PROPEDEUTICA CURS 1

TEHNOLOGIA PROTEZEI PARTIALE ACRILICE

Etapele clinico-tehnice
Definitie PPA :
Corp fizic rigid obtinut prin termopolimerizare din R.A.S.
Ca scop protetic restaureaza morfologia arcadelor dentare intrerupte de edentatii;
Se trateaza edentatia partiala.
Elemente componente :
Baza-suprafata cea mai mare a acestor corpuri mecano-fizice ;
Sei +arcadele artificiale-restaureaza morfologia de arcada ;
Crosete din sarma elemente de ancorare.
Caracteristici generale ale PPA :
Indicate ca tratament protetic provizoriu anterior solutiei protetice de durata precum
proteze fixe (punti totale cu agregare mixta implant +dinti restanti) sau proteze fixe
(punti +PPS).
Indicatii :
Clasa I Kennedy ;
Clasa II Kennedy;
Clasa IV Kennedy (edentatie frontala extinsa);
Edentatie subtotala.
Avantajele PPA :
Reabilitarea functiilor ADM rapid cu integrarea cazului clinic ;
Se obtin in conditii medii de dotare;
Timp de lucru, prt de cost relativ reduse ;
Se pot repara rapid (desprinderi de dinti, fracturi ale bazei, fracturi crosete) ;
Materialele utilizate R.A.S., relativ ieftine +necesita un proces de
termopolimerizare.
Dezavantaje :
Acopera o suprafata extinsa a campului protetic generand disconfort ;
Reduce spatiul functional ;
Altereaza fonatia;

Gustul este diminuat;

Spatiul Donders intre dorsul limbii si bolta palatina se reduce ;
Transmit nefiziologic presiunile =transmitere muco-osoasa spre componenta
dura (osteoperiostala) cu presarea fibromucoasei.
Rezorbtia accentuata a crestei alveolare in zonele de sprijin generand
instabilitatea protezei in timp;
Local au efect iritativ inflamator cu mobilizarea in timp a dintilor limitanti prin
efect disortodondic;
De obicei se sar etape: lingura individuala, amprenta functionala, sabloanele de
ocluzie;
Este un corp rigid,vestibularizeaza dintii limitanti efect de cleste de extractie
Se fractureaza cu usurinta in zonal linguala centrala (mandibula) si zona
centrala a placii palatinale (maxilar) ;
Dupa reparatii se indica rebazarea, recaptusirea (sei) pentru a echilibra proteza
pe camp altfel este instabila ;
Materialul utilizat R.A.S.- rata de imbatranire crescuta.
Dezavantajele sunt mai multe ca avantajele, scolile europene le utilizeaza in scop
tranzitoriu.
Campul protetic in edentatia partiala extinsa :
Campul protetic-totalitatea elementelor anatomice care vin in contact cu proteza
partiala acrilica;
Maxilar:
Dintii restanti;
Creasta alveolara;
Bolta palatina;
Tuberozitatea maxilara;
Fibromucoasa.
Mandibula:
Dintii restanti;
Creasta alveolara;
Tuberculul piriform ;
Fibromucoasa.
Campul protetic anatomo-functional:
Suportul dento-parodontal=dinti restanti (dinti reziduali) de pe arcadele dentare
cu rol major in sprijinul+ancorarea PPA;

Suportul fibromucos-osos (fibro-osteoperiostal)=fibromucoasa (camp moale)

+componenta osteoperiostala (componenta dura).

