ROLUL MASAJULUI sI KINETOTERAPIEI

N DISCOPATIA LOMBAR

CRAIOVA 2008
CUPRINS
CAPITOLUL I INTRODUCERE
1.1. IMPORTANA TEMEI ABORDATE
1.2. SCOPUL sI OBIECTIVELE CERCETRII
1.3. IPOTEZELE CERCETRII
1.4.TRATAREA TEMEI N LITERATURA DE SPECIALITATE

CAPITOLUL II - BAZELE TEORETICE ALE STUDIULUI

2.1 NOIUNI DE ANATOMIE FUNCIONAL A COLOANEI
VERTEBRALE
2.2. ETIOPATOGENIA sI TABLOUL CLINIC AL DISCOPATIILOR
VERTEBRALE
2.3. EVALUAREA CLINICO-FUNCIONAL
2.4. OBIECTIVELE sI METODELE DE MASAJ N RECUPERAREA
DISCOPATIILOR LOMBARE
CAPITOLUL III - ORGANIZAREA SI METODOLOGIA
CERCETRII
3.1. PREZENTAREA LOTULUI DE SUBIECTI
3.2. STABILIREA PARAMETRILOR sI METODELE DE CERCETARE
UTILIZATE
3.3. METODELE CONCRETE DE LUCRU - ALCATUIREA SI
MODUL DE APLICARE AL PROGRAMULUI TERAPEUTIC
COMPLEX
CAPITOLUL IV - ANALIZA SI INTERPRETAREA
REZULTATELOR OBINUTE N URMA CERCETRII
CAPITOLUL V CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
1.1. IMPORTANA TEMEI ABORDATE

Prin definitie, lombosacralgia este un simptom dureros localizat pentru care nu se

poate stabili ntotdeauna o relatie directa ntre importanta pe care o acorda bolnavul acestei
suferinte si modificarile anatomo-patologice ale coloanei vertebrale.
Manifestarile somatice depind de etiopatogenia bolii, ct si de interpretarea
psihologica a mesajului nociceptiv. Participarea deloc neglijabila a acestor componente psihosomatice explica ameliorarile spectaculoase realizate prin mijloace care la prima nu au nimic
n comun cu presupusul substrat etiopatogenic al durerii.
Durerea lombosacrata localizata sau asocita cu un sindrom radicular constituie peste
50% din cazurile care se prezinta n serviciile de medicina fizica. Aceeasi suferinta reprezinta
n toate tarile o incapacitate temporara de munca si are costuri sociale foarte mari.
Studiile arata ca durerea la nivelul coloanei vertebrale atinge circa 80% dintre adulti,
dar doar 20% dintre cazuri ajung sa aiba o patologie vertebrala adevarata. Incidenta ei creste
cu varsta, femeile intre 40-60 de ani fiind mai des afectate decat barbatii.
Acesti pacienti nu sunt numai obisnuitii serviciilor de fizioterapie, ci i gasim si la
reumatologie, medicina interna, neurologie, neurochirurgie, ortopedie. Aceasta dispersie ntre
diferitele servicii medicale de specialitate se poate explica pna la un anumit punct prin
diversitatea factorilor etiopatogenici care participa la declansarea durerii lombo-sacrate. Pe
de alta parte, lipsa unei educatii sanitare corecte n acest domeniu.
Discopatia lombara se caracterizeaza prin durere de spate localizata in regiunea
lombara intr-un anumit moment al vietii lor. Studiile actuale subliniaza faptul ca discopatia
vertebrala apare la persoane din ce in ce mai tinere.
Spondiloza dorso-lombara (dorsolombartroza), reprezinta localizarea procesului
degenerativ sau a unei anomalii de dezvoltare la nivelul coloanei dorsale si lombare, att n
sectorul discosomatic ct si interapofizar; pot exista si la acest nivel manifestari de osteofitoza
difuza.
Este localizata frecvent la nivelul articulatiilor diartrodiale, mobile care prezinta
cartilajul articular ca element important al articulatiei cu evolutie spre impotenta functionala
articulara in final.
Spondiloza dorso-lombara face parte din reumatismul cronic degenerativ, bolnavii
afectati de aceasta boala nu se mai vindeca doar se incearca o stabilizare a starii lor de
sanatate. Artroza interapofizara dorso-lombara poate avea un rasunet clinic important
datorita vecinatatii unui element anatomic important, radacina nervoasa, de aici frecventa
nevralgiilor determinate de artroza interapofizara. Prezenta unor simptome suparatoare la un
bolnav cu spondiloza poate tine de o alta leziune concomitenta sau de asa zisa decompensare
vertebrala: insuficienta musculaturii dorso-lombare la care se poate adauga un grad mai
mare sau mai mic de osteoporoza
Cauzele durerii lombare se datoreaza n general:
- atitudinilor posturale incorecte adoptate timp prelungit,
- miscari ale corpului si exercitii efectuate ntr-un mod incorect,
- tensiunea musculara excesiva derivata din stresul fizic si psihologic,

- scaderea tonusului muscular (abdominal, lombar si dorsal) datorate sedentarismului,

- greutate corporala crescuta (obezitatea fiind vazuta azi ca maladia secolului nostru!
afectand un numar din ce in ce mai mare de persoane)
Afectarea discului intervertebral este denumita de unii autori hernie de disc, iar de altii
discopatie. Ultimul termen, cu nteles mai larg, pare mai apropiat de realitatea anatomoclinica, deoarece discul nu sufera doar prin herniere, existnd o ntreaga patologie discala,
diferita de hernia de disc, care determina suferinte ale coloanei lombare. Pe de alta parte,
coloana lombara trebuie privita ca un tot unitar, care cuprinde pe lnga segmentul vertebrodiscal si tesuturile moi adiacente (muschi, ligamente, fascii), care se pot constitui adesea n
sediul unei suferinte. Probabil din acest motiv, ultimele monografii vorbesc despre ceea ce
autorii anglo-saxoni denumesc "low back pain".
Aceasta denumire desemneaza durerea lombara inferioara de cauza mecanica,
generata de suferinta att a tesuturilor moi lombare, ct si a structurilor vertebrale (disc,
ligamente intracanaliculare, articulatii vertebrale posterioare, pediculi vertebrali) afectate
printr-un proces degenerativ. Sub raport clinic, includem: durerea lombosacrata izolata,
durerea lombosacrata cu algii referite pe membrul inferior, ct si durerea lombosacrata cu
algie iradiata, radiculara.
La subiectii tineri artroza dorso-lombara survine pe o cifoza consecutiva epifizitei
vertebrale (boala Scheuermann), la femeia dupa menopauza complica cifoza cu hiperlordoza
lombara (sindrom trofostatic), iar la vrstnici se ntlneste cifoza senila, prin osteoporoza
difuza a coloanei.
Importanta acestora este ca cel putin o data n viata fiecare dintre noi simtim un
disconfort dorsal. La adult, durerile de spate sunt una dintre principalele probleme ale acestei
vrstei, si pot deveni o sursa de neplaceri continue pentru multi dintre acestia.
Tratamentul herniilor de disc lombare trebuie sa fie complex dar totusi unitar din
punct de vedere al conceptiei, in ciuda preferintei de a opta pentru unul dintre mijloacele care
ne stau la indemana, in raport cu diferitele specialitati care au inceput sa aiba pretentii de
independenta.
Desi nu toata lumea este de acord, tratamentul fizical-kinetic este cel mai judicios
tratament al lombosacralgiilor atunci cnd acestea nu sunt contraindicate si nu se afla ntrun stadiu ce impune tratamentul neuro-chirurgical.
n aceasta categorie intra urmatoarele lombosacralgii:

Discopatiile vertebrale

Sindrom lombosciatic

Hernia de disc lombara/Hernia de disc lombare operata

Pelvispondilitei reumatismale

Corectitudinea conduitei terapeutice depinde, in primul rand, de corectitudinea

indicatiei, iar accasta se va pune in raport cu vrsta bolnavului, profesiunea acestuia,

etiologia afectiunii, activitatile sportive pe care le practica, momentul de la producerea

accidentului, precum si cu tipul si gravitatea manifestarilor clinice.
innd cont de aceste indicatii terapeutice si de particularitatile fiecarui caz n parte se
poate adopta un tratament conservator sau unul chirurgical. Scopul acestui tratament fiind
de a mentine functia trunchiului, a membrului inferior afectat si independenta individului.
Evolutia si prognosticul sunt benigne; cu toate acestea simptomele necesita masuri
terapeutice care sa contribuie la ameliorarea starii bolnavului si la prentmpinarea
complexarii lui sub raport psihic. Evolutia spondilozei dorso-lombare este lenta, leziunile
degenerative ale coloanei vertebrale accentundu-se cu vrsta.
Prognosticul e n general favorabil.
Una din complicatiile spondilozei dorso-lombare o constituie si sindroamele de compresiune
medulara, care se traduc la nivelul membrului inferior printr-o diminuare a sensibilitatii
profunde iar la nivelul membrului superior printr-un tablou amiotrofic sau senzitivo-motor.
Evolutia depinde de:

combaterea factorilor de risc,

controlul posturii ortostatice,

evitarea eforturilor fizice,

conditii meteorologice nefavorabile,

diagnosticul si tratamentul corect n puseurile de acutizare,

terapia de ntretinere condroprotectoare n perioadele de acalmie,

profilaxia secundara a recidivelor,

supraveghere medicala periodica cu respectarea indicatiilor terapeutice conservatoare

sau chirurgicale.
Probleme apar numai n formele cu deficit neuromotor
incapacitate temporara de munca crescuta si variaza de la caz la caz.

accentuat

si

Abordarea pacientilor cu lombalgie cronica este complexa si nu poate fi nca supusa

unui simplu algoritm.
O ntelegere clara a anatomiei coloanei, o prezentare pertinenta a anamnezei si
examinarii, studii de laborator relevante, decelarea cauzelor durerii dorsolombare si
abordarea terapeutica pentru a mbunatati ngrijirea pacientului.
Metodele de recuperare, asupra carora ne-am oprit n aceasta lucrare sunt
recuperarea, prin kinetoterapie si masaj, care pornesc de la consideratia ca stabilitatea
coloanei vertebrale nu se datoreste nici conformatiei extremitatilor articulare osoase, nici
formatiunilor capsulo-ligamentare, care reprezinta elemente pasive insuficiente de sustinere,

ci grupelor musculare periarticulare. Pe de alta parte, s-a constatat ca mobilizarea precoce

este superioara ca rezultate, imobilizarii prelungite care se soldeaza cu atrofii musculare.

Masajul ca mijloac tehnic depinde de starea clinica a pacientului si de existenta unor

contraindicatii privind aplicarea unor altor tehnici terapeutice.
Lucrarea de fata evidentiaza obiectivitatea evolutiei favorabile a pacientilor cu hernie
de disc lombara prin abordul recuperator complex, si n special prin tehnicile de masaj clasic
si kinetoterapie aplicate diferentiat n functie de implicatiile etiopatogenice.
1.2. SCOPUL sI OBIECTIVELE CERCETRII
Lucrarea si propune sa demonstreze daca modelul operational propus contribuie la
mbunatatirea capacitatii functionale si a calitatii vietii la pacientii cu patologie la nivelul
coloanei lombare plecand de la importanta recuperarii si reintegrarii sociale a persoanelor cu
discopatie lombara - hernie de disc in diferite faze, operata sau nu.
Kinetoterapia si masajul aplica mijloacele kinetologiei medicale cu scopul recuperarii
somato-functionale, motrice si psihice sau al reeducarii functiilor secundare, de compensatie,
in cazul afectiunilor partial reversibile sau ireversibile.
Examinarea clinico-functionala trebuie sa se efectueze atent si precoce la orice
pacient, pentru a surprinde toate modificarile existente. ntreaga asistenta medicala a acestui
tip de patologie a aparatului locomotor are ca scop final independenta fizica, n contextul
respectarii indoloritatii, stabilitatii si mobilitatii, dupa evaluarea corecta si completa
(etiopatogenica, clinica si functionala) initiala instituirii programului terapeutic si pe tot
parcursul derularii acestuia.
Kinetoterapia detine un rol fundamental n realizarea obiectivelor stabilite n cadrul
asistentei medicale complexe, dupa examinarea completa a pacientului, si anume:
. mentinerea sau promovarea mobilitatii articulare,

. refacerea fortei si rezistentei musculare,

. refacerea coordonarii miscarilor,
. promovarea circulatiei arterio-venolimtatice,
. redobndirea controlului motor si a functionalitatii regiunii afectate.
Obiectivele cercetarii sunt:
. sa stabileasca care sunt exercitiile optime din cadrul programului kinetic aplicat n
conformitate cu starea pacientului (evolutiva, contextul etiopatogenic),
. sa stabileasca indicatiile si contraindicatiile aplicarii programului kinetic
asistentei medicale complexe (medicamentoase, fizicale, kinetice) a pacientului,

n cadrul

. sa stabileasca numarul optim al sedintelor de program recuperator,

. sa stabileasca perioada optima de aplicare a terapiei n urma careia se obtine ameliorarea
simptomatologiei clinice la acesti pacienti,
. sa alcatuiasca programul kinetic pe care pacientul va trebui sa-l urmeze la domiciliu n
conditiile desfasurarii unui regim relativ normal de viata si munca.
1.3. IPOTEZELE CERCETRII
Ipotezele cercetarii, desprinse din cele precizate anterior, sunt:
. evaluarea completa clinica si functionala a trunchiului, coloanei vertebrale si membrului
inferior, n contextul aprecierii statusului clinic si functional general al pacientului,
contribuie la recuperarea mai eficienta a pacientului,
. precocitatea si corectitudinea asistentei medicale complexe amelioreaza semnificativ
procesul de reabilitare,
. alegerea si modul de aplicare a metodelor kinetice sunt adaptate tipului individual
si gravitatii herniei de disc,
. reeducarea analitica si globala a trunchiului reprezinta aspecte esentiale pentru reeducarea
functionalitatii globale,
. demonstrarea eficientei mijloacelor kinetice si a tehnicilor de protectie articulara, asociate
celorlalte metode de recuperare n terapia sindroamelor algice si functionale din hernia de
disc lombara.
1.4.TRATAREA TEMEI N LITERATURA DE SPECIALITATE
Importanta durerilor cervicale si dorsolombare n societatea noastra este subliniata de
urmatoarele:
1. costul social anual al durerii dorsolombare (n Statele Unite este estimat ntre 20 si 50
miliarde de dolari),

2. durerile dorsolombare sunt cea mai frecventa cauza de incapacitate la pacientii sub 45 de
ani,
3. ntr-un studiu, 50% din adultii care muncesc recunosc faptul ca au suferit anual un
traumatism la nivelul spatelui si
4. aproximativ 1% din populatia are incapacitate permanenta de munca din cauza durerilor
dorsolombare.
Exista o presiune economica enorma pentru a asigura o ngrijire eficienta si rationala
pacientilor cu dureri dorsolombare. Ca urmare, guideline-urile de practica clinica (GPC)
pentru pacientii cu dureri dorsolombare se modifica rapid. GPC sunt definite ca algoritmi de
evaluare sau tratament bazati pe indicatii de investigare sau tratament, ntr-o succesiune de
etape parcurse n ngrijirea pacientului. GPC pentru durerea dorsolombara acuta se bazeaza
pe evaluarea incompleta, dar reflecta practica medicala curenta.
Abordarea pacientilor cu lombalgie cronica (LC) este complexa si nu poate fi nca
supusa unui simplu algoritm.
Aspectele anatomice, etiologice, fiziopatologice, clinico-functionale, de recuperare
terapeutica a coloanei vertebrale constituie unul dintre capitolele fundamentale n numeroase
tratate de anatomie, fiziopatologie, neurologie, medicina fizica si de recuperare, precum si ale
cartilor de kinetologie si kinetoterapie.
Am studiat literatura de specialitate precum: C. Banciu - "Programe de
gimnastica medicala", Sarah Nica - "Compendiu de medicina fizica si recuperare", T.
Sbenghe - "Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare", "Bazele teoretice si
practice ale kinetoterapie", ,,Kinesiologie - stiinta miscarii", Elena Cristea - Terapia prin
miscare la vrsta a treia, laroslav Kiss -Fiziokinetoterapia si recuperarea medicala n
afectiunile aparatului locomotor,laroslav Kiss - Recuperarea neuro-motorie prin mijloace
kinetice, De Lisa, Joel, A.- Rehabilitation Medicine, Tecklin J.S., "Pediatric Physical
Therapy" Constantin Albu - Kinetoterapia pasiva, Popescu, Roxana, Traistaru et al.- Ghid de
evaluare clinica si functionala n recuperarea medical, Rinderiu T. et al. - Anatomia
omului etc..
CAPITOLUL II
BAZELE TEORETICE ALE STUDIULUI
2.1 NOIUNI DE ANATOMIE FUNCIONAL A COLOANEI VERTEBRALE
Coloana vertebrala reprezinta o coloana lunga mediana si posterioara, formata prin
suprapunerea unor piese osoase numite vertebre. Este cel mai important segment al
aparatului locomotor de care sunt legate toate celelalte segmente.
Coloana vertebrala are urmatoarele regiuni: coloana cervicala are 7 vertebre, coloana
toracala are 12 vertebre, coloana lombara are 5 vertebre, coloana sacrala are 5 vertebre,
coloana coccigiana are 4-5 vertebre.
Coloana vertebrala este segmentul anatomic al aparatului locomotor ce asigura:

mobilitatea/stabilitatea trunchiului,

protectia maduvei spinarii,

legatura dintre membre.

