Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2010 Audit
2010 Audit
Prin audit in generale se intelege examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii
unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu (standard, norma) de calitate.
Obiectivul oricarui tip de audit il constituie imbunatatirea utilizarii informatiei.
Elemente fundamentale:
Examinarea trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala;
Obiectul examinarii il poate constitui orice informatie, din orice domeniu;
Scopul examinarii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;
Calitatea opiniei exprimate: trebuie sa fie motivata si responsabila, ceea ce presupune ca
persoana care face aceasta examinare are anumite repsonsabilitati pentru activitatea sa si
trebuie sa fie o persoana independenta.
Examinarea trebuie sa sa faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse
intr-un standard sau intr-o norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate
2. Ce este auditul in financiar?
Denumirea de audit financiar poate fi folosita pentru a desemna numeroase misiuni ca:
- auditul financiar al proceselor, tranzactiilor si situatiilor financiare;
- auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitatii;
- auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentara a
acestora in situatiile financiare;
- auditul financiar al contabilizarii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectare legislatiei
sociale;
- auditul financiar asupra situatie fiscale;
- auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica daca evaluarea creantelor
indoielnice s-a facut de o maniera purdenta;
altfel spus, orice analiza, orice control, orice verificare si orice studiu asupra unei sectiuni sau a unei
parti din contabilitate sau din situatiile financiare ale unei societati poate fi calificat drept audit
financiar.
3. Dati definitia auditului statutar si identificati elementele fundamentale ale acesteia.
Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si
independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in ansamblul lor, in vederea exprimarii unei
opinii motivate asupra imaginii fidele, clar si complete a pozitiei si situatiei financiare, precum si a
rezultatelor obtinute de aceasta, prin raportarea la standardele nationale sau internationale de audit.
Elemente fundamentale:
- profesionistul competent si independent trebuie sa fie profesionist contabil, care poate fi o
persoana fizica sau o persoana juridica;
- examinarea este exclusiva profesionala;
- obiectul examinarii efectuate de profesionistul contabil il constituie situatiile financiare ale
entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor
financiare, in functie de referentialul contabil aplicabil;
- scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate, responsabile si independente;
obiectul opiniei: imagine fidela, clara si completa a pozitiei financiare, a situatiei financiare si
a rezultatelor obtinute de entitatea auditata;
criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se exprima opinia il constituie
standardele nationale sau internationale.
6. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit.
Inainte de a contracta o lucrare de audit al situatiilor financiare ale unei entitati, auditorul
trebuie sa aprecieze posibilitatea de a indeplini aceasta misiune, trebuie sa tina seama de unele
regului profesionale si de deontologie.
Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare
fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii:
Cunoasterea globala a intreprinderii;
Examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor;
Examenul competentei
Contactul cu fostul auditor sau cenzor;
Decizia de acceptare a mandatului;
Fisa de acceptare a mandatului;
Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sa se
desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii, fara a se face vreo distinctie intre misiunile
de audit legal si misiunile de audit contractual.
Standardul International de Audit nr. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina
termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care se vor consemna intr-o Scrisoare de
misiunie de audit, sau in orice alt tip de contract adecvat.
Indiferent de forma pe care o imbraca relatia contractuala , din documentul respectiv nu trebuie
sa lipseasca termenii si conditiile urmatoare:
- obiectivule auditului situatiilor financiare;
- responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor
financiare;
- intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila;
- forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele misiunii de audit;
- riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative ca urmare a sondajelor;
- necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese juditificative sau alte
informatii solicitate.
7. Orientarea si planificarea auditului.
In aceasta etapa profesionistul contabil obtine informatii cu privire la particularitatile
intreprinderii, zonele sale de risc, domeniile si sistemele semnificative, informatii care sa-I permita
orientarea si planificarea controalelor astfel incat sa fie prevenite lucrari inutile sau care nu vor servi
realizarii obiectivelor misunii de audit.
Tehnicile si procedurile folosite pentru realizarea obiectivelor acestei etape sunt:
Culegerea de informatii generale asupra intreprinderii sunt vizate aspecte legate
de natura activitatilor desfasurate de intreprindere, particularitatile sectorului din care
face parte, structurile intreprinderii, organizarea generale a intreprinderii, politicile
comerciale, financiare si sociale, organizarea contabilitatii, practicile contabile utilizate;
Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative se au in vedere activitatile de
productie, distributie, aprovisionari, precum si conturile care in raport cu suma sau prin
natura lor pot comporta riscuri de eror.
