criminalitatea gulerelor albe (White collar criminality") - denumire dat totalitii

infraciunilor svrite de persoane care ocup poziii nalte n lumea de afaceri i n

aparatul de stat i care folosesc poziia i influena lor politic i economic n scopuri
criminale. Se realizeaz prin ignorarea i prin interpretarea fals a legii, fcndu-se o
confuzie voit ntre limitele licitului i ale ilicitului, uneori profitndu-se de
ambiguitatea unor legi adoptate, parc n mod voit, n interesul acestei categorii
favorizate, v. i criminalitate

Criminalitatea gulerelor albe: De ce fura

managerii?
Managementul modern poate fi, cu usurinta, caracterizat, prin
adaptarea descrierilor din comportamentul infractional, conform
studiilor din mai multe domenii. Astfel, factorii care ii determina pe
lideri sa comita infractiuni sunt de trei tipuri, atat apropiati, cat si diferiti
de cei la care ne-am putea gandi cand este vorba de comiterea unor
fapte reprobabile. In plus, infractionalitatea in randul managerilor
vizeaza atat obtinerea de resurse materiale si de resurse hedonistice
(placerea furnizata de activitatile infractionale), cat si simbolice (putere
sau prestigiu).
Infractionalitatea reprezinta un comportament strategic caracterizat de preocuparea
pentru interesele personale, indiferenta fata de interesul public, comportament ce
implica risc si solicita aptitudini si planificare. Orice comportament infractional
presupunefolosirea fortei, a fraudei sau a furtului in scopul obtinerii de resurse
materiale, simbolice sau hedonistice.
Comportamentul infractional in randul managerilor este rezultatul unui proces
sistematic ce implica interactiuni complexe intre factorii individuali, socio-culturali
si de mediu. Altfel spus, atributele psihologice, emotionale si intelectuale ale
managerilor, precum si comportamentul acestora sunt puternic influentate de procesele
psihice congenitale, precum si de interactiunile cu mediul de lucru, cu oameni, grupuri si
institutii.

Criminalitatea gulerelor albe nu difera de cea savarsita de alte

categorii infractionale
Criminalitatea gulerelor albe ("White collar criminality") este denumirea data
totalitatii infractiunilor savarsite de persoane care ocupa pozitii inalte in lumea de afaceri
si in aparatul de stat si care folosesc pozitia si influenta lor politica si economica in
scopuri infractionale.
Infractionalitatea se savarseste prin ignorarea si prin interpretarea falsa a legii, facanduse o confuzie voita intre limitele licitului si ale ilicitului, uneori, profitandu-se de
ambiguitatea unor legi.
Pana in momentul in care criminologul american Edwin Sutherland (n.red. - conform
Britannica.com, Sutherland a trait intre 1883 si 1950, editia princeps a lucrarii sale de
capai, "Criminology", aparand in 1924) a evocat criminalitatea "gulerelor albe", doar

saracia era privita ca factor criminogen. Criminologul defineste criminalitatea "gulerelor

albe" ca fiind o infractionalitate savarsita de persoane socialmente respectabile.
Din punct de vedere juridico-penal, criminalitatea "gulerelor albe" nu difera de cea
savarsita de alte categorii infractionale, in schimb, beneficiaza de o indulgenta
generalizata, determinata atat de pozitia sociala a infractorilor din aceasta categorie,
cat si de modalitatile rafinate prin care ei realizeaza faptele antisociale.
In plus, factorii criminogeni obisnuiti (lipsa de instruire, nivel de trai, familie etc.) nu
joaca un rol specific in etiologia infractiunilor comise de aceste persoane, determinanta
fiind structura personalitatii lor, precum si mediul de lucru.
De asemenea, interesant de remarcat este ca vasta majoritate a managerilor ce comit
infractiuni din sfera criminalitatii gulerelor albe sunt barbati. Mai exact, statistica,
bazata pe cazurile semnalate de mijloacele de informare in masa arata ca doar 8%
dintre acesti infractori sunt femei.