Suprafetele articulare dintre corpurile vertebrale sunt mijloace de unire ntre discurile
intervertebrale si ligamentele vertebrale logitidinale anterior si posterior. Discurile
intervertebrale (fibrocartilaje) au forma unor lentile biconvexe, de naltime variabila,
reprezentnd o patrime din naltimea corpului vertebrei; prezinta o portiune centrala plina cu
lichid (nucleu pulpos) si un inel fibros periferic, la batrni se reduce prin deshidratare, de
aceea cu vrsta se scade n naltime.
Presiunile exercitate asupra corpurilor vertebrale actioneaza mai nti asupra
discurilor. Nucleul tinde sa redirectioneze aceasta presiune n toate directiile spatiului. Fibrele
inelului fibros sunt astfel puse n tensiune suportnd si presiuni orizontale si verticale.
Ansamblul functioneaza n conditii etanse ca un amortior fibro-hidraulic.
Simptomatologia apare mai ales n flexie cnd discul este comprimat si nucleul este
mpins posterior comprimnd elementele nervoase de la acest nivel, fenomenul putnd ajunge
la hernie de disc (hernia nucleului). Urmarile sunt: tensionarea cronica sau brutala a
ligamentelor vertebrale logitudinale posterioare avnd ca echivalent clinic lumbago;
compresiunea elementelor nervoase situate n canalul rahidian, n principal a vervului sciatic
al carui radacini ies la nivelul lombar inferior. Pentru a evita aparitia acestor modificari
patologice trebuie evitata flexia vertebrala n transportul obiectelor grele; aceasta se va realize
prin flexia coapselor si a genunchilor. Este necesara o mare atentie n flexia vertebrala
lombara n cadrul diferitelor tehnici corporale.
Muschii regiunii posterioare a trunchiului
Regiunea posterioara a trunchiului prezinta numerosi muschi asezati pe mai multe
planuri. Cei mai profunzi se ataseaza numai pe vertebre si sunt formati din fascicule scurte de
fibre musculare.
Planul I prezinta cel mai supeficial plan si cuprinde:
c Muschiul latisim (dorsal mare) cel mai lat muschi al corpului situat n partea posteroinferioara a trunchiului. Se insera pe fata externa a ultimelor 3-6 coaste prin digitatii
ncrucisate cu ale oblicului extern, pe procesele spinoase ale ultimelor 5-6 vertebre toracale,
ale vertebrelor lombare, creasta sacrala mediana, creasta iliaca; prin intermediul fasciei
toraco-lombare fibrele converg spre axila prin trei tipuri de fascicule: superioare orizontale,
mijlocii oblice descendente si inferioare aproape verticale. Inervat de nervul toraco-dorsal din
plexul brahial. Actiune: daca ia punct fix pe coloana vertebrala, coboara bratul ridicatadductie, rotatie interna si extensie usoara;daca ia punct fix pe humerus ridica toracelemuschi inspirator.
c Muschiul trapez se insera pe linia nucala superioara, procesele spinoase C7-T12 ligament
nucal si ligamentul supraspinos toracal. De aici fibrele converg spre centura scapulara astfel:
fasciculul superior descendent se termina pe marginea posterioara a claviculei si acrimion;
fasciculul mijlociu orizontal se termina pe spina scapulei; fasciculul inferior ascendent se
termina pe portiunea interna a spinei scapulei. Inevatie nervul accesor si ramuri din plexul
cervical. Actiune: daca ia punct fix pe coloana cervico-dorsala actiunea de ansamblu este de
adductie (aduce scapula spre linia mediana); portiune descendenta ridica umarul; portiunea
ascendenta l coboara, ambele au actiune de rotatie; portiunea orizontala duce scapula spre

linia mediana; daca ia punct fix pe scapula n contractia bilaterala realizeaza extensia
coloanei cervicale dorsale, n contractie unilaterala portiunea superioara realizeaza nclinare
laterala de partea contractiei si rotatie de partea opusa; fasciculele mijlocii nclina coloana
vertebrala de partea lor; fasciculele inferioare intervin n actiunea de catarare.
Planul II muscular cuprinde:
c Spleniusul capului se ntinde de la procesele spinoase C6-T7 pna la jumatatea laterala a
liniei nucale superioare si mastoida. Actiune: daca ia punct fix pe coloana dorsala, n
contractie bilaterala realizeaza extensia capului pe gt (antrennd de asemenea extensia
coloanei cervicale), iar n contractie unilaterala realizeaza nclinarea laterala si rotatia
capului si gtului de partea contractiei.
c Spleniusul gtului se insera pe apofizele spinoase T5-T7 si respectiv pe apofizele transverse
C1-C3. Actiune: identica cu cea a speniusului capului, fara realizarea miscarilor capului.
Sunt sinergici cu muschii sternocleidomastoidian si semispinalul capului de partea opusa si
antagonisti cu muschiul sternocleidomastoidian si semispinalul capului de aceeasi parte. ntre
cei doi muschi se formeaza triunghiul intersplenic. Sunt inervati de ramuri dorsale ale
nervilor cervicali.
c Muschiul ridicator al scapulei se insera pe procesele transverse C1-C5 respectiv pe unghiul
superior al scapulei. Este inervat de nervul ridicatorului scapulei din plexul cervical; nervul
dorsal al scapulei din plexul brahial. Actiune: daca se ia scapula drept punct fix are actiune
identica cu cea a spleniusului gtului (nclina coloana vertebrala de partea lui); daca ia punct
fix pe coloana cervicala, ridica scapula (sinergic cu trapezul);imprima o miscare de rotatie a
scapulei n jurul unui ax ce trece prin unghiul lateral al scapulei, unghi ce ramne fix.
Unghiul superior se ridica, unghiul inferior se apropie de linia mediana.
c Muschiul dintat posterior si superior se insera pe procesele spinoase C7-T3 si respectiv pe
fata externa a primelor 5 coaste. Actiune: ridica coastele-inspirator; inervat de nervii
intercostali 2-5.
c Muschiul dintat posterior si inferior se insera pe procesele spinoase vertebrale T11-L2
respectiv pe ultimele 4 coaste. Actiune: coboara coastele-expirator; inervat de nervii
intercostali 9-12.
c Muschiul romboid se insera pe procesele spinoase ale vertebrelor C7-T4 si respectiv pe
marginea mediala a scapulei. Actiune: daca ia punct fix pe scapula tractioneaza lateral
coloana dorsala; daca ia punct fix pe coloana dorsala-adductor si ridicator al umarului,
roteste scapula n jurul unui unghi lateral (rotatie interna, sinergic cu muschiul ridicator al
scapulei); inervat de nervul muschiului romboid din plexul cervical si nervul din plexul
brahial.
Planul III este reprezentat de muschiul erector spinal (extensorul coloanei vertebrale)
ce ocupa santurile costovertebrale. Muschii componenti sunt asezati pe straturi. Cei mai
profunzi sunt scurti, iar cei superficiali sunt lungi. Acesti muschi se contopesc inferior ntr-o
masa comuna ce se ataseaza printr-o aponevroza de procesele spinoase ale ultimelor vertebre
lombare, creasta sacrala mediana,creasta iliaca, fata posterioara a sacrului. Din aceasta masa
comuna se desprind mai multe coloane musculare.

Muschii spatelui formeaza patura musculara profunda a regiunii posterioare a

trunchiului. Ei au un brat scurt de prghie deci o putere scazuta de a efectua o extensie a
coloanei vertebrale, plecnd din pozitia orizontala, dar au o mare precizie de actiune.
n ortostatism acestia mentin verticalitatea coloanei vertebrale reechilibrnd n fiecare
moment micile variatii de pozitie ale vertebrelor. Ei lucreaza aproape n permanenta n
ortostatism, aceasta fiind posibil deoarece au fiziologia muschilor tonici capabili de a lucra un
timp ndelungat fara a obosii.
c Muschiul lung dorsal uneste bazinul cu fata posterioara a coastelor si cu procesele
transverse ale vertebrelor. Portiunea sa cefalica se numeste micul complex, avnd insertie pe
apofizele transverse T3, C4 si se termina pe apofiza mastoida. Portiunea sa cervicala
(muschiul transversar al gtului) se insera pe apofizele transverse ale vertebrelor dorsale
superioare ti pe cele ale vertebrelor cervicale inferioare. Portiunea sa toracala prezinta doua
feluri de fascicule: costale ce se insera pe procesele costiforme ale vertebrelor lombare si
coaste si transversale ce se insera pe procele accesorii n regiunea lombara, respectiv pe
procesele transverse n regiunea toracala.
c Muschiul sacrolombar este un muschi care se desprinde din masa comuna, ncruciseaza
toate coastele succesiv pna ajunge n regiunea cervicala. Un prim fascicul se termina pe
ultimele 6 coaste; de aici ia nastere al doilea fascicul care se termina pe primele 6 coaste, n
continuare lund nastere un al treilea fascicul care se termina pe apofizele transverse ale
ultimelor 4 vertebre cervicale. Acesti muschi au n principal o actiune de extensie care o
completeaza pe cea realizata de planurile profunde. Daca se contracta pe o singura parte, are
actiune de nclinare laterala, mai ales muschiul iliocostal. Au deasemenea si o actiune de
rotatie. Muschiul transvers al gtului are o actiune de nclinare a gtului. n contractie
bilaterala realizeaza extensia coloanei cervicale si redreseaza de asemenea gtul pe trunchi.
c Muschiul spinal cu localizarea cea mai mediala prezinta trei portiuni: toracala, cervicala,
cefalica. Muschiul marele complex, care se insera pe apofizele spinoase C7 T1 si respectiv pe
apofizele transverse C4 T4 pna la baza occipitalului. El face parte din planul IV (muschiul
semispinal al capului) dar fuzioneaza cu portiunea cefalica a muschiului spinal. Actiune: n
contractia bilaterala, lund ca punct fix coloana cervicala, realizeaza extensia capului pe gt;
avnd ca punct fix capul prin fibrele transversare redreseaza lordoza cervicala. n contractie
unilaterala avnd ca punct fix coloana cervicala, el adauga la actiunea de extensie o mica
actiune de nclinare laterala si de rotatie de partea contractiei. Portiunea toracala a
muschiului spinal este responsabila de extensia regiunii dorsale. Ea se ntinde de la apofizele
spinale T1-T10 pna la T11-L2.
Planul IV este reprezentat de muschiul transversospinal submpartit n trei grupuri:
semispinal, multifizi si muschii rotatori.
c Muschii rotatori sunt cei mai profunzi; ei leaga radacina proceselor transverse cu radacina
proceselor spinoase sau cu lamelele arcurilor vertebrale imediat supraiacente: rotatorii scurti,
sau sar o vertebra, rotatorii lungi. Actiunea lor contribuie n deosebi la echilibrarea corpului
n ortostatism. n regiunea cefalocervicala acopera rotatorii capului.
c Muschiul semispinal ocupa planul cel mai superficial. Are fascicule ce sar peste patru
vertebre ntre punctul de origine si cel de insrtie. Dispozitia muschilor transversospinali de
fiecare parte a proceselor spinoase formeaza un dispozitiv asemanator cu frnghiile unui
catarg pe fata posterioara a coloanei ce actioneaza global asupra coloanei vertebrale cu
fixarea ei n extensie. Fibrele musculare sunt oblice de jos n sus; daca se contracta bilateral

n acelasi timp determina extensia vertebrala; de la interior spre exterior determina nclinarea
laterala; din anterior spre posterior determina rotatia vertebrala de partea opusa contractiei.
Aceasta activitate predomina acolo unde coloana vertebrala prezinta punctul cel mai
convex posterior si se completeaza cu actiunea altor muschi care sunt plasati acolo unde
coloana vertebrala prezinta punctele cele mai convexe anterior: muschiul lung al gtului,
pentru etajul cervical si psoasul pentru etajul lombar.
Planul muscular cel mai profund este planul V si cuprinde:
c Muschii intertransversari leaga o apofiza transversara a unei vertebre de urmatoarea
apofiza; sunt situati posterior de ligamentele intertransversale si mai dezvoltati n regiunea
cervicala si lombara. Inervatie acesti muschi sunt inervati de ramurile
ventrale. Actiune: nclinare laterala a coloanei vertebrale.
c Muschii interspinosi leaga o apofiza spinoasa de urmatoarea, de fiecare parte a
ligamentului interspinos. Actiune: extensia vertebrala.
c Muschii rotatori ai capului:
- muschiul micul drept posterior al capului se insera pe tuberculul posterior al atlasului si sub
linia nucala inferioara;
- muschiul marele drept posterior al capului, se insera pe procesul spinos al axisului si
respectiv sub linia nucala inferioara, lateral de micul drept posterior;
- muschiul oblic inferior al capului se insera pe apofiza transversa a atlasului si pe partile
laterale ale procesului spinos al axisului;
- muschiul oblic superior al capului se insera pe vrful procesului transvers al atlasului si sub
linia nucala inferioara.
Actiunea oblicului superior: extensia, nclinarea laterala, rotatia capului de partea
contractiei.
Actiunea primilor trei muschii: daca se contracta simultan si bilateral determina extensia
capului pe atlas si axis; daca se contracta simultan si unilateral determina nclinarea laterala
a capului de partea respectiva (mai ales micul oblic). Au si actiune de rotatie, micul si marele
drept determinnd rotatia capului de partea contractiei, iar micul oblic determinnd rotatia
capului de partea opusa a contractiei. Acesti muschi actioneaza la cel mai profund nivel al
capului si gtului. mpreuna cu muschii din regiunea anterioara profunda a gtului
(prevertebrali), regleaza permanent pozitia capului pe gt. Toti sunt inervati de ramura
dorsala a primului nerv cervical-nervul suboccipital.
Musculatura abdominala
Cel de-al doilea sistem muscular al trunchiului este musculatura abdominala, cu rol n
postura si miscarea lui, ca si n respiratie. Musculatura abdominala este alcatuita din dreptii
abdominali, muschii oblici si transvers.
n decubit dorsal musculatura este relaxata, doar la persoanele nevrotice se
nregistreaza o slaba activitate. Ridicarea capului (considerata ca o miscare de tonifiere a

musculaturii abdominale) determina activitate numai n dreptii abdominali, oblicii sunt

relaxati sau cel mult nregistreaza o slaba activitate. n schimb ridicarea ambelor membre
inferioare activeaza puternic si drepti, si oblicii, pe cnd ridicarea unui membru activeaza
predominant respectiva parte a peretelui abdominal.
n ortostatism musculatura abdominala este relaxata, cu exceptia partii inferioare a
oblicului intern, care ramne "un paznic" permanent al zonei inghinale.
n timpul efortului, n pozitie dreapta sau aplecat, cu respiratia oprita, n timpul tusei
sau al expiratiei fortate, se contracta doar oblicii, nu si dreptii.
Musculatura abdominala are un rol important n determinarea presiunii pozitive
intraabdominale - important element ajutator al coloanei n stabilizarea trunchiului.
2.2. ETIOPATOGENIA sI TABLOUL CLINIC AL DISCOPATIILOR VERTEBRALE
SPONDILOZA - DISCOPATIA VERTEBRAL
Spondiloza sau spondilartroza este frecventa; procesul degeneraiv poate interesa
att articulatiile disco-vertebrale (cnd apare durere la flexia anterioara a coloanei) ct si
cele interapofizare (caracterizata de exacerbarea durerii la extensie). Sediile de electie ale
spondilozei sunt zonele cu cea mai mare mobilitate: C5, T8, L3-5.
Modificarile clinice sunt determinarea aparitiei unor leziuni la nivelul discului
intervertebral, cu hernierea cel mai frecvent laterala a nucleului pulpos, alunecarii corpilor
vertebrali (listezis), aparitiei osteofitelor anterioare sau posterioare, care comprima cel mai
adesea radacinile nervoase si ngusteaza gaurile de conjugare, spasmului musculaturii vecine,
destinderii ligamentelor paravertebrale.
Simptomele clinice apararute sunt dominate de durere care poate fi localizata n zona
afectata sau poate iradia de-a lungul radacinilor interesate. Uneori se poate acompania
de manifestari neurologice: alterarea reflexelor osteotendinoase, tulburari motorii sau de
sensibilitate n zonele corespunzatoare.

Discopatia/spondiloza cervicala: afecteaza articulatiile disco-vertebrale (mai ales la

nivelul C5-C6), interapofizare (mai ales la C2-C3 si C3 -C4).
La semnele generale de artroza se pot adauga si unele particulare:
- manifestari neurologice sau sindromul Barre-Lieou determinate de compresia directa
asupra arterelor vertebrale sau iritarii filetelor nervoase periarteriale de catre osteofitele
posterioare: cefalee occipitala, ameteli, vertij, tulburari vizuale (diplopie, scotoame),
nistagmus.
! Simptomele mentionate pot fi accentuate de miscarile de rotatie ale capului.

Discopatia/spondiloza dorsala poate fi primitiva sau secundara unor tulburari de statica,

bolii Scheuermann.
Boala Scheuermann sau epifizita vertebrala este o suferinta care apare la adolescenti, mai
ales la baieti. Apare ca urmare a unui conflict de crestere discovertebral, ce are drept
consecinta hernierea nucleului pulpos al discului vertebral n portiunea spongioasa a

corpurilor vertebrale. Clinic apar dureri vertebrale, iar n timp pot apare cifoza si modificarile
degenerative.

Discopatia/spondiloza lombara este foarte frecventa. si n acest caz, durerea vertebrala

este principalul simptom al bolii. Ea poate fi localizata (lumbago) sau poate iradia pe traiectul
diferitelor radacini nervoase interesate (lombosciatica). n functie de teritoriul de iradiere, de
afectarea reflexelor osteotendinoase (rotulian si achilean), de grupele musculare interesate se
poate aprecia radacina asupra careia se exercita compresia.
Daca se produce hernierea mediana a discului intervertebral la nivelul coloanei
lombare, poate apare asa numitul sindrom "de coada de cal", caracterizat prin afectarea
sensibilitatii n zona perineala, tulburari sfincteriene si de dinamica sexuala.
Hiperostoza idiopatica vertebrala difuza, spondiloza hiperostozanta sau boala
Forestier Rotes-Querrol este o suferinta asupra careia au existat mult timp controverse: unii o
ncadrau n spondilartropatiile seronegative, n timp ce alti o considerau o artropatie
degenerativa. Spre aceasta din urma varianta nclina astazi cele mai multe observatii.
Boala apare la vrstnici si este de 2 ori mai frecventa la barbati. Se asociaza deseori cu
diabetul zaharat, guta, obezitatea si alte afectiuni metabolice. S-a pus si problema unui exces
de retinol n geneza bolii. Simptomele clinice sunt discrete.
HERNIILE DE DISC LOMBARE
Afectarea discului intervertebral este denumita de unii autori hernie de disc, iar de altii
discopatie. Ultimul termen, cu nteles mai larg, pare mai apropiat de realitatea anatomoclinica, deoarece discul nu sufera doar prin herniere, existnd o ntreaga patologie discala,
diferita de hernia de disc, care determina suferinte ale coloanei lombare. Pe de alta parte,
coloana lombara trebuie privita ca un tot unitar, care cuprinde pe lnga segmentul vertebrodiscal si tesuturile moi adiacente (muschi, ligamente, fascii), care se pot constitui adesea n
sediul unei suferinte. Probabil din acest motiv, ultimele monografii vorbesc despre ceea ce
autorii anglo-saxoni denumesc "low back pain".
Suferintele coloanei lombare sunt reprezentate de un grup de afectiuni cu
caracteristici clinice care i-au permis lui De Seze cu mai multi ani n urma sa alcatuiasca o
clasificare pe faze si stadii a asa-numitei hernii de disc lombare, clasificare care este si astazi
de un mare interes practic si pe care o prezentam n continuare.

