Moara cu noroc

Caracterizarea lui Ghita

Literatura este o arta a cuvantului , iar in universul fictional,
personajul literar , element sine-qua-non(constructiv) al operei
epice sau dramatice, fiinta de hartie(Ronald Barthes) este si un
mijloc de comunicare a viziunii despre lume a sciitorului.
In contextul literarturii marilor clasici , Ioan Slavici
fundamenteaza analiza psihologica in literatura romana ,
urmarind atat sufletul individual , cat si pe cel colectiv. Scriitorul
ardelean creeaza o geografie literara cu tipurile umane si
atmosfera ei specifica , pe fundalul unei civilizatii conditionate
istoric si moral , o lume care se afla la granite dintre rural si
urban , personajele incadrandu-se in tipologii umane si ilustrand
principii etice prin destinul lor. Scriitorul se apropie foarte mult de
canonul classic al junimistilor , realitatea sociala fiind reflectata
fara idealizare in nuvelele si romanul sau Mara, fiind si el un
dusman al formelor fara fond maioresciene.
Nuvela Moara cu noroc(publicata in volumul Novele din
popor 1881) se subscrie speciei literare prin dimensiunile
relative reduse(17 capitole), tendinta spre veridicitate, intriga
riguros construita, firul narativ unic si accentual pus pe evolutia
personajului principal.
In nuvela psihologica Moara cu noroc de Ioan Slavici,
scriitorul moralist si clasic creeaza personaje complexe si
verosimile, in constructia carora se reunesc doua perspective
esentiale: realismul psihologic si clasicismul. Destinul
personajelor pare dirijat de puterea de seductie a banilor, iar
dincolo de aceasta aparenta, prin fiecare erou se implineste o
soarta pusa sub semnul hybrisului (orgoliului exacerbat),
precum in tragedia greaca. Personajele sunt numeroase si de
toate categoriile. In prim-plan de afla protagonistul Ghita,
acompaniat de Ana si Lica. In plan secund, jandarmul Pintea, apoi
oamenii samadaului, slugile. Ghita este cel mai complex personaj
din nuvelistica lui Slavici, al carui destin ilustreaza consecintele
nefaste ale setei de inavutire. Complexitatea si capacitatea de a
ne convinge in mod convingator fac din Ghita un personaj
rotund. Personajul evolueaza de la tipicitate, sub determinare
sociala (carciumarul dornic de avere), la individualizare, sub
determinare psihologica si morala. El parcurge un traseu sinuos al

dezumanizarii, cu framantari sufletesti si ezitari. Ezita intre cele

doua cai simbolizate de Ana (valorile familiei, iubirea, linistea
colibei) si de Lica (bogatia, atractia malefica a banilor). Se arata
slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic.
Ipostaza de personaj tragic, care se confrunta cu o forta mai
puternica decat sine, in urma careia iese invins, este prefigurata
si de titlu. Titlul confera ambiguitate si ilustreaza prin procedeul
antifrazei ironia autorului, fiind construit cu scopul de a scoate in
evidenta conotatiile antinomice ale termenilor. Slavici foloseste
cuvantul moara si nu han pentru a-i extinde sensul, moara
fiind un loc al miscarii neintrerupte, un punct in care se schimba
balanta destinului unui personaj. Este un univers al patimilor, prin
care omul ajunge la adevarata coborare in infern, un loc al
pervertirii sufletesti, in care se altereaza principiile sanatoase ale
vietii, pentru ca moara macina destinele, asa cum este
prezentata si in alte opere literare, precum Moara lui Califar, de
Gala Galaction si chiar in Don Quijote de la Mancha de Miguel
Cervantes.
Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat,
de-a lungul caruia se urmareste conflictul interior al personajului,
surprins in devenire. In expozitiune, Ghita, cizmar sarac,
hotaraste sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc.
Carciuma este asezata la o rascruce de drumuri, izolata de restul
lumii, inconjurata de pustietati intunecoase. O vreme, afacerile lui
Ghita prospera, acesta fiind recunoscut pentru sociabilitatea sa si
pentru tenta umana pe care o confera locului. Relatiile de familie
sunt de asemenea infloritoare, batrana fiind garantul ordinii
morale. Odata cu aparitia lui Lica Samadaul, seful porcarilor, se
declanseaza intriga nuvelei, precum si conflictul interior al lui
Ghita. Desfasurarea actiunii ilustreaza procesul instrainarii
carciumarului fata de familie, care, innebunit de ideea inavutirii,
devine complicele lui Lica la diverse nelegiuiri(pradarea
arandasului, uciderea vaduvei). Mustrarile de constiinta ale lui
Ghita alterneaza cu momentele sale de sinceritate, in care isi
cere iertare de la sotie. Carciumarul se aliaza cu jandarmul
Pintea, fostul tovaras al lui Lica, deoarecere desi doreste
demascarea Samadaului, vrea sa pastreze si o parte din
castigurile ilegale. Punctul culminant reprezinta certitudinea
dezumanizarii definitive a lui Ghita. La sarbatorile Pastelui, Ghita
isi arunca sotia in bratele lui Lica, in timp ce pleaca in cautarea