Exista doua tipuri de infractiuni diferite in companii

Literatura de specialitate a conturat o categorie aparte ce vizeaza criminalitatea in
randul managerilor marilor corporatii, anume criminalitatea corporatista. Acest tip de
criminalitate descrie infractiunile managerilor savarsite in beneficiul organizatiilor
din care fac parte, avand drept scop profitabilitatea afacerii. Unii autori argumenteaza
faptul ca infractionalitatea corporatista este rationalizata drept comportament
acceptabil, pentru ca are drept scop depasirea dificultatilor financiare.
Astfel, trebuie indicata diferenta importanta intre infractiunile comise la ENRON de catre
Andrew Fastow, care a urmarit sa se imbogateasca in detrimentul corporatiei, si cele
comise de catre Kenneth Lay si Jeffrey Skylling, al caror scop a fost imbogatirea
societatii, beneficiile lor rezultand indirect, via cresterii pretului actiunilor.
Activitatea infractionala desfasurata in scopul imbogatirii proprii a fost descrisa
prin teoria auto-controlului: cu cat este mai scazut auto-controlul unui individ, cu atat
este mai probabila implicarea sa in demersuri infractionale. Auto-controlul scazut este
definit in termeni de impulsivitate, egocentrism, asumare de riscuri, tendinte
comportamentale ce reprezinta de fapt cerinte in randul managerilor.

Teoria obedientei explica comportamentul infractorilor "discipoli"

O categorie aparte a managerilor implicati in criminalitatea gulerelor albe o reprezinta
categoria infractorilor "discipoli", denumiti in literatura de specialitate criminal
followers.
Acesti manageri nu initiaza activitatea infractionala, sunt indivizi non-asertivi, cu
psihic slab, ce treneaza in urma altora inclusiv in ceea ce priveste
comportamentul infractional.
Infractorii discipoli sunt cel mai adesea managerii subordonati ce pot fi convinsi de
corectitudinea cauzei lor, intrucat urmeaza un lider pe care il respecta, pot fi naivi si
inconstienti de valentele faptelor proprii sau sunt pur si simplu captivati de carisma unui
superior caruia ii sunt loiali.

Liderii utilizeaza diferite tipare comportamentale, actiuni si practici directionate catre

"discipoli", in scopul de a le obtine cooperarea. Intimidarea si hartuirea de catre
superior reprezinta o practica relatata in mod constant in multe societati
multinationale, fiind practicate in mod deliberat in scopul de a cauza umilinta, ofensa si
disconfort.
Teoria obedientei explica comportamentul discipolilor, fiind formulata in stransa
legatura cu triunghiul criminalitatii gulerelor albe, compus din presiune, rationalizare si
oportunitate. Aceasta teorie explica presiunea si rationalizarea ce motiveaza managerii
in comiterea de infractiuni si descrie posibilitatea ca managerii sa adopte un
comportament in conflict cu valorile proprii, justificand acest fapt prin plasarea intregii
responsabilitati catre superior.

Aptitudiniile liderilor lumii de afaceri, manifestari ale psihopatiei

Absenta emotiilor in procesul decizional, concentrarea obiectiva asupra consecintelor,
logica rece si calculata reprezinta, la o prima vedere, aptitudini ale liderilor lumii de
afaceri. Aceste trasaturi sunt insa larg citate in literatura de specialitate drept manifestari
ale psihopatiei.
O serii de studii recente tind sa intareasca ideea ca amalgamul de trasaturi
megalomaniacece caracterizeaza mintea psihopatilor este, de fapt, o ruda apropiata a
setului de aptitudini cel mai consistent recompensat de capitalism. Comparatii intre
profilele psihologice ale managerilor de varf cu cele ale infractorilor institutionalizati
releva recurenta unor atribute precum sarmul superficial, egocentrismul,
independenta, empatia redusa, intalnite atat in inchisori de maxima securitate, cat si
in salile de conferinte.
Criminologii lucreaza cu ipoteza ca o serie de factori determina o persoana sa comita o
infractiune, motivatia de la momentul respectiv fiind rezultatul interactiunii dintre
factorii biologici si socio-culturali cu oportunitatea, respingand teza conform careia
un singur factor constitutiv, natura infractionala, explica comportamentul infractional, cu
atat mai putin in ceea ce priveste infractionalitatea in randul decidentilor mediului de
afaceri.
Trebuie precizat faptul ca dificultatea clasificarii factorilor criminogeni rezulta din
variabilitatea acestora si din faptul ca fenomenul infractional este un rezultat al actiunii
lor conjugate. Cuantificarea precisa a rolului fiecaruia reprezinta aproape o
imposibilitate stiintifica. Din acest motiv, abordarea individuala a factorilor criminogeni in general, evitata in literatura de specialitate - trebuie inteleasa in sensul functional al
acesteia, scopul fiind acela de a releva corelatiile existente intre o variabila sau o grupa
de variabile si criminalitate. Chiar si in aceasta viziune, subzista dificultatile de
clasificare si interpretare.