Faza I
Este faza de instabilitate discala cu usoara laxitate a nucleului pulpos n inelul fibros,
determinnd dureri lombare cronice intermitente, de tip postural. De cele mai multe ori, la
ncetarea efortului si la repaus, aceste dureri dispar, pentru a reapare n conditii variate de
solicitare a segmentului lombar.
Faza a II-a
Este faza de leziune a discului, cu ruperea inelului fibros si cu protruzia postero-centrala a
nucleului pulpos, determinnd un lumbago acut sau supraacut de tip discogen, a carui
manifestare clinica se prezinta astfel:
Subiectiv

debut brusc

dureri lombosacrate uni- sau bilaterale

durerile au caracter mecanic

durerea nu coboara pe membrele inferioare, sau daca o face, nu trece de genunchi.

Obiectiv

deformare lombara cu diminuarea lordozei lombare fiziologice

adesea fara scolioza

limitarea dureroasa a flexiei trunchiului (indice Schber mic)

semnul Lassegue pozitiv bilateral.

Faza a III-a
Se mai numeste si faza radiculara si apare prin protruzia postero-laterala a discului herniat,
care va intercepta n calea sa o radacina nervoasa. Din acest motiv simptomatologia va apare
unilateral. Aceasta faza are trei stadii:
Stadiul 1 - iritativ
Discul herniat ajunge la radacina, fara a o comprima sau leza n vreun fel, pe care
doar o atinge. De aceea n acest stadiu bolnavii acuza durere pe traiectul radacinii, dar fara
sa apara semne neurologice.
Subiectiv

durere lombo-sacrata unilaterala,

iradiere n membrul inferior de-a lungul unui dermatom (L5, S1, L4, L3, L2),

caracter mecanic al durerii, care de obicei este calmata de repaus.

Obiectiv

sindrom vertebral static cu:

- scolioza lombara,
- diminuarea lordozei lombare,
- contractura musculara paralombara.

sindrom vertebral dinamic cu:

- indice degete-sol nalt,

- indice Schber mic,
- semnul Lassgue pozitiv de partea afectata.
Stadiul 2 - compresiv
Materialul herniat ajunge la radacina nervoasa, pe care o comprima. Acum se adauga
la simptomatologie paresteziile pe traiectul durerii. La examenul obiectiv vor apare
hipoesteziile pe traiectul unei radacini, diminuarile sau disparitiile unor reflexe
osteotendinoase: reflexul rotulian n afectarea radacinii L4 si reflexul achilian n afectarea
radacinii S1.
Stadiul 3 - de ntrerupere

n acest stadiu se manifesta, pe lnga semnele si simptomele prezente n stadiul 1 si 2,

si semnele rezultate din sectionarea unor axoni din radacina, sau a ntregii radacini prin
conflictul cu discul herniat. Pareza, respectiv paralizia care se instaleaza, se obiectiveaza prin
prezenta deficitului motor n neuromiotomul respectiv. Vom constata astfel ca bolnavul nu
poate sta pe vrfuri n paralizia radacinii S1, sau ca nu poate sta pe calcie n paralizia
radacinii L5.
Faza a IV-a
Este faza modificarilor de tip degenerativ, cu aparitia discartrozei si a artrozei
interapofizare, dupa vrsta de 40 de ani. Odata cu vrsta, nucleul pulpos se deshidrateaza si
devine friabil. n acelasi timp, inelul fibros sufera si el modificari importante n urma
repetatelor solicitari mecanice la care a fost supus. Acestei faze i se potriveste termenul
generic de discopatie lombara.
n aceasta faza vom putea ntlni urmatoarele aspecte clinice:

fara acuze subiective; 60-70% din subiecti snt purtatori ai unei discopatii lombare de
faza IV asimptomatice;

sciatica prin prinderea radacinii n procesul degenerativ de la nivelul foramenului.

Este asa-numita "sciatica a vrsticului", cu semnul Lassgue negativ;

lumbago acut dupa 40 de ani, lumbago de tip musculo-ligamentar, cu pseudo-sciatica

(durere difuza n membrul inferior, fara caracter dermatomal). Simptomatologia apare
de obicei brusc, dupa un efort fizic cu ridicare de greutati, fiind nsotita de limitarea
mobilitatii coloanei lombare n special pe nclinatiile laterale, care snt intens
dureroase;

lombalgie cronica, cu noduli de miogeloza si puncte trigger paralombare si

parasacrate, a caror activare are un net caracter psihoemotional si meteorotrop;

stenoza de canal vertebral, mult mai putin diagnosticata, se poate manifesta polimorf,
de la simpla lombalgie cu scialalgie pna la sindromul de coada de cal.

2.3. EVALUAREA CLINICO-FUNCIONAL

Anamneza:
La anamneza este foarte important sa se obtina informatii despre durere:

sediul (difuza - localizata),

intensitatea,

momentul aparitiei,

durata,

elemente declansatoare sau de accentuare,

iradiere in regiunile limitrofe sau la distanta,

aspecte caracteristice cauzei (miogena, osoasa, articulara, neurogena, vasculara,

viscerala, psihogena),

dismorfisme regionale (asimetrii toracice, ale umerilor, bazinului, tulburari de statica

vertebrala),

impotenta functionala (locala/ la distanta).

Inspectia si palparea rahisului:

regional
n totalitate: n ortostatism, sezand, n clinostatism.
Evaluarea aliniamentului si posturii:
!Aprecierea liniei gravitatiei -firul cu plumb
n plan frontal (nclinarile laterale)
n plan sagital (deviatiile antero - posterioare)
!Aprecierea aliniamentului n plan orizontal (centura scapulara + pelvina)
!Evaluarea alinierii segmentelor : anterior, profil posterior.
Examinarea se face cu subiectul n ortostatism cu notarea reperelor anatomice.
Pentru deviatiile laterale: firul cu plumb (corespunznd axei de simetrie a corpului) fixat la
nivelul protuberantei occipitale, trece prin urmatoarele repere:
apofiza spinoasa a proeminentei (C7);
de-a lungul apofizelor spinoase ale coloanei dorso - lombare
pliul interfesier;
ntre condilii femurali interni
ntre maleolele interne
spatiul dintre calcie
Pentru deviatiile antero-posterioare: firul cu plumb se fixeaza la nivelul tragusului si trece
prin urmatoarele repere:
anterior de umar;
lateral de marele trohanter;

lateral de maleola tibiala.

Palparea regiunii rahidiene:
Modificarile cutanate (pliu cutanat dureros-manevra de rulare-pensare)
Se palpeaza:
-punctele dureroase/ puncte trigger: paravertebrale, apofizare, interspinoase, interscapulare,
puncte tender, punctele Arnold, punctele Valleyx(paravertebral, unghiul sacro-vertebral,
fesier, pe membrul inferior)
- reperele osoase (apofize spinoase, transverse; spinele si unghiurile omoplatilor, fosetele
sacrate):
- relieful si tonusul musculaturii paravertebrale, contracturi sau retracturi musculare
Evaluarea mobilitatii rahisului:
Se realizeaza prin testing articular analitic
teste globale (pasiv/activ)
Urmareste mobilitatea n toate cele trei planuri de miscare
Relatia dintre doua vertebre este asigurata prin:
articulatia disco-vertebrala
articulatiile apofizare posterioare
Testing articular:
Articulatia disco-vertebrala permite urmatoarele miscari:
-rotatie n jurul unui ax vertical;
-flexie - extensie, n jurul unui ax transversal;
-nclinatii laterale - n jurul unui ax sagital;
-miscari de alunecare pe axe paralele ale corpurilor vertebrale;
-miscari de apropiere si ndepartare ntre 2 vertebre ale coloanei vertebrale.
Bilantul articular dorso-lombar:
Valori normale:
c extensia: 20-30 grade
c flexia: 80-90 grade (50 din coloana dorsala si 40 din coloana lombara)

c rotatia: 30-45 grade

c nclinatiile laterale: 20-35 grade
Indici de mobilitate:
Schober

(flexie , > 5 cm)

Ott

(flexie , > 5 cm)

degete-sol

(flexie,0 cm)

Schober inversat ( distanta sa scada n extensie sub 3 cm)

degete-genunchi (nclinatii laterale)
BILANTUL MUSCULAR DORSO-LOMBAR
Evaluarea neurologica:
Elemente urmarite:
sensibilitatea exteroceptiva n teritoriul dermatomal
ROT
proba Laseque (HDL)
proba Romberg (dg.diferential n ICVB), etc
2.4. OBIECTIVELE sI METODELE RECUPERARII HERNIILOR DE DISC
Obiectivele tratamentului de recuperare n herniile de disc:

Combaterea durerii

Corectarea dezechilibrelor musculare ntre agonisti si antagonisti

Restabilirea controlului adecvat al miscarii

Profilaxia recidivelor

Mijloace de tratament

Tratament igieno-postural

Repaosul absolut se recomanda n suferintele acute, fiind suficiente de obicei 2-4 zile.
n formele comune se recomanda repaos relativ, pe pat tare, n asa-numitele posturi
delordozante: decubit dorsal sau lateral cu membrele inferioare flectate.

Alimentatia va cuprinde toate principiile alimentare, recomandndu-se regim hipocaloric la

bolnavii cu plus ponderal.
n cazul folosirii medicatiei antiinflamatorii, se indica regim hiposodat.

Tratament medicamentos

Tratament fizical

1. Electroterapia
n herniile de disc lombare, electroterapia are doar efect adjuvant, fara a putea nlocui
celelalte forme de tratament.
Principalele efecte favorabile ale diferitelor forme de curenti electrici n discopatiile lombare
snt: antialgic, antiinflamator, hiperemiant, decontracturant.
Curentul galvanic este foarte mult folosit n sciatalgii sub forma galvanizarilor simple
longitudinale sau a ionogalvanizarilor cu CaCl2 cu polul pozitiv paralombar si polul negativ
pe laba piciorului. n formele cu tulburari de sensibilitate exista risc de arsura locala.
Curentii diadinamici (CDD) au efecte spectaculoase n lumbago nediscogen, dar efectul lor n
formele discogene este moderat.
Ultrasunetul se foloseste n formele subacute sau cronice recidivante, cu suferinte musculotendinoase, miofasciale sau cu manifestari vasculo-vegetative.
Curentul Trbert, aplicat cu polul negativ pe punctul dureros, are un efect antialgic
comparabil cu al curentilor diadinamici.
Media frecventa sub forma curentilor interferentiali este mai putin eficienta n acut. Are un
bun efect decontracturant.
2. Masajul

n formele subacute se poate efectua masaj sedativ sacro-fesier si de-a lungul

membrului inferior.

n formele hiperalgice se evita folosirea tehnicilor de masaj.

n formele cu hipotrofii si tulburari vasculo-vegetative este rezervat masajul trofic.

Masajul - anatomofiziologie, efecte, manevre

Masajul reuneste o serie de manevre manuale si/sau instrumentale (mecanice, electrice,
acvatice, bule de gaze, jet de aer cald, etc.) aplicate la om n scop igienic, profilactic sau
terapeutic si recuperator, de catre o persoana mai mult sau mai putin calificata (de regula,
masorul); n timp ce automasajul reprezinta aplicarea acestor proceduri de catre o persoana
asupra propriului corp (de exemplu: efleuraj, frictiuni, tapotament, rulat-cernut, scuturari,
masaj sub apa, vibromasaj, masaj manual reflex, etc.), binenteles cu limitele respective
(accesibilitatea automasajului se circumscrie, de regula, la membre).
EFECTELE MASAJULUI

 Efectele circulatorii se evidentiaza la nivelurile capilar, venos si limfatic.

De exemplu, manevrele de efleuraj sprijina, stimuleaza circulatia venoasa de
ntoarcere, cea superficiala, usurnd astfel munca inimii. Asociind la aceasta manevra blnda
unele manevre mai puternice, cum sunt presiunile, se actioneaza si asupra circulatiei venoase
de ntoarcere profunda, cu efect folosit n patologia venoasa.
n ceea ce priveste circulatia limfatica, anumite proceduri (ex. - efleurajul mai energic,
alunecari profunde pe membre, frictiunile) activeaza circulatia limfei n sens centripet,
combatnd astfel staza limfatica.
De retinut ca anumite proceduri de masaj (efleuraj, frictiuni, etc.) induc, local, o
secretie histamina si acetilcolina care vor produce o vasodilatatie periferica, locala (hiperemia
pielii), ceea ce exprima o activare circulatorie cu consecinte metabolice la care intervin si alte
mecanisme (nervoase, hormonale, etc.).
Efectele musculare rezultate ca urmare a aplicarii anumitor manevre de masaj
(framntatul, tapotamentul, etc.) pe cale mecanica (directa) si reflexa (indirecta) si care
activeaza circulatia din muschi, stimuleaza cresterea agentilor nutritivi si n acelasi timp
favorizeaza eliminarea unor cataboliti nocivi, n special la sportivi (acid lactic, peroxizi
lipidici, etc.); de asemenea, se stimuleaza elasticitatea si forta de contractie a fibrelor
musculare. Manevrele usoare (efleurajul) au efecte linistitoare, decontractante asupra
muschilor, mai ales cnd masajul foloseste unele unguente relaxante (crema relaxanta
Decontractil, etc.)
Efectele metabolice sunt urmarea unor proceduri stimulative (baterea sau
tapotamentul, vibratiile energice, etc.) care activeaza metabolismul astfel: mobilizeaza
grasimile din stratul celular subcutanat, contribuind la arderea acestora si scaderea tesutului
subcutanat n exces.
Prin activarea circulatiei locale se induce un aport crescut de oxigen, fosfati, glucoza,
trigliceride, acizi grasi liberi si alti nutrienti, n special la nivel muscular, contribuind astfel la
cresterea eficientei mecanice, mai ales la nivel muscular.
Tot prin efecte metabolice si ntr-o mai mica masura prin stimularea secretiei sudorale
(ca urmare a deschiderii porilor glandelor sudoripare), masajul favorizeaza eliminarea unor
cataboliti de uzura, nocivi pentru organism (acid lactic, uree, creatinina, acid uric, peroxizi
lipidici, etc.).
Efecte reflexe. Multa vreme s-a acordat atentie efectelor mecanice ale masajului si
mult mai trziu a fost pusa n evidenta actiunea reflexa a masajului, a unor proceduri (ex.
efleurajul, vibratiile fine) care excita receptorii pielii si n acest fel informeaza anumiti centri
nervosi, care la rndul lor declanseaza reactii de raspuns la nivelul unor organe si tesuturi.
Pentru realizarea acestui efect, manevra de masaj (netezirea) se executa blnd un timp
mai ndelungat, ceea ce va provoca o linistire a sistemului nervos central si o relaxare a
musculaturii scheletice, pe cai reflexe (aferente-eferente).
Asocierea acestor proceduri de masaj cu gheata (masaj cu gheata) diminueaza
senzatiile dureroase posttraumatice, prin vosoconstrictia periferica pe ca o induce, si
diminuarea temperaturii locale, ceea ce provoaca o veritabila anestezie locala.
Tot prin mecanisme reflexe masajul influenteaza favorabil si sfera
endocrinometabolica, efectele depinznd de manevrele folosite, de ritmul si intensitatea lor,
dar si de reactivitatea individuala.
Se ntelege ca prin aceste efecte, ca si prin efectul mecanic direct, masajul contribuie
efectiv la mentinerea calitatii epidermului.
Daca ne referim la diverse alte forme de masaj, cum ar fi cel reflex (masajul periostal
sau pe anumite zone cutanate refelxogene), mecanic (vibromasajul), electric (electromasajul),
hidromasajul (masajul cu jet de apa, masajul subacvatic), vom adauga acestor efecte ale
manevrelor propriu-zise de masaj, efectele apei calde, ale curentului electric sau efectele
mecanice ale diverselor aparte (n special vibromasatoare).

Fara a diminua eficienta masajului instrumental, masajul manual ramne superior, el

crend ambianta organica si psihica dintre cel masat si masor, ceea ce duce la o crestere a
eficientei (probabil si prin mecanisme de tip placebo).
De aceea consideram necesar ca fiecare sportiv sa aiba cunostinte de masaj, sa poata
efectua, la nevoie, un masaj colegului (n special n cadrul competitiilor sportive) si
binenteles sa se poata automasa.
Manevrele fundamentale de masaj manual
Tehnica aplicarii masajului are la baza o serie de manevre fundamentale sau
principale, care nu pot lipsi n efectuarea acestei terapii.
Manevrele fundamentale exercita influente diferite la nivelul tegumentelor, sistemelor
muscular, osteoarticular, circulator si nervos, ceea ce ofera posibilitatea aplicarii diferitelor
procedee de masaj n functie de obiectivele terapeutice urmarite.
Manevrele fundamentale include:
1. efleurajul (netezirea);
2. frictiunea;
3. framntatul;
4. tapotamentul;
5. vibratiile.
1. Efleurajul
Efleurajul sau netezirea este o manevra de introducere, cu care ncepe orice sedinta de masaj,
dar poate fi alternata cu alte manevre fundamentale de masaj folosite, si constituie manevra
de ncheiere n majoritatea situatiilor.
Consta n alunecarea usoara a minilor masorului pe suprafata corpului, realizndu-se o
netezire a tegumentelor, si care se executa, ntotdeauna, n sens centripet, adica de la
extremitatea distala catre extremitatea proximala a segmentului care este masat.
Tehnica aplicarii netezirilor prezinta mai multe modalitati:

cu fata palmara a minilor, cu degetele ntinse, apropiate sau departate, atunci cnd se
maseaza zone mai ntinse si plane, utilizndu-se ambele mini;

cu fata dorsala a minilor, degetele fiind flexate si departate, reprezentnd tehnica

denumita masaj n pieptene, pentru zonele paroase;

cu fata palmara a degetului mare;

cu fata palmara a vrfurilor a doua sau trei degete, atunci cnd se maseaza suprafete
mici;

prin cuprinderea ntre degetul mare si celelalte degete, cnd se maseaza pe zone mai
mici si rotunde.

