Fiziologie celulara

CURS 3

Canale ionice
-

Proteinele membranare au urmtoarele functii majore

legate de medierea semnalizrii celulare:
pori pentru ap,
canale ionice (receptor-dependente, voltaj-dependente,
sau operate n alte moduri),
transportori (translocatori moleculari),
receptori membranari (cuplati cu proteine G tirozinkinazici, pentru patogeni, etc.),
molecule de adeziune celular si antigene de suprafat,
receptori pentru exo/endocitoz

Canale pentru apa

- Se mai numesc aquaporine.
- Sunt proteine membranare integrale, ce mai pot
transporta si alti solviti fr sarcin electric
(glicerolul, amoniacul / ureea).
- Porii pentru ap sunt complet impermeabili pentru
orice specie molecular ncrcat electric.
- Aspectul general al unui astfel de canal este de
clepsidr.
- Aquaporinele formeaz tetrameri, fiecare monomer
actionnd ca un canal de ap.

Canale ionice membranare

- Sunt ci transmembranare preferentiale pentru
substante hidrofile, de nivel intermediar ntre pori si
transportori n ce priveste rata de transfer si
selectivitatea.
- Functia de canal ionic este asigurat de ansambluri
oligomerice de proteine transmembranare (intrinseci).
- Transportul prin canale este strict pasiv, conform
gradientelor electro-chimice (doar unii transportori,
care sunt sisteme complet diferite ca mecanism de
functionare fat de canale, pot realiza fenomene de
transport activ).

- Fluxul de particule prin canale este foarte rapid,

comparativ cu cel asigurat de transportori (nu necesit
un ciclu de modificri conformationale pentru
transferul unui ion / molecule).
- Canalele ionice pot fi:
selective, specializate pentru o singur specie ionic,
mai putin selective (dup semnul sarcinii electrice a
ionilor permeanti canale cationice sau anionice
neselective).
Canale ionice asemntoare cu cele din plasmalem se
gsesc si n membranele intracelulare (reticulul
endoplasmic, etc.).

- Ionii pot trece prin canalele ionice datorit prezentei

filtrului de selectivitate.
- Canalele ionice prezint mecanisme de control al
fluxului de particule sunt dependente /
operate de anumiti factori:
potentialul
electric
transmembranar
(voltajdependente),
complexe ligand - receptor (receptor-operate, activate
de liganzi), etc.

Canalul ionic prezint fluctuatii conformationale

spontane sau induse, extrem de rapide, ntre starea
nchis (inactiv) si starea deschis (activ).
Factorii operatori influenteaz anumiti parametri
legati de aceste transformri de stare:
probabilitatea de producere a transformrii
durata de mentinere a strii activate.

Ionoforii
- Ionoforii sunt transportori exogeni (artificiali) care
mresc permeabilitatea membranar pentru anumiti
ioni.
Exemple:
Valinomicina este ionofor de potasiu,
Gramicidina este ionofor de sodiu,
A23187 este ionofor de calciu.
- Au afinitate mare pentru anumiti ioni
- Functioneaz ca o navet transmembranar
- Se pot asocia n vederea realizrii unor adevrate punti
hidrofile
transmembranare
facilitnd
difuzia
substantei.

Canale voltaj-dependente
Sunt responsabile de variatiile de potential
transmembranar si de aparitia potentialului de actiune.
In mod aparent canalele voltaj-dependente au dou
functii principale:
- producerea potentialelor de actiune n celulele
excitabile (canalele voltaj-dependente de Na+ si K+)
- transformarea semnalului electric n semnal chimic
(canalele de calciu), cnd calciul va fi folosit ca
mesager secund (secretie, contractie muscular, etc.).

Din punct de vedere functional un canal voltaj-dependent este

alctuit din:
- porul de conductie (ce prezint un filtru de selectivitate)
- domeniile care sesiseaz modificarea potentialului membranar
(senzor de voltaj).
Probabilitatea ca un canal ionic voltaj-dependent s fie deschis
/ nchis depinde de valoarea efectiv a potentialului
membranar n micro-aria membranar respectiv.
Canalele care sunt deschise prin depolarizare functioneaz pe
baza unui senzor care asigur fenomenul de operare a portii
(gating).
Amplitudinea curentului ionic printr-un singur canal (curent
unitar) tehnici electrofiziologice avansate (patch-clamp).

