Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
N DISCOPATIA LOMBAR
CRAIOVA 2008
CUPRINS
CAPITOLUL I INTRODUCERE
1.1. IMPORTANA TEMEI ABORDATE
1.2. SCOPUL sI OBIECTIVELE CERCETRII
1.3. IPOTEZELE CERCETRII
1.4.TRATAREA TEMEI N LITERATURA DE SPECIALITATE
Discopatiile vertebrale
Sindrom lombosciatic
Pelvispondilitei reumatismale
accentuat
si
n cadrul
2. durerile dorsolombare sunt cea mai frecventa cauza de incapacitate la pacientii sub 45 de
ani,
3. ntr-un studiu, 50% din adultii care muncesc recunosc faptul ca au suferit anual un
traumatism la nivelul spatelui si
4. aproximativ 1% din populatia are incapacitate permanenta de munca din cauza durerilor
dorsolombare.
Exista o presiune economica enorma pentru a asigura o ngrijire eficienta si rationala
pacientilor cu dureri dorsolombare. Ca urmare, guideline-urile de practica clinica (GPC)
pentru pacientii cu dureri dorsolombare se modifica rapid. GPC sunt definite ca algoritmi de
evaluare sau tratament bazati pe indicatii de investigare sau tratament, ntr-o succesiune de
etape parcurse n ngrijirea pacientului. GPC pentru durerea dorsolombara acuta se bazeaza
pe evaluarea incompleta, dar reflecta practica medicala curenta.
Abordarea pacientilor cu lombalgie cronica (LC) este complexa si nu poate fi nca
supusa unui simplu algoritm.
Aspectele anatomice, etiologice, fiziopatologice, clinico-functionale, de recuperare
terapeutica a coloanei vertebrale constituie unul dintre capitolele fundamentale n numeroase
tratate de anatomie, fiziopatologie, neurologie, medicina fizica si de recuperare, precum si ale
cartilor de kinetologie si kinetoterapie.
Am studiat literatura de specialitate precum: C. Banciu - "Programe de
gimnastica medicala", Sarah Nica - "Compendiu de medicina fizica si recuperare", T.
Sbenghe - "Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare", "Bazele teoretice si
practice ale kinetoterapie", ,,Kinesiologie - stiinta miscarii", Elena Cristea - Terapia prin
miscare la vrsta a treia, laroslav Kiss -Fiziokinetoterapia si recuperarea medicala n
afectiunile aparatului locomotor,laroslav Kiss - Recuperarea neuro-motorie prin mijloace
kinetice, De Lisa, Joel, A.- Rehabilitation Medicine, Tecklin J.S., "Pediatric Physical
Therapy" Constantin Albu - Kinetoterapia pasiva, Popescu, Roxana, Traistaru et al.- Ghid de
evaluare clinica si functionala n recuperarea medical, Rinderiu T. et al. - Anatomia
omului etc..
CAPITOLUL II
BAZELE TEORETICE ALE STUDIULUI
2.1 NOIUNI DE ANATOMIE FUNCIONAL A COLOANEI VERTEBRALE
Coloana vertebrala reprezinta o coloana lunga mediana si posterioara, formata prin
suprapunerea unor piese osoase numite vertebre. Este cel mai important segment al
aparatului locomotor de care sunt legate toate celelalte segmente.
Coloana vertebrala are urmatoarele regiuni: coloana cervicala are 7 vertebre, coloana
toracala are 12 vertebre, coloana lombara are 5 vertebre, coloana sacrala are 5 vertebre,
coloana coccigiana are 4-5 vertebre.
Coloana vertebrala este segmentul anatomic al aparatului locomotor ce asigura:
mobilitatea/stabilitatea trunchiului,
Suprafetele articulare dintre corpurile vertebrale sunt mijloace de unire ntre discurile
intervertebrale si ligamentele vertebrale logitidinale anterior si posterior. Discurile
intervertebrale (fibrocartilaje) au forma unor lentile biconvexe, de naltime variabila,
reprezentnd o patrime din naltimea corpului vertebrei; prezinta o portiune centrala plina cu
lichid (nucleu pulpos) si un inel fibros periferic, la batrni se reduce prin deshidratare, de
aceea cu vrsta se scade n naltime.
Presiunile exercitate asupra corpurilor vertebrale actioneaza mai nti asupra
discurilor. Nucleul tinde sa redirectioneze aceasta presiune n toate directiile spatiului. Fibrele
inelului fibros sunt astfel puse n tensiune suportnd si presiuni orizontale si verticale.
Ansamblul functioneaza n conditii etanse ca un amortior fibro-hidraulic.
Simptomatologia apare mai ales n flexie cnd discul este comprimat si nucleul este
mpins posterior comprimnd elementele nervoase de la acest nivel, fenomenul putnd ajunge
la hernie de disc (hernia nucleului). Urmarile sunt: tensionarea cronica sau brutala a
ligamentelor vertebrale logitudinale posterioare avnd ca echivalent clinic lumbago;
compresiunea elementelor nervoase situate n canalul rahidian, n principal a vervului sciatic
al carui radacini ies la nivelul lombar inferior. Pentru a evita aparitia acestor modificari
patologice trebuie evitata flexia vertebrala n transportul obiectelor grele; aceasta se va realize
prin flexia coapselor si a genunchilor. Este necesara o mare atentie n flexia vertebrala
lombara n cadrul diferitelor tehnici corporale.
Muschii regiunii posterioare a trunchiului
Regiunea posterioara a trunchiului prezinta numerosi muschi asezati pe mai multe
planuri. Cei mai profunzi se ataseaza numai pe vertebre si sunt formati din fascicule scurte de
fibre musculare.
Planul I prezinta cel mai supeficial plan si cuprinde:
c Muschiul latisim (dorsal mare) cel mai lat muschi al corpului situat n partea posteroinferioara a trunchiului. Se insera pe fata externa a ultimelor 3-6 coaste prin digitatii
ncrucisate cu ale oblicului extern, pe procesele spinoase ale ultimelor 5-6 vertebre toracale,
ale vertebrelor lombare, creasta sacrala mediana, creasta iliaca; prin intermediul fasciei
toraco-lombare fibrele converg spre axila prin trei tipuri de fascicule: superioare orizontale,
mijlocii oblice descendente si inferioare aproape verticale. Inervat de nervul toraco-dorsal din
plexul brahial. Actiune: daca ia punct fix pe coloana vertebrala, coboara bratul ridicatadductie, rotatie interna si extensie usoara;daca ia punct fix pe humerus ridica toracelemuschi inspirator.
c Muschiul trapez se insera pe linia nucala superioara, procesele spinoase C7-T12 ligament
nucal si ligamentul supraspinos toracal. De aici fibrele converg spre centura scapulara astfel:
fasciculul superior descendent se termina pe marginea posterioara a claviculei si acrimion;
fasciculul mijlociu orizontal se termina pe spina scapulei; fasciculul inferior ascendent se
termina pe portiunea interna a spinei scapulei. Inevatie nervul accesor si ramuri din plexul
cervical. Actiune: daca ia punct fix pe coloana cervico-dorsala actiunea de ansamblu este de
adductie (aduce scapula spre linia mediana); portiune descendenta ridica umarul; portiunea
ascendenta l coboara, ambele au actiune de rotatie; portiunea orizontala duce scapula spre
linia mediana; daca ia punct fix pe scapula n contractia bilaterala realizeaza extensia
coloanei cervicale dorsale, n contractie unilaterala portiunea superioara realizeaza nclinare
laterala de partea contractiei si rotatie de partea opusa; fasciculele mijlocii nclina coloana
vertebrala de partea lor; fasciculele inferioare intervin n actiunea de catarare.