jandarmului pentru a-l instiinta ca Samadaul are la el banii furati.

Dezgustata de lasitatea sotului, Ana i se daruieste lui Lica. Cand
afla acest lucru, Ghita o omoara, fiind la randul sau ucis din
ordinul lui Lica, de catre Raut. Deznodamantul este tragic. Un
incendiu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma, iar
porcarul sfarseste prin a se sinucide pentru a nu fi prins de
Pintea. Singurii supravietuitori sunt batrana si copiii,
exemplificand finalul moralizator al nuvelei.
In centrul nuvelei se afla protagonistul Ghita care
concentreaza in devenirea sa, intreaga problematica a operei.
Personajul se abate de la norma morala enuntata la inceputul
nuvelei si de aceea va evolua inevitabil spre un sfarsit tragic,
intrand intr-un conflict interior cu o forta mai puternica decat elpatima pentru bani. Cinstei si bunatatii le ia locul ispita irezistibila
a imbogatirii si compromisul moral pe care aceasta il implica.
Dupa ce il cunoaste pe Lica Samadaul, eroul nostru a devenit
mereu asezat si pus pe ganduri, se facuse mai de tot ursuz, se
aprindea petru orice lucru de nimic, nu mai zambea ca mai
inainte. Desi la prima intalnire incearca sa riposteze autoritatii
lui Lica si sa nu accepte cardasia cu el, Ghita nu are forta de a
renunta la bogatia ipotetica enuntata de acesta si treptat ii
accepta jocul. Este momentul psihologic ce marcheaza inceputul
degradarii psihice si morale a personajului. Conflictul interior
prevaleaza actiunile, gesturile si atitudinile lui tradeaza
incertitudinea si teama, deoarece doreste sa ramana cinstit in
ochii comunitatii dar si sa continue sa-i fie complice lui Lica la
nelegiuirile sale. Astfel, o arunca pe Ana in bratele Samadaului
gandindu-se ca femeile sunt slabiciunea acestuia, desi fierbea in
el cand ii vedea fata strabatuta de placerea jocului. Desi devine
complicele lui Lica in oradarea arandasului si uciderea vaduvei,
fondul de umanitate din sufletul lui Ghita iese la iveala cand se
gandeste sa renunte si sa plece de la Moara cu noroc . Fire slaba,
nu are curajul sa ia aceasta decizie si devine victima lui Lica
pentru ca acesta ii descopera slabiciunea pentru bani:Vedea
banii gramada inaintea sa si i se impaienjeneau ochii; de dragul
acestui castig ar fi fost gata sa-si puna pe un an, doi , capul in
primejdie. Aceasta patima ii perverteste sufletul si-l invinge,
devenind un personaj tragic. Pas cu pas , scriitorul demonteaza
mecanismul sau sufletesc , iar eroul devine, finalmente, la fel ca
personajul rebrenian, Ion, o victima a societatii, care dispretuieste
saracia , si a imensului sau orgoliu.

