Bacilii

Familia Enterobacteriaceae
Generalitati: majoritatea bacililor din aceasta familie sunt Gram-negativi, nesporulati, mobili - cu
cili peritrichi - sau imobili, se cultiva pe medii simple, fermenteaza glucoza, reduc nitratii la nitriti,
sediu obisnuit este intestinul omului sau animalului.
Aceasta familie se imparte in triburi, genuri (grupuri) si specii.
Pentru stabilirea patogeniei unei Enterobacteriaceae se determina virulenta si toxicitatea.
Virulenta e invers proportionala cu nr de germeni vii care produc moartea animalelor inoculate. Se
stabilesc DCL si DL 50.
Toxicitatea apreciata functie de moartea animalelor inoculate cu o doza variabila de germeni
omorati prin caldura. Cu cat nr de germeni morti care omoara animalele inoculate cu atat tulpina
respectiva este mai toxica (mai patogena).
Rezultatele obtinute pe animale NU corespund totdeauna cu cele observate la om.
Unele Enterobacteriaceae pot avea si actiune henolitica sau dermatonecrotica.
Bacilul Coli (Escherichia Coli)
Bacili se gasest peste tot in natura (aer, apa, sol, etc.). In caz de boala se pot pune in evidenta in
sange, urina, puroi.
Caractere generale sunt Gram-negativi, lungi de 2-3 si grosi de 0,5, ciliati (deci majoritatea
sunt mobili), nesporulati, cresc pe medii de cultura simple (bulion, geloza, apa peptona), sunt
bacterii aerobe (dar pot creste si in conditii de anaerobioza), fermenteaza lactoza, nu descompun
ureea, pot avea activitatea hemolitica si dermatonecrotica.
Rezistenti timp indelungata in mediul extern, pot fi omorati prin incalzire 60 C timp de 40-60min,
sensibili la substantele dezinfectante (cloramina, fenol, formol) si la antibiotice
(streptomicina,cloramfenicol) si unele sulfamide; NU la penicilina.
Structura anitigenica este complexa datorita celor 3 antigene principale: O,H,K (pe baza lor se
stabileste schema de identificare)
Patogenitate majoritatea sunt nepatogeni, virulenta si patogenitatea bacteriilor patogeni sunt
legate de prezenta antigenului K si a toxineor (enterotoxina, neutotoxina, etc) precum si de
producerea hemolizei si a dermonecrozei.
Boala la om boli ale aparatului urogenital, infectii intestinale, endocardite, meningite, septicemii.
Unele pot provoca imbolnaviri grave la copii ducand chiar la epidemii severe.
Infectii urinare provocate frecvent de Bacilul Coli = infectii urinare spontane sau dupa sonde,
instrumente de explorare a apartului urinar.
Infectii intestinale provocate de Bacilul Coli enteropatogen =gastroenterita noului nascut ce
duce rapid la deces.
- Bacilul Coli enteroinvaziv - capacitatea de a invada celulele epiteliale ale colonului, de a se
multiplica si de a produce infalmatie si ulceratie.
- Bacilul Coli enterotoxigen - produce diareea la copil si a turistilor care voiajeaza in tarile
calde. Prezenta cilior(factor de colonizare) permite aderearea la celulele intestinului subtire, unde se
multiplica si produc toxine termolabile si termostabile care deregleaza mecanismul normal
excretie/absorbtie a acestor celule.
- Bacilul Coli enterohemoragic - diareea hemoragica.
Tratament antibiotic, sulfamida, ser antibacilar, autovaccin, tratament cu bacteriofagi(mai ales
cand e aplicat local).
Diagnosticul izolarea si identificarea germenilor.
Recoltarea produselor de analiza in functie de localizare (sange, urina, fecale).
Hemocultura in septicemii, se recolteaza in conditii de perfecta sterilitate; sangele se
insemnateaza in bulion imediat dupa recoltare la patul bolnavului.
Coprocultura in mediul Drigalski, Levine etc.

Urocultura recoltarea se face in conditii de igiena riguroasa, insemantarea se face direct din
urina sau in sedimentul obtinut dupa centrifugare, in conditii de sterilitate, in bulion si pe un mediu
diferential.
Epidemiologie Bacilul coli populeaza in mod normal intestinul chiar din primele zile de viata.
Sursa de infectie mediul intraspitalicesc (bolnavii si purataorii). Patrunderea este pe cale
digestiva, raspandirea datorita nerespectarii masurilor de igiena.
La apritia unor inbolnaviri se fac investigatii pt depistarea sursei, a cailor de transmitere si se iau
masuri de neutralizare
Prevenire limitarea sondajului vezical, daca e necesar efectuarea lui in conditii de riguroase de
igiena, sterilitate; masuri riguroase in maternitati , in seviciile medicale pentru copii (in spitale in
general) pentru impiedicarea introducerii si raspandirii infectiilor.