Caracteristicile (rolul) suportului dento-parodontal:

Dintii restanti=unitati odontoparodontale ce prezinta un sistem ligamentar
autonom si proprioceptori care are capacitatea de adaptare a dintilor
(odontomul) la presiunile ocluzale prin intreruperea reflexa cand sarcinile sunt
supraliminare ;
Sprijinul bazei protezei prin plasarea marginilor supracingular ;
Ancorarea PPA prin crosete din sarma;
Dintii restanti (suportul dento-parodontal) sunt examinati foarte riguros (clinic)
si indirect (examen RX+model de studiu).
Macroscopic : semne de inflamatie parodontala, gingivala, grad de rezorbtie,
prezenta pungilor false sau adevarate, mobilitatea dintilor.
Examenul RX : indirect gradul de rezorbtie , adancimea pingilor, statusul
parodontal in ansamblu (sanatatea osului periradicular).
Pe model : se observa nivelul retractiei gingivale, tipul de contacte dentodentare, fatete de abraziune.
Mentinerea, stabilitatea+ancorarea P.P.A. :
Clinic si pe modelul de studiu se analizeaza urmatorii factori:
Numarul dintilor restanti +topografia lor;
Pozitia de implantare;
Morfologia coronara;
Valoarea parodontala;
Ocluzia.
1) Numarul si topografia dintilor restanti:
dintii restanti grupati (PM-M sau grup frontal C-C) au valoare parodontala
crescuta cand sunt bine implantati;
ancorarea pe dintii restanti grupati in zonele distale este dificila ;
frontalii grupati (clasa I Kennedy) sunt favorabili acoperii cu coroane (dintii
limitanti=coroane cu lacasuri pentru pintenii ocluzali, praguri orale, convexitati
vestibulare) ;
dintii ideali pentru ancorarea-stabilitate=bine implnatati+situati in planuri
diferite.

2) Pozitia de implantare :
dintii limitanti breselor edentate migreaza in sens orizontal si vertical in absenta
dintilor antagonisti, cautandu-si antagonistul ;
Factorii care favorizeaza migrarea :
-varsta edentatiei ;
-contactele dento-dentare traumatice ;
-statusul parodontal local;
-starea de sanatate a organismului;
-absenta dintilor antagonisti.
Migrari orizontale (mezio-distogresiuni)=malpozitii secundare:
inclinare (basculare) cu tendinta de a inchide spatiul edentat;
PM spre distal, molarii mezial, caninii mezial + distal; incisivii mezial.
translatie-migrare corporeala, la tineri, molarul 2 in locul molarului 1 ce se
extrage la 8-9 ani;
Migrari in sens vertical :in absenta dintilor antagonisti
Extruzie- migrarea in sens vertical a dintilor fara proces alveolar ;
Egresiune- migrarea in sens vertical + proces alveolar.
Se impune normalizarea planului de ocluzie prin depulpari si amputari coronare. Dintii
respectivi pot fi si acoperiti cu coroane prevazute cu convexitati sau praguri pentru un
ancoraj mai bun al crosetelor.
Migrarile orizontale mici si medii creaza retentivitati favorabile ancorarii PPA.
Ele sunt depistate la dintii pluricuspidati la molari (pe fetele vestibulare) , pe fetele
linguale (1/3 M-L) la molarii inferiori ; la PM-pe ambele fete.
Dintii globulosi sunt favorabili ancorajului.
Dintii globulosi au un grad de retentivitate crescut si sunt favorabli ancorarii cu
crosete din sarma.
Dintii subdimensionati necesita acoperirea cu coroane cu convexitati favorabile.
3) Morfologia coronara :
Se examineaza pe modelul de studiu pentru a restaura prin arcada artificiala
edentatia in concordanta cu morfologia dintilor naturali.
In zona frontala dintii au un volum , forma , culoare ~ cu dintii naturali ;
Se analizeaza zonele retentive subecuatoriale pentru a preciza zona de contact a
segmentului dentar a crosetului de sarma.
In zona laterala dintii sunt alesi dupa criterii biomecanice si montati dupa aceste
criterii (pe mijlocul crestei, latimea V-O, nu se monteaza pe zone biostatice).
Inainte de montare se stabilesc zonele retentive coronare :
-Zona subecuatoriala=zona de retentie favorabila pentru crosetele din sarma;

-Zona supraecuatoriala = zona de sprijin .