Familiile de canale voltaj-dependente

Canalele de sodiu voltaj-dependente: 9 membri, implicate n
declansarea PA (n celulele electric excitabile),
Canale de calciu voltaj-dependente
Canale de potasiu voltaj-dependente
Canale TRP (Transient Receptor Potential): 28 de membri, cu
activare dependent de voltaj, tensionare mecanic, stare
redox, osmolaritate, pH.
Canale protonice voltaj-dependente: se deschid la
depolarizare, numai n conditiile n care gradientul
electrochimic este ndreptat ctre exterior, n asa fel nct s
permit eliminarea protonilor din citoplasm (fagocite).

Canale ionice dependente de liganzi

intracelulari
Exemplu canale de potasiu, care sunt dependente de
concentratiile unor substante intracelulare.
Canalele de K+ dependente de Ca++ (KCa)
asemanatoare cu canalele K voltaj-dependente
cresterea Ca submembranar activeaz KCa.
Canalele ionice dependente de nucleotidele ciclice
cuplarea AMPc sau GMPc pe receptorul citoplasmic
deschide porul, care este permeabil pentru Na+ si
Ca++.

Canale ionice dependente de liganzi

extracelulari

Canalele dependente de substante chimice prezint pe

partea extracelular formatiuni receptoare unde se
cupleaz liganzi:
se modific permeabilitatea canalului
are loc un influx ionic n celul declansarea
depolarizarii.
se intalnesc la transmiterea excitatiei de la o celul
nervoas la alta / de la celulele nervoase la efectorii
musculari sau glandulari = neuromediatori.
Eliberarea lor la nivelul membranei post-sinaptice.

Canale ionice cu alte tipuri de

dependenta
-

Canalele de potasiu cu rectificare:

sunt canale ce permit influxul de potasiu, dar nu permit
efluxul.
scopul este de a rectifica continutul de potasiu dup un eflux
rapid, de tip potential de actiune.
sunt implicate n: activitatea de pacemaker a inimii, eliberarea
de insulin din celulele -insulare pancreatice etc.
Canalele de potasiu cu curgere lent (leaky)
asigur fenomene de rectificare.
Canalele de potasiu deschise de cuante de lumin.
Canalele cationice mecanosensibile se deschid sub influenta
tensionrii, presiunii, stresului de forfecare, deplasare, vibratii.

Pompe ionice
-

Pot transporta ioni si alti solviti mpotriva gradientilor

de concentratie.
Energia pentru aceast activitate este sub form de
ATP (hidroliza ATP-ului are loc cnd se cupleaz ionii
necesari pentru transport).
Exist trei clase de pompe ionice:
care transport exclusiv ioni; clasele P, F si V
care transport molecule mici; o superfamilie numit
ABC (ATP-Binding Cassette)

Pompe din clasa P:

pompa H+ (membranele bacteriilor si fungilor)
pompa Na+/K+ (membranele celulare ale eucariotelor )
pompa K+/H+ (membrana celulelor mucoasei gastrice)
pompele de Ca2+ (plasmalema si membrana reticular a
celulelor eucariote).

Pompa de calciu este prezent sub dou forme majore:

una n plasmalem (Plasma Membrane Calcium ATP-ase; PMCA)
membrana reticulului endoplasmic (Sarcoplasmic / Endoplasmic
Reticulum Calcium ATP-ase; SERCA).

Potentialul membranar
Diferentele de concentratie ionic dintre mediul intracelular si cel extra-celular sunt determinate de
existenta unor anioni nedifuzibili n citosol si
determin la rndul lor o diferent de potential electric
ntre interiorul si exteriorul celulei.

Echilibrul Donnan

Membranele ideale sunt permeabile pentru ap si

impermeabile pentru substantele solvite.
Membrana celular izolat este:
permeabil pentru ap, electroliti, cristaloizi si
impermeabil pentru macromolecule sit
molecular.
Echilibrul Donnan : n cazul n care n unul din
compartimentele separate de o membran cu
permeabilitate selectiv se gseste un macroanion
nedifuzibil,
echilibrul
dinamic
rezultat
se
caracterizeaz prin distributia asimetric a ionilor liberi
difuzibili.

Astfel la echilibru starea de neutralitate este

reprezentat prin ecuatiile:
K+a = Cla si K+b = Clb+ Mb,
iar produsul ionilor difuzibili dintr-un compartiment
este egal cu produsul ionilor difuzibili din cel de-al
doilea compartiment:
K+a x Cla= K+b x Clb
Efectul Gibbs-Donnan este rezultatul permeabilittii
particulare a membranei, dar la acesta se adaug n
cazul membranei celulare variatiile de permeabilitate
datorate activittii canalelor ionice, precum si
mecanismele de transport activ.