Planul II muscular cuprinde:
c Spleniusul capului se ntinde de la procesele spinoase C6-T7 pna la jumatatea laterala a
liniei nucale superioare si mastoida. Actiune: daca ia punct fix pe coloana dorsala, n
contractie bilaterala realizeaza extensia capului pe gt (antrennd de asemenea extensia
coloanei cervicale), iar n contractie unilaterala realizeaza nclinarea laterala si rotatia
capului si gtului de partea contractiei.
c Spleniusul gtului se insera pe apofizele spinoase T5-T7 si respectiv pe apofizele transverse
C1-C3. Actiune: identica cu cea a speniusului capului, fara realizarea miscarilor capului.
Sunt sinergici cu muschii sternocleidomastoidian si semispinalul capului de partea opusa si
antagonisti cu muschiul sternocleidomastoidian si semispinalul capului de aceeasi parte. ntre
cei doi muschi se formeaza triunghiul intersplenic. Sunt inervati de ramuri dorsale ale
nervilor cervicali.
c Muschiul ridicator al scapulei se insera pe procesele transverse C1-C5 respectiv pe unghiul
superior al scapulei. Este inervat de nervul ridicatorului scapulei din plexul cervical; nervul
dorsal al scapulei din plexul brahial. Actiune: daca se ia scapula drept punct fix are actiune
identica cu cea a spleniusului gtului (nclina coloana vertebrala de partea lui); daca ia punct
fix pe coloana cervicala, ridica scapula (sinergic cu trapezul);imprima o miscare de rotatie a
scapulei n jurul unui ax ce trece prin unghiul lateral al scapulei, unghi ce ramne fix.
Unghiul superior se ridica, unghiul inferior se apropie de linia mediana.
c Muschiul dintat posterior si superior se insera pe procesele spinoase C7-T3 si respectiv pe
fata externa a primelor 5 coaste. Actiune: ridica coastele-inspirator; inervat de nervii
intercostali 2-5.
c Muschiul dintat posterior si inferior se insera pe procesele spinoase vertebrale T11-L2
respectiv pe ultimele 4 coaste. Actiune: coboara coastele-expirator; inervat de nervii
intercostali 9-12.
c Muschiul romboid se insera pe procesele spinoase ale vertebrelor C7-T4 si respectiv pe
marginea mediala a scapulei. Actiune: daca ia punct fix pe scapula tractioneaza lateral
coloana dorsala; daca ia punct fix pe coloana dorsala-adductor si ridicator al umarului,
roteste scapula n jurul unui unghi lateral (rotatie interna, sinergic cu muschiul ridicator al
scapulei); inervat de nervul muschiului romboid din plexul cervical si nervul din plexul
brahial.
Planul III este reprezentat de muschiul erector spinal (extensorul coloanei vertebrale)
ce ocupa santurile costovertebrale. Muschii componenti sunt asezati pe straturi. Cei mai
profunzi sunt scurti, iar cei superficiali sunt lungi. Acesti muschi se contopesc inferior ntr-o
masa comuna ce se ataseaza printr-o aponevroza de procesele spinoase ale ultimelor vertebre
lombare, creasta sacrala mediana,creasta iliaca, fata posterioara a sacrului. Din aceasta masa
comuna se desprind mai multe coloane musculare.
n acelasi timp determina extensia vertebrala; de la interior spre exterior determina nclinarea
laterala; din anterior spre posterior determina rotatia vertebrala de partea opusa contractiei.
Aceasta activitate predomina acolo unde coloana vertebrala prezinta punctul cel mai
convex posterior si se completeaza cu actiunea altor muschi care sunt plasati acolo unde
coloana vertebrala prezinta punctele cele mai convexe anterior: muschiul lung al gtului,
pentru etajul cervical si psoasul pentru etajul lombar.
Planul muscular cel mai profund este planul V si cuprinde:
c Muschii intertransversari leaga o apofiza transversara a unei vertebre de urmatoarea
apofiza; sunt situati posterior de ligamentele intertransversale si mai dezvoltati n regiunea
cervicala si lombara. Inervatie acesti muschi sunt inervati de ramurile
ventrale. Actiune: nclinare laterala a coloanei vertebrale.
c Muschii interspinosi leaga o apofiza spinoasa de urmatoarea, de fiecare parte a
ligamentului interspinos. Actiune: extensia vertebrala.
c Muschii rotatori ai capului:
- muschiul micul drept posterior al capului se insera pe tuberculul posterior al atlasului si sub
linia nucala inferioara;
- muschiul marele drept posterior al capului, se insera pe procesul spinos al axisului si
respectiv sub linia nucala inferioara, lateral de micul drept posterior;
- muschiul oblic inferior al capului se insera pe apofiza transversa a atlasului si pe partile
laterale ale procesului spinos al axisului;
- muschiul oblic superior al capului se insera pe vrful procesului transvers al atlasului si sub
linia nucala inferioara.
Actiunea oblicului superior: extensia, nclinarea laterala, rotatia capului de partea
contractiei.
Actiunea primilor trei muschii: daca se contracta simultan si bilateral determina extensia
capului pe atlas si axis; daca se contracta simultan si unilateral determina nclinarea laterala
a capului de partea respectiva (mai ales micul oblic). Au si actiune de rotatie, micul si marele
drept determinnd rotatia capului de partea contractiei, iar micul oblic determinnd rotatia
capului de partea opusa a contractiei. Acesti muschi actioneaza la cel mai profund nivel al
capului si gtului. mpreuna cu muschii din regiunea anterioara profunda a gtului
(prevertebrali), regleaza permanent pozitia capului pe gt. Toti sunt inervati de ramura
dorsala a primului nerv cervical-nervul suboccipital.
Musculatura abdominala
Cel de-al doilea sistem muscular al trunchiului este musculatura abdominala, cu rol n
postura si miscarea lui, ca si n respiratie. Musculatura abdominala este alcatuita din dreptii
abdominali, muschii oblici si transvers.
n decubit dorsal musculatura este relaxata, doar la persoanele nevrotice se
nregistreaza o slaba activitate. Ridicarea capului (considerata ca o miscare de tonifiere a
corpurilor vertebrale. Clinic apar dureri vertebrale, iar n timp pot apare cifoza si modificarile
degenerative.
Faza I
Este faza de instabilitate discala cu usoara laxitate a nucleului pulpos n inelul fibros,
determinnd dureri lombare cronice intermitente, de tip postural. De cele mai multe ori, la
ncetarea efortului si la repaus, aceste dureri dispar, pentru a reapare n conditii variate de
solicitare a segmentului lombar.
Faza a II-a
Este faza de leziune a discului, cu ruperea inelului fibros si cu protruzia postero-centrala a
nucleului pulpos, determinnd un lumbago acut sau supraacut de tip discogen, a carui
manifestare clinica se prezinta astfel:
Subiectiv
debut brusc
Obiectiv
Faza a III-a
Se mai numeste si faza radiculara si apare prin protruzia postero-laterala a discului herniat,
care va intercepta n calea sa o radacina nervoasa. Din acest motiv simptomatologia va apare
unilateral. Aceasta faza are trei stadii:
Stadiul 1 - iritativ
Discul herniat ajunge la radacina, fara a o comprima sau leza n vreun fel, pe care
doar o atinge. De aceea n acest stadiu bolnavii acuza durere pe traiectul radacinii, dar fara
sa apara semne neurologice.
