-FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX

CRAIOVA-

Lucrare de seminar la Noul Testament

,,Activitatea Sfntului Apostol Pavel n Atena

Coordonator,
Prof. Dr. Ciurea Mihai
Student,
Godeanu Raul-Costinel

1. Viaa Sfntului Apostol Pavel

Sfntul, mritul i mult ludatul Apostol Pavel, dei nu a fost unul din
cei Doisprezece Apostoli, este numit Apostolul Neamurilor (Romani
11:13, Galateni 2:8, 1 Timotei 2:7), el fiind convertit pe drumul Damascului
de nsui Iisus Hristos. Biserica l prznuiete pe Sfntul Pavel, mpreun
cu Sfntul Petru, la 29 iunie.
Nscut n Tars i numit Saul la natere, sfntul apostol era din tribul lui
Veniamin. Saul a devenit un fariseu sub Gamaliel, unul din Rabinii efi ai
iudeilor din zilele acelea. Dup studiile ndrumate de Marele Rabin, Saul
devine unul din capii persecuiilor mpotriva cretinilor. Prezent la lapidarea
Sfntului Apostol tefan ntiul-mucenic (Fapte 7:58), Pavel este orbit de
Iisus Hristos nsui pe drumul Damascului (Fapte 9:1-22). Aflat
de Apostolul Anania, n urma unei vedenii dumnezeieti, Saul i regret
faptele i este botezat de Anania. Curnd dup convertire, Saul i-a schimbat
numele nPavel, iar mai trziu a fost inclus n ceata Apostolilor. Pavel a
propovduit Evanghelia pe o zon foarte ntins, din Arabia pn n Spania,
att la evrei ct i la pgni. Pavel i-a petrecut viaa de cretin n suferin i
lucrnd pentru Hristos, nfiinnd i organiznd Biserici pretutindeni. A atins
o aa stare de mbuntire nct spune Bisericii din Galatia: nu eu, ci
Hristos triete n mine (Galateni 2:20).
Descrierea cltoriilor misionare ale lui Pavel i epistolele lui ctre Biserici
formeaz o parte important a Noului Testament. Sfntul Pavel a
fostmartirizat mpreun cu Apostolul Petru, n timpul mpratului Nero, prin
decapitare.

2.

Activitatea Sfntului Apostol Pavel n Atena

(Fapte XVII, 16-34)

n timpul Sfntului Apostol Pavel, Atena pstra nc multe din splendorile
antichitii. Ca i Alexandria era socotit capitala intelectualitii. Aici se aflau unele
dintre cele mai nsemnate monumente, temple i statui, adevrate capodopere ale
omenirii. Cetatea se bucura de statutul de ora liber, conducndu-se dup legile ei,
chiar i n timpul ocupaiei romane. i aceasta din respectul mparailor romani fa de
rolul pe care l-a jucat ea in istoria culturii antice 1.
Apostolul neamurilor, Sfntul Pavel, fostul fariseu din Tarsul Ciliciei, convertit
la cretinism, n chip minunat pe drumul Damascului, <<predicator al Evangheliei lui
Hristos, nentrecut orator, iscusit apologet si cunosctor profund al culturii
grecesti>> 2, a prins n obiectivul lucrrii sale misionare de propovduire i Atena,
aceasta vestit metropol. Cci victoriile Cuvntului succedau prin el una dupa alta,
trecnd dintr-un ora la altul, de la Tesalonic la Bercea i n sfrit la Atena n
Areopag 3. Dei, dup cum se tie, n Atena nu a avut rezultate deosebite, convertind
numai cteva persoane: Dionisie Areopagitul, o femeie numit Damaris si alii
mpreuna cu acetia, aa cum consemneaz Sfntul Evanghelist Luca (Fapte XVII,
34). Important este faptul c el a semanat aici smna credinei, care mai trziu a adus
roade bogate.
Sosind la Atena, Sfntul Apostol Pavel s-a indignat i s-a umplut de amrciune
i durere vznd attea statui i temple ridicate n cinstea falselor zeiti; vznd n ce
superstitii era scufundat celebra cetate a crei faim era cunoscut n toat lumea prin
literaii i savanii ei. Celei mai nalte evoluii a spiritului uman i se rspundea prin
decadena religioas a cultului idolatru 4. <<Iar in Atena duhul lui se ndarjea n el,
vznd c cetatea este plin de idoli>> (Fapte XVII, 16). Numrul impresionant al
statuilor de aici ntrecea orice imaginaie. i din acest punct de vedere niciun ora din
lume nu se putea compara cu Atena. Nici chiar n ntreaga Elada nu existau attea
statui cate existau in Atena, incat un intampinator se spunea ca putea intalni aici mai
degraba un zeu dect un om 5.
1