Ostilitatea contribuie la comiterea de infractiuni

In analiza comportamentului infractional, factorii de mediu cuprind nu doar elemente asociate mediului fizic,
precumgeografia si topografia, aglomeratia, poluarea, ci si nivelul de ostilitate existent, calitatea
vieti, existenta oportunitatilor de a comite infractiuni, necesitatea comiterii de infractiuni.

In marile corporatii, managerii sunt supusi unei presiuni constante, presiune ce are
drept consecinta un nivel ridicat al stresului ocupational, aceasta forma de stres
prelungit impactand mecanismele psihologice.
De asemenea, asteptarile extrem de ridicate sunt de esenta acestui mediu de lucru,
reprezentand o cauza recurenta a comportamentului infractional.
In plus, declinul economic contribuie la existenta unor procese psihice si emotionale
nocive, precum si la instituirea temerilor si a nevoii de a implenta masuri de protectie
carora nu li se aplica criteriul legalitatii.

Factorii socio-culturali influenteaza auto-controlul

In stransa legatura cu factorii de mediu, factorii socio-culturali influenteaza
comportamentul si valorile, nevoile, credintele si dorintele unei persoane.
In explicarea fenomenului infractional, criminologia pune accent pe elemente
precumcunostinte, aptitudini, comportamente si alte informatii culturale insusite
prin interactiunea cu oameni si grupuri, precum si prin intermediul sistemului
educational.
Trasaturile dobandite prin mecanisme socio-culturale influenteaza strategiile
comportamentele adoptate, precum si manierele de percepere a raportului costuri
versus beneficii.
De altfel, factorii socio-culturali influenteaza auto-controlul si impacteaza tentatia in
legatura cu oportunitatile de a comite infractiuni.
Mediul liderilor din afaceri, caracterizat de competitivitate intensa, modelat de criterii
numerice de performanta, genereaza din partea managerilor aplicarea de solutii
"creative", precum violarea normelor concurentiale, folosire neloiala a informatiilor
interne, santaj, mita, fals, evaziune delapidare si spalare de bani.

Motivatia si oportunitatea favorizeaza infractiunile managerilor

Intre factorii de mediu si cei socio-culturali si comiterea unei infractiuni intervin
intotdeauna factorii individuali.
Dincolo de factorii biologi, a caror analiza excede tematica prezentei lucrari, un alt
factor cheie il reprezinta motivatia. Motivatia reprezinta, in acest context, rezultatul
unui proces in care este definit un scop, costurile si beneficiile sunt evaluate,
iar constrangerile interne sunt aplicate asupra comportamentului.
Pe langa motivatie, pentru comiterea unei infractiuni mai este necesara
si oportunitatea, ceea ce nu reprezinta per se un factor personal. Cu toate acestea,
predilectia unei persoane catre comiterea unei infractiuni, intr-un anumit moment,
este un rezultat al motivatiei si al oportunitatii.
In cazul infractiunilor comise de catre reprezentatii managementului societatilor
multinationale, nu pozitiile dezavantajoase, ci pozitiile avantajoase reprezinta motivatia
pentru a comite infractiuni. Statutul si nivelul ridicat al aptitudinilor, ce faciliteaza
accesul la oportunitati infractionale, motiveaza managerii in comiterea infractiunilor.

O alta motivatie rezida in faptul ca infractiunile de la varful mediului de afaceri sunt

indirecte, impersonale si foarte dificil de descoperit.
Asadar, daca motivatia este suficient de puternica, in prezenta oportunitatii adecvate, o
infractiune poate fi comisa cat timp un anumit individ dispune de abilitatile necesare
pentru a o comite, iar managementul corporatiilor reprezinta punctul de intalnire al
acestor premize.

