Cateva denumiri esentiale -term medicala generala

http://www.pcfarm.ro/dictionar.php
Icnit sughit
Tinnitus senzatii de zgomot in urechi sau in jurl capului,cap
surditate
Vertij vartej in jurul capului
Lipotimie lesin
Hipoprosexie tulb atentiei prin dimin capacit de concentrare si ainsuf pt nou
Hipomnezie slabirea memorie
Hiperhidroza transpiratie abundenta
Bufeuri calduri
Otoragie curge sange din urechi
Otopatie afect a ap auditiv
in general
Altruist generos
Tahipnee creste resp
Rinoree curge nasul
Otoree curge urechea
Hiposmie diminuarea acuitatii olfactive
Anosmie diminuarea simtului mirosului
Menoragie hemoragii uterine
Incontinenata urinala ,fecala neretinut
Bradipshihie incetinrea afect pshi intelectuale uneori la depresie
Amenoree absenta ciclului menstr
Dispesie balonari greata indigestie
Displazie anomalie a unui tesut organ ...
Exoftamie bulbucarea ochilor
Dispnee inecat in resp jena in respiratie
Dismenore dureri menstr
Metroanexita raceala apar genital fem
Anexita
Mioza contractie pupilei
Midriaza dilatarira pupilei
Tremor frisoane de frica
Coxatraza reuma la sold
Coxachie intoxicatie
Brahicardie puls scazut
Anhedonie a nu simti placerea
Hedomnie a simti placerea
Fatigabilitate oboseala
Rinita
Disolut corupt decazut dezmat
Agrafia pierderea capacitii de redare a ideilor prin scris
Acalculia Simptom de afazie care const n imposibilitatea de a utiliza cifrele i
numerele i de a efectua calcule aritmetice
Agnovile

Dementa
Schizofrenia
Mentismul Tulburare mintal caracterizat prin desfurarea tumultuoas, incoercibil a
ideilor i amintirilor
Obsesia
Paranoia
Exonopatia
Parasvicidam
Sceptic care nua re incredere in nimic
Perplexitate
Latent Care exist, dar nu se manifest n exterior, putnd izbucni oricnd.
Sislotic suflu sistolic Zgomot auzit la ausculatia cordului, perceput in momentul sistolei
(momentul in care inima se contracta pentru a pompa sangele din ventricole in
atrii).
Anorexie inapetenta,lipsa pofeti d emancare
Polifagie Consumare exagerat de alimente.
Libido nclinat n permanen spre satisfacerea pornirilor senzuale
EXTRAVERSINE. nclinaie psihologic deosebit ctre lucrurile din afara eului
propriu, ctre ambiana social. orientare a libidoului n afara propriei persoane. 2.
revrsare n afar a unui organ cavitar. (
Oligofrem
Anxiogen
Pshihopatie
Oligofreni hidrocefali
Dislalia Greutate n articularea , pronuntarea cuvintelor
Rinolatia a vb pe nas
Rinoplastia modelaria nasului
Disartria Articulare defectuoas a cuvintelor.
Tahilalia Vorbire precipitat, cu debit mare de cuvinte, care conduce la articulare
defectuoas i incomplet.
Bradilatia TULBURARILE DE RITM SI FLUENTA ALE VORBIR

Bradilalia. . Ritm lent de articulare a cuvintelor, care se ntlnete n unele boli

nervoase; bradiartri
, bradiglosie.
Bradimenorrea
aftongia,
logonevroza, tulburare a vorbirii, de natur nevrotic, manifestat prin greutate n
pronunarea corect a unor cuvinte sau prin repetri ori omisiuni de silabe; blbial.
Bradilexia ncetinire a ritmului cititului.
Disfonia rgueal.cordita
Afonia care nu poate cnta corect, care nu are voce.
LARINGOPLEGE s. f. paralizie a muchilor laringelui, care duce la afonie.

APSITIRE s. f. afonie extrem, caracterizat prin imposibilitatea de a emite mai mult de

un murmur.
Fonostenia
AFZIC, -, afazici, -ce, adj. s.m. i f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S.m. i f.
Persoan care sufer de afazie. .
AFAZE, afazii, s.f. Pierdere total sau parial a facultii de a vorbi i de a nelege
limbajul articulat.
PARAGRAFE, paragrafii, s.f. 1. Stare de afazie manifestat prin deformarea sau
substituirea cuvintelor scrise. 2. (Jur.; nv.) Prescripie.
LOGOPLEGE, logoplegii, s.f. (Med.) Imposibilitate de a pronuna unele cuvinte sau
sunete; afazie, alalie.
DISFAZE s.f. (Med.) Afazie.

parafaze s. f. (sil. mf. par-) afazie

AFZI//C ~c (~ci, ~ce) Care ine de afazie; propriu afaziei.
AFAZ//E ~i f. Tulburare a sistemului nervos superior care const n pierderea total sau
parial a facultii de a vorbi.
ACALCULE s.f. (Med.) Simptom de afazie care const n imposibilitatea de a utiliza
cifrele i numerele i de a efectua calcule aritmetice.
AFAZE s.f. (Med.) Pierdere total sau parial a nelegerii i a posibilitii de a reda
cuvintele, ca urmare a unei leziuni cerebrale; disfazie; alalieALALE s.f. (Med.)
Imposibilitate de a pronuna unele cuvinte sau sunete; afazie;
ASILABE s.f. Varietate a afaziei constnd n incapacitatea bolnavului de a uni fonemele
n silabe.
DISFAZE s.f. (Med.) Tulburare a vorbirii; dificultate la vorbit. V. afazie
JARGONAFAZE s.f. (Med.) Afazie constnd din folosirea de ctre bolnavi a unor
cuvinte noi, inexistente i fr semnificaie.

AFZIC, - adj., s.m. i f. (Suferind) de afazie

SURDITTE s.f. 1. (Med.) Surzenie; hipoacuzie. Surditate psihic = imposibilitate de
a distinge prin auz obiectele de la care vin sunetele; surditate verbal = afazie
caracterizat prin nenelegerea semnificaiei cuvintelor vorbite. 2. Calitate a unui sunet
de a fi surd.
AFZIC, - adj., s. m. f. (suferind) de afazie.
AFAZE s. f. pierdere, total sau parial, a posibilitii de exprimare a cuvintelor,
datorat unei leziuni a cortexului; disfazie.
AFAZIOLOGE s. f. studiul tiinific al afaziei.
ASILABE s. f. varietate de afazie, incapacitatea de a forma silabe, dei bolnavul
recunoate literele separat.
AUTONOMAZE s. f. form de afazie amnezic, dificultatea de a-i aminti nume
proprii sau substantive.
DISPROZODE s. f. anomalie de ritm i de intonaie n cazurile de afazie.
LOGOCOFZ s. f. afazie caracterizat prin nenelegerea semnificaiei cuvintelor
vorbite.
PARAFAZE s. f. afazie caracterizat prin nlocuirea cuvintelor indicate cu altele fr
nici o legtur logic ntre ele
SURDITTE s. f. 1. pierderea sensibilitii auditive; surzenie; anacuzie, cofoz. o ~
verbal = afazie prin nenelegerea semnificaiei cuvintelor vorbite. 2. calitatea unui sunet
de a fi surd. (< fr. surdit, /2/ sourdit, lat. surditas)
ANACUZE s.f. (Med.) Pierderea total a auzului; surzenie; cofoz.
Apsihism
Amnezia
Hipermnezia Excitaie excesiv, patologic a memoriei.
Paramenzii
CRIPTOMNEZE s.f. Incapacitate de a diferenia evenimentele trite de propria
persoan de cele din vis, citite sau auzite.
Allomnezia
Pseudoremniscente
Mitomanie Confabulatii prez inconstienta unor fapte imaginare
Ecmnezia+ conf tr cu prez Form de amnezie constnd n uitarea evenimentelor
recente i evocarea unor fapte anterioare trirea trecutului
Anecforia+reprod unor amintiri pe care per de cred uitate

Alalia imposibilitate de a pronuna unele cuvinte sau sunete; afazie, alalie

Aprosexie slbire a ateniei, n stri confuzionale, demene i oligofrenii.
Pitiatism Ansamblu de tulburri nervoase (isterice) vindecabile prin sugestie. i
vindecabile prin persuasiune.
Albinism Lips congenital total sau parial a pigmenilor (din piele, pr, pene etc.). 2)
Anomalie care const n decolorarea frunzelor unor plante din cauza lipsei de colorani.
albinos
Parosmia Tulburare olfactiv constnd n percepia fals a unui miros.
Diplopia Tulburare a vederii care const n perceperea dubl a imaginii unui obiect.
Osteomielita Inflamaie simultan a oaselor i a mduvei lor
Adenopatie Nume dat bolilor glandelor sau ganglionilor limfatici, care se manifest prin
creterea n volum i inflamarea acestora.
RUBEL s. f. maladie infectocontagioas, benign (la copii), care produce febr
uoar, adenopatie i o erupie de pete roii pe piele. (
Uveopatie
Osteite Boal care const n inflamarea acut sau cronic a unui os
APEXT s. f. 1. osteit a vrfului stncii temporalului. 2. inflamaie a poriunii
apexiene a dintelui.
GLENOIDT s.f. (Med.) Osteit a cavitii glenoide a omoplatulu
EBURNRE s.f. (Med.) ngroare a unui os care se produce n osteitele cronice;
eburnaie.
PSEUDOPARALIZE s. f. neputin motrice nedureroas a unuia sau a mai multor
membre, determinat de osteit, osteocondrit, periostit sau fracturi
CORACOIDT s. f. osteit a apofizei ceracoide.
MAXILT s. f. osteit a maxilarelor
CISTODE s. n. pl. clas de echinoderme fosile cu esutul globulos, fixat printr-un
peduncul.
ECHINODRM, echinoderme, s.n. (La pl.) ncrengtur de animale marine
nevertebrate, cu schelet extern calcaros format din plci, i care se mic cu ajutorul
ambulacrelor;
Pleiocitoza
Hiberalbuminorahie
ATAXE s.f. (Med.) Tulburare a coordonrii micrilor voluntare din cauza lezrii unor
ci nervoase i centri nervoi
HEMIATAXE s.f. Ataxie care afecteaz o jumtate a corpulu
TBES n. med. Maladie cronic tardiv, de natur sifilitic, caracterizat prin pierderea
progresiv a coordonrii micrilor; ataxie locomotorie
CARDIOMALACE, cardiomalacii, s.f. (Med.) Distrofie a miocardului prin infiltrarea
fibrei musculare cu grsimi.
LIPODISTROFE, lipodistrofii, s.f. (Med.) Distrofie a esutului adipos
GENODISTROFE s. f. distrofie ereditar
HEMIDISTROFE s. f. inaniie parial.
LIPODISTROFE s. f. distrofie a esutului adipos subcutanat

MELANODONE s. f. distrofie a dinilor de lapte, care capt o culoare brun i

sufer de o distrugere progresiv.
ODONTOSCLERZ s. f. proces degenerativ al pulpei dentare cu distrofie secundar.
OSTEODISTROFE s. f. tulburare de nutriie a esutului osos; distrofie osoas
DISTROFE s. f. 1. leziune organic, tisular sau glandular, avnd la baz tulburri
metabolice. 2. boal cronic de nutriie la sugari suferind de
Leucodistrofiile
AMIOTROFE s. f. atrofie muscular; miatrofie.
Miopatia Boal cronic cu caracter progresiv a sistemului muscular sau a unor muchi,
care se manifest prin atrofii musculare
MIOTONE s.f. Boal care se manifest prin tulburri n contracia muchilor. Spasm
muscular
MIASTENE, miastenii, s.f. Boal a muchilor scheletului, caracterizat prin oboseal
anormal i rapid, pn la epuizare, la cele mai mici eforturi. Fara semne d e parallizie
Apraxia Incapacitate de a executa micri coordonate ca urmare a unor leziuni ale
creierului.
AGNOZE s.f. Pierdere sau tulburare a funciilor intelectuale de recunoatere a celor
vzute, auzite, pipite,personele
AMORFOGNOZE s. f. agnozie (parial); imposibilitate de a recunoate tactil forma
obiectelor.
APRACTOAGNOZE s. f. apraxie asociat cu agnozie.
ASTEROPSE s. f. agnozie vizual constnd n imposibilitatea de localizare a obiectelor
apropiate, care par plasate n acelai plan n spaiu
HEMIAGNOZE s. f. agnozie limitat la o jumtate a corpului
ENCEFALIT LETRGIC s. (MED.) boala somnului.
Encefalita
Poliomielita Boal infecioas epidemic sau contagioas provocat de un virus specific,
care produce leziuni anatomice n substana cenuie a mduvei spinrii, atingnd celulele
nervoase motorii, i care se manifest prin febr, tulburri digestive, somnolen i dureri
n muchii membrelor, urmate de paralizii localizate de obicei la membrele inferioare;
paralizie infantil. [
Lipidoze
Anevrism Dilatare patologic a pereilor unui vas sangvin.
Hemipareza Diminuare a forei, vitezei i amplitudinii micrilor voluntare ntr-una din
jumtile corpului, din motive organice sau funcionale.

Hemiplegie Paralizie a unei jumti a corpului, datorit lezrii unei pri a cii nervoase
motorii.
DIPLEGE s. (MED.) hemiplegie dubl.
HEMIPARZ s.f. Parez manifestat la o jumtate din corp; hemiplegie
HEMIPLEGE s.f. Paralizie a unei jumti laterale a corpului; hemiplexie; hemiparez.
HEMIPLEXE s.f. Hemiplegie
TRIPLEGE s.f. (Med.) Hemiplegie nsoit de paralizia unui membru din partea opus
a corpului.
STAUROPLEGE s. f. hemiplegie care afecteaz unul din membrele superioare i
membrul inferior opus.
STEREOAGNOZE s. f. pierdere a simului stereognostic, n cazuri de hemiplegie. (
Ependimoane
Cefalee CAFESM s.n. Totalitatea tulburrilor care apar n urma abuzului de cafea, de
ceai etc. i care se manifest prin insomnie, cefalee, aritmie cardiac etc.
CEF EFEBOCRAZE s. f. sindrom care se manifest (la pubertate) prin cefalee
persistent, cauzat de tulburri endocrine
MIGRN s. f. cefalee (localizat ntr-o anumit regiune a capului i nsoit de
tulburri digestive).
NEVRZ s. f. boal psihic datorat unor suprasolicitri, care se manifest prin
astenie, cefalee, insomnii, anxietate, iritabilitate etc.; nevropatie.
PAROTIDT s. f. inflamaie a parotidelor. o ~ epidemic = boal contagioas,
provocat de un virus, care se manifest prin cefalee, febr i inflamarea glandelor
salivare; oreion
VANILSM s. n. intoxicaie prin ingerarea de vanilie, manifestat prin erupii papulare,
prurit, cefalee i ameeli.
ALE s.f. Durere de cap difuz sau localizat, continu sau intermitent.
Dispartrie

HEMIPARESTEZE, hemiparestezii, s.f. (Med.) Parestezie a unei jumti a corpului.

PARESTEZE, parestezii, s.f. Senzaie de furnictur, amoreal, neptur etc. care
apare n unele boli ale sistemului nervos.
Cistricercoza
Adenomul
PINEALM s.n. (Med.) Tumoare malign a glandei pineale
Glicom orbire
Disinergia
Hemianopsie lbire sau pierdere a vederii ntr-o jumtate a fiecrei retine, ntlnit n
unele boli nervoase, nepermind ochilor s cuprind dect o parte din cmpul vizual.
HEMIACROMATOPSE s. f. hemianopsie pentru culori
Hipsaritmia epilepsie infantil caracterizat prin contracii musculare brute i frecvente,
asociate cu descrcri de unde rapide i ample pe traseul electroencefalogramei.
Disfagie Dificultate n nghiirea alimentelor.
Angioamele Tumoare benign a vaselor sanguine sau limfatice largira vaselor sanguine
ANGIOMATZ s. f. afeciune (congenital) prin formarea unui mare numr de
angioame, pe piele sau n organele interne.
Ictus Ictus apoplectic Anenomul bazofil aden hipofizaranevrism
= apoplexie. Ictus epileptic = criz de epilepsie, manifestat prin pierderea brusc a
cunotinei i prin convulsii.
APOPLEXE, apoplexii, s.f. 1. Pierdere brusc a cunotinei i a sensibilitii, cauzat de
obicei de o hemoragie cerebral; atac, dambla, ictus apoplectic. 2. Concentrare brusc de
snge ntr-un organ
Lipidoze
Sarcoidoza afeciune prin multiple leziuni sarcoide
SARCOD, - adj., s.n. (Mic tumoare a pielii) care seamn cu sarcomul, dar de natur
benign
. OligohidramniosEste o anomalie a sarcinii ce se caracterizeaza printr-o cantitate insuficienta de lichid
amniotic in raport cu stadiul de inaintare a sarcinii. Aceasta anomalie poate fi cauzata de o malformatie
renala a fatului, de o stare de preeclampsie la mama sau luare de catre mama a unor medicamente, o
intarziare a cresterii intrauterine sau o depasire a termenului. In unele cazuri aceasta anomalie poate fi
tratata. Atunci cand se apropie termenul nasterii, punga apelor poate fi umpluta cu ser fiziologic pentru a
evita o suferinta fetala prin compresia cordonului.

Erizipec dicala

Boli infectioase - Erizipelul

Erizipelul este o boala infectioasa acuta a tegumentelor (exceptional si a mucoaselor),
caracterizata clinic prin aparitia unui placard dermitic si prin fenomene generale. Boala
are o evolutie ciclica, tendinta la vindecare spontana si nu confera imunitate.
Etiologie
Agentul etiologic este reprezentat de streptococul betahemolitic de grupa A.

Patogenie
Infectia tegumentelor se poate produce prin: solutii de continuitate ale pielii (plagi,
dermatomicoze, arsuri, ulcer varicos al gambei); contiguitate, de la mucoasa invecinata
infectata cu streptococ (angina, rinofaringita, otita medie supurata); propagare limfatica
(limfangite streptococice); diseminare hematogena, in mod exceptional (septicemii).
Streptococii se multiplica in spatiile limfatice ale dermului, realizand o dermita acuta,
caracterizata prin hiperemie, vasodilatatie, edem si infiltratii celulare. Placardul dermitic
are tendinta extensiva, propagarea facandu-se centrifug, din aproape in aproape. Exudatul
inflamator poate patrunde intre straturile epidermului, determinand un clivaj al acestora,
cu formarea de flictene. Uneori, epidermul se poate necroza, in special in zona centrala a
placardului. Propagarea infectiei in hipoderm duce la edem masiv si (sau) procese
supurative (celulite, abcese, flegmoane).
Localizarea procesului infectios in spatiile limfatice explica limfangita si adenita din
erizipel, ca si raritatea tromboflebitelor si a septicemiilor, mult mai frecvente in infectia
stafilococica. In patogenia erizipelului ete incriminata si interventia unei componente
alergice, legata de sensibilitatea organismului fata de streptococul betahemolitic.
Sursa de infectie este reprezentata de bolnavii de boli streptococice si purtatori sanatosi
de streptococ.
Transmiterea este directa prin picaturi Flugge, sau indirecta, prin obiecte contaminate.
Contagiozitatea este foarte redusa.
Simptome
Perioada de incubatie este de 3-5 zile. Debutul bolii este brusc, cu frison intens si febra
ridicata (39-40). Placardul erizipelatos apare dupa 6-12 ore de la debut, fiind precedat,
uneori, de senzatie de tensiune, in zona in care va apare, precum si tumefierea dureroasa a
ganglionilor limfatici aferenti regiunii respective. Perioada de stare a bolii se
caracterizeaza prin prezenta placardului erizipelatos, a adenopatiei si a fenomenelor
generale.
Placardul erizipelatos poate sa apara in orice parte a corpului, in vecinatatea unei solutii
de continuitate a tegumentelor sau a unei mucoase infectate. De obicei, este unic;
tumefactia este uniforma, placardul fiind usor reliefat fata de tesuturile sanatoase
invecinate; pielea isi pierde supletea, este destinsa si lucioasa. Culoarea placardului este
rosie-inchisa, adesea caramizie. La bolnavii cu tulburari grave, placardul poate deveni
cianotic (erizipel albastru). Temperatura locala este cu 2-3 mai ridicata decat a pielii
sanatoase. Durerea locala este putin accentuata, suportabila, palparea placardului fiind
posibila; fac exceptie erizipelul pavilionului urechii si cel al pielii capului.
Placardul se extinde in suprafata destul de repede (cativa cm pe zi), din aproape in
aproape, in "pata de ulei". Viteza si directia de extindere depind de structura tesutului
conjunctival subcutanat. Acolo unde acesta este dens, la nivelul plicelor, placardul se

opreste sau isi intarzie extinderea. Asa se explica aspectul in "aripi de fluture" al
erizipelului fetei, care cuprinde nasul si obrajii, dar respecta buza superioara. Prin modul
de extindere, erizipelul poate fi migrator sau eratic.
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza datelor clinice.
Diagnostic diferential
Se face cu eriteme, dermite.
http://www.netmedic.ro/
Sindromul schluder
Sindromul Schnitzler este caracterizat de urticarie cronica, nonpruriginoasa in
asociere cu febra recurenta, durere osoasa, artralgie si artrita si gammopatie cu
imunoglobuline M monoclonale cu o concentratie sub 10 g/l. Cei mai multi pacienti cu
sindrom Schnitzler au o evolutie cronica benigna. Remisiunea spontana nu a fost
raportata. Aproximativ 10-15% dintre pacienti dezvolta o afectiune limfoproliferativa,
incluzind limfomul limfoplasmocitic, macroglobulinemia Waldenstrom, sau
mielomul IgM.
Toti pacientii cu acest sindrom prezinta urticarie cronica, recurenta. Pruritul este
absent, dar leziunile pot deveni usor pruriginoase in timp. Nu s-au identificat factori de
risc. Patogeneza sindromului nu este inca bine definita.
Antiinflamatoriile nonsteroidiene, corticosteroizii si imunosupresivele prezinta un
grad de ameliorare a eruptiei si artralgiei. Manifestarile cutanate raspund slab la
antihistaminice. S-au folosit numeroase medicamente pentru a trata acest sindrom dar
fara eficienta.
Patogenie si cauze
Patogeneza exacta a sindromului Schnitzler este neclara. Se considera ca depozitarea
paraproteinei IgM conduce la formarea de complexe immune si activarea cascade
complementului, responsabila pentru manifestarile cutanate. O alta teorie propusa este
activarea necontrolata a interleukinei 1.
Semne si simptome
Pacientii cu sindromul Schnitzler au virste intre 13-71 de ani la momentul diagnosticului.
Toti pacientii prezinta eruptie cronica urticariana, recurenta. Pruritul nu este comun la
debut dar leziunile devin slab pruritigene dupa 2-3 ani la 45% dintre bolnavi. Eruptia
cutanata este de obicei primul symptom care apare afectind mai ales trunchiul si
extremitatile, si evitind palmele si talpile, gitul si capul.
Aproximativ 90% dintre pacienti acuza febra recurenta. Fiecare episod febril se rezolva
in citeva ore, totusi febra poate persista pina la 24-48 de ore. Episoadele pot surveni
zilnic sau infrecvent, de doua ori pe an. 80% dintre pacienti prezinta artralgii, 70% dureri
osoase si mialgii. Durerea osoasa afecteaza mai ales osul iliac si tibia. Femurul,

coloana vertebrala, bratele si clavicula sunt mai rar implicate. Oboseala si scaderea in
greutate apar la unii pacienti.
Examen fizic.
Eruptia urticariana consta din papule si placi roz, usor elevate, 0. 5-3 cm in diametru.
Noi leziuni apar zilnic. Acestea persista 12-24 de ore si dispar fara sechele. Angioedemul
este posibil dar este foarte rar. Limfadenopatia se poate regasi la 50% dintre pacienti,
hepatomegalia la 30% iar splenomegalia la 10%.
Exista un set de criteria pentru a incadra pacientii in sindromul Schnitzler:
-febra recurenta, artralgie sau artrita, durere osoasa
-limfadenopatie, hepatosplenomegalie, leucocitoza
-VSH ridicat, anomalii ale oaselor.
Diagnostic
Studii de laborator:
-toate cazurile sunt associate cu gammopatie la imunoforeza serului
-VSH si protein C reactiva ridicate
-leucocitoza, trombocitoza, anemie
-proliferare limfoida anormala in maduva osoasa.
Examen histologic. Examinarea mostrelor de piele arata infiltrate perivascular de PMN,
neutrofilice, inflamatie limfocitica, vasele sunt intact iar limfaticele dermice prezinta
edem superficial usor. Se observa depozitarea de IgM si complement in dermul superior
si la jonctiunea dermoepidermica.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: lupus eritematos acut,
vasculita urticariana, urticaria idiopatica cronica, crioglobulinemia, urticaria de presiune.
Tratament
Antiinflamatoriile nesteroidiene, corticosteroizii si imunosupresoarele prezinta o
ameliorare a artralgiilor si durerilor osoase dar nu si a eruptiei. Manifestarile cutanate si
extracutanate raspund slab la antihistaminicele H1 si H2. Unii pacienti au raspuns la
tratamente cu thalidomide, rituximab, cloroquina, clorambucil, ciclofosfamida,
azatioprina, plasmafereza, imunoglobuline intravenoase. Fototerapia cu psoralen si
ultraviolete A a redus la unii pacienti eruptia.
Se mai folosesc pefloxacin mesilate si anakinra, o forma recombinata a receptorului
natural pentru IL-1.
Prognostic
Sindromul Schnitzler necesita evaluare pe termen lung datorita potentialului de a
dezvolta afectiuni limfoproliferative, in special macroglobulinemia Waldenstrom. Nu s-a
inregistrat remisiunea spontana completa. Prognosticul este totusi bun. 10-15% dintre
pacienti vor dezvolta un neoplasm limfoplasmocitar.

Sindrom Netherton - parul de bambus

Sindromul Netherton, tricorexis invaginata sau parul de bambus este o
genodermatoza autosomal recesiva de cauza necunoscuta caracterizata de
eritrodermie, tricorexis invaginata, ihtioza linear circumflexa, diateza atopica si
lipsa scaunului.
Parul de bambus reprezinta deformarea in bucla sau soseta a firelor de par prin
invaginarea cuticulei distal a firului de par in cupa formata de cuticula proximala.
Aceasta invaginare apare printrun defect de keratinizare intermitent.
Se recomanda aplicarea de emoliente, keratolitice si antibiotice pentru aceasta conditie.
Steroizii topici sunt utili. S-au mai incercat fototerapia PUVA, retinoizii. Pacientul
necesita ingrijire medicala cind eritrodermia este generalizata si complicata cu infectii
cutanate. Eritrodermia si deformarea parului persista. Boala tinde sa se amelioreze cu
virsta, dar evolutia poate prezenta exacerbari intermitente.
Patogenie si cauze
Etiologia sindromului este necunoscuta. Conditia este mostenita autosomal recesiv cu
expresivitate variabila. Invaginarea parului este datorata unui defect a cortexului firului
de par prin conversia incompleta a unei proteine de legare a fibrelor corticale. Defectul
conduce la fragilitatea corticalei, invaginare si deformarea in bambus. Leziunile
migratorii ale ihtiozei lineare circumflexe sunt cauzate de un influx dermic de celule
inflamatorii care sunt fagocitate de keratinocite.
Precum si in alte dermatoze congenitale severe, modificarile inflamatorii sunt frecvente
in piele. Nu se cunoscte daca acest raspuns inflamator este unul primar sau secundar. La
histology se observa intreruperea focala a epidermei si anomalii de maturare ale cuticulei
parului. Cresterea pierderii apei transdermice rezulta prin perturbarea functiei de bariera a
corneocitelor, cu hiponatremie si anomalii metabolice profunde, mai ales la nounascuti.
Semne si simptome
Eritrodermia.
Copiii cu acest sindrom dezvolta eritrodermie congenitala evidenta la nastere si in
primele saptamini de viata. Pruritul este universal si poate fi stressant. Sindromul
Netherton a fost clasificat ca un sindrom ihtiozic, dar la cei mai multi copii eritemul
apare ca o dermatita eczemato-seboreica, caracterizata de accentuare periorificiala a
eruptiei. Afectarea mucoaselor nu este raportata. Ectroprionul se poate dezvolta la
pacientii in virsta.
Ihtioza lineara circumflexa.
Este o eruptie anulara/policiclica migratory, serpiginoasa caracteristica cu scuame
cu margini duble. Este patognomonica pentru sindromul Netherton. Apare de obicei
dupa virsta de 2 ani si este de scurta durata-doar citeva luni pina la ani. Tinde sa persiste
mai mult la adulti fata de copii.

Imposibilitatea de a avea scaun.

Aceasta conditie este profunda in primii ani de viata. Este acompaniata de diaree si
simptome de malabsorbtie. Atrofia viloasa jejunala se poate remite spontan pina la virsta
de 10 ani. Malabsorbtia este o enteropatie dermopatica. Nu este specifica acestui
sindrom. In anul al doilea de viata cei mai multi copii incep sa prezinte scaun.
Manifestarile atopice.
Toti pacientii intrun anumit stadiu al bolii vor dezvolta alergie alimentara, mai ales la
nuci. Cei mai multi prezinta predispozitie atopica, cu un istoric familial puternic de astm,
eczema si febra finului.
Examen fizic.
Toti pacientii prezinta par anormal. Acesta este scurt, fara luciu. Parul de scalp creste
citiva cm inainte de a se rupe. Acest element este mai evident pe zonele de frictiune,
timplele si occiputul. Sprincenele prezinta de asemeni fire rupte. Unii pacienti descriu si
fragilitatea parului sau reducerea numarului firelor de par.
Diagnostic
Studii de laborator:
-microscopia parului arata nodulii de bambus
-studiile ultrastructurale arata reducerea numarului de tonofilamente de keratohialin, a
desmosomilor si corpi lamelari alterati
-se vor efectua studii AND.
Examen histologic. Se descriu elemente de dermatita nespecifica si hiperplazie
psoriaziforma. Hiperkeratoza este usoara fata de alte ihtioze. Se mai observa
porokeratoza si absenta stratului granular. Se descrie un infiltrate inflamator mixt cu
distributie perivasculara.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:acrodermatita enteropatica,
eritrodermia, eritrokeratoderma variabilis.
Tratament
Regimurile terapeutice cuprind prevenirea infectiilor bacteriene cutanate, aplicarea de
emoliente, keratolitice. Steroizii topici sunt utili, dar exista rapoarte care arata aparitia
supresiei axei pituitaro-adrenale si aminoaciduria. Tratamentele incercate nu au fost de
ajutor. Eritrodermia si anomaliile parului persista. Boala tinde sa se amelioreze cu virsta,
dar evolutia este punctata de exacerbari intermitente. Eritrodermia se poate transforma in
ihtioza lineara circumflexa periodic. Colonizarea pielii si infectiile cutanate pot apare
frecvent.

Sindromul Q-T lung

Introducere
Simptome

Tratament

Simptome
Unii pacienti cu Q-T lung sunt asimptomatici. La ceilalti, simptomele sunt pierderea
cunostintei (sincopa) sau tulburari de ritm cardiac (aritmie). La pacientii cu acest
sindrom intervalul Q-T poate fi prelungit in timpul activitatii fizice, emotiilor puternice
(spaima, suparare, durere, etc.). Unele aritmii pot fi fatale, deoarece pot provoca moarte
subita. Un alt tip de sindrom Q-T lung poate duce la pierderea auzului pacientului.

Studiul pacientilor cu Q-T lung arata ca acestia au lesinat cel putin o data pana la varsta
de 10 ani. Majoritatea au de asemenea un membru al familiei care sufera de acest
sindrom. Pacientii cu acest sindrom nu au intotdeauna intervalul Q-T prelungit.Acesta
poate fi normal cand pacientul isi face electrocardiograma (in timpul unei examinari de
rutina, de exemplu).

Unii tineri sanatosi pot fi suspectati de Q-T lung datorita istoricului familial si al
lesinurilor inexplicabile, chiar daca nu isi fac o ECG de rutina. In toate familiile in care a
existat o moarte subita sau in care se produc lesinuri inexplicabile, este necesara o
investigatie a cauzei.

Sindromul Angelman

Introducere
Manifestari clinice
Diagnostic
Tratament

Tratament
Nu exista nici un tratament pentru sindromul Angelman. Se impune tratament
simptomatic mai ales pentru crizele de tip epileptic.
Pentru stimularea potentialului copiilor cu sindrom Angelman se recomanda:
- Ergoterapie
- Terapie comunicationala
- Terapie comportamentala

- Logopedie
- Ingrijire intensiva, cu devotament

Prognostic
Majoritatea bolnavilor cu sindrom Angelman au involutie grava, limitarea severa a
vorbirii si dificultati locomotorii. Cu toate acestea, au o durata normala de viata si nu
prezinta manifestari de progresie a involutiei pe masura ce inainteaza in varsta.