Potentialul membranar de repaus (PR)

Permeabilitatea selectiv a plasmalemei determin distributia
asimetric a ionilor de o parte si de alta a acesteia.
Pentru orice ion difuzibil se defineste potentialul de echilibru
conform legii Nernst:
E=61log(c1/c2),
c1 si c2 = concentratiile ionului respectiv n cele dou
compartimente;
Conform ecuatiei Goldman-Hodgkin-Katz; PR este
determinat de distributia si coeficientii de permeabilitate
membranar pentru trei ioni majori: Na+, K+, Cl-, la care
putem aduga calciul si contributia unor canale cationice
neselective.

Permeabilitatea pentru potasiu fiind mai important,

PR este apropiat de valoarea potentialului de echilibru
pentru K.

PR de repaus variaz de la o celul la alta, n functie de

permeabilitatea membranei.
Pentru mentinerea potentialului de repaus este
necesar pomparea permanent a ionilor, pentru a
asigura mentinerea gradientelor de concentratie
ATP-az membranar (pomp de sodiu).
In absenta transportului activ s-ar produce n timp
pierderea de K si acumularea de Na.

Pentru fiecare ciclu conformational pompa de Na+K+ expulzeaz 3 Na+ si introduce doar 2 K+, fiind
deci electrogen; adic are un efect hiperpolarizant.
Activitatea pompei fiind dependent de concentratia
Na intracelular, pompa va participa la fenomenul de
repolarizare din cadrul potentialului de actiune.
Hiperpolarizare = cresterea diferentei de potential
electric transmembranar.
Depolarizare = reducerea diferentei de potential
electric transmembranar.
Depolarizarea local = un influx net de sarcini
pozitive (propagare pe o mic arie, scznd n
amplitudine cu distanta).

Potentialul de actiune (PA)

PA = depolarizarea tranzitorie care se propag

nedecremential la distant.
Canalele ionice implicate au o dependent de voltaj a
probabilittii de deschidere relativ abrupt, ceea ce
imprim caracteristica de fenomen cu prag a
fenomenului (legea tot sau nimic).
Propagarea PA n membrana celular se realizeaz prin
autoregenerare, pe baza difuziunii sarcinilor pe cele
dou fete ale membranei.

Fiziologic PA apare prin sumatie temporal a efectelor

depolarizante si hiperpolarizante ale diferitilor curenti
ionici.
Curentii ionici depolarizanti pot fi determinati de:
mediatori chimici (transmitere sinaptica)
efecte hormonale sau paracrine
agenti fizici (celule receptoare)potential de receptor
activarea canalelor ionice prin deformare mecanic.

Potential de actiune de tip neuronal

In fibra muscular scheletic si n fibrele nervoase cu
diametru mare potentialul de actiune are anumite
caractere.
depolarizarea este abrupt, cu durat de ~0,2 ms, cu
depsirea izopotentialului (overshoot),
urmat imediat de repolarizare (spike-potential).
depolarizarea se produce ca urmare a unui influx
masiv de Na prin canale voltaj-dependente rapide
repolarizarea se produce ca urmare a efluxului de K
prin canale voltaj-dependente ceva mai lente, n
conditiile inactivrii canalelor de Na.
durata este de 2-3 ms.

Fazele potentialului de actiune

1- Potential de repaus - nu exist curent net curent de scurgere de K+ si
curent de extruzie de Na+
2. Stimulare cresterea conductantei locale pentru Na+ mecanic,
electric, termic
- curenti locali potentiale locale
- stingere, dac sunt sub prag
3. Faza de depolarizare deschiderea canalelor de Na+ voltaj-dependente
feedback-pozitiv inversarea polarizrii membranare
4. Peak-ul aproximativ +30 mV canalele de Na+ voltaj-dependente se
inactiveaz
- Canalele de K+ voltaj dependente se deschid
5 Faza de repolarizare eflux masiv de K+ repolarizare rapid
6. Postpotenialul negativ canalele de K+ de rectificare tardiv pierd K+
chiar si dup ce membrana s-a repolarizat complet

Transmiterea PA

depolarizarea se face de-a lungul ntregii membrane

celulare
toat celula este depolarizat
dac nu exist jonctiuni gap, care s transmit PA,
acesta se opreste la nivelul celulei initiale
fiecare celul trebuie stimulat individual
depolarizarea propagat este responsabil pentru legea
tot sau nimic
viteza PA depinde de grosimea axonilor (10-100 m/s)
motivul principal este c rezistenta axial este cu att
mai sczut cu ct diametrele sunt mai mari

Transmitere sinaptica
Sinapsele chimice sunt structuri specializate ce asigur
transmiterea de mesaje ntre celule nvecinate.
Ele permit difuzia ionilor de la o celul la cealalt,
asigurnd astfel direct propagarea potentialului de
actiune.

