ARGUMENT

Uleiurile i grsimile vegetale se gsesc n natur n esutul plantelor,

fiind concentrat n semine, n pulp, n smburele fructelor, n tuberculi sau
n germeni. Pentru ara noastr principala materie prim o reprezint plantele
oleaginoase productoare de semine.
Seminele separate de planta mam reprezint germenele unei viitoare
plante. n timpul formrii i maturizrii seminelor oleaginoase, n celule are
loc o acumulare de substane oleaginoase (grsimi, albumine, hidrani de
carbon), care au rolul de a asigura germenului funciile vitale, pn cnd
acesta devine capabil s-i asigure singur hrana mineral din sol i aer.
Prezena acestor substane hrnitoare, determin valoarea seminelor
oleaginoase ca materii prime pentru obinerea uleiului vegetal.
Coninutul de materie gras n aceste pri ale plantei este foarte
variabil. La plantele cultivate pentru producia de uleiuri vegetale, coninutul
de ulei n semine, fructe i tuberculi, variaz ntre 18 i 60%.
Dintre plantele oleaginoase n care uleiul este concentrat n semine
amintim: floarea soarelui, soia, rapia; ca plante productoare de fructe
oleaginoase: mslinul, cocotierul, palmierul; tuberculi oleaginoi produc
arahidele, iar germeni oleaginoi conine porumbul.
Ca materii prime n ntreprinderile de ulei din Romnia se folosesc
seminele

plantelor

oleaginoase

oleaginoase).

germenii

de

porumb

(deeuri

CAPITOLUL I
MATERII PRIME FOLOSITE LA OBTINEREA ULEIULUI

Dintre plantele oleaginoase in care uleiul este concentrat in seminte,

mentio-nam floarea-soarelui, soia, rapita, etc. Ca plante care produc fructe
oleaginoase, trebuie mentionate: maslinul, cocotierul, palmierul, tuberculi
oleaginosi produc arahidele.
Semintele de floarea-soarelui trebuie sa fie bine coapte, fara
impuritati, dezvoltarea normala, intregi, neatacate de boli sau daunatori,
uscate, sa nu fie alterate sau incinse, deoarece transmit uleiului un gust
dezagreabil si o aciditate libera crescuta si sa nu fie defecte.
Materii prime folosite in industria uleiurilor vegetale:
- Plante oleaginoase tipice - sunt reprezentate de: floarea soarelui, soia,
rapia, inul de ulei, ricinul;
- Plante textilo oleaginoase - reprezentate de cnepa si bumbacul;
- Deeuri oleaginoase - sunt subproduse care se obin de la diferite industrii
precum: morrit, amidon, spirt, conserve), si care sunt valorificate pentru
obinerea uleiurilor.
Structura morfologica a semintelor oleaginoase
Toate semintele oleaginoase se compun din coaja si miez.

Fig. 1 Structura morfologica a seminei oleaginoase

1. coaja( invelisul exterior),
2- pielita subtire( tegumentul),
3- miezul

Coaja sau pericarpul are valori diferite, funcie de specia de plante de

la care provin si anume:
Coaja, la floarea soarelui, la randul ei, este formata din 3 straturi:
- epicarp ( partea exterioara)
- mezocarpul ( partea centrala lemnoasa)
- endocarpul ( partea subire si moale)
Miezul se compune din:
- endsperm este alcatuit din celule de tesut uleios si citoplasma
(oleoplasma) in care uleiul este dispersat uniform
- embrion
Compozitia chimica a semintelor oleaginoase
Compozitia chimica variaza in functie de tipul plantelor oleaginoase.
Din punct de vedere chimic, semintele oleaginoase contin cantitati mari de :
lipide, proteine, zaharuri, apa
In cantitati mici se gasesc si:
fosfatide, steride , ceruri, substante colorante
si alti compusi chimici care se extrag impreuna cu uleiul, numite si substante
lipide

care insotesc materia grasa.