Consumul de stupefiante cauzeaza criminalitatea gulerelor albe

Portretul stereotip al consumatorului de stupefiante descrie pe cineva care nu ar
ezita sa comita infractiuni violente in scopul de a obtine o "doza", mult mai putina
atentie fiind acordata celor care isi sustin obiceiul de a consuma stupefiante sau
medicamente fara reteta prin veniturile aduse de pozitii in managementul de varf.
Criminologii si specialistii in reabilitare citeaza consumul de stupefiante si pastile
drept un comportament recurent in randul managerilor societatilor multinationale si
dreptcauza a criminalitatii gulerelor albe, din cauza confortului psihologic si tendintei
de asumare a riscurilor, specifice consumatorilor.
Consumul debuteaza pe fondul presiunii sporite, generate de programul extrem de
incarcat, pentru a carui abordare se recurge uneori la "adjuvante" nelegale si al nevoii
extreme de destindere intr-un timp foarte scurt. Pozitia profesionala si veniturile implica
faptul ca nu e necesara recurgerea la masuri extreme pentru a obtine stupefiante sau
pastile. Distinctia intre un consumator din managementul de varf si ceilalti consumatori
rezida in faptul ca prima categorie ascunde mult mai bine folosirea acestor
substante.
O alta distinctie importanta, care explica si persistenta in timp a acestui comportament,
este aceea ca pentru persoanele ce au cariere titrate este mult mai dificil sa-si
abandoneze toate preocuparile profesionale si sa intre intr-un program de
dezintoxicare.
Particularizand aceste tendinte catre contextul actual, trebuie aratat faptul ca foarte
putini manageri au depasit criza economica fara sa se simta coplesiti, suprasolicitati si sub-recompensati, iar pentru unii stresul cauzat de o economie in deriva a
avut drept consecinta abuzul de stupefiante sau medicamente. Medicii specializati in
tratarea dependentelor au consemnat in mod unanim faptul ca escapismul a sporit
considerabil pe fondul declinului economic, perioada in care responsabilitatea atributiilor
manageriale a fost resimtita mult mai intens.
Adictiile recente implica consumul de alcool si de analgezice obtinute in general
fara reteta (printre care, cel mai adesea, Vicodin, OxyContin sau Percocet). Important
de mentionat este faptul ca neincriminarea abuzului de alcool reprezinta o chestiune din
sfera politicii penale, astfel ca acest tip de adictie este tratat alaturi de cele ce fac
obiectul ilicitului penal. Aceste tipuri de adictii reprezinta o schimbare fata de inceputul
deceniului trecut, cand opiaceele si amfetaminele erau nominalizate de catre specialisti
drept substantele "de jour" consumate in randul managerilor.

Majoritatea faptelor sunt descoperite dupa aproximativ 8 ani

Indiferent de formele pe care le imbraca, de la criminalitatea gulerelor albe si la

consumul de substante interzise pana la infractiuni violente, fenomenul infractional in
randul managerilor din corporatii si societati multinationale este caracterizat de o cifra
neagra extrem de ridicata. Aceasta concluzie rezulta din faptul ca majoritatea
faptelor sunt descoperite dupa un interval de aproximativ 6 8 ani, precum si din
consemnarile celorlalte parti implicate, respectiv familii, medici, colegi etc.
Aceasta cifra neagra nu exclude un impact economic enorm. Mai exact, un studiu din
Marea Britanie a relevat pierderi intre 65.000 si 25 de milioane de lire, aferente fiecarei
activitati infractionale.
In aceste conditii, politica marilor corporatii include, din ce in ce mai
frecvent,mecanisme de detectare si preventie a criminalitatii ocupationale.
Astfel, mediatizarea intensa a unor cazuri de criminalitate a gulerelor albe poate rezulta
in descurajarea acestui fenomen.
Aspiratiile catre un mediu de afaceri fara tangente cu sfera ilicitului penal isi gasesc insa
cea mai mare posibilitatea de implinire in capacitatea tinerilor manageri de a invata din
greselile predecesorilor si de a crea medii de lucru cu un nivel de presiune pentru care
psihicul uman sa fie echipat.
Datele si faptele prezentate in acest articol sunt culese in mod predominant din
cazuistica existenta in statele dezvoltate din America de Nord, vestul Europei, precum si
din randul Tigrilor Est Asiatici, data fiind frecventa redusa a studiilor extinse care sa
vizeze alte parti ale lumii.