Efleurajul se poate efectua cu ambele mini deodata sau folosindu-se alternativ, una dupa
alta. Netezirea se face n mod obisnuit n linie dreapta, n axa longitudinala a membrelor, de-a
lungul grupelor de muschi n functie de structura anatomica a regiunii. De obicei se

efectueaza segmentar, pe zone anatomice delimitate (ex. antebrat, brat, gamba, coapsa), dar
poate fi executata si pe toata lungimea membrelor superioare sau inferioare, cnd timpul nu
ne permite sa o aplicam.
Sensul directiei efleurajului depinde de topografia circulatiei venoase si limfatice sau
grupelor musculare din zona masata.
La membre, sensul netezirilor, asa cum s-a mai spus, se face de la extremitate n sus, la
nivelul trunchiului se urmareste sensul de ntoarcere a circulatiei venoase catre inima, la
ceafa si gt sensul manevrei este de la cap spre umar si omoplati.
Netezirea este considerata ca o manevra specifica pentru suprafata corpului, actionnd n
special asupra pielii, tesuturilor conjunctive subcutanate, nervilor periferici si vaselor venoase
si limfatice.
Ea are o actiune calmanta, micsornd fenomenele dureroase, de contractura
musculara, de tensiune psihica, efecte deosebite pentru persoanele nervoase, emotive,
realiznd, totodata, si conditiile de adaptare mai buna la alte manevre fundamentale mai
puternice.
Un alt efect important al efleurajului este mbunatatirea circulatiei de ntoarcere
venoasa si limfatica, ce rezulta din actiunea mecanica a procedurii, care faciliteaza
hemodinamica, dar si actiunea reflexa ce produce vasodilatatie activa prin mecanisme
vasomotorii nervoase si umorale. Se mbunatatesc conditiile trofice ale pielii, prin activarea
schimburilor metabolice, se favorizeaza ndepartarea lichidelor din spatiile intracelulare,
efecte foarte utile n tratamentul edemelor reziduale dupa traumatismele aparatului
locomotor.
Hiperemia activa, dupa netezire, mbunatateste aportul de oxigen, glucoza si fosfati
macroergici si n acelasi timp favorizeaza eliminarea catabolitilor din musculatura, de la
suprafata, asigurnd conditii functionale normale pentru grupele musculare respective.
Netezirea mentine supletea si elasticitatea pielii prin mpiedicarea procesului de
mineralizare a fibrelor elastice, fenomen ce apare la persoane mai n vrsta, si scurteaza
timpul de rennoire a epidermului prin accelerarea turnoverului diferitelor straturi ale
acestuia.
2. Frictiunea
Manevra fundamentala de masaj, frictiunea consta n apasarea si deplasarea
tegumentelor si tesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde, n limita
elasticitatii lor.
Din punct de vedere tehnic, aceasta manevra se poate executa n mai multe modalitati:

cu fata palmara a degetelor minii, cu cele trei degete ale minilor (index, medius si
inelar) sau cu vrful degetului mare, cnd se aplica pe suprafete mici (ex. spatiile
interosoase, pe partea dorsala a mnilor si picioarelor);

cu marginea cubitala a minii;

cu "radacina" minii sau cu partea dorsala a pumnului strns, cnd se maseaza zone
mai mari;

cu eminenta tenara, baza degetului mare sau cu eminenta hipotenara, baza degetului
mic, atunci cnd se aplica pe zone cu sensibilitate mai mare.

Degetele sau minile se aplica pe tegumente avnd un unghi ntre 30-700, n functie de
forta pe care dorim sa o impunem manevrelor (cu ct unghiul este mai mare, cu att forta de
patrundere este mai mare).

Sensul frictiunii poate fi linear sau circular

Frictiunea n sens linear este adecvata zonelor sarace n tesuturi moi si mai putin suple
(articulatiile si regiunile cu tendoane, cum este treimea inferioara a bratelor).
Intensitatea manevrelor trebuie sa fie adaptata sensibilitatii tegumentelor si tesuturilor
moi subcutanate, pentru evitarea aparitiei senzatiilor dureroase.
Aceasta manevra de masaj se adreseaza, n special, tesuturilor moi subcutanate si
straturilor musculare de suprafata (muschii pielosi ai fetei).
Frictiunea creste procesul de mobilizare a tesutului adipos din hipoderm, prin
influentarea favorabila a factorilor lipolitici, producnd o scadere cantitativa a straturilor de
grasime.
Alaturi de netezire, frictiunea contribuie la mentinerea supletii si elasticitatii tegumentelor
prin prevenirea depunerii sarurilor de calciu n fibrele elastice, la persoanele de vrsta a
3-a.
Ea produce o accelerare a preceselor de regenerare si cicatrizare, prin mbunatatirea
conditiilor trofice locale, mai ales la persoanele n vrsta cnd aceste procese sunt ncetinite.
Frictiunea, prin mecanismul reflexelor antidromice, duce la eliminarea de histamina,
acetilcolina, bradikinina, favorizeaznd circulatia locala si resorbtia edemelor dupa
traumatisme. Ea produce, de asemenea, afecte analgezice locale, prin micsorarea sensibilitatii
terminatiilor nervoase si scaderea tensiunii nervoase, cnd este executata ntr-un ritm lent si
prelungit.
Frictiunea mbunatateste permeabilitatea cutanata pentru diverse medicamente, sub
forma de unguente, n aplicatiile locale pe piele. Aceasta procedura este utila acolo unde
exista procese aderentiale dupa traumatisme, hematoame organizate sau inflamatii locale,
marind elasticitatea tisulara, dar este contraindicata n procesele inflamatorii si hemoragice
acute.
3. Framntarea
Denumita si petrisaj, framntarea este o manevra fundamentala de masaj, care are efecte
stimulante puternice.
Aplicarea ei se poate face dupa mai multe modalitati tehnice:

cu palma, framntarea n cuta, prin ridicarea si apucarea partilor moi ntre degete si
"radacina" mini cu stoarcerea lor, manevra care se repeta de mai multe ori, dupa
care se trece la portiunea urmatoare. Este accesibila regiunilor ntinse si plane
(spatele, toracele, lombele, bratele, coapsele), executndu-se longitudinal pe directia
fibrelor musculare;

cu doua degete, respectiv cu policele si indexul, tehnica potrivita pentru masarea

tendoanelor, fasciilor sau a muschilor mai subtiri;

la nivelul membrelor superioare si inferioare, procedura se poate executa cu minile

aplicate n bratara, musculatura fiind prinsa ntre degete si palme, exercitnd astfel
presiuni asupra ei;

ntr-o maniera simpla, prin ridicarea partilor moi (tegumente, muschi) de pe planurile
dure, cu exercitarea compresiunilor asupra lor, tehnica indicata pentru mbunatatirea
elasticitatii si contractilitatii musculaturii.

Framntarea este o manevra de masaj care se adreseaza tesuturilor situate n profunzime

si mai ales musculaturii.

Este un masaj de stimulare a musculaturii prin excitarea proprioceptorilor de la nivelul

muschilor si tendoanelor, mbunatatind excitabilitatea si contractilitatea muschilor. Mentine
n conditii normale elasticitatea muschilor si favorizeaza n acest mod profilaxia leziunilor
musculare, care se produc frecvent la sportivii de performanta.
n acelasi timp, prin activarea circulatiei n vasele sanguine si limfatice se mbunatatesc
schimburile nutritive (aport de oxigen, glucoza, adenozintifostat) si favorizeaza eliminarea
catabolitilor rezultati din activitatea musculara.
Este o procedura frecvent utilizata n masajul la sportivi, att pentru refacerea dupa
antrenamente sau competitii, ct si n pregatire.
De asemenea, este una din tehnicile recomandate pentru recuperarea hipotrofiilor
musculare datorita inactivatatii si care ramn dupa traumatismele aparatului locomotor.
4. Tapotamentul (baterea)
Tapotamentul sau baterea este o manevra fundamentala ce consta n aplicarea pe
tegumente a unor serii de loviri scurte si ritmice reprezintnd unul din cele mai intense
procedee de masaj.
Din punct de vedere tehnic, ea se poate executa dupa mai multe modalitati:

cnd se face cu fata palmara a minilor si a degetelor ntinse poarta numele de

plescait. Miscarile minilor si antebratelor se efectueaza din articulatiile pumnilor si
ale coatelor, minile lasndu-se sa cada liber pe regiunea de masat;

cu palma si degetele usor flexate (formnd o adncitura pe fata palmara), realiznduse tapotamentul n ventuza;

cu dosul minilor, degetele fiind usor flexate, loviturile aplicndu-se cu primele

falange;

cu pumnul incomplet nchis, cu partea cubitala, astfel nct se asigura o elasticitate a

loviturii si evitarea aparitiei senzatiei de durere. Este procedeul denumit batatorit, si
reprezinta a manevra deosebit de puternica ce se poate aplica pe zone cu musculatura
bine dezvoltata si mai putin sensibile (zonele lombara si fesiera);

tocatul este procedeul care foloseste marginea cubitala a minilor, degetele fiind
apropiate, miscarile de lovire efectundu-se din articulatia pumnului;

alta modalitate tehnica este percutatul, care se executa cu vrful degetelor, minilor,
flexate si departate. Este unul din procedeele cele mai usoare de tapotament. Miscarile
se efectueaza din articulatiile pumnilor, degetele caznd libere pe suprafata
tegumentelor. Reprezinta o modalitate de aplicare a baterii adecvata pentru anumite
regiuni (toracele si abdomenul).

n functie de intensitatea si ritmul tapotamentului, efectele se produc n tesuturile moi

superficiale sau mai profunde. Se obtine un efect predominant excitant, prin actiunea asupra
receptorilor de la nivelul pielii si a tesuturilor subcutanate conjunctive, si o activare a
circulatiei cu hiperemie si cresterea temperaturii locale.
Baterea provoaca, de asemenea, o crestere a excitabilitatii neuromotorii, prin stimularea
proprioceptorilor de la nivelul muschilor si tendoanelor, ceea ce duce la o crestere a tonusului
muscular. Procedura favorizeaza factorii lipolitici si mobilzarea adipocitelor din tesuturile
subtegumentare, micsorndu-se n acest fel volumul stratuli adipos.

Aceste efecte ale procedeului sporesc utilitatea tapotamentului n hipotoniile si hipotrofiile

musculare prin inactivitate.
Tapotamentul se foloseste si ca manevra de masaj n pregatirea sportivilor ntre probe sau
n pauza dintre reprize. Aceasta manevra se foloseste n afectiunile aparatului locomotor unde
sunt prezente dureri sau contracturi musculare.
5. Vibratiile
Vibratiile reprezinta o manevra de masaj care consta n executarea unor miscari
oscilatorii pe o regiune mai restrnsa, producnd o deplasare foarte mica a tegumentelor si a
tesuturilor subcutanate.
Din punct de vedere tehnic, ele se efectueaza din articulatiile pumnului, cotului sau
umarului, prin aplicarea pe tegumente a degetului mare, a 2 degete, a palmei sau a ambelor
mini.
Vibratiile manuale nu sunt perfect ritmice, nu pot produce miscari oscilatorii si presiuni
uniforme, nu pot fi aplicate un timp prea ndelungat, deoarece sunt dificil de executat si
obosesc mna masorului.
Avantajul consta n faptul ca mna masorului este moale, calda si se muleaza mai bine pe
suprafata tratata, ceea ce o face mai agreabila pentru pacient, n comparatie cu manevrele
mecanice.
Actiunea vibratiilor depinde de intensitatea manevrelor. Cele superficiale, fine, mai
prelungite, au un efect calmant, reduc sensibilitatea tegumentelor si tesuturilor subcutanate,
produc o senzatie de ncalzire si relaxare musculara. Vibratiile cu oscilatii mai mari, mai
profunde, mai puternice produc o activare a circulatiei sanguine n zona masata, cu efecte
descongestionante.
Vibratiile sunt procedee indicate n hipertoniile musculare, n contracturile musculare ce
apar n spasmofilie, n artrozele cervicale si lombare, precum si n combaterea oboselii
musculare dupa efort, la sportivi.
Manevrele secundare de masaj manual
n afara manevrelor fundamentale de masaj, mai exista o serie de manevre secundare
sau ajutatoare care pot fi utilizate pe lnga primele.
c Presiunile constau n apasari pe unele zone ale corpului si se aplica la sfrsitul
sedintelor de masaj partial.
Ele se efectueaza cu palmele (pentru regiunea spatelui acestea se aplica de o parte si
de alta a coloanei vertebrale, pacientul fiind culcat n decubit ventral - cu fata n jos, cu
membrele superioare n extensie, astfel masorul exercitnd presiunile cu mai putin efort,
folosindu-si greutatea trunchiului n executarea apasarilor asupra zonei de masat).
Procedeul trebuie facut cu atentie, fara variatii bruste de intensitate, evintndu-se
provocarea senzatiei de disconfort. n cazul n care apar senzatii dureroase n zona de
aplicare, manevra se ntrerupe.
Presiunile sunt contraindicate la batrni si copii deoarece exista riscul producerii de
acceidente osoase (fisuri).
Presiunile se pot face pe anumite zone de periost, cu o intensitate medie, cu efecte
asupra circulatiei din zona masata, care dupa o faza de ischemie trece ntr-o faza de
hiperemie, precum si efecte asupra ramificatiilor nervoase cu realizarea scaderii sensibilitatii.
c Cernutul si rulatul sunt manevre de masaj ce pot fi aplicate numai pe anumite parti
ale corpului, care au forma cilindrica (membrele superioare si inferioare).
Cernutul se executa cu ambele mini asezate pe partile laterale ale segementului
membrului, cu degetele ndoite, imprimndu-se partilor moi miscari laterale similare
cernutului prin sita.

Rulatul se face cu ambele mini plasate lateral, de o parte si de alta a segmentului

membrului, cu degetele ntinse, realizndu-se o rulare, a tesuturilor moi, n ambele sensuri,
de jur mprejurul regiunii masate.
Aceste procedee se adreseaza n special musculaturii membrelor, avnd efecte de
relaxare musculara, de descongestionare locala si de mbunatatire a supletii tesuturilor.
Datorita faptului ca se pot executa destul de usor, sunt folosite, ndeosebi de sportivi, n
automasajul membrelor.
c Tractiunile si tensiunile se adreseaza, n special, articulatiilor si tesuturilor
periarticulare.
Tractiunea se face cu ambele mini, folosind o priza deasupra articulatiei si una
dedesubtul acesteia, tragnd n sensul axei longitudinale a segmentului unde se afla
articulatia.
Manevra are ca obiectiv realizarea unei ntinderi n limitele fiziologice ale diferitelor
componente att ale articulatiei, ct si a elementelor periarticulare, mbunatatindu-se
mobilitatea articulara. Tractiunea se foloseste mai ales pentru articulatiile degetelor.
Pentru membre, manevrele se fac cu pacientul culcat pe spate.
La nivelul coloanei cervicale, tractiunea se face din pozitia seznd sau stnd, folosind
priza pe frunte si pe ceafa, tragnd capul n sus.
Pentru trunchi, manevra se efectueaza tot sezn sau stnd, cu apucarea subiectului peste
brate si tragerea lui n sus, vertical.
Pe lnga manevrele fundamentale si secundare de masaj manual folosite n mod obisnuit
de catre masorul care aplica procedura sau de catre persoana care se automaseaza, exista o
serie de alte procedee care cuprind:
1. masajul reflex;
2. hidromasajul;
3. masajul instrumental;
4. masajul cu jet de aer cald,;
5. masajul cu bule gazoase n apa,;
6. masajul cu gheata.
1. Masajul reflex
Masajul reflex se bazeaza pe influenta reflexa, de la distanta, dupa aplicarea acestuia pe
zone de proiectie dureroase, tegumentare sau periostale, n afectiuni ale aparatului locomotor
sau viscerale.
n aceasta categorie intra:
1. masajul periostal;
2. pe zone reflexogene Head;
3. presopunctura.
Masajul periostal consta n executarea unor presiuni puternice, cu ajutorul policelui
sau a mediusului, n puncte situate pe periost, acolo unde acesta nu este acoperit de parti moi.

Punctele de presiune se aleg dupa gradul de sensibilitate la apasare.

Presiunea se exercita timp de 2-3 minute pe fiecare punct, fiind nsotita de frictiuni
circulare. Manevra se poate repeta de 2-3 ori pe un punct, apoi se trece pe alte puncte
dureroase la palpare. Pentru a obtine efecte de durata se executa 3-4 sedinte.
Masajul periostal combate fenomenele congestive, de contractura si le atenueaza pe
cele dureroase, prin aplicare pe zona de proiectie periostala nvecinata zonei afectate.
Dezavantajul metodei consta n faptul ca pacientul are dureri pe durata aplicarii
presiunii.
Masajul periostal poate fi folosit n tratamentul sechelelor dupa afectiuni traumatice ale
aparatului locomotor, interesnd tesuturile ligamentare si musculare.
Presopunctura reprezinta un procedeu terapeutic derivat de la acupunctura.
Ea consta n efectuarea de presiuni cu un singur deget, de obicei cu policele, pe puncte
folosite n acupunctura.
Acest procedeu are ca efect reducerea fenomenelor dureroase, micsorarea tonusului
muscular, realizarea relaxarii musculare.
Presopunctura se foloseste n:

afectiuni musculare - ex. miozitele de effort;

n contracturile musculare din artroze - PSII;

n afectiuni ale sistemului nervos periferic - ex. nevralgiile;

n afectiuni ale tendoanelor - ex. tendinitele si entesztele.

Eficienta acestui procedeu nu atinge n aceeasi masura gradul de eficienta realizat prin
acupunctura.
Masajul transversal profund
Masajul transversal profund, sau masajul Cyriax, consta n utilizarea frictiunii pentru a
realiza mobilizarea tesuturilor moi ntre ele, tegumente, tesuturi, fascii, fibre musculare,
tendoane. Ea se bazeaza pe diagnosticul exact al leziunii, prin palparea cu 2 degete a zonei
traumatizate si evidentierea punctului dureros. Se executa o frictiune profunda transversala
cu 2 degete, perpendicular pe directia fibrelor musculare sau ligamentare, interesate de
traumatism. Presiunea ramne constanta n tot timpul sedintei, degetele pastrnd contact
permanent cu pielea. Durata procedurii este de 10 minute, ea putndu-se repeta la interval de
1-2 zile.
Masajul transversal profund realizeaza nlaturarea aderentelor fibroase dupa traumatisme
ale aparatului locomotor. Prin mobilizarea transversala a tesuturilor moi se refac zonele de
clivaj si alunecare fiziologica a muschilor si tendoanelor. Are o actiune trofica locala
producnd hiperemie si analgezie la locul de aplicare.
Nu se recomanda n stadiul acut si n afectiunile inflamatorii ale aparatului locomotor.
Hidromasajul consta n asocierea n acelasi timp a manevrelor de masaj cu o procedura
de hidroterapie. Exista doua metode de aplicare a hidromasajului si anume: dus-masajul si
dusul subacval.
Dus-masaj consta n executarea unui masaj manual pe o anumita parte a corpului, care se
afla sub jetul unor dusuri calde ce actioneaza vertical. Pacientul, dezbracat, se afla asezat n
decubit dorsal sau decubit ventral, pe o masa de masaj, deasupra careia exista 4-6 dusuri
rozeta din care cade, n ploaie, apa la o temperatura de 380, de la o naltime de 60 cm. Durata

proceduri este de 5-10 minute si de obicei se face partial (pe spate, pe torace, abdomen sau
membre).
n cazul dus-masajului, pe lnga efectele masajului (mecanice) se adauga si cele ale
agentului termic reprezentat de dusul rozeta. El produce o vasodilatatie puternica favoriznd:

procesele de resorbtie;

relaxarea musculaturii;

calmarea fenomenelor dureroase.