Apa

proteine

Seminte
oleginoase

Substanta
uscata

zaharuri
Saruri minerale
Substante extractive
neazotate

Fig 2. Compozitia chimica a semintelor oleaginoase

CAPITOLUL II
PREGATIREA SEMINTELOR OLEAGINOASE
Dupa receptia si depozitarea materiilor prime oleaginoase acestea,
inainte de intrare in fabricatie, sunt supuse unor operatii pregatitoare:
Curatirea semintelor:
Semintele oleaginoase contin impuritati care trebuiesc separate.
Aceste impuritati pot fi grupate in:
- impuritati metalice - cuie, suruburi, alte bucati de metal ;
- impuritati minerale - bucati de pamant, pietre, praf;
- impuritati organice neoleaginoase - pleava, paie ;
- impuritati oleaginoase - seminte seci, seminte carbonizate, sparturi,
seminte din alte sorturi decat cel receptionat
Indepartarea acestor impuritati se realizeaza in doua etape :
- inainte de depozitare - precuratire - cand se elimina cea. 50% din
impuritatile initiale din loturile de seminte neomogene, cu % ridicat de
impuritati si pericol de degradare;
- la trecerea in fabricatie - postcuratire - dupa care continutul remanent de
impuritati este de 0,3 - 0,4%.
Exista mai multe modalitati de separare, in functie de felul
impuritatilor, astfel:
- separarea impuritatilor feroase - se bazeaza pe proprietatile magnetice ale
acestora si se realizeaza cu ajutorul magnetilor naturali sau a
electromagnetilor Aceasta separare se executa inaintea tuturor operatiilor din
cadrul procesului tehnologic in vederea evitarii
- separarea pe baza diferentei de marime - operatie asemanatoare celei din
industria defectarii utilajelor;moraritului - se bazeaza pe miscarea (rectilinie4

circulara sau vibratorie) unui strat sau mai multor straturi de particule la
suprafata unor site orizontale sau inclinate- prevazute cu perforatii (site) prin
care cad unele componente ale amestecului. Utilajele folosite sunt
asemanatoare celor din industria moraritului: site cu miscare rectilinie,
circulara sau vibratorie;
- separarea pe baza diferentei de masa volumica - se efectueaza cu ajutorul
unui curent de aer care trece peste amestecul de seminte si impuritati
antrenand impuritatile mai usoare decat semintele. Separarea are loc la o
viteza a curentului de aer mai mare decat viteza de plutire. Curentul de aer
poate fi ascendent (cel mai des intalnit) sau orizontal.
Ca utilaje principale, in fabricile de ulei din tara, se folosesc:
vibroaspiratorul

si

precuratitorul

postcuratitorul si tararul cu

pentru

precuratirea

semintelor;

aspiratie ce functioneaza atat pe principiul

diferentei de marime, cat si a diferentei vitezelor de plutire; buratul, folosit

pentru curatirea semintelor de in si rapita si precuratirea semintelor de soia;
separatori magnetici.
2.1. Uscarea:
Dupa curatire, semintele oleaginoase sunt supuse unui proces de
uscare, in care se indeparteaza cel putin 4% din continutul de umiditate al
semintelor (de la 12-14% initial se ajunge la 8-10% umiditate in final).
Scopul uscarii este de a evita fenomenele de autoincalzire si autoaprindere,
prin incetinirea proceselor chimice si biochimice.
Temperatura de uscare este limitata in masa semintelor la 60C pentru
a evita, in cazul unor temperaturi mai ridicate, denaturarea termica a
proteinelor si degradarea calitatii uleiului din seminte.

