Enigma Otiliei

Ca teoretician al romanului romanesc, George Calinescu respinge

proustianismul si pledeaza pentru realismul clasic, ilustrand prin romanul
obiectiv de tip balzacian. Al doilea dintre cele patru romane scrise de de
Geroge Calinescu (Cartea nuntii, 1933, Enigma Otiliei, 1938; BIetul Ioanide,
1953; Scrinul negru, 1960) este un roman de critic, in care realistmul ,
bazlacismul si obiectivitatea au devenit prgram estetic (Nicolae Manolescu).
Dar scriitorul isi depasest programul estetic, realziand un roman al vocatiei
critice si polemice, cu evidente implicatii moderne, un balzacianist fara
Balzac (Nicolae Manolecu, Arca lui Noe,I,Doricul) . Opera literara Enigma
Otiliei de George Calinescu este un roman realist de tip balzacian prin:
Atenta observatie a socialului, zugravirea unor caractere bine
individualizate, gustul detaliului, observarea umanitatii sub latura moral,
fresc Bucurestiului de dintainte de Primul Razboi Mondial, naratiunea la
persoana a-III-a si mentinerea naratorului omniscient [] (Gheorghe
Glodeanu, Poetica romanului romanesc interebelic), dar depaseste modelul
realismului clasic, al balzacianismului, prin spiritul critic si polemic (parodic,
ludic etc. ), ca si prin diferite elemente ale modernitatii.
Prin tema, romanul este balzacian si citadin. Caracterul citadin este un
aspect al modernismului lovinescian. Fresca a burgheziei bucurestene de la
inceputul secolului al XX-lea, prezentata in aspectele ei esentiale, sub
determinare social-economica (istoria mostenirii lui mos Costache
Giurgiuveanu), imaginea societatii constituie fundalul pe care se proiecteaza
formarea/ maturizarea tanarului Felix Sima, care, inainte de a-si face o
cariera, traieste experienta iubirii si a relatiior de familie. Roman al unei
familii si istorie a unei mosteniri, cartea se incadreaza in categoria prozei
realite-balzaciene prin motivul mostenirii si al paternitatii.
Titlul initial, Parintii Otiliei, eflecta ideeaa balzaciana a paternitatii,
pentru ca fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia, ca
niste parinti. Autorul schimba titlul din motvi editoriale si deplaseaza astfel
accentul de la tema specific ralista a paternitatii la misterul prin care se
caracterizeaza comportamentul protagonistului.
Incipitul romanului realist
fixeaza veridic cadrul temporal (intr`o seara de la inceputul lui iulie 1909)
si sapatial (descriera strazii Antim, din Bucuresti, a arhitecturii casei lui mos
Costache, a interioarelor), prezinta principalele personaje, sugereaza
conflictul si traseaza principalele planuri epice.
Simetria incipitului cu
finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos Costache, din
perspectiva lui Felix, intrusul/ strainul din familia Giurguveanu, in momente
diferite, ale existentei sale (adolescenta si aproximativ zece ani mai tarzi:
dupa razboi). Simetria este sustinuta si de replica pe care mos Costache
i`o adreseaza lui Felix, in momentul in care tanarul apare in poarta casei sale

si pe care doctorul Sima de mai tarziu si`o aminteste in finanul romanului:

nu`nu sta nimeni aici, nu cunosc.
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudite,
care sugereaza universul social dintre prin tipurile umane realizate. O familie
este a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, si Otilia Marculescu,
adolescenta orfana, fiica celui de`a doua sotii decedate. Aici patrunde Felix
Sima, fiul surorii batranului, care vine de la Bucuresti pentru a studia
Medicina si locuieste la tuturele sau legal, mos Costache. Un alt intrus este
Leonida Pascalop, prieten al btranului. Afectiuna mosierului pentru Otilia, pe
care o cunoaste de mica si dorinta de a avea o familie care sa`i umple
singuratatea, reprezinta motivele repetate ale lui Pascalopol in casa lui mos
Costache. A doua familie, vecina si inrudita, care aspira la mostenirea averii
batanului, este familia surorii acestuia, Aglae. Clanul Tulea este alcatuit din
sotul Simeion Tulea,a cei trei copii ai lor: Otilia, Aurica si Titi. In aceasta
familie patrunde Stanica Ratiu pentru a obtine zestrea ca sot al Olimpiei.
Istoria unei mosteniri include doua conflicte succesorale: primul este iscat in
jurul averii lui mos Costache (adversitatea manifestata de Aglae impotriva
orfanei Otilia), al doilea destrama familia Tulea (interesul lui Stanica pentru
averea batranului). Conflictul erotic prinveste ritvalitatea adolescentului Felix
si a maturului Pascalopul pentru mana Otiliei.
In opinia mea, Enigma Otiliei este un roman realis (balzacian) prin:
prezentarea critica a unor aspecte ale societatii bucurestene de la inceputul
secolului al XX-lea, motivul paternitatii si al mostenirii, structura, specificul
secventelor descriptive, realizarea unor tipologii, veridicitate , utilizarea
naratiunii la persoana a III-a. Astfel, sustin ca acest roman depaseste modelul
realismului clasic prin spiritul critic si polemic, prin elemente ale modernitatii
(ambiguitatea personajelor, interesul pentru procesele psigice debiante,
tehnicile moderne de caracterizare). De asemenea, afirm ca desi scriitorul
insusi considera ca Enigma Otiliei eest eun roman realist balzacian, el este
vazut astazi ca replica polemica la formula balzaciana, adica un
balzacianism fara Balzac (N. Manolescu) sau un roman comic si satiric (I.
Negoitescu).
Romanul realist de tip balzacian Enigma Otiliei, releva societatea
romaneasca de la inceputul secolului al XX-lea, care este prezentat detaliat,
urmarindu`se
mediul
familial,
universitar,
ap
restaurantelor,
al
cinematografelor si al plimbarilor cu trasura, arhitectura specifica si
preocuparile oamenilor: casatorie, cariera, imbigatire prin orice mijloc.