TEMA:

CONTINUTUL SI ROLUL
MANAGEMENTULUI FINANCIAR

ECONOMIE GENERALA,AN I

CONTINUTUL SI ROLUL MANAGEMENTULUI

FINANCIAR
Managementul financiar este considerat o parte component a managementului general
al firmei. Obiectivul lui global este de a asigura eficiena utilizrii capitalui firmei, de a susine
crearea fondurilor intreprinderii, a capitalului i de a realiza pe aceast cale suportul pentru
performanele de pia ale intreprinderii.
Managerul financiar opereaz ntr-un cadru bine conturat al strategiei adoptate de firm.
Aceasta deoarece capitalul firmei se subordoneaz, la rndul su, obiectivelor organizaionale
nscrise ntr-o astfel de strategie i nu poate fi obninut i respectiv utilizat dect n strns
legtur cu aceast strategie.
Intreprinderii i este caracteristic faptul c abordeaz capitalul ca o resurs
asemntoare tuturor celorlalte resurse necesare realizrii outputurilor propuse. Capitalul intr
n reeta resurselor alturi de resursele de munc, resursele materiale, energetice, tehnologice i
de know-how,

resurse informaionale, de mediu, etc.

Capitalul este considerat o resurs limitat.

Capitalul este obinut de pe piaa

capitalului cu un anumit pre. Preul reprezint pentru intreprindere costul su de capital, fiind
n acelai timp considerat limita minim a randamentului financiar scontat.
Managementul financiar poate fi definit ca un ansamblu de
tehnici,

procedee,

persoane,

metode,

instrumente i aciuni,prin care se urmrete transformarea efectului

utilizrii capitalului firmei n profit i implicit creterea valorii de pia a ntreprinderii.

Din aceast definiie de baz se desprind urmtoarele sarcini(atribuii i rol):
de-a evalua efortul n plan financiar a tuturor aciunilor ce urmeaz a se intreprinde ntr-o
perioad de timp dat.
de-a asigura la momentul oportun, fondurile necesare, n structura de capital reclamate de
nevoi, la un cost ct mai sczut.
de-a urmri utilizarea capitalului i influena comportamentul factorilor deciziei din celelalte
centre de responsabilitate, n direcia asigurrii unei utilizri ct mai eficiente a capitalului
atras n circuit.
de-a obitine rezultatul financiar scontat i de al repartiza pe destinaii.
Managementul financiar este chemat s contureze, n vederea adoptrii i s urmreasc
cu consecven aplicarea n practic , a politicilor de finanare pe termen lung, implicit a strii de

credibilitate vis-a-vis de solvabilitatea firmei, a politicilor de mprumut (de ndatorare pe termen

scurt), a politicilor de credit comercial, de distribuire a profitului i dividende a firmei.
Managementul financiar este chemat ca prin aciunile

managerilor financiari s

influieneze n sens cresctor valoarea de pia a firmei cu scopul realizrii unei stri financiare
corespunztoare prosperitatea actionarilor firmei.
Rolul fundamental al managementului financiar n cadrul ntreprinderii se concretizeaz n:
1.Maximizarea valorii ntreprinderii
Valoarea unei ntreprinderi nu este data numai de valoarea prezenta a patrimoniului sau ci
trebuie luate n consideraie si urmtoarele aspecte:
valoarea ntreprinderii este o valoare actuala, adic echivalentul prezent al rezultatelor
sale viitoare
valoarea este o mrime dinamica si nu statica ce este perceputa n interdependenta cu
procesul de valorificare a patrimoniului
evaluarea ntreprinderii reflecta n acelai timp si efectele riscurilor interne si externe ce
pot afecta nivelul si stabilitatea viitoare a rezultatelor ateptate.
n concluzie, pentru a se nfptui aciuni n domeniul managementului financiar este necesar ca
firma s dein personal competent n posturi ce reclam competene decizionale. Nu se poate
spune c numai personalul lucrtor din compartimentul financiar realizeaz aciuni specifice
managementului financiar, prin implicaiile i efectele de natur financiar pe care le reclam
orice aciune din domeniul tehnic, comercial, aprovizionare-expediie, a personalului lucrtor,
face ca diferii decideni din diferite centre de responsabilitate s se implice n acelai tip de
management.
2.Mentinerea nivelului performantelor finanziare
Gestiunea financiara trebuie sa asigure meninerea performantelor ntreprinderii la un nivel care
sa asigure obinerea unor venituri suficiente pentru a asigura plata furnizorilor de resurse si, daca
este necesar, sa permit restituirea acestor resurse. Obinerea de ctre ntreprindere a unor
rezultate defavorabile sau insuficiente reflecta o risipire a resurselor, duntoare att pentru
ntreprindere ct si pentru furnizorii si de fonduri si pentru economia naional.
De asemenea, gestiunea financiara a ntreprinderii nu urmrete obinerea cu orice pre a
profitului maxim pe termen scurt ci acorda o mai mare importanta stabilitii performantelor pe
termen lung, ncercnd sa gseasc un compromis satisfctor ntre stabilitate si rentabilitate.
3.Stapnirea riscurilor financiare
Principalele riscuri financiare la care este expusa ntreprinderea sunt:
-riscul de exploatare are n vederea stucturarea costurilor ntreprinderii n costuri fixe si costuri
variabile, acesta repartiie determinnd o dependenta mai mic a sau mai mare a rezultatelor la
evoluia produciei si vnzrilor. Astfel, o ntreprindere avnd cheltuieli fixe foarte mari este mai
supus a ricului deoarece daca aceste cheltuieli se repartizeaz pe o cantitate limitata de producie
determina pierderi nsemnate. Daca activitatea ntreprinderii si cererea de piaa permit o producie
ridicata, cheltuielile fixe se repartizeaz asupra unei produc tii suficiente si se pot obine profituri.
riscul de ndatorare este legat de structura de finanare a ntreprinderii si se manifesta
atunci cnd rentabilitatea economica a ntreprinderii ndatorate este inferioara ratei medii
a dobnzii aferente creditelor acordate. Daca ntreprinderea creste volumul de credite ea