Uscatoarele folosite la noi in tara se bazeaza pe principiul uscarii prin

contact si convectie, fiind de tip rotativ cu tambur orizontal, coloane
verticale sau cu fascicole tubulare, care pot lucra la presiune atmosferica sau
sub vid, uscatoare in strat fluidizat- uscatoare pneumatice.
2.2. Decojirea:
Coaja semintelor oleaginoase constituie un material inert in procesul
de prelucrare datorita continutului redus in ulei (0,5 - 3%) si un continut
ridicat de celuloza ce este nedorit in compozitia sorturilor, impunandu-se
deci eliminarea ei ori de cate ori este posibil acest proces.
In cursul procesului de descojire, coaja se indeparteaza numai partial,
deoarece prezenta unui anumit procent de coaja in materialul descojit este
benefica in procesele de presare si extractie.
Avantajele prelucrarii semintelor descojite sunt :
- utilizare mai buna a capacitatii de prelucrare a instalatiilor ;
- imbunatatirea calitatii srotului datorita cresterii continutului de proteina ;
- reducerea uzurii utilajelor, in special a valturilor si a preselor.
Dezavantajele operatiei de descojire sunt legate de :
- pierderi de ulei in miezul antrenat cu coaja;
- consum de energie si manopera in plus.
Descojirea semintelor comporta doua faze:
a)

spargerea cu detasarea cojii de miez ;

b)

separarea cojilor din amestecul rezultat.

Spargerea si detasarea cojii pot fi obtinute prin :

- lovire - se aplica la descojirea semintelor de floarea-soarelui si la

degerminarea pe cale uscata a porumbului Se realizeaza in doua moduri :
prin lovirea seminte/or in repaus cu ajutorul unor palete sau prin proiectarea
6

semintelor catre

un perete fix. De regula, cele doua procese se combina

obtinandu-se o eficacitate mai mare a descojirii;

- taiere - se realizeaza prin trecerea semintelor printre doua discuri rifluite,
care se rotesc in sens contrar si a caror distanta este reglabila. Metoda se
foloseste la descojirea semintelor de bumbac;
- frecare - se efectueaza cu ajutorul valturilor prevazute cu cilindrii rifluiti
sau acoperiti cu pasta abraziva; metoda se aplica la descojirea semintelor
de soia si la decorticarea orezului ;
- strivire - se foloseste la descojirea semintelor de ricin si indepartarea
tegumentului de pe boabele de arahide ; se realizeaza cu valturi prevazute cu
cilindrii acoperiti cu un strat de cauciuc. Datorita turatiei diferite, pe langa
fortele de presare, apar si forte de frecare si de forfecare.
Dupa spargerea semintelor rezulta un amestec de miezuri intregi si
sparte, de coji intregi si maruntite, precum si seminte intregi, nedescojite.
Separarea cojilor din materialul descojit se efectueaza prin doua
metode :
- dupa diferenta de marime - realizata prin cernere pe site;
- dupa diferenta de masa volumica - prin aspiratia cu un curent de aer
ascendent produs de un ventilator.
Din procesul de separare rezulta doua fractiuni:
- miez industrial - 80 - 85% din greutatea semintelor de floarea-soarelui
trecute

la prelucrare - si o cantitate de coaja (6 - 8%) pastrata din

considerente tehnologice ;
- coaja eliminata - in proportie de 15- 20% din greutatea semintelor trecute
la prelucrare, care contine si o cantitate foarte redusa de miez antrenat (~ 0,4
- l %).

2.3. Macinarea si prajirea materiilor prime oleaginoase:

Macinarea semintelor oleaginoase este o operatie importanta in
procesul de pregatire pentru extragerea uleiului, prin aceasta realizandu-se o
rupere a membranelor si destramarea structurii oleoplasmei celulare care
contine ulei (70 - 80% celule destramate din total).
In afara de materiile prime oleaginoase mai sunt supuse macinarii
brochenul rezultat de la presare si, daca este necesar, srotul rezultat la
extractie.
In urma macinarii, uleiul se elimina din canalele oleoplasmei sub
forma de picaturi fine, fiind retinute la suprafata macinaturii sau in capilarele
acesteia.
In timpul macinarii, in afara de necesitatea distrugerii cat mai
avansate a structurii celulare, trebuie sa se aiba in vedere si alte aspecte
tehnologice:
- uniformitatea macinaturii, deoarece viteza proceselor de difuziune si
conductibilitatea termica (in timpul prajirii si extractiei) sunt invers
proportionale cu dimensiunile particulelor;
- structura morfologica a semintelor - semintele cu coaja tare dau o
macinatura mai neuniforma decat semintele cu coaja moale ;
*