functie de ecuatorul de implantare , malpozitie
Reperul major pentru stabilirea celor 2 zone =ecuatorul protetic=linia cea mai inalta
care uneste convexitatile maxime de pe fetele axiale +laterale coronare.Se inscrie
grafic pe dinti cu ajutorul tijei grafice a paralelografului , utilizat in tehnologia P.P.S.
Traiectul ecuatorului protetic este diferit de cel de implantare si malpozitie. Este o
combinatie a traiectului celor 2 ecuatoare.
Ecuatorul anatomic=dintele este scos din alveola, perpendicular pe planul mesei.
Dintele in alveola= ecuator de implantare.
Ecuator de malpozitie apare datorita migrarilor coronare spre edentaite. In tehnologia
PPA se utilizeaza ecuatorul de implantare+malpozitie apreciat macroscopic. Se
obiectiveaza zonele subecuatoriale functie de valoarea parodontala a dintior plasanduse bratele crosetelor pe fetele cu retentivitatile cele mai favorabile.
4) Valoarea parodontala a dintilor restanti :
Capacitatea dintilor sau unitatilor odonto-parodontale de a se opune fortelor de
dislocare a dintilor din alveola.
Valoarea parodontala este dependenta de factori:
Gradul de implantare osoasa;
Morfologia radiculara : volum, numar si dispozitie spatiala a radacinilor ;
Statusul parodontal local (absenta pungilor parodontale) ;
Valoarea maxima o au molarii si valoarea mica o au incisivii centrali, incisivii
laterali.
Din punct de vedere parodontal se indica contentionarea dintilor restanti pentru a
creste valoarea parodontala si a pregatirilor preprotetice (praguri, convexitati,
soldarizarea dintilor restanti)
5) Relatia de ocluzie :
Starea de edentatie induce prin contactele dento-dentare traumatice ocluzia instabila.
De urgenta, ocluzal, cazul clinic se echilibreaza prin reducerea contactelor premature
+interferente , cu coroane provizorii. Apoi se indica tratament protetic de durata.
Suportul muco-osos :
Fibromucoasa:
Maxilar: acopera crestele edentate, bolta palatina, tuberozitati
Mandibula: copera crestele edentate, tuberculul piriform.
Este o mucoasa aderenta, fixa, cu un grad de deformare variabil.
Pe bolta palatina:
-1/3 anterioara situata retroincizal : papila incisiva ;
-paramedian-rugile palatine (rol in fonatie).

Ambele elemente au rol important in montarea dintilor

-1/3 medie fibromucoasa este subtire, sensibila si acopera o formatiune osoasa
decelabila=torus palatin.
-1/3 posterioara-fibromucoasa este depresibila, acopera tesutul adipos +glandele
secretorii (SCHRODER).
Foveele palatine se afla posterior, de o parte si de alta a boltii palatine.
La nivelul zoneler SCHRODER, rezilienta este 0,4-0,6 mm.
Dupa Ackerman rezilienta este cuprinsa intre 0,4-2mm.
Rezilienta :
Cu cat capacitatea de infundare este mai mare cu atat preluarea presiunilor
ocluzale este mai mare.
Rezilienta mucozala are valoare medie 0,2mm. La nivelul crestelor alveolare 0.2mm.
In 1/3 mediana a boltii palatine atinge valori de 0,1mm.
Fibromucoasa trimite prelungiri sub forma de frenuri centrale, mediane.
Fibromucoasa fixa se continua la nivelul fundurilor de sac si obraji. La nivelul
fundurilor de sac vestibulare si zona AH este o bandeleta de 1-2 mm, culoare roz-pal,
vizibila=mucoasa pasiv mobila (neutrala) =rol esential in inchiderea marginala a
protezei totale.
Mucoasa neutra este imperceptibila la nivelul campurilor protetice mandibulare
(latime mult mai mica).
Inchiderea marginala in zona neutrala este deficitara la protezele mandibulare.
Mucoasa mobila acopera formatiunile mobile din vestibul si tapeteaza buzele obrajii ;
are rol esential in mentinerea protezelor pe campul protetic prin aplicarea obrajilor pe
fetele externe ale seilor.