Diagnosticarea timpurie a sindromului si aplicarea unor

masuri terapeutice ind Sindromul Brugada

Introducere
Patogenie, cauze
Semne si simptome
Diagnostic
Tratament

Semne si simptome
Sincopa si stopul cardiac sunt cele mai comune manifestari clinice care conduc la
diagnosticul de sindrom Brugada. Mai pot apare cosmarele si starile de anxietate
nocturne. Totusi citeodata nu este prezent nici un simptom iar diagnosticul se bazeaza pe
electrocardiografie care arata o supradenivelare a segmentului ST in derivatiile V1-V3.
Este caracteristic un istoric familial care sa cuprinda decesul subit, desi nu este
obligatoriu deoarece sindromul poate apare sporadic. Contextul evenimentelor cardiace
este important. In multe cazuri stopul cardiac apare in timpul somnului sau repausului.
Cazurile in care se declanseaza in timpul activitatii fizice sunt rare. Febra este raportata
ca declansatoare sau factor de exacerbare a manifestarilor sindromului Brugada.
Examenul fizic este de obicei normal la pacientii cu sindrom Brugada. Se recomanda
examinarea fizica pentru a exclude alte posibile cauze cardiace care pot fi asociate cu
sincopa sau stopul cardiac la un pacient aparent sanatos.
ividualizate le poate imbunatati semnificativ calitatea vietii.

ADHD - Deficit de atentie - Tulburare hiperkinetica

Introducere
Manifestari clinice
Diagnostic
Afectiuni in care apare

Tratament
Prognostic

Prognostic
ADHD este un sindrom frecvent si grav, care, netratat, poate sa duca la afectarea cronica
a personalitatii. Dupa pubertate, simptomele nu se amelioreaza aproape nicioadata
spontan.

Tratamentul combinat se dovedeste insa eficient pentru mai mult de jumatate din cazurile
de ADHD, copiii invatand pana la varsta adulta sa traiasca cu aceasta afectiune, sa se
dezvolte armonios din punct de vedere social si emotional si sa-si valorifice potentialul
(multi copiii cu ADHD sunt deosebit de creativi).

Regurgitare mitrala

Introducere
Cauze si factori de risc
Semne si simptome
Diagnostic
Tratament

Cauze si factori de risc

Regurgitarea mitrala acuta poate fi cauzata de urmatoarele afectiuni:
-boala arteriala coronariana: infarctul miocardic acut sau ischemia
-disfunctia muschiului papilar prin ischemie tranzitorie sau infarct miocardic
-ruperea cordajelor tendinoase sau disfunctia lor
-endocardita infectioasa prin formare de abcese, vegetatii, ruptura cordajelor tendinoase
-perforatia cuspelor, trauma, valvuloplastia percutana, tumori:mixomul atrial
-degenerarea mixomatoasa: prolaps de valva mitrala, sindrom Ehlers-Danlos, sindrom
Marfan
-lupus eritematos sistemic, boala reumatica acuta, disfunctia valvei mitrale protezice.
Regurgitarea mitrala cronica poate fi cauzata de urmatoarele :
-boala cardiaca reumatica, lupus sistemic eritematos, sclerodermie
-degenerarea mixomatoasa, cacificarea inelului valvei mitrale
-endocardita infectioasa, ruptura cordajelor tendinoase prin trauma, prolaps valva mitrala,
endocardita, spontan
-ruptura sau disfunctia muschilor papilari prin boala arteriala coronariana
-dilatarea inelului mitral prin cardiomiopatii dilatative sau dilatatie anevrismala a

ventriculului sting
-cardiomiopatia hipertrofica, scurgere perivalvulara protezica
-cauze congenitale: despicaturi ale valvei mitrale, fenestrari ale valvei mitrale
-cauze farmacologice: ergotamina, metilsergide, pergolide, medicamentele anorexice.
Siringobulbia
Siringobulbia reprezinta de fapt o tulburare neurologica ce se caracterizeaza prin aparitia
unei cavitati pline cu lichid in maduva spinala ce se extinde ascendent spre trunchiul
cerebral. Cavitatea se mareste, se alungeste si se poate extinde in substanta alba si
cenusie, comprimand astfel tesutul nervos ce contine tracturile corticospinale si
spinotalamice (responsabile de transmiterea informatiilor nervoase din periferie la centrii
superiori), insa de cele mai multe ori se prezinta sub forma unei zone lichidiene, lipsita de
substanta cerebrala care determina aparitia paraliziilor faciale senzitive, motorii sau
mixte, alaturi de intreruperea cailor nervoase ascendente si descendente (motorii si
senzoriale).
Siringobulbia este adesea asociata cu siringomielia (situatie in care cavitatea este
limitata strict la maduva spinala) dar si cu diverse malformatii nervoase caracterizate in
principal prin obstructia lichidului cefalorahidian cu aparitia hidrocefaliei.
Etiologia este deocamdata incomplet elucidata, insa sunt incriminati mai multi factori:
- foarte frecvent este vorba de o anomalie in circulatia lichidului cefalorahidian, ca
urmare a unor malformatii specifice
- disrafism spinal - reprezentat de fapt de inchiderea incompleta a tubului neural
(asociaza in unele cazuri si spina bifida)
- sau poate fi vorba de siringobulbie idiopatica (fara o cauza anume).
In unele cazuri exista posibilitatea de asociere a siringobulbiei cu sindromul Klippel-Feil
(acesta apare datorita unor segmentari anormale ale vertebrelor cervicale in timpul
organogenezei initiale, in cadrul primelor saptamani).
Siringobulbia se poate manifesta la diverse varste, de cele mai multe ori apare in jurul
varstei de 20 de ani, insa cazurile cu debut mult mai precoce nu sunt deloc rare.
Angioame Tumora vasculara circumscrisa, congenitala sau dobandita, cu originea in
capilarele sanguine sau limfatice, dezvoltata din celule endoteliale sau din pericite. Exista
diferitie tipuri de angioame.
Tipuri - Printre angioamele cutanate, se disting angioamele imature, angioamele mature
sau plane, angioamele stelare si angioamele capilarovenoase:
- angioamele imature sunt malformatii ale sistemului vascular, foarte frecvente la sugari,
care se dezvolta plecand de la dermul superficial. Ele se prezinta sub doua aspecte
diferite: angioamele tuberoase sau angioamele "capsuna" formeaza proeminente mai mult
sau mai putin voluminoase, bine delimitate si de culoare rosie; angioamele subcutanate
par mai putin superficiale, iar proeminenta lor poate fi acoperita de o piele normala sau
albastruie.
In majoritatea cazurilor, angioamele imature regreseaza in mod spontan, iar abtinerea de
la orice fel de tratament este conduita cea mai rationala. O simpla supraveghere

dermatologica regulata este suficienta, in afara cazului ca angiomul este localizat intr-o
zona importanta din punct de vedere functional (pleoape pentru vedere, laringe pentru
respiratie, buze pentru dentitie). Intr-o asemenea situatie, pot fi avute in vedere o
corticoterapie sau ablatia chirurgicala.
- angioamele mature sau plane sunt malformatii foarte frecvente ale sistemului vascular,
care se dezvolta plecand de la capilarele dermului superficial. Acestea sunt clasicele "pete
de vin" care, in pofida aspectului lor uneori impresionant, nu antreneaza vreo tulburare
functionala. Angiomul plan se va extinde in decursul vietii pacientului; el va lua o culoare
mai inchisa si se va acoperi de noduli proeminenti. Angiomul matur este tratat cu laserul
cu argon. Totusi, rezultatele nu sunt intotdeauna perfecte si adesea este necesara repetarea
operatiei.
- angioamele stelare telangiectazice sunt malformatii ale sistemului vascular care se
prezinta ca mici pete rosii in forma de stea, usor suprainaltate. Ele se afla mai ales pe fata
si pe extremitati si sunt favorizate de sarcina. Mai sunt intalnite si in cadrul cirozelor
alcoolice. Cand nu dispar spontan, aceste angioame se trateaza prin electrocoagulare sub
anestezie locala.
- angioamele capilarovenoase sunt malformatii rare ale sistemului vascular care se
prezinta ca proeminente albastrui situate pe traiectele venoase, crescand in volum in
timpul unui efort. Ele pot fi tratate prin injectarea de produse sclerozante sau prin ablatie
chirurgicala, dar impun practicarea unor examene complementare inaintea interventiei.
Detroversie
Levoversie
Dextroelevatie
Levoelevatie
Detrodepresie
Dispectie
Ischemie
Epitaxis +curge sange din nas
Metroragie
Hipocondria
Dismorfofobic
Iatrogen Stare psihic produs sau agravat pe cale psihogen de ctre medic, de
tratament sau de condiiile spitalizrii.
Disforie Tulburare a dispoziiei caracterizat prin tristee profund i nemulumire de
sine. soit uneori de iritabilitate extrem i de agresivitate.
Hipokinezie Scdere a capacitii de micare
Ipocondrie Stare psihic morbid, caracterizat prin nelinite continu, team i
preocupare obsesiv de starea sntii proprii; idee fix a cuiva care crede c sufer de o
boal pe care n realitate nu o are
Angoasa Nelinite, tulburare, ngrijorare, adesea patologic tema puternica
Hiperventilatie ventilaie pulmonar exagerat fa de aportul de oxigen
Eructaii rgial, rgit.
Tahicardie . Accelerare anormal a btilor inimii datorit unui efort fizic, unei emoii,
unei afeciuni cardiace etc
Epivolutia
Abcese Colectare de puroi, bine delimitat de esuturile din jur, format n urma

dezintegrrii esuturilor, de obicei sub aciunea unor ageni microbieni sau parazitari.

ACTINOMICZ s.f. 1. Boal infecioas (la oameni i la animale) provocat de

anumite ciuperci i bacterii, care se manifest prin apariia unor abcese cronice. 2. (n
sintagma) Actinomicoza cartofului = boal a cartofului provocat de bacteria
Actynomices scabies; ria cartofului. GRANULM, granuloame, s.n. Tumoare de
dimensiuni reduse, aprut n urma unui proces inflamator. esut inflamat care apare la
rdcina unui dinte n urma unui abces cronic.
GRM, gurme, s.f. Boal infecioas a mnjilor i a cailor tineri, manifestat prin
febr, catar nazal i abcese ale unor ganglioni.
HIDROSADENT s.f. Inflamaie a glandelor sudoripare, de obicei a celor de la sub
ECZM, eczeme, s.f. Boal de piele, acut sau cronic, de natur infecioas sau
alergic, caracterizat prin erupii, abcese, leziuni umede sau uscate (nsoite de
mncrimi intense)suoar, care evolueaz sub forma unor abcese adnci.
STAFILOCC, stafilococi, s.m. Bacterie sferic ai crei indivizi se grupeaz sub form
de ciorchini, care produce procese purulente locale (abcese) sau generalizate (septicemii).
Dopamnina adranalina

dispneea (respiraia dificil

apnee (ntreruperea respiraiei
bradicardie ncetinire a activitii inimii, manifestat prin scderea pulsului
boala coronaniana
nevralgi precordiala ) in zona inimii=
nevralgi retrosternale
ANGHN, anghine, s.f. 1. Inflamaie a faringelui i a amigdalelor care mpiedic
nghiirea i respiraia. 2. (n sintagma) Anghin pectoral = boal care se caracterizeaz
prin dureri n regiunea inimii i prin accese de asfixie i care se datoreaz unor alterri
funcionale sau anatomice ale arterelor coronare. [
tulburari de deglutie
enterocolita Boal care const n inflamaia acut sau cronic a intestinului subire i a
celui gros, provocat de germeni patogeni.
GASTROENTEROCOLT s.f. Inflamaie a mucoasei stomacului, intestinului subire
i a colonului
colita ulceroasa
ILEOCOLT, ileocolite, s.f. (Med.) Inflamaie a ileonului i a colonului.
TIFLOCOLT, tiflocolite, s.f. (Med.) Colit localizat n cec2.

COLT, colite, s.f. Inflamare acut sau cronic a colonului4, manifestat prin dureri
abdominale i tulburri digestive.

Prurit Mncrime intens a pielii, care apare n diverse boli

IDIOSINCRASE, idiosincrasii, s.f. Reacie proprie unor indivizi, caracterizat prin
sensibilitate sau intoleran la unele medicamente, alimente, mirosuri etc. i care se
manifest, de obicei, prin urticarie. [
Urticarie Boal care se manifest prin apariia pe piele a unor bicute de culoare roie,
nsoite de mncrime.
psoriazis Boal de piele caracterizat prin descuamri abundente, localizate n diverse
regiuni ale corpului. boal de piele caracterizat prin pete roii acoperite de mici coji
uscate lucitoare, nsoite de prurit
PARAPSORIZIS s. n. grup de dermatoze caracterizate prin leziuni eritematoscuamoase, asemntoare psoriazisului.
PIODERMTE s.f.pl. Afeciuni purulente ale pielii (abcese, furuncule etc.) produse de
un microb
SCROFULODRM s.f. (Med.) Tuberculoz a pielii, caracterizat prin noduli
localizai n hipoderm
XERODERME s.f. Boal congenital caracterizat prin uscarea i descuamarea
continu a pielii.
DERMATORE s.f. Transpiraie abundent care survine n anumite boli febrile.
POICHILODERME s.f. Afeciune cutanat caracterizat prin atrofii reticulare i
pigmentaii, care dau pielii un aspect pestri.
Extrasistole Contracie suplimentar a inimii naintea sistolei, care ntrerupe ritmul
regulat al btilor cardiace, provocnd o durere uoar. Din fr. extra-systole.
Expectoraie tuse , Secreie a cilor respiratorii, eliminat prin tuse; sput, flegm. 2.
Eliminare prin tuse a produselor patologice din plmni sau din cile respiratorii
superioare; expectorare
BRONHORE s.f. Secreie i expectoraie abundente, frecvente n astmul bronic, n
bronita cronic i n alte afeciuni respiratorii. .
astm bronsic

tuberculoza pulmonar,
bronita cronic,
emfizemul pulmonar cronic.
PNEUMONE, pneumonii, s.f. Inflamaie a unui lob sau a unui segment pulmonar,
provocat n mod obinuit de pneumococ sau de virusuri i manifestat prin febr, tuse,
junghiuri, frisoane, expectoraii. Dubl pneumonie = pneumonie care afecteaz ambi
EMFIZM, emfizeme, s.n. Sindrom care se datorete infiltrrii de aer n interstiiile
esutului conjunctiv al unui organ. Emfizem pulmonar = dilatare excesiv i
permanent a plmnilor datorit atrofiei i ruperii septurilor dintre alveole, precum i
pierderii elasticitii.
TIGNAFS, tignafesuri, s.n. (Pop.) Emfizem pulmonar (la animale)..
, 23 Jun EMFIZM ~e n. Stare patologic constnd n umflarea unui esut intern datorit
infiltrrii aerului n spaiul intercelular. ~ pulmonar dilatare a alveolelor pulmonare,
cauzat de pierderea elasticitii esutului
EMFIZEMATS, -OS adj., s.m. i f. (Suferind) de emfizem
EMFIZM s.n. Umfltur produs prin infiltrarea aerului n esuturi. Emfizem
pulmonar = dilatarea forat a alveolelor pulmonare provocat de pierderea elasticitii
esutului
Anorexie
Edem angioneurotic
Leucopenie
Helicobacter pylori
Giardioza
Amoebiaza intestinala si hepatica
Amoebiaza este o boala parazitara provocata de amoebe, raspandita in zonele calde.
Se manifesta prin dizenterie si pot aparea complicatii sub forma de leziuni hepatice.

Dializa

Introducere
Hemodializa

Dializa peritoneala

Hemodializa
Hemodializa presupune utilizarea unui rinichi artificial (hemodializor) in scopul
eliminarii toxinelor si a excesului de apa si de substante chimice din sange.

Pentru a conecta pacientul la hemodializor, medicul realizeaza o legatura intre o artera si

o vena pentru a obtine un vas sanguin de calibru mai mare (fistula).

Atunci cand vasele sanguine ale pacientului nu sunt apte pentru realizarea unei fistule, se
poate utiliza un tub din material plastic pentru a uni artera si vena (grefa).

Ocazional conectarea se poate realiza cu ajutorul unui tub ingust din plastic, numit
cateter, care se insereaza intr-o vena de calibru mare din gat.

In mod obisnuit, sedintele de hemodializa dureaza aproximativ patru ore si se efectueaza

de trei ori pe saptamana.

Trombembolismul pulmonar

Introducere
Tablou clinic
Explorari paraclinice
Diagnostic
Evolutie, complicatii, prognostic
Profilaxie
Tratament

Profilaxie
Profilaxia TEP reprezinta un capitol esential in patologia TEP.

Ea se poate efectua prin :

a) tratamentul corect al TVP, sigure sau foarte probabile;
b) profilaxia TV la persoanele cu factori de risc trombogeni.

In prezent exista numeroase mijloace farmacologice sau nonfarmacologice care se pot

aplica, pentru eliminarea sau minimalizarea efectelor celor 3 factori determinanti ai
trombozei venoase: staza, hipercoagulabilitatea si lezarea peretilor venosi si implicit a
factorilor de risc corectabili ai trombozei.

Combaterea stazei venoase dupa interventiile chirurgicale se poate face prin: mobilizarea
precoce, miscari active sau pasive, compresie externa (masaj manual, ciorapi elastici
pentru compresie gradata, compresie pneumatica intermitenta), stimulare electrica a
muschilor intraoperator.
Scaderea coagulabilitatii sanguine se face cu anticoagulante (heparine, antivitamine K)
sau dextrani.
Prevenirea leziunilor parietale venoase se face prin interventii chirurgicale cat mai putin
traumatizante, cateterizari venoase atraumatice, aseptice.

Excesul de vasopresina si sindroamele asociate (SIADH)

Introducere
Semne si simptome
Diagnostic
Tratament si prognostic

Diagnostic
Diagnosticul de SIADH trebuie suspectat la pacientii cu hiponatremie si urina
concentrate, asociatecu letargie si absenta hipotensiunii ortostatice (tensiunea arteriala
care nu scade atunci cand pacientul se ridica in picioare), edemelor si manifestarilor de
deshidratare.

Diagnosticul in SIADH este pus atunci cand sunt eliminate celelelte cauze de crestere a
nivelului de vasopresina; diagnosticul este sustinut prin determinarea unor niveluri usor
scazute ale ureei sanguine, acidului uric seric, creatininei si concentratiei de albumina.

In diagnosticul acestui sindrom este esentiala diferentierea de: hiponatremiile de dilutie,

starile edematoase, starile hipertensive associate cu hiponatremie, polidipsia primara,
pseudohiponatremie si sindromul de celule bolnave.
Cand diagnosticul de SIADH nu este evident dupa excluderea celorlalte cauze de
hiponatremie, diagnosticul pozitiv se pune de obicei pe baza unui test de incarcare
lichidiana. Important in stabilirea diagnosticului de SIADH este si dozarea vasopresinei
plasmaticesi urinare.
Urticaria si angioedemul sunt produse de cresterea eliberarii de histamine si alte
componente ale celulelor mastocitare.Histamina determina iesirea fluidului din vasele
pielii si edemul acesteia.
Declansatorul eliberarii masive de histamina poate fi:
-intepaturile de insecte- veninul
- alimente alergene- oul,fructele de mare, alunele, nucile, fructe-capsunile, fructele de
padure
-injectiile-terapia imuna
-medicamente- aspirina, penicilina,ibuprofen
-aditivi alimentari
-polen, pene ,puf,latex
-factori fizici caldura, frigul,apa, lumina naturala,exercitiile fizice,stressul emotional.
-dermatografia-scrisul pe piele apare atunci este aplicata o presiune pe piele sau aceasta
este zgiriata, raminind linii rosii.
In plus fata de acesti factori urticaria mai poate apare si in urma transfuziilor de singe,
disfunctiilor sistemului imun, lupus ,cancer,afectiuni tiroidiene,infectii- hepatita.
Angioedemul ereditar este o forma mostenita si este asociata cu nivele scazute sau
anormale ale anumitor proteine sanguine.
Urticaria si angioedemul pot surveni impreuna sau separat.
Factori de risc:
-membrii ai familiei cu angioedem sau urticarie
-disfunctii ale sistemului imun
-alte reactii alergice in trecut.

Ascaridioza (limbricii)
Espectorare- scuipa

Sarcoidoza

Introducere
Simptome
Diagnostic
Tratament
Prognostic

Diagnostic
Nu exista un test specific pentru sarcoidiza, testele folosite sunt:
-radiografie toracica-poate arata granuloame sau noduli limfatici mariti, 95% dintre
bolnavi au radiografia anormala
-teste de singe-cuantifica functia hepatica,nivelul Ca di singe, crescut anormal in
sarcoidoza,functia renala si activitatea hematopoietica
-teste functionale pulmonare-spirometria
-EKG
-pulsoximetrie
-masurarea gazelor sanguine
-bronhoscopie cu fibroscop
-biopsie
-computer tomograf si RMN
-PET scanare-foloseste gallium ,o substanta care se fixeaza pe inflamatii.

Tricomoniaza
Discrazii sanguine
Bursita

bursita de cot inflamatie a busitei

Capsulita inflamatia unei capsule

Sinovite
Sinovita
Stare patologica constand in inflamarea membranei sinoviale, impiedicand functionarea
articulatiei pe care o captuseste membrana respectiva.

Tenosinovite
Lombargii
Radiculite

Nefrita
Oligurie miscarea vol unrinei
Hematurie
Leucopenie
Agranulocitoza
Hiperglicemie
Gastralgie
Hipoprotrombinemie
Letargie Stare patologica de somn profund si prelungit, fara febra sau infectie,
caracterizata prin faptul ca bolnavul este capabil sa vorbeasca atunci cand este trezit, dar
uita spusele si adoarme pe loc. Stare de toropeala, de apatie si de extrema vlaguire. Somn
profund, prelungit, insotit de diminuarea functiilor vitale, intalnit si in encefalita letargica
ca expresie a leziunilor diencefalice. In psihiatrie, acest de somn amintind de somnul
hipnotic observat in cursul sindroamelor catatonice si isterice.
Anemie feripriva
Anemie hemolitica
Discrazii sanguine

Boala Crohn - inflamatia colonului

Generalitati
Boala Crohn este o afectiune inflamatorie intestinala (face parte din familia bolilor
inflamatorii intestinale - BII), care determina inflamatia si ulceratia tractului digestiv.
Poate afecta orice portiune a tubului digestiv, insa are predilectie pentru partea terminala
a intestinul subtire (ileon) si intestinul gros (colon). Boala Crohn afecteaza straturile

profunde ale tubului digestiv, cauzand ulceratii la acest nivel.

Boala Crohn si colita ulcerativa (denumita si colita ulcero-hemoragica, afecteaza colonul
si rectul) sunt bolile inflamatorii digestive cel mai frecvent intalnite.
Boala Crohn este deseori intalnita la mai multi membrii ai aceleasi familii (transmitere
genetica). Nu se cunoaste exact de ce unele persoane devolta boala, insa exista studii
medicale de specialitate care au dovedit existenta anumitor factori declansatori (triggeri),
ce pot declansa boala prin diferite mecanisme imune. S-a dovedit faptul ca boala poate fi
declansata de aparitia unui raspuns imun anormal impotriva bacteriilor intestinale
saprofite (care se gasesc in mod normal la nivelul intestinului gros) sau prin mecanisme
imune complexe secundare unor infectii cu diferite bacterii sau virusuri (Mycobacterii
tuberculoase, Yersinia enterolitica, E.coli, B. fragilis).
Se stie, de asemenea, ca factorii de mediu au un rol important in aparitia bolii. Fumatorii
au un risc crescut de a dezvolta boala.

Balbutie balbaiala
Disprozodic tulb de viteza ritm influxiune si intensitate vb
Sindrom Parkinson Boala Parkinson poate afecta capacitatea unei persoane de a-si
controla miscarile corpului. Anumite celule nervoase de la nivelul creierului produc, in
mod normal, o substanta chimica numita dopamina. Dopamina este un mediator chimic
sau un neurotransmitator, prin intermediul caruia celulele nervoase controleaza miscarile
corpului. In boala Parkinson, aceste celule nervoase, ce produc dopamina, se distrug
ducand la nivele scazute ale acesteia. Cand se intampla acest lucru pot aparea probleme
in miscarile corpului.
Boala Parkinson da o gama larga de simptome si complicatii. Acest articol acopera doar
tratamentul general al bolii si nu simptomele particulare.
Tratamentul poate controla simptomele in primele faze evolutive ale bolii si este inceput
imediat ce simptomele afecteaza activitatea zilnica si abilitatea de a munci a persoanei
bolnave. De exemplu, o persoana dreptace la care tremorul se instaleaza pe partea stanga
poate sa nu se simta stanjenita de aparitia acestui simptom si poate sa nu simta nevoia
unui tratament pana cand simptomatologia se inrautateste. O persoana ce nu poate sa-si
indeplineasca sarcinile de serviciu datorita simptomelor bolii va dori sa inceapa
tratamentul mult mai repede dacat o persoana care nu munceste sau care nu este afectata
in activitatea zilnica de vreunul dintre simptome.
Simptomele acestei afectiuni apar de obicei la persoane cu varste intre 50 si 60 de ani.
Afectiunea evolueaza lent si uneori poate trece neobservata de familie, de prieteni si chiar
de persoana in cauza. Un numar mic de persoane dezvolta simptomele doar pe o singura
parte a corpului, acestea neprogresand si pe cealalta parte.

Medicamentele pot controla simptomele intr-o oarecare masura, dar o data cu evolutia
bolii, acestea devin din ce in ce mai ineficiente. Boala Parkinson poate cauza o varietate
de complicatii pe masura ce evolueaza.
Legatura dintre boala Parkinson si factorii de risc este inca in cercetare. Acesti factori de
risc pot fi: factori genetici, varsta, toxine din mediul inconjurator sau radicalii liberi. Desi
aceste cercetari sunt pe cale sa dezvaluie anumite raspunsuri, expertii nu stiu cu siguranta
cauza acestei boli. Sunt studii in desfasurare ce urmaresc sa determine daca exista o
cauza genetica a bolii Parkinson. Doar un mic procent dintre cei ce au boala Parkinson au
un parinte, un frate sau o sora cu aceasta boala. Totusi, transmiterea unor gene (unitatea
de baza a ereditatii, alcatuita din acid dezoxiribonucleic) anormale pare sa fie cauza bolii
Parkinson cu debut precoce in cadrul unor familii la care se descopera aceasta afectiune
la varste mult mai tinere.
Nivelurile scazute de dopamina (mediatorul chimic) implicate in controlul miscarilor dau
simptomatologia acestei afectiuni. Lipsa acestui neurotransmitator apare atunci cand
celulele nervoase dintr-o anumita parte a creierului (substanta neagra - substanta nigra),
ce produc dopamine, se deterioreaza sau se distrug. Cauza exacta a acestei afectari a
celulelor nervoase nu se cunoaste.
SimptomeSus
Tipul si severitatea simptomelor bolii variaza de la un bolnav la altul si in functie de
stadiul bolii. Simptomele, care pot aparea la un pacient in primele faze, pot sa nu se
dezvolte decat in fazele tardive ale afectiunii la alti pacienti sau pot sa nu apara deloc.
Cele mai frecvente simptome sunt:
- tremorul (oscilatii lente si regulate), de cele mai multe ori a mainii, a bratului sau a
piciorului. Tremorul din boala Parkinson apare atunci cand persoana afectata de aceasta
boala este treaza, este in pozitie sezanda sau in picioare (tremorul de repaus) si cedeaza
atunci cand persoana misca partea afectata a corpului;
- rigiditatea musculara si durerea continua. Unul dintre cele mai comune semne aparute la
debutul bolii este reducerea balansarii bratului afectat in timpul mersului datorita
rigiditatii musculare. Rigiditatea poate afecta musculatura membrelor inferioare, a fetei,
gatului sau a altei parti a corpului si poate duce la oboseala musculara si la anchilozare;
- miscari incetinite si limitate (bradikinezie), mai ales atunci cand persoana incearca sa se
miste dintr-o pozitie de repaus. De exemplu, miscarea de ridicare dintr-un scaun sau
schimbarea pozitiei in pat pot fi dificile;
- slabirea muschilor fetei si a gatului. Vorbirea si inghitirea pot deveni mai dificile si
persoanele respective se pot ineca, tusi sau pot pierde saliva pe la colturile gurii. Vorbirea
este una monotona si soptita. Pierderea capacitatii de contractie a muschilor fetei poate
duce la o expresie faciala fixa, asa numita "masca Parkinsoniana";

- dificultati in deplasare (probleme ale mersului) si in mentinerea echilibrului

(instabilitate posturala). Persoanele cu boala Parkinson pot face pasi marunti si tarandu-si
picioarele, acestea fiind foarte apropiate si se pot inclina putin in fata din talie (pozitia
garbovita), de asemenea exista probleme cu intoarcerile din timpul mersului. Balansul si
problemele de echilibru pot duce si la cazaturi. Totusi, aceste probleme de obicei apar
mai tarziu in evolutia bolii.
Tremorul este unul din primele semne pe care pacientii sau cei din familia lor il observa.
Initial tremorul poate afecta doar un brat sau doar un picior sau poate fi observat pe o
intreaga parte a corpului. Tremorul mai poate afecta, de asemenea, limba si buzele. Pe
masura ce boala avanseaza, acest tremor se poate extinde pe ambele parti ale corpului,
desi in unele cazuri acesta ramane doar pe o singura parte.
Stresul emotional si solicitarea fizica fac ca tremorul sa fie mult mai evident. Somnul,
relaxarea completa sau intentia de a face o miscare sau chiar miscarea in sine reduc sau
chiar opresc tremorul.
Desi tremorul este unul dintre cele mai comune semne din boala Parkinson, aproape
jumatate din cei care au un tremor nu au Parkinson. In contrast cu tremorul din boala
Parkinson, tremorul de alte cauze se amelioreaza in repaus, nu se imbunatateste o data cu
miscarea membrului respectiv si se inrautateste atunci cand persoana incearca sa
indeplineasca o anumita sarcina. Cauza cea mai frecventa a tremorului ne-Parkinsonian
este tremorul esential, o stare tratabila, de cele mai multe ori prost diagnosticata ca boala
Parkinson.
Alte simptome
Boala Parkinson poate cauza o varietate de alte simptome.
Acestea pot include:
- dexteritate si coordonare diminuate. Modificarile scrisului de mana sunt obisnuite si
scrisul devine mai mic (micrografie). Abilitatile atletice scad si activitatile zilnice, cum ar
fi imbracatul sau servirea mesei devin mai dificile;
- crampe musculare si afectarea articulatiilor;
- o piele mai grasa si aparitia sau sporirea matretei;
- probleme digestive si urinare. Constipatia este obisnuita. Controlul mictiunii este dificil
si pot aparea urinari frecvente si imperioase. Medicamentele folosite in tratamentul bolii
pot ajuta sau pot inrautati aceste simptome;
- probleme aparute in controlul involuntar sau automatic al unor functii ale organismului
cum ar fi: cresterea transpiratiei, scaderea tensiunii arteriale cand persoanele stau in
pozitie ortostatica (hipotensiunea ortostatica) si disfunctii sexuale. Dar aceste simptome
pot sa fie date si de tratamentul folosit in boala Parkinson;
- aparitia brusca si scurta a imposibilitatii de a se misca. Deseori poate afecta persoana in
timpul mersului;
- pot aparea tulburari ale somnului, ale dispozitiei si ale gandirii la cei afectati de aceasta
boala.