compozitia semintelor (umiditate si continut de ulei) - pe masura ce

umiditatea si continutul de ulei al semintelor creste operatia de macinare

devine mai dificila, macinatura rezultata fiind cleioasa, cu dificultati la
presare si extractie si cu procent mai mare de pierderi de ulei in srot.
Deoarece se supune macinarii diferite materiale oleaginoase, utilajele
folosite pentru aceasta operatie trebuie sa fie alese corespunzator, pentru a
obtine o macinatura de calitate. Utilajele folosite pentru macinare sunt
valturile, concasorul si morile cu ciocane.
8

Prajirea

materialului

oleaginos

este

operatia de

tratament

hidrotermic aplicat intr-un timp limitat, sub amestecare continua si care se

realizeaza fie inaintea presarii macinaturii obtinute la valturi, fie inainte de
extractie prin procedee continui, asupra brochenului rezultat la presare sau a
macinaturii ce trece direct la extractie (soia).
Scopul operatiei este de a realiza:
- anumite transformari fizico-chimice ale componentelor macinaturii ;
- modificari ale structurii particulelor in vederea obtinerii unui randament
maxim la presare;
- transformari chimice suplimentare ce imbunatatesc calitatea produselor
finite ;
- dezodorizare partiala.
In cazul prajirii inainte de extractie se urmareste obtinerea plasticitatii
corespunzatoare unei prelucrari la valturile de aplatizare in paiete fine,
poroase si stabile, care, la extractie, sa nu se sfarame si sa prezinte o
structura favorabila extractiei cu dizolvanti.
Macinatura este un sistem dispers - in faza lichida - compus din doua faze :
* Faza lichida, compusa din :
- faza grasa - uleiul - se gaseste la suprafata si in capilarele
particulelor sub forma unor picaturi fine; o parte din uleiul continut de
macinatura (20 - 30%) se gaseste inchis in celulele care nu au fost
destramate la macinare;
- faza apoasa - apa - este legata de gelul celular prin forte de adsorbtie,
mai puternice decat fortele de suprafata ale campului molecular.
* Faza de gel, caracterizata prin :
- proprietatea particulelor de a se lipi, la o anumita umiditate :
- plasticitate;
9

- aglomerare la anumite presiuni exterioare.

Astfel, la presare, din celulele particulelor de macinatura se separa cea mai
mare parte din ulei, in timp ce cantitatea de apa eliminata este neglijabila.
Procesul de prajire se realizeaza in doua faze :
a) umectarea macinaturii (cu pulverizare de apa si injectare de abur saturat,
sau numai prin aburire) pana la o umiditate optima (in functie de sortul de
seminte); in acelasi timp, are ioc si o crestere a temperaturii macinaturii;
b) uscarea macinaturii pentru atingerea parametrilor optimi de presare sau
extractie (structura celulara, temperatura, umiditate).

10

CAPITOLUL III
PRESAREA MACINATURII PRAJITE

11

12

13

CAPITOLUL IV
EXTRACTIA ULEIULUI DIN BROKEN

Extracia uleiului cu solvent este o operaie tipic de transfer de mas,

realizat prin solubilizarea uleiului in dizolvant, in care celelalte componente
sunt insolubile.
In practica industrial, procesul de extracie al uleiului are loc
simultan dintr-o multitudine de particule aflate in strat in micare sau in strat
imobil, cnd se recircul numai dizolvantul.
La extracie in ulei trec, din materia prim in miscel (amestec de ulei
cu solvent) ceruri, fosfatide, pigmeni. Coninutul in fosfatide al uleiurilor de
extracie este mai mare dect al uleiurilor de pres. La extracie se
favorizeaz mai mult trecerea carotenilor in ulei, a acidittii libere (0,71,8%), fosfatide (0,5-0,6%), ceea ce face ca uleiul s fie greu rafinabil.
Solvenii de extracie. Solvenii de extracie folosii trebuie s fie
nepolari, hidrofobi, cu constant dielectric apropiat de cea a uleiurilor.
Ideal un solvent ar trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii:
- s dizolve repede i uor uleiul fr s extrag alte substane care se gsesc
in semine,
- s nu distrug aparatura in procesul de producie;
- s nu lase dup distilare miros strin i substane duntoare in ulei; s aib
14

compoziia omogen, stabil, un punct de fierbere constant i nu prea ridicat;

