :
b = parametru determinat experimental .
ICZn = indicele caren]ei de zinc
Zn x FR x 100
ICZn = -----------------------PAL
Aceste dou\ , rela]ii limiteaz\ dozele de zinc, la maximum 9,0 kg la
hectar .
TEST AUTOCONTROL:
1.

Enumera]i `ngr\[\mintele chimice cu azot [i detalia]i modul lor de

folosin]\:

2.

Grupa]i `ngr\[\mintele chimice

accesibilitate pentru plante:

3.

Enun]a]i metodele de ob]inere a `ngr\[\mintelor chimice potasice:

4.

Descrie]i rolul macroelementelor de ordin secundar `n nutri]ia

plantelor:

5.

Defini]i cloroza fero-calcic\ [i enumera]i m\surile de prevenire [i

combatere a acesteia:

6.

Avantajele, nomenclatura [i posibilit\]ile

`ngr\[\mintelor chimice complexe sunt:

7.

Gunoiul de grajd: fazele fermenta]iei [i utilizare.

8.

Testarea st\rii de fertilitate a solului prin analiza chimic\ a plantei:

etape.

9.

Calculul dozelor de `ngr\[\minte organice:

cu fosfor

dup\

de

gradul

utilizare

de

ale

10. Stabilirea dozelorde `ngr\[\minte chimice

153

BIBLIOGRAFIE
1. AVARVAREI, I., DAVIDESCU, V., MOCANU, R., GOIAN, M.,
CARAMETE, C., RUSU, M., 1997, Agrochimie, Editura Sitech.
2. BORLAN, Z., HERA, C., 1984, Optimizarea agrochimic\ a sistemului solplant\, Editura Academiei, Bucure[ti.
3. BORLAN, Z., HERA, C., 1977, ~ndrum\tor pentru stabilirea necesarului de
`ngr\[\minte [I amendamente, Editura Ceres, Bucure[ti.
4. DAVIDESCU, D., DAVIDESCU, VELICICA, 1981, Agrochimia
modern\, Editura Academiei, Bucure[ti.
5. DAVIDESCU, D., DAVIDESCU, VELICICA, 1994, Agrochimie horticol\
Editura Academiei, Bucure[ti.
6. DAVIDESCU, VELICICA, 1980, Agrochimie horticol\, C.M. I. A. N. B.,
Bucure[ti.
7. LIXANDRU, GH., [i colab., 1990, Agrochimie, Editura Didactic\ [i
Pedagogic\, Bucure[ti.
8. }RDEA, C., AVARVAREI, I., 1988, Agrochimie, Institutul Agronomic,
Ia[i.

154