Prof. Iustin Moisescu, Activitatea Sfantului Apostol Pavel in Atena, Iasi, 1946, p. 20
Ibidem, p. 17
3
Dictionnaire de litterature chretienne, t. VII, Paris, 1861, p. 173
2

4
5

I. Bacuex et Vigoureux, Manuel biblique, t. IV, Paris, 1882, p. 85

E. Jacquier, Les actes des apotres, Paris, 1926, p. 521

ntr-o astfel de situaie, lucrarea misionar a Sfntului Apostol Pavel, aa cum

este prezentat de Sfntul Evanghelist Luca, se desfoar ntr-un mod aparte. El
<<discuta in sinagoga cu iudeii i cu credincioii, i n pia, n fiecare zi, cu cei care
erau de fa>> (Fapte XVII, 17). Discuiile sau convorbirile purtate, denot interesul
i grija mare ce o acorda n cunoaterea oamenilor de aici, din punct de vedere
religios. Este vorba, de fapt, de o adevarat lucrare misionar, de evanghelizare, cum
reiese i din verbul folosit, care descoper sensuri bogate ale predicii Sfntului
Apostol Pavel. Verbul grecesc amintit din textul original indica o relaie mai strns
ntre persoane atunci cnd este folosit cu dativul, iar cu acuzativul, nsoit de
prepoziia arat un raport mai ndeprtat 6. Aa se vede i din textul de fa unde
<<avem amndou formele: cu dativul, indicnd relaiile apropiate ale Sfntului Pavel
cu iudeii i cu acuzativul, definind raporturile mai ndreptite ale apostolului cu
grecii 7. Iar unele traduceri romneti folosesc chiar verbul a propovdui n loc de a
discuta, intuind astfel, n sinagog iudeilor si prozeliilor n agor, n fiecare zi, ctre
cei pe care i ntlnea>> (Fapte XVII, 17). Aadar verbul amintit din original
<<exprima noiunea: a gri ctre cineva, a vorbi cu cineva>>, iar n toate celelalte
cazuri are sensul mai mult de a rosti o predica, de a face o expunere religioas, dect
de a discuta 8.
i dac mai amintim faptul c <<predicile Apostolului Pavel erau uneori
ntrerupte, el fiind silit s rspund la ntrebrile asculttorilor si>>, se nelege ca n
astfel de situaii predica capat un aspect de convorbire 9.
Impactul cu atenienii a trezit un interes deosebit i o grij sporit pentru
Apostol. Dovada este faptul c el a trebuit ca pe unii, adic pe iudei i credincioi, s-i
cunoasc, s le propovduiasc personal nvtur cretin, discutnd cu ei, ca de la
om la om, n sinagogi, iar pe alii, tot la fel, s-i nvee n piaa, n fiecare zi. Pe cei
dinti, de obicei n zilele de smbt, n sinagog, cum de altfel mai procedase i n
alte mprejurri (Fapte XVII, 2), iar ceilali oriunde si ndeosebi n locurile publice. Se
mpunea o lucrare predicatoriala abordat cu mult atenie, precauie i grij, cu mult
tact pastoral, care s corespund i structurii luntrice religioase a acestor oameni.
Din cele spuse reiese faza prima a lucrrii apostolice de aici din Atena, aceea de
nvestigaie, de aflare si cunoatere a strii religioase, a atenienilor, spirite alese, figuri
distincte, care vorbeau bine i cu uurina, mereu nsetai dupa nouti, sceptici i
6

Ad. Harnak, Ist die Rede das Paulus in Athen ein ursprunglicher Bestandt eil der Aposteigeschichte? In Texte und
Untersuchungen zur Geschichte der altchristichen Literatur, XXXIX, B, Leipzig, 1913, p. 14. Apud. Prof. Iustin
Moisescu, Activitatea... op. cit., p. 75
7
Ibidem
8
Gottlob Schrenk in Theol. Worterbuch zub N.T., Band II, p. 93, sq Apud. Iustin... p. 75
9
Iustin... op. cit., p. 75

