Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Creditare Bancara 1
Curs Creditare Bancara 1
CREDITUL BANCAR
1. Creditul acceptiuni generale
1.1. Definire
Creditul1 reprezinta o valoare actuala care se transmite de la un creditor (investitor
sau imprumutator) unui debitor (imprumutat) care se angajeaza sa-l ramburseze, dupa un
timp, in conditiile specificate in contractul de credit, in cadrul caruia debitorul promite plata
dobanzii pentru a remunera pe debitor.
Desi relatiile de credit au existat si in economiile premonetare (schimburi de bunuri
actuale contra unor bunuri viitoare cu scopul de a sustine o afacere prezenta, de a asigura
consumul actual), in economia actuala creditul ia forma unei relatii banesti intre creditor si
debitor.
Creditul este un mijloc de corelare a posibilitatilor de finantare existente in societate
cu nevoile productiei si ale consumului. Aparitia relatiei dintre creditor si debitor este legata
de existenta concomitenta a unor agenti economici care dispun de resurse banesti temporar
disponibile si a altora care au nevoi suplimentare de astfel de resurse. Astfel, apare o piata a
creditului in cadrul careia se confrunta oferta si cererea de credit.
1.2. Caracteristici
Esenta raportului de credit se dezvaluie prin prezentarea trasaturilor caracteristice:
Subiectele raportului de credit: creditorul si debitorul. Prezinta o mare diversitate
in ceea ce priveste apartenenta la structurile social ecnomice, motivele angajarii in raport
de credit si durata angajarii sale. O ierarhizare generala presupune urmatoarea structura:
agentii economici, populatia si statul.
Agentii economici. In calitate de creditori, manevreaza importante
disponibilitati monetare, din fluxul carora au loc considerabile degajari cu
caracter temporar ce pot fi angrenate in procesul de creditare. Pe de alta
parte, prin repartizarea profitului, constituie fonduri si rezerve, remunereaza
actionarii, ceea ce majoreaza global capacitatea de creditare a economiei
nationale. Agentii economici au calitate de debitori prin creditele temporare
pentru desfasurarea activitatiii si pentru dezvoltare.
Populatia. Cresterea veniturilor populatiei prin angajarea masiva in procesele
economice, prin cresterea productivitatii muncii, prin capacitatea de prevedere
si economisire, a facut din populatie un factor major in desfasurarea
raporturilor de credit.
Populatia are calitate de creditor atunci cand resursele disponibile sunt
plasate la banci (bancile sunt imprumutate) sau cumpara obligatiuni si titluri
lansate de diferite entitati economice guvernamentale (ex. : bonuri de tezaur).
In calitate de debitor, populatia imprumuta resurse pentru anumite nevoi :
investitii imobiliare, bunuri de consum, bunuri de folosinta indelungata, pentru
plata anumitor servicii (studii, sanatate).
Statul. In calitate de debitor, alaturi de intreprinderi si populatie, se afirma
statul, prin contractarea creditului public2, pentru finantarea deficitelor
Etimologic, cuvantul credit isi are originea in limba latina creditum, care inseamna a crede sau a avea
incredere, fapt ce subliniaza un element de ordin psihologic: increderea, care presupune existenta unei anumite
culturi sociale.
2
Creditul public = ansamblul relatiilor de utilizare si mobilizare a resurselor cu caracter temporar si rambursabil in
scopul acoperirii cheltuielilor publice.
1
Principalul individualizeaza suma imprumutului (capitalul ce face obicetul creditului). Suma de rambursate (rata)
= principal + dobanda.
2
Acordarea creditului. Creditul poate fi consimtit prin cadrul unei tranzactii unice:
acordarea unui imprumut, vanzarea unei obligatiuni, angajarea unui depozit.
Pentru consimtirea tranzactiei, respectiv acordarea creditului, creditorul trebuie sa-si
asigure o buna informare si documentare pentru evitarea riscului. In acest sens, bancile isi
creeaza un cadru propriu de informare si documentare pentru studierea capacitatii de plata
si, respectiv, a potentialului economic al firmelor.
Consemnarea si transferabilitatea. Acordurile de credit sunt consemnate, in marea
lor majoritate, prin inscrisuri, instrumente de credit a caror forma de prezentare implica
aspecte multiple si diferentiate. Esential in aceste instrumente este obligatia ferma a
debitorului privind rambursarea imprumutului, respectiv dreptul creditorului de a I se plati
suma angajata.