se obliga sa obin profituri suplimentare care sa permit remunerarea si rambursarea

acestor credite.
riscul de faliment este consecina insolvabilitii ntreprinderii si poate determina chiar
dispariia acesteia. Crizele de solvabilitate nu conduc ntotdeauna la faliment, deseori
ntreprinderea si asigur supravieuirea dar chiar si n acest caz sunt antrenate costuri
specifice care pot afecta activitatea viitoare a ntreprinderii.
riscul valutar si riscul de rata a dobnzii sunt riscuri financiare specifice legate de
evoluia cursului de schimb a monedei naionale si de evoluia posibila a ratei dobnzii.
Orice ntreprindere care efectueaz operaii n devize sau moneda strina se expune
riscurilor de pierdere legate de evoluia defavorabila a cursului de schimb ntre momentul
ncheierii unei tranzacii si momentul efecturii efective a plii. De asemenea,
ntreprinderile sunt expuse efectelor de favorabile date de variaia ratelor dobnzii pe
piata de capital. Acest risc afecteaz att ntreprinderile care angajeaz noi credite
(cheltuielile financiare cresc ca urmare a creterii dobnzilor) ct si cele mprumuttoare
(daca au acordat credite cu dobnda fixa care asigura o remuneraie plafonata n timp ce
dobnda de pe piaa financiara poate creste).

4.Mentinerea solvabilitii sau stpnirea echilibrului financiar

Solvabilitatea reprezint aptitudinea unei ntreprinderi de a face fata datoriilor sale cnd acestea
ajung la scadenta. Meninerea solvabilitii este eseniala, asa cum am artat, pentru prevenirea
riscului de faliment. n cazul ntreprinderilor insolvabile creanierii prejudiciati pot cere urmrirea
n justitie, aciune ce se poate ncheia cu pierderea totala sau pariala a patrimoniului debitorului
falimentar. Prin urmare, gestiunea financiara are un domeniu de aciune foarte larg impunnd, n
special, rezolvarea a doua probleme eseniale:
asigurarea echilibrului financiar, respectiv echilibrarea fluxurilor de ncasari si plati;
rentabilizarea utilizarii fondurilor, asigurndu-se att remunerarea acestora ct si
dezvoltarea ntreprinderii.
Respectarea cerintelor gestiunii financiare impune efectuarea unui control riguros ce
urmareste:
sa masoare diferenele ntre previziuni si realizri;
stabilirea cauzelor dificultilor financiare care afecteaz sau amenina ntreprinderea;
sa indice decizii corective care sa redreseze situa tia financiara atunci cnd este
nevoie;
sa revizuiasc, daca este necesar, obiectivele si previziunile iniiale.
n raport cu ierarhizarea obiectivelor

urmrite n cadrul managementului financiar

interacioneaz diferite categorii de manageri i anume:

- top

managerii -ei contribuie la

nfptuirea managementului general i apoi cel al domeniului de specialitate, n raport cu

nivelul ierarhic de distribuire a competenei; -midle manageri; -first line manageri
TOP MANAGERII se pronun i adopt decizii cu privire la obiectivele organizaionale
globale care ntotdeauna mbrac i o tent financiar. Ei adopt decizii cu privire la alocarea
resurselor, implicit a celor financiare,

avndu-se n vedere structura de capital,

politicile de

finanare pe termen lung i termen scurt, politicile de credit comercial. politicile de dividende,
precum i cele de investire i dezinvestire.