Redactarea planului de misiune este in fapt programul general de munca in care sunt
sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi orientata si planificata
misiunea de audit si presupune: alegerea membrilor echipei, repartizarea lucrarilor pe
oameni, utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii, coordonarea
cu auditorii de la societatile surori si de la societatea mama, solicitarea de specialisti
pentru studierea sitemelor si datelor informatizate in orice alte domenii, caledarul
sedintelor AGA si CA, termenul de depunere al raportului.
Elaborarea programului de munca este un ansamblu de instructiuni puse in atentia
tuturor participantilor la misunea de audit care permit controlul bunei executii a
lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munca poate sa detalieze
obiectivele auditului, precum si bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare
procedura folosita. Altfel spus programul de munca este o detaliere a tutror elementelor
continure in Planul de audit (misiune), in vederea asigurarii indeplinirii acestuia din
urma.
VII. Planificarea:
Repartizarea lucrarilor;
Datele interventiilor pe etape;
Lista rapoartelor, scrisorilor de confirmare si alte documente ce urmeaza a fi
emise.
9. Evaluarea controlului intern: continut, etape.
In aceasta etapa auditorul va aprecia evaluarea sistemelor de control intern. Obiectivul urmarit prin
aprecierea controlului intern este de a determina in ce masura auditorul se poate sprijini pe acest
control pentru a putea defini natura, intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale.
In aceasta etapa auditorul se afla in fata unor decizii extrem de importante:
- alegerea procedurilor de examinat in functie de organizarea intreprinderii, de natura riscurilor,
de importanta soldurilor si operatiilor;
- decizia de a stabili daca procedurile retinute trebuie sa faca obiectul unei evaluari a controlului
intern;
- alegerea tehnicilor de descriere si evaluare;
- decizia de a se sprijini pe procedurile existente;
- alegerea tehnicilor de sondaje;
- decizia finala, in functie de rezultatele sondajelor, in legatura cu programul de control al
conturilor.
Etape:
10. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entitati?
A.
B.
C.
D.
11. Care sunt elementele de baza ale controlului intern unei entitati?
-
12. Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea controlului intern al unei entitati.
separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel incat sa permita controlul reciproc al executiei
lor. Este de dorit sa se evite ca una si aceeasi persoanasa poata comite o eroare sau o inexactitate,
avand posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi.
Separarea sarcinilor nu diminueaza sau anuleaza responsabilitatea celor care gestioneaza
patrimoniul intreprinderii. In acest sens, delegarea atributiilor este necesar sa se faca:
- pentru un numar reduse de persoane, pentru a nu se dilua raspunderea;
- asigurand specializarea acestor persoane imputerncite;
- asigurand independenta persoanelor imputernicite fata de obiectul si subiectul controlului;
- asigurand autoritatea celor ce exercita controlul, respectiv dreptul de a impune luarea anumitor
masuri.
13. Definiti auditul intern si controlul intern, si relatia dintre acestea.
Auditul intern reprezint acea component a auditului financiar care const n examinarea
profesional efecutat de un profesionist contabil competent i independent n vederea exprimrii unei
opinii motivate n legatur cu validitatea i corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de
conducerea intreprinderii (entitii).
Controlul intern. Sistemul de control intern reperezint un ansamblu de politici i proceduri
puse n aplicare de conducerea unei entiti n vederea asigurrii, n msura posibilului, a unei
gestionri riguroase i eficiente a activitilor acesteia; implic respectarea politicilor de gestiune,
protejarea activelor, prevenirea i detectarea fraudelor i erorilor, exactitatea i exhaustivitatea
nregistrrilor contabile i stabilirea la timp a informaiilor financiare.
Controlul intern al unei entitati se refera la totalitatea prcedurilor si la realizarea lui particpa
intreg personalul entitatii respective.
Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de
aplicare a procedurilor de control intern din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente
distincte care fac parte din dtructura si sistemul de control intern al acelei entitatii. El poate fi realizat
si de firme specializate de expertiza contabla (prin externalizare).
14. Care sunt principalele obiective ale auditului intern?
-
Standardul International de Audit nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua in
considerare incindentele evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului atat asupra situatiilor
financiare, cat si asupra raportului sau, distingadu-se 3 etape:
1) Fapte descoperite pana la data raportului de audit auditorul trebuie sa puna in lucru
proceduri care urmaresc strangerea de elemente probante suficiente si adecvate care jusitifce
faptul ca au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustari ale situatiilor
financiare sau informatii suplimentare in anexe, pana la data raportului sau.
2) Fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor
financiare cand auditorul a luat cunostinta, dupa data raportului sau, dar inaintea publicarii
situatiilor financiare, de evenimente care risca sa aiba o incidenta semnificativa asupra
acestora, auditorul trebuie sa stabileasca daca trebuie sa ceara cercetarea situatiilor financiare si
sa discute masurile care se impun.
In cazul in care conducere intreprinderii corecteaza situatiile financiarem auditorul va pune in
lucru procedurile necesare si va furniza conducerii intreprinderii un alt raport de audit.
Daca conducerea intreprinderii refuza sa corecte situatiile financiare, iar auditorul considera
necesare aceste corecturi, el trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila
3) Fapte descoperite dupa publicarea situatiilor dupa publicarea situatiilor financiare
auditorul nu este tinut sa procedeze la vreo investigatie.
Daca insa auditoul a luat cunostinta dupa publicarea situatiilor financiare de exostenta unui
eveniment, care daca ar fi fost cunoscut la data semnarii raportului sau, l-ar fi condus la
modificarea opiniei el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa
discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii.
In cazul in care conducerea intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va controla
masurile luate de conducerea intreprinderii pentru a se asigura ca toate persoanele care sunt in
posesia situatiilor financiare nemodificate au luat cunostinta de corectarea acestora si va
intocmi un nou raport de audit.
22. Rolul si importanta dosarului exercitiului.
Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu depaseste exercitiul
cotrolat. El permite asamblarea tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si formularea
raportului.
Dosarul exercitiului este indispensabil pentru:
- mai buna organizare si mai bunul control ale misiunii;
- documentarea lucrarilor efectuate, a deciziilor luate si asigurarea ca programul s-a derulat fara
omisiuni;
- inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor dat la colaboratori;
- justificarea opiniei emise si redactarea raportului.
In mod uzual dosarul cuprinde:
- planificarea misiunii;
- supervizarea lucrarilor;
- aprecierea controlului intern;
- obtinerea de elemente probante;
Dosarul exercitiului este bine sa fie impartit pe sectiuni, pentru a usura utilizarea sa in functie de
cultura cabientului. In general se recomanda a se folosi o impartire in 10 sectiuni simbolizate de la
A la J.:
EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) acceptarea misiunii:;
EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) sinteza misiunii si rapoarte
EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) orientare si planificare;
ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) evaluarea risului legat de control;
EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) controale substantive;
EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) utilizarea lucrarilor altor profesionisti;
EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) verificari si informatii specifice;
EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) lucrarile de sfarsit de misiune
EI (dosarul exercitiului, Sectiunea B) interventii cerute prin regulament;
EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea B) controlul conturilor consolidate.
23. Rolul si importanta dosarului permanent.
Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul doferitelor etape ale misiunii pot fi
folosite pe toata durata mandatului. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite
utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi.
Elementele caracteristice continute de dosarul permanent sunt:
- fisa de preentare;
- scurt istoric al intreprinderii;
- organigrame;
- persoanele care angajaeaza intreprinderea;
- note asupra organizarii sectorului de activitate, productie;
- note asupra statului;
- procese verbale ale CA si AG;
- lista actionarilor sau asociatilor;
- structura grupului;
- contracte, asigurari.
Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea
organismului profesional, dupa cum urmeaza:
- PA (dosarul permanent, Sectiunea A) Generalitati;
- PB (dosarul permanent, Sectiunea B) Documente privind controlul intern;
- PC (dosarul permanent, Sectiunea C) situatii financiare si rapoarte privind exercitiile
precedente;
- PD (dosarul permanent, Sectiunea D) - Analize permanente;
- PE (dosarul permanent, Sectiunea E) Fiscal si social;
- PF (dosarul permanent, Sectiunea F) Juridice;
- PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intervenienti externi
Pentru a-si indeplini rolul de informare, dosarul permanent trebuie:
- sa fie tinut la zi;
- sa elimine informatiile perimate;
- sa nu contina documentele voluminoase ale intreprinderii;
Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului
daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatie fdinanciare si rezultatelor obtinute
in acord cu referintele contabile.
Acest paragraf poate ave formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve, dar cu un
paragraf de observatii, Opinia cu rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia
defavorabila.
27. Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare.