ironici 10i care s-a soldat cu ntlnirea cu cei crora cuvintele i nvtur i le-a
strnit interes, dup cum ne spune i Sfntul Luca: <<Iar unii ziceau: <<Ce voiete,
oare, s ne spun acest semntor de cuvinte? Iar alii ziceau: se pare c este vestitor
de dumnezei straini, fiindc binevestete pe Iisus i nvierea>> (V, 18).
De fapt reacia provocat de propovduirea Sf. Apostol Pavel n mijlocul
atenienilor este diferit, datorit formrii lor religioase. Primii erau nedumerii sau
uimii de nvtur vestita lor, care le era necunoscut, le era strin i n contradicie
cu ceea ce ei credeau, de aceea l numesc pe Apostolul Pavel <<Semntor de
cuvinte>>.
Cea de a doua categorie de asculttori, mai interesai de predica Apostolului,
erau chiar <<unii dintre filosofii epicuriei si stoici. Acetia l plaseaz pe Sf. Apostol
Pavel, propovduitorul cretinismului, n rndul celor care vesteau dumnezei strini>>
(V, 18). Mai preocupati decat primii, acestia se par a fi mai la obiect in intelegerea
Apostolului neamurilor, cu toate ca si pentru ei propovaduirea lui le era straina asa
cum va fi fost si a multor alti vestitori de conceptii religioase si filosofice ce trecusera
destul de frecvent prin Atena.
Cuvantul intrebuintat de cei dintai cu privire la Sfantul Apostol Pavel denota o
intelegere usoara, superficiala, confundandu-l cu un om de rand, un vorbitor ambulant,
care nu facea parte din cercurile celor invatati, literati sau filosofi, cu alte cuvinte, din
protipendada sau elita ateniana. Acest lucru se poate deduce si din folosirea
pronumelui, care sub forma unui adjectiv pronominal da nastere unei expresii cu o
nuanta de dispret, precum si latinescul iste.
In Atena, insa, in timpul Sfantului Apostol Pavel, introducerea unor divinitati de
cineva, insemna un risc mare, caci tulburand cetatea respectivul se facea vinovat de
impietate pentru care trebuia sa dea socoteala si chiar sa fie anchetat si pedepsit, cum
se petrecuse cu multi filosofi si oratori. Insa din relatarile Sfantului Luca se pare a nu
reiesi o astfel de situatie. Propovaduirea Sfantului Apostol Pavel putea fi inteleasa mai
degraba ca un expozeu filosofic, adresat nu numai unui grup restrans de oameni din
popor. Printre acestia existau si cativa epicurei si stoici, care discutand mai inainte cu
el, l-au condus la Areopag, un loc dupa aprecierea unora, mai putin zgomotos, mai
linistit si unde putea fi ascultat cu atentie 11.
Ducerea Sfntului Apostol Pavel n Areopag a comportat discuii contradictorii.
Predica sa, chiar dac nu a provocat nemulumiri evidente, unii considerndu-l un
vorbitor de rnd, alii ns au socotit c vestete <<dumnezei strini>>, de unde s-ar
10
11

I. Cacuez et Vigoureux, Manuel... op. cit., p. 81

E. Jacquier, Les actes... op. cit., p. 525

putea nelege c ducerea sa n Areopag reprezint totui o formalitate prin care se

urmrea cunoaterea mai direct a nvturii sale: <<i lundu-l cu ei, l-au dus n
Areopag>> (V. 19).
Faptul, ns, ca aceasta cuvntare, aa cum este expus ea n cartea Faptelor
Apostolilor, nu are un caracter apologetic, cum s-ar fi vrut s fie n faa unui tribunal,
denot c nu este vorba de un proces ca atare 12.
Ajuns n Areopag, Sfntul Apostol Pavel a fost ntrebat de respectivii: <<Putem
s cunoatem i noi aceasto nvtur nou, grita de tine?>> (V.20). Aa cum reiese
din aceste cuvinte, se pare a fi un mod politicos de adresare din partea acestora. Dar
formula <<putem s+ cunoatem>> poate avea i o not de ironie sau un accent
sarcast, fr a dezvlui, ns, o acuzaie din partea acestora 13. Un lucru este mai sigur.
La Atena, Sfntul Apostol Pavel, cu nvtura pe care o fcea cunoscut, se nscrie n
noutatea zilei, fapt care trezea interes sau curiozitate pentru <<toi atenienii i strinii
care locuiau acolo (si) care nu-si petreceau timpul decat spunand sau auzind ceva
nou>> (V.21). Caci marea cetate fiind si centru cultural si de afaceri era vizitata
permanent de straini.
n Areopag, aflat deci in centrul atentiei, n faa ochilor avnd o privelite
magnifica a vestigiilor religioase, politice si culturale, cu un aer de ncredere n
nvtura Evangheliei pe care avea s o vesteasc, Apostolul neamurilor i-a rostit
Cuvntarea. Si astfel, <<ridicandu-se la inaltimea evenimentului pe care istoriseste,
autorul Faptelor Apostolilor, a scris nu numai una din cele mai frumoase pagini ale
Sfintei Scripturi, dar chiar din intreaga literatura universala>>, incat <<in zadar se
straduiesc filologii i istoricii sa gseasc o oper de art literara care sa egaleze in
valoare aceasta pericopa, numit pe drept cuvnt <<das Glanzstuck der
Apostolgeschichte>> 14.
Cuvantarea insasi in intreg ansamblul ei corespunde imprejurarii solemne in
care a fost rostita, unind elocventa si delicatetea cu cele mai profunde sentimente
religioase, fiind apreciata in toate timpurile si locurile ca o adevarata capodopera. Iar
forma ei este tot atat de perfecta cat este si continutul, bogat si inaltator 15.
De-a lungul veacurilor majoritatea exegetilor si-au indreptat atentia spre aceasta
Cuvantare, pe care au apreciat-o in modul cel mai deosebit, in primul rand pentru
prudenta, intelepciunea si abilitatea care s-a dat dovada la rostirea ei, daca ne gandim
12

