ONOMASTICA

Onomastica este tiina auxiliar a istoriei i lingvisticii care se ocup cu studierea numelor. Onoma=nume.
S-a constituit ca tiin n 1850. De-a lungul istoriei, mai ales civilizaia roman i motenirea ei au
ajuns la ideea nomen hominem care spune c n numele fiecrui individ i este scris destinul. (Homodeus
nume de orfan).
Onomastica cuprinde antroponimia i toponimia. Antroponimia subdiviziunea n funcie de nume n
categorii:
a)
hagionime (de sfini);
b)
teonimele (zeitile);
c)
hieronimele (mister);
d)
zoonime;
e)
fitonimele;
f)
criptonimele;
g)
tehnonimele;
h)
pseudonimele;
i)
paleonimele;
j)
poleonimele (Braovean);
k)
etnonime (Rus).
Toponimele:
hidronime ape curgtoare;
limnonime nume de lacuri;
oronime nume de muni;
coronime nume de subdiviziuni administrative.
n Roma republican pe model general uman (grecii), fusese utilizat un singur nume. Se adopt
tranomina: prenomen (nume la natere), nomen (ginta de apartenen), cognomen (familia n interiorul ginii).
Sec. V dezagregarea unitii impreiului distincia nomen cognomen devine tot mai inexistent. Se
utilizeaz supernomenul (signum). Signumul nu putea fi motenit, avea o semnificaie imediat comprehensibil.
n interiorul familiiloe, numele unice au fost diminutivate hipocoristul. Revoluia antroponimic:
sistemul trianomina sec. V-VI supranomen (suficient, iniial) cognomen + nomen (Romnia, sec. XIV-XV).
Botezul (biserica cretin) prelevana numelor cretine.
Registrul de la Oradea sec- XIII.
Sec. XV-XVI statul reintr n redistribuirea numelor. Ex.: Frana Francisc I ordonane regale. n
Transilvania, nume des folosite: Alexandra, Augustin, Ovidiu, Liviu unificare religioas.
a)
b)
c)
d)