- s nu fie miscibil cu apa i s nu dea cu aceasta un amestec cu punct de
fierbere constant;
- s nu-i schimbe compoziia i proprietile la depozitare;
- s nu formeze amestec exploziv cu aerul;
- s nu fie duntor pentru personalul de servire;
- s fie ieftin.
Solvenii utilizai in industria uleiului sunt:
- hexanul, cu interval de fierbere 63-69oC, care are avantajul c las un
reziduu dup evaporare de 0,0016%, este inflamabil i limita de toxicitate in
aer este de 350mg/m3;
- benzina de extracie, cu interval de fierbere 65-68oC, concentraia
periculoas in aer este de 47-270g/m3. In amestec cu aerul benzina se
aprinde la 250oC, vaporii de benzin se aprind uor (sau fac explozie de la o
scnteie i de la un corp incandescent), este mai grea de 2,7 ori decat aerul,
las o cantitate mai mare de reziduuri in rot decat hexanul;
- acetona, care este folosit la purificarea lecitinei i la separarea ei din uleiul
iniial, este foarte inflamabil.
Schema prelucrrii prin extracie:
- prepararea materiei pentru extracie: mrunirea brochenului, mcinarea
materiei in granule, condiionare termohidric in prjitoare, aplatizarea
granulelor
- extracia propriu-zis: solventul proaspt se introduce peste materialul
degresat, iar miscela concentrat peste materialul cu coninut ridicat de ulei;
- recuperarea solventului din miscel: prin distilare;
15

- recuperarea solventului din rot: prin evaporare;

- condensarea i recuperarea solventului.

4.1. Metoda de extracie i extractoare folosite n industria uleiului.

In practic se aplic trei metode de extracie continu:
- metoda scufundrii (imersrii) materialului oleaginos in dizolvantul care
circul in contra curent;
- metoda stropirii repetate (percolare) cu dizolvant a materialului care se
deplaseaz pe un transportor. Materialul cel mai degresat este stropit cu
dizolvant proaspt, iar materialul proaspt este stropit cu miscela cea mai
concentrat. Percolarea d posibilitatea obinerii de miscele mai concentrate
i mai curate datorit autofiltrrii;
- metoda mixt , in care materialul proaspt se umecteaz bine cu miscela
concentrat i apoi se degreseaz pe transportorul extractorului in continuare
prin percolare cu miscel, apoi cu dizolvant proaspt. Extractoarele mai des
folosite sunt cele care lucreaz prin percolare i mixt, i anume: extractorul
Rotocel, care funcioneaz dup metoda mixt; durata extraciei este de 100300 minute; grosimea stratului de material de 1,3-1,5 m; concentraia
miscelei l8% ulei; ulei in rot 1-1,2%; debitul de miscel recirculat 12-18
m3/h pentru capacitatea de 180 t/zi; extractorul Carusel, care are o capacitate
de 180 t/zi i funcioneaz prin percolare; durata extraciei este de 95135min, grosimea stratului 1,8-2,0 m, miscela recirculat 1278 m3/h,
concentraia miscelei 22-25%; ulei remanent in rot 0,7 -0,8 %; extractorul
De Smet, care este cu transportor orizontal cu sit, lucreaz prin percolare,
cu capacitatea de 200t/zi i mai mare; durata extraciei 135-150min;
16