Coruptia politica si cea economica: Infractiunile comise de gulerele albe

Fenomenul de coruptie are o serie de particularitati si caractere distincte care sunt
depedente de natura regimului politeic, de evolutia social istorica, economica si culturala, de
sistemul legislativ si de starea morala ori spirituala a fiecarei societati.
Toate societatile, indiferent de natura sistemului economic sau politic, considera
fenomenul de coruptie ca un indicator a starii morale a natiunii si ca o consecinta a lipsei de
control social exercitat de cele mai importante institutii ale statului sau chiar a implicarii acestor
institutii intr-o sfera ilicita privata. Pentru o mare parte din sociologi si criminologi
contemporani, fenomenul de coruptie reprezinta o adevarata maladie a corpului social, o stare
endemica care erodeaza fundamentele societatii civile si ale statului de drept, cu atat mai nociva
cu cat deturneaza fonduri importante ale societatii si orienteaza finalitatile procesului economic
in interesul privat al unor persoane sau grupuri de persoane.
In acest sens, coruptia nu este doar un simplu delict sau o infractiune similara cu altele, ci
un act cu consecinte importante pentru functionarea intregii societati, care poate evidentia in
mare masura, modul in care demnitarii statului, reprezentantii puterii politice, in general servesc
interesele generale ale societatii sau, dinpotriva a unui grup de particulari preocupati numai de
profituri proprii. De aceea, interpretarea coruptiei numai in registrul strict al moralitatii ori al
normativului penal nu pot evidentia amplele dimensiuni politice si economice ale acestui
fenomen, calificat de unii specialisti ai domeniului ca un simtom al instabilitatii statului.

In Occident, coruptia este considerata de catre sociologi ca apartinand, de fapt, asa

numitelor infractiuni ale gulerelor albe (white collar crimes) constand in incalcarea de cele mai
multe ori nesanctionata, a legii penale, de catre anumite grupuri oi de catre persoanele investite
cu functii oficiale: functionari ai statului, reprezentanti guvernamentali, autoritati publice, etc.
Aceste categori de persoane, dintre care o parte are competenta de a aplica insasi legea, pot fi
direct implicate in delictele care au ca scop principal favorizarea si promovarea unor interese
economice (coruptie economica) sau politice (coruptie politica) cu caracter particular, sau pot
contribui indirect, prin functiile pe care le au la comiterea acestor delicte.
Se poate aprecia chiar ca o parte importanta a retelelor crimei organizate n-ar putea
supravietui ori n-ar avea decat o eficacitate limitata in absenta sprijinului oferit de aceste
persoane cu functii oficiale. Crima organizata sublineaza A. M. Mirande nu poate exista fara
ajutorul societatii legitime (oficiali publici si functionarii insarcinati sa aplice legea), care
sprijina direct sau indirect activitati ilicite.
Exista mai multe clasificari ale acestor infractiuni pe care unii autori americani le cuprind
in doua categorii principale:
a) Infractiuni comise in numele unei corporatii, printre care se pot mentiona: mita platita
unor oficiali in scopul obtinerii unor avantaje economice sau politice, vanzarea unor
produse deficitare sau care pun in pericol sanatatea si viata populatiei, falsificarea datelor
de fabricatie a unor produse in scopul mentineri lor pe piata, reclamele false fara
acoperire reala, modificarea unor preturi peste valoarea lor reala in scopul obtinerii unor
beneficii suplimentare, evitarea platei impozitelor catre stat prin mistificarea cifrelor de
afaceri etc.
Desi toate aceste infractiuni nu par a avea un caracter violent, ele au mai multa gravitate si
prezinta un pericol social mult mai mare decat o omucidere obisnuita
b) Infractiuni comise impotriva unei corporatii sunt cele care se savarsesc de catre membrii cu
funtii administrative sau de conducere ai unei anumite societati care lucreaza pentru profit.
Dintre ele se pot mentiona furturile, delapidarile, sabotajele si orice alte acte ilegale care
prjudiciaza activitatea corporatiei respective. Majoritatea acestora sunt tinute sub tacere si
rezolvate cu mijloace interne pentru a nu crea publicului o imagine dezagreabila care ar
putea compromite interesele comerciale ale corporatiei.
Definitia juridica a fraudei folosita de Cressey, a fost urmatoarea: insusirea prin iselaciune in
interesul sau beneficiul personal, al bunurilor sau fondurilor banesti incredintate de altcineva,
practicata de catre un functionar, agent economic, administrator, oficial public sau alta persoana
care exercita o sarcina de incredere . Aceasta definitie apare, intr-o forma prescurata, si in
rapoaretele F.B.I. Insusirea ori folosirea ilicita a fondurilor banesti sau a bunurilor incredintate
in grija custodia sau controlul unei persoane
Bazat pe constatarile sale Cressey a oferit o definitie mai clara si mai concisa a fraudei,
apreciind-o drept o violare de natura penala a responsabilitatilor financiare care revine
persoanelor carora li s-a incredintat o functie de incredere in cadrul unei corporatii.
Printre alte infractiuni comise impotriva unei corporatii se numara furtul prin intermediul
computerelor, unul dintre cele mai ingenioase delicte, facilitate de progresul tehnic al
societatilor contemporane. Un asemenea delict este produs ca urmare a introducerii in
memoria unuia dintre calculatoarele corporatiei a unor date fictive care faciliteaza deturnarea