Mijloacele de carcaterizare indirecta sunt predominante

si diversificate. Naratorul noteaza gesturile, replicile , reactiile
personajelor, surprinde relatiile dintre ele si curgerea gasdurilor
acestora.Dialogul este reprezentativ pentru ilustrarea unor
trasaturi de carcater , de exemplu in scena din incipitul nuvelei ,
in care Ghita si soacra sa, afalti pe pozitii opuse, isi reliefeaza
schemele mentale si comportamentale. Prin intermediul unor
secvente de monolog interior sunt redate gandurile si
framantarile personajelor. Iluistrativ in acest sens este
monologul interior al lui Ghita, in momentul in care se simte
definitiv pierdut, acceptandu-si soarta : Ce sa-mi fac daca e in
mine ceva mai tare decat vointa mea?Nici cocosatul nu e insusi
vinovat ca era cocoase in spinare.
Caracterizarea protaginistului se realizeaza si din
perspectiva altor personaje, cum este, de exemplu ,cazul
Anei, care observa modificarile comportamentale si afective ale
sotului sau: samtea ca de catva timp barbatul ei s-a schimbat.
Drama lui Ghita este accentuata prin confruntarea cu
ceilalti(Lica,Ana), dar si cu morala publica. Situatia sa este
prezentata prin intermendiul unei reuniri de trei elemente, ca in
scena de teatru: personajul trialogic. Astfel, carcaterizarea
indirecta desprinsa din relatia cu celelalte personaje este
spectaculoasa.
Sotia lui Ghita e un personaj introdus in naratiune tocmai
pentru a pune in lumina figura pregnanta a acestuia. La inceput,
prea tanara, prea asezata si oarecum prea blanda la fire , ea
este prima care inregistreaza schimbarea de comportament a
sotului ei si-l avertizeaza asupra faptului ca Lica este un om rau
si primejdios. Pe un alt plan, ea evolueaza in acelasi ritm cu
Ghita,. degradandu-se moral: ea il accepta pe Lica mai intai din
dorinta de a-si recastiga sotul , ulterior din razbunare, si in final
din placere intr-o complexitate a trairilor care fac din ea un
personaj memorabil.
Personajul principal din nuvela este unul complex, in jurul
lui polarizandu-se intreaga actiune. El intra in relatie cu toate
celelalte personaje , care ii nuanteaza evolutia. Framantarile si
transformarile sale interioare sunt urmarite cu atentie si sunt

redate fie direct de catre narator, fie prin stil indirect liber de
catre alte personaje sau de catre el insusi.
Personajul poarta un nume obisnuit , ceea ce sugereaza ca
este reprezentantul inei intregi categorii sociale :oameni
modesti , aparent simpli, dar cu trairi sufletesti intense , profunde
si intunecate. Omul nu se ridica insa la inaltimea patronului sau,
Sfantul Gheorghe, care a triumfat asupra balaurului. Ghita se
confrunta cu lacomia din el, dar nu o invinge.
Caracterizare directa realizata de narator este
prezenta in descrierea aspectului fizic al personajelor, cum este si
in cazul lui Ghita.Naratorul ii construieste o prosopografie simpla:
inalt si spatos. De asemenea el este prezentat , la inceput, ca
fiind harnic si priceput , om harnic si sarguitor, om cu minte
care intelegea ce se petrecea , ca mai apoi sa devina mai de tot
ursuz , si din ce in ce mai impulsiv :isi pierdea lesne cumpatul.
In opinia mea , destinul tragic al protagonistului are un rol
moralizator, potrivit avertismentului rostit de batrana in prolog,
personaj raisonneur.
Consider ca drama familiei carciumarului este generata, in
mare parte, de esecul comunicarii. Framantat interior, Ghita
ajunge sa piarda nu numai increderea in sine, ci si increderea
sotiei sale, Ana. Neincrederea genereaza izolare , iar izolarea
duce la ruptura. Fericirea data de linistea colibei in care
domneste armonia este inlocuita cu nefericirea data de goana
dupa bogatie, instituta in urma unui simbolic pact cu diavolulmotiv literar de larga circulatie in literartura romana si universala,
de la Dante Alighieri si pana la Bulgakov(Maestrul si Margareta)
sau I.L.Caragiale in La hanul lui Manjoala.
Concluzionand, prin particularitatile de realizare a
personajelor din nuvela Moara cu noroc, prozatorul dovedeste
finete in observarea miscarii psihologice, in detectarea zonelor
obscure ale psihicului uman.