Somnolenta sau insomnia pot aparea la acesti pacienti datorita anxietatii, depresiei, sau
oboselii fizice. Persoanele afectate de aceasta boala pot sa nu aiba un somn normal
deoarece nu-si pot schimba pozitia in pat cu usurinta.
O persoana afectata de boala Parkinson poate deveni cu usurinta o persoana dependenta
de cei din jur, o persoana fricoasa, indecisa si pasiva. Este posibil ca aceste persoane sa
vorbeasca mult mai putin decat vorbeau inainte, sa se retraga chiar si fata de familie si
prieteni si sa ramana niste persoane inactive si retrase, daca nu sunt incurajate sa
depaseasca momentul. Depresia e foarte frecventa la aceste persoane si poate fi cauzata
atat de modificarile chimice ce au loc la nivelul creierului cat si ca o reactie la aflarea
vestii ca sufera de o boala ce duce la infirmitate. Insa, cu un tratament adecvat, starea
pacientului poate fi imbunatatita.
Pana la una din trei persoane care sufera de boala Parkinson poate dezvolta dementa si
confuzie, similare celor din boala Alzheimer (ansamblul dementelor degenerative
primare, ce se caracterizeaza prin aparitia unei demente cu evolutie lenta), in faza finala a
bolii. Depresia poate contribui la pierderea memoriei si la aparitia confuziei.
Pierderea memoriei, halucinatiile (a auzi sau a vedea lucruri, care nu exista in realitate) si
visele pline de imaginatie pot fi uneori cauzate de medicamentele folosite in tratamentul
bolii Parkinson. Exista o varietate de afectiuni cu simptome asemanatoare celor din boala
Parkinson. Unele dintre acestea pot fi reversibile.
Afectiuni cu simptome asemanatoareSus
Boala Parkinson poate fi greu de diagnosticat deoarece multe afectiuni au simptome, care
sunt intalnite in boala Parkinson (tremorul, rigiditatea musculara, miscari incetinite,
tulburari ale echilibrului).
Alte afectiuni ce pot cauza simptome asemanatoare celor din boala Parkinson sunt:
- tremorul esential (denumire prin care sunt grupate tipurile de tremor fara o semnificatie
patologica aparenta si indeosebi ereditare), care nu are alte simptome decat tremorul fin si
rapid. Poate aparea inainte de varsta de 25 de ani;
- sindromul Parkinson intalnit in paralizia supranucleara progresiva (o afectiune
degenerativa heterogena ce implica afectarea celulelor nervoase de la nivelul creierului, a
ganglionilor bazali sau a cerebelului) si in atrofia sistemica multipla (termen propus
pentru asocierea variabila a urmatoarelor tulburari: disfunctie a sistemului nervos
autonom, semne extrapiramidale, ataxie ce apare, mai ales la varsta adulta);
- boala Alzheimer. Confuzia si pierderea de memorie similare celor din primele stadii ale
bolii Alzheimer nu apar decat in stadiile finale ale bolii Parkinson;
- leziuni ale sistemului nervos central;
- diferite afectiuni ale tiroidei;
- boli ale ficatului;
- infectii la nivelul sistemului nervos central (cum ar fi encefalita);
- tumori la nivelul creierului;
- infarctul miocardic;

- intoxicatia cu monoxid de carbon;

- intoxicatiile cu metale grele (cum ar fi manganul);
- afectiuni psihiatrice.
Anumite medicamente (cum ar fi antipsihoticele si anumite medicamente folosite in
tratamentul hipertensiunii arteriale) pot, de asemenea, sa dea simptome similare celor din
boala Parkinson
Alte simptome ce pot aparea in aceasta afectiune pot include depresia si disfunctiile
sexuale. Trebuie ca aceste probleme sa fie discutate cu medicul curant.
Factorii de riscSus
Factorii de risc in aceasta afectiune sunt dificil de identificat deoarece cauza bolii nu este
cunoscuta. Varsta avansata este singurul factor de risc cunoscut pentru boala Parkinson
(nu este inclusa boala Parkinson cu debut precoce). Majoritatea debuteaza dupa 50 de ani,
desi boala poate aparea si la persoane intre 30 si 50 de ani si chiar, in cazuri rare, la tineri.
Un numar foarte mic de persoane ce au fost diagnosticati cu aceasta afectiune au o ruda
apropiata ce sufera de boala Parkinson. Se pare ca un istoric familial de boala Parkinson
nu creste semnificativ riscul aparitiei afectiunii la un membru al familiei. Avand cazuri in
familie de boala Parkinson cu debut precoce acestea pot reprezenta un factor de risc
important in aparitia bolii si la ceilalti membrii ai familiei, dar aceasta forma este una
rara.
Unele studii au aratat ca expunerea prelungita la anumiti factori de mediu, cum ar fi
pesticidele, chimicalele, folosirea apei din fantani, poate creste riscul aparitiei bolii, dar
pana acum acest lucru nu a fost demonstrat.
Exista multe afectiuni care pot dezvolta Parkinsonism (un grup de simptome ce includ
tremorul, rigiditatea musculara, miscarile incetinite si tulburarile de echilibru).
Simptomele si evolutia acestei afectiuni pot varia foarte mult de la o persoana la alta. Nu
se cunoaste un tratament pentru vindecarea acestei boli. Totusi, medicamentele,
tratamentul chirurgical, exercitiile si schimbarile modului de viata pot reduce unele dintre
simptomele bolii.
Starea emotionala poate afecta simptomatologia bolii. Anxietatea, tensiunea nervoasa si
tristetea pot inrautati evolutia bolii si simptomatologia. Relaxarea, de obicei, reduce
simptomele. Intr-o perioada stresanta o persoana cu boala Parkinson poate avea o
"izbucnire paradoxala". Aceasta are ca si rezultat o perioada in care persoana afectata de
Parkinson nu mai are simptome si se poate deplasa si misca in mod normal.
Consultul de specialitateSus

Este bine sa fie consultat medicul de familie atunci cand apar simptomele bolii Parkinson.
Nu este nevoie de un tratament de urgenta, atunci cand tremorul dureaza de mai mult
timp. Totusi, trebuie discutat cu medicul despre aparitia acestui tremor la urmatorul
consult. Daca tremorul afecteaza activitatea de zi cu zi a unei persoane sau daca apar si
alte simptome, trebuie mers la doctor mai repede.
O persoana ce a fost diagnosticata cu boala Parkinson trebuie sa consulte doctorul
imediat daca:
- exista modificari notabile ale simptomelor, cum ar fi episoade severe de rigiditate pierderea brusca a mobilitatii ce poate afecta mersul;
- simptomele nu mai sunt ameliorate de medicamente;
- apar alte complicatii;
- apare depresia.
Persoanele ce sufera de Parkinson trebuie sa mearga la medicul specialist in mod regulat
(o data la 3-6 luni sau in functie de cum decide acesta) pentru modificarea tratamentului,
pe masura ce boala evolueaza.
Expectativa vigilentaSus
Daca se descopera aparitia tremorului, acesta trebuie atent urmarit si trebuie discutat cu
doctorul la urmatorul control medical. O descriere cat mai exacta poate ajuta medicul sa
puna un diagnostic corect.
Descrierea pacientului ar trebui sa raspunda la urmatoarele intrebari:
- tremorul a aparut brusc sau treptat?
- ce a dus la imbunatatirea sau inrautatirea lui?
- ce parte a corpului a fost afectata?
Este indicat sa se apeleze serviciile de urgenta daca apar simptome precum stare de
slabiciune brusca, paralizie, pierderea echilibrului, alterarea vorbirii sau probleme
vizuale. Acestea pot fi semnele unui infarct miocardic. Simptomele din boala Parkinson,
de obicei, evolueaza lent, pe perioada catorva luni.
Medici specialisti recomandatiSus
Urmatorii medici pot diagnostica si trata boala Parkinson:
- medicul de familie;
- medicul de medicina interna;
- medicul neurolog.
Alti specialisti ce pot fi implicati in urmarirea pacientului bolnav de Parkinson sunt:
- logopedul;
- fizioterapeutul;
- specialistul in terapie ocupationala.

Diagnostic si investigatiiSus
1. Diagnostic precoce
In acest moment nu exista nici un test screening pentru boala Parkinson. Diagnosticul de
boala Parkinson se bazeaza pe istoricul medical si pe un examen neurologic amanuntit.
2. Investigatii
Nu exista teste de laborator care sa diagnosticheze boala Parkinson. Daca simptomele
pacientului si rezultatele obtinute de doctor in timpul consultului nu sunt in intregime
tipice bolii Parkinson se pot face anumite teste pentru a putea diagnostica alte afectiuni cu
simptome asemanatoare. De exemplu, testele de sange pot fi facute pentru a verifica daca
nu este cumva vorba de o afectiune tiroidiana sau hepatica. O examinare RMN poate fi
facuta pentru a exclude un infarct miocardic sau o tumora a sistemului nervos central.
Un alt test imagistic numit PET (tomografie cu emisie de pozitroni) poate detecta nivele
scazute de dopamina la nivelul creierului, putandu-se astfel pune diagnosticul de boala
Parkinson. Totusi, aceasta investigatie nu este una uzuala deoarece este foarte scumpa si
nu este disponibila in foarte multe spitale, fiind inca in faza experimentala.
Tratament generalitatiSus
La inceput, pacientii cu boala Parkinson pot sa nu aiba nevoie de tratament, daca
simptomele sunt usoare. Medicul va putea amana momentul prescrierii tratamentului
pana cand simptomele bolii devin suparatoare si interfera in activitatea zilnica. Metodele
de tratament aditionale cum ar fi exercitiile fizice, fizioterapia si terapia ocupationala pot
fi de ajutor in toate stadiile bolii Parkinson, mai ales in mentinerea tonusului, mobilitatii
si independentei.
Daca este nevoie de tratament medicamentos, exista citeva optiuni. Desi levodopa este
inca considerata cel mai bun medicament pentru Parkinson, efectele ei secundare (ce
includ miscari involuntare si alte complicatii motorii) pot cauza probleme in stadiile
tardive ale bolii.
Studiile recente sugereaza ca tratamentul initial cu agonisti dopaminergici cum ar fi
pramipexol si ropinirol pot intarzia necesitatea inceperii tratamentului cu levodopa si pot
astfel intarzia aparitia efectelor secundare ale acesteia. Alte medicamente
nondopaminergice ce pot fi folosite in primele faze evolutive ale bolii sunt amantadina,
inhibitori de monoaminoxidaza (cum ar fi selegin) si anticolinergice (cum ar fi
trihexifenidil).
Medicul curant impreuna cu intreaga echipa ce supravegheaza pacientul bolnav de
Parkinson il pot indruma pe acesta in ceea ce priveste suportul emotional si educatia
medicala, specifice acestei afectiuni. Acestea sunt importante pe intregul parcurs evolutiv
al bolii.
Nu exista nici un tratament care sa opreasca distrugerea celulelor nervoase ce duce la

aparitia acestei afectiuni. Totusi, unele medicamente pot ameliora simptomele bolii.
Tratamentul chirurgical poate fi, de asemenea, folositor in tratarea simptomelor, dar in
cazul unui numar mic de persoane.
Tratamentul este diferit pentru fiecare persoana in parte si se poate schimba pe masura ce
boala evolueaza. Varsta, ocupatia, familia si conditiile de viata pot influenta deciziile
privind inceperea tratamentului, tipul acestuia si cand sa se modifice medicatia. Daca
starea de sanatate se modifica tratamentul trebuie si el ajustat pentru a obtine un echilibru
intre calitatea vietii, efectele secundare ale bolii si costurile tratamentului.
Tratament de intretinereSus
Exista o serie de masuri ce pot fi luate si la domiciliul persoanei afectate de Parkinson
pentru a face ca aceasta sa faca fata mult mai usor simptomelor. Trebuie sfatuit pacientul
sa-si foloseasca energia pentru activitatile strict necesare si sa-si amenajeze locuinta astfel
incat sa-i fie foarte usor sa se deplaseze si lucrurile necesare sa-i fie la indemana. Toate
acestea il vor ajuta sa fie o persoana independenta.
Exercitiile fizice regulate, o dieta echilibrata sunt foarte importante in cadrul
tratamentului. Exercitiile pot ajuta la mentinerea tonusului, a coordonarii si a rezistentei,
dar si in mentinerea greutatii si in reducerea posibilitatii de aparitie a constipatiei. In ceea
ce priveste alimentatia persoanelor cu Parkinson este foarte important ca acestea sa ceara
toate informatiile privind alimentatia medicului curant, deoarece consumul de proteine
poate interfera cu absortia medicamentelor si poate modifica eficacitatea lor.
Este indicat ca pacientii sa-si pastreze o stare cat mai buna de sanatate. O dieta
echilibrata, odihna, precum si suportul emotional si practic din partea familiei, pot fi de
mare ajutor. Recunoasterea si tratarea depresiei reprezinta o parte importanta a terapiei la
domiciliu. Depresia este frecventa la cei cu Parkinson si poate aparea inainte ca boala sa
fie diagnosticata.
O persoana aflata intr-o faza avansata a bolii este limitata in ceea ce priveste libertatea de
miscare si efectuarea activitatilor zilnice. Simptomele se pot modifica de la o zi la alta si
efectele adverse ale medicamentelor folosite in cadrul tratamentului pot limita eficienta
acestuia. Medicul curant va trebui sa modifice tratamentul in functie de modificarile ce
apar in simptomatologia bolii.
Un logoped poate recomanda exercitii de respiratie si de vorbire ce pot sa ajute pacientii,
care au vorbirea monotona, imprecisa, soptita, specifica celor afectati de Parkinson, mai
ales in stadiile finale.
Trebuie sa existe o modificare si in ceea ce priveste alimentatia, referitor la ce si cum
mananca. De exemplu, acestia se pot hrani stand in picioare si mancand cate putin, iar
alimentele sa fie cat mai usor de mestecat. Toate acestea pot sa scuteasca pacientul de
eventualele probleme legate de alimentatie. Tinand barbia ridicata, inghitind des si
evitand dulciurile se poate reduce salivatia.

Blocarea musculara poate fi rezolvata prin efectuarea unor miscari intentionate.

Deplasarea catre un punct fix pe pamant, facand un prim pas precis, lung, in stil de mars
poate ajuta la depasirea episoadelor de rigiditate musculara.
Tratament in cazul agravarii boliiSus
Pe masura ce boala evolueaza, simptomele devin din ce in ce mai suparatoare.
Majoritatea pacientilor dezvolta un tremor de la usor la moderat. Miscarile sunt lente si
limitate datorita rigiditatii musculare si incetinirii sau pierderii reflexelor automate
(bradikinezie).
Tratamentul in acest stadiu este cantarit in functie de severitatea simptomelor si de
efectele adverse ale medicamentelor. Simptomele bolii se schimba pe masura ce
afectiunea trece prin diferitele stadii evolutive. Doctorul va supraveghea evolutia fiecarui
pacient in parte si va modifica tratamentul in functie de aparitia unor noi simptome.
Levodopa este cel mai cunoscut medicament folosit in tratamentul bolii Parkinson. Totusi
poate avea o serie de efecte adverse la doze mari sau dupa un tratament indelungat.
Medicul specialist poate sa prescrie agonisti dopaminergici, cum ar fi pramipexol sau
ropinirol pentru a pregati inceperea tratamentului cu levodopa. Studii recente au aratat ca
aceste medicamente pot intarzia aparitia efectelor adverse ale levodopei. De asemenea,
doctorul poate prescrie agonistii dopaminergici in acelasi timp cu levodopa.
Tratament ambulatoriuSus
Viata de zi cu zi a unui bolnav cu Parkinson La inceput, boala nu afecteaza intr-o prea
mare masura viata persoanei in cauza, dar o data cu trecerea timpului aceasta devine din
ce in ce mai suparatoare.
Tratamentul la domiciliu ii ajuta pe cei afectati sa se adapteze si pe masura ce boala
avanseaza sa ramana independenti cat de mult este posibil. Calitatea vietii acestuia
depinde in mare masura de continuarea activitatilor de la serviciu, de pastrarea unei
legaturi stranse cu familia si de pastrarea independentei. Folosirea unui baston sau a unui
mergator pot fi utile pe masura ce boala avanseaza.
Aspecte ce pot fi de folos in tratamentul ambulator al unui pacient cu Parkinson
sunt:
- modificarea anumitor activitati si reamenajarea casei astfel incat activitatile zilnice sa
fie cat mai mult simplificate, iar repozitionarea mobilei sa fie facuta astfel incat sa existe
mereu ceva in care pacientul sa se sprijine atunci cand se deplaseaza;
- sa urmeze o dieta sanatoasa, care sa includa fructe, vegetale, cereale, legume, peste,
carne de pasare, carne slaba, produse lactate slabe;
- exercitiile fizice si fizioterapie, care sunt foarte eficiente in toate fazele bolii;
- sa faca fata aparitie tremorului, iar pentru reducerea acestuia poate fi buna luarea unei
greutati in mana care tremura;
- sa se lucreze cu un logoped pentru imbunatatirea vorbirii;

- reducerea problemelor in ceea ce priveste mancatul si salivatia excesiva prin schimbarea

mancarurilor si a felului cum sunt mancate;
- a face fata blocajului motor, prin diferite metode cum ar fi mersul catre o tinta de pe
podea;
- a face fata disfunctiilor sexuale. Trebuie discutat cu medicul si despre aceasta problema.
Acesta poate sugera o serie de modificari in terapie, cum ar fi schimbarea
medicamentelor sau a exercitiilor fizice
Tratamentul medicamentosSus
Tratamentul medicamentos este tratamentul uzual in cadrul bolii Parkinson. Scopul
acestui tratament medicamentos este de a suplini lipsa neurotransmitatorului - dopamina,
ce cauzeaza simptomatologia acestei afectiuni. Tratamentul este inceput, de obicei, cand
simptomele bolii duc la infirmitatea persoanei, aceasta ne mai putand sa-si desfasoare
activitatile zilnice.
Tratamentul poate fi diferit in functie de simptome, de varsta pacientului, precum si in
functie de raspunsul acestuia la medicamente. Medicamentele pot ameliora simptomele,
dar au si o serie de efecte adverse. Este nevoie de timp pentru ca medicul sa stabileasca o
combinatie eficienta de medicamente, care sa-si faca efectul la fiecare persoana in parte.
Astazi, levodopa este considerata cea mai eficienta in controlul simptomelor din boala
Parkinson si pentru multi ani a fost medicamentul preferat in tratamentul celor noi
diagnosticati cu Parkinson. Totusi, datorita folosirii acesteia pe o perioada lunga de timp
si in doze crescute au aparut o serie de complicatii motorii, care au fost dificil de tratat.
De aceea, unii medici prefera sa foloseasca agonistii dopaminergici, mai nou aparuti
(cum ar fi pramipexol si ropinirol), mai ales in primele etape ale bolii. Folosirea acestor
medicamente in primele faze ale afectiunii duc la amanarea introducerii in tratament a
levodopei si astfel se intarzie aparitia complicatiilor motorii. Dar si folosirea acestor
medicamente poate conduce la aparitia complicatiilor motorii.
Intrebarea privind care dintre aceste doua medicamente, levodopa sau agonistii
dopaminergici este mai benefic in primele faze ale bolii; nu este pe deplin lamurita.
Levodopa controleaza simptomele mult mai bine decat agonistii dopaminergici. Totusi,
avand in vedere studiile efectuate, ingrijorarea medicilor in ceea ce priveste efectele pe
termen lung ale administrarii de levodopa in fazele initiale si in doze mari, i-a facut pe
acestia sa recomande tratamentul initial cu agonisti dopaminergici, mai ales la cei sub 60
de ani. Pe masura ce boala avanseaza medicul va putea prescrie concomitent levodopa si
agonisti dopaminergici.
Apomorfina este un agonist dopaminergic folosit pentru tratarea episoadelor ocazionale
de imobilitate, asociate cu boala Parkinson. Acesta este primul medicament ce poate fi
injectat cand muschii devin rigizi si intepeniti si persoana in cauza nu se mai poate ridica
dintr-un scaun sau nu-si mai poate desfasura activitatile zilnice. Tratamentul cu
apomorfina administrat la nevoie poate face posibila reducerea dozelor de agonisti

dopaminergici.
Acest lucru duce si la scaderea efectelor adverse cum ar fi miscarile involuntare si
convulsiile. Pot exista si unele cazuri in care se urmeaza tratamentul cu doze constante de
levodopa si agonisti dopaminergici si uneori doze de apomorfina, atunci cand este nevoie,
in loc sa urmeze un tratament in care dozele medicamentelor administrate oral sunt
ajustate in functie de urgentele aparute. Apomorfina trebuie administrata impreuna cu
medicamente antiemetice pentru a preveni aparitia greturilor si varsaturilor.
Studii recente arata ca tratamentul cu doze mari de antioxidant coenzima Q10 poate
incetini progresia bolii Parkinson, dar trebuie luat in primele faze ale bolii. Studii
ulterioare sunt necesare pentru a determina cat de sigur este tratamentul si eficacitatea
acestuia.
Optiuni de medicamente O serie de medicamente pot fi folosite in tratamentul bolii
Parkinson, in diferitele faze ale acesteia.
In general, tratamentul initial al bolii Parkinson incepe cu:
- agonisti dopaminergici (bromcriptina, pergolid, pramipexol, ropinirol);
-levodopa si carbidopa;
- inhibitor periferic al catecol-0-metiltransferazei (COMT) -entacapon, tolcapon;
- agenti anticolinergici (benztropina, trihexifenidil);
- selegilina - inhibitor al monoaminoxidazei tip B;
- amantadina.
De retinut!
Toate medicamentele folosite in tratamentul Parkinsonului pot avea efecte adverse
neplacute. Un regim medicamentos ideal este acela ce controleaza simptomele bolii si
efectele adverse sunt bine tolerate de pacient. Medicii, in general, vor incerca un singur
medicament la un moment dat si vor recomanda doze mici, pentru a minimaliza efectele
adverse.
Este bine de stiut ca:
- levodopa si alte medicamente pot fi mult mai eficiente, daca sunt luate inainte de mese;
- oprirea brusca a medicatiei poate inrautati simptomele si poate fi periculoasa.
Pot aparea o serie de complicatii in urma unui tratament indelungat in boala
Parkinson, care pot include:
- modificari spontane in raspunsul pacientului la medicatie;
- spasme sau convulsii.
Probleme pot aparea si ca rezultat al bolii in sine, cum ar fi:
- imposibilitatea de a se misca
- scaderea tonusului muscular.
Un posibil efect advers serios al tratamentului cu agonisti dopaminergici este somnolenta

diurna. Somnolenta brusca si coplesitoare, fara a-si da seama persoana respectiva ca este
pe cale sa adoarma, poate fi numita "atac de somn". Acesta poate aparea si in momentul
in care pacientul conduce masina si poate fi o amenintare grava la siguranta acestuia.
Trebuie sa se discute cu medicul despre efectele de acest tip, daca pacientul urmeaza
tratamentul cu agonisti dopaminergici.
Schimbarea dozelor sau folosirea unei combinatii diferite de medicamente pot fi de ajutor
in astfel de situatii. Medicamentele necesare tratarii acestei afectiuni sunt prescrise de
medicul specialist, iar pacientul trebuie informat foarte bine in legatura cu modul in care
acestea trebuie luate. Este foarte important ca pacientul sa respecte cu strictete
recomandarile medicului pentru un cat mai bun rezultat al terapiei.
Tratament chirurgicalSus
Tratamentul chirurgical poate fi luat in considerare atunci cand medicamentele nu mai pot
controla simptomele bolii sau cand efectele adverse sunt destul de severe si afecteaza
activitatile de zi cu zi ale pacientului.
Electrostimularea profunda cerebrala este un tratament nou in terapia Parkinsonului.
Aceasta terapie foloseste impulsuri electrice pentru stimularea unei anumite zone a
creierului. Impulsurile electrice sunt generate de o serie de electrozi plasati printr-o
interventie chirurgicala in creier.
Aceasta tehnica poate fi folosita si in combinatie cu tratamentul medicamentos, cu
levodopa sau alte medicamente, cand acesta nu mai controleaza simptomatologia intr-un
mod adecvat. Aceasta tehnica chirurgicala este pe cale sa devina metoda chirurgicala
preferata de terapie, mai ales a cazurilor aflate intr-o faza avansata a bolii. Nu distruge
substanta nervoasa de la nivelul creierului si are riscuri mult mai mici decat metodele
vechi, mai distructive, cum ar fi palidotomia si talamotomia.
Palidotomia si talamotomia sunt rar facute in ziua de azi. Ele implica distrugerea precisa
a unei mici suprafete din portiunea profunda a creierului, care cauzeaza simptomele bolii.
Neurotransplantul este un procedeu experimental, care este in studiu, pentru terapia
Parkinsonului. Consta in implantul de celule care sa produca dopamina la nivelul
creierului. Aceste celule pot proveni de la un creier fetal, desi folosirea tesuturilor fetale
este controversata. In viitor, neurotransplantul poate include si transplantarea nervilor din
zonele sanatoase in zonele afectate sau folosirea celulelor modificate genetic.
Neurotransplantul a fost facut unui numar mic de persoane si poate fi facut doar in cateva
centre medicale din lume. Informatiile despre eficienta acestui procedeu sunt limitate si
pana in acest moment, nu este o optiune reala pentru cea mai mare majoritate a
oamenilor.
Optiuni chrurgicale

- electrostimularea profunda craniana;

- paliotomia (se face rar);
- talamotomia (se face rar);
- transplantul de celule nervoase (in faza experimentala).
1. Electrostimularea cerebrala profunda
Electrostimularea cerebrala profunda nici nu vindeca boala Parkinson nici nu elimina
nevoia medicatiei. Electrostimularea profunda a talamusului este facuta pentru a trata
tremorul dat de boala. Procedurile prin care se stimuleaza nucleul subtalamic si globus
pallidus controleaza o gama larga de simptome pe langa tremor si sunt folosite mult mai
frecvent decat stimularea talamusului.
2. Palidotomia si talamotomia
Cativa neurochirurgi pot face aceste interventii chirurgicale, dar nici una dintre ele nu
mai este facuta in mod uzual.
3. Neurotransplantul
Aceasta procedura este inca experimentala si nu a fost efectuata decat pe putine persoane.
Efectele sale sunt vizibile dupa cateva luni sau mai mult si pana acum, nu a fost
documentat nici un beneficiu al acestei nterventii.
Persoanele care doresc sa ia in calcul o interventie chirurgicala in cadrul terapiei bolii
Parkinson trebuie sa apeleze la cel mai bun neurochirurg disponibil. Se pot primi
informatii in legatura cu aceasta afectiune de la o serie de organizatii ce sprijina
persoanele afectate de boala Parkinson.
De retinut!
Tratamentul chirurgical devine o optiune pentru cei afectati de boala Parkinson atunci
cand boala este avansata si medicatia nu mai poate controla boala intr-un mod adecvat. In
cazul unei afectiuni ce poate evolua, al unor simptome ce se inrautatesc, unele persoane
pot avea o serie de manifestari ce nu mai pot fi controlate. Totusi, cand o persoana are un
tremor sever pe o parte a corpului, trebuie luata in seama electrostimularea cerebrala
profunda deoarece are rezultate mult mai bune decat medicatia. Cei cu o boala Parkinson
avansata sau care au alte afectiuni (cum ar fi bolile de inima sau plamani, cancerul sau
afectiuni renale) nu sunt buni candidati la una dintre variantele de interventii chirurgicale.
De asemenea, chirurgia nu este o optiune pentru cei cu dementa sau probleme psihiatrice.
Interventia chirurgicala nu reprezinta o rezolvare pentru cei cu boala Parkinson. De
obicei, dupa aceasta, medicatia este inca necesara, dar interventia chirurgicala poate
reduce numarul si dozele de medicamente necesare controlarii simptomelor bolii. Toate
acestea duc la reducerea efectelor adverse cauzate de medicamente si in acelasi timp se
obtine si un control al bolii.
Alte tratamenteSus

Fizioterapia, logopedia si terapia ocupationala pot fi de mare ajutor in terapia bolii

Parkinson.
Numeroase terapii nutritionale au fost sugerate ca si tratamente ale bolii Parkinson. Nici
una dintre acestea nu si-a dovedit eficacitatea. Totusi, este important sa se mentina o stare
cat mai buna de sanatate si sa se urmeze o dieta alimentara echilibrata.
Inainte de incercarea unor tratamente complementare, cum ar fi dieta, trebuie sa se
discute cu medicul curant despre siguranta tratamentului si posibilitatea aparitiei efectelor
adverse. Toate aceste informatii sunt de ajutor in luarea unei decizii privind tratamentul.
Tratamentele complementare nu trebuie sa inlocuiasca medicamentele necesare tratarii
bolii, daca este foarte probabil ca aceste medicamente sa dea rezultate bune. Depresia
care nu raspunde la medicatie se poate imbunatati cu terapie cu electrosocuri. Aceasta
poate imbunatati, pentru o scurta perioada de timp si miscarile, dar cauza acestei
imbunatatiri nu este cunoscuta, deocamdata.
Profilaxie

rgoterapie
Terapie care utilizeaza activitatea in vederea readaptarii handicapatilor fizic si mintal.
Scopul ergoterapiei este de a le reda bolnavilor independenta fie dandu-le posibilitatea sa
se adapteze la deficitul lor, fie participand la ameliorarea starii lor. Indicatiile ei sunt
foarte largi: boli mintale, infirmitati motorii (paralizii, sechele posttraumatice, afectiuni
reumatologice, miopatii, arsuri, boli cardiace etc.). Exista, de asemenea, o ergoterapie
preventiva care vizeaza evitarea spitalizarii, indeosebi pentru persoanele in varsta.
- Ergoterapia reeducativa-readaptativa utilizeaza actiunea ca mediator pentru a ajunge la
un obiectiv dat (cautarea unei mai bune coordonari a miscarilor, antrenament pentru
purtarea unei proteze, reinvatarea actiunilor zilnice etc.). Pe aceasta baza, orice activitate
(activitati artizanale ca impletitul sau tesutul; activitati de captare a atentiei, de exprimare,
scris, jocuri; reinvatarea gesturilor vietii zilnice; activitati de tip profesional de toate
tipurile etc.) sunt bune de folosit in masura in care pot ajuta pacientul sa le adapteze la
posibilitatile sale. Aceasta mediere permite sa se observe si sa se analizeze problemele pe
care le pune boala in cauza, apoi sa se propuna o solutie cu contributia bolnavului si a
medicului curant (cum sa eviti durerea in gesturile vietii zilnice la un pacient suferind de
dureri lombare, de exemplu).
- Ergoterapia preventiva vizeaza sfatuirea pacientului in ce priveste gesturile cotidiene si
amenajarea locuintei si ii permite sa-si asume handicapul sau boala ramanand integrat in
mediul sau de viata.

Sepsisul si socul septic

Introducere

Semne si simptome
Complicatii
Modificari de laborator in sepsis
Diagnostic
Tratament
Prognostic si prevenire

Diagnostic
Nu exista un test de laborator specific care sa stabileasca diagnosticul de sepsis, insa
putem constata urmatoarele: febra sau hipotermie, tahipnee, tahicardie, leucocitoza sau
leucopenie, trombocitopenie, hipotensiune arteriala sau alterarea acuta a statusului
mental; toate aceste manifestari sugereaza diagnosticul. Totusi raspunsul inflamator poate
varia functie de particularitatile organismului.
SIRS = sindromul raspunsului inflamator sistemic poate avea si o etiologie
noninfectioasa, putand apare in: pancreatite acute, arsuri, traumatisme, embolism
pulmonar, anevrism de aorta rupt, infarct miocardic sau soc anafilactic.
Pentru diagnosticul etiologic (identificarea microorganismului infectant) este necesara
izolarea microorganismului din sange sau dintr-o alta zona in care este localizata infectia,
prin recoltarea a doua probe de sange a cate 10 ml din care se vor realiza hemoculturile.
In unele cazuri, daca anterior s-au administrat antibiotice, hemoculturile vor fi negative.
De asemenea, o hemocultura negativa poate indica absenta invaziei sanguine de catre
agentul patogen.

Apaxic hidrocefalee
Hipoxie tare patologic constnd n scderea cantitii de oxigen n esuturi.

Egofilie Iubire patologica de sine

Policontuzie lovituri
Heteroagresiune lovire

Cenestopat
Distonia cenestopata este o dereglare neurovegetativa care duce la un dezechilibru al
functiilor simpatice si parasimpatice ale sistemului nervos, precum si un dezechilibru
acido-bazic.
Nefropatie affect rinichilor
Spina bifida o malf a cocosului
Algie Sensibilitate dureroas; durere, algie
ALGE s.f. Durere aprut spontan sau n urma excitrii patologice a nervilor senzitivi.
Din fr. algie.
Sursa: DEX '98 | Trimis de ana_zecheru, 3 Jan 2003 | Greeal de tipar
alge s. f., art. alga, g.-d. algi, art. algei
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
artralge s. f. (sil. mf. artr-) algie
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
cardialge s. f. (sil. -di-al-) algie
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
epigastralge s.f. (sil. mf. gastr-) algie
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
gastralge s. f. (sil. mf. gastr-) algie
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
otalge s. f. (sil. mf. ot-) algie
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
rinalge s. f. (sil. mf. rin-) algie
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
sfincteralge s. f. (sil. sfinc-; mf. -ter-) algie
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
stomalge s. f. (sil. mf. stom-) algie
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
ALGEZE s.f. (Med.) Sensibilitate dureroas; durere, algie. [< germ. Algesie, cf. gr.
algesis].
Sursa: DN | Trimis de LauraGellner, 17 Oct 2004 | Greeal de tipar

ALGE s.f. Algezie. // (In forma -algie) Element secund de compunere savant cu
semnificaia (referitor la) durere, algezie. [< fr. algie, cf. gr. algos durere].
Sursa: DN | Trimis de LauraGellner, 26 Dec 2005 | Greeal de tipar
ALG(O)-/ALGEZI-, -ALGEZE, ALGE elem. durere. (< fr. alg/o/-, algsi-,
-algesie, -algie, cf. gr. algos, algesis)
Sursa: MDN | Trimis de raduborza, 15 Sep 2007 | Greeal de tipar
ALGEZE s. f. sensibilitate dureroas; algie. (< germ. Algesie)

Sindromul turner
Sindromul Turner
Sindromul Turner este o anomalie cromozomiala care afecteaza persoanele de sex
feminin. El apare la 1 din 2500 de nasteri.
Cromozomii sunt structuri localizate in nucleul fiecarei celule a organismului. Ei
contin informatia genetica necesara dezvoltarii si functionarii normale a organismului. In
mod normal fiecare celula contine 46 de cromozomi grupati in pereche. Doi dintre acesti
cromozomi se numesc cromozomi sexuali, cromozomi care determina sexul copilului. La
persoanel de sex feminin acesti 2 cromozomi.
Sindromul Turner este cauzat de absenta totala sau partiala a unuia dintre cei 2
cromozomi prezenti la sexul feminin. Cromozomul afectat poate poveni de la oricare
dintre parinti.
Semne si simptome
Simptomele difera de la caz la caz. Unele persoane pot prezenta majoritatea
caracteristicilor bolii, iar altele foarte putine.
Simptomele include:

talie mica
fata triunghiulara
distanta mare intre ochi
pleoape lasate
urechi jos inserate
gat palmat
implantarea joasa a firelor de par de la nivelul cefei
maxilar ingust
palat ogival
eruptie dentara intarziata
dinti supranumerari

torace in forma de scut

limfedeme congenitale la maini si picioare
unghii scurte si convexe
numar crescut de alunite pe piele
IQ in limite normale
dezvolatare insuficienta a organelor genitale (interne si externe)
sterilitate
strabism
scolioza
afectiuni cardiace
hipertensiune arteriala
afectiuni renale
afectiuni ale tiroidei (hipotiroidie)
infectii otice
dezvoltare anormala a oaselor (in special a celor de la mana si cot)

Diagnostic
Diagnosticul prenatal se pune pe baza determinarii cariotipului. Acest test implica
examinarea cromozomilor celulelor fetale obtinute din lichidul amniotic prelevat.
Prelevarea se face prin amniocenteza.
Determinarea cariotipul se poate face oricand si dupa nastere. Ea se recomanda atunci
cand:

la un test de screening se observa anomalii fetale

nou-nascutii prezinta gat palmat (cute de piele in plus la nivelul gatului)
afectiuni cardiace specifice sindromului Turner
ritm de crestere lent sau statura mica
pubertate intarziata
menstruatii neregulate

Nu exista nici o legatura intre varsta mamei si incidenta sindromului Turner.