grosimea materialului pe band 1,0- 1,7; miscela recirculat 10m3/h,

concentraia miscelei 25%, ulei in rot 1 %; extractorul Crown, care este un
transportor dublu, cu rachete ce lucreaz prin metoda mixt, are capacitatea
peste 4000 t/zi, rotul obinut are 0,8% ulei.
CAPITOLUL V
PURIFICAREA SI RAFINAREA ULEIULUI BRUT
5.1. Purificarea
Purificarea uleiului de presa are ca scop retinerea suspensilor
mecanice si organice, cum si a urmelor de apa. Acestea pot micsora
conservabilitatea uleiului si ingreuna operatie de rafinare.
Purificarea uleuiului brut cu presa se realizeaza prin trecerea uleiului
pe sita vibratoare, uscarea si filtrarea uleiului.
Factorii care influenteaza filtrarea sunt: presiunea si viteza de filtrare,
structura sau natura precipitatului depus, grosimea precipitatului,
vascozitarea lichidului cere se filtreaza, si temperatuta lichidului care se
filtreaza.
La uleiul brut se determina sedimetul si aciditatea iar la brochen
umiditatea si continutul de ulei.
Rezultatul purificarii se masoara prin continul de impuritati si apa a
uleiului rezultat.
In acelasi timp se verifica aciditatea libera, gustul mirosul si culoarea.
5.2. Rafinarea
Rafinarea uleiurilor vegetale are ce scop eliminarea unor substante de
insotire din uleiu brut(mucilagii, acizii grasi liberi, pigmenti vegetali),.

17

Prin rafinare se amelioreaza proprietatile uleiurilor cum sunt culoarea

aciditatea libera, gustul si mirosul, transparenta, consevabilitatea.
Rfinarea trebuie astfel condusa incat sa se obtina minimim de
pierderi de grasime.
Rafinarea se realizeaza in funcie de impuritatile din uleiul brut prin:
metode fizice: sedimentare, centrifugare, filtrare, distilare;
merode chimice: neutralizarea alcalina, rafinarea acida, decolorarea
chimica, neutralizarea prin esterificare;
metode fizico-chimice: hidratatea, decolorarea prin adsortie, rafinarea cu
dizolvanti selectivi;
Filtrarea este influentata de presiunea vascozitati uleiului si
temperatura sa, grosimea stratului de de separat.
Controlul de calitate va urmari calitatea uleiului dupa filtrare,
colmatarea stratului filtrant si, in functie de aceasta, durata de functionare a
filtrului si necesitatea regenararii capacitatii filtrate prin curatire.
Demucilaginarea uleiului brut este necesara pentru marirea
convervabilitati si pentru favorizarea procesului de neutralizare.
Demucilaginarea prin acidificare se realizeaza folosinduse acid
sulfuric in functie de gradul de impurificare a uleiului. Acidul se introduce
treptat pentru observa culoarea uleiului care initial este verzui.In cazul in
care se produce o scindare partiala a triglicerldelor creste aciditatea uleiului.
Dezacidifierea uleiurilor se realizeaza prin:
- neutralizare alcalina;
- neutralizarea prin distilare;
- neutralizarea prin esterificarea acizilor grasi cu glicerina;
- rafinarea cu dizolvanti selectivi.