MIDLE MANAGERII au rolul de curea de tansmisie a obiectivelor i sarcinilor ctre

first line manageri i apoi de informare a top managerului asupra rezultatelor obinute ca urmare a
implementrii deciziilor anterioare.
ei sunt cei care elaboreaz planul i programul de aciune ;
defalc sarcinile implicit pe cele de natur financiar pe colective de munc ;
urmresc realizarea obiectivelor propuse n practic ;
fac comparaii ntre nivelul sperat i cel realizat ;
analizeaz ecartul i impactul acestora asupra evoluiei viitoare;
identific factorii de influien i propun msuri pentru redresarea unor situaii nefavorabile .
efectueaz analize, elaboreaz studiile de fezabilitate, formuleaz concluzii i emit rapoarte
ctre top managementul firmei..
CONDUCTORUL COMPARTIMENTULUI FINANCIAR are o sarcin anume, el
trebuie s verifice prin prisma criteriilor financiare nivelul de eficien al tuturor celorlalte
programe de aciune elaborate i implementate de conductorii altor compartimente de
responsabilitate. n acest sens colaboreaz pe orizontal cu toi aceti factori pentru a contura
cea mai bun alternativ de aciune n plan financiar, fr a diminua din punct de vedere
cantitativ i calitativ aciunea economic ntreprins. De multe ori apar conflicte i soluia cea
mai bun de rezolvare a lor este compromisul care trebuie s porneasc de la un nivel minim de
eficien de natur financiar. Natura problemelor pe care le rezolv managerii financiari i
oblig, ca prin instrumente specifice, s monetarizeze aciunile ntreprinse sub toate aspectele lor.
Aceasta este permis datorit calitii atribuite instrumentelor financiare
capacitii finanelor de a genera operaii, monitoriza

i n primul rnd

procese i fenomene prin evaluri

sistematice efectuate n uniti monetare. Din acest motiv aciunile managementului financiar se
extind ntodeauna i n celelalte sfere ale celorlalte tipuri de management.
FIRST LINE MANAGERII sunt persoane care conduc nemijlocit colective de lucru, ei
lucreaz cu prezentul i au obligaia de a asigura transpunerea n practic, ntr-un orizont de timp
imediat, a obiectivelor nscrise n programul de aciune elaborat, pentru resortul lor, de ctre
midl manageri. Are i sarcina de a raporta sistematic rezultatele obinute i de a supune spre
analiz midl managerilor cauzele i efectele. Pot formula sugestii i propune msuri de
eficientizare a activitii din resortul pe care-l conduc, ele avnd implicit o tent financiar
NATURA ACIUNILOR MANAGEMENTULUI FINANCIAR, derulate ntr-un context
dat, se subordoneaz n exclusivitate obiectivelor organizaionale de baz ale companiei:

 La firmele cu caracter productiv prin care se urmrete expansiunea pe pia, nu n toate

cazurile obiectivul managerului financiar l va reprezenta profitul, ci posibilitatea de finanare
a manevrelor srategice pentru a putea crea noi utiliti pentru economie i a dobndi noi
segmente de pia.

La firmele la care se practic altruismul social vor predomina problemele care in de

satisfacerea preteniilor clienilor, protecia mediului nconjurtor, salarizarea mai bun a
lucrtorilor i managerilor precum i crearea condiiilor mai bune de munc ,fr a se pune n
prim plan profitul.

Exist firme, de regul clasificate mici i mijlocii, la care obiectivul organizaional de baz l
poate reprezenta afirmarea calitii personale a managerului, pentru a dovedi succesul. n
acest caz n planul managementului financiar se vor urmri acele aciuni prin care se vor
sublinia performanele managerului financiar cum ar fi:

aciuni surpriz la burs ;

contracte de vnzri ce asigur creteri spectaculoase ale ncasrilor;

programe de dezvoltare-modernizare de anvergur i de maxim eficien;-

programe de control intern al costurilor raionale i pline de eficien;

programe de costuri, randamente finaciare i rentabilitate a cror rezultate se situeaz

peste media sectorului industrial din care face parte firma ;

plasamente de capital realizate cu scopul obinerii unor nivele de profitabilitate de

excepie.