Tratament
Nu exista tratament care sa vindece sindromul Turner.
Insa exista tratamente care pot corecta unele dintre defectele cauzate de el. Se poate
apela la chirurgia plastica pentru a indeparta cutele de piele de la nivelul gatului.
Tratamentul cu hormon de crestere (STH) poate imbunatati dezvoltarea copilului si
poate contribui la cresterea in inaltime. Multe persoane cu sindrom Turner care incep
tratamentul de timpuriu pot atinge o inaltime medie normala.
Din cauza nedezvoltarii ovarului este necesara terapia cu estrogen, care se incepe in

jurul varstei de 12-14 ani. Estrogenul se administreaza in doze mici pentru a declansa
pubertatea. Apoi doza de estrogeni se mareste, la care se adauga si progesteron pentru a
declansa ciclul menstrual lunar. Se recomanda continuarea terapiei cu estrogeni pana la
menopauza.
Femeile cu sindrom Turner pot apela la fertilizare in vitro pentru a ramane insarcinate.
Cu ingrijire adecvata femeia poate duce sarcina la termen si poate naste normal.
Prognostic
Prognosticul depinde de severitatea afectiunilor cauzate de sindromul Turner.
Majoritatea femeilor afectate insa duc o viata relativ normala.

Sindromul klinefelter
Sindromul Klinefelter este o tulburare genetica ce afecteaza sexul masculin. In acest
sindrom baietii au unul sau mai multi cromozomi x in plus fata de normal. Sexul
masculin are urmatoarea formula genetica: un cromozom X si unul Y. Majoritatea celor
cu sindrom Klinefelter au inca un cromozom X. In cazuri rare, unii barbati pot avea trei
sau patru cromozomi X, sau mai multi cromozomi Y.
Multi barbati cu un cromozom X in plus nu stiu acest lucru si duc o viata normala. Cei cu
sindrom Klinefelter pot fi descrisi ca barbati XXY sau ca barbati cu sindrom XXY. Acest
sindrom poate aparea in proportie de 1 la 500 pana la 1 la 1000 de masculi.

Cuprins
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

Generalitati
Cauze
Simptome
Investigatii
Tratament - Generalitati
Tratament initial
Tratament de intretinere
Tratament ambulatoriu
Suspiciunea de sindrom Klinefelter

CauzeSus
Prezenta unui cromozom X in plus este de cele mai multe ori o eroare, ce poate aparea in
procesul de diviziune celulara, ce apare dupa fecundarea ovulului de catre spermatozoid.
SimptomeSus

Nu exista semne ale acestei afectiuni pana la pubertate. In aceasta perioada, baietii cu
sindromul Klinefelter nu au o crestere a nivelului testosteronului, care apare in mod
normal in aceasta perioada a vietii.
Datorita nivelului scazut de testosteron, baietii cu sindromul Klinefelter pot avea:
Afectarea mentala, emotionala si comportamentala
Cei ce sunt afectati de acest sindrom par sa aiba abilitati reduse in urmatoarele domenii:
InvestigatiiSus
Tratament - GeneralitatiSus
Principalul tratament este inlocuirea testosteronului (hormon masculin). Alte tratamente
depind de simptomele aparute si pot include: un suport educational in ceea ce priveste
dezvoltarea limbajului si indeplinirea indatoririlor scolare si consilierea in privinta
adaptarii sociale.
Tratament initialSus
Tratamentul de obicei incepe in jurul varstei de 11-12 ani. Se incepe prin dozarea
testosteronului si a altor hormoni din sange. Daca nivelul de testosteron este mic se poate
administra un Depo-testosteron, o forma sintetica de testosteron. Acesta poate fi
administrat sub forma injectabila, de gel sau de plasture aplicat pe piele.
-creste pilozitatea la nivelul intregului corp, in special la nivelul fetei, axilar si pubian
-creste masa musculara
-imbunatateste viata sexuala
-previne osteoporoza
-poate preveni aparitia ginecomastiei
-da un mai mare respect de sine, baietii simtindu-se mult mai bine in pielea lor, ceea ce
poate duce si la o integrare sociala mult mai buna.
Efectele secundare ale administrarii de testosteron sunt rare si pot include:
-agravarea acneei
-dezvoltare sexuala mult mai rapida
-probleme comportamentale (cum ar fi agresivitatea).
O monitorizare atenta poate preveni aparitia acestor efecte adverse.
Tratament de intretinereSus
Tratamentul de intretinere poate include:

Tratament ambulatoriuSus
Tratamentul la domiciliu este important si pentru membrii familiei baiatului, pentru a
intelege nevoile lui fizice, emotionale.
-trebuie ca parintii sa faca fata aceste noi situatii aparute; parintii pot crede ca ei sunt
vinovati pentru aparitia acestei afectiuni a copilului lor; desi este o afectiune genetica, nu
intotdeauna poate fi controlata aparitia ei; trebuie ca parintii sa discute cu medicul despre
tot ceea ce ii intereseaza in legatura cu aceasta boala, dar si in legatura cu sentimentele
lor
-trebuie ca si parintii sa fie informati despre acest sindrom; temerile legate de
necunoasterea acestei boli pot deveni o problema, dar o buna informare poate duce intrun final la un real ajutor din partea acestora in cadrul tratamentului
-tanarul trebuie sustinut de familia sa; trebuie informat copilul, in functie de nivelul lui de
cunoastere in legatura cu acest sindrom si trebuie sa fie incurajat pentru un bun succes al
terapiei; trebuie mentionat ca multi oameni cu aceasta afectiune duc o viata normala
-trebuie ca familia sa fie un membru activ al grupului de terapie; o discutie cu medicul
despre tratament ar fi foarte buna, mai ales daca este nevoie de consiliere pentru
eventualele probleme comportamentale si daca este nevoie de un logoped pentru
problemele de limbaj; de asemenea, trebuie cautati specialisti care au lucrat cu baieti cu
aceeasi afectiune
-trebuie incurajati sa participe la activitati care sa-i ajute sa-si imbunatateasca abilitatile
practice si fizice, prin practicarea unor sporturi cum ar fi: karate, fotbal, baschet, inot,
baseball
-trebuie formata o echipa din parinti, profesori si directorul scolii, care sa-l ajute pe copil
-trebuie sa se discute periodic cu profesorii despre cum se descurca la scoala copilul lor;
pot fi folosite tot felul de mijloace (telefoane, intalniri) pentru o cat mai buna comunicare
cu cei ce asigura educatia fiului lor
-ar fi buna si o informare a colegilor si profesorilor despre aceasta afectiune
-trebuie incurajata independenta celor cu sindrom Klinefelter; este important ca cel aflat
in aceasta situatie sa nu fie dependent de cei din jurul lui si sa realizeze ca poate face totul
de unul singur.
Suspiciunea de sindrom KlinefelterSus
Dezvoltarea sexuala si schimbarile fizice aparute la varsta adolescentei sunt foarte
importante. Un baiat ce nu s-a dezvoltat la fel ca si ceilalati baieti se poate gandi ca va
exclus sau ridiculizat de prietenii lui. Diagnosticarea la timp si urmarea tratamentului
specific pot evita acest lucru. Trebuie sa se discute cu medicul, daca parintii observa ca
fiul lor nu s-a dezvoltat la fel ca si ceilalti adolescenti, daca are probleme de
comportament sau dificultati la scoala si daca este mult mai inalt decat ceilalti membrii ai
familiei.
Daca un baiat a fost diagnosticat cu sindromul Klinefelter:

-suport educational in legatura cu dificultatile de limbaj sau scolare; in logoped poate fi

necesar atunci cand se observa in copilarie dificultati in dezvoltarea limbajului; acesti
copii pot primi suport educational si in cadrul sistemului scolar
-tratamentul cu testosteron, care se poate administra injectabil, sub forma de gel sau sub
forma unui plasture; acesta este un tratament de durata, dar nu ajuta si in rezolvarea
infertilitatii; pentru cei ce doresc sa-si intemeieze o familie trebuie sa beneficieze de
consiliere si de un tratament de fertilizare
-controale medicale regulate pentru a monitoriza atent starea de sanatate, pentru a
observa aparitia din timp a unor afectiuni autoimune, a unor probleme comportamentale,
psihiatrice (cum ar fi depresia); consilierea profesionala si un tratament adecvat pot fi
necesare.
Testosteronul:
Sindromul poate fi diagnosticat inainte de nastere printr-o investigatie numita
amniocenteza (punctie transabdominala, efectuata la gravida in scopul recoltarii de lichid
amniotic pentru studiul caracterelor sale chimice si citogenetice) sau prin biopsia
vilozitatilor corionice. Mai poate fi diagnosticat si in copilarie, pubertate sau in perioada
de adult tanar, printr-un examen clinic amanuntit, prin aflarea istoricului medical al
persoanei respective sau prin efectuarea unui test numit cariotip (reprezentarea si
clasificarea garniturii cromozomiale a unei celule, foarte utila in descoperirea anomaliilor
cromozomiale). Alte teste de laborator care se pot face sunt dozarile hormonale si o
analiza a spermei, daca se suspicioneaza un astfel de sindrom.
Teste prenatale
Amniocenteza si biopsia de vilozitati corionice nu sunt teste prenatale de rutina. De
obicei acestea se recomanda de catre medic, atunci cand exista un istoric familial al unor
afectiuni genetice (cum este sindromul Klinefelter) sau cand varsta mamei depaseste 35
de ani.
Teste la copii sau adolescenti
Aceasta afectiune nu se descopera pana in adolescenta, deoarece nu sunt simptome sau
semne ale afectiunii pana la acest moment, sau pentru ca ele trec neobservate pana in
acest moment. Totusi un medic poate suspiciona un sindrom Klinefelter cand un baiat are
dificultati in privinta limbajului, cititului sau a scrisului.
Pe perioada pubertatii pot fi suspicionati baietii, care:
-sunt mult mai inalti decat barbatii din familia sau au membrele inferioare mult mai lungi
-au testicule mici, care nu cresc in dimensiuni la pubertate
-au o hipertrofie a glandelor mamare (ginecomastie) mai mult de doi ani
-au probleme in indeplinirea sarcinilor scolare sau sociale (au foarte putina incredere in
ei, pot fi timizi, imaturi sau dependenti de cei din jurul lor)
-au retard mintal: unu la suta dintre cei cu retard mintal au si sindrom Klinefelter.

Examinarile ce se pot face in acesta perioada sunt o anamneza amanuntita, un examen

fizic si efectuarea cariotipului.
Teste la adult
Sindromul poate fi descoperit in perioada de adult tanar cand se cauta cauza infertilitatii
la un tanar aflat la varsta procrearii. Aproape 3% dintre tinerii infertili au sindrom
Klinefelter. La aceasta varsta se face un examen fizic complet si o anamneza riguroasa.
Ca si teste de laborator se face cariotipul, o analiza a spermei si dozarile hormonale.
-probleme in dezvoltarea limbajului: acestia au dificultati in dezvoltarea limbajului si au
un vocabular destul de sarac
-incetinirea procesului de gandire, dificultati in rezolvarea unor probleme sau in abilitatea
intocmirii unui plan
-dificultati in controlul impulsurilor
-un timp de raspuns mult mai mare
-dificultati in rezolvarea simultana a mai multor sarcini.
Ei pot avea si o serie de probleme emotionale, mergand de la un comportament rusinos si
imatur pana la anxietate si agresivitate. De asemenea ei pot avea probleme in integrarea
lor sociala, ceea ce duce la o serie de probleme la scoala sau in alte ocazii ce implica
socializarea. Este un risc pentru dezvoltarea unor afectiuni psihiatrice, cum ar fi
anxietatea, depresia, abuzul de alcool sau droguri.
-pilozitate scazuta pubiana, faciala si o pilozitate scazuta in general
-o musculatura slab dezvoltata
-ginecomastie (hipertrofie difuza a glandelor mamare la barbat)
-o inaltime mai mare decat ceilalti barbati din familia sa - poate avea membre inferioare
mai lungi, umerii ingusti si bazinul lat.
Baietii cu sindromul Klinefelter au testicule mai mici decat normal si in general pot fi
infertili, iar pentru a procrea sunt nevoie de tehnici speciale de fertilizare.
Taguri: analiza cariotip, pilozitatea copii, pilozitate faciala, cauze acnee, cariotip, dozari
hormonale, sexul adolescenti, sexul copilului, cariotip normal, cariotip genetic,
klinefelter, sindrom genetic, sindromul klinefelter

G Citomegalovirus - CMV
verifica-ti sanatatea
Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum
diagnosticul prezumtiv.

sanatate a-z

consulta medicul online

impartasind experiente...
tastati numele

Farmaciile Sensiblu
Generalitati
Citomegalovirusul (CMV) este un virus ce poate fi transmis fatului in plina dezvoltare
inainte de nastere. Infectia citomegalovirusului este de obicei nevatamatoare si rareori
cauzeaza boli. Pentru majoritatea persoanelor sanatoase ce iau acest virus dupa nastere,
exista cateva simptome si nu exista consecinte medicale pe termen lung. Odata ce o
persoana este infectata, virusul ramane activ, dar de obicei latent de-a lungul vietii
respectivei persoane.
Exista diferite tipuri de infectii:
- citomegalovirus primar
- citomegalovirus recurent.
Infectia primara poate cauza mai multe probleme in sarcina decat cea recurenta. In orice
caz, daca sistemul imunitar al unei persoane este slabit, atunci el poate deveni activ si
poate cauza boala citomegalovirus. Pentru majoritatea persoanelor cu citomegalovirus, nu
vor exista probleme reale.

Cuprins
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Generalitati
Simptome
Caracteristicile citomegalovirusului
Frecventa citomegalovirusului
Diagnostic
Tratament
Prevenirea
Citomegalovirusul in timpul sarcinii

SimptomeSus
Majoritatea copiilor si adultilor infectati cu citomegalovirus nu prezinta simptome, pe
cand altii prezinta urmatoarele simptome, la un interval de 3-12 saptamani de la
expunere:
- febra
- inflamarea glandelor
- oboseala, epuizare.
Caracteristicile citomegalovirusuluiSus

Citomegalovirusul face parte din grupul de virusi ai herpesului, caracterizat prin

proprietatea de a ramane latent in organism pe o perioada lunga de timp. Infectia poate
exista in lichidele corpului precum:
- urina
- saliva
- sange
- lacrimi
- laptele matern.
Citomegalovirusul se poate afla in aceste lichide fara a putea fi detectate semnele si
simptomele acestuia.
Frecventa citomegalovirusuluiSus
- infectii la 50%-85% din adultii trecuti de varsta de 40 de ani
- este mai comun in tarile mai dezvoltate
- riscul este crescut in cazul fatului aflat in uter, persoanelor ce lucreaza cu copii,
persoane afectate de HIV.
Cum este transmis citomegalovirusul?
Transmiterea citomegalovirusului se face de la persoana la persoana, neavand legatura cu
apa, mancarea sau animalele. Acesta nu are o rata mare de transmitere insa s-a observat
faptul ca este mai transmisibil in cadrul centrelor pentru copii.Transmiterea se face prin
contactul apropiat de persoana infestata, prin urina, saliva, laptele mamar sau alte fluide
ale corpului.
DiagnosticSus
Majoritatea citomegalovirusurilor sunt rar diagnosticate deoarece persoanele infestate
prezinta putine simptome. Pentru a determina existenta sau nu a virusului, se fac analize
de sange sau culturi de urina, din gat sau prelevare de tesut. Testele de laborator pentru a
cultiva virusul sunt scumpe si nu sunt la indemana oricarei tari.
In cazul in care o femeie insarcinata este diagnosticata cu citomegalovirus, exista doua
variante in care fatul poate fi examinat pentru existenta sau nu a acestuia, precum
amniocenteza, prin care se pot lua probe de sange. Simptomele ce pot aparea sunt nivele
scazute de lichid amniotic, limitarea dezvoltarii intrauterine si marirea tesutului in creier.
In momentul in care copilul s-a nascut se pot lua probe de sange, urina si saliva.
TratamentSus
In cazul unei infectii cu citomegalovirus in timpul sarcinii, se poate trata cu unul din cele
doua medicamente, ce sunt folosite doar in forme severe. Nu exista tratamente pentru

terapia prenatala si postnatala a infectiei, insa se fac cercetari pentru obtinerii unor
vaccinuri.
PrevenireaSus
De cele mai multe ori, transmiterea citomegalovirusului poate fi prevenita deoarece
acesta se face prin intermediul fluidelor corpului, ce vin in contact cu mainile si pot fi
absorbite prin nas sau gura.
Persoanele care lucreaza cu copiii trebuie sa utilizeze metode igienice, incluzand spalarea
pe maini si folosirea manusilor in momentul schimbarii scutecelor. Daca va spalati
mainile cu sapun bun, puteti impiedica imprastierea citomegalovirusului.
Citomegalovirusul in timpul sarciniiSus
Femeile insarcinate sanatoase nu sunt expuse unui risc mare de infectare cu acest virus.
De fapt, incidenta de infectare cu citomegalovirusul primar variaza intre 0,7-4%. Femeile
insarcinate ce au citomegalovirusul nu prezinta sau prezinta foarte putine simptome, insa
copilul este expus unui risc destul de mare de a fi afectat. Rata de transmitere la fat este
de 24-75% cu o rata medie de 40%.
Acestea sunt potentialele probleme ce pot aparea la copil in cazul in care acesta a fost
afectat in timpul sarcinii:
-o marire moderata a splinei si a ficatului
- 80-90% din copii prezinta complicatii in primii ani de viata precum: caderea parului,
probleme cu vederea, grade diferite de retardare
- 5-10% nu vor prezenta simptome la nastere, insa cu timpul vor aparea probleme mintale
si cu vederea.
Recomandari femeilor insarcinate:
- aveti grija de igiena personala,
- faceti un test pentru detectarea existentei sau nu a citomegalovirusului.
- nu folositi in comun mancarea si nici ustensilele pentru a manca sau paharul cu care
beti.
Sursa: www.copilul.ro
Mononucleoza, adesea numita "mono", este o infectie determinata de virusul EpsteinBarr.
Manifestarile si simptomele mononucleozei includ:
- febra
- faringita
- cefaleea (dureri de cap)

- pete albe pe peretele posterior al faringelui (sau pe amigdale)

- umflarea ganglionilor de la nivelul gatului
- oboseala
- dispneea (respiratia dificila)
- foamea inexplicabila.

Cuprins
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Simptome
Mod de transmitere
Diagnostic
Tratament
Evolutie
Complicatii

Mod de transmitereSus
Mononucleoza nu se transmite la fel de usor ca si ceilalti virusi, cum ar fi cel care
determina raceala obisnuita. Virusul Epstein-Barr se gaseste in saliva si mucus. Se
transmite de la o persoana la alta prin sarut, desi este posibil sa se transmita si prin tuse
desi in foarte rare cazuri.
Semnele mononucleozei apar de obicei dupa 4-7 saptamani de la expunerea la virus. In
general, persoanele fac aceasta infectie o singura data in viata.
Apare cel mai frecvent la persoanele intre 15 si 35 de ani.
DiagnosticSus
Diagnosticul se stabileste de catre un medic specialist pe baza simptomelor si unor teste
sangvine. Unul dintre testele comune folosit pentru diagnosticarea mononucleozei este
denumit testul Monospot. In rare cazuri, sunt necesare si alte testari infara acestuia (doar
in cazurile in care rezultatele acestui test sunt neclare).
TratamentSus
Tratamentul mononucelozei este unul simptomatic si include:
- repausul la pat
- consum lichidian crescut
- asigurarea unei alimentatii usoare, bogate in vitamine
- gargara cu sare sau faringosept pentru durerile de gat
- Acetaminofen sau Ibuprofen pentru febra si dureri
Aspirina trebuie evitata la copii, deoarece poate determina sindrom Reye, care este o
afectiune serioasa, putand duce si la deces la copii.
Se pot administra antibiotice?
Antibioticele nu sunt de nici un folos in cazul mononucleozei. Mononucleoza este
determinata de un virus, iar antibioticele (care distrug bacteriile) nu sunt eficiente

impotriva virusilor. In cazul in care se asociaza o infectie bacteriana in plus de

mononucleoza, se recomanda tratamentul cu un antibiotic recomandat de medicul
specialist.
Trebuie evitat sportul in timpul mononucleozei?
Sportul si activitatile sau exercitiile fizice trebuie evitate pana la recomadarea medicului.
Acestea cresc riscul rupturii de splina. Activitatea fizica trebuie evitata pentru cel putin 34 saptamani dupa debutul infectiei cu virusul Epstein-Barr.
EvolutieSus
Dupa infectie, virusul Epstein-Barr persista in nazofaringe si in limfocite toata viata. Dar
mononucleoza trece de la sine dupa aproximativ 4 saptamani.
ComplicatiiSus

Complicatiile mononucleozei apar in putine cazuri.

Principala complicatie severa care poate aparea este
splenomegalia (marirea in dimensiuni a splinei), chiar
si ruptura splenica.
Splina este localizata in partea stanga superioara a
abdomenului (sub coastele din partea stanga).
Functiile ei sunt in legatura cu formarea si distructia
celulelor sangvine.
Desi ruptura de splina apare in rare cazuri de
mononucleoza, este foarte important ca pacientul sa
fie avertizat asupra simptomelor ei, pentru ca, in
cazul in care apar, sa se prezinte de urgenta la medic.
Semnele si simptomele rupturii de splina includ:
- durere severa in partea superioara a abdomenului
(in partea stanga, sub piept)
- ameteli
- palpitatii si tahicardie
- sangerari care apar mult mai usor decat de obicei
- dispnee Amniocenteza Metoda invaziva de
diagnostic
verifica-ti sanatatea
Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum
diagnosticul prezumtiv.

sanatate a-z
consulta medicul online
impartasind experiente...
tastati numele

Farmaciile Sensiblu
Generalitati
Amniocenteza reprezinta cu siguranta cea mai cunoscuta si practicata dintre metodele
invazive de diagnostic fetal. Simplist vorbind reprezinta introducerea unui ac subtire in

cavitatea amniotica si extragerea de lichid amniotic.

Motivele pentru care se executa aceasta procedura sunt multiple, cele mai frecvente si
cunoscute fiind studiul genetic al celulelor fetale din lichidul amniotic, evaluarea
maturitatii pulmonare fetale, studiul microbiologic al lichidului amniotic, evaluarea
gradului de afectare a fatului in incompatibilitatea Rh, etc.

Cuprins
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Generalitati
Amniocenteza genetica
Incompatibilitatea RH - Delta OD 45
Maturitate pulmonara fetala
Amniocenteza in ruptura prematura de membrane (RPM)
Amniocenteza in infectii materne

Amniocenteza geneticaSus
Are drept principiu prelevarea de lichid amniotic in scopul cariotiparii celulelor fetale
existente in acest lichid.
Tehnica:
- Pacienta este informata in amanuntime despre procedura (in ce consta, care sunt
beneficiile si riscurile).
- Manevra se executa in conditii de asepsie riguroasa (campuri sterile, instrumente sterile,
manusi sterile, etc.).
- Pacienta este asezata pe un pat, in decubit. Doctorul sta in stanga pacientei, avand in
stanga sa echograful cu ajutorul caruia se va efectua procedura.
- Se face asepsia abdomenului gravidei (procedura se executa transabdominal) cu
betadina sau alcool iodat.
- Se pun campuri sterile care sa izoleze zona unde se va executa procedura.
- Se foloseste un ac special in cazul amniocentezei genetice, care este prevazut cu un
obturator care sa evite incorporarea de tesut matern in cursul traversarii straturilor
abdomenului gravidei (acesta ar compromite analiza genetica, care trebuie sa analizeze
numai tesut fetal). Lungimea acului variaza intre 18 cm si 22 cm. Acul are o grosime in
general de 0,8 mm, dar pot fi folosite si ace mai groase.
- Se scaneaza abdomenul gravidei si se cauta o zona in care sa existe o punga amniotica
destul de consistenta, libera de parti fetale, si care sa fie departe de locul de insertie a
placentei.
- Se introduce acul dupa o prealabila anestezie locala cu xilina a peretelui abdominal.
Doctorul trebuie sa urmareasca strabaterea fiecarui strat abdominal atat tactil (simtind
fiecare strat in parte strapuns: tegument, aponevroza, muschi, peritoneu si perete uterin)
dar mai ales echografic, vizualizand in permanenta varful acului.
- Cand echoul varfului acului a ajuns in punga amniotica se extrage obturatorul acului si
se extrage 1ml de lichid amniotic care se arunca (se evita astfel contaminarea cu tesut
matern care ar putea ramane pe ac) apoi de extrage o cantitate de lichid amniotic egala cu
varsta sarcinii (de exemplu la 20 saptamani se extrag 20ml).
- Seringa se sigileaza cu propriul ac protejat de teaca de plastic si se trimite la laboratorul

de genetica, unde celulele continute in lichid vor fi cultivate si vor fi urmarite pe

parcursul diviziunii lor, numarandu-se si studiindu-se cromozomii (cariotipare).
- Prin aceasta procedura (cariotipare) pot fi descoperite aneuploidii, deletii, translocatii,
inversiuni, cromozomi marker, etc. Nu pot fi decelate mutatiile genetice.
- Acestea din urma pot fi in parte descoperite folosindu-se PCR (Polymerase Chain
Reaction) si includ fibroza chistica, sindromul cromozomului X fragil, sindromul
DiGeorge, ca sa enumar doar cateva dintre cele mai comune.
- Procedura poate fi executata optim intre 14 si 18 saptamani, insa riscul de avort este cu
atat mai mare cu cat varsta sarcinii este mai mica.
Aceste limite sunt date de catre literatura din SUA (stat in care dupa 20 saptamani orice
delivrenta este considerata nastere) dar la noi in tara nastere este considerata abia dupa
saptamana 28, deci amniocenteza poate fi facuta oricand pana la aceasta varsta a sarcinii
astfel daca rezultatele indica anomalii cromozomiale, cuplul poate lua o hotarare daca sa
pastreze sau sa intrerupa sarcina.
- Lichidul extras este centrifugat (se separa celulele de lichidul propriuzis care poate fi si
el analizat din punct de vedere biochimic: AFP, bilirubina, etc.)
Indicatii:
- Studii citogenetice in cazul cand rezultatele la triplul test, testul quadruplu sau la testul
integrat indica un risc crescut de trisomie 21, (sindrom Down), trisomie 18.
- Antecedente in familie sau copii cu defecte cromozomiale.
- Avorturi spontane recurente.
- Translocatii echilibrate la unul dintre parinti.
- Varsta materna inaintata (peste 35 de ani).
- La cerere.
Complicatii:
- Amniotita 1% (infectie).
- Scurgere de lichid amniotic 1-2%, de obicei se rezolva in 2-3 zile.
- Avort spontan, procent care depinde foarte mult de priceperea doctorului, datele
raportate variind intre 0,5% si 5%.
- Lezarea fatului.
- Lezarea placentei cu sangerare intraamniotica.
- Izoimunizare Rh.
- Bradicardie fetala (tranzitorie).
Siguranta:
- Daca se incearca amniocenteza inainte de 14 saptamani procedura este mai dificila
deoarece exista 2 cavitati, cea corionica si cea amniotica.
- De asemene la aceasta varsta gestationala se poate extrage foarte putin lichid deci vor fi
mai putine celule necesare cultivarii, cu sanse de esec mai mari in obtinerea de rezultate.
Dificultati in interpretarea citogenetica:
- Mozaicism
- Sarcina gemelara bivitelina (doua cavitati amniotice separate). Se injecteaza, dupa
procedura, carmin indigo in sacul punctionat primul apoi se punctioneaza celalalt sac.

Incompatibilitatea RH - Delta OD 45Sus

Reprezinta o metoda extrem de importanta in evaluarea severitatii izoimunizarii Rh si a
gravitatii afectarii fetale.
Tehnica:
- In mare se respecta aceleasi principii de asepsie si manopera ca si la amniocenteza
genetica, cu precizarea ca aici nu mai exista grija contaminarii cu tesut matern (deci se
poate folosi un ac de punctie fara obturator).
- Se tinteste o zona in care sa nu existe placenta care sa fie interpusa pe traiectul acului.
- Lichidul prelevat, in general 10ml, se pastreaza in recipient inchis la culoare pentru a
preveni denaturarea bilirubinei de catre lumina naturala.
- Esantionul se centrifugheaza iar supernatatantul se examineaza in vederea stabilirii
gradului de impregnare a lichidului amniotic cu bilirubina.
Indicatii:
- Titruri de anticorpi mari (peste 1/16).
- Valori anormale doppler (se urmareste peak systolic velocity) pe artera cerebrala medie
(ACM).
- Moarte fetala in antecedente datorata incompatibilitatii Rh.
- Fat sever afectat in antecedente datorita aceleasi incompatibilitati Rh.
Alegerea momentului:
- Deoarece in cursul procedurii se poate produce hemoragie materna cu agravarea
sensbilizarii anti-Rh, trebuie acordata o mare atentie momentului efectuarii
amniocentezei.
- Momentul executarii procedurii depinde de titrul anticorpilor, de dopplerul ACM si de
antecedente.
- Prima amniocenteza trebuie sa se bazeze pe valorile doppler ale ACM.
Interpretare:
- Bilirubina reprezinta un produs de metabolizare a hemoglobinei.
- Hemoglobina este eliberata in cantitati foarte mari in procesul de distrugere a hematiilor
fetale de catre anticorpii materni.
- Calea primara de excretie a bilirubinei este plamanul fetal de unde ajunge in lichidul
amniotic.
- O a doua cale e?reprezentata de rinichi, ajungand in acelasi lichid amniotic prin
intermediul urinei.
- Iinainte de 26 de saptamani exista in mod normal o cantitate redusa de bilirubina in
lichidul amniotic, asa ca inainte de aceasta varsta gestationala trebuie o oarecare grija in
interpretarea rezultatelor.
- Lichidul amniotic este analizat in lumina polarizata care are o lungime de unda de
450nm. Curba de absorbtie a lichidului amniotic necontaminat este folosita drept martor.
- Daca lichidul amniotic este contaminat cu bilirubina, proprietatile sale chimice sunt
alterate in consecinta se produce o deviere de la normal a gradului de absorbtie a luminii
polarizate 450nm.

- Rezultatele se inscriu pe o hartie sub forma unui grafic.