Transferabilitatea intrumentelor de credit poate avea loc direct intre investitori sau
indirect, in cadrul pietelor de capital si financiare. Transferul direct este desfasurat de obicei,
in cadrul raporturilor directe de credite privind circulatia cambiei, a cecului, in timp ce obiect
al pietelor financiare sunt obligatiile statului (bonuri de tezaur) sau ale intreprinderilor.
mediu si lung prin efectele comerciale pe care le semneaza. Aceasta finantare directa nu
apeleaza la intermediari financiari.
Intermediarii financiari au un rol deosebit in cadrul datoriei secundare. Datoria
secundara este compusa din ansamblul titlurilor de creanta pe termen scurt, mediu si lung,
emise de intermediarii financiari in contrapartida titlurilor datoriei primare pe care acestia le
cumpara.
Principalii intermediari financiari sunt intermediarii financiari bancari (bancile
comerciale si banca de emisiune). Acestia emit active secundare, constituite prin diferitele
forme de monede din circulatie.
Intermediarii financiari nonbancari sunt in principal organisme specializate in
colectarea economiilor : case de economii, fonduri de pensii, companii de asigurari. Acestea
nu au puterea sa creeze moneda. Emit quasi-moneda si uneori active financiare specifice
(valori mobiliare).
Institutiile de credit joaca un rol intermediar intre creditoriii si debitorii potentiali. Ele
primesc plasamentele agentilor economici si acorda credite altor agenti celor care au
nevoie de resurse banesti. Daca o categorie de agenti economici este global deficitara, o alta
este global excedentara4.
Un agent economic poate avea, la un moment dat, fie excedent, fie deficit de resurse banesti.
4
banci, imprumutatorul (creditorul) civil imprumuta banii sai. Acest tip de imprumut fiind civil nu
poate fi calificat ca operatiune bancara.
Resursele partenerilor de afaceri constituie una dintre cele mai vechi si eficace
modalitati de atragere de resurse financiare de catre un intreprinzator. Aceasta solutie de
finantare a ciclului de exploatare se poate utiliza atat in relatiile cu furnizorii de materii prime,
materiale, utilitati, cat si cu distribuitorii si clientii firmei. Astfel in relatiile cu furnizorii se
primesc materii prime, materiale, semifabricate, care se folosesc in procesul de productie, iar
plata lor se efectueaza dupa o anumita perioada convenita de parti si stipulata in contract.
Utilizarea acestor resurse materiale livrate de furnizori fara a le plati echivaleaza cu
atragerea de catre firma a unui capital de valoarea respectivelor resurse, fara dobanda.
Astfel se evita apelarea la un credit bancar curent pentru plata furnizorilor.
Aceasta modalitate de finantare, denumita si finantare prin capital comercial, se
practica, de regula, intre firme care au relatii comerciale indelungate si se bazeaza pe
incredere reciproca.
Pentru a-si consolida pozitia pe piata, pe langa imbunatatirea calitatii utilitatilor oferite
si a preturilor practicate, competitia se da si prin facilitatile acordate clientilor. Din randul
acestora din urma o importanta deosebita o au facilitatile financiare referitoare la vanzarile pe
credit si la rabatul acordat celor ce platesc cash. Vanzarile pe credit au drept consecinta
imediata amanarea incasarilor si aparitia unui debit specific sub forma soldului contului
clienti. Obligatia de plata se materializeaza in efectele de comert: cambie si bilet la ordin.
Experienta practica evidentiaza ca instrumentul de plata cel mai des utilizat este biletul la
ordin.
In determinarea politicii de credit comercial a firmei, managerul financiar trebuie sa
realizeze un echilibru intre costurile implicate de acordarea creditului si cele aferente
neacordarii sau diminuarii marimii acestuia. Astfel sunt costuri ale acordarii creditelor
comerciale:
dobanda pierduta (acordarea creditului comercial este echivalenta cu a da
credite fara dobanda)
scaderea puterii de cumparare (cu ocazia acordarii creditului comercial are loc
o transferare de valoare de la cel care acorda creditul la cel care-l obtine si,
datorita cresterii generalizate a preturilor, acesta din urma plateste datoria la o
valoare inferioara celei pe care a luat-o cu imprumut)
costurile administrarii creditelor comerciale (de regula administrarea creditelor
comerciale presupune o crestere importanta a volumului contabilizarii
tranzactiilor)
primele de asigurare a riscului de neplata (daca firma nu adopta o politica
prudenta a creditului comercial, anumiti clienti, datorita insolvabilitatii
financiare, nu vor putea plati; acest risc poate fi acoperit prin asigurare)
rabatul acordat (se acorda cu prudenta, pentru plata prompta a marfurilor
vandute pe credit, dar gestionarea lui presupune un anumit cost)
aprecierea potentialului valoric al clientului (de asemenea culegerea si
prelucrarea informatiilor de catre firma sau agentii specializate in scopul
clasificarii clientilor necesita un anumit cost).