Aceasta procedura este folosita n tratamentul artrozelor de la nivelul coloanei vertebrale

sau membrelor, n diferite forme ale reumatismului abarticular, n diverse sechele dupa
traumatismele aparatului locomotor si n masajul sportiv.
Dusul subacval este a doua forma de aplicare a hidromasajului si consta n aplicarea unui
dus cilindric asupra unui segment sau pe tot corpul pacientului, care se afla sub apa, ntr-o
baie la temperatura de 370-380. Presiunea dusului, care se proiecteaza pe zona de masat
poate fi reglata la 1-6 atmosfere, n functie de sensibilitatea regiunii tratate. Aceasta presiune
se realizeaza cu ajutorul unui compresor electric, care printr-un furtun cu sorb absoarbe apa
din vana, dupa care o proiecteaza printr-un furtun prevazut la capat cu o duza cilindrica,
asupra zonei de tratat. Duza este plasata sub apa, la 30 cm de corp, jetul cilindric de apa se
proiecteaza la un unghi de 350 fata de suprafata tegumentelor. La nivelul articulatiilor se
poate proiecta perpendicular.
Durata procedurii este de 5-15 minute, iar sensul de aplicare este centripet. Se ncepe cu
partea posterioara a unui membru inferior (gamba, coapsa, fesa, ajungndu-se n regiunea
lombara si interscapulovertebrala), se trece la celalalt membru inferior, apoi la membrele
superioare, tot n sens centripet. Pe partea anterioara a corpului se procedeaza la fel,
exceptnd abdomenul, unde se foloseste sensul orar si presiune mai mica. Nu se aplica pe
zonele mamare si scrotale.
Avantajele dusului subacval sunt:

permite o relaxare optima a musculaturii sub actiunea factorului termic si a presiunii

hidrostatice;

realizeaza un confort deosebit pentru pacient, presiunea jetului de apa fiind mai
agreabila, deoarece aceasta este reglabila n functie de sensibilitatea zonei tratate;

permite un masaj mai eficient, n profunzime, dect prin masaj manual, n zone ale
corpului cu straturi mari de tesut celuloadipos si muscular, cum sunt lombele, fesele,
articulatiile soldurilor;

este mai putin obositor pentru persoana care n executa.

Dezavantajele procedurii constau n faptul ca necesita masuri de protectie deosebite:

o instaltie perfecta a compresorului electric (priza n pamnt) si a vanei;

echipament de protectie (manusi, cizme de cauciuc pentru persoana care aplica

procedura).

Dusul subacval are urmatoarele efecte:

realizeaza o hiperemie profunda n zona de aplicare ce favorizeaza procesele de

resorbtie;

produce relaxarea musculara;

favorizeaza nlaturarea proceselor aderentiale dupa afectiuni inflamatorii sau

traumatice ale aparatului locomotor si stimuleaza activitatea motorie a unor viscere
abdominale.

Masajul instrumental mecanic se efectueaza cu ajutorul aparatelor producatoare de

vibratii, denumite aparate de vibromasaj.
Aplicarea pe zonele de tratat a vibratiilor mecanice se face prin doua modalitati:
1. aparate cu banda vibratoare;
2. aparate portabile cu dispozitive de cauciuc sau plastic, de diferite forme.
Unele aparate din a doua categorie au dispozitive de reglare a amplitudinii oscilatiilor,
care la valori minime permit efectuarea si a efleurajului.
Avantajele aparatelor de vibromasaj sunt:

unele aparate ofera posibilitatea reglarii frecventei si amplitudinii oscilatiilor;

produc vibratii mecanice ritmice si cu amplitudine uniforma;

dispenseaza pacientul de serviciile persoanei specializate;

durata sedintei poate fi mai mare fata de aceea n care vibratiile se executa manual
(care sunt obositoare pentru persoana care le efectueaza).

Dezavantajele aparatelor de masaj sunt:

ofera numai doua manevre, efleuraj si vibratii, n comparatie cu masajul manual, care
efectueaza o gama mult mai larga de manevre fundamentale si secundare;

vibratiile mecanice sunt mai putin agreabile dect vibratiile manuale, executate de
masor, care se pot adapta mai bine la sensibilitatea diferita a diverselor segmente ale
corpului, realizndu-se un confort mai bun pentru pacient.

Vibratiile mecanice fine, cu amplitudine mica, au efecte sedative, descongestive si de relaxare

musculare. Sunt folosite n tratamentul fenomenelor dureroase si a contracturilor musculare
de la nivelul aparatului locomotor, dar si n fenomene dureroase viscerale abdominale.
Vibratiile mecanice de amplitudine mai mare si frecventa mai ridicata produc o stimulare a
circultiei sanguine n zona de aplicare, cu aparitia unei hiperemii a pielii, precum si o actiune
de mpiedicare a depunerii adipocitelor, prin mobilizarea lor din tesuturile celuloadipoase
subcutanate.
Aceleasi vibratii fine si efleurajul se pot realiza si cu aparate actionate electric.
Masaj local cu gheata este un procedeu care mbina una din manevrele fundamentale
de masaj, netezirea, cu crioterapia. Aceasta consta n folosirea cuburilor de gheata cu care

se face efleuraj pe zona de tratat timp de 3-7 minute, manevra care se repeta la interval de
2 ore. Efecteleprocedurii constau n:

producerea unei vasoconstrictii locale cu scaderea consumului de oxigen si a

metabolismului;

diminuarea extensibilitatii colagenului cu prevenirea formarii edemului;

realizarea unei miorelaxari cu reducerea contracturii;

diminuarea conducerii nervoase;

actiune analgezica.

Masajul cu gheata se foloseste n diverse afectiuni ale aparatului locomotor de natura

traumatica, cum sunt contuziile, entorsele, leziunile musculare fibrilare, etc. Eficacitatea
tratamentului este conditionata de aplicarea sa ct mai prompta.

3. Kinetoterapia
Mobilitatea trunchiului este asigurata de coloana vertebrala prin care se realizeaza
miscarile de flexie-extensie lateralitate stnga-dreapta si rotatie. Sub raportul kineticii
ntregului corp, trunchiul joaca un rol important dect al propriei capacitati de miscare.
Mobilitatea controlata a membrelor ar fi posibila fara participarea trunchiului superior la
miscarile membrului brahial si a trunchiului inferior la miscarile membrului pelvian.
Pricipalul rol al trunchiului este de a determina posturile de baza ale ntregului corp: decubit,
seznd si ortostatica.
Trunchiul asigura, asadar, att statica, stabilitatea corpului, ct si dinamica,
flexibilitatea lui. Aceste functii sunt de fapt ndeplinite de coloana si masele musculare ale
trunchiului. Stabilitatea intrinseca a coloanei este realizata de vertebre, discuri, ligamente, iar
cea extrinseca este data de musculatura. La stabilitatea totala a trunchiului, cea intrinseca
contribuie ntr-un procent foarte redus.
Mobilitatea este asigurata prin sumarea miscarilor n fiecare segment mobil al
coloanei. Segmentul mobil al coloanei sau unitatea functionala (complexul a doua vertebre
adiacente, discul intervertebral, articulatiile interapofizare si structurile moi conexe)
realizeaza miscarea la fiecare nivel, n functie de raportul dintre suprafata discului si
grosimea lui. Cu ct acest raport va fi mai mic, cu att mobilitatea n segmentul respectiv va fi
mai mare. Astfel, coloana cervicala are un raport de 6, coloana lombara de 13, iar cea dorsala
de 22. Astfel, mobilitatea cea mai buna este n coloana cervicala, n cea dorsala fiind de 4 ori
mai limitata.
Discurile intervertebrale suporta presiuni foarte mari, n functie de pozitia trunchiului
si ncarcarea cu greutati.
Studierea celor mai eficiente exercitii pentru tonifierea musculaturii trunchiului a
preocupat mereu att pe cercetatorii fiziologi, ct si pe practicienii kinetologi.

Obiectivele kinetoterapiei snt diferite n functie de stadiul suferintei: acut, subacut, cronic
sau de remisiune completa.
n stadiul acut se aplica metode de relaxare generala si de relaxare a musculaturii lombare.
n subacut ncepe adevaratul program de kinetoterapie, cel mai cunoscut fiind programul
Williams. Pe lnga tehnicile de relaxare, acum se vor aplica si tehnici de asuplizare a
trunchiului inferior.
n stadiul cronic se poate ncepe si tonifierea musculaturii slabe.
Redam n continuare pe scurt exercitiile care alcatuiesc programul Williams, exercitii care se
executa diferentiat, pe trei faze, n functie de evolutia afectiunii.
PROGRAMUL WILLIAMS FAZA I

Exercitiul 1 - Decubit dorsal: se flecteaza si se extind genunchii.

Exercitiul 2 - Decubit dorsal: se trage un genunchi cu amndoua minile la piept,
ncercnd atingerea lui cu fruntea; se procedeaza apoi la fel cu celalalt.
Exercitiul 3 - Ca la exercitiul 2, dar concomitent cu ambii genunchi.
Exercitiul 4 - Decubit dorsal, cu minile sub cap: se trage un genunchi la piept ct
mai mult, apoi celalalt, apoi ambii.
Exercitiul 5 - Decubit dorsal cu bratele ridicate pe lnga cap n sus, genunchii
flectati la 900, talpile pe pat: se mpinge lomba spre pat, se contracta abdominalii, se
salta usor sacrul de pe pat; se revine, apoi se repeta.
Exercitiul 6 - n seznd pe scaun, cu genunchii mult departati: se apleaca mult
nainte, astfel nct sa atinga cu minile solul de sub scaun; se mentine aceasta
pozitie 4-5 secunde, se revine, apoi se repeta.
Fiecare exercitiu al fazei I se executa de 3-5 ori, repetndu-se de 2-3 ori pe zi.
Dupa doua saptamni, acestor exercitii li se adauga cele din faza a II-a.

PROGRAMUL WILLIAMS FAZA A II-A

Exercitiul 7 - Decubit dorsal, cu genunchii flectati, talpile pe pat: se apleaca ambii

genunchi spre dreapta, apoi spre stnga, pna ating patul.
Exercitiul 8 - Decubit dorsal: calciul drept se aseaza pe genunchiul stng; se executa
o abductie ct mai interna a soldului drept, pna se atinge cu genunchiul drept planul
patului, apoi se inverseaza.
Exercitiul 9 - Decubit dorsal: se ridica alternativ ct mai sus cte un membru inferior

extins.
Exercitiul 10 - n ortostatism: genuflexii cu minile n sprijin pe spatarul scaunului,
spatele perfect drept, calciele ramnnd pe sol.
Exercitiul 11 - Pozitia de "cavaler servant", corpul aplecat pe coapsa ridicata la 900,
sprijin si pe sol cu minile: se ntinde genunchiul de sprijin, executnd si o balansare
care trebuie sa ntinda psoas-iliacul.
n aceasta perioada se fac si exercitii din atrnat: cu fata sau cu spatele la spalier,
ridicare de genunchi la piept, rotare genunchi stnga-dreapta, bascularea membrelor
inferioare, cifozari lombare cu picioarele pe o bara.

PROGRAMUL WILLIAMS FAZA A III-A

Exercitiul 12 - Decubit dorsal, genunchii flectati la 900, talpile pe pat: se mpinge

lomba spre pat, se contracta abdominalii, se salta usor sacrul de pe pat; treptat se
executa aceleasi miscari lombare si ale bazinului, dar cu genunchii tot mai putin
flectati, pna ajung sa fie complet ntinsi.
Exercitiul 13 - n ortostatism, la perete, taloanele la 25-30 cm de acesta: se aplica
sacrul si lomba aplatizate pe perete; se apropie treptat calciele de perete, mentinnd
contactul lombei cu acesta.
Exercitiul 14 - Decubit dorsal: se executa bicicleta cu bazinul mult basculat.

n stadiul de remisiune completa, programul de kinetoterapie urmareste prevenirea

recidivelor, urmarind constientizarea pozitiei corecte a coloanei lombare si bazinului, ca si
nsusirea unor metode de "nzavorre" a coloanei lombare n timpul efortului fizic, n special
cu ridicare de greutati.
Musculatura flexoare - flexia
Tipuri de exercitii statice:
Exercitiul 1: suita de exercitii "cap pe trunchi" din decubit dorsal, cu sau fara genunchii
flectati: se ridica n asa fel capul, nct sa "priveasca" picioarele; musculatura abdominala se
contracta static pentru a fixa toracele, pentru ca acesta, la rndul lui, sa reprezinte punct fix
pentru scaleni si sternocleidomastoidieni- flexia capului se poate combina cu flexia unui sold,
pentru cresterea actiunii statice a abdominalilor.
Exercitiul 2: suita de exercitii "trunchi pe membre inferioare", coloana ramnnd
dreapta,rigida: din pozitia culcat sau seznd, cu membrele inferioare ntinse (sau flectate), se
ridica sau se coboara lent trunchiul mentinut drept.
Exercitiul 3: de fapt, o suita de exercitii care poarta denumirea de "membre inferioare pe
trunchi" si care se executa din decubit dorsal, din ortostatism, din atrnat, cu ambele membre

concomitent sau cu cte unul alternativ: se face flexia soldului cu genunchiul flectat (sau
ntins); daca flexia CF nu este completa,se realizeaza contractia statica a musculaturii
abdominale; daca este completa, seproduce o basculare posterioara a pelvisului, dreptii
abdominali scurtndu-se.
Exercitiul 4: din pozitia ventrala, n sprijin pe mini si vrful picioarelor, se executa flexia
bratelor: musculatura abdominala este obligata sa se contracte static anti-gravitatie, pentru a
preveni bascularea anterioara a bazinului.
Exercitiul 5: contractii puternice abdominale din diverse pozitii: decubit dorsal cu genunchii
flectati, din decubit ventral, din seznd sau din ortostatism.
Tipuri de exercitii dinamice:
Exercitiul 1: combinarea miscarilor de trunchi cu ale membrelor inferioare sau doar ale
unuia dintre ele: din decubit dorsal se combina flexia coloanei cu flectarea membrelor
inferioare, aducnd genunchiul la piept cu ajutorul bratelor.
Exercitiul 2: grup de exercitii "pelvis si coloana lombara pe trunchiul superior si membre
inferioare": din decubit dorsal cu genunchii flectati se basculeaza puternic bazinul spre spate,
delordoznd; musculatura abdominala lucreaza sincron cu extensorii soldului.
Exercitiul 3: suita de exercitii "membre inferioare pe pelvis, pelvis si coloana lombara pe
trunchiul superior": din decubit dorsal sau din atrnat se executa flexia CF, cu sau fara
flexia genunchiului, combinata cu flexia coloanei toraco-lombare.
Exercitiul 4: suita de exercitii "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare": se executa
din decubit dorsal, cu genunchii flectati si cu picioarele fixate.
Exercitiul 5: suita de exercitii "coloana pe pelvis" - respectiv flexia coloanei fara miscarea
pelvisului sau a membrelor inferioare, care se executa din decubit dorsal, gradul de flectare
fiind variabil: sa se observe ca ridicarea nu se face cu coloana dreapta, rigida, si ca nu este
vorba doar de flectarea coloanei cervicale.
Musculatura extensoare - extensia
Tipuri de exercitii statice:
Exercitiul 1: grup de exercitii tip "trunchi rigid pe membre inferioare": din pozitiile n
seznd, ortostatica sau ventrala cu sprijin pe bazin se executa coborri-ridicari de trunchi cu
coloana dreapta, rigida; miscarea se face din solduri (flexie-extensie), extensorii toracolombari n contractie statica luptnd contra gravitatiei, care tinde sa flecteze coloana.
Exercitiul 2: suita de exercitii de tip "atrnat la bara cu ndoirea bratelor", n timpul acestor
exercitii extensorii actioneaza static pentru a mentine pozitia dreapta a coloanei, lupnd
mpotriva gravitatiei.
Exercitiul 3: de fapt, grup de exercitii de "cadere n fata", respectiv din pozitie ortostatica se
duce piciorul drept nainte, corpul "caznd" n fata; se repeta apoi acelasi exercitiu cu
piciorul stng, musculatura erectoare se contracta pentru a lupta contra gravitatiei,
mentinnd spatele perfect drept.

Exercitiul 4: suita de exercitii tip "membre inferioare pe trunchi": din decubit ventral se
extinde cte un membru inferior aproximativ la 15 grade; extensorii toraco-lombari si flexorii
soldului opus actioneaza static pentru a bloca tendiinta de balansare posterioara a pelvisului
prin extensorii membrului inferior ridicat; daca extensia depaseste 15 grade, pelvisul se
nclina anterior datirita tensiunii exercitate de ligamentul iliofemural, iar extensorii toracolombari actioneaza dinamic, scurtndu-se.
Tipuri de exercitii dinamice:
Exercitiul 1: tip "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior si membre inferioare": din
decubit dorsal, cu genunchii flectati, pelvisul este basculat naite, cu lordozare lombara
accentuata - musculatura extensoare toraco-lombara actoineaza sinergic cu flexorii CF.
Exercitiul 2: grup de exercitii "membru inferior pe pelvis, pelvis si coloana lombara pe
trunchi superior": n decubit ventral se ridica (extinde) alternativ cte un membru inferior
peste 15 grade; ligamentul iliofemural blocheaza extensia CF peste 15 grade, asa ca pelvisul
va bascula anterior ct permit extensorii coloanei toraco-lombare si flexorii articulatiei coxofemurale a membrelor inferioare care sta pe sol.
Exercitiul 3: suita de exercitii tip " trunchi (coloana arcuita) pe membrele inferioare": se
executa din decubit dorsal, cu sau fara genunchii flectati, ridicnd de pe sol toracele cu
sprijin n umeri; sau, din sprijin cu minile pe bara, se arcuieste spatele, daca se flecteaza
genunchii si CF se reduce posibilitatea saltarii pelvisului si lombei, extensia producndu-se
mai ales n zona toracala.
Exercitiul 4: suita de exercitii "coloana pe pelvis, pelvis pe membrele inferioare", n care
erectorii toraco-lombari sunt activati concomitent cu extensorii soldului.
Exercitiul 5: tip de exercitii "coloana pe pelvis": din decubit ventral, se executa extensia
coloanei (activitate dinamica a erectorilor, n timp ce extensorii soldului lucreaza izometric,
fixnd pelvisul) cu bratele spre spate.
Exercitiul 6: suita de exercitii prin combinarea miscarii "membre inferioare pe pelvis" cu
"extensia coloanei" - si aici erectorii toraco-lombari actioneaza sinergic cu extensorii
soldului.
Flexia si extensia
Tip de exercitiu static: coloana ramne rigida, realiznd tipul "trunchi pe membrele
inferioare"; miscarea se executa din CF (flexie-extensie), este o combinare a exercitiului 2 de
la exercitii statice pentru flexie cu exercitiul 2 de la exercitii statice pentru extensie.
Tipuri de exercitii dinamice. Au mare importanta n programele de asuplizare a coloanel. Se
combina tipurile de exercitii aratate separat la flexia si extensia coloanei - vom completa cu
cteva miscari combinate ale trunchiului si membrelor, care solicita supletea coloanei.
Exercitiul 1: din patrupedie se ridica un genunchi spre abdomen, n timp ce coloana se
cifizeaza puternic, apoi respectivul membru inferior se extinde, lordoznd concomitent
coloana.