- Diferenta dintre cele doua curbe poarta numele de OD 450 (delta optical density 450)
sau curba Liley si reprezinta o cuantificare a gradului de distrugere (hemoliza) la care
sunt supuse hematiile fetale.
- Curba Liley are trei zone care pot sa dea masura afectarii fetale:
Zona I lipsa afectarii sau afectare usoara (totusi cam 10% dintre acestia vor necesita
ulterior transfuzie);
Zona II afectare moderata;
Zona III afectare severa cu posibila moarte intrauterina in 8-10 zile.
Maturitate pulmonara fetalaSus
Pe parcursul vietii intrauterine fatul respira lichid amniotic, vehicularea acestui lichid
inauntrul si in afara plamanului fetal furnizand un stimul important pentru dezvoltarea
acestui organ. Plamanul este alcatuit dintr-o retea de conducte ramificate asemanatoare
trunchiului si ramurilor unui copac. Ca si in cazul arborelui, conductele devin din ce in ce
mai subtiri si la un moment dat se termina cu niste dilatatii ca niste mici saci, denumite
alveole pulmonare. Aceste alveole au peretii extrem de subtiri si contin in grosimea lor
numeroase capilare sanguine la nivelul carora se produce schimbul de gaze, oxigen
versus bioxid de carbon.
Dar oare este suficient ca plamanul sa fie dezvoltat din punct de vedere anatomic? Vom
vedea imediat. Sa facem un experiment simplu: luam o solutie de sapun si introducem in
ea un tubulet si suflam ca sa facem un balonas. Vom observa ca balonul format in capatul
tevii isi va pastra forma atata timp cat capatul opus al tevii este astupat. Cand eliberam
capatul observam ca balonasul de sapun se desumfla! Acest fenomen se datoreaza a ceea
ce in fizica se numeste tensiune superficiala, forta care se dezvolta la interfata dintre un
mediu lichid si aer. Analogia sper ca e clara. Acest fenomen fizic se petrece si la nivelul
alveolelor pulmonare. In viata intrauterina fatul poate respira fara nici un efort
deoarece interfata alveola/lichid amniotic nu dezvolta forta descrisa mai sus. Odata cu
iesirea la aer, fatul trage acest aer in plamani si astfel se schimba interfata descisa cu
una noua, alveola/aer. Lucrul acesta va conduce la aparitia tensiunii superficiale, soldata
cu colabarea alveolei in momentul expirului. Copilul ar fi fortat sa inspire de fiecare data
cu aceeasi forta pentru a-si umple din nou alveolele cu aer, proces care este mare
consumator de energie (cred ca ati incercat cel putin odata in viata sa umflati un balon si
ati remarcat ca cea mai dificila etapa este cea initiala, de invingere a rezistentei balonului
colabat, si odata ce ati introdus aer in balon umflarea acestuia devine din ce in ce mai
usoara). Din fericire Natura a rezolvat aceasta problema prin elaborarea unui amestec de
uleiuri speciale care sunt secretate de alveole. Mixtura uleioasa, denumita surfactant
captuseste suprafata alveolara si restabileste interfata lichid/alveola, astfel incat alveola
nu se mai colabeaza in expir, permitand ca procesul de inspir sa se produca fara efort
(deoarece alveola ramane partial umflata).
Interpretare:
Va veti intreba probabil ce legatura are amniocenteza cu maturitatea pulmonara? Simplu:
celulele alveolare secreta aceasta mixtura uleioasa (compusa din Lecitina si
Sfingomielina) si astfel substantele ajung in lichidul amniotic. Si de aici putem sa-l

studiem noi.
Raportul L/S este diferit in functie de varsta gestationala. Exista o crestere lenta a
lecitinei pana in saptamana 34-35 apoi concentratia acesteia creste brusc. In acelasi timp
concentratia sfingomielinei atinge un platou si apoi incepe sa scada. Un raport L/S egal
cu 2 semnifica un plaman fetal matur.
Din aceasta cauza se practica amniocenteza in cazuri de sarcini care necesita extragerea
fatului cat mai devreme posibil, momentul ales fiind acela in care plamanul fetal a ajuns
la maturitate.
O alta metoda relativ noua este folosirea unei tehnici ce masoara miligramele de
surfactant la gramele de albumina din lichidul amniotic necentrifugat, folosind lumina
fluorescenta depolarizata, denumit TDx-FLM ( unde FLM inseamna Fetal Lung
Maturity). Daca raportul este peste 55mg/g, plamanul este matur, imaturitate tranzitionala
sub 39mg/g, iar intre 40mg/g si 54 mg/g maturitate tranzitionala. Determinarea acestui
raport poate fi stabilita mai nou folosindu-se spectrofotometrie infrarosie si nu tehnica de
depolarizare fluorescenta ca in TDxFLM.
Limitare:
In diabetul zaharat aceste valori sunt alterate. In consecinta maturitatea pulmonara fetala
se apreciaza a fi instalata odata cu decelarea fosfatidil-glicerolului in lichidul amniotic.
Amniocenteza in ruptura prematura de membrane (RPM)
In cazul de RPM se practica amniocenteza pentru a se verifica daca lichidul amniotic este
sau nu contaminat cu germenii patogeni rezidenti in vagin. Se fac culturi sau coloratii
Gram pentru identificarea bacteriilor.
Foarte dificil de executat din punct de vedere tehnic deoarece exista foarte putin lichid,
care trebuie aspirat ulterior, iar acest lucru este posibil doar in aproximativ 50% din
cazuri.
Infectia manifesta clinic este mai comuna la gravidele cu frotiuri sau culturi pozitive.
Aproximativ 30% dintre acestea nu vor prezenta simptome clinice de infectie (si nici
nou-nascutii) deci este posibil sa nu fie necesara o interventie.
Majoritatea pacientelor cu RPM si culturi pozitive intra in travaliu in urmatoarele 48 de
ore (deci chiar inainte ca rezultatele sa vina de la laborator) Procedura are o valoare
limitata daca decizia va fi luata numai pe baza amniocentezei. Valoarea creste daca exista
dubii in privinta infectiei (semne clinice) sau a existentei rupturii de membrane (se
injecteaza colorant care va trebui sa apara pe tamponul gravidei).
Amniocenteza in infectii materneSus
Exista la ora actuala la noi in tara numeroase controverse ce privesc infectiile materne cu
germeni precum citomegalovirusul, rubeola, listeria sau toxoplasma. Nu de putine ori am
vazut drame in care mamele au fost sfatuite sa avorteze pentru ca au avut rezultatele
analizelor de sange concludente pentru o infectie in trecut (IgG pozitiv). Trebuie precizat
ca acest tip de imunoglobulina semnifica existenta unui contact in trecut intre mama si
germenele respectiv cu dezvoltarea imunitatii. Acesta situatie trebuie sa fie clarificata:
fatul nu poate fi afectat daca mama are imunitate.

Problema devine si mai spinoasa daca mama dezvolta anticorpi de tip IgM, adica de faza
acuta. Asta inseamna ca mama a contactat recent boala si acest lucru, cel putin din punct
de vedere teoretic, poate conduce la afectarea fatului datorita capacitatii acestor germeni
de a traversa placenta.
Acum sigur ca exista cupluri care mai bine intrerup sarcina decat sa riste sa dea
nastere unui copil afectat. Dar oare asta e singura metoda? Si ce facem cu un cuplu care
s-a chinuit ani de zile sa faca un copil, eventual a cheltuit cateva mii de euro pentru o in
vitro fiv a informatii generale" class="article-autolink article-autolink2"
href="http://www.sfatulmedicului.ro/Reproducerea-umana-asistata/fertilizarea-in-vitrofiv-a-informatii-generale_1073">fertilizare in vitro, si i se comunica la un moment dat ca
mama a contactat o infectie cu toxoplasma sau CMV? Care este riscul acuma: sa nasca un
copil posibil afectat sau sa avorteze un copil sanatos?
Grea alegere, nu? Daca ar fi sa alegem dintre cele doua optiuni, cu siguranta ca da. Din
fericire exista si o a treia optiune: analiza lichidului amniotic prin metode genetice
speciale care sa deceleze prezenta fragmentelor patogene in acest mediu. Si vestea cea
mai buna este ca mamele aflate in aceasta grea situatie nu mai trebuie sa calatoreasca
pana la Belgrad, Budapesta sau in Germania pentru a face aceste analize, ci se pot adresa
unui laborator de aici din Bucuresti.
Tehnica :
- Amniocenteza se executa in aceleasi conditii ca cele descrise mai sus.
- Lichidul amniotic este folosit la detectarea ADN-ului agentului patogen (toxoplasma,
CMV, rubeola, etc.) prin folosirea unei metode denumita Polymerase Chain Reaction
- Folosirea PCR din lichidul amniotic a revolutionat pur si simplu metodele de diagnostic
a infectiilor prenatale, permitand un diagnostic precoce al acestor afectiuni fara a fi
nevoie de utilizarea unor metode invazive asupra fatului.
- O alta metoda este folosirea lichidului pentru obtinerea unor culturi care sa ateste
prezenta agentilor patogeni banuiti
Indicatii:
- Titruri IgM mari cu absenta anticorpilor clasa IgG pentru CMV, toxoplasma, rubeola,
HSV, listeria
- Seroconversie a titrurilor IgM catre IgG
- Rezultate echivoce la serologia pentru agentii patogeni enumerati mai sus
Autor: dr. Dan Tutunaru - medic primar obstetrica ginecologie

(respiratie ingreunata) Amnioinfuzia transabdominala

verifica-ti sanatatea
Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum
diagnosticul prezumtiv.

sanatate a-z
consulta medicul online

impartasind experiente...
tastati numele

Farmaciile Sensiblu
Generalitati
Amnioinfuzia transabdominala reprezinta o procedura care are drept scop introducerea de
lichid in cavitatea amniotica in cazurile cand lichidul amniotic este in cantitate redusa.

Cuprins
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Generalitati
Tehnica
Indicatii
Complicatii
Siguranta
Dificultati

TehnicaSus
- Are exact aceleasi principii ca procedura prin care se realizeaza amniocenteza.
-Este mult mai dificil de realizat decat amniocenteza deoarece acul trebuie sa patrunda
intr-o zona cu lichid amniotic redus cantitativ, greu vizualizabila echografic.
-Se scaneaza abdomenul gravidei si se cauta o zona in care sa nu existe placenta interpusa
pe traiectoria acului.
-Zona trebuie sa contina o cantitate cat mai mare de lichid amniotic.
-Daca acest lucru nu este posibil sa introduce acul intr-o zona in care se afla membrele
fetale sau curburi ale corpului fetal (zona dintre barbie si gat, cea dintre occiput si ceafa,
etc).
-Sub control ultrasonografic se urmareste atent ecoul varfului acului care strabate
straturile peretelui abdominal si peretele uterin. Un ginecolog experimentat simte
trecerea acului prin fiecare strat.
-Odata ce ecoul varfului acului se afla in zona propice se injecteaza 20 ml de ser
fiziologic incalzit in prealabil la 37 grade.
-Semnul ca acul este intradevar in cavitatea amniotica il reprezinta aparitia la injectare a
unui jet hipercogen (alb) vizualizabil pe ecranul echografului.
-Injectarea rapida a celor 20ml de ser permite realizarea unei pungi de lichid care sa
permita evaluarea pozitiei acului, in consecinta acesta poate fi impins sau retras astfel
incat sa se gaseasca in mijlocul zonei nou create.
-Ulterior se injecteaza ser fiziologic in ritm lent si constant de 50 ml pe ora.
IndicatiiSus
- Oligohidramnios sever datorat unor malformatii fetale care nu pot fi descoperite
echografic datorita dificultatii realizarii morfologiei fetale in conditii de lichid amniotic
scazut. Amnioinfuzia se realizeaza pentru a permite realizarea echografiei morfologice

fetale pentru depistarea malformatiei.

-Ruptura prematura de membrane (RPM). Se introduce ser fiziologic pentru a inlocui
lichidul amniotic pierdut. Inainte de procedura se extrage o cantitate redusa de lichid
amniotic care se trimite la analiza bacteriologica (majoritatea pacientelor cu culturi
pozitive dupa RPM intra in travaliu in maxim 48 ore). Pacienta se pune sub tratament
antibiotic si se urmareste cantitatea de lichid amniotic prin evaluarea AFI (amniotic fluid
index). Cand AFI scade sub 5 cm se repeta amnioinfuzia.
-Oligohidramnios dupa o amniocenteza precedenta.
-Oligohidramnios in cazuri cu indici de rezistenta crescuti pe arterele uterine pentru a
preveni hipoplazia pulmonara fetala (fatul respira intr-o atmosfera de lichid cate ajuta
la dezvoltarea pulmonara, iar daca exista lichid putin plamanii nu se dezvolta in mod
optim).
-Dupa proceduri de fetoscopie diagnostica sau interventionala cu scurgere persistenta de
lichid amniotic prin punctele de introducere a instrumentelor.
ComplicatiiSus
- Amniotita (infectia) este cea mai redutabila complicatie.
-Injectare de ser fiziologic in afara cavitatii amniotice (in perete uterin, placenta, cavitate
abdominala, etc).
-Embolie amniotica in cazul injectarii rapide in cantitati mari a serului fiziologic (foarte
rara).
-Avort spontan/ nastere premature.
-Lezarea fatului.
-Lezarea placentei cu sangerare intraamniotica.
-Izoimunizare Rh.
SigurantaSus
Se declanseaza nasterea/extrage fatul cand s-a atins pragul maturitatii pulmonare fetale
(34-36 saptamani).
-Control riguros si repetat a mediului vaginal si cervical din punct de vedere bacteriologic
(daca este nevoie si a lichidului amniotic ori de cate ori trebuie repetata amnioinfuzia).
-Ritmul amnioinfuziei trebuie sa fie lent.
-Evaluare fetala prin echografie si test de nonstress.
DificultatiSus
- Rata de succes in cazul membranelor rupte depinde foarte mult de gradul rupturii, de
locul unde s-a produs aceasta si de varsta gestationala la care s-a produs evenimentul. Cu
cat varsta este mai mica, cu cat ruptura este mai aproape de col sau cu cat pierderea de
lichid este mai rapida cu atat sansele de succes sunt mai reduse.
-Experienta si indemanarea ginecologului reprezinta doi factori extrem de importanti in
asigurarea succesului procedurii.

ste o anomalie a sarcinii ce se caracterizeaza printr-o cantitate insuficienta de lichid

amniotic in raport cu stadiul de inaintare a sarcinii. Aceasta anomalie poate fi cauzata de
o malformatie renala a fatului, de o stare de preeclampsie la mama sau luare de catre
mama a unor medicamente, o intarziare a cresterii intrauterine sau o depasire a
termenului. In unele cazuri aceasta anomalie poate fi tratata. Atunci cand se apropie
termenul nasterii, punga apelor poate fi umpluta cu ser fiziologic pentru a evita o
suferinta fetala prin compresia cordonului.
Sinonim: oligohidramnios.

inecomastie
Crestere in volum a glandei mamare la barbat. Ginecomastia trebuie sa fie deosebita de
adipomastie, mult mai frecventa, care este o acumulare locala de tesut adipos.
Ginecomastia este o afectiune care afecteaza destul de frecvent barbatii in varsta. Ea este,
in general, benigna, in afara unor tumori de exceptie. Ginecomastia poate fi unilaterala
sau, mai des, bilaterala.
Cauze - Cauzele ginecomastiei sunt diverse:
- medicamentoase (luarea de digitalice, de antialdosteroni)
- metabolice (insuficienta hepatica)
- hormonale (adenom cu prolactina, afectare testiculara)
- mecanice (iritatie locala).
Totusi, cauza unei ginecomastii ramane adesea inexplicata. La noul-nascut si la
adolescentul tanar, o ginecomastie tranzitorie (intinzandu-se pe cateva luni) poate surveni
din cauza unui dezechilibru hormonal in favoarea hormonilor feminini, dar ea dispare de
la sine in timp. Un tratament local este asociat tratarii cauzei.

Sindromul dawn
Sindromul Down (trisomie 21) reprezint o afeciune cromozomial (o afeciune din
natere, care este prezent la copil nc din momentul conceperii) cauzat de prezena
unui cromozom 21 suplimentar. Cromozomii sunt structuri microscopice prezente in
fiecare celul din fiecare esut al organismului. Ei poart planul tuturor caracteristicilor pe
care le motenim. Acest plan este purtat sub forma un mesaj codat prezent ntr-o
substan chimic denumit ADN. La om, sunt 23 de perechi de cromozomi n fiecare
celul, 46 n total. Un set de 23 de cromozomi se motenete de la tat iar cellalt set de
23 de la mam.
n 1959, geneticianul de origine francez, profesorul Jrme Lejeune, a descoperit c
sindromul Down era cauzat de prezena unui cromozom 21 n plus, rezultnd astfel un
numr total de 47 de cromozomi n loc de 46.

Un Sindrom reprezint o suit de semne i caracteristici. Denumirea Down provine

de la medicul englez, John Langdon Down, primul care a descris acest sindrom n anul
1866, cu aproximativ 100 de ani nainte ca acest cromozom suplimentar s fie descoperit.
n fiecare zi, n Regatul Unit al Marii Britanii se nasc ntre unul i doi copii cu sindrom
Down, ceea ce nseamn c un copil dintr-o mie sufer de acest afeciune. n Romnia
nu exist o statistic, dar avnd n vedere faptul c la nivel modial incidena este de
aproximativ 1-800 nateri, se poate estima c sunt n jur de 30.000 de persoane cu
trisomie 21.
Toate persoanele cu Sindrom Down prezint un anumit grad de dificultate de nvare
(retard mental). Gradul de dizabilitate difer de la o persoan la alta i este imposibil de
apreciat n momentul naterii ct de grav va fi.

Cuprins
[ascunde]
1 Cauze
2 Simptomatologie
3 Bibliografie

4 Legturi externe

[modific] Cauze
Pn n acest moment nu se cunosc cauzele prezenei cromozomului suplimentar numrul
21. Acesta poate proveni fie din partea mamei, fie din partea tatlui. Cel mai frecvent
ntlnit tip de sindrom Down ntlnit, Trisomia 21 Standard (cunoscut i sub denumirea
de Trisomie 21 primar sau Trisomie 21 normal), apare ca urmare a unei diviziuni
celulare necorespunztoare fie a ovulului, fie a lichidului seminal care are 24 n loc de 23
de cromozomi. Atunci cnd acest ovul sau sperma fuzioneaz cu un ovul sau sperm
normal, prima celul a dezvoltrii copilului are 47 de cromozomi n loc de 46, i n
consecin celulele copilului vor prezenta 47 de cromozomi. Nu exist nici o modalitate
de prezicere dac o persoan este predispus n producerea ovulelor sau spermei cu 24 de
cromozomi. Este cunoscut faptul c la mamele mai n vrst riscul de a da nate unui
copil cu Sindrom Down este mai mare, dar motivul rmne n continuare necunoscut.
Trisomia 21 standard nu este ereditar. Totui, odat ce ai nscut un copil cu Sindrom
Down probabilitatea s avei un alt copil cu aceeai afeciune, este destul de mare. Per
ansamblu, aceast probabilitate este ntre 1 la 100 i 1 la 200, care este n mod
considerabil mai redus dect probabilitatea s-i spunem de a avea gemeni pe neateptate.

[modific] Simptomatologie
De obicei sindromul Down este diagnosticat clinic n perioada neonatal sau la sugar,
datorit dismorfiilor evocatoare care, dei variaz la diferii pacieni, realizeaz un aspect
fenotipic caracteristic (1). Nou-nscutul cu trisomie 21 are talia i greutatea sub limita

normal corespunzatoare vrstei, hipotonie muscular, hiperextensibilitate articular i

reflex Moro redus sau absent, reflexul rotulian este slab. Nou-nscutul prezint craniul
mic i rotund (brahicefalic), cu occiput aplatizat i fontanele largi care se vor nchide cu
ntrziere. Faa este rotund, profilul facial este plat datorit hipoplaziei oaselor proprii
ale nasului, iar fruntea este bombat. Fantele palpebrale sunt orientate oblic, n sus i
nafar. Aproximativ jumtate dintre pacieni prezint epicantus. Toi nou-nscuii cu
sindrom Down trebuie examinai de ctre un specialist pentru depistarea cataractei
congenitale i a altor anomalii oculare (strabism convergent, blefarite, nistagmus,
opacifierea cristalinului) (2). Irisul poate avea un aspect ptat (petele Brushfield). Aceste
pete Brushfield sunt mici, albicioase,rotunde sau neregulate i se dispun ca o coroan la
jonciunea treimii mijlocii cu treimea extern a irisului.Urechile sunt mai jos inserate,
mici, rotunde i displazice. Helixul are un aspect rulat, iar antehelixul este proeminent
(3). Conductul auditiv este mic, iar hipoacuzia i surditatea poate afecta 50% din pacieni
cu sindrom Down, la orice vrst (4). Gura este mic, deschis, cu protruzie lingual.
Limba este mare, brzdat de anturi (limb plicaturat, scrotal). Bolta palatin este
inalt i ngust. Gtul este scurt, gros, cu exces de piele pe ceaf. Minile sunt scurte si
late cu deget V ce poate prezenta brahidactilie sau clinodactilie (ncurbare) i cu un
singur pliu de flexie palmar (pliu simian). Spaiul interdigital I de la picior este mult mai
larg comparativ cu normalul. Toracele poate fi n plnie, cu mameloane aplatizate i
cifoz dorso-lombar. Aproximativ 40-50% dintre copiii cu sindrom Down prezint
malformaii congenitale cardiovasculare. Dintre aceti copii 30-40% pot prezenta defect
septal atrioventricular complet (5,6). O alt malformaie congenital cardiovascular care
poate sa apar este reprezentat de canalul atrioventricular comun. Pot fi prezente i
anomalii digestive ca de exemplu atrezie duodenal, stenoz duodenal, hernie ombilical
i pancreas inelar. Pacienii cu sindrom Down prezint retard mental care poate varia de
la mediu la sever. Coeficientul de inteligen poate s scad dup primii ani de via.

Epicanus Prima pagina

Termeni medicali
Epicanthus

Epicanthus

Epicanthus
Pliu cutanat vertical situat la unghiul intern al ochiului. Epicanthusul este congenital, cel
mai des si cel mai marcat la copiii din rasa galbena comparativ cu copiii din rasa aiba. El
se intalneste frecvent in trisomia 21. Daca mascheaza o parte a globului ocular,
epicanthusul poate simula un strabism (defect al paralelismului axelor oculare). Atunci
cand este deranjant, epicanthusul trebuie operat.
Sinonim: pliu epicanthic.

Anoxie diminuarea aportului de oxigen la nivelul tesuturilor si celulelor.

Hidrocefalita Hidronefroza congenitala

Hidronefroza congenitala este determinata de obstructia jonctiunii pielo-ureterale ce
produce distensia bazinetului si calicelor si leziuni atrofice ischemice ale parenchimului
renal. Este cea mai intalnita anomalie a ureterului fiind mai frecventa de aproape 3 ori la
barbati in raport cu femeile.
Etiopatogenie
La aparitia acestei stari contribuie factori extrinseci, factori intrinseci si obstructia
functionala.
Factorii extrinseci implicati ar fi: originea inalta a ureterului din bazinet, prezenta
bridelor conjunctive, cudura stransa la jonctiunea dintre ureter si bazinet, intersectia
ureterului cu vreo artera renala polara inferioara.
Factorii intrinseci includ: polipii, valvele ureterale si stenoza intrinseca a jonctinii pieloureterale- toate acestea fiind leziuni rare si prezenta unui ureter hipoplazic situatie mult
mai frecventa.
Obstructia functionala este produsa de peristaltica anormala care are ca substrat
modificari histologice caracteristice. Initial tulburarile sunt dinamice dar ulterior datorita
ischemiei apar procese de fibroza si stenoza organica. Obstructia jonctiuniii pieloureterale
determina evacuarea incompleta si acumularea urinii cu cresterea presiunii in sistemul
colector. Aceata comprima parenchimul provocand la acest nivel ischemie si ulterior
atrofie.
Anatomie patologica
Se disting trei stadii anatomopatologice ale evolutiei leziunilor:
- in stadiul I bazinetul apare usor dilatat cu musculatura hipertrofiata si tendinta de tasare
a papilelor. Apar zone de congestie in medulara renala.
- in stadiul II punga hidronefrotica se mareste si comprima papilele, tesutul conjunctiv
inlocuieste treptat fibrele musculare hipertrofiate si tesutul elastic bazinetul devenind
scleros si rigid, functia parenchimului renal restant este alterata.
- in stadiul III parenchimul renal este redus la o coaja subtire cu functia complet si
ireversibil compromisa; asocierea infectiei, frecvent intalnita, agraveaza leziunile.
Tabloul clinic cuprinde semne ale tulburarilor produse de imposibilitatea evacuarii
continutului pungii bazinetale, complicatii care pot surveni si in ultima faza distrugerea
rinichiului. Durerea apare adesea sub forma unei jene lomabare acutizata in cazul
ingestiei exagerate de lichide. Prin mecanism reflex parasimpatic pot aparea si anumite
tulburari digestive cum ar fi greturi, varsaturi, inapetenta, constipatie, meteorism. Rareori
si numai la copiii mici poate aparea ca prim semn care alarmeaza o formatiune
pseudotumorala abdominala.
Diagnosticul este pus de multe ori ecografic, atat prenatal cat si postnatal. Urografia
intravenoasa precizeaza foarte clar gradul de dilatare al sistemului pielo-caliceal, aspectul
jonctiunii pielo-ureterale cat si calitatea parenchimului renal. Urografia evidentiaza
dilatatia pielocaliceala sau, in formele avansate rinichi marit de volum, mut urografic.
Rareori, in cazuri care pun probleme de diagnstic se pot face si urmatoarele
investigatii:arteriografie renala, renoscintigrama izotopica, urografie diuretica, ecografie
Doppler.

Complicatiile apar progresiv in timpul evolutiei bolii putand ajunge pana la insuficienta
renaala cronica in formele bilaterale. Infectiile (pot merge pana la pionefroza) si litiaza
sunt cele mai frecvente complicatii asociate in general cu staza. Aparitia tumorilor
uroteliale este deasemenea favorizata de staza. In mod cu totul exceptional pot apare
rupturi care se manifesta sub forma unui sindrom abdominal acut si chiar hipertensiune
arteriala prin stenoza arterei renale.
Tratamentul vizeaza reconstructia jonctiunii pieloureterale pentru indepartarea stazei si
pastrarea rinichiului. Se recomanda interventia precoce. Exista mai multe tehnici dintre
care cele mai folosite sunt:
- pieloureteroplasia Anderson-Hynes constand in rezectia portiuni stenozate urmata de
anastomoza larga pielo-ureterala se practica si in cazul incrucisarii ureterului proximal de
catre un vas polar inferior;
- pieloureteroplastia in Y-V se face in cazul existentei unui bazinet extrarenal dilatat;
- procedurile cu flap bazinetal sunt indicate in situatia in care jonctiunea este decliva si
ureterul atrofic;
- endopielotomia anterograda sau retrograda este interventia endoscopica.
Indiferent de tehnica prognosticul este bun rata de succes atingand 85-90%.

Toxoplasmoza congenitala

Introducere
Contaminare
Simptome
Diagnostic
Tratament

Diagnostic
Prezenta in sange a anticorpilor produsi pentru a proteja organismul impotriva parazitilor
permite diagnosticarea toxoplasmozei.
Depistarea acestor anticorpi este obligatorie la toate femeile insarcinate, inca de la
inceputul sarcinii. In plus, aceasta depistare trebuie efectuata inainte de sarcina pentru a
se asigura o supraveghere periodica a viitoarei mame.
Toxoplasmoza congenitala poate fi diagnosticata si cu ajutorul unei punctii de lichid
amniotic sau de sange fetal la femeia gravida.
14-02-2007, Vizualizari 4121

Microcefalita

Anakast rece rigid

http://www.psiholife.ro/dictionar.php
Tratament. ENCOPREZIS Encoprezisul este o defecatie involuntara care survine la un
copil mai mare de doi ani care nu prezinta nici un semn de afectare organica.
In etiologia encoprezisului sunt implicati atat factori constitutionali, de motilitate, cat si
factori psihologici. Factorii psihologici au fost grupati in factori parentali, factori ce tin
de copil, factori familiali si anumite evenimente de viata.
Encoprezisul este caracterizat de eliminarea de materii fecale voluntara sau involuntara si
in locuri nepotrivite (pe podea, in pantaloni, in diferite colturi ale camerei).
Encoprezisul poate fi o tulburare izolata sau poate fi un simptom in cadrul altei tulburari
(o tulburare emotionala sau de conduita).
Tratamentul implica existenta unei echipe multidisciplinare.

A
ADENOMUL HIPOFIZAR
Este o tumora benigna a hipofizei cu o evolutie primara prin tulburari endocrine sau o
evolutie secundara cu modificari ale selei turcesti cu comprimarea formatiunilor
anatomice.
a)Insuficienta lobului hipofizar anterior evidentiaza un process inflamator necrozant.
Clinic: casexia hipofizara ( Simmond, Sheehan ), insuficienta glandelor sexuale, tulburari
trofice;
b)Insuficienta lobului hipofizar posterior:
Adenomul cromofob mai frecvent, cu tendinta de crestere a glandei suprarenale, cu
tulburari endocrine, dereglari ale potentei si libidoului, amenoree. Tumora va modifica
seaua turceasca remarcat radiologic ( cu excavare, subtire a dorsului selar, contur dublu,
pana la erodare cu distrugerea bazei selelor ). Apare cefalee. Largirea supraselara de catre
adenom va duce la o hemianopsie bitemporala, ajungandu-se pana la amauroza. In acel
stadiu pneumoencefalografie va evidentia o ingustare a ventriculului III cu largirea
ventriculilor laterali, stadiu in care se indica operatia.
Adenomul eozinofil. Simptomele clinice pot aparea din tinerete sau la varsta medie,
ajungandu-se la o crestere anormala a bolnavului pana la gigantism, datorita hiperfunctiei
celulelor eozinofile si proliferarii somatotropinei. Apare acromegalia la fata si la
extremitati. Radiologic largirea supraselara nu este atat de evidenta ca la edemul
cromofob, procesul stagnand un timp (intraselar).
Caracteristica radiologica : apare balonizarea selara cu contur bazal dublu.
Posibilitatile de tratament: limitate ca si la adenomul cromofob.

AFAZIA
Este o alterare complexa a vorbirii suferindului cu dereglarea asociatiei dintre analizori,
in raport cu imaginile vizuale ale cuvintelor, care duce la o pierdere a intelegerii cu
persoanele din jur.
Clasificarea afaziilor dupa Dejerine : in motorii, senzoriale si mixte isi mentine
valabilitatea, izolandu-se trei sindroame, in functie de conexiunile centrilor corticali ai
vorbirii cu formatiunile subcorticale. Pierre Marie nu accepta o localizare precisa a
functiilor vorbirii, sustinand posibilitatea existentei unui limbaj interior in afazie cu o
tulburare de intelect. Dupa Goldstein, care emite teoria gestaltismului, bolnavul va suferi
o pierdere a integrarii cerebrale normale in raport cu cei din jur si in anumite situatii. Se
tinde la eliminarea vechilor conceptii asupra afaziei si inlocuirea lor cu conceptii
lexocografice si gramaticale. Nu se poate vorbi de o dominanta totala a functiilor
limbajului, intrucat localizarile acestor functii variza dupa caz.
Clasificarea afaziilor :
1.afazia motorie duce la o dereglare a limbajului articulat, bolnavul neputand pronunta
corect cuvintele, datorita artriei muschilor fonatori. Exprimarea este greoaie, disartrica,
cu cuvinte stalcite, in stadii avansate ajungandu-se la o anartrie.
2.afazia de receptie Wenicke. Bolnavii vorbesc mult, dar prost, vorbirea este alterata,
spontana si repetata, la fel cititul si scrisul. Aceasta forma tipica a afaziei se manifesta
prin surditate si cecitate verbala.
In surditatea verbala bolnavul nu intelege si nu poate executa corect ordinele, vorbeste
prost, cu parafazie, jargonafazie, pronuntand noi cuvinte inexistente, vorbirea repetata
este defectuasa, cu greseli sintactice si intoxicatie de cuvinte. Bolnavul este agrafic,
neintelegand scrisul, nu poate citi, fiind alexic, cu perturbari care constituie cecitatea
verbala. Va exista dereglarea psihointelectuala, cu pierderea memoriei cunostintelor
anterioare ; poliglotii raman numai numai cu posibilitatea de exprimare in limba materna.
Frecvent, afazia apare insotita de hemiplegie dreapta.
3.in marea afazie Broca- afazia totala bolnavii au limbajul articulate pierdut, sunt
aproape muti, dat fiind existenta unei afazii motorii cu anartrie si a afaziei de receptie.
4.in afazia amnestica bolnavul nu poate denumi obiectele si uita cuvintele, supleand acest
defect prin perifraze sau unele gesture.
AGNOZIA
Agnozia reprezinta o tulburare a recunoasterii senzoriale a unui obiect. Se deosebesc:
1.agnozii tactile( astereognozii) in leziuni ale cortexului cerebral
2.agnozii auditive, globale, muzicale si ale zgomotelor
3.agnozii vizuale si vizuospatiale pentru obiecte, imagini, cu dereglarea memoriei
topografice. Tulburarile grafice pot fi intalnite izolat in cadrul afaziei- apraxiei in leziuni
difuze cerebrale, vasculare sau tumorale.
ALZHEIMER
Afectiune mai rara, care apare dupa 50 mde ani pe un fond vascular, cu debut psihic si cu
un tablou clinic de patologie senila. Boala a incitat in ultimele decenii studii complexe
pentru elucidarea fondului etiopatogenic controversat din cadrul patologiei neurologice a
senescentei.
Etichetata ca o dementa presenila, boala se caracterizeaza prin atrofie difuza a creierului

intalnita mai ales la boala Pick, debutand cu manifestari psihice pseudoneurasteniforme si

cu o degradare ulterioara psihointelectuala destul de rapida. Bolnavii vor prezenta
tulburari de memorie, bradikinezie de orientare temporospatiala, dificultate in operatiile
mintale si manifeste tulburari ale personalitatii. Apar tulburari comportamentale, acte
antisociale si confabulatii in formele frontale. Va exista totodata o instabilitate motorie.
Recent in tratamentul acestei efectiuni se indica Tetrahydroaminoacridinele THA- sau
tacrinele, cunoscute in Franta sub numele de Cognex, care par sa franeze evolutia bolii.
In formele grave apare evident un sindrom afazoapraxoagnozic, triada caracteristica bolii,
insotita si de crize comitiale, ducand la un tablou clinic pseudodemential si la moarte.
Anatomopatologic, boala Alzheimer are trei tipuri caracteristici de leziuni corticale :
degenerescente neurofibrilare
placile senile
angiopatia mieloida, regrupand entitati variate clinice si etiopatogenice.
De asemenea, exista trei grupe histopatologice diferite :
1.boala Alzheimer( AD Alzheimer disease) SD- dementa senila
2.Grupa MID dementa prin multiinfarct
3.AD/ MID
Aceasta boala este considerata o afectiune neoronala cu o atrofie corticala difuza.
APRAXIA
Alterarea automata a executarii actelor uzuale ale bolnavului, legate de gestualitate, fara
existenta unei ataxii motorii sau miscari involuntare.
Distingem:
1.apraxia ideatorie cu imposibilitatea de finalizare a actului( motor) dorit. Atunci cand
aprinde un chibrit, bolnavul uita de utilizarea ce trebuie data chibritului; aceasta apraxie
bilaterala de utilizare se va deosebi greu de apraxia ideomotorie
2.apraxia ideomotorie care este unilaterala si implica alterare in evolutia miscarii la
utilizarea obiectului, cel suferind nestiind sa-l foloseasca corect si ce miscari sa faca
pentru aceasta( proba aprinderea unui chibrit)
In cadrul apraxiilor ideomotorii se observa:
apraxii de evocare cu uitarea gestului necesar miscarii
apraxii de executie forme rare cu o intoxicatie gestuala
apraxii frontale ale succesiunii actelor, deosebite de cele parietale
forme mixte- de evocare si executie
Mai rar se intalnesc si apraxii specializate ca : apraxia bucolinguala, apraxia faciala ,
apraxia cantatului la pian, apraxia melokinetica, la un singur membru sau la extremitatea
cefalica.
Emisfera stanga sediul limbajului la dreptaci si al gestualitatii- este considerata un
centru coordonator predominant. Astfel, girusul supramarginal din lobul parietal stang
este considerat centrul apraxiei ideatorii si ideokinetice.