fondurilor. Un simplu operator de calcul care are acces la datele cu privire la statele de salarii
poate falsifica, in anumite conditii, diferite informatii, creandu-si in felul acesta, resurse
financiare proprii.
Indiferent de categoria in care se incadreaza, infractiunile gulerelor albe sunt mai greu
de identificat decat celelalte tipuri de infractiuni si, in consecinta, sunt mai putin sanctionate.
Deoarece o mare parte din aceste infractiuni sunt savarsite de persoane cu functii oficial
importante, care au o pozitie sociala privilegiata care le permite manipularea legii, acestea
reusesc sa evite, in marea lor majoritate sanctiunile legale.
Asa cum sublineaza statisticile si studile criminologice, spre deosebire de infractiunile si
delictele cu caracter trditional (furturi, spargeri, omoruri, crime contra proprietatii si
persoanei, in general), cele care implica gulerele albe, intre care se includ cu precadere,
frauda si coruptia, sunt mult mai grave si costisitoare din punct de vedere al consecintelor
economice si sociale. Estimari recente au aratat ca aceasta ultima categorie de infractiuni
costa de peste trei ori mai mult cat intreaga clasa de infractiuni si delicte comise contra
proprietatii, fiind in acelasi timp, cea mai putin cunoscuta de catre populatie.
In cristalizarea acestei perceptii slabe a publicului contribuie atat probabilitatea mai mica
de detectare a acestei categorii de infractiuni, cat si legaturile sau relatiile pe care persoanele
corupte sau implicate in acte de frauda le au cu factori de putere si cu agentiile de control social.
Aprecind faptul ca daca se cunoste cat de costisitoare sunt asemenea infractiuni, nu se stie, totusi
cat de raspandite sunt ele, criminologii din Occident sublineaza ca numai o perfectionare a
acestei cunosteri va oferi o explicatie teoretica corespunzatoare care sa depaseasca explicatiile cu
caracter clasic
. Caracteristicile contemporane recunoscute ale criminalitii gulerelor albe, n domeniul
economico-finaciar sunt de natur a demonstra complexitatea fenomenului, dar mai cu seam
trebuie luate n considerare pentru aprecierea posibilitilor de descoperire i probare a faptelor
ilicite comise. Principalele caracteristici ale criminalitii gulerelor albe sunt: infraciunile sunt
comise n scopul maximizrii profiturilor; implic relaii strnse ntre participani, uneori chiar
forme complexe de organizare; presupun implicarea unor persoane care se bucur de poziii
sociale, economice, politice i profesionale dintre cele mai bune; au vizibilitate sczut;
implic difuziunea responsabilitii; se comit ntr-o perioad mare de timp, greu de
circumscris; acoperirea lor este uurat de complexitatea operaiunilor financiare i de
posibilitile pe care le ofer inerea contabilitii, pentru a disimula afacerile frauduloase;
autorii lor tiu s inspire ncredere prin atitudine i comportament, sunt inteligeni, avizai i
versai; complexitate i dificultate n aciunea de descoperire i de cercetare; implic
sentimente de victimizare din partea persoanelor cercetate; Un rol important n analiza strii de
anomie l prezint manifestrile de solidaritate n raport cu infraciunile care se comit n sfera
criminalitii economice. Solidaritatea este foarte evident la nivelul anumitor categorii sociale
privilegiate, situaie n care se comit mari fraude economicofinanciare, beneficiind ulterior de
tergiversarea proceselor, chiar pn la intervenirea termenelor de prescripie. n mod
discriminatoriu, n cazul unor infraciuni obinuite productoare de pagube mici, autorii sunt
pedepsii penal prompt i exemplar. Asemenea tratamente difereniate dezvolt anomia n plan
social i ntrete convingerea c societatea nu cultiv, n fapt, idealul de justiie. Specific
activitilor ilegale ale criminalitii economico-financiare este faptul c acestea sunt realizate
prin: procedee viclene, neltoare, cu abilitate i ingeniozitate; procedee frauduloase,
falsuri i contrafaceri; abuzuri de putere i corupie; exploatarea secretelor comerciale sau a
datelor confideniale; Infraciunile din domeniul criminalitii economice presupun astfel
cunotine i competene profesionale ridicate din partea celor care le comit. Aceste infraciuni
impun i necesitatea unei specializri rapide i permanente a instanelor de control, de urmrire i