Exercitiul 2: tot din patrupedie, bascularea pelvisului nainte cu extensia capului realizeaza o
extensie a trunchiului, apoi bascularea napoi a pelvisului cu flexia capului face posibila
cifozarea toraco-lombara
Exercitiul 3: deseori retractura ischiogambierilor limiteaza flexia trunchiului: n aceste cazuri
se indica exercitii speciale de ntindere a ischiogambierilor, care se realizeaza prin miscari
succesive de flexie-extensie de trunchi, din pozitii speciale.
Flexorii laterali ai coloanei - Miscarea de lateroflexie
Tipuri de exercitii statice:
Exercitiul 1: suita de exercitii tip "trunchi rigid pe membre inferioare" prin aplecarea
laterala a trunchiului mentinut drept, cu abductia sau adductia soldului de sprijin, celalalt
membru inferior mobilizndu-se odata cu trunchiul. n timpul acestei lateroflexii,
musculatura opusa de pe partea superioara actioneaza prin contractie statica contra
gravitatiei, pentru ca sa mentina coloana dreapta, sa nu se curbeze pe partea care se apleaca.
Exercitiul 2: grup de exercitii tip "miscari laterale ale bratului si membrului pelvian, cu
cadere laterala a trunchiului", n care musculatura lateroflexoare de pe partea inferioara se
contracta pentru a mentine trunchiul drept, sa nu cedeze sub propria-i dreutate.
Exercitiul 3: prin fandari laterale, cu caderea corpului pe partea respectiva (minile n
solduri), se realizeaza contractia puternica a musculaturii lateroflexoare pe partea opusa.
Tipuri de exercitii dinamice:
Exercitiul 1: suita de exercitii tip "coloana pe pelvis", care necesita pozitii n care pelvisul sa
fie fixat; astfel, din pozitia calare pe o bancheta, se apleaca ntr-o parte si n alta trunchiul,
din ortostatism, cu un picior pe o banca joasa, se apleaca trunchiul spre o parte sau alta ,
bratul opus miscari este n abductie.
Exercitiul 2: grupaj de exercitii tip "coloana pe pelvis,pelvis pe membre inferioare", n care
lateroflexorii actioneaz concomitent cu abductorii-adductorii soldului, aceste exercitii se
executa din ortostatism, din decubit dorsal sau lateral.
Exercitiul 3: grupaj de exercitii tip " membre inferioare pe pelvis, pelvis si coloana lombara
pe trunchi superior", respectiv miscarea laterala n bloc a membrelor inferioare si bazinului;
poate fi facuta pasiv sau activ, din pozitie de decubit sau din atrnat (minile prind o bara a
spalierului) - si n acest tip de exercitii musculatura lateroflexoare actioneaza sincron cu
adductoriisi abductorii soldului.
Exercitiul 4: suita de exercitii tip "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior" combina
actiunea lateroflexoare a ridicatorilor soldului afectat cu aceea a abductorilor soldului opus,
realizndu-se din ortostatism, cu minile sprijinite pe o bara la naltimea umerilor, se ridica
un sold si se lateroflecteaza lomba, sau din pozitia n seznd.
Exercitiul 5: "miscare simultana a trunchiului si a unui membru inferior" se executa din
decubit dorsal.

Exercitiul 6: suita de exercitii din pozitia de cadere pe o parte, n care se coboara sau se ridica
pelvisul, se asociaza activitatea adductorilor soldului de deasupra si a abductorilor soldului de
dedesubt.
Rotatorii coloanei - Miscarea de rotatie
Tipuri de exercitii dinamice:
Exercitiul 1: suita de exercitii "coloana pe pelvis" care se realizeaza rotnd trunchiul din
posturi care blocheaza pelvisul: calare pe o banca, n patrupedie; pentru accentuarea rotarii,
se mobilizeaza membrele superioare, ca niste aripi; de asemenea, din decubit dorsal, ducnd
un brat peste corp, cu ridicarea umarului respectiv pelvisul pe sol.
Exercitiul 2: "membre inferioare, pelvis si coloana lombara pe trunchi superior": din decubit
dorsal, cu bratele n cruce si genunchii flectati, se executa miscari dintr-o parte ntr-alta,
antrennd si pelvisul.
Exercitiul 3: "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare": din ortostatism si decubit
dorsal (picioarele ndepartate) se executa rotatii ntr-o parte si ntr-alta.
Exercitiul 4: "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior si pe membre inferioare": din
pozitia n atrnat (pentru a bloca trunchiul superior), cu picioarele n sprijin pe sol sau pe
bara, se executa rotarile din pelvis si coloana lombara.
Exercitii combinate pentru rotatori, flexori si extensori
Toate aceste exercitii se bazeaza pe secventa "coloana pe pelvis, pelvis pe membre
inferioare".
Exercitiul 1: activarea flexorilor si rotatorilor coloanei cu rotatorii soldului din decubit
dorsal, cu picioarele desfacute: se ridica trunchiul cu rotarea ntr-o parte, bratul ncrucisnd
corpul spre partea de rotatie.
Exercitiul 2: activarea flexorilor si rotatorilor coloanei si soldurilor din culcat, cu genunchii
flectati si picioarele sub bara, minile la ceafa: se ridica trunchiul (fara flectarea coloanei
cervicale) si se roteaza.
Exercitiul 3: activarea extensorilor si rotatorilor coloanei, ca si a extensorilor soldului din
pozitia mahomedana, care previne rotatia pelvisului: se face extensia "vertebra dupa
vertebra", cu rotatia trunchiului.
Exercitiul 4: activarea extensorilor si rotatorilor coloanei si sodurilor din decubit ventral, cu
minile la ceafa: extensie cu rotarea trunchiului.
Exercitii de circumductie a coloanei
Se realizeaza pe secventa "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare".

Exercitiu: activarea circumductorilor coloanei cu flexorii si extensorii soldului din

pozitia "seznd calare pe o banca", cu minile n solduri, gambele fixnd bine banca:
se fac rotatii de trunchi.

Variante: aceeasi miscare din ortostatism, cu mainile pe solduri, sau: din atrnat cu
minile de doua inele si picioarele pe sol se executa rotatii ale ntregului corp.

Exercitii de facilitare
Pentru activarea musculaturii trunchiului se poate realiza n cadrul unor scheme de
facilitare, pornindu-se de la membrele superioare sau inferioare.
Scheme pentru trunchiul superior:
Se combina miscarile capului, gtului, trunchiului superior cu scheme Kabat asimetrice ale
extremitatilor superioare:
"Despicatul" ("choping"): o mna apuca antebratul opus, executndu-se o diagonala. Spre
exemplu "despicarea spre dreapta" combina D1E a membrului superior drept cu D2E a
membrului superior stng. Exercitiul este un lant kinetic nchis. Kinetoterapeutul face priza
pe frunte si pe palma dreapta. Odata cu "despicatul", pacientul roteaza si flecteaza capul si
umerii, miscarile fiind contrate de catre kinetoterapeut. Exercitiul activeaza oblicii
abdominali, amelioreaza mobilitatea trunchiului si, desigur, creste forta n membrele
superioare si gt.
"Ridicarea" ("lifting") - inversul "despicatului" - realizeaza extensia trunchiului cu rotatie.
Membrele superioare se prind ca n "despicat", dar urmeaza diagonalele Kabat pe flexie
(D1F si D2F) ale membrelor superioare. Concomitent, asistentul va contra miscarea
membrelor superioare si extensia capului (priza pe occiput). Exercitiul pune n tensiune
musculatura postero-superioara a trunchiului (extensorii si rotatorii). "Despicatul", ca si
"ridicarea" se executa din decubit dorsal, ct si din seznd.
Schemele "bilaterale" sunt executate cu membrele superioare. Spre deosebire de "despicat" si
"ridicare", membrele nu sunt prinse ntre ele.exista 4 tipuri de astfel de scheme:

Simetrice, care combina aceeasi diagonala n aceeasi directie pentru ambele

membre superioare. Aceasta schema faciliteaza flexia trunchiului (SB D2E) sau
extensia trunchiului (SB D2F).

Asimetrice, care combina diagonalele n acelasi sens, spre exemplu: D1F pentru
membrul superior drept+D2F pentru membrul superior stng sau D1E cu D2E.
Schemele asimetrice promoveaza flexia si extensia trunchiului, dar si rotatia.

Reciproce, n care un membru superior executa o diagonala, spre exemplu: D2F, iar
celalalt, o alta diagonala D2E. Sunt activati n mod deosebit rotatorii trunchiului.

ncrucisate, n care se executa aceleasi diagonale, dar n directii opuse, de exemplu:

D2F cu D2E. Acestea maresc stabilitatea trunchiului, dat fiind ca antreneaza miscarile
opuse ale membrelor superioare (flexie-extensie si abductie-adductie).
Scheme pentru trunchiul inferior:

Schemele "bilaterale" sunt executate pe membrele inferioare dupa aceleasi tipare ca si pentru
membrele superioare. Diferenta consta n faptul ca, daca pentru membrele superioare
diagonalele pe flexie ntareau extensorii trunchiului, iar diagonalele pe extensie tonificau

flexorii trunchiului, n cazul schemelor pe membrele inferioare diagonala pe flexie a soldului

tonifica flexorii trunchiului, iar diagonala pe extensie tonifica extensorii trunchiului.
"Flexia trunchiului inferior" (FTI) combina schemele flexoare asimetrice bilateral. Spre
exemplu, flexia trunchiului inferior spre dreapta combina D2F membru inferior drept cu D1F
membru inferior stng.
"Extensia trunchiului inferior" (ETI) combina, spre exemplu, extensia trunchiului inferior
spre dreapta cu D1E membrului inferior drept si D2E membru inferior stng.
si n FTI, si n ETI membrele inferioare sunt n contact unele cu altele, genunchii putnd fi
extinsi sau flectati.
O formula mai avansata este combinarea genunchiului extins cu sodul flectat si a
genunchiului flectat cu soldul extins.
Rezistentele opuse de catre kinetoterapeut trebuie sa se faca prin prize, care sa creeze un brat
de prghie lung.
"Rotatia trunchiului inferior" combina scheme bilaterale asimetrice flexoare si extensoare.
De fapt, rotatia intra ca o componenta n toate schemele, caci are un rol important, scaznd
tonusul n hipertonia musculaturii posterioare. Schemele trunchiului inferior tonifica
musculatura abdominala inferioara, erectorii si rotatorii trunchiului inferior, ca si
musculatura membrelor inferioare.
Scopurile exercitiilor de facilitare prin schemele trunchiului superior sau inferior:

Cresterea activitatilor functionale: antrenarea schemelor trunchiului superior sau/si

inferior ajuta la mobilizarea trunchiului (rostogolire) la hemiplegici.

Promovarea mobilitatii, limitata de durere: membrul afectat este mobilizat

concomitent cu cel sanatos n cadrul schemelor bilaterale.

Cresterea fortei musculaturii trunchiului: mibilizarile membrelor superioare si

inferioare cu rezistenta cresc fluxul de activare a musculaturii slabe a trunchiului.

Cresterea fortei musculaturii extremitatilor: fluxul de activare se face de la trunchi si

membrul sanatos spre cel cu musculatura slaba.

Promovarea unui echilibru n tonusul muscular al trunchiului: se poate ntari

tonusul antagonistului n cazul unui dezechilibru ntre el si agonist.

CAPITOLUL III
ORGANIZAREA SI METODOLOGIA CERCETRII
3.1. PREZENTAREA LOTULUI DE SUBIECTI
Cercetarea pe care am efectuat-o a cuprins un lot de 16 pacienti diagnosticati cu
discopatie lombara, cu vrstele cuprinse ntre 25-60 de ani. Studiul s-a realizat la Centrul de
Recuperare Neuromotorie Sf. Maria, Dgaspc, Craiova, n perioada decembrie 2007 - mai
2008 si am urmarit timp de 6 luniefectele terapiei aplicate.

Evaluarea complexa a avut loc la nceperea tratamentului recuperator, la sfrsitul

terapiei fizical-kinetice (n medie cca 4 saptamni, 1 luna) si la un interval de 6 luni
postrecuperare pentru fiecare caz n parte.
Am urmarit efctele terapeutice determinate de programul de masaj, kinetoterapie,
hidrokinetoterapie pentru cei 16 pacienti.
Selectia cazurilor
Au fost inclusi n studiu pacientii diagnosticati cu discopatie lombara, clinic si
imagistic; pacienti la care au fost disponibile si s-au putut obtine n momentul studiului date
clinico-functionale complete conform obiectivelor de studiu; pacienti care au urmat
programul complex de evaluare si recuperare pe o perioada 6 luni;
Repartitia pe sex, grupe de vrsta si mediu de provenienta a pacientilor luati n studiu
este cuprins n tabelele urmatoare.
Tabel - Repartitia cazurilor n functie de sex.
Nr. cazuri
Barbati

Femei

Total

16

Tabel - Mediul de provenienta.

Mediu urban

Mediu rural

Barbati

Femei

Total

12

Repartitia pacientilor in functie de mediul de provenienta denota, n cazul cercetarii

noastre, o incidenta mai mare n mediul urban si la femei a discopatiei lombare.
Tabelul 3.2. - grupe de vrsta.

Barbati
Femei
Total

Initial, am facut o evaluare completa (etiopatogenica, clinca, paraclinica si

functionala) a pacientilor luati n studiu, cu ajutorul echipei de recuperare multidisciplinara.
In cadrul evaluarii clinice am apreciat starea fizica generala (pe aparate si sisteme,
mai ales functia cardiovasculara - tensiunea arteriala, frecventa cardiaca, pulsul periferic,
starea vaselor periferice, respiratorie, digestiva, neurologica).
3.2. STABILIREA PARAMETRILOR sI METODELE DE CERCETARE UTILIZATE
PARAMETRII sI METODELE DE CERCETARE UTILIZATE
Date fiind obiectivele cercetarii (rolul kinetoterapeutului n activitatea de evaluare
corecta si completa etiopatogenica, clinica si functionala a pacientului cu HDL reeducarea
functionala a trunchiului, coloanei si a membrului inferior la bolnavul cu discopatie
lombara/hernie de disc n vederea ameliorarii clinico-functionale prin combaterea atrofiilor
musculare si ameliorarea amplitudinii de miscare la nivelul trunchiului,
precizarea exercitiilor optime din cadrul programului kinetic aplicat n conformitate cu
statusul functional al pacientului, stabilirea duratei optime si ritmului sedintelor kinetice) am
stabilit ca variabile de cercetat n cadrul studiului urmatorii parametrii:
Pentru parametrul durere am folosit scala vizual analoga (VAS) prin intermediul careia,
fiecare pacient s-a autoevaluat din punct de vedere al intensitatii durerii cu o cifra de la 0 la
10 (0 = durere absenta, 10 = durere maxima).
Pentru aprecierea efectului antalgic al terapiei am folosit Scala vizual analoaga a
rezultatului terapeutic VAS

Indexul pentru disabilitatea cronica Waddell si Main pentru pacientii cu lombalgie - Chronic
Disability Index of Waddell and Main for Patients with Low Back Pain
Chestionarul Roland - Morris de evaluare a dizabilitatii datorate durerii lombare - Low Back
Pain Disability Questionnaire of Roland and Morris.
METODELE DE CERCETARE UTILIZATE
Metodele de cercetare pe care a fost realizat prezentul studiu au fost:
1. metoda studiului bibliografic - reprezentat din parcurgerea referintelor bibliografice
(reviste, carti, tratate) existente n biblioteca facultatii, a Universitatii, biblioteca UMF Craiova, date informationale computerizate;
2. metoda observarii si nregistrarii datelor - care a constat din masurarea
parametrilor stabiliti, obtinuti n cadrul evaluarii complete a pacientilor, conform unei
metodologii cunoscute, care au respectat normele internationale, aplicate si la noi n tara;
datele au fost nregistrate pe o perioada de 6 luni pentru fiecare caz n parte, evaluarea avnd
loc la intrarea n studiu - momentul I, la terminarea programului recuperator fizical-kinetic momentul II, la 6 luni - momentul III.
3. metoda prelucrarii statistico-matematice a datelor obtinute - care a constat din:
prelucrarea rezultatelor obtinute, a valorilor matematice, a parametrilor fiziologici masurati,

conform metodelor de calcul, determinarea scorurilor scalelor utilizate, interpretarea tuturor

rezultatelor pe baza normelor standard existente;
S-au folosit metode statistice descriptive pentru culegerea, clasificarea si descrierea
datelor si metode statistice analitice (inductive) n scopul analizei critice a datelor prin diverse
prelucrari.
Descriptiv s-a realizat estimarea parametrilor cercetati prin calcularea:
- medianei (valoare mediana) - valoarea care mparte seria caracteristicilor (variantelor) n
doua parti egale - cu percentili 25-75% (valorile ntre care sunt cuprinse cele 50% caracteristici din mijlocul seriei).
- mediei (valoare medie) - suma raportata la valorile distributiei, utila la comparatia statistica.
- CI ("confidence interval", interval de siguranta, prag de semnificatie) - indica probabilitatea
ca unitatea statistica cercetata, luata la ntmplare dintr-o populatie cu media Ma si deviatia
standard , sa prezinte valoarea unei caracteristici cuprinsa ntre anumite limite (95% = Ma
1,96 ).
n scop analitic s-au apreciat:
- procente, probabilitati n producerea unui fenomen - raportul dintre numarul cazurilor
favorabile fenomenului si totalul cazurilor posibile (exprimate n procente x% sau 0,x);
4. metoda grafica - reprezentarea grafica a variatiilor parametrilor urmariti si a
indicilor masurati pe baza acestora; cu ajutorul acestei reprezentari grafice se obtine o mai
buna vizualizare a efectelor experimentului precum si o apreciere de ansamblu a rezultatelor
cercetarii;
5. metoda de evaluare - pentru pacentii luati n studiu (studiile descriptive), folosind
scale standardizate nominale (clasificarea simpla n diferitele categorii, fara existenta unor
relatii speciale ntre acestea) si scale ordinare (care masoara amplitudinea unei proprietati
folosind o clasificare, predeterminata a unor raspunsuri posibil a fi obtinute) descrise n
continuare asa cum au fost utilizate la pacientii cercetati:

Scala vizual analoaga a durerii VAS

Este in mod uzual o linie de 10 cm pe care pacientul noteaza de la 0 la 10 gradul si

intensitatea durerii.

cea mai mare durere posibila

fara durere
VAS pentru severitatea durerii

Scala vizual analoaga a rezultatului terapeutic VAS

VAS pentru efectul tratamentului

Nici o ameliorare a durerii

Disparitia completa a durerii

Indexul pentru disabilitatea cronica Wanddell si Main pentru pacientii cu lombalgie

- Chronic Disability Index of Waddell and Main for Patients with Low Back Pain
Waddell si Main folosesc o scala simpla de evaluarea pacientilor cu durere joasa de spate,
durere lombara. Autorii sunt de la Western Infirmary, Glasgow Scotland.
Intrebari:
1.
Este necesar ajutor sau evita ridicarile de obiecte grele (o valiza grea,
un copil de 3-4 ani)
2.
Statul pe scaun in general se limiteaza la mai putin de o jumatate de ora
3.
4.
5.
6.