Organizarea functionala a sinapsei

-

Sinapsa chimic presupune:

existenta unui mediator chimic pentru semnalizarea
intercelular,
mediatorul este eliberat n spatiul sinaptic din teritoriul
presinaptic si
mediatorul actioneaza asupra unor receptori specifici
prezenti n membrana postsinaptic.
Componenta presinaptic este ntotdeauna terminatia
unei prelungiri neuronale de tip axonic.

Dac celula receptoare este

un neuron sinapsa este neuro-neuronal
alt tip celular sinapsa este neuro-efectoare.
Etapele transmiterii sinaptice:
mediatorul sinaptic (neuromediator) este sintetizat la
nivelul butonului terminal.
eliberarea mediatorului n spatiul sinaptic se produce
prin exocitoz.
mediatorul eliberat n spatiul sinaptic poate fi:
=>recaptat la nivel presinaptic,
=>inactivat enzimatic,
=>difuza extrasinaptic.

moleculele vor actiona la nivelul membranei

postsinaptice
- cuplarea cu receptori membranari specifici determin
un rspuns excitator / inhibitor.
- depolarizarea este de obicei rezultatul unui influx de
Na si / sau Ca, iar hiperpolarizarea poate fi
determinat de eflux de K / influx de Cl.
- transmiterea sinaptic presupune o ntrziere
(determinat de difuzia mediatorului).
-

Placa motorie

Se mai numeste: sinapsa neuromuscular; placa

motorie; jonctiunea neuromuscular
Jonctiunea neuromuscular este o sinaps cu
transmitere chimic, cu cele trei componente descrise:
segmentul presinaptic,
spatiul sinaptic,
membrana postsinaptic.
Componenta presinaptic a sinapsei neuromusculare
este reprezentat de arborizatia terminal a axonului
motoneuronului .

Membrana postsinaptic reprezint o portiune

diferentiat din sarcolema fibrei musculare juxtapus
membranei presinaptice n care se gsesc numerosi
receptori colinergici de tip nicotinic, ce contin fiecare
cte un canal de sodiu.
Intre segmentul pre si postsinaptic se interpune un
spatiu de ~ 100 m (spatiul sinaptic), n care se gsesc
molecule de acetilcolinesteraz.
Ansamblul format din membrana presinaptic, spatiul
sinaptic si membrana postsinaptic = "plac motorie"
sau sinaps neuromuscular.

Mediatorul chimic al jonctiunii neuromusculare este

acetilcolina:
=> este transportat pn la nivelul terminatiei axonice
=> este repartizat n anumite compartimente (liber
disponibil si de depozit)
=> ajunge la nivelul membranei postsinaptice, unde se
leag reversibil de receptorii colinergici.
=> creste permeabilitatea sarcolemei pentru Na.
-

Inactivarea acetilcolinei:
=> acetilcolinesteraza colin si acetat inactivare
-

Viteza de conducere nervoasa

- Impulsul nervos se deplaseaza de-a lungul neuronului cu 10-100 cm/sec (insuficient

pentru timpii de reactie)

- Vertebratele superioare au celule gliale specializate, numite celule Schwann n sistemul
nervos periferic si oligodendrocite n SNC, care secret straturi concentrice dintr-o
substan lipidic, numit mielin, n jurul axonului.
- Stratul de mielin este discontinuu, prezentnd strangulaiile Ranvier, unde se poate
forma potenial de aciune
- Viteza n fibrele mielinizate depinde de grosimea axonului si grosimea tecii de mielin
10-100 m/sec

Tipuri de axoni

Tip de fibre

Inervatie

Diametru extern
(mm)

Vitez de
conducere
(m/s)

A a sau I A

Fibre motorii

12-20

70-120

A b sau I B

Fibre senzoriale

10-15

60-80

II

Fibre senzoriale
proprioceptive

5-15

30-80

Ag

Fibre motorii intrafusale

3-8

15-40

A d sau III

Tactile, temperatur, durere

3-8

10-30

SNV autonom

1-3

5-15

C sau IV
(amielinice)

Durere, temperatur, olfactie

0,2-1,5

0,5-2,5

Electronervograma
Reprezint un grup aproape sincron de potentiale de actiune neuronale
msurat la captul unui nerv

Motor
Senzitiv
Mixt

Se obtine prin stimularea nervului si arat ca un potential de actiune cu mai

multe pic-uri