Iustin... op. cit., p. 98, 99

E. Jacquier... op. cit., p. 525
14
Iustin... op. cit., p. 4
15
L. Cl. Fillion, Sainte Bible commentee d'apres la Vulgate, t. VII, Paris, 1425, p. 740
13

ca Apostolul neamurilor se afla in fata unei mari incercari. Era de fapt prima
confruntare dintre crestinism si paganism, la cel mai inalt nivel. Erau de fata Sfantul
Apostol Pavel si reprezentantii filosofiei stoice si epicureice.
Chiar de la inceput Sfantul Apostol Pavel castiga bunavointa si interesul
ascultatorilor printr-o maniera ingenioasa de a le prezenta credinta lor si de a le
aprecia si lauda evlavia. Ii lauda in tot ceea ce pot fi laudati 16. Si o face in exordiul
Cuvantarii, care reprezinta un mod deosebit de curtoazie, de abilitate si comportament
din partea Apostolului, care a starnit admiratie de-a lungul veacurilor, fiindca prin
cuvintele cuprinse in el a reusit sa castige atentia atenienilor 17.
Desi strain de neam si de credinta, Apostolul Pavel, chiar de la inceput, se
apropie de inimile ascultatorilor sai prin cuvintele: <<Barbati atenieni, in toate va vad
ca sunteti evlaviosi. Caci strabatand cetatea voastra si privind locurile voastre de
inchinare, am aflat si un altar pe care era scris: <<Dumnezeului necunoscut>>. Deci
pe Cel pe care voi, necunoscandu-L, il cinstiti, pe Acesta il vestesc eu voua>> (V. 22,
23).
Introducerea (exordiul) face in modul cel mai firesc si original legatura cu
tratarea, anuntandu-se si tema Cuvantarii. Din punct de vedere omiletic, aceasta
introducere ramane un model clasic pentru orice vorbitor bisericesc, indeosebi in acele
cazuri in care el se prezinta in fata unui auditoriu mai putin cunoscut si din care cauza
i se impune de la inceput o justificare sau motivatie a prezentei sale si a necesitatii
cuvantului ce urmeaza sa-l rosteasca. Dar modul acesta de introducere folosit de
Sfantul Apostol Pavel, desi denota elemente ce tin de arta oratoriei, de a-i cuceri pe
ascultatori, de a le castiga bunavointa, dispozitia de a fi ascultat, el este totusi ancorat
in realitatea faptului, caci se refera la credinta atenienilor, care venerau in afara
multimilor de zei si un <<Dumnezeu necunoscut>>. Iar aici nu putea fi vorba de nici
un fel de artificiu oratoric, care ar fi putut avea efect doar de moment.
Modul acesta de adresare <<Brbai atenieni>> este, de asemenea potrivit,
ntruct era folosit de toi vorbitorii sau oratorii Atenei. Este un mod clasic de
adresare, pe care l ntlnim n toate discursurile vestitilor oratori ai antichitaii elene.
n ceea ce privete existena altarului <<Dumnezeului necunoscut>>, se crede
c atenienii l-au ridicat pentru a ctiga bunvoina divinitii anonime sau a unor
dumnezei necunoscui. Unii sunt de prere ca i justific proveniena din cultele de
mistere, fiind cunoscut doar de cei initiai 18.
16