Subiectiv
iradiere n membrul inferior de-a lungul unui dermatom (L5, S1, L4, L3, L2),
Obiectiv
- scolioza lombara,
- diminuarea lordozei lombare,
- contractura musculara paralombara.
fara acuze subiective; 60-70% din subiecti snt purtatori ai unei discopatii lombare de
faza IV asimptomatice;
stenoza de canal vertebral, mult mai putin diagnosticata, se poate manifesta polimorf,
de la simpla lombalgie cu scialalgie pna la sindromul de coada de cal.
intensitatea,
momentul aparitiei,
durata,
Ott
degete-sol
(flexie,0 cm)
Combaterea durerii
Profilaxia recidivelor
Mijloace de tratament
Tratament igieno-postural
Repaosul absolut se recomanda n suferintele acute, fiind suficiente de obicei 2-4 zile.
n formele comune se recomanda repaos relativ, pe pat tare, n asa-numitele posturi
delordozante: decubit dorsal sau lateral cu membrele inferioare flectate.
Tratament medicamentos
Tratament fizical
1. Electroterapia
n herniile de disc lombare, electroterapia are doar efect adjuvant, fara a putea nlocui
celelalte forme de tratament.
Principalele efecte favorabile ale diferitelor forme de curenti electrici n discopatiile lombare
snt: antialgic, antiinflamator, hiperemiant, decontracturant.
Curentul galvanic este foarte mult folosit n sciatalgii sub forma galvanizarilor simple
longitudinale sau a ionogalvanizarilor cu CaCl2 cu polul pozitiv paralombar si polul negativ
pe laba piciorului. n formele cu tulburari de sensibilitate exista risc de arsura locala.
Curentii diadinamici (CDD) au efecte spectaculoase n lumbago nediscogen, dar efectul lor n
formele discogene este moderat.
Ultrasunetul se foloseste n formele subacute sau cronice recidivante, cu suferinte musculotendinoase, miofasciale sau cu manifestari vasculo-vegetative.
Curentul Trbert, aplicat cu polul negativ pe punctul dureros, are un efect antialgic
comparabil cu al curentilor diadinamici.
Media frecventa sub forma curentilor interferentiali este mai putin eficienta n acut. Are un
bun efect decontracturant.
2. Masajul
cu fata palmara a minilor, cu degetele ntinse, apropiate sau departate, atunci cnd se
maseaza zone mai ntinse si plane, utilizndu-se ambele mini;
cu fata palmara a vrfurilor a doua sau trei degete, atunci cnd se maseaza suprafete
mici;
prin cuprinderea ntre degetul mare si celelalte degete, cnd se maseaza pe zone mai
mici si rotunde.
Efleurajul se poate efectua cu ambele mini deodata sau folosindu-se alternativ, una dupa
alta. Netezirea se face n mod obisnuit n linie dreapta, n axa longitudinala a membrelor, de-a
lungul grupelor de muschi n functie de structura anatomica a regiunii. De obicei se
efectueaza segmentar, pe zone anatomice delimitate (ex. antebrat, brat, gamba, coapsa), dar
poate fi executata si pe toata lungimea membrelor superioare sau inferioare, cnd timpul nu
ne permite sa o aplicam.
Sensul directiei efleurajului depinde de topografia circulatiei venoase si limfatice sau
grupelor musculare din zona masata.
La membre, sensul netezirilor, asa cum s-a mai spus, se face de la extremitate n sus, la
nivelul trunchiului se urmareste sensul de ntoarcere a circulatiei venoase catre inima, la
ceafa si gt sensul manevrei este de la cap spre umar si omoplati.
Netezirea este considerata ca o manevra specifica pentru suprafata corpului, actionnd n
special asupra pielii, tesuturilor conjunctive subcutanate, nervilor periferici si vaselor venoase
si limfatice.
Ea are o actiune calmanta, micsornd fenomenele dureroase, de contractura
musculara, de tensiune psihica, efecte deosebite pentru persoanele nervoase, emotive,
realiznd, totodata, si conditiile de adaptare mai buna la alte manevre fundamentale mai
puternice.
Un alt efect important al efleurajului este mbunatatirea circulatiei de ntoarcere
venoasa si limfatica, ce rezulta din actiunea mecanica a procedurii, care faciliteaza
hemodinamica, dar si actiunea reflexa ce produce vasodilatatie activa prin mecanisme
vasomotorii nervoase si umorale. Se mbunatatesc conditiile trofice ale pielii, prin activarea
schimburilor metabolice, se favorizeaza ndepartarea lichidelor din spatiile intracelulare,
efecte foarte utile n tratamentul edemelor reziduale dupa traumatismele aparatului
locomotor.
Hiperemia activa, dupa netezire, mbunatateste aportul de oxigen, glucoza si fosfati
macroergici si n acelasi timp favorizeaza eliminarea catabolitilor din musculatura, de la
suprafata, asigurnd conditii functionale normale pentru grupele musculare respective.
Netezirea mentine supletea si elasticitatea pielii prin mpiedicarea procesului de
mineralizare a fibrelor elastice, fenomen ce apare la persoane mai n vrsta, si scurteaza
timpul de rennoire a epidermului prin accelerarea turnoverului diferitelor straturi ale
acestuia.
2. Frictiunea
Manevra fundamentala de masaj, frictiunea consta n apasarea si deplasarea
tegumentelor si tesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde, n limita
elasticitatii lor.
Din punct de vedere tehnic, aceasta manevra se poate executa n mai multe modalitati:
cu fata palmara a degetelor minii, cu cele trei degete ale minilor (index, medius si
inelar) sau cu vrful degetului mare, cnd se aplica pe suprafete mici (ex. spatiile
interosoase, pe partea dorsala a mnilor si picioarelor);
cu "radacina" minii sau cu partea dorsala a pumnului strns, cnd se maseaza zone
mai mari;
cu eminenta tenara, baza degetului mare sau cu eminenta hipotenara, baza degetului
mic, atunci cnd se aplica pe zone cu sensibilitate mai mare.
Degetele sau minile se aplica pe tegumente avnd un unghi ntre 30-700, n functie de
forta pe care dorim sa o impunem manevrelor (cu ct unghiul este mai mare, cu att forta de
patrundere este mai mare).
cu palma, framntarea n cuta, prin ridicarea si apucarea partilor moi ntre degete si
"radacina" mini cu stoarcerea lor, manevra care se repeta de mai multe ori, dupa
care se trece la portiunea urmatoare. Este accesibila regiunilor ntinse si plane
(spatele, toracele, lombele, bratele, coapsele), executndu-se longitudinal pe directia
fibrelor musculare;
ntr-o maniera simpla, prin ridicarea partilor moi (tegumente, muschi) de pe planurile
dure, cu exercitarea compresiunilor asupra lor, tehnica indicata pentru mbunatatirea
elasticitatii si contractilitatii musculaturii.
cu palma si degetele usor flexate (formnd o adncitura pe fata palmara), realiznduse tapotamentul n ventuza;
tocatul este procedeul care foloseste marginea cubitala a minilor, degetele fiind
apropiate, miscarile de lovire efectundu-se din articulatia pumnului;
alta modalitate tehnica este percutatul, care se executa cu vrful degetelor, minilor,
flexate si departate. Este unul din procedeele cele mai usoare de tapotament. Miscarile
se efectueaza din articulatiile pumnilor, degetele caznd libere pe suprafata
tegumentelor. Reprezinta o modalitate de aplicare a baterii adecvata pentru anumite
regiuni (toracele si abdomenul).