Transportul cu masina sau autobuzul in general se limiteaza la mai

putin de o jumatate de ora.
Mentinerea unei pozitii nemiscat in general se limiteaza la mai putin de
o jumatate de ora
Mersul in general se limiteaza la mai putin de o jumatate de ora

7.

Somnul tulburat in mod regulat de durerile de spate (ex. de 2 ori pe

saptamana)
Absente regulate sau limitarea activitatilor sociale (nu sporturi)

8.

Diminuarea frecventei activitatii sexuale

9.

Este necesar ajutor in mod regulat cu incaltamintea (legarea sireturilor,

punerea ciorapilor etc.)
RASPUNS
PUNCTE

DA
1
NU
0
SCOR TOTAL = SUMA (punctelor obtinute raspuns la cele 9 intrebari)
Interpretare:
. scor minim: 0
. scor maxim: 9
. cu cat este mai mare numarul itemi cu atat este mai mare nivelul de disabilitate.

Chestionarul Roland - Morris de evaluare a dizabilitatii datorate durerii lombare

- Low Back Pain Disability Questionnaire of Roland and Morris

Roland si Morris au realizat un chestionar pentru evaluarea pacientilor cu durere joasa de

spate, aceasta putand sa fie folosita pentru a determina nivelul de disabilitate al pacientului si
poate sa ajute la masurarea rezultatelor dupa interventia terapeutica. Autorii sunt de la St.
Thomas' Hospital din Londra.
NOTA: Chestionarul se asociaza deobicei cu scala analoga a durerii VAS.
ntrebari privind perceptia actuala a pacientului:
1.

St

2.

Im

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

St

11.

12.

Im

13.

Sp

14.

Im

15.

16.

Im

17.

18.

19.

20.

St

21.

22.

23.

24.

St

RASPUNS
DA
NU

PUNCTE
1
0

Scor total = SUMA (puncte pentru toate cele 24 situatii)

Interpretare:
. scor minim: 0

. scor maxim: 24
. Cu cat este mai mare scorul cu atat este mai severa disabilitatea asociata cu durerea de
spate. Un scor de 0 indica faptul ca nu exista disabilitate iar un scor de 24 indica faptul ca
exista disabilitate.
. Un scor >sau= 14 indica un pacient sever afectat.
3.3. METODELE CONCRETE DE LUCRU - ALCATUIREA SI MODUL DE APLICARE AL
PROGRAMULUI TERAPEUTIC COMPLEX
Durerea lombara inferioara (low back pain) de cauza mecanica, este generata de
suferinta att a tesuturilor moi lombare, ct si a structurilor vertebrale (disc, ligamente
intracanaliculare, articulatii vertebrale posterioare, pediculi vertebrali) afectate printr-un
proces degenerativ.
Sub raport clinic, includem: durerea lombosacrata izolata, durerea lombosacrata cu
algii referite pe membrul inferior, ct si durerea lombosacrata cu algie iradiata, radiculara.
Kinetoterapia si masajul sunt orientate att ca obiectiv, ct si ca mijloace tehnice de
terapie recuperare n functie de starea clinica a pacientului.
Diferentiem astfel 4 perioade ale durerilor din HDL:
c Perioada acuta, se caracterizeaza prin dureri intense lombosacrate, cu sau fara
iradiere; bolnavul nu si poate calma durerile nici n decubit, prezinta contractura lombara,
cu sau fara blocada.
c Perioada subacuta, n care durerile din decubit au disparut, bolnavul se poate misca
n pat fara dureri, se poate deplasa prin camera, poate sa stea pe un scaun un timp mai mult
sau mai putin limitat, durerea fiind suportabila daca nu si mobilizeaza coloana.
c Perioada cronica permite pacientului sa-si mobilizeze coloana, durerile fiind
moderate, astfel nct nu l mai forteaza sa adopte autoblocarea lombara; n ortostatism ti
mers durerile pot aparea dupa o perioada mai lunga de timp; pot persista contracturi
paravertebrale.
c Perioada de remisiune completa, ntre perioadele de boala evidentiate clinic,
considernd cauza lombosacralgiei mecanice ca nevindecabila, potential putndu-se deci
repeta oricnd puseul dureros.
Kinetoterapia aplicata n perioada acuta.
Obiectivele acestei perioade sunt urmatoarele: reechilibrarea SNV, relaxarea generala,
scaderea iritatiei radiculare sau a nervului sinuvertebral, relaxarea musculaturii lombare
dureroase.
Reechilibrarea SNV este necesara n majoritatea pacientilor, ei prezentnd o
hipersimpaticotonie care se rasfrnge asupra ritmului cardiac si a tensiunii arteriale
(tahicardie, TA crescuta). Se urmareste cresterea tonusului vagal.
n afara de medicatia corespunzatoare, se indica:

A Postura de decubit ventral, cu o perna relativ mai dura sub abdomen (care comprima plexul
celiac) si destul de mare, care sa cifozeze lomba; daca postura aceasta nu este suportata, se va
ncerca decubitul lateral "n cocos de pusca", presnd cu minile perna asezata pe epigastru.
A Patul nclinat n usor Tredelenburg (pentru excitarea sinusului carotidian).
A "Mngierea" blnda a musculaturii paravertebrale.
A Caldura neutra n zona lombara.
Relaxarea generala este indicata pentru scaderea starii de tensiune psihica
determinata de durere si care, prin ea nsasi, scade pragul la durere, ca si pentru
decontracturarea generala, inclusiv a musculaturii paravertebrale.
Se utilizeaza metoda de relaxare Jacobson sau mai simplu exercitii de respiratie profunda, cu
expiratie prelungita si mai zgomotoasa. Pacientul se concentreaza numai asupra miscarilor
respiratorii.
Scaderea iritatiei radiculare cnd exista un proces patologic la nivel intracanalicular,
prin:
Adoptarea unor posturi antalgice:

Decubit dorsal, cu capul si umerii ridicati pe o perna, ganunchii flectati cu un sul sub
ei, picioarele sprijinindu-se pe talpi.
Decubit lateral "n cocos de pusca".

Decubit dorsal, cu soldurile si genunchii flectati la 90 grade, gambele sprijinindu-se

pe un scaunel sau o cutie.

Oricare alta postura, orict ar parea de bizara, n care pacientul simte o neta
ameliorare a fenomenelor algice.

Tractiuni vertebrale continue la pat, cu cadru special sau improviznd tractiunea pe bazin
cu o centura lata, de la care cablul este tractionat prin scripete. Contrarezistenta este data de
corpul pacientului, patul fiind n Trendelenburg; este de preferat ca CF si genunchii sa fie n
unghi drept si gambele n sprijin pe un scaunel.
Imobilizare n "aparat gipsat Williams", care realizeaza o postura asemanatoare celei
descrise mai sus.
Relaxarea contracturii musculaturii lombare, care declanseaza prin ea nsasi durerea,
realiznd cercul vicios: contractie musculara voluntara de aparare tulburari circulatorii
musculare locale acumulare de metaboliti acizi durere contractura involuntara
tulburari circulatorii musculare acumulare de metaboliti acizi durere.
Metodologia cea mai buna pentru obtinerea relaxarii musculare lombare inferioare, cu
reducerea concomitenta a lombosacralgiei, este aplicarea exercitiului de facilitare "tinerelaxeaza"("hold-relax") modificat. Rezistenta care se aplica va fi moderata spre minima.

Contractia este urmata de relaxarea muschilor activati. Abordarea grupelor musculare se

va face de la distanta spre zona afectata, adica de la "abord indirect spre abord direct". Se
utilizeaza pozitiile finale ale diagonalelor Kabat pentru membre n scopul influentarii
musculaturii trunchiului. Diagonalele membrelor superioare vor influenta musculatura
abdominala superioara si cea extensoare superioara a trunchiului. Diagonalele membrelor
inferioare vor influenta musculatura inferioara abdominala si pe cea a trunchiului. Aceste
exercitii se pot considera ca exercitii disto-proximale.
Sa presupunem ca pacientul are o contractura dureroasa lombara stnga:
Se ncepe cu membrele de pe partea dreapta, determinnd astfel o avtivitate musculara pe
hemitrunchiul drept. Din decubit dorsal:
A Schema D2E: membru superior drept (diagonala a doua de extensie a membrului superior
drept) cu cotul ntins: contrarezistenta kinetoterapeutului pentru izometrie se aplica la pozitia
finala (musculatura scurtata) priza n palma, priza pe brat. Aceata schema activeaza
musculatura abdominala superioara dreapta.
A Schema D2F: membru superior drept (cea de-a doua diagonala de flexie a membrului
superior drept) cu cotul ntins: pentru izometrie, contrarezistenta kinetoterapeutului se aplica
tot la sfrsitul miscarii diagonalei - priza pe brat si pe fata externa a minii, contrnd
continuarea miscarii diagonalei. Aceasta schema activeaza musculatura extensoare a
trunhiului superior pe dreapta.
A Schema D1F: membru inferior drept (prima diagonala de flexie a membrului inferior
drept) cu genunchiul flectat la 90 grade: kinetoterapeutul aplica prize pe treimea inferioara a
coapsei si pe fata dorsala a piciorului, contrarezistenta facndu-se n momentul final de
scurtare a diagonalei. Aceasta schema activeaza musculatura abdominala dreapta inferioara.
A Schema D1E: membrul superior drept cu cotul ntins: prize pe partea posterolaterala a
bratului si pe fata volara a minii si articulatiei pumnului, contrarezistenta aplicndu-se n
faza de scurtare a diagonalei. Aceasta schema activeaza musculatura flexorilor laterali drepti
ai trunchiului.
A Schema D1E: membrul inferior drept cu genunchiul extins: priza sub treimea inferioara a
coapsei si sub genunchi, priza pe planta n jumatatea anterioara; contrarezistenta, la pozitia
finala. Schema activeaza extensorii lombari drepti.
Se va trece apoi, n aceeasi ordine, la schemele diagonalelor executate cu membrele de
pe partea afectata. Daca una dintre scheme provoaca dureri, se renunta la ea 1-2 zile.
Kinetoterapia aplicata n perioada subacuta.
A. Relaxarea musculaturii contracturate pentru a permite mobilizarea libera a trunchiului,
care implica: continuarea, cu rezistenta mai crescuta, a izimetriei n cadrul metodei "holdrelax" prin schemele de mai sus;trecerea la executarea exercitiilor pe ntregul parcurs al
diagonalei Kabat (contractie izotona), kinetoterapeutul realiznd o contrarezistenta usoara pe
ntreaga diagonala.
B. Asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a coloanei lombare,
basculari de bazin, ntinderea musculaturii paravertebrale si psoasiliacul (care este si un
extensor al coloanei lombare).

Faza I a programului Williams cuprinde urmatoarele exercitii:

Exercitiul 1- decubit dorsal: se flecteaza si se extind genunchii.
Exercitiul 2- decubit dorsal: se trage cu minile un genunchila piept, ncercnd atingerea lui
cu fruntea; se procedeaza apoi la fel cu celalalt genunchi.
Exercitiul 3- ca la exercitiul 2, dar concomitent cu ambii genunchi.
Exercitiul 4- decubit dorsal, cu minile sub cap: se trage un genunchi la piept ct mai mult,
apoi celalalt, apoi ambii concomitent.
Exercitiul 5 - decubit dorsal, cu bratele ridicate pe lnga cap n sus, genunchii flectati la 90
grade, talpile pe pat: se mpinge lomba spre pat, se contracta abdominali, se salta usor sacrul
de pe pat; se revine, apoi se repeta.
Exercitiul 6- n seznd pe un scaun, cu genunchii mult ndepartati: se apleaca cu minile
nainte, astfel nct sa atinga solul de sub scaun; se mentine aceasta aplecare 4-5 secunde, se
revine, apoi se repeta.
Fiecare exercitiu al fazei I se executa de 3-5 ori, programul repetndu-se de 2-3 ori pe zi.
Dupa circa doua saptamni, n partea a doua a stadiului subacut, exercitiile devin mai
complexe, adaugndu-se cele din faza a-II-a a programului Williams:
Exercitiul 7- decubit dorsal, cu genunchii flectati, talpile pe pat: se apleaca ambii genunchi
spre dreapta, apoi spre stnga, pna ating patul.
Exercitiul 8- decubit dorsal: calciul drept se aseaza pe genunchiul stng; se executa o
abductie ct mai interna a soldului drept, pna se atinge cu genunchiul drept patul, apoi se
inverseaza.
Exercitiul 9- decubit dorsal: se ridica alternativ cte un membru inferior ct mai sus, cu
genunchiul perfect ntins.
Exercitiul 10- n ortostatism: genuflexii cu minile n sprijin pe spatarul scaunului, spatele
perfect drept, calciele ramnnd pe sol.
Exercitiul 11- pozitia de "cavaler servant", corpul aplecat pe coapsa ridicata la 90 grade,
sprijin si pe sol cu minile: se ntinde genunchiul de sprijin, executnd si o balansare care
trebuie sa ntinda psoasiliacul.
1.

n aceasta perioada se fac si exercitii din atrnat:

a) Cu spatele la spalier, minile deasupra capului prind bara cu palmele nainte:

Ridicarea genunchilor la piept;

Rotare stnga-dreapta a genunchilor flectati;

Basculare stnga-dreapta a membrelor inferioare ntinse (ca un pendul);


Semisuspendare, sprijin si pe picioare la sol (CF ti G la 90 grade): se face
bascularea nainte-napoi si lateral a bazinului.
b) Cu fata la spalier, minile prin bara cu palmele spre zid:

Redresarea bazinului;

Pendularea bazinului si a membrelor inferioare spre stnga-dreapta;

Cu picioarele pe o bara, se executa cifozari lombare.

Kinetoterapia aplicata n perioada cronica

Doua obiective principale: continuarea asuplizarii lombare si tonifierea musculaturii slabe.

A. Asuplizarea lombara se realizeaza prin urmarirea obtinerii acelorasi efecte ca la perioada
subacuta:
1. Bascularea pelvisului - pe care se pune accentul - prin executarea exercitiilor din cea de-a
III-a faza a programului Williams:
Exercitiul 1 - decubit dorsal, cu genunchii flectati: se mpinge lomba spre pat, se basculeaza
n sus sacrul (lomba ramne mereu n contact cu patul), se contracta peretele abdominal.
Treptat se executa aceleasi miscari lombare si ale bazinului, dar cu genunchii tot mai putin
flectati, pna ajung sa fie complet ntinsi.
Exercitiul 2 - n ortostatism, la perete, taloanele la 25-30 cm acesta: se aplica sacrul si lomba
(aplatizate) pe perete; se apropie treptat calciele de perete, mentinnd contactul lombei cu
acesta.
Exercitiul 3 - decubit dorsal: se executa bicicleta, cu pelvisul mult basculat nainte.
2.
ntinderea flexorilor soldului - care sunt muschi ce lordozeaza coloana lombara
si ca retractura lor limiteaza mobilitatea lombara -conform schemelor Kabat:
Schema D1F: membre inferioare n "pozitie alungita", adica de pornire a diagonalei,
genunchiul flectat usor la marginea mesei, gamba fiind sub nivelul acesteia: priza pe fata
dorsala a piciorului, priza peste genunchi; se realizeaza o contrarezistenta de izometrie, apoi o
relexare n cadrul tehnicii "tine .relaxeaza" ("hold-relax").
Decubit lateral pe partea opusa soldului de lucrat: soldul si genunchiul homolateral sunt
puternic flectate (ceea ce basculeaza nainte pelvisul); soldul de deasupra, hiperextins: priza
pe sub genunchi (care-si sustine n aer membrul inferior respectiv), priza pe sold;
contrarezistenta la tendiinta de flexie CF a pacientului; contractie izometrica, apoi relaxare.
Schema D2F: membre inferioare n "pozitie alungita" (pornire), genunchiul ntins;
contrarezistenta prin priza pe fata antero-laterala a coapsei si priza pe fata dorsala a
antepiciorului. Schema realizeaza ntinderea tensorului fasciei lata prin tehnica "hold-relax".