Este datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile. Dezacordurile se refera la
neregularitatile si inexactitatile constatate de auditorul financiar in legatura cu aplicarea principiilor si
regulilor contabile de catre cei responsabili cu intocmirea si prezentarea conturilor anuale.
Neregularitatile se refera la orice actiune, omisiune sau situatie care violeaza actele normative, regulile
si principiile contabile, dispozitiile statutului si hotararile AGA.
Inexactitatile se refera la transpunerea in conturi sau prezentarea unui fapt neconform cu realitate:
erori de calcul, inexactitati in prezentarea conturilor, inexactitati in infotmatiile furnizate de manageri.
Se poate prezenta astfel:
Astfel, cum este explicat in nota X, nu s-au constatat amortismente in situatiile financiar
e.
aceasta practica, nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a capitalului
imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si a unei cote
depentru cladiri sipentur utilaje, trebuiau sa se ridice la suma de pentru exercitiul incheiat la
31 decembrieIn consecinta, amortismentele cumulate trebuia sa se ridice lamii lei, iar pierderea
exercitiului si pierderile cumulate, lamii lei.
Dupa parerea noastra, din cauza incidetei faptelor mentionate in paragraful precedent, situatiile
financiare nu dau o imagine fidela situatie financiare a societatii la 31 decembrie., contului de
proft si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si nu sunt conforma cu prevedrile legale si
statutare.
28. Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare
Imposibilitatea exprimarii unei opinii poate fi data de doua categorii de limite:
- unele sunt impuse de evenimente exterioare, cum ar fi un incendiu care a distrus unele
documente jusitificative sau numirea cu intarziere a auditorului, astfel incat nu mai este
posibila participarea la inventarierea stocurilor;
- altele sunt impuse de conducerea intreprinderii, putand fi reprezentate de refuzul efectuarii
unui control, refuzul de a plati onorariul sau refuzul de a solicita un expert extern.
Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a
conturilor de clienti, din cazua limitarii intinderii lucrarilor noastre, impuse de catre directiune.
Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam o opinie cu privire la
situatiile financiare.
29. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.
Daca auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si in consecinta va trebui sa
formuleze o opinie cu rezerve.
Motive:
- cand auditorul considera ca informatia referitoare la incertitudine nu este pertinenta sau liseste
ceva;
- cand auditorul apreciaza ca estimarile facute de conducerea intreprinderii pentru intocmirea
conturilor anuale nu sunt rezonabile si ca au o influenta semnificativa asupra deciziilor;
- cand nu obtine elementele probante suficiente pentru a ajusta pozitia responsabililor
intreprinderii privind existenta si tratarea unei incertitudini.
Exemplu:
Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie , deoarece noi am fost desemnati
auditori ulterior acestei date. Tinand seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi
nu am putut controla cantitatile prin alte proceduri de audit.
In opinia noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare daca noi am fi
putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si
situatie financiare a societatii la 31 decembrie, cat si contului de profit si pierdere pentru
exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare.:
30. Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare.
Daca in urma lucrarii efectuate, auditorul contata ca situatiile financiare dau o imagien fidela pozitiei
financiare si rezultatele obtinute sun in acord cu referintele contabile si conform prevederilor
contabile atunci auditorul va include in raportul de audit un paragraf al opinie intitulat :opinia fara
rezerve.
Exemplu :
In opinia noastra situatiile financiare ofera o imagine fidela si justa apozitie si situatie financiare a
societatii la data de 31 decembrie, precum si asupra performantei financiare si a fluxurilor de
trezorerie pentru exercitiul incheiat la aceasta data, in conformitate cu normele internationale de
contabilitate.
31. Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii: semnfiicatie, mod de prezentare.
In unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat adaugand un paragraf de observatii al carui
obiectiv este de a lamuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale.
Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului. Aceasta se situeaza de preferinta
dupa paragraful de opinie si precizeaza, in general, ca acesta nu constituie o rezerva.
Forma de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este urmatoarea:
fara sa exprimam o rezerva asupra situatiilor financiare, noi atragem atentia asupra notri X din
anexa. Societatea face obiectul unui proces in care este acuzata de infractiune in utilizarea brevetelor
si in care I se pretinde varsarea redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o
contraactiune, iar audierile preliminare, cat si procedurile juridico-administrative ale celor doua
actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei situatii nu poate, in prezent sa fie determinat si in
consecinta, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte.
32. Paragraful opiniei. Tipuri de opinie.
Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra
faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatie fdinanciare si rezultatelor
obtinute in acord cu referintele contabile.