Eficienta acestui procedeu nu atinge n aceeasi masura gradul de eficienta realizat prin
acupunctura.
Masajul transversal profund
Masajul transversal profund, sau masajul Cyriax, consta n utilizarea frictiunii pentru a
realiza mobilizarea tesuturilor moi ntre ele, tegumente, tesuturi, fascii, fibre musculare,
tendoane. Ea se bazeaza pe diagnosticul exact al leziunii, prin palparea cu 2 degete a zonei
traumatizate si evidentierea punctului dureros. Se executa o frictiune profunda transversala
cu 2 degete, perpendicular pe directia fibrelor musculare sau ligamentare, interesate de
traumatism. Presiunea ramne constanta n tot timpul sedintei, degetele pastrnd contact
permanent cu pielea. Durata procedurii este de 10 minute, ea putndu-se repeta la interval de
1-2 zile.
Masajul transversal profund realizeaza nlaturarea aderentelor fibroase dupa traumatisme
ale aparatului locomotor. Prin mobilizarea transversala a tesuturilor moi se refac zonele de
clivaj si alunecare fiziologica a muschilor si tendoanelor. Are o actiune trofica locala
producnd hiperemie si analgezie la locul de aplicare.
Nu se recomanda n stadiul acut si n afectiunile inflamatorii ale aparatului locomotor.
Hidromasajul consta n asocierea n acelasi timp a manevrelor de masaj cu o procedura
de hidroterapie. Exista doua metode de aplicare a hidromasajului si anume: dus-masajul si
dusul subacval.
Dus-masaj consta n executarea unui masaj manual pe o anumita parte a corpului, care se
afla sub jetul unor dusuri calde ce actioneaza vertical. Pacientul, dezbracat, se afla asezat n
decubit dorsal sau decubit ventral, pe o masa de masaj, deasupra careia exista 4-6 dusuri
rozeta din care cade, n ploaie, apa la o temperatura de 380, de la o naltime de 60 cm. Durata
proceduri este de 5-10 minute si de obicei se face partial (pe spate, pe torace, abdomen sau
membre).
n cazul dus-masajului, pe lnga efectele masajului (mecanice) se adauga si cele ale
agentului termic reprezentat de dusul rozeta. El produce o vasodilatatie puternica favoriznd:
procesele de resorbtie;
relaxarea musculaturii;
realizeaza un confort deosebit pentru pacient, presiunea jetului de apa fiind mai
agreabila, deoarece aceasta este reglabila n functie de sensibilitatea zonei tratate;
permite un masaj mai eficient, n profunzime, dect prin masaj manual, n zone ale
corpului cu straturi mari de tesut celuloadipos si muscular, cum sunt lombele, fesele,
articulatiile soldurilor;
durata sedintei poate fi mai mare fata de aceea n care vibratiile se executa manual
(care sunt obositoare pentru persoana care le efectueaza).
ofera numai doua manevre, efleuraj si vibratii, n comparatie cu masajul manual, care
efectueaza o gama mult mai larga de manevre fundamentale si secundare;
vibratiile mecanice sunt mai putin agreabile dect vibratiile manuale, executate de
masor, care se pot adapta mai bine la sensibilitatea diferita a diverselor segmente ale
corpului, realizndu-se un confort mai bun pentru pacient.
se face efleuraj pe zona de tratat timp de 3-7 minute, manevra care se repeta la interval de
2 ore. Efecteleprocedurii constau n:
actiune analgezica.
3. Kinetoterapia
Mobilitatea trunchiului este asigurata de coloana vertebrala prin care se realizeaza
miscarile de flexie-extensie lateralitate stnga-dreapta si rotatie. Sub raportul kineticii
ntregului corp, trunchiul joaca un rol important dect al propriei capacitati de miscare.
Mobilitatea controlata a membrelor ar fi posibila fara participarea trunchiului superior la
miscarile membrului brahial si a trunchiului inferior la miscarile membrului pelvian.
Pricipalul rol al trunchiului este de a determina posturile de baza ale ntregului corp: decubit,
seznd si ortostatica.
Trunchiul asigura, asadar, att statica, stabilitatea corpului, ct si dinamica,
flexibilitatea lui. Aceste functii sunt de fapt ndeplinite de coloana si masele musculare ale
trunchiului. Stabilitatea intrinseca a coloanei este realizata de vertebre, discuri, ligamente, iar
cea extrinseca este data de musculatura. La stabilitatea totala a trunchiului, cea intrinseca
contribuie ntr-un procent foarte redus.
Mobilitatea este asigurata prin sumarea miscarilor n fiecare segment mobil al
coloanei. Segmentul mobil al coloanei sau unitatea functionala (complexul a doua vertebre
adiacente, discul intervertebral, articulatiile interapofizare si structurile moi conexe)
realizeaza miscarea la fiecare nivel, n functie de raportul dintre suprafata discului si
grosimea lui. Cu ct acest raport va fi mai mic, cu att mobilitatea n segmentul respectiv va fi
mai mare. Astfel, coloana cervicala are un raport de 6, coloana lombara de 13, iar cea dorsala
de 22. Astfel, mobilitatea cea mai buna este n coloana cervicala, n cea dorsala fiind de 4 ori
mai limitata.
Discurile intervertebrale suporta presiuni foarte mari, n functie de pozitia trunchiului
si ncarcarea cu greutati.
Studierea celor mai eficiente exercitii pentru tonifierea musculaturii trunchiului a
preocupat mereu att pe cercetatorii fiziologi, ct si pe practicienii kinetologi.
Obiectivele kinetoterapiei snt diferite n functie de stadiul suferintei: acut, subacut, cronic
sau de remisiune completa.
n stadiul acut se aplica metode de relaxare generala si de relaxare a musculaturii lombare.
n subacut ncepe adevaratul program de kinetoterapie, cel mai cunoscut fiind programul
Williams. Pe lnga tehnicile de relaxare, acum se vor aplica si tehnici de asuplizare a
trunchiului inferior.
n stadiul cronic se poate ncepe si tonifierea musculaturii slabe.
Redam n continuare pe scurt exercitiile care alcatuiesc programul Williams, exercitii care se
executa diferentiat, pe trei faze, n functie de evolutia afectiunii.
PROGRAMUL WILLIAMS FAZA I
extins.
Exercitiul 10 - n ortostatism: genuflexii cu minile n sprijin pe spatarul scaunului,
spatele perfect drept, calciele ramnnd pe sol.