ARNOLD- CHIARI
Malformatia Arnold Chiari tipul II. Este o malformatie congenitala a bulbului,
cerebelului si maduvei cervicale dispusa anormal, bulbul aflandu-se in canalul rahidian.
Aceasta suferinta foarte rara, clinic, se manifesta la adolescenti sau tineri prin : paralizii
ale ultimelor perechi de nervi cranieni, semne cerebeloase, o hemiplegie spinala sau
cvadriplegie.

AUTISMUL
Unul din simptomele cardinale ale schizofreniei, terme
enuntat de Bleuier. Bolnavul pierde contactul cu realitatea
printr-o instrainare de lumea inconjuratoare cu lipsa de
armonie a afectivitatii. B
BABINSKI (SEMNUL BABINSKI)
Reflex cutanat plantar care apare in caz de leziune piramidala de leziune piramidala de
origine medulara (in mielite, tumori, scleroze multiple) sau suferinte cerebrale corticale
(accidente vasculare, tumori, neuroinfectii, traumatisme cerebrale). La bolnav, in caz de
afectiune neurologica care lezeaza fasciculul piramidal, la excitarea marginii externe a
plantei, se va produce o extensie a halucelui, ducand la flezxia degetului mare normal.
Uneori, semnul Babinski pozitiv va fi insotit de rasfirarea celorlate degete in evantai,
ceea ce constituie semnul Dupre.
BOALA BIEMOND ( EREDO- ATAXIA CORDOANELOR POSTRIOARE)
Afectiune distincta din grupa ataxiilor ereditare cu degenerarea cordoanelor posterioare
decelata de A. Biemond in 1951.
Factorul familial deceleaza diagnosticul intrucat aceasta afectiune se poate confunda cu o
scleroza combinata cu o mieloza funiculara.
BOALA BALO
Afectiune rara, denumita encefalita demielinizanta concentrica. Bolnavul prezinta :
cefalee, vertije, hemipareza sau hemiplegie si staza papilara.
BOALA BOLLER- SEGARRA (DEGENERESCENTA SPINOPONTINA)
Boala descrisa in 1961. are un caracter ereditar cu transmisie autosomala dominanta si
aparitie la varsta adulta.
In precizarea diagnosticului formelor de ataxie ereditara se utilizeaza eficient tomografia
computerizata, fapt efectuat la unii bolnavi cu ataxie ereditara de N V. Veresceaghin in
1980.
Ataxia si hipotonia cerebeloasa cu timpul imobilizeaza bolnavul la pat, ortostatiunea si
mersul devenind imposibile.
BOALA DAWSON (ENCEFALITA SUBACUTA CU INCLUZII)
Afectiune grava, subacuta a copiilor, cu debut insidios si evolutie lenta.
Clinic : tulburari de vorbire, mioclonii, crize tonice si hiperkinetice, stupor. Boala cu
durata de 2- 6 luni in perioada terminala duce la cvadriplegie, rigiditate decerebrala si
tulburari psihice de aspect demential.

BOALA FAHR
Afectiune foarte rara cu caracter familial, caracterizata clinic prin ataxie cerebeloasa.
Aceste afectiuni ii sunt caracteristice modificarile radiografice care evidentiaza calcificari
ale ganglionilor bazali. Aceasta denumire eponomica de boala Fahr tinde sa fie
abandonata, neexistand o certa corespondenta a simptomatologiei cu localizarea
calcificarilor.
BOALA HALLERVORDEN- SPATZ
Boala Hallervorden- Spatz din a doua copilarie, supranumita si degenerescenta
pigmentara a globului palid, este o suferinta foarte rara, adesea cu pregnanta familiala si
uneori spontana.
Debutul dupa 8- 10 ani cu hipertonie progresiva la membrele inferioare, evoluand
asecndent la membrele superioare si la muschii endobucali, cu disfagie si disartrie, creand
un tablou partial asemanator unui sindrom pseudobulbar. Uneori miscari coreiforme,
atetoide sau de torsiune si semnul Babinski pozitiv. Deficit intelectual.
Evolutie progresiva cu prognostic grav si exitus dupa 5- 15 ani de la aparitia primelor
simptome.
Diagnosticul este dificil de precizat in timpul vietii. La examenul fundului de ochi se
constata depuneri pigmenatre oculare prin acumulare de produsi pigmentari metabolici.
BOALA HARTNUP ( BOALA H.)
Afectiune descrisa in 1956 de D Baron si reprezinta un sindrom cu caracter ereditar cu
transmisie autosomal- recesiva a ataxiei cerebeloase, cu eruptie fotosensibila a pielii,
tulburari psihice, aminoacidemie renala si dereglari biochimice in urina si fecale.
Boala a varstei tinere si a copilului cu dereglarea nutritiei si cresterii, fiind favorizata de
unele infectii sau de expunerea prelungita la soare. Mers greoi, atxic, tulburari de
coordonare, tremor intentional, diplopie, nistagmus, stari de agitatie, delir cutanat o
dermatita eczemoasa fotosensibila.
Boala este datorata absorbtiei si transportului insuficient al aminoacizilor, iar tulburarile
neurologice ar fi produse prin transformarile metabolice ale triptofanului in serotonina
insuficient produsa, ducand si la tulburari psihice.
Tratamentul include nicotinamida 40- 20 mg/ zi cu regim proteinic bogat.
BOALA HURLER (GARGOILISMUL)
Afectiune genetica cu transmisie recesiva autosomala si recesiv legata de sex, asociata cu
o distrofie care se amplifica o data cu cresterea.
Tabloul clinic se evidentiaza dupa o prima dezvoltare, aparent normala in primii 3 ani,
prin : cap mare cu fruntea bombata, cu craniu in carena. Trasaturi aspre, cu nas in sea,
ingrosarea unghiilor, buzelor si limbii si departarea dintilor. Gat scurt, torace evazat,
cifoza lombara, abdomen proeminent cu hernia inghinale si ombilicatie. Maini groase in
trident cu degete scurte in grifa. Cresterea bolnavului este lenta cu nanism dizarmonic.
Radiografic: craniu voluminous
Organic: surditate progresiva, tulburari psihointelectuale cu tendinta spre dementa
Afectiune foarte grava cu evolutie spre exitus in 10-12 ani.

BOALA KURU
Semnifica o tremuratura, este o suferinta rara, o encefalopatie spongioforma identificata
de Zigas si D. C. Gajduseck in 1973 in Noua Guinee. Se observa mai frecvent la femei,
avand o incupabatie lunga cu durata de ani.
BOALA LINDAU (HEMANGIOBLASTOMUL CEREBELOS)
Este din grupa hemangioblastomelor, mai frecvente la adult. Tumora chistica, frecvent
intalnita in cadrul tumorilor fosei posterioare, cu evolutie rapida si cu etape de aparenta
remisiune.
Tabloul clinic. Simptomatologia mult timp silentioasa, este caracteristica unei tumori de
fosa cerebrala posterioara, cu evolutie rapida. Bolnavul prezinta cefalee cu varsaturi,
fenomene vestibulare, tulburari de echilibru si mers, leziuni de nervi cranieni in tumorile
de ventricul IV.
Graviditatea poate fi un factor agravant.
Examenul fundului de ochi in boala Lindau este caracteristic, evidentiind un vas care
pleaca de la pupila spre tumora angiomatoasa retiniana. Aceasta modificare oculara poate
aparea inaintea simptomelor cerebeloase.
BOALA PICK
Boala foarte rara, lent evolutiva, aparand adesea dupa 55 de ani, cu un fond de
ateroscleroza cerebrala mai putin evident ca in boala Alzheimer, cu un proces
degenerativ, cerebral sistemic, circumscris.
Clinic. Tulburari psihointelectuale. Alterarea personalitatii, deficit de memorie, tulburari
afective, comportamentale, pierderea initiativei, alterarea limbajului ecolalic, cu evolutie
spre dementa. Uneori debut cu aspect discordant.
Neurologic : sporadic simptome de aspect pseudoparkinsonian, cu contractura si
amfiotrofii. Unii autori considera aceasta afectiune apropiata genetic altor atrofii
sistemice ( coreea Huntington, boala Jakob- Creutzfeldt, scleroza laterala amiotrofica
H. A. F. Schulze, K. Seidel, 1990)
BOALA SCUFUNDATORILOR (BOALA DE CHESON)
Boala a scafandrilor care lucreaza cu aparate speciale sub presiune de aer comprimat la
multe atmosfere. Produce accidente vasculare embolice in caz de decompresiune rapida,
bulele de azot din sange degajandu-se in mare cantitate. Acestea, neputandu-se elimina
prin plamani, se tranforma in bule gazoase embolice, blocand drenarea sangelui in
arteriole si capilare, ducand la alterari neurologice in nevrax si, mai ales, in maduva.
BOALA TAY- SACHS
Afectiune rara care apare, mai ales, la copiii mici.
Clinic se caracterizeaza prin : paraplegie, amauroza, modificari ale fundului de ochi
(aparitia unei pete retiniene cu aspect de cianoza, imagine caracteristica acestei boli).
Evolutie grava, ireversibila, cu exitus in 2- 4 ani.
BOALA WERDNIG- HOFFMANN
Atrofie spinala musculara progresiva, afectiune familiala autosomal- recesiva grava a
acopiilor intre 1- 4 ani, nascuti normali, cu evolutie rapida ce duce la moarte.

Atrofiile, initial mascate de grasime, apar evidente la muschii spatelui, santurile

vertebrale si la membrele inferioare, la muschii abdominali si intercostali. In timpul
respiratiei abdomanul se umfla, diafragma ramanand indemna. Mersul devine greoi, cu
caderi si imposibilitate de ridicare si de mentinere in ortostatism.
Evolutia bolii este frecvent ascendenta, grava, cu prinderea muschilor cefei, copilul
neputand tine capul drept. O data cu prinderea centrilor bulbari si aparitia tulburarilor
respiratorii accentuate, moartea devine inevitabila in medie dupa 1- 2 ani.
Anatomic : se observa leziuni ale celuleor motorii din coarnele anterioare ale maduvei
spinarii, rar si afectarea nucleilor motori ai nervilor cranieni.
BOALA WILSON (DEGENERESCENTA HEPATOLENTICULARA)
Boala familiala descrisa de Wilson in 1944 ca o degenerare lenticulara progresiva,
asociata cu ciroza ficatului, afectuine metabolica cu determinism genetic. N. V.
Konovalov (1958) considera ca pot exista si cazuri neerediatr- familiale.
Tabloul clinic. Simptomele debuteaza din tinerete, adesea precedate de tulburari
astenonevrotice si leziune hepatica, avand o evolutie lenta cu tremuraturi si modificari
tonigene. Tremorul intentional se accentueaza in pozitii fixe cu mana intinsa sau cu
degetul la nas. Relevatoarele bolii sunt grimasele fetei, accentuate la emotii, luand un
caracter dizgratios. Tardiv apar : tulburari de afectivitate, fonatie, deglutitie, cu
exacerbarea tulburarilor psihointelectuale.
BROWN- SEQUARD (SINDROMUL BROWN- SEQUARD)
Sindrom de hemisectiune medulara de cauza compresiva, vasculara sau traumatica,
manifestat clinic printr-un tablou characteristic. De partea opusa sub leziune bolnavul
prezinta tulburari de sensibilitate de tip paraplegic, datorita sectionarii fasciculului
spinotalamic.
BRUXISMELE
Automatismele masticatorii nocturne la bolnavi cu scrasniri de dinti in timpul noptii sunt
apreciate ca o manifestare patologica din cadrul comitialitatii, existand la acesti bolnavi
modificari ale examenului EEG.
Bruxismele ar reflecta iradierea activitatii puntii catre nucleul trigemenului.

1676 afiri

CEFALEEA
Exprima o durerez, adesea spontana, a zonei cefalice a pacientului, denumita durere de
cap, suferinta care nu trebuie confundata cu : migrena, cefaleea nevrotica si altele.
Cauzele aparitiei sunt diverse. Dupa topografie, etiologie si frecventa cefaleea poate fi
sistematizata in :
1.Cefalee de origine intracraniana :
Cefaleea vasculocerebrala a bolnavilor hipertensivi, cu edem papilar, greturi, varsaturi.
Cefaleea din procesele intracraniene expansive si abcesele cerebrale este puternica,
trenanta si insotita de varsaturi explozive fara efort cu edem sau staza papilara si

nereactionand la tratament.
Cefaleea prin iritatie meningee apare brusc in meningite. Este continua si insotita de
semne de iritatie meningee ca : redoarea cefei, semnul Kernig, fotofobie, febra,
iritabilitate.
2.Cefaleea extracraniana:
In unele afectiuni ale oaselor craniene
Durerea referita - unele leziuni viscerale pot da o cefalee si o hiperalgezie a scalpului si
fetei. Uneori erorile de refractie vizuala, strabismul, glaucomul pot produce cefalee. La
fel cefaleea se intalneste in sinuzitele obstructive, leziuni ale urechii medii, suferinte
dentare, spondilozice, sindroame miofasciale cervicale, faringiene, afectiuni intratoracice
si intraabdominale.
Cefaleea dupa tuse are un caracter de arsura de scurta durata, este intermitenta, aparand
si disaparand spontan. Uneori ea poate fi ecoul unei tumori cerebrale.
Cefaleea psihogenica, relatata clar de bolnav, se traduce printr-o presiune cefalica,
predominant in vertex, pe fond nevrotico- anxios, este persistenta si insotita de o
hiperestezie a scalpului, necedand la analgezice.
Medicatia este in functie de cauza declansatoare a cefaleei, cu exceptia tratamentului
analgezic obisnuit (antinevralgice, piramidon, aspirina). In hipertensiunea intracraniana
se vor evita substantele care ar deprima functia respiratorie.
CEREBELLAR (CRIZELE CEREBELOASE)
Descrise de H. Jackson, apar brusc, capul bolnavului cade pe spate, extensia membrelor,
rotirea ochilor in sus, bradicardie si respiratie zgomotoasa.
778 afiriEDEMUL CEREBRAL
Apare ca o reactie secundara nespecifica data de cauze multiple: inflamatorii, toxice,
vasculare. Edemul cerebral trebuie deosebit de falsul edem cu crestere parenchimatoasa
de volum, prin turgescenta hemodinamica, vasodilatatie cerebrala si distensie ventriculara
dupa puseuri hypertensive sau presiune venoasa crescuta.
Clinic: bolnavii cu edem cerebral prezinta o stare comatoasa tranzitorie, cu convulsii,
cefalee, edem cerebral, hemipareze, fenomene care pot retroceda in cateva zile dupa
tratamentul corespunzator.
EPILEPSIA
Afectiune grava car epoate aparea in copilarie. Se caracterizeaza prin accese convulsive
declansate brusc in crize paroxistice, cu durata limitata si tendinta de repetare. Se
deosebesc : epilepsii ideopatice, esentiale si epilepsie simptomatica. Dupa tabloul clinic
se disting : epilepsii generalizate, partiale si focale 9localizate), cu echivalente si absente.
Cauzele epilepsiei. Epilepsia ideopatica sau esentiala incrimineaza ereditatea, alcoolismul
parintilor, luesul, afectiuni sau infectii intrauterine ale mamei, intoxicatii cu CO2.
Cauzele epilepsiei simptomatice : tumorile si traumatismele cu epilepsii precoce sau
tardive dupa cateva luni, unele encefalite, meningita tbc, meningoencefalita specifica,
epilepsia vasculara, aparand crize comitiale la bolnavi cu infarcte cerebrale, la oameni in
varsta, boala Pick sau Alzheimer si facomatoza.
Epilepsia tardiva (Late epilepsy) apare dupa 30 de ani cu un factor vascular evident.
Tabloul clinic. Marea criza comitiala este precedata de o aura senzoriala (parestezii,

senzatie de soc electric, viziuni colorate, flacari, macro- si micropsie). Dupa o aura
auditiva sau psihica su stari de vis , senzatii gustative, dispnee, jena epigastrica, la
cateva secunde sau minute apare fulgerator marea criza cu faza tonico-coclonica cu
contractia musculaturii si cianoza fetei, cadere, adesea traumatizare.
In faza tonica capul in retroflexiune, rotat cu membrele superioare flectate, iar cele
inferioare in extensie. Globii oculari, deviate in susu si in afara, pupile midriatice, cu
rflex cornean abolit, sunt semen de certa valoare a unei veritabile crize comitiale.
Urmeaza faza clonica, impresionanta, cu convulsii ale membrelor, contractii bruste
musculare, generalizate, flexia si extensia membrelor. Bolnavii isi miscalimba lateral,
care sngereaza saliva spumegand, prelungindu-se din gura. Relaxarea sfincteriana adesea
mixta. In acest stadiu al crizei gasim semnul Babinski, acer confirma comitialitatea. La 12 minute va urma relaxarea musculara care incheie marele acces epileptic.
Starea de rau epileptic. Aceasta se manifesta prin crize frecvente succedate la scurte
intervale, uneori aparand pana la 10- 200 de accese apileptice in o singura zi. In aceste
situatii grave cu crize subintrante se va aplica un tratament intensiv anticonvulsivant,
ajungandu-se la interventie neurochirurgicala cu decompensare, dat fiind pericolul de
edem cerebral care pune in primejdie viata bolnavului.
Epilepsia minora cu crize de petit mal fara convulsii, bolnavul este omnubilat, cu
privirea fixa, intrerupandu-si activitatea scurta vreme ; uneori isi mascheaza criza,
sprijinindu-se spre a nu cadea, crizele pot lua un aspect akinectic, mioclonic sau psihic cu
scurte absente
Clasificarea internationala a epilepsiilor si a sindroamelor epileptice
I.Epilepsii si sindroame localizate (focale, locale, partiale)
ideopatice :
- epilepsie infantila benigna cu varfuri centrotemporale
- epilepsie infantila cu aproxisme occipitale
simptomatice : includ sindroame de o mare variabilitate individuala
II.Epilepsii si sindroame generalizate
Ideopatice :
- convulsii benigne (familiale) neonatale
- epilepsie benigna mioclonica a copilariei
- absente epileptice ale copilariei (picnolepsie, petit mal)
- absente epileptice juvenile si epilesie mioclonica juvenila( petit mal)
- epilepsie cu crize de grand mal
Ideopatice si (sau) simptomatice (dupa varsta si aparitie):
-sindrom Wesr ( spasm infantil)
-sindrom Lenox- Gastaut
-epilepsie cu crize mioclonice
Simptomatice
-de etiologie nespecifica
-encefalopatie mioclonica timpurie
-sindroame specifice : crize epileptice dupa unele boli

III.Epilepsii si sindroame nedeterminate

Cu crize generalizate si focale :
-crize neonatale
-epilepsie mioclonica grava a copilariei
-epilepsie la EEg cu varfuri si unde continue in timpul somnului
-afazie epileptica dobandita.
Sindrom Landau- Kleffner
IV.Sindroame speciale
-crize ocazionale (Gelegen- heitsanfalle)
-convulsii febrile, crize declansate de alcool, droguri, hormoni, stresuri
-stari epileptice izolate aparanet neprovocate
-epilepsia cronica progresiva partiala continua a copilariei

H
HEMIPLEGIA
Paralizie a unei jumatati de corp, survenita adesea dupa un accident vasculo- cerebral si
mai putin frecvent dupa un process tumoral, encefalitic sau traumatic. Hemiplegiile mari,
globale, si ireversibile dau cu timpul amiotrofii corticale.
Bolnavii prezinta : de partea hemiplegica reflexe osteotendinoase vii, uneori difuzate,
polikinetice, proportional cu intensitatea sindromului piramidal, cu semnul Babinski
pozitiv, refelxe cutanate abdominale slabe sau abolite, cluns al piciorului, rotulei sau
mainii, in stadiile cronicizate grave cu accentuata hipertonie piramidala (in lama de
briceag).
Hemiplegia corticala etse mai mult segmentara, predominat la membre, cea capsulara
este totala si ireversibila, datorita lezarii in totalitate a fasciculului piramidal in capsula
interna, fiind insotita si de tulburari talamice.

I
INFARCTUL (RAMOLISMENTUL) CEREBELOS
Cazurile de ramolisment (infarct) cerebelos sunt foarte arre raportate la ictusurile
cerebrale si mai rare, ca hemoragia de cerebel. Leziunile pure prin infarct cerebelos sunt
foarte rare, fiind dificila identificarea unui sindrom cerebelos unilateral de un infarct
datorita afectarii altor organe, simptomatologia infarctului cerebelos fiind dictata de
obtruarea arterelor care deservesc atat cerebelului, cat si trunchiului cerebral.
Tabloul clinic. In infarctul cerebelos care ridica probleme de diagnostic se remarca trei
forme (Cezar Ionel, Inimioara Cojocaru, 19890 :
1.o forma benigna dominata de un sindrom vestibular cu vertij, nistagmus, tulburari de
echilibru si un sindrom cerebelos cu evolutie favorabila.
2.infarct pseudotumoral edematos, cu tulburari de echilibru, vertije si evolutie
defavorabila
3.in marele infarct cerebelos debutul este acut, grav, insotiti de un sindrom meningial si
simptome de trunchi cerebral, tulburari respiratorii, bronhopneumonii, coma.

INSUFICIENTA CIRCULATORIE CEREBRALA

Concept mai nou al hemodinamiei cerebrale (Denny- Brown,
1951 ; C. H. Millikan, F. Haines, 1953). Este frecvent intalnita
in patologia vasculocerebrala. Tulburarile de hemodinamica
cerebrala cu o deficienta a debutului sangvin si a masei de
oxigen care nu pot satisface nevoile fiziologice ale
creierului, vor duce la o ischemie cerebrala, cu un decalaj
intre presiunea sangvina si rezistenta vasculara a creierului.
In insuficienta circulatorie carotidiana si vertebrobazilara se
constata simptome generale ca : cefalee, astenie, ameteli
pasagere si interminente si semne de focar (pareze).
Varietatea fenomenelor depinde de varsta biologica a
creierului cu starea vaselor si de posibilitatea de asigurare a
supleantei circulatorii.
Ictusul din insuficienta circulatorie carotidiana, mai frecvent
ca cel din insuficienta vetebrobazilara, se manifesta clinic
prin : un sindrom optico- piramidal cu ambliopii, pareze. In
insuficienta vertebrobazilara clinica pe prim plan va fi
sindromul vestibular, leziuni de nervi oculomotori, pareze
tranzitorii si pseudobulbarism. Mai rar, tulburari de
constinta cu drop atacks cu echivalente, stari confuze si
unele manifestrai paroxistice sincopale. K
KJELLIN- BERNARD- SCHOLZ
Sindromul Kjellin- Bernard- Scolz este o suferinta neurologica rar intalnita, descrisa in
1956, care consta clinic din paraplegie spastica familiala cu marcat deficit locomotor si
cu degeneratia centrala a retinei.

KOJEVNIKOV (EPILEPSIA PARTIALA MIOCLONICA CONTINUA)

Se caracterizeaza prin crize rare de epilepsie, cu mioclonii
de lunga durata si localizare la un segment de corp, adesea
un segment periferic, la mana sau degete, ca si epilepsia
abdominala cu dureri paroxistice, predominant nocturne. M
MENINGITELE
Infectiile meningelui pot fi produse de bacterii cu lezarea sistemului nervos central si
manifestari cerebrale.
Clinic : meningitele bacteriene se manifesta prin : un sindrom meningial, confuzie,
agitatie psihomotorie, somnolenta si coma, uneori si leziuni de nervi cranieni ca in
meningita tbc. Cu atingerea bazei creierului. Ca sechele ale meningitelor, intalnim
encefalopatia infantila, tulburari intelectuale, sindroame hipofizare si hidroecefalie
interna.

MENINGITA LUETICA
Este cea mai importanta meningita spirochetica dupa spirochetoza ictero- hemoragica si
cea din febra recurenta.
Clinic : febra, cefalee, modificari LCR cu hiperalbuminoza, usoara hipercitoza si reactiile
pentru sifilis in LCR si sange- positive.
MENINGITA MENINGOCOCICA
Meningita cerebrospinala, cu o ridicata mortalitate la copii, se instaleaza prin patrunderea
meningococului in organism prin rinofaringe, infectia propagandu-se prin tuse, stranut,
picaturi, indirect prin hrana si pe cale hematogena, ajungand in LCR. Incubatia- in medie
7 zile- s emanifesta prin astenie, cefalee, febra si reactie meningiala cu greturi, varsaturi.
In perioada de stare : febra, peste 39, violenta, rahialgii, agitatie, redoarea cefei,
hiperestezie cutanata, contractura musculara cu atitudini atipice ca cocos de pusca sau
opistotonus, semnul Kernig, Brudzinki. Inconstant pasagere deficite motorii si atingeri de
nervi oculomotorii.
Scaderea constanta a febrei este un indiciu de remisiune a bolii.
MENINGITA PALUSTRA
Este o meningita infectioasa, foarte rar intalnita, clinic cu stare generala grava, cu
convulsii si coma urmata de exitus.
MENINGITA SEROASA CU LICHID CLAR
Meningitele seroase cu lichid clar sunt produse de agenti chimici, infectiosi sau fizici.
Se cunosc :
1.meningitele infectioase prin virusuri, meningita poliometilica si meningitele secundare
dupa gripa, herpes, zona zoster si febre eruptive
2.meningite prin spirocheta : febra recurenta, lues, leptospiroze
3.meningite bacterine : tbc, tifoida, bruceloza, meningococ, prin protozoare (malarie,
cisticeroza) si foarte rar prin ciuperci.
Unii factori chimici, toxici, medicamentosi ca : alcoolul, arsenicul, bismutul, fosforul,
sulfone ; factori endogeni- diabetul, uremia sau alergici dupa seroterapie pot declansa
meningite.
MENINGITA TBC
Cea mai frecventa meningita bacteriana, aparuta la copii si tineri la scurt interval dupa
contactul infectant, este meningita tbc. Invazia prin o perioada febrila cu cefalee, eritem
nodos si varsaturi. In perioada de stare : apar, pe langa sindromul meningeal, semne de
meningita cerebrospianala si leziuni ale nervilor oculomotori. Daca bolnavul nu va fi
tratat dupa o stare de agitatie, vor surveni somnolenta cu paralizii, fenomene bulbare,
coma si moarte.
MENINGITA TIFICA
Boala evolueaza clinic cu un sindrom meningeal, cu germeni depistabili pe culturi in
LCR.

MIATONIA CONGENITALA OPPENHEIM

Boala fara caracter familial ereditar, miatonia congenitala Oppenheim duce la atonie
musculara de la nastere, cu loxitate ligamento- articulara, cu o excitabilitate foarte
scazuta. Mersul copilului este imposibil, acesta devenind infirm.
MILLARD- GUBLER
Se intalneste adesea in accidentele vasculocerebrale cu afectarea protuberantei, creand un
sindrom altern.
MIOPATIA
Boala a fost descrisa de Erb in 1980 ca distrofie musculara progresiva , suferinta
primitiva a muschilor, numita de Charcot miopatie primitiva si considerata ca o
afectiune deosebita de amiotrofie spinala secundara.
Gh. Marinescu deosebeste urmatoarele forme clinice frecvent intalnite :
1.miopatia pseudohipertrofica Duchenne a copiilor cu prinderea muschilor membrelor, cu
hipertrofie, forta musculara slaba. Mers leganat ca de rata . Ridicarea in picioarecaracteristica bolii se face cu efort si sprijin in maini, accentuand lordoza, cu imagine
de catarare pe propriul corp. Mersul este dficil (mai des urcatul si coboratul scarilor),
lordoza se accentueaza. Talie subtire si abdomen bombat anterior, cu atrofii ale pelvisului
si regiunii sacrolombare.
2.miopatia facioscapulohumerala Landouzy- Dejerine. Este prinsa fata, cu buza
superioara mare ca de tapir si ras transversal. Fluieratul imposibil. Atrofia
orbicularului pleoapelor, cu ochii deschisi, lagoftalmie. Amitrofii ale regiunii
scapulohumerale.
3.forma scapulohumerala juvenila Erb a copilariei afecteaza musculature
scapulohumerala, bicepsul si lungul supinator.
4.miopatia caxofemurala Layden- Moebius are o evolutie mai rapida, cu atrofii care
cuprind centura pelviana si cea sacrolombara.
5.miopatia pubertatii toraco- abdominala Zimmerlin prinde muschii peritoracici si ai
bratelor. Davidenkov descrie si forme localizate strict abdominal sau la muschii oculari.
Forme atipice : miopatia tardiva Nevin, amiotrafii familiale, distrofii musculare
progresive tardive, forme mixte miopatico- neurogene., sindrom miopatic cu semne de
corn anterior.
MIOTONIA ATROFICA STEINERT
Boala descrisa ca o distrofie miotonica ereditar- familiala, cu transmisie dominanta
autosomica (Radu Horia, 1978), face trecerea intre miopatii si miotonii.
Simptomatologia de baza o constituie atrofiile musculare la gambe, maini, fata cu
dificultate locomotorie, mers stepat si caracteristica de decontractie lenta la limba,
muschii maseteri si maini. Atunci cand cerem bolnavului sa desfaca mana stransa,
desfacerea ei se va face greu, existand acea decontractie foarte lenta. Tulburari troficoglandulare : calvitie, deficit ponderal, atrofie testiculara, cataracta, , uneori edentatie si
usoare tulburari psihice.
MIOTONIA CONGENITALA HIPERTROFICA THOMSEN
Este o suferinnta cu caracter congenital, eredofamilial si incurabila, intalnita la varste

tinere.
Tabloul clinic. Bolnavii au muschii corpului si ai membrelor hipertrofiati, de aspect
atletic, insa cu o forta musculara slaba sub posibilitatile volumului muschilor. Se remarca
o lentoare a contarctiei musculare cu decontractie lenta. Miscarile bolnavului, in special,
la pornire se efectueaza mai greu.
MUTISMUL AKINETIC
Manifestare stuporoasa, descrisa de H. Cairns in 1952, observata in hemoragia
mezencefalica mai ales, in unele traumatisme cerebrale, corticale sau leziuni anoxice .
bolnavul somnolent, stuporos, cu un facies inexpresiv, pare vigil, deschide ochii fara sa
fixeze, neputand sa se exprime. Prezinta o relaxare musculara, cu miscari rudimentare
incetinite de aparare la stimuli si automatisme masticatorii.

890 afiri

N
NEUROPATIILE COLAGENICE
Bolile de colagen, care pot produce neuropatii, sunt afectiuni cu un proces inflamator
cronic, partial diseminat, cu afectarea sistemului nervos periferic.
NIEMANN- PICK (BOALA NIEMANN- PICK)
Suferinta rara, individualizata in 1927 de catre Pick si descrisa clinic in 1958 de A. C.
Crocker si S. Faber. Boala Niemann- Pick tip A, aparuta din mica copilarie, produce un
deficit locomotor, tulburari de intelect si o hepatosplenomegalie. Boala Niemann- Pick tip
B, nu este evidentiata decat prin unele modificari viscerale si biologice.Forma NiemannPick tip C cuprinde fenomene neurologice evidente: oftalmoplegie supranucleara cu
alterarea miscarilor de verticalitate si convergenta a globilor oculari, semn cardinal dupa
unii in precizarea diagnosticului.
Boala apare in copilarie, cu evolutie lenta si adesea cu sfarsit letal.

P
PAPILITA
Inflamatie a nervului optic in care tulburarile vizuale precoce, accentuate se instaleaza
rapid, evidentiind la examenul fundului de ochi o papila congestionata, rosie, adesea
unilaterala, spre deosebire de staza papilara care apare bilateral de la inceput.
Cauzele papilitei : leuconecraxita, encefalita din unele boli infectioase, meningita tbc,
unele infectii focale sinusale, orbitare, oculare, ocluzia arterei temporale, intoxicatia cu
alcool metilic, cu chinina sau penicilamina, precum si arahnoidita optochiasmatica.
PARAPLEGIA
Impotenta functionala a membrelor inferioare prin lezarea bilaterala a acii motorii
medulare dupa o leziune de neuron motor central sau periferic.
Paraplegia flasca centrala, produsa brusc in leziuni dorsale, este insotita de o suferinta a
muschilor pelvini, cu hipotonie, flasciditate si picioare balante.