Termenii utilizati pentru exprimarea opiniei auditoului sunt dau o imagine fidela,
sauprezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative.
Referintele contabile sunt Standardele Internationale de Contabilitate, reguli emise de catre
institutiile sau organismele profesionale si practica generala din tara si legislatia locala.
In afara opiniei referitoare la imaginea fidela, poate fi necesara includerea in Raportul
auditorului a unei opinii asupra faptului de a sti daca aceste situatii financiare sunt conforme cu
alte prevederi legale sau statutare.
Acest paragraf poate avea formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve, dar cu un
paragraf de observatii, Opinia cu rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia
defavorabila.
33. Paragraful privind natura si intinderea lucrarilor de audit. (sfera angajamentului de
audit).
Raportul auditorului trebuie sa prezinte sfera anagajamentului de audit, declarand ca auditul a fost
efectuat in conformitate cu ISA sau in conformitate cu standardele sau practicile nationale relevante.
Sfera angajamentului de audit se refera la capacitatea auditorului de a desfasura procedurile de audit
cerute in mod necesar de circumstante. Acest lucru este necesar pentru cititor ca o certificare a faptului
ca auditul a fosr desfasurat in conformitate cu standardele sau practicile stabilite. Daca nu este
prevazut astfel, se presupune ca standardele sau practicile de audit urmate sunt cele in vigoare in tara
indicata la adresa auditorului.
34. Paragraful introductiv al raportului de audit.
Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate;
Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii financiare a entitatii care a facut
obiectul auditului, cat si data si perioada acoperite prin aceste documente, sa faca referire la
rezumatul politiclor contabile semnificative si la alte note semnificative.
De asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile
financiare si responsabilitatea auditorului;
35. Continutul raportului de audit.
Relatia contractuala de executare a misunii de audit;
Observatiile reiesite din diverse verificari;
Informatiile a caror mentiune in raport este prevazuta exprez de lege;
Oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut asigurarea ca
situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa pozitie financiare, performantelor
si situatiei financiare generale a intreprinderii;
Mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit.
Pe de alta parte, trebuie sesizata si relatia de invers proportionalitate dintre caracterul semnificativ si
riscul de audit. Cu cat pragul de semnificatie este mai mare cu atat riscul de audit este mai mic si
invers.
42. Ce este riscul legat de control?
Consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau
impreuna cu alte solduri de conturi sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita
si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate.
In general auditorul fixeaza un nivel ridicat al riscului legat de control atunci cand:
- sistemele contabile si de control nu sunt aplicate corect;
- sistemul contabil si cel de control intern ale intreprinderii sunt considerate ca insuficiente.
43. Ce este riscul inerent?
Consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de operatiuni sa comporte erori
semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, din cauza
unui control intern insuficient.
44. Ce este riscul de nedetectare?
Consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare
semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte
solduri sau categorii de operatiuni. Depinde de controalele proprii ale auditorului si nu poate fi
eliminat in totalitate, oricare ar fi tehnicile si procedurile folosite de auditor.
45. Conceptul de independenta in audit.
Principiul independentei se aplica tuturor profesionistilor contabili in practica libera, indiferent de
natura serviciului profesional prestat. In cazul executarii, insa, a unor misiuni de audit prin care se
furnizeaza o asiguarare in ce priveste credibilitatea situatiilor sau informatiilor financiare in fata
publicului, independenta devine cea mai sigura garantie ca profesionistul contabil si-a indeplinit
misiunea in conditii de integritate si cu obiectivitate.
Independenta are doua componente fundamentale:
- independenta de spirit (rationamentul profesional) este caracterizata prin starea de spirit care
inlesneste obtinerea unei opinii neafectate de influente care pot compromite acest rationament
profesionale, permitand profesionistului contabil sa actioneze cu integritate, cu obiectivitate si
cu pridenta profesionala;
- independenta in aparenta (comportamentul)- se caracterizeaza prin evitarea faptelor si
circumstantelor care pot fi atat de semnificative incat o terta persoana, logica si informata ar
putea ajunge la concluzia normala ca integritatea, obiectivitatea si prudenta profesionala ale
cabinetului sau ale unui membru au fost compromise.
Independenta este potential amenintata in urnatoarele situatii:
- interes propriu;
- slabirea autocontrolului;
- renuntarea la propriile convingeri;
manifestari de familiarism;
actiuni de intimidare.