Exercitiul 11 - Pozitia de "cavaler servant", corpul aplecat pe coapsa ridicata la 900,
sprijin si pe sol cu minile: se ntinde genunchiul de sprijin, executnd si o balansare
care trebuie sa ntinda psoas-iliacul.
n aceasta perioada se fac si exercitii din atrnat: cu fata sau cu spatele la spalier,
ridicare de genunchi la piept, rotare genunchi stnga-dreapta, bascularea membrelor
inferioare, cifozari lombare cu picioarele pe o bara.
concomitent sau cu cte unul alternativ: se face flexia soldului cu genunchiul flectat (sau
ntins); daca flexia CF nu este completa,se realizeaza contractia statica a musculaturii
abdominale; daca este completa, seproduce o basculare posterioara a pelvisului, dreptii
abdominali scurtndu-se.
Exercitiul 4: din pozitia ventrala, n sprijin pe mini si vrful picioarelor, se executa flexia
bratelor: musculatura abdominala este obligata sa se contracte static anti-gravitatie, pentru a
preveni bascularea anterioara a bazinului.
Exercitiul 5: contractii puternice abdominale din diverse pozitii: decubit dorsal cu genunchii
flectati, din decubit ventral, din seznd sau din ortostatism.
Tipuri de exercitii dinamice:
Exercitiul 1: combinarea miscarilor de trunchi cu ale membrelor inferioare sau doar ale
unuia dintre ele: din decubit dorsal se combina flexia coloanei cu flectarea membrelor
inferioare, aducnd genunchiul la piept cu ajutorul bratelor.
Exercitiul 2: grup de exercitii "pelvis si coloana lombara pe trunchiul superior si membre
inferioare": din decubit dorsal cu genunchii flectati se basculeaza puternic bazinul spre spate,
delordoznd; musculatura abdominala lucreaza sincron cu extensorii soldului.
Exercitiul 3: suita de exercitii "membre inferioare pe pelvis, pelvis si coloana lombara pe
trunchiul superior": din decubit dorsal sau din atrnat se executa flexia CF, cu sau fara
flexia genunchiului, combinata cu flexia coloanei toraco-lombare.
Exercitiul 4: suita de exercitii "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare": se executa
din decubit dorsal, cu genunchii flectati si cu picioarele fixate.
Exercitiul 5: suita de exercitii "coloana pe pelvis" - respectiv flexia coloanei fara miscarea
pelvisului sau a membrelor inferioare, care se executa din decubit dorsal, gradul de flectare
fiind variabil: sa se observe ca ridicarea nu se face cu coloana dreapta, rigida, si ca nu este
vorba doar de flectarea coloanei cervicale.
Musculatura extensoare - extensia
Tipuri de exercitii statice:
Exercitiul 1: grup de exercitii tip "trunchi rigid pe membre inferioare": din pozitiile n
seznd, ortostatica sau ventrala cu sprijin pe bazin se executa coborri-ridicari de trunchi cu
coloana dreapta, rigida; miscarea se face din solduri (flexie-extensie), extensorii toracolombari n contractie statica luptnd contra gravitatiei, care tinde sa flecteze coloana.
Exercitiul 2: suita de exercitii de tip "atrnat la bara cu ndoirea bratelor", n timpul acestor
exercitii extensorii actioneaza static pentru a mentine pozitia dreapta a coloanei, lupnd
mpotriva gravitatiei.
Exercitiul 3: de fapt, grup de exercitii de "cadere n fata", respectiv din pozitie ortostatica se
duce piciorul drept nainte, corpul "caznd" n fata; se repeta apoi acelasi exercitiu cu
piciorul stng, musculatura erectoare se contracta pentru a lupta contra gravitatiei,
mentinnd spatele perfect drept.
Exercitiul 4: suita de exercitii tip "membre inferioare pe trunchi": din decubit ventral se
extinde cte un membru inferior aproximativ la 15 grade; extensorii toraco-lombari si flexorii
soldului opus actioneaza static pentru a bloca tendiinta de balansare posterioara a pelvisului
prin extensorii membrului inferior ridicat; daca extensia depaseste 15 grade, pelvisul se
nclina anterior datirita tensiunii exercitate de ligamentul iliofemural, iar extensorii toracolombari actioneaza dinamic, scurtndu-se.
Tipuri de exercitii dinamice:
Exercitiul 1: tip "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior si membre inferioare": din
decubit dorsal, cu genunchii flectati, pelvisul este basculat naite, cu lordozare lombara
accentuata - musculatura extensoare toraco-lombara actoineaza sinergic cu flexorii CF.
Exercitiul 2: grup de exercitii "membru inferior pe pelvis, pelvis si coloana lombara pe
trunchi superior": n decubit ventral se ridica (extinde) alternativ cte un membru inferior
peste 15 grade; ligamentul iliofemural blocheaza extensia CF peste 15 grade, asa ca pelvisul
va bascula anterior ct permit extensorii coloanei toraco-lombare si flexorii articulatiei coxofemurale a membrelor inferioare care sta pe sol.
Exercitiul 3: suita de exercitii tip " trunchi (coloana arcuita) pe membrele inferioare": se
executa din decubit dorsal, cu sau fara genunchii flectati, ridicnd de pe sol toracele cu
sprijin n umeri; sau, din sprijin cu minile pe bara, se arcuieste spatele, daca se flecteaza
genunchii si CF se reduce posibilitatea saltarii pelvisului si lombei, extensia producndu-se
mai ales n zona toracala.
Exercitiul 4: suita de exercitii "coloana pe pelvis, pelvis pe membrele inferioare", n care
erectorii toraco-lombari sunt activati concomitent cu extensorii soldului.
Exercitiul 5: tip de exercitii "coloana pe pelvis": din decubit ventral, se executa extensia
coloanei (activitate dinamica a erectorilor, n timp ce extensorii soldului lucreaza izometric,
fixnd pelvisul) cu bratele spre spate.
Exercitiul 6: suita de exercitii prin combinarea miscarii "membre inferioare pe pelvis" cu
"extensia coloanei" - si aici erectorii toraco-lombari actioneaza sinergic cu extensorii
soldului.
Flexia si extensia
Tip de exercitiu static: coloana ramne rigida, realiznd tipul "trunchi pe membrele
inferioare"; miscarea se executa din CF (flexie-extensie), este o combinare a exercitiului 2 de
la exercitii statice pentru flexie cu exercitiul 2 de la exercitii statice pentru extensie.
Tipuri de exercitii dinamice. Au mare importanta n programele de asuplizare a coloanel. Se
combina tipurile de exercitii aratate separat la flexia si extensia coloanei - vom completa cu
cteva miscari combinate ale trunchiului si membrelor, care solicita supletea coloanei.
Exercitiul 1: din patrupedie se ridica un genunchi spre abdomen, n timp ce coloana se
cifizeaza puternic, apoi respectivul membru inferior se extinde, lordoznd concomitent
coloana.
Exercitiul 2: tot din patrupedie, bascularea pelvisului nainte cu extensia capului realizeaza o
extensie a trunchiului, apoi bascularea napoi a pelvisului cu flexia capului face posibila
cifozarea toraco-lombara
Exercitiul 3: deseori retractura ischiogambierilor limiteaza flexia trunchiului: n aceste cazuri
se indica exercitii speciale de ntindere a ischiogambierilor, care se realizeaza prin miscari
succesive de flexie-extensie de trunchi, din pozitii speciale.