Genul Salmonella
Familia Enterobacteriaceae, bacili gram-negativi, mobili, nesporulati, structura antigenica
complexa, patogenitate crescuta pentru om si animal.
Clasificare genul Salmonella este divizat in grupe, fiecare grupa in specii ce se diferentiaza prin
antigene flagelare specifice.
Habitat la omul bolnav sau la purtatorii de germeni, la mamifere, pasari, reptile, in mediul extern
(apa, sol, alimente).
Caracteristici: forma de bastonase lungi de 2-3 si groase de 0,6, mobili cu cili peritrichi bine
dezvoltati, nu formeaza spori, nu au capsula si sunt Gram-negativi, aerobi rar anaerobi, cresc pe
medii simple de cultura (bulion, geloza nutritiva), rezista cateva luni in mediul extern (pamant, apa,
gheata, alimente), distruse la fierberea la aproximativ 60C timp de 60min, sensibili la desinfectanti
(acid fenic, sublimat) care le omoara in 20-30 min, sensibile la antibiotice (cloramfenicol,
aureomicina, streptomicina) si la unele sulfamide, omorati de anumiti bacteriofagi.
Patogenitate aspectul toxic este dat endotoxina ce se elibereaza prin dezintegrarea bacteriilor.
La om se prezint sub 2 forme principale:
1.boli septicemice evolutie grava si mortalitate ridicata, cum sunt febra tifoida (data de bacilul
tific) si febrele paratifoide A,B si C (produse de bacilii tifici A,B,C)
2.boli localizate - mai ales la nivel digestiv (toxiinfectii alimentare), cu o durata mai scurta si o
gravitate mai redusa.
Tratament antibiotice OBLIGATORII in septicemii. Antibiotice: cloramfenicol,
streptomicina, teraciclina.
Imunitate fostii bolnavi de febra tifoparatifoide inumitate destul de solida (poate dura toata
viata). Inumitatea in toxiinfectiile alimentare este slaba. Imunitatea antiparatifoidica se poate
dobandi si artificial prin vaccinare TAB.
Infectiile tifo-paratifoidice
Diagnostic izolarea germenilor/evidentierea Ac specifici in ser.
Produse patologice: sange, maduva osoasa, materii fecale, urina, bila, exudat din petele lenticulare;
in cazuri letale sangele din inima, fregmente din organe (ficat, splina, ganglioni mezenterici),
maduva osoasa, continutul veziculei biliare si a vezicii urinare.
In prima saptamana de boala germenii pot fi gasiti in sange si maduva osaosa , cu hemoculturi
pozitive peste 90% si 60% din cazuri pot fi gasiti in materia fecala.
In saptamana a II a pot fi depistati in urina (30% din cazuri)
In saptamana a III a si a IV a coproculturi pozitive de 80% si hemoculturi pozitive 40%
In covalescenta sau la purtatori produsele de cercetat sunt:materia fecal, urina, bila.
Coprocultura recoltarea materiei fecale de la bolnav se face de catre personalul sanitar intr un
vas smaltuit, spalat bine si oparit cu apa fiarta. Se recolteaza cu o spatula 4-5g de materie fecal se
introduc intr un recoltor steril. Daca scaunul e diarec se recolteaza in aceleasi conditii, daca
pacientul e constipat se va recolta produsul dupa o clisma cu apa fiarta si racita, daca materia fecal e
consistenta se va dilua cu putin SF). Fostilor bolnavi de febra tifoida li se administra o doza unica
de sulfat de Mg si sulfat de Na (parti egale cate 15g) dizolvate in 200-250ml apa, dupa care se

recolteaza materia fecala 3 zile consecutiv. Dupa efectuarea recoltei vasele folosite se desinfecteaza
cu solutie de clorura de var 10%.
Fiecare proba se insemanteaza direct pe o placa cu mediu Wilson-Blair si in mediu imbogatit cu
selenit de sodiu/mediu Muller-Kauffman.
Urocultura se practica la purtatori si la covalescenti ( a 7 a, a 12 a, a17 a zi), urina sa provina din
mai multe emesii pe ultimile 24h, recoltarea facandu se intr un urinar sau vas curat, oparit cu apa
fiarta. Din urina omogenizata se iau 2ml si se insamanteaza in 6-8ml mediu imbogatit cu selenit
acid de sodiu sau Muller-Kauffman.
Bilicultura in depistarea starii de purtatori mai ales daca coprocultura si urocultura sunt negative
in repetate randuri. Recoltare pe nemancate prin tubaj duodenal; dupa centrifugarea bilei,
sedimentul se insemnateaza pe Wilson-Blair.
Hemocultura sange recoltat cu precautie de sterilitate, seringa de 10-20ml, dupa recoltare se
insamanteza pe bulion
Medulocultura prin punctie, de preferinta la nivelul sternului (2/3 sup cu 1/3 inf).se scot 3ml
maduva osoasa (2ml inamntati pe mediu de cultura, 1ml pt frotiu, medulograma, numaratoare).
Recoltarea de la cadavre - instrumente sterile(foarfece, pense) pentru fiecare organ in parte,
asepsizarea tegumentelor inainte de incizie.fragmentele se inchit in placi Petri si se transporta la
laborator.
Epidemiologie salmonelozele sunt boli digestiveacute la om sau animal si sunt raspnadite pe tot
globul, pot provoca imbolnavirea rapida a unui numar ridicat de persoane prin contaminarea
alimentelor sau a apei de baut.
Izvorul de infectie (salmoneloze) animalele donestice, omulbolnav/purtator; (la febra tifoida
omul este singura sursa de infectie).
Porcul este cel mai frecvent izvor de infectie apoi bovinele, ovinele, caprinele,pasarile, rozatoarele.
Transmiterea salmonelelor in primul rand prind alimente infectate (carne, oua, lapte), apa de
baut, obiecte folosite de bolnav, insecte(mustele)
Profilaxia supravegherea epidemiologica, imbunatatirea situatiei social-economice, educatie
sanitara a populatiei, purtatorii trebuie luati in evidenta si controlati periodic.