Responsabilitile
financiare

operaionale

ale

gestiunii

Principalele sarcini ale gestiunii financiare a ntreprinderii pot fi analizate pe cele

trei faze ale ciclului financiar fundamental desfasurat n ntreprindere: analiza financiara,
delizia financiara si controlul de gestiune. Prima faza, analiza financiara are ca obiectiv
identificarea potentialului de degajare a fluxurilor monatare reale (cash flow-uri) ca
actiune interna, iar ca actiuni externe se urmareste echilibrul financiar si performantele
ntreprinderii evidentiate la nivelul soldurilor interne de gestiune, capacitatii de
autofinantare etc. Analiza financiara urmareste de asemenea stabilirea unui diagnostic
financiar al rentabilitatii si al riscului pe baza documentelor contabile de sinteza: bilantul,
contul profit si pierderi, anexele la bilant.
A doua faza a ciclului financiar presupune formularea deciziilor financiare. Decizia
financiara este procesul ra tional de alegere a unei linii de actiune pe baza analizei mai
multor solutii posibile n vederea realiz arii obiectivului de maximizare a valorii
ntreprinderii. La nivelul ntreprinderii se pot identifica trei mari categorii de decizii:
decizii de investitii, decizii de finantare si decizii de repartizare a profitului.

deciziile de investitii au influenta directa asupra structurii activelor

ntreprinderii, respectiv asupra gradului lor de lichiditate. Obiectul deciziei
de investitii l reprezinta selectia elementelor de activ utiliznd drept criterii
rentabilitatea si lichiditatea;
deciziile de finantare au influenta directa asupra structurii pasivelor,
modificnd gradul de exigibilitate al acestora si costul mediu al capitalului.
Deciziile de finantare urmaresc selectarea surselor de finantare optime
pentru ntreprindere si stabilirea celui mai corect raport ntre sursele interne
rezultate din autofinantare si din dezinvestirea de active fixe si circulante, pe
de o parte, si sursele externe respectiv atragerea de capitaluri din afara
ntreprinderii, pe de alta parte. Criteriul pe care se bazeaza stabilirea
structurii financiare a ntreprinderii este realizarea celui mai redus cost al
capitalurilor n conditiile unui grad rezonabil si controlabil de ndatorare a
ntreprinderii.
deciziile de repartizare a profitului net au implica tii directe asupra
investitiilor si a capacitatii de autofinantare a ntreprinderii. Pe de o parte
reinvestirea profitului net conduce la cresterea autonomiei financiare, la
mbunatatirea structurii financiare a capitalurilor ntreprinderii, reprezentnd
totodata un factor de crestere a valorii ntreprinderii. Pe de alta parte,
distribuirea de dividende creazaimaginea unei ntreprinderi rentabile,
conduce la cresterea ncrederii publicului n ntreprindere si, ca urmare, la
cresterea valorii acesteia de pia ta.
Aceste trei categorii de decizii fac obiectul gestiunii financiare pe termen lung, a
activelor si pasivelor permanente. Gestiunea financiara pe termen lung sta la baza
stabilirii unei strategii financia re de crestere si consolidare a valorii ntreprinderii.
Gestiunea financiara pe termen scurt are ca obiectiv asigurarea echilibrului
financiar ntre nevoile de capitaluri circulante si de trezorerie pe de o parte si sursele de
capitaluri circulante (proprii, temporare, credite de trezorerie si de scont) pe de alta parte.
Gestiunea financiara pe termen scurt urmareste optimizarea gestiunii stocurilor, a
creantelor-clienti, a soldurilor de trezorerie n vederea cresterii rentabilitatii si lichiditatii
lor, n conditiile de diminuare a riscului. Se urmareste, de asemenea relaxarea scadentelor
datoriilor de exploatare si reducerea costului creditelor pe termen scurt.
Analiza financiara constituie si baza de fundamentare a bugetelor ntreprinderii.
Sistemul de bugete al ntreprinderii se realizeaza ntr-o structura ierarhic a pornind de la
cele de orientare generala (planul strategic pe 3-5 ani), continund cu cele anuale
specifice diferitelor activitati economice ale ntreprinderii si ncheind cu cele operaionale
(bugetul de trezorerie). A treia faza a ciclului financiar al ntreprinderii presupune
controlul de gestiune prin care se urmrete identificarea abaterilor realizrilor fa ta de
prevederile bugetare sau fa ta de proiectele iniiale si de corectare a acestor abateri.
In concluzie,obiectivul principal urmrit prin aciunile managerului financiar
trebuie s-l reprezinte supravieuirea i competitivitatea firmei pe pia, n contextul
unei acerbe concurene, consolidarea performanelor sale financiare, creterea valorii
de pia.
7

BIBLIOGRAFIE
1. Cristea Horia, Hete-Gavra Iosif, Hete-Gavra Roxana, Managementul financiarcontabil al organizaiilor ,Editura Mirton Timioara. 2004.
2. Dragot Victor, Dragot M, Cioban Anamaria, Obreja L,Management
financiar ,Edit. Economic Bucureti.. 2003 (vol 1 i 2)
3. Ioan Trenca,Fundamente ale managementului financiar.Casa cartii de stiinta
Cluj-Napoca 2005
4. Ioan Trenca,Managementul financiar al ntreprinderii, Editura Mesagerul, Cluj - Napoca,
1997
5. www.scribd.com