Paraplegiile flasce pot fi date de : traumatisme vertebro- medulare, hematomielie, abcese

reci, boala Pott, poliradiculonevrite, polineuropatii toxice, boala Heine- Medin si prin
diskaliemie.
In paraplegia spastica, va exista o contracture piramidala a membrelor paralizate, cu
hiperrefletivitate osteotendinoasa, Babinski bilateral, clonus, reflexe de aparare,
automatisme medulare si tulburari sfincteriene. Mersul este foarte greoi, spatic, cu
abductia coapselor, cu picioarele tarate in varus ecvin, cu mers uneori digitigrad ,
topaitor, cu picioarele proiectate inainte si sprijinite in carje. In stadii grave cu mare
contractura si retractii tendinoase, bolnavul este imobilizat la pat. Apar tulburari
trofice.Vindecarea este rara, numai in leziunile edematoase reversibile, atunci cand nu
este sectionata maduva.
In stadiul de paraplegie flasco- spasmodica apar reflexele de automatism medular, tripla
retractie si extensia controlaterala a membrelor inferioare
In paralizia porfirica paralizia se instaleaza rapid, cu fenomene abdominale si uroporfirie.
Boala Gamstorp paralizia prin hiperkaliemie, apare prin deficit de eliminare a potasiului
prin urina.
Paraplegia spastica se observa in: leuconevraxite, compresiuni medulare, scleroza laterala
amiotrofica, traumatisme si raniri medulare sau lae rahisului la batrani, in mielita luetica
Erb cu o evolutie lenta in paraplegia spasmodica Strumpell- Lorrain si in encefalopatia
infantila. Prognosticul acestei paraplegii adesea este mai bun ca al paraplegiei flasce din
mielite.
PARAPLEGIA SPASTICA FAMILIALA STRUMPELL- LORRAIN
Boala degenerative, familiala, cu lezarea fasciculului piramidal, cu evolutie lenta de ani,
fara a pune bolnavul in pericol. Debutul in copilarie indica o encefalopatie infantila.
PARAPLEGIA SPASTICA SPINALA ERB
Boala produsa de sifilis, are o evolutie lent progresiva de ani cu instalarea unei
parapareze spastice si greutate locomotorie. Bolnavii acuza crampe, parestezii, constictii
toracice, tulburari sfincteriene si genitale.
PARKINSON
Boala Parkinson, mai frecventa la barbati dupa 40 de ani, cu o evolutie lent progresiva,
este o afectiune de paleostriat, cu caracter incurabil, beneficiind de tratament.
Tabloul clinic este dominat de un sindrom hiperkinetico- hipertonic de variata intensitate
in functie de gravitatea si stadiul ; bolii, cu modificari tonigene ale corpului. Fata
bolnavului isi pierde mobilitatea si expresivitatea, devenind rigida (starea Gesicht), luand
un aspect ceros datorita hipersudoratiei. Se observa o disparitie a expresivitatii afective.
Rigiditatea musculara imprima segmentelor corpului o semiflexie. Miscarile devin
greoaie, lente, cu bradikinezie, ajungandu-se in stadiile evoluate la o deplasare foarte
greoaie, pana la imposibilitatea cu studiu akinetic.
Hipertonia plastica ceroasa. Se evidentiaza prin semnul Noica, care releva o contracture
cu marirea tonusuluiin articulatia pumnului atunci cand bolnavul ridica membrul inferior
de aceeasi parte cu flexia, extensia articulatiei pumnului efectualat de examinator.
Vorbirea bolnavului devine lenta, monotona, cu palilalie, prin repetarea primei silabe.
Scrisul este de asemenea, alterat.

Hiperkinezia consta intr-un tremor involuntar ritmic, de repaus, continuu, exacerbate la

emotii, in special la degetele mainilor, constituind semnul fisicului. Tremor al buzelor,
barbiei, capului, mai putin al picioarelor si limbii.
In stadiile avansate tremorul impiedica actele uzuale, iar hipertonia extrapiramidala
ingreuneaza mersul. La factori emotionali apare kinezia paradoxala, bolnavul
decontractat putand alerga la locul fixat. Bradipsihie, tulburari psihice, mergand pana la
dementa.
PARKINSONISMUL POSTENCEFALIC
Apare la tineri in urma unui episod febril cu diplopie si somnolenta. In unele cazuri
stadiul acut poate trece neobservat. In mers miscarile asociate ale bratelor dispar, ca si in
Parkinson. Se va deosebi de boala Parkinson prin crizele oculogire- caractersitice
parkinsonismului postencefalic. Acesta inceteaza la inchiderea ochilor si pot aparea la
excitatii luminoase si deviatia capului. Tulburarile psihice sunt mai accentuate ca in
Parkinson, cu o instabilitate motorie si acatizie- cu schimbarea continua a pozitiei. Uneori
se paote ajunge la stupor si dementa.
PAVORUL NOCTURN
Manifestare in accese episodice nocturne a copiilor, apreciata, dupa unii autori, ca
neepileptica. In crize, tonusul de postura al bolnavului va fi crescut, fiind insotit de clipiri
si miscari ale globilor oculari cu o stare confuza la trezire.
POLINEVRITA
Polinevrita este considerata un sindrom produs de prinderea simetrica a nervilor
periferici. Senzitiv : mialgii, arsuri, parestezii, amorteli.
Se deosebesc :
1.polinevrite senzitivo- motorii (in alcoolism)
2.polinevrite motorii pure (in salurnism)
3.forma senzitiva acrodinica a adultului cu dureri si tulburari de sensibilitate superficiala
4.polinevrita pseudotabetica din difterie si alcoolism
5.forma psihopolinevritica din sindromul Korsakov a alcoolicilor cronici
6.rar, polinevrita pseudomiopatica
POLINEVRITA ALCOOLICA
Se manifesta clinic prin tulburari de sensibilitate, motilitate, mialgii, hipoestezie simetrica
periferica fara amiotrofii. Deficitul motor este mai accentuat la membrele inferioare, cu
mers stepat si abolirea reflexelor achiliene. Uneori predomina tulburarile de sensibilitate,
fara modificari de reflexe.
POLINEVRITA DIABETICA
Predomina tulburarile de sensibilitate de aspect pseudotabetic, uneori cu semne piramidocerebeloase ca in scleroza combinata. Adesea mononevrite, amiotrofii, dureri si atingeri
de nervi oculomotorii, faciali.

POLINEVRITA DIFTERICA
Tulburarile neorologice din formele grave ale bolii se in staleaza dupa vindecarea
difteriei, prin difuzarea toxinei pe traiectul nervilor, fiind afectati muschii valului
palatului si ai laringelui, cu tulbuarri de deglutitie pentru lichide. In formele tardive cu
atingerea nervilor periferici, fara prindereavalului palatin si cu tulburari de sensibilitate
profunda, se creeaza forma pseudotabetica a polinevritei difterice, care s eva deosebi greu
de un tabes, fiind caracterizata prin ataxie, abolirea reflexelor achiliene si rotuliene si
stepaj

Tulburari cu litera A
Agorafobia
Este anxietatea referitoare la, sau evitarea de locuri sau situatii din care scaparea poate fi
dificila (sau jenanta) sau in care ajutorul poate sa nu fie accesibil, in eventualitatea unui
atac de panica sau de simptome similare panicii. Fricile agorafobice implica de regula
grupe de situatii care include faptul de a te afla singur in afara casei, a te afla in multime
sau stand la rand, a te afla pe un pod si a calatori cu autobuzul, trenul sau automobilul.
Situatiile sunt evitate sau sunt indurate cu o detresa semnificativa ori cu teama de a nu
avea un atac de panica sau simptome similare panicii, ori necesita prezenta unui
companion.
Amnezia disociativa
Perturbarea predominanta o constituie unul sau mai multe episoade de incapacitate de a
evoca informatii personale importante, de regula de natura stresanta, si care este prea
intinsa pentru a putea fi explicata de uitarea comuna.
Perturbarea nu survine exclusiv in cursul tulburarii de identitate disociativa, fugii
disociative, stresul posttraumatic, stresul acut sau tulburarii de somatizare si nu se
datoreaza efectelor fiziologice ale unei substante sau ale unei conditii neurologice ori ale
altei conditii medicale generale. Simptomele cauzeaza o detresa sau deteriorare in
domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare.
Anorexia nervoasa
Refuzul de a mentine greutatea corporala la, sau deasupra unei greutati minime normale
pentru etatea si inaltimea sa (pierderea in greutate ducand la mentinerea greutatii
corporale la mai putin de 85 % din cea expectata sau incapacitatea de a lua in greutate
plusul expectat in cursul perioadei de crestere, ducand la o greutate corporala de mai
putin de 85% din cea expectata). Frica intensa de a nu lua in greutate sau dea deveni
grasa, chiar daca persoana este subponderala. Perturbarea modului in care este
experimentata greutatea sau conformatia corpului propriu, nedatorata influentei greutatii
sau conformatiei corporale asupra autoevaluarii sau negarea seriozitatii greutatii
corporale scazute actuale.
Anxietate generalizata

Anxietate si preocupare survenind mai multe zile da decat nu timp de cel putin 6 luni, in
legatura cu un numar de evenimente sau activitati. Persoana constata ca este dificil sa-si
controleze preocuparea. Anxietatea si preocuparea sunt asociate cu trewi (sau mai multe)
din urmatoarele sase simptome:
Neliniste sau sentimentul de stat ca oe ghimpi
A fi rapid fatigabil
Dificultate in concentrare sau senzatie de vid mental
Iritabilitate
Tensiune musculara
Perturbare de somn (dificultate in a adormi sau in a ramane adormit ori somn nelinistit
si nesatisfacator)
Anxietatea, preocuparea sau acuzele somatice cauzeaza o detresa sau deteriorarea
semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de
functionare.
Atac de panica
Perioada distincta de frica intensa sau de disconfort in care patru (sau mai multe) din
urmatoarele simptome apar brusc si ating culmea in decurs de 10 minute:
- palpitatii, batai puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac
- transpiratii
- tremor sau trepidatie
- senzatie de sufocare sau de strangulare
- durere sau disconfort precordial
- greata sau detresa abdominala
- senzatie de ameteala, dezechilibru, vertij sau lesin
- sentimentul de irealitate
- frica de pierderea a controlului sau de a nu innebuni
- frica de a nu muri
- senzatie de amorteala sau de furnicaturi
- frisoane sau valuri de caldura
Aversiunea sexuala
Aversiune extrema, recurenta sau persistenta fata de contactul sexual si evitarea tuturor
(sau aproape a tuturor) contactelor sexuale genitale cu un parter sexual. Perturbarea
cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale semnificative.
Tulburarea de personalitate antisociala
Un pattern pervasiv de desconsiderare si violare a drepturilor altora aparand de la etatea
de 15 ani, ca indicat de trei (sau mai multe) din urmatoarele:
- incapacitatea de a se conforma normelor sociale in legatura cu comportamentele legale,
indicata de comiterea repetata de acte care constituie motive de arest;
- incorectitudine, indicata de mintitul repetat, uzul de alibiuri, manipularea altora pentru
profit sau placere personala;

- impulsivitate sau incapacitate de a planui dinainte;

- iritabilitate si agresivitate, indicate de luptele sau atacurile corporale repetate;
- neglijenta nesabuita pentru siguranta sa sau a altora;
- iresponsabilitate considerabila, indicata prin incapacitatea repetata de a avea un
comportament consecvent in munca ori de a-si onora obligatiile financiare;
- lipsa de remuscare, indicata prin a fi indiferent ori a justifica de ce a facut sa sufere ori a
maltratat sau a furat de la altul.
Individul are cel putin 18 ani.
Exista proba unei tulburari de conduita cu debut inainte de 15 ani.

Tulburari cu litera B
Bulimia nervoasa
Episoade recurente de mancat excesiv. Un episod de mancat excesiv se caracterizeaza
prin ambii itemi care urmeaza:
Mancatul intr-o anumita perioada de timp (de exe. In decurs de 2 ore) a unei cantitati de
mancare mai mare decat cea pe care cei mai multi oameni ar putea-o manca in aceeasi
perioada de timp si in circumstante similare;
Sentimentul de lipsa de control al mancatului in cursul episodului (de ex. sentimentul ca
persoana respectiva nu poate stopa mancatul sau controla ce sau cat de mult mananca).
Comportament compensator inadecvat recurent in scopul prevenirii luarii in greutate,
cum ar fi varsaturile autoprovocate, abuzul de laxative, diuretice, clisme sau alte
medicamente, postul sau exercitii excesive. Mancatul excesiv si comportamentele
compensatorii inadecvate apar ambele, in medie de cel putin doua ori pe saptamana, timp
de 3 luni. Autoevaluarea este in mod nejustificat iinfluentata de conformatia si greutatea
corpului. Perturbarea nu survine exclusiv in cursul episoadelor de anorexie nervoasa.
Tulburarea de personalitate borderline
Un pattern pervasiv de instabilitate a relatiilor interpersonale, imaginii de sine si
afectelor, si impulsivitate marcanta, incepand precoce in perioada adulta si prezent intr-o
varietate de contexte, ca indicat de cinci (sau mai multe) din urmatoarele:
- eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar
- un pattern de realatii interpersonale intense si instabile caracterizat prin alternare intre
extremele de idealizare si devalorizare;
- perturbare de identitate: imagine de sine sau constiinta de sine marcant si persistent
instabila;
- impulsivitate in cel putin doua domenii care sunt potential autoprejudiciate (cheltuieli,
sex, abuz de o substanta, condus imprudent, mancat excesiv);
- comportament, gesturi sau amenintari recurente de suicid sau comportament
automutilant;
- instabilitate afectiva datorata unei reactivitati marcante a dispozitiei;
- sentimentul cronic de vid;
- manie intensa, inadecvata ori dificultate in a controla mania (manifestari frecvente de

furie, stare coleroasa permanenta, batai repetate)

- ideatie paranoida sau simptome disociative severe, tranzitorii, in legatura cu stresul

Inapoi la dictionarSpecializari

Psihoterapie
Psihosexologie
Logopedie
Consultanta organizationala
Evaluare si testare de personal
Psihodiagnostic
Terapia prin arta
Consilierea online
Co-terapie de cuplu si familie

Chestionar psihologic
Vrei sa afli mai multe despre tine? Acum ai posibilitatea sa te cunosti. Iti punem la
dispozitie Chestionare psihologice care iti vor raspunde la curiozitatilor tale.

Povesti pentru viata

Pentru ca sunteti adulti, poate va ganditi ca vremea povestilor a trecut. Va ganditi ca
povestile sunt pentru perioada copilariei, iar acum, acele vremuri sunt apuse de mult.
Nimic mai neadevarat. Niciodata nu este tarziu pentru o poveste. Citeste acum o
poveste.

Alege sa citesti
Cum sa-ti intelegi sotul
Lasa-ma sa-ti aud glasul
Mami, tati, ma auziti?

Articole
Despre copii, pentru parinti
Adolescenta
In cuplu
Provocarile din viata adultilor

Dictionar de fobii
Afla explicatiile fobiilor. Va punem la dispozitie un mic dictionar al acestora. Veti fi uluiti
cate pot exista.

Dictionar de logopedie
Afla explicatiile termenilor din domeniul logopediei.

Dictionar de neurologie
Afla explicatiile termenilor din domeniul neurologiei.

Dictionar tulburari mentale

Afla explicatiile tulburarilor mentale - sursa DSM IV

Desenul copilului meu

Trimite desenul preferat al copilului tau la contact@terapiam.ro si psihologii nostri iti vor
spune lucruri interesante despre personalitatea lui. Vezi si desenele altor copii.
Acas

Tulburari cu litera C
Cosmar
Desteptari repetate din perioada de somn major sau din atipeli, cu evocarea imediata a
unor vise intinse si extrem de terifiante implicand de regula amenintari la supravietuire,
securitate sau stima de sine. La desteptarea din visele terifiante,. Persoana devine rapid
orientata si alerta. Experimentarea visului sau perturbarea de somn care rezulta din
desteptarea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social,
profesionala ori in alte domenii importante de functionare.
Cleptomania
Incapacitatea recurenta de a rezista impulsurilor de a fura obiecte care nu sunt necesare
pentru uzul lor personal ori pentru valoarea lor monetara. Senzatie de tensiune imediat
inaintea comiterii furtului. Placere, gratificatie sau usurare in timpul comiterii furtului.
Furtul nu este comis pentru a exprima furia sau razbunarea si nu este raspunsul la o idee
deliranta sau la o halucinatie. Furtul nu este explicat mai bine de tulburarea de conduita,
de un episod maniacal ori tulburarea de personalitate antisociala.
Inapoi la dictionarTulburarea de personalitate dependenta
O necesitate excesiva si pervasiva de a fi supervizat, care duce la un comportament
submisiv si adeziv si la frica de separare si care incepe precoce in perioada adulta si este
prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat in cinci (sau mai multe) din
urmatoarele:

 Are dificultati in a lua decizii comune fara o cantitate excesiva de consilii si reasigurari
din partea altora;
Necesita ca altii sa-si asume responsabilitatea pentru cele mai importante domenii ale
vietii lui;
Are dificultati in a-si exprima dezacordul fata de altii din cauza fricii de a nu pierde
suportul sau aprobarea (nu implica frica reala de retributie)
Are dificultati in a initia proiecte ori a face ceva singur (din cauza lipsei de incredere in
judecata sau capacitatile sale, mai curand decat din cauza lipsei de motivatie sau de
energie);
Merge foarte departe spre a obtine solicitudine si suport de la altii, pana la punctul de a
se oferi voluntar sa faca lucruri care sunt neplacute;
Se simte incomodat sau lipsit de ajutor cand ramane singur din cauza fricii exagerate de
a nu fi in stare sa aiba grija de sine;
Cauta urgent alta relatie drept sursa de supervizare si suport cand o relatie stransa se
termina;
Este preocupat in mod exagerat de frica de a nu fi lasat sa aiba grije de sine.
Tulburarea de personalitate depresiva
Un pattern pervasiv de comportamente si cognitii depresive, incepand precoce in
perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat de cinci (sau
mai multe) din urmatoarele:
- dispozitia habituala este dominata de tristete, disperare, dezgust, dezolare, nefericire
- ideea de sine se concentreaza pe convingerile de insuficienta, inutilitate si stima de sine
scazuta
- este critic, acuzator si depreciativ fata de sine
- este ruminativ si dispus la aprehensiune
- este sceptic, critic si prudent fata de altii
- este pesimist
- este inclinat spre sentimente de culpa sau remuscare
Tulburarea depresiv-anxioasa
Dispozitie disforica recurenta sau persistenta, durand cel putin o luna. Dispozitia
distrofica este acompaniata timp de cel putin o luna de patru (sau mai multe) din
urmatoarele simptome:
- dificultate in concentrare sau vid mental
- perturbare a somnului
- energie scazuta
- iritanilitate
- aprehensiune
- usor de miscat pana la lacrimi
- hipervigilitate
- se asteapta la tot ce este mai rau

- disperare (pesimism pervasiv in legatura cu viitorul)

- stima de sine scazuta sau sentimente de inutilitate
Dispareunie
Durere genitala recurenta sau persistenta asociata cu contactul sexual, fie la barbat, fie la
femeie. Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale semnificative.
Perturbarea nu este cauzata exclusiv de vaginism sau de lipsa de lubrifiere.
Dorinta sexuala diminuata
Fantezii sexuale si dorinta de activitate sexuala persistent sau recurent deficitare (sau
absente). Judecata de deficienta sau de absenta este facuta de clinician, luand in
considerare factorii care afecteaza functionarea sexuala, cum ar fi etatea si contextul
vietii persoanei. Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale semnificative.
Exhibitionism
In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente,
impulsiuni sexuale sau comportamente implicand expunerea propriilor organe sexuale
unui strain insuspectant.
Ejacularea precoce
Ejaculare persistenta sau recurenta la excitatie sexuala minima, inainte, in timpul sau la
scurt timp dupa penetrare, si inainte ca persoana s-o doreasca. Clinicianul trebuie sa tina
seama de factorii care afecteaza durata fazei de excitatie, cum ar fi noutatea partenerei
sau situatiei sexuale si frecventa recenta a activitatii sexuale. Perturbarea cauzeaza
detresa sau dificultati interpersonale semnificative.
Tulburarea exploziva intermitenta
Mai multe episoade distincte de incapacitate de a rezista impulsurilor agresive care duc la
acte de atac grav sau de sistrugere a proprietatii. Gradul de agresivitate manifestata in
cursul episoadelor este disproportionat in mod flagrant fata de orice stresori psihosociali
precipitanti.
Tulburarea de personalitate evitanta
Un pattern pervasiv de inhibitie sociala, sentimente de insuficienta si hipersensibilitate la
evaluarea negativa, incepand precoce in perioada adulta si prezent intr-o varietate de
contexte, dupa cum este indicat de patru (sau mai multe) din urmatoarele:
Evita activitatile profesionale care implica un contact interpersonal semnificativ, din
cauza fricii de critica, dezaprobare sau rejectie;
Nu doreste sa se asocieze cu alti oameni decat daca este sigur ca este apreciat;

 Manifesta retinere in relatiile intime din cauza fricii de a nu se face de ras sau de a nu fi
ridiculizat;
Este preocupat de faptul de a nu fi criticat sau rejectat in situatii sociale;
Este inhibat in situatii interpersonale noi din cauza sentimentelor de inadecvare;
Se vede pe sine ca inapt social, inatractiv ori inferior altora;
Este extrem de ezitant in a-si asuma riscuri personale ori de a se angaja in activitati noi
pentru ca acestea pot evidentia punerea in dificultate.
Inapoi la dictionarFobie specifica
Frica intensa persistenta, excesiva sau nejustificata, provocata de prezenta sau anticiparea
unui obiect sau situatii specifice (zbor, inaltimi, animale, injectie, sange etc)
Expunerea la stimulul fobic provoaca aproape in mod constant un raspuns anxios imediat
care poate lua forma unui atac de panica circumscris situational sau predispus situational.
La copii anxietatea poate fi exprimata prin exclamatii, accese coleroase, stupefactie sau
agatare de ceva. Persoane recunoaste ca frica sa este excesiva sau nejustificata. Situatia
fobica este evitata sau indurata cu anxietate sau detresa intensa.
Fobie sociala
Frica intensa si persistenta de una sau mai multe situatii speciale sau de functionare, in
care persoana este expusa unor oameni nonfamiliari sau unei posibile scrutari de catre
altii. Individul se teme ca va actiona intr-un mod care va fi jenant si umilitor. Expunerea
la situatia sociala temuta provoaca aproape constant anxietate, care ia forma unui atac de
panica limitat situational sau predispus situational. Persoana recunoaste ca frica sa este
excesiva si nejustificata. Situatiile sociale sau de functionare temute sunt evitate sau chiar
uindurate cu anxietate sau detresa intensa. Evitarea, anticparea anxioasa sau detresa in
situatia sociala sau de functionare temuta interfereaza semnificativ cu rutina normala, cu
functionarea profesionala sau activitati sociale ori cu relatia persoanei sau exista o detresa
marcata in legatura cu faptul de a avea fobia. La indivizii sun 18 ani, durata este de cel
putin 6 luni.
Fetisismul
In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente,
impulsiuni sexuale sau comportamente implicand uzul unor obiecte inerte (ex. Lenjerie
feminina). Obiectele fetis nu sunt limirtate la articolede imbracaminte feminina utilizate
in travestire sau la instrumente destinate stimularii genitale (ex. vibrator).
Fetisismul transvestic
In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente,
impulsiuni sexuale sau comportamente implicand travestirea.
Frotteurismul

In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente,
impulsiuni sexuale sau comportamente implicand atingerea si frecarea de o persoana care
nu consimte. NARCOLEPSIA Tulburare caracterizata prin somnolenta diurna excesiva,
pierderea temporara, brusca a tonusului muscular ce cauzeaza slabiciune si imobilizare.
Debuteaza intre varstele de 10 si 20 de ani, cu toate ca se poate instala si mai devreme,
fiind mai frecventa la barbati.
Paralizia in timpul somnului si halucinatiile hipnagogice se manifesta doar la un sfert
dintre pacienti.
Hipocondria
Preocuparea subiectului in legatura cu faptul ca ar avea sau chiar convingerea ca are o
maladie severa, bazata pe interpretarea eronata de catre acesta a simptomelor corporale.
Preocuparea persista in dispretul evaluarii medicale corespunzatoare si a asigurarii de
contrariu. Convingerea subiectului nu este de intensitate deliranta si nu este limitata la
preocuparea circumscrisa la aspect. Preocuparea cauzeaza o detresa sau deteriorare
semnificativa in domeniul social, profesional ori in alte domenii importante de
functionare. Durata perturbarii este de cel putin 6 luni.
Hipersomnia primara
Acuza predominanta o constituie somnolenta excesiva pentru cel putin o luna (sau mai
putin daca este recurenta), evidentiata, fie prin episoade prelungite de somn, fie prin
episoade de somn diurn care survin aproape zilnic. Somnolenta excesiva cauzeaza o
detresa sau deteriorarea semnificativa clinic in domeniul social, profesionala ori in alte
domenii importante de functionare. Somnolenta excesiva nu este aplicata mai bine de
insomnie si nu survine exclusiv in cursul evolutiei altei tulburari de somn si nu poate fi
explicata printr-o cantitate insuficienta de somn. Perturbarea nu se datoreaza efectelor
fiziologice directe ale unei substante ori ale unei conditii medicale generale.
Tulburarea de personalitate histrionica
Un pattern pervasiv de emotionalitate excesiva si de cautare a atentiei, incepand
precoce in perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum
este indicat de cinci (sau mai multe) din urmatoarele:
- este incomodat in situatiile in care nu se afla in centrul atentiei
- interactiunea cu altii este caracterizata adesea printr-un comportament
seducator sau provocator sexual inadecvat;
- prezinta o schimbare rapida si o expresie superficiala a emotiilor;
- uzeaza in mod constant de aspectul fizic pentru a atrage atentia asupra sa;
- are un stil de a vorbi extrem de impresionistic si lipsit de detalii;
- prezinta autodramatizare, teatralism si o expresie exagerata a emotiilor;
- este sugestionabil, adica usor de infuentat de altii sau de circumstante;
- considera relatiile de a fi mai intime decat sunt in realitate
Insomnia primara

Acuza predominanta o constituie dificultatea in initierea sau mentinerea somnului ori

somnul nereconfortant, pentru cel putin o luna.
Perturbarea de somn cauzeaza o detresa sau deteriorarea semnificativa clinic in domeniul
social, profesionala ori in alte domenii importante de functionare. Perturbarea nu survine
exclusiv in cursul altei tulburari mentale (de ex. tulburarea depresiva majora, anxietatea
generalizata sau delirium). Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale
unei substante ori ale unei conditii medicale generale.
Jocul de sansa patologic
Comportament dezadaptativ de joc de sansa persistent si recurent, dupa cum este indicat
de cinci (sau de mai multe) din urmatoarele:
Este preocupat de jocul de sansa (este preocupat de retrairea experintelor de joc
anterioare, de handicap sau de planificarea sansei ori se gandeste la modalitatile de
procurare a banilor cu care sa joace);
Necesita sa joace cu sume crescande de bani in vederea obtinerii excitatiei dorite;
Are repetate eforturi infructuase de a controla, reduce sau stopa jocul de sansa;
Este nelinistit sau iritabil cand incearca sa reduca sau sa stopeze jocul de sansa;
Joaca pentru a scapa de probleme ori pentru usurarea unei dispozitii disforice
(sentimente de inutilitate, de culpa, anxietate sau depresie)
Dupa pierderea banilor la joc, revine in alta zi pentru a recupera
Minte membrii familiei, pe terapeut sau pe altii, pentru a ascunde dimensiunea
implicarii in jocul de sansa patologic;
A comis acte ilegale, precum falsul, frauda, furtul, delapidarea, pentru a finanta jocul de
sansa;
A periclitat sau pierdut o relatie importanta, un post, ori o oportunitate educationala sau
de cariera din cauza jocului de sansa;
Se bazeaza pe altii spre a procura banii necesari iesirii dintr-o situatie financiara
disperata cauzata de jocul de sansa.
Narcolepsie
Atacuri irezistibila de somn reconfortant care survin zilnic, in decurs de cel putin 3 luni.
Prezenta uneia sau a ambelor, din cele ce urmeaza:
Cataplexie (scurte episoade de pierdere bilaterala a tonusului muscular, cel mai adesea
in asociere cu o emotie intensa)
Intruzii recurente de elemente ale somnului cu miscari oculare rapide, in tranzitia de la
somn la vigilitate manifestate fie prin halucinatii hipnopompice sau hipnagogice, ori
paralizie de somn, la inceputul sau la terminarea episoadelor de somn.
Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante ori ale unei
conditii medicale generale.
Tulburarea de personalitate narcisistica

Un pattern pervasiv de grandoare, necesitate de admiratie si lipsa de empatie, incepand

precoce in perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat in
cinci (sau mai multe) din urmatoarele:
Are un sentiment grandios de autoimportanta (isi exagereaza realizarile si talentele,
asteapta sa fie recunoscut ca superior fara realizari corespunzatoare);
Este preocupat de fantezi de succes nelimitat, de putere, stralucire, frumusete sau amor
ideal;
Crede ca este aparte si unic si poate fi inteles numai de, ori trebuie sa se asocieze
numai cu, alti oameni (sau institutii) speciali ori cu status inalt;
Necesita admiratie excesiva;
Are un sentiment de indreptatire, adica pretentii exagerate de tratament favorabil special
ori de supunere automata la dorintele sale;
Este exploatator interpersonal, adica profita de altii spre a-si atinge propriile scopuri;
Este lipsit de empatie; este incapabil sa recunoasca sau sa se identifice cu necesitatile
sau sentimentele altora;
Este adesea invidios pe altii sau crede ca altii sunt invidiosi pe el;
Prezinta comportamente sau atitudini arogante, sfidatoare.
ulburarea de personalitate obsesivocompulsiva
Un pattern pervasiv de preocupare pentru ordine, perfectionism si control mental si
interpersonal in detrimentul flexibilitatii, deschiderii si eficientei, incepand precoce in
perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat de cel putin
patru (sau mai multe) din urmatoarele:
Este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau planuri, in asa masura ca
obiectivul major al activitatii este pierdut;
Prezinta perfectionism care interfereaza cu indeplinirea sarcinilor (este incapabil sa
realizeze un proiect, deoarece nu sunt indeplinite standardele sale ectrem de stricte);
Este excesiv de devotat muncii si productivitatii, mergand pana la excluderea
activitatilor recreative si a amicitiilor;
Este hiperconstiincios, scrupulos si inflexibil in probleme de moralitate, etica sau valori;
Este incapabil sa se debaraseze de obiecte uzate sau inutile, chiar cand acestea nu au
nici o valoare sentimentala;
Refuza sa delege sarcini sau sa lucreze cu altii in afara de cazul cand acestia se supun
exact modului lui de a face lucrurile;
Adopta un stil avar de a cheltui, atat fata de sine, cat si fata de altii; banii fiind vazuti ca
vazuti ce trebuie strans pentru eventuale catastrofe;
Manifesta rigiditate si obstinatie.
Piromania
Punerea deliberata si intentionata a focului in mai mult decat o singura ocazie. Tensiune
sau excitatie afectiva inaintea actului. Fascinatie, interes, curiozitate sau atractie pentru

foc si contextele sale situationale (de ex. detalii, utilizari, consecinte). Placere, gratificatie
sau usurare cand pune foc ori cand asista sau participa la inlaturarea consecintelor sale.
Punerea focului nu este facuta pentru un beneficiu financiar, ca expresie a unei ideologii
sociopolitice, pentru a ascunde o activitate criminala, pentru a exprima furia sau
razbunarea, pentru a ameliora propriile circumstante de viata, ca raspuns la o idee
deliranta sau halucinatie, ori ca rezultat al deteriorarii judecatii.
Punerea focului nu se explica mai bine de tulburarea de conduita, de un episod maniacal
ori tulburarea de personalitate antisociala.
Pedofilia
In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente,
impulsiuni sexuale sau comportamente implicand activitatea sexuala cu un copil sau cu
copii prepuberi (in general in etate de 13 ani sau mai mici). Persoana este in etate de cel
putin 16 ani si cu cel putin 5 ani mai mare decat copilul sau copiii.
Tulburarea de personalitate paranoida
O neincredere si suspiciune pervaziva fata de altii, incat intentiile acestora sunt
interpretate ca rauvoitoare, incepand precoce in perioada adulta si prezente intr-o
varietate de contexte, dupa cum este indicat de patru (sau mai multe) din urmatoarele:
Suspecteaza, fara o baza suficienta, ca altii il/o exploateaza, prejudiciaza sau inseala;
Este preocupat de dubii nejustificate referitoare la loialitatea sau corectitudinea amicilor
sau asociatilor;
Refuza sa aiba incredere (in altii) din cauza fricii nejustificate ca informatiile vor fi
utilizate malitios contra sa;
Citeste intentii degradante sau amenintatoare in remarci sau evenimente benigne;
Poarta pica tot timpul, adica este implacabil fata de insulte, injurii sau ofense;
Percepe atacuri la persoana sau la reputatia sa, care nu sunt evidente altora si este
prompt in a actiona coleros sau in a contraataca;
Are suspiciuni recurente, fara nici o justificare,
Stresul posttraumatic
Persoana a fost supusa unui eveniment traumatic in care ambele din cele care urmeaza
sunt prezente:
Persoana a experimentat, a fost martora ori a fost confruntata cu un eveniment sau
evenimente care au implicat moartea efectiva, amenintarea cu moartea ori o vatamare
serioasa sau o periclitare a integritatii corporale propri ori a altora;
Raspunsul persoanei a implicat o frica intensa, neputinta sau oroare. La copii se poate
manifesta printr-un comportament dezorganizat sau agitat.
Evenimentul tramatic este reexprimat persistent intr-unul din urmatoarele moduri:
Amintiri detresante recurente si intrusive ale evenimentului, incluzand imagini, ganduri
sau perceptii