Bacuez et Vigoureux, Manuel... p. 85

L. Cl. Fillion... op. cit., p. 740
18
E. Jacquier..., op. cit., p. 529
17

Demna de crezare poate fi luat opinia Sfntului Ioan Gura de Aur, care
concord cu textul enunat n cartea Faptele Apostolilor (XVII, 23) <<Dumnezeului
necunoscut >>. Sfntul Parinte <<confirm exactitatea afirmaiei din Cuvntarea
Sfntului Apostol Pavel>> de mai multe ori in: Omilia XXXVIII la Faptele
Apostolilor in Migne, R.G. LX, 268, 272, unde, cutnd s lmureasc modul n care
au luat fiin zeii necunoscui n religia atenienilor, scrie: <<ntruct, n cursul
vremurilor, au primit muli zei i din afar granielor lor atenienii, temndu-se ca nu
cumva s mai existe vreun alt zeu, necunoscut deloc pn atunci de ei i-au ridicat i
lui un altar. i pentru ca zeul nu era cunoscut au scris: <<Dumnezeului
necunoscut>> 19. i n acest caz realitatea izbitoare era tocmai continu cautare de zei,
care sa le mplineasca celor din antichitate dorinele. Este, desigur, i setea dup
adevr, nesatisfacut de mulimea zeilor compartimentai dup plcerile i gusturile
oamenilor, precum i incertitudinea i oscilarea n cele religioase.
Faptul c Sfntul Apostol Pavel face referire la <<un Dumnezeu necunoscut>>
nu trebuie neles c el identific <<Dumnezeul necunoscut>> al atenienilor cu
adevratul Dumnezeu pe care el l propovduiete Apostolul neamurilor trage numai
ideea din inscripia altarului, precum c atenienii recunoteau c exist n afar
dumnezeilor adorai; fiecare care l adorau totui. Iar Sfntul Apostol Pavel vine doar
s vesteasc aceasta existen Divin, pe care ei dei o adorau, nu o cunoteau n
realitate. i o face ntr-un mod aparte. i n acest caz nu i se mai putea reproa c
propovduiete unele diviniti strine atenienilor sau c este un vestitor al unor
vaniti omeneti, de fapt, foarte frecvente in timpul acela. El se fixeaza pe pozitia de
a vesti ceea ce ei nu pot sa cunoasca, venindu-le in ajutor in cunoasterea
<<Dumnezeului necunoscut>>, dar care nu le era total strain din momentul ce ii
ridicasera un altar. Si in acest caz Cuvantarea nu viza un numar restrans doar de cativa
initiati, fie ei chiar filosofi, ci pe toti atenienii care pluteau pe valurile framantate ale
incertitudinii religioase.
Intrnd direct n coninutul cuvntrii, Sfntul Apostol Pavel vorbete despre
Acest Dumnezeu <<Care a fcut lumea i toate cele ce sunt n ea. El este Domnul
cerului i al pmntului>> (V. 24).
Dar propovduirea unui Dumnezeu, creator al lumii i a tot ceea ce se cuprinde
n ea, nu putea fi in concordan cu ideile religioase i filosofice att de diferite ale
atenienilor. i dac, totusi, unii dintre ei recunoteau pe Dumnezeu creatorul lumii,
nu-L concepeau n sensul adevarat al cuvntului un Creator absolut, limitndu-l
adeseori la un ordonator al lumii, al materiei care coexist mpreun cu divinitatea 20.
19
20