18

Metodele de neutralizare se apalic in functie de aciditatea libera a

uleiurilor. Dupa neutralizare se determina aciditatea reziduala a uleiului.
Spalarea uleiului se efectueaza pentru indepartatea cantitativa a
sapunului din ulei.
Tratamentul cu dizolvanti selectivi are ca scop separerea glucidelor
si uleiurilor in mai multe fractiuni.
5.3. Operaii de desmucilaginare
Dezmucilaginarea, denumit i delecitinizarea are drept scop
eliminarea mucilagiilor. Compoziia medie a mucilagiilor s-a stabilit prin
hidroliz acid i este urmtoarea: fosfatide 20%, albumicide- 16%, rini7,5%, hidrai de carbon 12,6%, substane minerale - 12,9%, ap - 30%.n
compoziie intr i cantiti mici de acizi grai liberi, steroli, tocoferoli, etc.
Coninutul de mucilagii este determinat de tipul seminelor
oleaginoase i de maturitatea seminelor,precum i de tipul uleiului.
Prezena mucilagiilor n ulei, n special a fosfatidelor manifest
urmtoarele influene, n cursul prelucrrii acestuia:
- La depozitarea i transportul uleiului brut, fosfatidele uor
hidrolizabile (80- 90%), la un coninut de umiditate de 0,15%, se depun pe
fundul rezervorului i a mijloacelor de transport;
- La neutralizare fosfatidele spumeaz, antrennd ulei n soapstock i
au posibilitatea s se formeze i s stabilizeze emulsii greu de ndeprtat n
operaiile ulterioare.
- La decolorare inhib activitatea agentului decolorant datorit
caracterului hidrofil, absorbindu - se preferenial la suprafa, n raport cu
uleiul; n acest fel scade randamentul de decolorare;
- La vinterizare i hidrogenare, aceleai efecte sunt observabile asupra
adjunantului de cristalizare, respectiv asupra catalizatorului;
19

- La dezodorizare uleiurile se nchid la culoare i capt un miros

dezagreabil.
Dezmucinalizarea este operaia preliminar n procesul de rafinare al
uleiului dar se practic ca i operaie n sine, n cazul obinerii lecitinei, la
purificarea uleiurilor destinate producerii de lacuri i uleiuri sicative.
Eliminarea fosfatidelor din ulei trebuie s se fac rapid i ct mai complet,
prin metode diverse, care se clasific n funcie de natura uleiului i a
proceselor implicate, astfel:
- Fizico-chimice: hidratare, tratament cu adsorbani;
- Fizice: tratament termic;
- Chimice: tratament cu acid sulfuric, clorhidric, fosforic sau citric,tratament
alcalin;
- Enzimatice: procedeul enzymax.
5.4. Operaia de neutralizare
Pentru obtinerea uleiurilor comestibile, este obligatorie eliminarea
aciditatii libere, adica neutralizarea. Limita maxima a aciditatii libere la
uleiul de floarea soarelui este maxim 0,1..0,35%.
Uleiurile brute fabricate la noi n ar au o aciditate liber cuprins
ntre 1...4% datorat prezenei acizilor grai liberi.
Cea mai utilizat metod este neutralizarea alcalin, care cuprinde
etapele :
- tratamentul cu alcalii (neutralizarea propriu-zis);
- separarea soapstockului ( sapunul de rafinare - care este format in urma
reactiei dintre hidroxid de sodiu si acizii grasi liberi);
Ca ageni de neutralizare se utilizeaz n principal Na OH i mai puin
Na2CO3.
20

CAPITOLUL VI
DEPOZITAREA ULEIURILOR
In timpul obtinerii si rafinarii , ca si la depozitarea uleiului, in
prezenta aerului, au loc transformari care se manifesta prin cresterea
aciditatii uleiului, prin aparitiaunui miros si a unui gust iute, sau prin ambele
aceste efecte. Acest fenomen datorat unortransformari de natura biochimica
si chimica a uleiului se numeste rancezire.
Exista si o forma de degradare specifica, reversiune caracterizata
prin aparitia la o perioada de timp de la rafinare a unui gust si miros specific
(la uleiuri cu continutridicat de acid linolenic).Alterarile determinate de
procesele oxidative, care au loc in materia prima, lanivelul unor faze de
fabricare, ca si in timpul depozitarii, determina reducerea valorii nutritivea
uleiurilor si duce la pierderi suplimentare legate de necesitatea
recondiionrii acestora.
La stabilizarea uleiurilor contribuie o serie de masuri, dintre care cele
mai importante sunt urmtoarele:
selecionarea uleiurilor brute destinate refinarii;
alegerea unui regim de prelucrare a uleiurilor care sa asigure o stabilitate
suficienta la depozitare;