Totodata constituie costuri ale neacordarii creditelor comerciale:
pierderea unor clienti (pe o piata concurentiala, daca ceilalti concurenti ai
firmei acorda credit, va fi foarte dificil pentru aceasta sa nu acorde credit
comercial si discounturi)
nesiguranta incasarii numerarului (in conditiile creditului comercial, plata
bunurilor se face prin banca, evitandu-se, astfel incasarile in numerar).
De aceea, politica de credit comercial, promovata de firma furnizoare, trebuie sa
cuprinda:
Perioada creditului. Reprezinta intervalul de timp pe care firma furnizoare il
acorda clientilor sai pentru a efectua plata. In stabilirea perioadei se au in
vedere urmatoarele aspecte: natura economica a produsului, circumstantele
financiare ale firmei furnizoare, situatia financiara a cumparatorului.
5
Astazi sunt tot mai dese cazurile in care agentii economici romani beneficiaza de
credite comerciale de la marile companii producatoare de utilaje din strainatate. Este
adevarat ca pentru asemenea credite se folosesc cel mai des garantiile bancare.
De asemenea, specific pentru economiile de tranzitie este existenta unui credit
comercial salbatic , fara acorduri sau contracte, prin care beneficiarul plateste cu foarte
mare intarziere sau nu mai plateste deloc, volumul acestor arierate ajungand la nivele foarte
mari.
1.5.2. Creditul obligatar
In economiile moderne, creditul obligatar detine o pondere importanta, care se
masoara ca pondere a datoriei publice fata de produsul intern brut.
Creditul obligatar se refera la relatiile de credit in care partenerii sunt institutiile statale
sau intreprinderile economice in calitate de debitori, care emit obligatiunile, in aceasta
calitate, si creditorii, subscriitori si detinatori ai acestor obligatiuni, care-si angajeaza astfel
capitalurile, in vederea obtinerii unui venit sigur sub forma de dobanzi.
Obligatiunea reprezinta astfel inscrisul care consemneaza raportul de credit si forma
prin care se desfasoara in principal5.
Obligatiunea este un titlu de recunoastere a datoriei care reprezinta o creanta
financiara pe care detinatorul (creditorul) o are asupra emitentului (debitorul) sau, altfel spus,
o promisiune scrisa de a plati o suma de bani (principal) la o data stabilita. Detinatorul
incaseaza de regula, periodic, dobanzile convenite in raportul de credite.
Emitentii de obligatiuni pot fi :
Statul. Tezaurul (Ministerul Finantelor) sau institutiile locale (primarii,
prefecturi) contracteaza credite obligatare prin lansarea titlurilor de imprumut
(obligatiuni, bonuri de tezaur) in scopul acoperirii deficitului bugetar.
Rambursarea acestor credite se face din fonduri speciale de amortisment al
datoriei publice, din surse bugetare curente sau din excedente bugetare.
Societatile comerciale. Acestea prefera emisiunea de obligatiuni ca forma de
mobilizare a capitalurilor pe termen lung, obligatiunile respective fiind
denumite obligatiuni corporative. Intreprinderile (de obicei societatile pe
actiuni), avand o structura data a capitalului si a actionariatului (existand o
repartizare data a puterii in consiliul de administratie) evita noile emisiuni de
actiuni ca sursa de sporire a capitalurilor, situatie care ar putea duce la
schimbarea raportului de forte. Astfel se explica preferinta pentru imprumutul
obligatar, in opozitie cu posibilitatea de sporire a capitalului propriu prin
emitere de actiuni.