de sancionare, deoarece asemenea fapte provoac prejudicii patrimoniale considerabile, conduc

la lipsa de viabilitate a societilor i implicit la pierderea locurilor de munc i, nu n ultimul
rnd, afecteaz calitatea vieii i a mediului nconjurtor.
Prevenire si combatere
Pedeapsa cu moartea, meninut nc n Asia, constituie una dintre preocuprile majore ale
comunitii criminologilor din ntreaga lume.
Oamenii de tiin au preri mprite cu privire la necesitatea i eficiena pedepsei capitale,
fie c aceasta nc se mai aplic n unele state precum China, fie c este meninut n
legislaie dar nu mai este aplicat (vezi cazul Indiei), afirm profesorul Serge Brochu.
Una dintre problemele importante din Europa i din America de Nord este faptul c, n ciuda
scderii ratei criminalitii, oamenilor le este din ce n ce mai team.
Acuitatea sentimentului se reflect n duritatea cu care se defoar interveniile poliiei,
mai mare dect ar impune-o numrul i gravitatea infraciunilor reale pentru c poliitii
acioneaz la nivelul fricii pe care populaia o are fa de crime.
Aceast mentalitate ar trebui corectat, crede profesorul Brochu.
Mijloacele de informare n mas ar putea ajuta foarte mult dac, n relatrile lor, ar aduga
i informaia c rata criminalitii este n scdere.
Este important ca presa s informeze despre crimele produse n societate dar ar trebui s
renune la tendina de a exagera imaginea acestor fapte, mai spune Serge Brochu.
Audio: Ascultai aici interviul integral cu Serge Brochu.
Interviul acordat de prof. univ. dr. Stephan Parmentier la Radio Romnia Actualiti
Criminalitatea poate fi redus prin msuri de prevenire, afirm profesorul Stephan
Parmentier care d ca exemplu traficul de fiine umane.
El susine c acest fenomen poate fi stopat prin identificarea traficanilor n ara lor de
origine.
Cooperarea criminologilor belgieni cu poliia i cu ambasadele din Europa de Est sau din
Asia a permis identificarea reelelor de traficani cu ase luni naintea svririi faptelor.
Aceast abordare reflect buna colaborare a oamenilor de tiin cu politicienii dar acetia
din urm nu sunt ntotdeauna sensibili la recomandrile specialitilor fiind tentai s prefere
msurile populiste, remarc prof. Parmentier.
El se pronun i n favoarea unor relaii mai strnse ntre cercettori i jurnaliti.
Este important s se vorbeasc despre criminalitate, dar presa manifest tendina de a
relata disproporionat de mult despre crima vizibil i foarte puin despre infraciunile

comise de gulerele albe, fapte care prezint un mai mare pericol social dect cele din prima
categorie. Interesul pentru vnzarea ziarelor, a tirilor tv sau de pe internet, i determin pe
cei care lucreaz n mass-media s promoveze o perspectiv populist, despre care cred
c i-ar plcea publicului, dar neconform realitii.
Profesorul Parmentier mai crede c scderea global a numrului infraciunilor nu poate fi
considerat un semn pozitiv dect n msura n care cauzele fenomenului pot fi cunoscute i
pot conduce la adoptarea celor mai bune politici.