 Vise detresante recurente ale evenimentului

Actiune si simtire ca si cum evenimentul traumatic ar fi fost recurent
Detresa psihologica intensa la expunerea la stimuli interni sau externi care
simbolizeaza sau seamana cu un aspect al evenimentului traumatic
Reactivitatea fiziologica la expunerea la stimuli interni sau externi care simbolizeaza
sau seamana cu un aspect al evenimentului traumatic
Evitarea persistenta a stimulilor asociati cu trauma si paralizia reactivitatii generale, dupa
cum este indicat de trei (sau mai multe) din urmatoarele:
Eforturi de a evita gandurile, sentimentele sau conversatiile asociate cu trauma
Eforturi de a evita activitati, locuri sau persoane care desteapta amintiri ale traumei
Incapacitatea de a aevoca un aspect important al traumei
Diminuarea marcata a interesului sau participarii la activitati semnificative
Sentimentul de detasare sau de instrainare de altii
Gama restransa a afectului
Sentimentul de viitor ingustat (nu doreste o cariere, sa se casatoreasca, sa aiba copii)
Simptome persistente de excitatie crescuta dupa cum este indicat de doua (sau de mai
multe) din urmatoarele:
Dificultate in adormire sau a in ramane adormit
Iritabilitate sau accese coleroase
Dificultate in concentrare
Hipervigilitate
Raspuns de tresarire exagerat
Durata perturbarii este de mai mult de 1 luna.
Schizofrenia
Este o tulburare care dureaza cel putin 6 luni si include cel putin o luna de simptome ale
fazei active: idei delirante, limbaj dezorganizat, comportament dezorganizat sau
catatonic, simptome negative.
Subtipurile schizofreniei
Tipul paranoid:
- preocupare pentru una sau mai multe idei delirante sau halucinatii auditive frecvente
- nici unul din urmatoarele simptome nu este notabil: limbaj dezorganizat, comportament
dezorganizat sau catatonic, aplatizare afectiva.
Tipul dezorganizat:
- oricare din urmatoarele sunt notabile: limbaj dezorganizat, comportament dezorganizat
sau catatonic, aplatizare afectiva.
- Nu sunt satisfacute criteriile pentru tipul catatonic
Tipul catatonic: (cel putin 2 din urmatoarele)
- imobilitate motorie evidentiata prin catalepsie
- activitate motorie excesiva
- negativism extrem

- bizarerii ale miscarii voluntare evidentiate prin posturi, miscari stereotipe sau grimase
notabile
- ecolalie sau ecopraxie
Somnambulism
Episoade repetate de sculat din pat in timpul somnului si mers imprejur, survenind de
regula in prima treime a episodului de somn major. In timp ce somnambuleaza, persoana
are o fata rigida, inexpresiva, este relativ noncreativa la efortueile altora de a comunica cu
ea si poate fi desteptata numai cu mare dificultate. La desteptare persoana are amnezie
pentru episod. Timp de mai multe minute dupa desteptarea din episodul de
somnambulism, nu exista nici o deteriorare a activitatii mentale sau a comportamentului.
Somnambulismul cauzeaza detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul
social, profesional sau in alte domenii importante de functionare. Perturbarea nu se
datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante ori ale unei conditii medicale
generale.
Tulburare de personalitate schizotipala
Un pattern pervasiv de deficite sociale si interpersonale manifestat prin disconfort acut in
relatii si reducerea capacitatii de a stabili relatii intime precum si prin distorsiuni
cognitive si de perceptie, si excentricitati de comportament, incepand precoce in perioada
adulta si prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat de cinci (sau mai
multe) din urmatoarele:
- idei de referinta (excluzand ideile delirante de referinta)
- gandire magica sau credinte stranii care influenteaza comportamentul si sunt
incompatibile cu normele subculturale;
- experinte perceptive insolite, incluzand iluzii corporale;
- gandire si limbaj bizar;
- suspiciozitate sau ideatie paranoida;
- afect inadecvat sau coartat;
- comportament sau aspect bizar, excentric sau particular;
- lipsa prietenilor sau a confidentilor apropiati, altii decat rude de gradul I
- anxietate sociala excesiva care nu diminua odata cu familiarizarea si tinde a fi asociata
mai curand cu temeri paranoide decat cu judecati negative despre sine
Tulburarea de personalitate schizoida
Un pattern pervasiv de detasare de relatiile sociale si o gama restransa de exprimare a
emotiilor in situatii interpersonale, incepand precoce in perioada adulta si prezentate intro varietate de contexte, dupa cum este indicat de patru (sau mai multe) din urmatoarele:
- nici nu doreste si nici nu se bucura de relatii stranse, inclusiv de faptul de a fi membrul
unei familii
- alege aproape intotdeauna activitati solitare
- are putin sau nu are nici un interes in a avea experinte sexuale cu alta persoana
- ii plac putine sau nu-i plac nici un fel de activitati

- lipsa prietenilor sau a confidentilor apropiati, altii decat rude de gradul I

- pare a fi indiferent/a la criticile sau laudele altora
- prezinta raceala emotionala, detasare sau afectivitate plata.
Tulburarea de somatizare
Un istoric de mai multe acuze somatice incepand inainte de etatea de 30 de ani care
survin o perioada de multi ani si care au drept rezultat solitarea tratamentului sau o
deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante
de functionare.
Fiecare din urmatoarele criterii trebuie sa fi fost satisfacute, cu simptome individuale
survenind oricand in cursul perturbarii:
Patru simptome alergice: un istoric de durere sau cel putin patru sedii sau functiuni (cap,
abdomen, spate, articulatii, extremitati, piept etc)
Doua simptome gastrointestinale: un istoric de cel putin doua simptome
gastrointenstinale, altele decat durerea (greata, flatulenta, varsaturi, diaree sau intoleranta
la diverse alimente)
Un simptom sexual: un istoric de cel putin un simptom sexual sau de reproducere, altul
decat durerea (indiferenta sexuala, disfunctie erectila sau ejaculatorie, menstruatii
neregulate etc)
Un simptom pseudoneurologic: un istoric de cel putin un simptom sau deficit sugerand
o conditie neurologica nelimitata la durere (dificultate in deglutitie sau senzatie de nod in
gat, afonie, retentie de urina, crize epileptice, simptome disociative, cum ar fi amnezia ori
o pierdere a cunostintei, alta decat lesinul)
Sadismul sexual
In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente,
impulsiuni sexuale sau comportamente implicand acte (reale, nu simulate) in care
suferinta victimei este excitanta sexual pentru persoana.
Tulburarea de orgasm a barbatului
Intarzierea sau absenta, persistenta sau recurenta, a orgasmului, dupa o faza de excitatie
normala in cursul activitatii sexuale pe care clinicianul, tanand cont de etatea persoanei, o
considera a fi adecvata in focalizare, intensitate si durata. Perturbarea cauzeaza detresa
sau dificultati interpersonale semnificative.
Tulburarea de excitatie sexuala a femeii
Incapacitatea persistenta sau recurenta de a atinge sau de a a mentine pana la realizarea
activitatii sexuale, un raspuns adecvat de lubrifiere-umectare la excitatia sexuala.
Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale semnificative.
Tulburarea de erectie a barbatului

Incapacitate recurenta sau persistenta de a atinge ori de a mentine o erectie adecvata pana
la realizarea activitatii sexuale. Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale
semnificative.
Tulburarea de orgasm a femeii
Intarzierea sau absenta, persistenta sau recurenta, a orgasmului, dupa o faza de excitatie
normala. Femeile prezinta o mare variabilitate in tipul sau intensitatea stimularii care
declanseaza orgasmul. Diagnosticul de tulburare de orgasm a femeii trebuie sa se bazeze
pe judecata clinicianului ca abilitatea orgasmica a femeii este mai redusa decat ar fi
rezonabil pentru etatea femeii, experienta sa sexuala si adecvarea stimularii sexuale pe
care o primeste. Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale semnificative.
Teroarea de somn
Episoade recurente de desteptare brusca din somn,survenind de regula in cursul primei
treimi a episodului de somn major si incapand cu un strigat de panica. Frica intensa si
semne de agitatie vegetativa, cum ar fi tahicardia, respiratia rapida si transpiratia, in
cursul fiecarui episod. Lipsa relativa de reactivitate la eforturile altora de a calma
persoana in timpul episodului. Nici un vis nu este evocat in detaliu si exista amnezie
pentru episod. Episoadele cauzeaza detresa sau deteriorare semnificativa clinic in
domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare. Perturbarea
nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante ori ale unei conditii
medicale generale.
Inapoi la dictionar
Vaginism
Spasm involuntar, persistent sau recurent, al musculaturii treimii externe a vaginului, care
interfereaza cu actul sexual. Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale
semnificative.
Voyeurism
In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente,
impulsiuni sexuale sau comportamente implicand actul privirii unei persoane care nu
suspecteaza nimic si care este nuda, in curs de dezbracare sau angajata in activitatea
sexuala.
http://www.terapiam.ro/vise-cu-litera

http://www.terapiam.ro/interpretarea-psihologica-viselor

Dictionar de logopedie
Afonemie = pronuntarea eliptica, fie prin absenta unui sunet sau a mai multor sunete ,
ceea ce determina o vorbire incorecta, stirbita de inteles semantic si de expresivitate
Agramatism = tulburare de vorbire si scris in care nu mai sunt respectate regulile
gramaticale si in consecinta, exprimarea devine incorecta. Este frecventa in oligofrenie,
encefalopatii cronice post traumatice; agramatismul este cauzat de leziuni ale scoartei
cerebrale
Alalia = lipsa sau slaba dezvoltare a vorbirii; sindromul de nedezvoltare a vorbirii sau
afazie congenitala; audimutitate. Persoanele dispun de auz normal si de dezvoltare
intelectuala comuna, deci nu pot fi incadrate in sindromul debilitatii mintale. Alalia se
datoreaza unor disfunctii ale zonelor corticale ale vorbirii si este de trei feluri: motorie,
senzoriala si mixta. In terapia logopedica este posibila educarea vorbirii mai ales cand
auzul nu prezinta o scadere.
Afazia = tulburare in mecanismul psihic al vorbirii si consta in imposibilitatea de a
exprima sau de a intelege cuvintele spuse sau scrise. Afazia este un sindrm neuropsihic ce
consta in tulburarea sau pierderea functiilor psihice, orale sau grafice. Este insotita de
tulburari intelectuale corespunzator unor leziuni cerebrale localizate.
Balbismul(balbaiala) = tulburare a vorbirii, frecventa la copii, mai rara la adulti,
rezultata din defectuasa reglare a limbajului si se manifesta prin dezordine intermitenta a
pronuntiei: a. prin repetari a inceputului cuvintelor, uneori convulsive sau b. prin blocaje
a unor foneme, indiferent daca sunt vocale sau consoane. Au loc emisiuni precipitate, in
rafale urmate de momente de dificultate in articularea unor cuvinte, ceea ce face ca
aceste, dupa eforturi, sa fie adesea articulate incorect. Se distind 2 forme de balbism: a.
clonic, manifestat prin repetitii ale silabelor initiale si b. tonic, se manifesta invers prin
imposibilitatea articularii primei silabe, ceea ce presupune chiar si unele grimase sau
crispari.
Bradifazie = greutate, taraganeala, incetineala in vorbire, cuvintele silabisite
Bradifemie = tulburare de ritm a vorbirii, viteza scazuta, frecventa in bolile psihice in
care exista o inhibitie psiho-motorie, cu incetinirea procesului ideativ, ea fiind expresia
verbala a bradipsihiei
Bradifrenie = incetinirea ritmului de desfasurare a proceselor psihice, mai ales in
realizarea unei conduite

Bradilalia = vorbirea anormal de lenta, cu intervale mari intre cuvinte, avand ca forma
extrema bradifazia
Disfemie = modificarea timbrului vocal; survine in tulburarea de pronuntie a cuvintelor
in logonevroza
Disfonemie = este o forma simptomatologica a dislaliei , caracterizata prin distorsiunea
fonetica, adica, prin denaturarea articularii fonemului, care reprezinta partea acustica a
fonemului, adica ceea ce auzim cand se rosteste o vocala sau o consoana; altfel spus
disfonemia reflecta redarea invelisului sonor al fonemului, necomforma cu tiparul fonetic
al acestuia, stabilit in baza de articulare a limbii. Aceasta dislalie, prin distorsiune
fonetica se datoreaza nerespectarii punctului de articulare.
Disfonie = modificarea timbrului vocal. Poate fi de natura organica in afectiunile
hipofizei, care aduce modificari somatice, metabolice si psihice, cu repercursiuni
semnificative asupra vocii, vorbirii si cantului. Emisia vicala este slabita, vocea ingrosata,
rugoasa, cu modulare si grade diferite de disartrii; uneori vocea este mai putin
inteligibila, pronuntia dificila, in special determinata de macroglosie. Vocea oboseste
usor, este monotona si frecvent se vadeste lentoare, datorita, pe de o parte, tulburarilor
mecanice si pe de alta parte modificarilor psihice. Disfonia functionala a copilului se
deosebeste de cea organica, fiind produsa de o utilizare incorecta a vocii fara defectiuni
laringostropostopice. Poate fi determinata de un torace stramt care micsoreaza volumul
respirator; copilul cata sa o suplimenteze printr-o tensiune a musculatorii laringiene si
perilaringiene, fapt care duce la o voce ragusita; poate fi o glota ovalara care evidentiaza
disfonia hipochinetica in evolutie; poate fi prezenta vegetatiilor adenoide care dau
rinolalia inchisa, care altereaza vocea. Disfonia poate persista toata viata daca nu este
corectata printr-o reeducare potrivita.
Disgrafia = este o perturbare a limbajului scris, a folosirii alfabetului limbii si al
cuvintelor codificate sub forma grafemelor. Atat scrierea, adica elaborarea si producerea
grafemelor, cat si receptionarea si intelegerea sintezei grafemelor, nu respecta cerintele
auzului fonematic si ale limbajului oral, nici ale motricitatii si orientarii spatiale. La
copilul cu dezvoltarea normala, disgrafia se datoreaza unor insuficiente motorii sau
contractii musculare exagerate si adesea unor tulburari emotionale. In sindromul
disgrafic, pe langa componenta motrica si psihica este incriminata si componenta
neurologica, mintala, intelectuala. La copilul normal psihic se constata ca in formarea si
dezvoltarea abilitatilor de scris citit nu este suficienta numai perceperea corecta a
limbajului si grafemelor, dupa cum nici reprezentarea si ordonarea lor in spatiul paginii
nu contribuie la realizarea actualului lexic pe deplin.
Disgramatism = inccapacitatea de a formula gramatical actul vorbirii (in special, dupa 5
ani), prin nerespectarea cerintelor morfologice si sintactice ale limbii orale si scrise. Sunt
in atentia logopezilor modul de folosire al declinarilor, conjugarilor, acordurilor
gramaticale si regulilor ortografice.

Dislalia = este cea mai frecventa tulburare intalnita, provocata de afectiuni organice sau
functionale a elementelor periferice ale vorbirii; consta in imposibilitatea emisiei corecte
a unui sunet sau a unui grup de sunete. Ea cuprinde deformarea sunetelor, substituirea,
omiterea, inversarea lor spontana sau reprodusa, ceea ce schimba structura cuvantului si
aspectul semantic, intelesul. Intalnita pana la 5 ani nu este forma patologica, intrucat
depinde de ritmul propriu al dezvoltarii, deci are o natura fiziologica. Dupa 6-7 ani are
aspect patologic atat din punct de vedere etiologic, cat si psihofiziologic. In functie de
aspectele cantitative si calitative, de fonemele implicate morfostructural, de gradul de
extindere, putem vorbi despre dislalie simpla si totala, generala. Varietatea lor depinde si
de specificul etiologiei, de specificul limbii, cat si de existenta altor handicapuri si
particularitati psiho-individuale ale persoanei. Dupa modul de deficienta a aparatului
verbo-motor se disting: dislalia organica anomalii ale organelor periferice ale aparatului
vorbirii: dintii, limba, bolta, buze, maxilare) si dislalia functionala, cauzata de
functionarea defectuasa a verbo-aparatului articulator: atrofia muschilor buzelor, limbii,
obrajilor, valului palatin, maxilare deformate si muscatura deformata, inervatie
neterminata, respiratie superficiala etc, cat si o insuficienta dezvoltare a auzului
fonematic si a atentiei auditive. Pot fi frecvente si dislalii de cuvinte prin alterarea unor
silabe: cu diftongi, triftongi sau grupe de consoane.
Dislalia audiogena (otopatica) = de natura organica, cauzata de un deficit auditiv, prin
leziuni la diferite nivele ale analizatorului acustic; ca urmare nu permit receptia normala a
vorbirii, nici un autocontrol al propriei articulari. Leziunile ariilor corticale si subcorticale
(talamus), cailor talamocorticale, dau o hipoacuzie de perceptie.
Dislalia centrala (de evolutie) = consta in incapacitatea de a pronunta concret anumite
sunete sau grupe de sunete si se manifesta prin alterarea, inlocuirea sau omiterea unor
forme in structura silabelor sau a cuvintelor. Termenul de evolutie indica caracterul ei
regresiv, spontan sau dupa un tratament logopedic. Are un caracter dismaturativ care se
verifica prin faptul ca scade invers proportional cu varsta si in mod deosebit in terapia
logopedia si psiho-pedagogica. Aceasta duislalie este favorizata de doua tipuri de
conditii: intrinseci ( manifestate printr-o labilitate neuropsihica, consecutiva unui factor
ereditar sau dobandit) si extrinseci (intalnite in cadrul unor tulburari din limbaj, din
mediul ambiant sau a bilingvismului, inainte de constituirea limbajului in limba materna).
Dislexia = tulburare a achizitiei normale a lecturii si a limbajului scris. Constatarile
cercetatorului acestui sindrom lexico-grafic citeaza convergenta elementelor neurologice
cu elemente afectiv sociale. Actiune corelata auditiv vizual motora este transmisa
in zonele corespunzatoare ale scoartei cerebrale pentru perceperea imaginii literei in timp
ce miscarile globului ocular in directia randurilor din text formeaza o transmisie in lant
datorita analizatorului motor. Analiza si sinteza actului lexic este si o urmare a auzului
fonematic. Actul texic are loc prin cele trei mecanisme de receptie nervoasa, avand
localizarea parieto-occipitala temporala, iar prin lexarea acestei zone se produce
dezintergrarea cititului manifestata diferit. Dislexicul are dificultati prin inversiune de
litere, silabe, cuvinte, cifre, unele stabile altele labile. De obicei sunt insotite de disgrafii
si disortografii. Dislexia poate fi: fonematica, optica, literala si verbala, iar din punct de
vedere genetic poate fi constitutionala, de evolutie si afectiva.

Dislogie = tulburari de vorbire si limbaj atat sub aspectul formei cat si al continutului,
consecutive tulburarilor de gandire, de logica, fara un substrat neurologic evident. Se
manifesta prin alterarea caracteristicilor esentiale ale comunicarii verbale ( caracterul
adresativ, situativ, stereotip, saracie lexicala, absenta controlului real asupra emiterii de
raspunsuri, dezorganizarea limbajului, dificultati de intelehere siale aparatului verbomotor). Sub diferite aspece se intalneste in nevroze, dementa presenila, psihoze si
psihopatii.
Disprozodia = este o afazie de intonatie. Aceasta tulburarea de vorbire consta in alterarea
molodicitatii (la afazici), care au un bagaj de cuvinte relativ important pastrat. Din
aceasta cauza, ei dau impresia ca vorbesc cu accent de limba straina. Tulburarea apare si
in nevroze, logonevroze, epilepsie, demente, ca si in bizareria discursului schizofrenic.
Embolofazie = este o tulburare de limbaj caracterizata prin aparitia unui fonem sau
cuvant fara sens in cadrul vorbirii. Embolofazia survine in encefalopatie, schizofrenie si
dementa.
Emerofonie = tulburare de vorbire caracterizata prin blocaj verbal aparuta in timpul
noptii. Apare in nevroze, stari anxioase, schizofrenie.
Fonastenie = voce lipsita de energie, slabiciune, vorbire lipsita de modulatii, miscare a
buzelor fara sunet.
Gamacism si paragamacism = tulburare de comunicare verbala constand in dificultatea
de a propunta consoanele g si, respectiv k, cat si inlocuirea lor cu alte consoane.
Ideoglosie = vorbire neinteligibila datorita frecventelor omisiuni, intervertiri si substituiri
de sunete sau repetitii de cuvinte, devenind de neinteles de catre interlocutor. Este
specifica oligofreniei, dar si in dislaliile pe fond normal, in cele polimorfe si la copiii
anxiosi.
Idiolalie = limbaj neinteligibil, inventat, care caracterizeaza formele grave ale
tulburarilor de limbaj (afazie, alalie, dislalie, jargonofazie)
Logopedie = disciplina psiho-pedagogica care se ocupa cu educarea, in special cu
reeducarea terapia corectiva a limbajului. Studiaza natura si formele de manifestare a
defectelor, tulburarilor de limbaj si vorbire, propunand metode si procedee de corectare
adecvate logopatilor, cat si particularitatilor individuale si de varsta.
Jargonofazie = tulburare de limbaj care consta intr-o exprimare neinteligibila, formata
din sunete, silabe fara semnificatie, lipsita de mesaj. Sunt substituite unele cuvinte prin
altele; in deformarea lor, discursul rezultat este incomprehensibil. Este frecvent intalnita
in afazia motorie, in demente, in afazii de receptie cu leziuni localizate in lobul temporal
stang.

Jargonografie = tulburare a expresiei grafice, de ordin caligrafic si psihografic, cu

substituirea sau deformarea cuvintelor, care isi pierd semnificatia, mesajul fiind
incomprehensibil. Este specifica afaziei motore si de receptie, cat si dementelor.
Lalatiune = faza prelingvistica constand in emisii vocale fara semnificatie intentionala.
Apare in jurul varstei de 3 luni, dupa faza de gangurit si conduce spre faza de verbiaj.
Laliofobie = teama patologica de a vorbi, justificata oarecum la persoanele care prezinta
balbism, sigmatism, dizartrie, elemente afazoide, capata caracter net patologic la
persoanele dizarmonice, grevate de timiditate, complexe de inferioritate, la care actul
vorbirii are semnificatia unui act de mare curaj.
Lalopatie = orice forma de tulburare de vorbire si limbaj
Logofobie = teama de a pronunta gresit un cuvant. Apare frecvent in logonevroza si este
determinata de esecurile repetate
Logolalie = deficienta de vorbire manifestata prin intarzierea sau nedezvoltarea
limbajului, poate avea o determinanta neuropsihica sau un deficit in dezvoltarea
intelectuala.
Logonevroza = balbaiala nevrotica, forma clinica a nevrozelor motorii, cuprinzand un
complex de tulburari functionale determinate psihogen, caracterizate prin dereglarea
coordonarii musculaturii fonoarticulatorii
Logoplegie = tulburare a limbajului vorbit, caracterizata prin imposibilitatea exprimarii,
pronuntarii (chiar la 5-6 ani) silabelor si cuvintelor, corelate cu scaderea capacitatii de
intelegere a limbajului scris si vorbit, asociata cu tulburari primare sau secundare ale
capacitatii intelectuale.
Logoree = tulburare a expresiei verbale, in sensul hiperactivitatii, constand intr-o crestere
exagerata, necontrolata a ritmului si debitului verbal. Poate fi tematica (axata pe o tema
principala), dezordonata sau disperata. Se produce asociat cu o excitatie psihomotorie,
agitatie, excitabilitate patologica. Intr-o forma ameliorata se manifesta si la normali, aflati
intr-o stare de surescitare provocata de evenimente stresante.
Mutacism = manifestare deliberata, voluntara a unei persoane de a refuza comunicarea,
datorita unei stari afective negative acute, de dispret, de opozitionism. Se intalneste la
copii si tinerui normali, ca o manifestare de protest sau ca atitudine de supraestimare a
valorii propriei persoane. Cauze care determina mutacismul: neincrederea, reticienta,
protestul.
Mutism = suprimare brusca, temporara a comunicarii verbale, in mod voluntar sau nu, in
absenta oricaror leziuni nervoase centrale sau periferice ale aparatului fonator. In aceste
cazuri, subiectul a folosit anterior limbajul. Fenomenul se petrece in situatii de trac, la

subiectii emotivi sau anxiosi. Se distinge de afazie sau mutenie, lipsind leziunea organica.
Poate fi deliberat; poate fi consecinta unei inhibitii patologice.
Palilalie = tulburare a limbajului ce consta in repetarea spontana, involuntara a unor
silabe sau cuvinte dintr-o fraza.
Rinolalia = se defineste ca functie instrumentala a organelor de vorbire, prin modificarea
tubului fonoarticulator, fie datorita unei obstructii nazale, fie datorita unei comunicatii
intre rezonatorul oral si cel nazal. Timbrul saustructura de supraton, denumita adesea
nazalitate, este rezultanta unei rezonante care se degaja in pasajul de trecere nasofaringian, marcand pe o scara larga in hiper sau hipo, limitele. Aceasta intonatie aparte a
vocii care se formeaza din cauza unei sonoritati anormale este denumita fonfaire,
tulburare ce provine din cauza directiei inadecvate a curentului de aer pe cale orala, fie in
urma unor defecte mecanice, ale activitatii nazale, cerului gurii moale si tare.
Rotacism = aspect al dislaliei consoanelor, cu specific a consoanei r care poate fi
intalnita sub urmatoarele forme omiterea totala a sunetului din cuvant pronuntarea
uvulara sau velara a sunetului care da graseierea pronuntarea monovibranta a sunetului
realizata printr-o singura bataie, lovire a varfului limbii, spre deosebire de pronuntarea
polivalenta, realizata prin mai multe batai decat cele necesare pronuntarea labiala a
sunetului prin vibrarea buzelor pronuntarea interdentala a sunetului r inlocuirea
sunetului cu l, dislalie numita pararotacism. Pronuntarea corecta a sunetului este cea
linguo dentala apicala.
Tahifemie = forma patologica de hiperactivitate verbala ce consta in accelerarea
exagerata a debitului verbal, ritmul ingreunand mult prehensibilitatea comunicarii. Cu
toata ritmicitatea grabita nu se constata defecte de ordin sintactic si nici fonetic

8474 afiri

Interpretare vise PARAFILIILE Semnifica dorinta sexuala intensa, fantezii sau

comportamente care implica obiecte, activitati sau situatii insolite si cauzeaza suferinta
sau umilinta altor persoane sau propriei persoane. Parafiliile au o predispozitie biologica
ce poate fi reintarita si de factori psihologici (de exemplu, abuzul in copilarie). Sunt mai
frecvente la barbati decat la femei.
Teoria psihanalitica sustine ca parafilia rezulta dintr-o fixatie intr-una din fazele
psihosexuale ale dezvoltarii sau ca este un effort de indepartare a anxietatii de castrare.
Teoria invatarii sustine ca actul parafilic s-a asociat cu excitatia sexuala in copilarie si a
dus la invatare conditionata. Activitatea parafilica este adeseori compulsiva, persoanele se
angajeaza repetat in comportamentul deviant si sunt incapabili sa-si controleze impulsul
respectiv. Atunci cand este stresat, anxios sau depresiv, pacientul are o probabilitate mai
mare de a se angaja in comportamentul deviant. Bolnavul poate sa se hotarasca deseori sa
inceteze comportamentul dar, in general, nu poate sa se abtina pentru mult timp, iar
trecerea la act este urmata de intense sentimente de vinovatie.
Includ: exhibitionismul, fetisismul, froteurismul, pedofilia, masochismul sexual, sadismul
sexual, fetisismul transvestic, voyeurismul.

PAVORUL NOCTURN Pavorul nocturn debuteaza in copilarie si

dispare spontan la adolescenta dar poate debuta si la
maturitate devenind cronic. Se manifesta in prima treime a
noptii, in timpul somnului prin trezirea brusca cu un tipat de
panica, asociate cu frica si fenomene vegetative intense
(creste ritmul cardiac si respirator) ce dureaza de la 1 la 10
minute.
SINDROMUL KLEINE- Acest sindrom consta in episoade de somnolenta si apetit
LEVIN
crescut zile sau saptamani si cu intervale luni de
normalitate. Trezirea din somnul diurn creeaza o stare de
iritabilitate, la unii pacienti apar halucinatii, depresie,
dezorientare.

Tulburarea algica are ca element esential durerea suficient de severa pentru a justifica
atentia clinica, durerea cauzeaza deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional
sau in alte domenii. Durerea nu este produsa intentional sau simulata; factorii psihologici
sunt considerati a avea un rol important in debutul, severitatea sau persistenta durerii.

bruxsm s.n. Automatism masticator prin micri brute, repetate, n cursul somnului;
bricomanie. (dup fr. bruxomanie)

18 septembrie 2008
Sindromul Turner

Definitie:
Sindromul Turner sau Ullrich-Turner este o maladie cromozomial ce afecteaz
exclusiv femeile, care cuprinde o serie de manifestri determinate de lipsa
unui cromozom X. Monosomia X mai poart numele de sindrom Bonnevie-Ullrich
sau disgenezie gonadal.
Incident. Cauze
Sindromul Turner este rezultatul lipsei unor gene situate pe braul scurt al
cromozomului X. Frecventa n populatie este de 1:2500 nateri (fete).
Majoritatea produsilor de conceptie cu cariotipul 45, X0 sunt avortati spontan.
Factorii de risc ce predispun la aparitia sindromului Turner sunt nc
necunoscuti: nu s-a dovedit asocierea vrstei mamei cu aparitia bolii sau
existenta unei predispozitii genetice.
Patogenie:
S-a dovedit c la dou treimi dintre pacientii cu cariotipul 45, X0 le lipseste
cromozomul X patern. Fenotipull clinic este asemntor si la persoanele cu un
cariotip mozaic. O deletie a genei SHOX poate determina aparitia unui fenotip
scheletic asemntor, cunoscut sub numele de discondrosteoza Leri-Weill.
Persoanele afectate nu prezint niciun corpuscul Barr la nivelul celulelor
epiteliale. Corpusculul Barr sau corpusculul sexual X reprezint unul dintre cei
doi cromozomi X la femeie, care este condensat si inactivat genetic n
interfaza ciclului celular.
Semne i simptome
> pubertate ntrziat

> sterilitate. Cu toate acestea, datorit tehnicilor moderne, multe femei cu

sindrom Turner au reuit s duc pn la capt o sarcin. Prin donarea de
ovule, aceste femei au putut s devin mame purttoare. Sarcina prezint o
serie de riscuri pentru femeile cu aceast anomalie cromozomial: complicatii
cardiovasculare, printre care disectia si ruptura de aort. De asemenea, riscul
de avort spontan sau de aparitie a unor defecte congenitale (sindrom Turner,
sindrom Down) este crescut.
> amenoree primar (absenta mesntruatiei)
> limfedeme congenitale la nivelul minilor si picioarelor
> disgenezie gonadal, mucoas vaginal uscat
> rinichi n potcoav
> obezitate
> diabet tip I n copilrie i diabet tip II la maturitate
> hemoragii gastrointestinale datorate malformatiilor vasculare
> malformatii cardiovasculare: coarctatie de aort, bicuspidie de aort,
disectie de aort la maturitate
> hipotiroidism, datorit aparitiei anticorpilor antitiroidieni
> sni putin dezvoltati
> modificri de sella turcica (saua turceasc)
> luxatie congenital de sold
> tulburri de vedere, glaucom, cataract, retinit, discromatopsie
> infectii ale urechii (frecvent otit medie), hipoacuzie (surditate)
> IQ n limite normale
Examen clinic
Femeile cu sindrom Turner au un fenotip clinic specific: talie mic (datorate
lipsei genei SHOX de pe cromozomul X), fat triunghiular, fante palpebrale
antimongoloide, epicantus, ptoz palpebral, hipertelorism, xeroftalmie,
strabism, ambliopie, urechi jos inserate, maxilar ngust, micrognatie, palat
ogival, eruptie dentar ntrziat, dinti supranumerari, dinti geminati, gt
palmat (pterigium coli), implantarea joas a firelor de pr pe ceaf, cutis laxa
(pierderea pliurilor cutanate), torace n scut, cubitus valgus (malformatii ale
articulatiei cotului), metacarpianul IV scurt, unghii hipoplazice si convexe, nevi
pigmentari. IQ-ul este normal. Exist ns o variant a acestui sindrom,
sindromul Turner X-Ring (cromozom X inelar apare prin ruperea segmentelor
terminale ale ambelor brate ale cromozomului care se pierd, iar portiunile
cromozomiale rmase se unesc, formnd un inel) care este asociat cu retard
mintal.
Investigaii
> cariotipare
> evidentierea corpusculului Barr n celulele mucoasei bucale prin metoda
Sanderson-Stewart (n sindromul Turner, corpusculul Barr lipseste)
> detectarea valorii gonadotrofinelor care va fi peste limita normalului
> teste de functionalitate tiroidian
> teste de evaluare a metabolismului glucozei

> metode imagistice pentru detectarea anomaliilor organice

> audiologie
Diagnostic
Sindromul Turner poate fi detectat din timpul sarcinii prin amniocentez sau
prin ultrasonografie (anomalii organice). Testul de electie pentru
diagnosticarea monosomiei x rmne cariotiparea. Cariotiparea reprezint
efectuarea unei hrti cormozomiale individuale.
Diagnostic diferenial
Se face cu: sindromul Noonan, disgenezia gonadal de alt cauz, limfedemul,
disgenezia gonadal XY (testicular) sindromul Swyer.
Tratament
> hormon de crestere, steroizi anabolici pentru stimularea creterii
> terapie de substituie cu estrogeni, pentru stimularea dezvoltrii caracterelor
sexuale secundare
> terapie de substitutie cu hormoni tiroidieni n cazul asocierii cu hipotiroidia
> antihipertensive, la persoanele cu malformatii cardiace ce au dezvoltat
hipertensiune arterial
> tehnici de reproducere moderne, prin care femeile cu sindrom Turner pot
deveni mame purttoare
Complicaii
Apar ca urmare a defectelor cardiace congenitale, cele mai de temut fiind
disectia si ruptura de aort.
Prognostic
Prognosticul este bun, speranta de viat este mai mic dect media dar poate
fi mbunttit prin atentia acordat bolilor cronice asociate.