21

 depozitarea uleiurilor in conditii optime (cu limitarea sau in absenta

aerului, a luminii si la temperatura joasa);
eliminarea urmelor de metale, prin complexarea acestora;

introducerea in uleiuri a unor substante care sa poata incetini rancezirea

oxidativa(antioxidanti); de mentionat ca reversiunea nu este limitata prin
adaosul de antioxidanti).In ceea ce priveste depozitarea, aceasta se face in
incaperi racoroase,intunecoase, curate si lipsite de mirosuri straine.
In depozite, aezarea produselor se face pe loturi , dupa data de
ambalare, astfel incat livrarea si consumul lor sa se faca in cadrul termenelor
stabilite in standarde:
uleiul de floarea-soarelui imbuteliat se poate depozita maxim 4 luni;
uleiul de floarea soarelui in butoaie se poate depozita maxim 6 luni;
uleiul de soia se poate depozita maxim 45 zile;
uleiul dietetic din germeni de porumb se poate depozita maxim 90 zile.
Uleiurile se livreaz sub mai multe forme:
- in ambalaje de desfacere cu amanuntul (butelii din sticla, cutii metalice,
butelii din materiale plastice) in cazul uleiurilor comestibile;
- in ambalaje de transport (butoaie, bidoane, s.a.)
- in cisterne de cale ferata si autocisterne;- in tancuri rezervoare adaptate
pentru transportul maritim.
Ambalajele destinate ambalarii uleiurilor vegetale trebuie sa fie
curate, fara miros si fara impuritati .
Eticheta ambalajelor in prezentare va contine: denumirea firmei sau
societatii producatoare, marca, denumirea uleiului si tipul, continutul, data
umplerii si termenul de valabilitate.

22

Controlul calitatii se realizeaza pe baza rezultatelor determinarilor

efectuate la laborator. In acest scop sunt prelevate probe de materiale,
semifabricate si produse. Recoltarea probelor, pregatirea si efectuarea
analizelor fizice, chimice si microbiologice se desfasoara dupa metode bine
precizate, prevazute in standarde si norme de calitate. Metodele sunt astfel
alese, incat sa prezinte o eroare cat mai mica, sa dea rezultate reproductibile
si saaiba o durata cat mai redusa. In controlul calitatii uleiurilor s-au introdus
metode noi analitice, care mresc precizia si rapiditatea determinarilor.
CONCLUZII
Uleiul brut de floarea-soarelui este de culoare galben cu gust i miros
specific; dac uleiul provine din semine ncinse sau mucegite, atunci
are o aciditate mare,un miros rnced i un gust amar.
Uleiul de floarea-soarelui servete n primul rand ca ulei comestibil.

n cantiti mici e folosit i pentru fabricarea spunului,a uleiurilor

oxidate i polimerizate precum i a unsorilor consistente.
Uleiurile naturale sunt mult mai usor alterabile decat cele obtinute prin
procedee termice. Daca uleiul are un gust puternic amarui sau este
tulbure, inseamna ca uleiul respectiv este vechi.
Daca pe eticheta produselor cumparate apare termenul de grasimi
vegetale hidrogenate - acest aliment trebuie evitat, mai ales de catre
copii.

23

 Folosirea uleiurilor rafinate sau dublu rafinate trebuie reduse la

maximum, deoarece (re)incalzirea uleiurilor sau a grasimilor la
temperaturi inalte duce la aparitilor unor substante cu efecte toxice.

ANEXA

24

SEMINTE OLEAGINOASE
cantitativ
Receptie
calitativ
Depozitare
Curtire
Uscare
Descojire (decorticare)

Mcinare
Tratament hidrotermic (prjire)
Presare
BROCHEN
(turte de pres)

Extractie cu solventi
ULEI BRUT
DE PRES

MISCEL

Distilare

ULEI BRUT DE EXTRACTIE

Rafinare
-Desmucilaginare
-Neutralizare
-Splare
-Uscare
-Decolorare
-Winterizare (deceruire)
-Dezodorizare
ULEI RAFINAT

25

SROT

Desolventizare