Imprumuturile obligatare se pot diferentia prin caracteristicile acestora, astfel :
Dupa modalitatile de lansare:
Emisiunea de obligatiuni si distribuirea directa de catre organismul emitent
Emisiunea de obligatiuni si lansarea prin intermediul unui sindicat sau
consortiu format din banci comerciale si institutii financiare.
Ca tipologie a obligatiunilor, se disting :
5
RAPORTURI DE CREDIT
Debitori
CREDIT COMERCIAL
Creditori
CUMPARATOR
FURNIZOR
(agent economic)
(agent economic)
UTILIZATOR
SUBSCRIITOR
CREDIT OBLIGATAR
(agent economic
sau institutie
publica)
CREDIT BANCAR
CREDIT IPOTECAR
CREDIT DE CONSUM
Agenti economici
sau persoane
BANCA
Agenti economici
sau persoane
2. Creditul bancar
2.1. Componentele creditului
Inainte de a prezenta varietatea de tipuri de credite de pe piata, este necesara
definirea elementelor caracteristice (tehnice) ale unui credit :
Principalul creditului
Dobanda si rata dobanzii
Dobanda anuala efectiva (DAE)
Comisioanele creditului
Rata creditului
Scadentarul de plata (planul de rambursare)
Scadenta (maturitatea) ratei
Maturitatea creditului (scadenta finala)
Termenul de acordare
Destinatia creditului
Valuta creditului
Plafonul creditului
Soldul creditului (sold curent, sold restant, sold neutilizat)
Rambursarea creditului
Perioada de gratie
Perioada de utilizare
Perioada de angajare
Perioada de tragere
Garantiile creditului
Serviciul datoriei
Principalul creditului. Principalul creditului reprezinta suma initiala a creditului
acordat, capitalul imprumutat initial.
Dobanda si rata dobanzii. Dobanda este pretul care trebuie platit pentru
imprumutarea (utilizarea) unei sume de bani pentru o anumita perioada. Rata dobanzii
reprezinta nivelul procentual aplicat capitalului imprumutat pe perioada derularii creditului. Ea
se aplica la soldul creditului (partea nerambursata din capitalul imprumutat initial), fiind
calculata la perioade de timp clar stipulate in contractul de credit.
Dobanda anuala efectiva (DAE). Arata care este costul real al unui credit luand in
calcul nu numai cheltuielile cu rata dobanzii, dar si celelalte taxe, comisioane si unele
asigurari care trebuie platite de catre client.
Comisioanele creditului. Sunt incluse in costul total al creditului, pe langa dobanda.
Tipologia lor va fi prezenta in capitolul destinat costurilor creditului.
Rata creditului. Reprezinta suma totala de achitat de catre debitor la scadentele
intermediare, conform conditiilor contractuale. Include partea din principal de rambursat, plus
dobanzile si comisioanele aferente, conform scadentarului de plata.
Scadentarul de plata (planul de rambursare). Planul de plati contine descrierea
datelor (zilelor) si sumelor tuturor ratelor pe care clientul trebuie sa le plateasca cand
returneaza un credit.
Scadenta (maturitatea) ratei. Acesta este termenul in care rata scadenta pentru
fiecare luna trebuie platita. Scadenta fiecarei rate este continuta in planul de plati sau in
contractul de credit
Maturitatea creditului (scadenta finala). Aceasta este data la care creditul trebuie
achitat in intregime.
Termenul de acordare. Reprezinta perioada pe care este acordat imprumutul. Dupa
acest criteriu, creditele se clasifica in credite pe termen scurt, mediu sau lung.
Destinatia creditului. Obiectul utilizarii creditului. In functie de acest criteriu, creditele
sunt grupate in diverse categorii, la pct 2.2.
Valuta creditului. Creditele pot fi acordate in lei sau in valuta. In interdependenta cu
valuta creditului se afla dobanda acetsuia.
Plafonul creditului. Valoarea maxima a creditului, stabilit in contractul de credit, in
limita caruia debitorul poate utiliza fondurile puse la dispozitia sa de catre banca.
Soldul creditului. Partea nerambursata din capitalul imprumutat initial. Se disting
urmatoarele tipuri de solduri :
Sold curent principalul creditului nerambursat
Sold restant partea nerambursata din ratele scadente
Sold neutilizat partea neutilizata din plafonul acordat de banca.