Flexorii laterali ai coloanei - Miscarea de lateroflexie
Tipuri de exercitii statice:
Exercitiul 1: suita de exercitii tip "trunchi rigid pe membre inferioare" prin aplecarea
laterala a trunchiului mentinut drept, cu abductia sau adductia soldului de sprijin, celalalt
membru inferior mobilizndu-se odata cu trunchiul. n timpul acestei lateroflexii,
musculatura opusa de pe partea superioara actioneaza prin contractie statica contra
gravitatiei, pentru ca sa mentina coloana dreapta, sa nu se curbeze pe partea care se apleaca.
Exercitiul 2: grup de exercitii tip "miscari laterale ale bratului si membrului pelvian, cu
cadere laterala a trunchiului", n care musculatura lateroflexoare de pe partea inferioara se
contracta pentru a mentine trunchiul drept, sa nu cedeze sub propria-i dreutate.
Exercitiul 3: prin fandari laterale, cu caderea corpului pe partea respectiva (minile n
solduri), se realizeaza contractia puternica a musculaturii lateroflexoare pe partea opusa.
Tipuri de exercitii dinamice:
Exercitiul 1: suita de exercitii tip "coloana pe pelvis", care necesita pozitii n care pelvisul sa
fie fixat; astfel, din pozitia calare pe o bancheta, se apleaca ntr-o parte si n alta trunchiul,
din ortostatism, cu un picior pe o banca joasa, se apleaca trunchiul spre o parte sau alta ,
bratul opus miscari este n abductie.
Exercitiul 2: grupaj de exercitii tip "coloana pe pelvis,pelvis pe membre inferioare", n care
lateroflexorii actioneaz concomitent cu abductorii-adductorii soldului, aceste exercitii se
executa din ortostatism, din decubit dorsal sau lateral.
Exercitiul 3: grupaj de exercitii tip " membre inferioare pe pelvis, pelvis si coloana lombara
pe trunchi superior", respectiv miscarea laterala n bloc a membrelor inferioare si bazinului;
poate fi facuta pasiv sau activ, din pozitie de decubit sau din atrnat (minile prind o bara a
spalierului) - si n acest tip de exercitii musculatura lateroflexoare actioneaza sincron cu
adductoriisi abductorii soldului.
Exercitiul 4: suita de exercitii tip "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior" combina
actiunea lateroflexoare a ridicatorilor soldului afectat cu aceea a abductorilor soldului opus,
realizndu-se din ortostatism, cu minile sprijinite pe o bara la naltimea umerilor, se ridica
un sold si se lateroflecteaza lomba, sau din pozitia n seznd.
Exercitiul 5: "miscare simultana a trunchiului si a unui membru inferior" se executa din
decubit dorsal.
Exercitiul 6: suita de exercitii din pozitia de cadere pe o parte, n care se coboara sau se ridica
pelvisul, se asociaza activitatea adductorilor soldului de deasupra si a abductorilor soldului de
dedesubt.
Rotatorii coloanei - Miscarea de rotatie
Tipuri de exercitii dinamice:
Exercitiul 1: suita de exercitii "coloana pe pelvis" care se realizeaza rotnd trunchiul din
posturi care blocheaza pelvisul: calare pe o banca, n patrupedie; pentru accentuarea rotarii,
se mobilizeaza membrele superioare, ca niste aripi; de asemenea, din decubit dorsal, ducnd
un brat peste corp, cu ridicarea umarului respectiv pelvisul pe sol.
Exercitiul 2: "membre inferioare, pelvis si coloana lombara pe trunchi superior": din decubit
dorsal, cu bratele n cruce si genunchii flectati, se executa miscari dintr-o parte ntr-alta,
antrennd si pelvisul.
Exercitiul 3: "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare": din ortostatism si decubit
dorsal (picioarele ndepartate) se executa rotatii ntr-o parte si ntr-alta.
Exercitiul 4: "pelvis si coloana lombara pe trunchi superior si pe membre inferioare": din
pozitia n atrnat (pentru a bloca trunchiul superior), cu picioarele n sprijin pe sol sau pe
bara, se executa rotarile din pelvis si coloana lombara.
Exercitii combinate pentru rotatori, flexori si extensori
Toate aceste exercitii se bazeaza pe secventa "coloana pe pelvis, pelvis pe membre
inferioare".
Exercitiul 1: activarea flexorilor si rotatorilor coloanei cu rotatorii soldului din decubit
dorsal, cu picioarele desfacute: se ridica trunchiul cu rotarea ntr-o parte, bratul ncrucisnd
corpul spre partea de rotatie.
Exercitiul 2: activarea flexorilor si rotatorilor coloanei si soldurilor din culcat, cu genunchii
flectati si picioarele sub bara, minile la ceafa: se ridica trunchiul (fara flectarea coloanei
cervicale) si se roteaza.
Exercitiul 3: activarea extensorilor si rotatorilor coloanei, ca si a extensorilor soldului din
pozitia mahomedana, care previne rotatia pelvisului: se face extensia "vertebra dupa
vertebra", cu rotatia trunchiului.
Exercitiul 4: activarea extensorilor si rotatorilor coloanei si sodurilor din decubit ventral, cu
minile la ceafa: extensie cu rotarea trunchiului.
Exercitii de circumductie a coloanei
Se realizeaza pe secventa "coloana pe pelvis, pelvis pe membre inferioare".
Variante: aceeasi miscare din ortostatism, cu mainile pe solduri, sau: din atrnat cu
minile de doua inele si picioarele pe sol se executa rotatii ale ntregului corp.
Exercitii de facilitare
Pentru activarea musculaturii trunchiului se poate realiza n cadrul unor scheme de
facilitare, pornindu-se de la membrele superioare sau inferioare.
Scheme pentru trunchiul superior:
Se combina miscarile capului, gtului, trunchiului superior cu scheme Kabat asimetrice ale
extremitatilor superioare:
"Despicatul" ("choping"): o mna apuca antebratul opus, executndu-se o diagonala. Spre
exemplu "despicarea spre dreapta" combina D1E a membrului superior drept cu D2E a
membrului superior stng. Exercitiul este un lant kinetic nchis. Kinetoterapeutul face priza
pe frunte si pe palma dreapta. Odata cu "despicatul", pacientul roteaza si flecteaza capul si
umerii, miscarile fiind contrate de catre kinetoterapeut. Exercitiul activeaza oblicii
abdominali, amelioreaza mobilitatea trunchiului si, desigur, creste forta n membrele
superioare si gt.
"Ridicarea" ("lifting") - inversul "despicatului" - realizeaza extensia trunchiului cu rotatie.
Membrele superioare se prind ca n "despicat", dar urmeaza diagonalele Kabat pe flexie
(D1F si D2F) ale membrelor superioare. Concomitent, asistentul va contra miscarea
membrelor superioare si extensia capului (priza pe occiput). Exercitiul pune n tensiune
musculatura postero-superioara a trunchiului (extensorii si rotatorii). "Despicatul", ca si
"ridicarea" se executa din decubit dorsal, ct si din seznd.
Schemele "bilaterale" sunt executate cu membrele superioare. Spre deosebire de "despicat" si
"ridicare", membrele nu sunt prinse ntre ele.exista 4 tipuri de astfel de scheme:
Asimetrice, care combina diagonalele n acelasi sens, spre exemplu: D1F pentru
membrul superior drept+D2F pentru membrul superior stng sau D1E cu D2E.
Schemele asimetrice promoveaza flexia si extensia trunchiului, dar si rotatia.