Iustin, op. cit., p. 126, 134

E. Jaquier..., op. cit., p. 539

i fiindc sunt menionai dintre cei ce ascultau pe Sfntul Apostol Pavel n

Areopag dou categorii de filosofi, epicureii i stoicii, n contextul mrturisirii pauline
despre Dumnezeu, Creatorul lumii, nu trebuie trecut cu vederea nici faptul c, n timp
ce primii admiteau c lumea este creata la ntamplare, socotind atomii principiul
creaiei, stoicii explicau creaia din perspectiva existenei venice a materiei. Iar
Apostolul le propovduiete marele adevr ca universul n tot ansamblul i structura
lui este doar opera lui Dumnezeu. Si aceasta doctrin este cuprins n doar cteva
cuvinte. Ea este clar, fr ambiguiti i de o limpezime remarcabil. Nu se tie dac
pn la Sfntul Apostol Pavel grecii antici cunoscuser o doctrina atat de precis a
creatiei universului. Nu trebuie uitat faptul ca Sfantul Apostol Pavel prezinta aceasta
doctrina asa cum exista de fapt in cartea Facerii, neleas n sens literar, dupa cum
aflm din cuvintele sale rostite n faa atenienilor: <<Dumnezeu, Care a fcut lumea i
toate cele ce sunt n ea>>(V. 24). Iar ascultatorii regseau aceasta nvtura oglindit
i n termenul <<cosmos>>, fiindc, continu Apostolul, Dumnezeul Acesta este
<<Domnul cerului i al pamantului, (si) nu locuiete n temple fcute de mini>> (V.
24).
Dei imaginea de ansamblu a doctrinei pauline nu parea absolut straina pentru
cei de fata, deosebirea intervenea totusi in intelegerea eronata a Divinitatii pe care o
margineau in cadrul sferei pamantesti, acceptandu-se ideea ca ea poate sa locuiasca in
temple facute de mana omeneasca. Si oamenii de rand nu faceau deosebire intre
dumnezei si statuile care ii reprezentau. Or, Sfantul Apostol Pavel declara direct ca
Dumnezeu nu are nevoie de nimic din partea nimanui, dand de inteles ca El poate fi
slujit intr-un alt mod, cel spiritual, de aceea si spune: <<Nici nu este slujit de maini
omenesti, ca si cum ar avea nevoie de ceva. El dand tuturor viata si suflare in toate>>
(V. 25). Apostolul prindea tangential in predica sa si unele din ideile filosofice ale
epicureilor despre natura divina, care nu are nevoie de nimic din partea noastra. Iar
aceasta apropiere da ragaz celor din Areopag sa-l asculte, iar el sa-si continue
propovaduirea, aratandu-le ca Dumnezeu fiind Creatorul lumii, da <<tuturor viata si
suflare n toate>> (V. 25). Iar aceasta nseamn viaa lumii n sine, existena ei n toat
plintatea. Cele doua cuvinte viaa i suflare exprim viaa n sine, cci suflarea
nseamn spiritul vieii sau duhul ei, prin care ea i continu existena. Predica
paulin rasturna oarecum i gndirea epicureic i stoic, potrivit creia Dumnezeu
este impasibil, trind ntr-o apatie continu 21.
Din cele spuse vedem ca propovduitorul cretinismului nu se apar i nu-i
face apologia doctrinii. Observm c i se ofer cea mai fericit ocazie de a binevesti
pe adevratul Dumnezeu i o fructific la maximum. De aceea i continu. i astfel,
de la creaia lumii i a vieii n genere, n sens cosmic i biologic, Sfntul Apostol
21

Ibidem, p. 532

Pavel continu cursul Cuvntrii cu cel al creaiei omului, destinat s locuiasc i s

stpneasc pmantul.
Omenirea a fost creat dintr-un singur om, nvtura n conformitate cu
referatul biblic al lui Moise. Dei n Cuvntarea din Areopag nu se face caz niciodata
de Scriptura Vechiului Testament, Apostolul neamurilor o exprima atat de plastic prin
cuvintele: <<i a fcut unitatea ntregului neam omenesc i fraternitatea universal a
tuturor popoarelor. i astfel pe linia doctrinar a predicii pauline, legat de creaia
lumii de Dumnezeu, se ajunge deductiv la marele adevr c, din moment ce oamenii
sunt creai de Dumnezeu, cum credeau i evreii, i celelalte neamuri, atunci nu poate
exista dect un Dumnezeu, caznd astfel toi zeii pagnismului 22.
Legat de creaia omului este i rostul lui, rnduit ca s locuiasc peste toat faa
pmntului, aeznd vremile cele de mai nainte rnduite i hotarele locuirii lor>> (V.
26). Prezentnd purtarea de grij a lui Dumnezeu pentru ntreg neamul omenesc,
Sfntul Apostol Pavel nfieaz de fapt invatatura Vechiului Testament privind
distribuia general a pmntului ntre popoare, asca cum o gasim in Deuteronom (22,
8), artnd, de asemenea, ca viaa oamenilor se deruleaz n timpuri determinate,
reglat de cursul anotimpurilor 23.
Expus foarte pe scurt, purtarea de grij a lui Dumnezeu sau providena, care
privete lumea n general i omul n special, ea este apoi continuat prin prezentarea
unui fenomen semnificativ din istoria omenirii i a religiei. Este derutarea oamenilor,
care au nceput, dup spusele Sfntului Apostol Pavel, <<s caute pe Dumnezeu, doar
L-or pipi i L-or gasi>> (V. 27). i aceasta-i o reluare a ideii anterioare amintite, ca
<<Domnul cerului i al pmntului nu locuiete n templele fcute de mini>> (V. 24).
mbinnd ideile sntoase ale cutrii religioase cu cele ale decderii i
ndeprtrii de adevrul religios, din zbuciumata istorie a omenirii, Sfntul Apostol
Pavel prezint foarte concis, n continuarea Cuvntarii sale, nsi starea general de
lucruri, de oscilatie ntre adevr i eroare. Apoi, fr digresiuni, nfieaz adevrul
existentei lui Dumnezeu, Care <<nu e departe de fiecare dintre noi>> (V. 27). Fiindca,
dup spusa sa, Dumnezeul pe care il vesteste el in fata atenienilor, nu este numai al
lui, ci al tuturor, este Cel <<in (Care) El traim si ne miscam si suntem>> (V. 28). Si
pentru a fi si mai bine inteles isi consolideaza spusa atat de elevata cu o marturie din
arsenalul gandirii si simtirii lor poetice - <<precum au zis si unii dintre poetii vostri:
<<confirmativ>> din componenta clasica a discursului antic.