Rambursarea creditului. Modalitatile de rambursare a unui credit sunt urmatoarele :
In fiecare luna, clientul ramburseaza o parte egala din capitalul imprumutat
(principal) si dobanda aferenta respectivei perioade. In acest caz, rata unui
credit este diferita in fiecare luna din moment ce rata dobanzii este aplicata
sumei ramase de platit din credit, a carei valoare scade lunar.
Plan de rambursare cu rate lunare (anuale) egale, care include parte diferita
din principal in fiecare luna si dobanda scadenta pentru perioada respectiva.
Plan de rambursare flexibil / iregular - cand clientul are un venit sezonier, un
plan de plati poate fi acceptat cu rate mai mari in lunile "bune" si mai mici in
perioadele mai slabe.
Perioada de gratie. Este perioada de la inceputul creditului, in care debitorul va plati
doar dobanda aferenta capitalului imprumutat. In anumite cazuri si aceasta dobanda se
poate acumula devenind scadenta dupa perioada de gratie. Procedeul este de obicei folosit
in cazul creditelor pentru investitii, pentru a acorda un ragaz debitorului de a da in folosinta
obiectul investitiei respective.
Perioada de utilizare. Reprezinta intervalul cuprins intre data primei trageri din credit
si termenul final de rambursare
Perioada de angajare. Perioada in care debitorul trebuie sa angajeze creditul
(trebuie sa efectueze cel putin o tragere din credit).
Perioada de tragere. Reprezinta intervalul de timp inscris in contractul de credit, in
care imprumutatul are dreptul de a face trageri, in limita plafonului aprobat, incepand cu
data la care s-au indeplinit toate conditiile de tragere prevazute in contractele incheiate
(garantii, asigurari), si incheind cu data ultimei trageri.
Garantiile creditului. Creditele se asigura cu garantii, pentru acoperirea la riscul de
credit. Tipologia garantiilor va fi prezentata intr-un capitol ulterior.
10
Serviciul datoriei. Numarul de zile restante ale creditului (se contorizeza de la data
trecerii la restanta a principalului sau dobanzii scadente).
2.2. Clasificare
In functie de tipul debitorului care contracteaza credite bancare, acestea se grupeaza
astfel :
13
12
13
Acreditivul cu clauza rosie poarta aceasta denumire datorita faptului ca in continutul sau cuprinde o clauza , de
regula scrisa cu cerneala rosie, al carei continut autorizeaza banca platitoare sau avizatoare sa efectueze catre
exportator o plata in avans (fie o cota procentuala din acreditiv, fie intreaga valoare a acestuia). Prin utilizarea
acreditivelor cu clauza rosie se realizeaza finantarea exporturilor, permitand exportatorului sa-si procure materii
prime, materiale sau sa efectueze alte plati in legatura cu viitorul export .
15
14
Active bunuri din patrimoniul unei societati comerciale sau regii autonome, care pot fi separate si organizate
sa functioneze independent de restul activitatii societatii, cum ar fi unitati de productie, de comert sau prestari
servicii, ateliere, ferme, spatii comerciale, spatii de cazare sau de alimentatie publica, spatii pentru birouri.
16
cumpara la vedere valuta convertibila contra lei, in scopul injectarii de lichiditate si vinde la o data
ulterioara aceeasi suma in valuta convertibila contra lei, sau
vinde la vedere valuta convertibila contra lei, in scopul absorbtiei de lichiditate si cumpara la o data
ulterioara aceeasi suma n valuta convertibila contra lei.
17
Un certificat de depozit este un inscris, un titlu de credit pe termen, emis de banca, care atesta depunerea unei
sume de bani pe baza caruia, la scadenta, se poate incasa atat suma depusa cat si dobanda aferenta.
16
18
18
Cumparari / vanzari reversibile repo tranzactii reversibile in cadrul carora, in scopul injectarii / absorbtiei de
lichiditate, BNR cumpara / vinde bancilor active eligibile pentru tranzactionare, cu angajamentul acestora / bancii
nationale de a rascumpara respectivele active la o data ulterioara si la un pret stabilit la data tranzactiei.
19
Rezervele minime obligatorii - disponibilitati banesti ale bancilor, in lei si n valuta, pastrate n conturi deschise
la Banca National a Romaniei.
20
Norme, regulamente, circulare etc.
21
20.000 RON
20
21
25
26
o
o
proiectarea/realizarea, implementarea
informatic unitar al registrului comertului
informarea statistica
si
intretinerea
sistemului
28