Reciproce, n care un membru superior executa o diagonala, spre exemplu: D2F, iar
celalalt, o alta diagonala D2E. Sunt activati n mod deosebit rotatorii trunchiului.
Schemele "bilaterale" sunt executate pe membrele inferioare dupa aceleasi tipare ca si pentru
membrele superioare. Diferenta consta n faptul ca, daca pentru membrele superioare
diagonalele pe flexie ntareau extensorii trunchiului, iar diagonalele pe extensie tonificau
CAPITOLUL III
ORGANIZAREA SI METODOLOGIA CERCETRII
3.1. PREZENTAREA LOTULUI DE SUBIECTI
Cercetarea pe care am efectuat-o a cuprins un lot de 16 pacienti diagnosticati cu
discopatie lombara, cu vrstele cuprinse ntre 25-60 de ani. Studiul s-a realizat la Centrul de
Recuperare Neuromotorie Sf. Maria, Dgaspc, Craiova, n perioada decembrie 2007 - mai
2008 si am urmarit timp de 6 luniefectele terapiei aplicate.
Femei
Total
16
Mediu urban
Mediu rural
Barbati
Femei
Total
12
Barbati
Femei
Total
Indexul pentru disabilitatea cronica Waddell si Main pentru pacientii cu lombalgie - Chronic
Disability Index of Waddell and Main for Patients with Low Back Pain
Chestionarul Roland - Morris de evaluare a dizabilitatii datorate durerii lombare - Low Back
Pain Disability Questionnaire of Roland and Morris.
METODELE DE CERCETARE UTILIZATE
Metodele de cercetare pe care a fost realizat prezentul studiu au fost:
1. metoda studiului bibliografic - reprezentat din parcurgerea referintelor bibliografice
(reviste, carti, tratate) existente n biblioteca facultatii, a Universitatii, biblioteca UMF Craiova, date informationale computerizate;
2. metoda observarii si nregistrarii datelor - care a constat din masurarea
parametrilor stabiliti, obtinuti n cadrul evaluarii complete a pacientilor, conform unei
metodologii cunoscute, care au respectat normele internationale, aplicate si la noi n tara;
datele au fost nregistrate pe o perioada de 6 luni pentru fiecare caz n parte, evaluarea avnd
loc la intrarea n studiu - momentul I, la terminarea programului recuperator fizical-kinetic momentul II, la 6 luni - momentul III.
3. metoda prelucrarii statistico-matematice a datelor obtinute - care a constat din:
prelucrarea rezultatelor obtinute, a valorilor matematice, a parametrilor fiziologici masurati,
fara durere
VAS pentru severitatea durerii
7.
8.
9.
DA
1
NU
0
SCOR TOTAL = SUMA (punctelor obtinute raspuns la cele 9 intrebari)
Interpretare:
. scor minim: 0
. scor maxim: 9
. cu cat este mai mare numarul itemi cu atat este mai mare nivelul de disabilitate.
St
2.
Im
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
St
11.
12.
Im
13.
Sp
14.
Im
15.
16.
Im
17.
18.
19.
20.
St
21.
22.
23.
24.
St
RASPUNS
DA
NU
PUNCTE
1
0
. scor maxim: 24
. Cu cat este mai mare scorul cu atat este mai severa disabilitatea asociata cu durerea de
spate. Un scor de 0 indica faptul ca nu exista disabilitate iar un scor de 24 indica faptul ca
exista disabilitate.
. Un scor >sau= 14 indica un pacient sever afectat.
3.3. METODELE CONCRETE DE LUCRU - ALCATUIREA SI MODUL DE APLICARE AL
PROGRAMULUI TERAPEUTIC COMPLEX
Durerea lombara inferioara (low back pain) de cauza mecanica, este generata de
suferinta att a tesuturilor moi lombare, ct si a structurilor vertebrale (disc, ligamente
intracanaliculare, articulatii vertebrale posterioare, pediculi vertebrali) afectate printr-un
proces degenerativ.
Sub raport clinic, includem: durerea lombosacrata izolata, durerea lombosacrata cu
algii referite pe membrul inferior, ct si durerea lombosacrata cu algie iradiata, radiculara.
Kinetoterapia si masajul sunt orientate att ca obiectiv, ct si ca mijloace tehnice de
terapie recuperare n functie de starea clinica a pacientului.
Diferentiem astfel 4 perioade ale durerilor din HDL:
c Perioada acuta, se caracterizeaza prin dureri intense lombosacrate, cu sau fara
iradiere; bolnavul nu si poate calma durerile nici n decubit, prezinta contractura lombara,
cu sau fara blocada.
c Perioada subacuta, n care durerile din decubit au disparut, bolnavul se poate misca
n pat fara dureri, se poate deplasa prin camera, poate sa stea pe un scaun un timp mai mult
sau mai putin limitat, durerea fiind suportabila daca nu si mobilizeaza coloana.
c Perioada cronica permite pacientului sa-si mobilizeze coloana, durerile fiind
moderate, astfel nct nu l mai forteaza sa adopte autoblocarea lombara; n ortostatism ti
mers durerile pot aparea dupa o perioada mai lunga de timp; pot persista contracturi
paravertebrale.
c Perioada de remisiune completa, ntre perioadele de boala evidentiate clinic,
considernd cauza lombosacralgiei mecanice ca nevindecabila, potential putndu-se deci
repeta oricnd puseul dureros.
Kinetoterapia aplicata n perioada acuta.
Obiectivele acestei perioade sunt urmatoarele: reechilibrarea SNV, relaxarea generala,
scaderea iritatiei radiculare sau a nervului sinuvertebral, relaxarea musculaturii lombare
dureroase.
Reechilibrarea SNV este necesara n majoritatea pacientilor, ei prezentnd o
hipersimpaticotonie care se rasfrnge asupra ritmului cardiac si a tensiunii arteriale
(tahicardie, TA crescuta). Se urmareste cresterea tonusului vagal.
n afara de medicatia corespunzatoare, se indica:
A Postura de decubit ventral, cu o perna relativ mai dura sub abdomen (care comprima plexul
celiac) si destul de mare, care sa cifozeze lomba; daca postura aceasta nu este suportata, se va
ncerca decubitul lateral "n cocos de pusca", presnd cu minile perna asezata pe epigastru.
A Patul nclinat n usor Tredelenburg (pentru excitarea sinusului carotidian).
A "Mngierea" blnda a musculaturii paravertebrale.
A Caldura neutra n zona lombara.
Relaxarea generala este indicata pentru scaderea starii de tensiune psihica
determinata de durere si care, prin ea nsasi, scade pragul la durere, ca si pentru
decontracturarea generala, inclusiv a musculaturii paravertebrale.
Se utilizeaza metoda de relaxare Jacobson sau mai simplu exercitii de respiratie profunda, cu
expiratie prelungita si mai zgomotoasa. Pacientul se concentreaza numai asupra miscarilor
respiratorii.
Scaderea iritatiei radiculare cnd exista un proces patologic la nivel intracanalicular,
prin:
Adoptarea unor posturi antalgice:
Decubit dorsal, cu capul si umerii ridicati pe o perna, ganunchii flectati cu un sul sub
ei, picioarele sprijinindu-se pe talpi.
Decubit lateral "n cocos de pusca".
Oricare alta postura, orict ar parea de bizara, n care pacientul simte o neta
ameliorare a fenomenelor algice.