22
23

Ibidem
Ibidem, p. 533

10

Prin aceste trei determinari trim, ne micm i suntem (existam), omul este
legat de Dumnezeu n chipul cel mai direct i fiinial posibil. Este o traiectorie
ascendent a existenei umane, conceput de Sfntul Apostol Pavel doar n Dumnezeu.
Caci a trai inseamna viata iar viata inseamna miscare, lucrare, o lucrare a sufletului,
care niciodata nu se afla intr-o stare statica. Cci numai n felul acesta existm sau
suntem. Este o dependent a noastra de Dumnezeu. Acestea a vrut fara El noi nu
putem sa traim, sa ne continuam viaa. Este demn de remarcat faptul c el vorbete la
persoana I-a plural, dovada a apropierii sale de ascultatori, a fondului comun de idei si
a comuniunii realizate. Este nc un mijloc folosit n urmarirea elului cuvntrii sale.
nelegnd s-i consolideze i mai mult cele afirmate, Sfntul Apostol Pavel
citeaz chiar din poeii lor. i aceasta nu numai pentru valoarea lor, dar i pentru ca
expunerea s fie n concordan cu arsenalul lor de gandire si simtire, onorandu-le
totodata, prestigiul la care tineau atat de mult. Chiar si acesta este un procedeu pe care
il foloseste propovaduitorul neamurilor. Atunci cnd vorbete iudeilor apeleaz la
scriitorii Vechiului Testament, iar atunci cnd are n fa neamurile strine de
Revelaia Dumnezeiasc, supranaturala, face uz de scriitorii, filosofii sau poetii antici,
ca si in acest caz. Desi referirea este general, este totui potrivit momentului.
Denot ca Sfntul Apostol Pavel cunoatea pe marii poeti antici, fiindca se refera nu
numai la unul, ci la mai muli, la <<unii dintre poetii vostri>> (V. 28). Si chiar daca
aceste cuvinte invocate de Apostol erau nchinate de poeii respectivi unor zeitati
antice, Sfntul Pavel le citeaz pentru valoarea coninutului lor, precum i pentru
prestigiul auditoriului, captndu-i i mai mult sentimentele i trezindu-i interesul.
Urmrind deci s dovedeasca atenienilor ca invatatura propovaduita, desi noua,
nu le era cu totul straina, <<nici necunoscuta de ei, Sfantul Apostol Pavel reproduce
un text din literatura greaca>>, el stiind ca <<poetii aveau o mare autoritate in fata
grecilor>>. Si el <<se foloseste deci de autoritatea poetilor greci, pentru a propovdui
nvtura sa>> 24. Iar atenienii nu puteau sa fie dect flatai, auzind cum un strin
citeaz din poeii lor 25.
Dar apropierea omului de Dumnezeu, <<fiind deci din neamul lui
Dumnezeu>>, nu nseamn ca <<trebuie sa socotim ca dumnezeirea este asemenea
omului sau argintului sau pietrei cioplite de meteugul i gndirea omului>> (V. 29).
Cci idolatria este denaturarea adevrului religios i nu poate fi compatibil cu
credina propovduit de Apostol i nici cu gndirea elevat a poeilor i filosofilor
antici.