3.
ntinderea extensorilor lombari, care se realizeaza mai bine executnd "holdrelax"-ul pe antagonisti (musculatura flexoare)dect pe agonisti (musculatura
paravertebrala):
Decubit dorsal, CF si genunchi la 90 grade: priza peste genunchi, priza sub taloane; pacientul
trage genunchii spre piept, miscare contrata de asistent; n acelasi timp se opune ncercarii de
rotatie (asistentul ncearca sa miste gambele, ca pe niste leviere, ntr-o parte si alta). Izometria
astfel realizata (pe flexie si rotatie de sold) tonifica flexorii, dar n special relaxeaza extensorii
trunchiului.
Din seznd, cu membrele inferioare ntinse, se executa miscarea de "despicare": mna
dreapta a pacientului prinde treimea inferioara a propriului antebrat opus; cuplul celor doua
membre superioare astfel realizat se plaseaza spre lateral, nspre coapsa stnga; concomitent
capul se flecteaza; asistentul contreaza prin priza pe frunte flexia capului si prin priza pe
mna stnga ncercarea de ridicare a "securii" se executa tehnica "hold-relax".
B. Tonifierea musculaturii trunchiului, respectiv a musculaturii abdominale si extensoare
lombare. Scopul este ca trunchiul inferior n ortostatism sa realizeze, n primul rnd,
mentinerea unei pozitii neutre a pelvisului si, n al doilea rnd, sa creeze o presiune
abdominala de preluare a unei parti din presiunea transmisa discurilor.
Am vazut ca obtinerea unei pozitii neutre (intermediare,delordozate) a lombei tine de
ntinderea musculaturii extensoare lombare (extensorii paravertebrali si psoasiliacul), dar si
de tonifierea abdominalilor (care trag n sus de pube) si a fesierilor mari (care trag n jos pe
fata posterioara a bazinului) - deci muschii care vor realiza bascularea bazinului cu
delordozare.
Exercitiul 1 - n decubit dorsal, cu genunchii flectati la 90 grade si lipiti unul de altul, talpile
pe pat: se ncearca ridicarea lor spre tavan, dar asistentul contreaza - tot timpul exercitiului
lomba trebuie sa fie n contact cu patul. Exte exercitiul care determina cea mai buna
ontractie (musculatura lombara si cea abdominala).
Pe masura ce forta si flexibilitatea trunchiului inferior se amelioreaza, exercitiul de mai sus
se va executa cu genunchii ct mai ntinsi, dar avnd grija ca delordozarea sa fie pastrata.
Exercitiul 2 - decubit dorsal, cu genunchii la 90 grade, talpile pe pat: se ridica capul-umeriitrunchiul (bratele ntinse), pna cnd palmele ajung deasupra genunchilor la circa 10 cm; se
revina, apoi se repeta. Exercitiul tonifica dreptii abdominali.
n continuare, ridicarea tunchiului se face ducnd minile prin lateral de genunchi (stnga,
apoi dreapta). Exercitiul tonifica muschii oblici abdominali.
Exercitiul 3 - pozitie patrupeda, pentru corijarea lordozei: se suge puternic peretele
abdominal; se mentine 5-6 secunde; se repeta. Exercitiul tonifica transversul abdominal.
Exercitiul 4 - este cel mai complex, determinnd concomitent cea mai buna contractie
musculara a tuturor muschilor interesati. Se desfasoara n 4 timpi, din decibit dorsal, cu
genunchii la 90 grade si talpile pe pat:

Se duce lomba n jos, presnd planul patului: asistentul controloaza, cu mna sub
lomba, executia corecta;

Se basculeaza sacrul si coccisul n sus, lomba ramnnd nsa presata pe pat: se

contracta izometric fesierii mari;
Se ridica capul-trunchiul cu bratele ninte spre coapse;
n mini un cordon elastic relativ dur, de care se trage nspre lateral (minile cu
palmele n sus)

Se mentine asa 5-6 secunde, apoi se revine.

Exercitiul 5 - decubit dorsal, cu genunchii flectati la 90 grade: pacientul duce ambii genunchi
uniti spre planul patului; la excursia maxima a miscarii se executa izometria (asistentul se
opune miscarii).
Exercitiul 6 - decubit dorsal, cu membrele inferioare ntinse (dar se mentine delordozarea):
kinetoterapeutul, cu antebratul sub treimea distala a coapselor, ncearca sa le ridice, dar
pacientul se opune; concomitent, cu cealalta mna, apuca picioarele si le trage spre el, dar
pacientul se opune.
Exercitiul 7 - decubit dorsal, cu soldurile si genunchii la 90 grade: pacientul si trage la piept
genunchii, dar asistentul se opune; concomitent, acesta cauta sa roteasca gambele ca pe niste
leviere, dar pacientul se opune.
Exercitiile 5,6,7 tonifica si musculatura rotatorie a trunchiului inferior.
Exercitiul 8 - n decubit lateral, cu coapsele usor flectate: kinetoterapeutul face priza pe fata
anterioara a umarului, tragnd napoi de el, iar cu cealalta mna, concomitent aplica o priza
ae pelvisul superior, fata posterioara mpingnd nainte; pacientul se opune acestor forte;
mediat fara pauza, kinetoterapeutul inverseaza prizele (umar-posterior si pelvis-anterior) si
apoi pacientul se realxeaza. Decubit lateral este pozitia din care se poate activa musculatura
abdominala izolat, fara sa intre n joc si flexorii soldului.
Kinetoterapia aplicata n perioada de remisiune completa
Dupa trecerea completa a tuturor suferintelor lombo-sacrate, kinetoterapia trebuie sa lase
locul programului de kinetoprofilaxie secundara, de prevenire recidivelor. Acest program
poarta numele de "scoala spatelui" ("school back"), si a fost introdus pentru prima oara de
suedeza Marianne Zachrisson.
Kinetoprofilaxia lombosacralgiei se bazeaza pe trei obiective:
A. Constientizarea pozitiei (corecte) a coloanei lombare si bazinului prin realizarea n
permanenta a tinitei corijate, neutre, a coloanei lombare, indeferent de pozitia corpuluisau de
activitatile desfasurate.
Adoptarea unor posturi corectoare:

n decubit dorsal, cu genunchii flectati si umerii usor ridicati;

n decubit lateral, cu coapsele si genunchii flectati;

In ortostatism, cu : pantofii fara tocuri; un picior pe scaunel; scurtarea distantei

pube-apendice xifoid; presarea lombei pe un zid; urmarirea din profil, n fata oglinzii,
a retragerii peretelui abdominal si delordozarii lombei;

n seznd, cu linia genunchilor deasupra liniei soldurilor cu 8-10 cm; picior peste
picior; lipirea spatelui de spatar (nu se sta pe marginea scaunului); tragerea nspre
volan a scaunului soferului;

Exercitii de delordozare prin bascularea bazinului:

n decubit dorsal, cu genunchii flectati, apoi treptat cu genunchii ntinsi;

n ortostatism la perete, cu calciele la 25-30 cm distanta de zid, apoi apropiindu-le

treptat;

n ortostatism: o mna cu palma n sus, la nivelul pubelui; a doua cu palma n jos, la

nivelul xifoidului - se exerseaza scurtarea si marirea distantei dintre cele doua mini;

Din seznd cu sprijin pe mini la spate: se executa lordozari si delordozari;

Din pozitia patrupeda se executa lordozari si delordozari.

Exercitii uzuale cu delordozare:

Aplecarea trunchiului pe un genunchi care se flecteaza, celalalt membru inferior

ramnnd ntins ndepartat - corpul ia spect de "cumpana"; n acest fel se pot lua
obiecte usoare de pe podea;

Genuflexiune cu flexie si din solduri penreu a ridica cu ambele mini o greutate,

purtndu-se apoi o greutate la nivelul bazinului, cu bratele ntinse (nu la nivelul
pieptului);

Aplecare n fata, nu din coloana; ci prin flectarea soldurilor, coloana lombara n

pozitie neutra.

B. "nzavorrea" coloanei lombare, avnd ca scopuri blocarea n timpul efortului a

segmentului afectat, nvatarea mentinerii pozitiei neutre si nvatarea mobilizarii cu totul
independente a membrelor fata de trunchi. Tehnica "nzavorrii" parcuge patru stadii:
A Stadiul I: "nzavorrea" rahisului lombar n pozitie neutra concomitent cu imobilizarea
membrelor. Concret , se adopta pozitii imobile din ortostatism, seznd si decubit, respirnd
lent si profund, urmarind alungirea corpului-gtului n ax, fara mobilizarea membrelor si
rahisului. Imobilitate "de bloc" a ntregului corp trebuie constientizata.
A Stadiul II : mentinnd n continuare trunchiul "nzavort", se mobilizeaza complet
independent membrele-lomba delordozata. n decubit dorsal: se flecteaza si deflecteaza
ganunchii, se abduc-adduc bratele. n seznd: ridicarea bratelor spre orizontala, apoi spre
zenit, ridicarea coapselor, abducerea lor. n ortostatism: flectarea la 90 grade a soldurilor,
alternativ, mobilizarea bratelor.

A Stadiul III : mobilizarea trunchiului "nzavort", ca pe o "piesa unica". n decubit:

ridicarea din pat prin rostogolire laterala, apoi cu mpingerea n brate si coborrea
concomitenta din pat a membrelor inferioare. n seznd: oscilatii antero-posterioare si
laterale prin rularea pe ischioane (minile n solduri); ridicari si asezari pe scaun. n
ortostatism: aplecarea cu fandare pe un picior, apoi executarea "cumpenei"; genuflexiuni cu
spatele sprijinit de perete sau libere cu aplecare anterioara, alergare usoara.
A Stadiul IV : n care cele nvatate n primele trei stadii se aplica diferentiat, n avtivitatea
zilnica de la domiciliu sau profesionala. Spre exemplu modul n care se ridica o greutate si se
transporta; modul n care se mpinge o mobila, un vagonet; modul n care lucreaza la o banda
rulanta, la un ferastrau.
C. Mentinerea fortei musculare (musculatura trunchiului inferior si fesierii).
CAPITOLUL IV
ANALIZA SI INTERPRETAREA
REZULTATELOR OBINUTE N URMA CERCETRII
REZULTATE
Elementele semiologice (clinice si functionale) studiate si evaluate n cei trei timpi de
evaluare, pentru flecare pacient au fost:
4.2.1. DUREREA
S-a apreciat individual la cele trei momente ale evaluarii dupa care s-a calculat media
si intervalul de confidenta CI pentru lotul studiat si pe sexe.
Tabel - Rezultatul evaluarii durerii prin scala VAS

II
7
4
6
3

4
2
4
2
5
4
5
4
6
5
4
2
4.2
(3.5-4.8)

Datele continute n tabel confirma reducerea intensitatii durerii. In general, subiectii

de sex feminin au avut un scor al scalei VAS discret mai redus dect al subiectilor de sex
masculin, n toate momentele de evaluare, cu precizarea ca reducerea parametrului durere a
fost semnificativa indiferent sexul si grupa de vrsta a pacientilor.
4.2.2. EVALUAREA FUNCIONAL
Indexul pentru disabilitatea cronica Waddell si Main pentru pacientii cu lombalgie
- Chronic Disability Index of Waddell and Main for Patients with Low Back Pain
SCOR TOTAL = SUMA (punctelor obtinute raspuns la cele 9 intrebari)
Interpretare:
. scor minim: 0
. scor maxim: 9
. cu cat este mai mare numarul itemi cu atat este mai mare nivelul de disabilitate.
Tabel nr. 2.

II

5
3
5
2
3
1
2
2
3
3
4
3
3
5
3
2

3
(2.8-3.9)

Am considerat semnificativ acest parametru datorita faptului ca afectarea prin hernie

de disc a coloanei lombare influenteaza capacitatea functionala globala a pacientului, in
desfasurarea activitatilor uzuale , ducnd la dizabilitate cronica.
Asa cum se observa, din tabelul si graficul anterior, a avut loc o reducere semnificativa
a dizabilitatii datorate durerii lombare, 2 pacienti prezentnd recuperare functionala completa
in urma programului fizical-kinetic, cu scor 0 de dizabilitate la sfrsitul perioadei de evaluare.
2. Chestionarul Roland - Morris de evaluare a dizabilitatii datorate durerii lombare
- Low Back Pain Disability Questionnaire of Roland and Morris
Scor total = SUMA (puncte pentru toate cele 24 situatii)
Interpretare:
. scor minim: 0
. scor maxim: 24

. Cu cat este mai mare scorul cu atat este mai severa disabilitatea asociata cu durerea
de spate. Un scor de 0 indica faptul ca nu exista disabilitate iar un scor de 24 indica
faptul ca exista disabilitate.
. Un scor >sau= 14 indica un pacient sever afectat.
Am considerat semnificativ acest parametru datorita faptului ca afectarea prin hernie
de disc a coloanei lombare influenteaza capacitatea functionala globala a pacientului, in
desfasurarea activitatilor uzuale , ducnd la dizabilitate cronica. Am considerat necesara
aplicarea unei sclale suplimentare n scopul aprecierii mai corecte a evolutiei terapeutice a
pacientului.
Tabel - Scorurile pentru chestionarul LBP Disability Roland - Morris obtinute n cele trei
momente ale evaluarii

II
14
8
9
6
6
3
3
6
8
7

10
7
7
13
9
5
7.6
(6.8-9.8)

Asa cum se observa, din tabelul si graficul anterior, a avut loc o reducere semnificativa
a dizabilitatii datorate durerii lombare, 7 pacienti prezentnd recuperare functionala aproape
completa in urma programului fizical-kinetic, cu scor mai mic sau egal cu 3 la sfrsitul
perioadei de evaluare.
CAPITOLUL V
CONCLUZII

Abordarea pacientilor cu patologie low back pain/lombalgie/hernie de disc

lombara este complexa si nu poate fi nca supusa unui algoritm generalizat.

O ntelegere clara a anatomiei coloanei, o prezentare pertinenta a anamnezei si

examinarii, studii de laborator relevante, decelarea cauzelor durerii dorsolombare si
abordarea terapeutica pentru a mbunatati ngrijirea pacientului.

Metodele de recuperare, asupra carora ne-am oprit n aceasta lucrare sunt

recuperarea, prin kinetoterapie si masaj, care pornesc de la consideratia ca stabilitatea
coloanei vertebrale nu se datoreste nici conformatiei extremitatilor articulare osoase,
nici formatiunilor capsulo-ligamentare, care reprezinta elemente pasive insuficiente de
sustinere, ci grupelor musculare periarticulare. Pe de alta parte, s-a constatat ca
mobilizarea precoce este superioara ca rezultate, imobilizarii prelungite care se
soldeaza cu atrofii musculare.

Evaluarea corecta si completa a coloanei vertebrale, durerii si statusului functional

datorat dizabilitatii consecutive la pacientul cu discopatie lombara/hernie de disc
lombara constituie o componenta importanta n programul de recuperare, n acest
scop evidentiindu-se necesitatea utilizarii unor scale standardizate prin intermediul
carora se pot cuantifica si compara evolutiv progresele nregistrate.

Abordul terapeutic n recuperarea pacientilor cu HDL trebuie sa fie complex, trebuie

sa abordeze toate verigile fiziopatogenice si necesita mijloace asociate de recuperare:
medicamentos, fizical kinetic si de igiena-educatie.

Evaluarea functionala a dizabilitatii datorate herniei de disc, calculnd indexul

pentru disabilitatea cronica Wanddell si Main si scorulchestionarulului Roland Morris, a demonstrat o crestere importanta a valorii acestuia, comparnd momentele
evaluarilor, o scadere semnificativa a scorului producndu-se dupa 4 saptamni de
reabilitare. Se poate remarca faptul ca 10 pacienti au prezentat recuperare functionala
aproape completa in urma programului fizical-kinetic, cu scor mai mic sau egal cu 3
la sfrsitul perioadei de evaluare (Roland-Morris).

Prin mijoacele terapeutice folosite a avut loc o scadere a durerii, la toti pacientii, n
toate momentele de evaluare, cu precizarea ca reducerea parametrului durere a fost
semnificativa indiferent sexul si grupa de vrsta a pacientilor.

Orice tratament kinetic la nivelul regiunii lombare presupune refacerea

functionalitatii acestui segment, n conditiile unei forte musculare, stabilitati si miscari
controlate la acest nivel, cu prevenirea complicatiilor neurologice si cresterea calitatii
vietii.

Prin rezultatele obtinute am reusit sa subliniem rolul kinetoterapeutului n evaluarea

si recuperarea functionala a consecintelor datorate suferintei lombare n scopul
fundamentarii obiectivelor, metodelor si mijloacelor kinetice din cadrul programului
complex de recuperare functionala

BIBLIOGRAFIE
1.

Baciu. C. Aparatul locomotor. Editura Medicala. Bucuresti, 1980.

2.

Cordun M., "Kinetologie Medicala", Ed. Axa, Bucuresti, 1999

3.

De Lisa, Joel, A., Rehabilitation Medicine. T.B. Lippincot. Philadelphia, 1991

4.

Georgescu, M.,Semiologie medicala, Editura Didactica si Pedagogica, RA.

Bucuresti. 1998.

5.

Ionescu N.A., "Masajul" - Editura ALL, Bucuresti, 1994

6.

Kisner C., Colby A., "Therapeutic Exercise", Foundations and Techniques, Ed.
F.A. Davis, 1990

7.

Kiss L, "Recuperare neuro-motorie prin mijloace kinetice", Ed. Medicala,

Bucuresti, 1989

8.

Konin J.G., "Practicai Kinesiology for the Physical Therapist Assistant", Slack,
NJ 2000

9.

Mrza D., "Metode speciale de masaj", Editura Plumb, Bacau, 1998

10.

Popescu R., Marinescu L. Bazele Fizice si anatomice ale kinetologiei. Testarea

musculo-articulara.Editura Agora, 1999.

11.

Popescu R., Marinescu L., "Bazele fizice si anatomice ale kinetologiei. Testarea
musculo-articulara". Editura Agora, 1999

12.

Popescu, Roxana, Traistaru, Rodica, Badea, Petrica, Ghid de evaluare clinica si

functionala n
recuperarea
medicala, vol.
II,
Editura
Medicala
Universitara, Craiova, 2004

13.

Rinderiu T., Rusu L., Rosulescu E. "Anatomia omului", vol l, Editura

Scorilo,Craiova, 2001

14.

Robacki R., "Anatomia functionala a omului", Editura Scrisul Romnesc,

Craiova 1985

15.

Robanescu N., "Reeducarea neuro-motorie", Ed. Medicala, Bucuresti, 1992

16.

Roland M Morris R. A study of the natural history of low-back pain. Part I:

Development of a reliable and sensitive measure of disability in low-back pain.
Spine. 1983; 8: 141-144 (Appendices 1 and 2 pages 143-144).

17.

Sbenghe T., "Bazele teoretice si practice ale kinetoterapie" Ed Medicala,

Bucuresti, 1999

18.

Sbenghe T., "Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare", Ed.

Medicala, Bucuresti, 1982

19.

Vladutu R., Prvulescu V.N., "Semiologie si notiuni de patologie

medicala pentru kinetoterapeuti", Ed. Sitech, Craiova, 2001 18. Zaharia C.
"Elemente de patologie a aparatului locomotor", Editura Paideia, Bucuresti,
1994

20.

Waddell G Main CJ. Assessment of severity in low-back disorders. Spine. 1984; 9:

204-208.