Tractiuni vertebrale continue la pat, cu cadru special sau improviznd tractiunea pe bazin
cu o centura lata, de la care cablul este tractionat prin scripete. Contrarezistenta este data de
corpul pacientului, patul fiind n Trendelenburg; este de preferat ca CF si genunchii sa fie n
unghi drept si gambele n sprijin pe un scaunel.
Imobilizare n "aparat gipsat Williams", care realizeaza o postura asemanatoare celei
descrise mai sus.
Relaxarea contracturii musculaturii lombare, care declanseaza prin ea nsasi durerea,
realiznd cercul vicios: contractie musculara voluntara de aparare tulburari circulatorii
musculare locale acumulare de metaboliti acizi durere contractura involuntara
tulburari circulatorii musculare acumulare de metaboliti acizi durere.
Metodologia cea mai buna pentru obtinerea relaxarii musculare lombare inferioare, cu
reducerea concomitenta a lombosacralgiei, este aplicarea exercitiului de facilitare "tinerelaxeaza"("hold-relax") modificat. Rezistenta care se aplica va fi moderata spre minima.
Semisuspendare, sprijin si pe picioare la sol (CF ti G la 90 grade): se face
bascularea nainte-napoi si lateral a bazinului.
b) Cu fata la spalier, minile prin bara cu palmele spre zid:
Redresarea bazinului;
3.
ntinderea extensorilor lombari, care se realizeaza mai bine executnd "holdrelax"-ul pe antagonisti (musculatura flexoare)dect pe agonisti (musculatura
paravertebrala):
Decubit dorsal, CF si genunchi la 90 grade: priza peste genunchi, priza sub taloane; pacientul
trage genunchii spre piept, miscare contrata de asistent; n acelasi timp se opune ncercarii de
rotatie (asistentul ncearca sa miste gambele, ca pe niste leviere, ntr-o parte si alta). Izometria
astfel realizata (pe flexie si rotatie de sold) tonifica flexorii, dar n special relaxeaza extensorii
trunchiului.
Din seznd, cu membrele inferioare ntinse, se executa miscarea de "despicare": mna
dreapta a pacientului prinde treimea inferioara a propriului antebrat opus; cuplul celor doua
membre superioare astfel realizat se plaseaza spre lateral, nspre coapsa stnga; concomitent
capul se flecteaza; asistentul contreaza prin priza pe frunte flexia capului si prin priza pe
mna stnga ncercarea de ridicare a "securii" se executa tehnica "hold-relax".
B. Tonifierea musculaturii trunchiului, respectiv a musculaturii abdominale si extensoare
lombare. Scopul este ca trunchiul inferior n ortostatism sa realizeze, n primul rnd,
mentinerea unei pozitii neutre a pelvisului si, n al doilea rnd, sa creeze o presiune
abdominala de preluare a unei parti din presiunea transmisa discurilor.
Am vazut ca obtinerea unei pozitii neutre (intermediare,delordozate) a lombei tine de
ntinderea musculaturii extensoare lombare (extensorii paravertebrali si psoasiliacul), dar si
de tonifierea abdominalilor (care trag n sus de pube) si a fesierilor mari (care trag n jos pe
fata posterioara a bazinului) - deci muschii care vor realiza bascularea bazinului cu
delordozare.
Exercitiul 1 - n decubit dorsal, cu genunchii flectati la 90 grade si lipiti unul de altul, talpile
pe pat: se ncearca ridicarea lor spre tavan, dar asistentul contreaza - tot timpul exercitiului
lomba trebuie sa fie n contact cu patul. Exte exercitiul care determina cea mai buna
ontractie (musculatura lombara si cea abdominala).
Pe masura ce forta si flexibilitatea trunchiului inferior se amelioreaza, exercitiul de mai sus
se va executa cu genunchii ct mai ntinsi, dar avnd grija ca delordozarea sa fie pastrata.
Exercitiul 2 - decubit dorsal, cu genunchii la 90 grade, talpile pe pat: se ridica capul-umeriitrunchiul (bratele ntinse), pna cnd palmele ajung deasupra genunchilor la circa 10 cm; se
revina, apoi se repeta. Exercitiul tonifica dreptii abdominali.
n continuare, ridicarea tunchiului se face ducnd minile prin lateral de genunchi (stnga,
apoi dreapta). Exercitiul tonifica muschii oblici abdominali.
Exercitiul 3 - pozitie patrupeda, pentru corijarea lordozei: se suge puternic peretele
abdominal; se mentine 5-6 secunde; se repeta. Exercitiul tonifica transversul abdominal.
Exercitiul 4 - este cel mai complex, determinnd concomitent cea mai buna contractie
musculara a tuturor muschilor interesati. Se desfasoara n 4 timpi, din decibit dorsal, cu
genunchii la 90 grade si talpile pe pat:
Se duce lomba n jos, presnd planul patului: asistentul controloaza, cu mna sub
lomba, executia corecta;
n seznd, cu linia genunchilor deasupra liniei soldurilor cu 8-10 cm; picior peste
picior; lipirea spatelui de spatar (nu se sta pe marginea scaunului); tragerea nspre
volan a scaunului soferului;
II
7
4
6
3
4
2
4
2
5
4
5
4
6
5
4
2
4.2
(3.5-4.8)
II
5
3
5
2
3
1
2
2
3
3
4
3
3
5
3
2
3
(2.8-3.9)
. Cu cat este mai mare scorul cu atat este mai severa disabilitatea asociata cu durerea
de spate. Un scor de 0 indica faptul ca nu exista disabilitate iar un scor de 24 indica
faptul ca exista disabilitate.
. Un scor >sau= 14 indica un pacient sever afectat.
Am considerat semnificativ acest parametru datorita faptului ca afectarea prin hernie
de disc a coloanei lombare influenteaza capacitatea functionala globala a pacientului, in
desfasurarea activitatilor uzuale , ducnd la dizabilitate cronica. Am considerat necesara
aplicarea unei sclale suplimentare n scopul aprecierii mai corecte a evolutiei terapeutice a
pacientului.
Tabel - Scorurile pentru chestionarul LBP Disability Roland - Morris obtinute n cele trei
momente ale evaluarii
II
14
8
9
6
6
3
3
6
8
7
10
7
7
13
9
5
7.6
(6.8-9.8)
Asa cum se observa, din tabelul si graficul anterior, a avut loc o reducere semnificativa
a dizabilitatii datorate durerii lombare, 7 pacienti prezentnd recuperare functionala aproape
completa in urma programului fizical-kinetic, cu scor mai mic sau egal cu 3 la sfrsitul
perioadei de evaluare.
CAPITOLUL V
CONCLUZII
Prin mijoacele terapeutice folosite a avut loc o scadere a durerii, la toti pacientii, n
toate momentele de evaluare, cu precizarea ca reducerea parametrului durere a fost
semnificativa indiferent sexul si grupa de vrsta a pacientilor.
BIBLIOGRAFIE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Kisner C., Colby A., "Therapeutic Exercise", Foundations and Techniques, Ed.
F.A. Davis, 1990
7.
8.
Konin J.G., "Practicai Kinesiology for the Physical Therapist Assistant", Slack,
NJ 2000
9.
10.
11.
Popescu R., Marinescu L., "Bazele fizice si anatomice ale kinetologiei. Testarea
musculo-articulara". Editura Agora, 1999
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.