24
25

Ibidem, p. 535
L. Cl. Fillion..., op. cit., p. 742

11

Prezentndu-se adevrul n toata frumuseea i splendoare lui, nu se nceteaz a

se detest eroarea i falsul, acesta fiind de fapt rostul i sensul propovduirii
apostolice. Ne aflm ntr-adevr n faa marelui misionar al neamurilor, care face tot
ce i st n putin, spre a-i convinge pe atenieni de propovduirea adevrului. Astfel,
eroarea este combtut, dar din moment ce nu erau strini de ea nici chiar unii dintre
cei de fa, marele Apostol se dovedete nelegtor, fcndu-le acestora cunoscut
buntatea lui Dumnezeu, care <<trecnd cu vederea veacurile netiinei, vestete acum
oamenilor ca toi de pretutindeni, s se pociasc>> (V. 30).
i acesta este, de asemenea, un procedeu sau tact n vorbire, folosit anume
pentru a nu-i nemulumi pe cei de fa. Firul Cuvntrii este condus spre ideea de
pocin, care vizeaza de fapt contiinta celor de fa. Dar n ce msur a reuit
Apostolul s mite inimile acestora este greu de spus. Fr ndoial c ei l-au ascultat
cu interes, nelegnd c cele propovduite i privesc i pe ei, chiar dac se vorbea la
modul general. Dar cum inta propovduirii era Iisus, Sfntul Apostol Pavel nu putea
s se rezume numai asupra acestor percepte. De aceea, el continua, artndu-le celor
de fa c Dumnezeu <<a hotrt o zi care va s judece lumea ntru dreptate, prin
Brbatul pe care L-a rnduit, druind tuturor ncredinare, prin nvierea lui din
mori>> (V. 31).
Din cele propovduite pn aici se poate constata competena predicatorial i
tact apostolic-misionar n a conduce de aa natur cuvntul sau spre Hristos-Domnul,
pe Care l numeste <<Brbatul pe care L-a rnduit Dumnezeu s judece lumea ntru
dreptate>>.
Pn n acest moment Cuvntarea a decurs fr intermitente. Dar n clipa cnd
Sfntul Apostol Pavel vorbete despre acest <<Brbat>>, cruia nca nu-i pronunase
numele, c va drui <<tuturor ncredere, prin nvierea lui din mori>> (V. 31) ndat
este ntrerupt: <<Si auzind despre invierea mortilor, unii l-au luat in ras, iar altii i-au
zis: Te vom asculta despre aceasta i alt dat>> (V. 32).
n realitate Cuvntarea nu este terminat, nu se ajunge nici sa fie pronunat
numele Domnului Iisus Hristos, Sfntul Pavel fiind forat s-i ncheie vorbirea. Cci
dac ea nu ar fi fost ntrerupt ar fi fost mult mai lung 26.
Cuvntarea din Areopag nu s-a bucurat de succesul pe care l-a avut, de pild,cea
rostit de Sfntul Apostol Petru n ziua Cincizecimii, cnd, dup relatrile Sfntului
Luca, cei de fa <<au fost patruni la inima i cei ce au primit cuvntul lui s-au
botezat; i n ziua aceea s-au adugat ca la trei mii de suflete>> (Fapte II, 37, 41).
26

Ibidem

12

Cuvntarea Sfntului Apostol Pavel, dei ntrerupt de cei prezeni, datorit

necredinei lor n nvierea morilor, s-a ncheiat totui cu un succes parial: <<Iar unii
brbai alipindu-se de el, au crezut, ntre care i Dionisie Areopagitul i o femeie cu
numele Domaris i alii mpreun cu ei>> (V. 34). Dar valoarea Cuvntrii nu
se reduce doar la succesul acesta limitat, ci const i n coninutul att de important
din punct de vedere teologic, aa cum se poate constata din prile ei constitutive: O
introducere captivant (Fapte XVII, 22, 23); O tratare structurala din trei pri: O
parte teologic, n care se vorbete pe scurt despre Dumnezeu (V. 24, 25); un scurt
tratat antropologic (V. 26-29) i unul hristologic (V, 30, 31) 27, care urma s fie extins,
dac era ntrerupt.
n ceea ce privete forma de expunere, aceasta este deosebit de valoroas,
strnind interes n sufletele asculttorilor atenieni, care aveau o structur launtric
aparte, deosebit de obiectivele predicii pauline.
Este o cuvntare misionara adresata pgnilor politeiti i filosofilor savani ai
timpului, strini de monoteismul biblic, ale crei precepte sunt totui primite n marea
lor majoritate.
Iar dac se insist pe faptul c Sfntul Apostol Pavel a fost dus n faa
Areopagului s dea socoteal de credin pe care o vestea, atunci, cu att mai mult,
trebuie apreciat faptul c, din acuzat sau suspectat, el reuete s-i reduc la tcere pe
cei de fa, ba chiar s-i ndoctrineze cu nvtur n Dumnezeu, Creatorul i
Proniatorul lumii i ai omului. i aceasta-i de fapt dovada cea mai elocvent a
personalitii sale predicatoriale.

3. Bibliografie

1. Institutul Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne,

Bucureti 2004
2. Prof. Iustin Moisescu, Activitatea Sfntului Apostol Pavel n Atena,
Iai
3. I. Bacuex et Vigoureux, Manuel biblique, t. IV, Paris, 1882

27

Ibidem, p. 740

13

4. Ad. Harnak, Ist die Rede das Paulus in Athen ein ursprunglicher
Bestandt eil der Aposteigeschichte? In Texte und Untersuchungen
zur Geschichte der altchristichen Literatur, XXXIX, B, Leipzig,
1913, p. 14. Apud. Prof. Iustin Moisescu, Activitatea.
5. E. Jacquier, Les actes des apotres, Paris, 1926
6. L. Cl. Fillion, Sainte Bible commentee d'apres la Vulgate, t. VII,
Paris, 1425

14