Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
http://www.pcfarm.ro/dictionar.php
Icnit sughit
Tinnitus senzatii de zgomot in urechi sau in jurl capului,cap
surditate
Vertij vartej in jurul capului
Lipotimie lesin
Hipoprosexie tulb atentiei prin dimin capacit de concentrare si ainsuf pt nou
Hipomnezie slabirea memorie
Hiperhidroza transpiratie abundenta
Bufeuri calduri
Otoragie curge sange din urechi
Otopatie afect a ap auditiv
in general
Altruist generos
Tahipnee creste resp
Rinoree curge nasul
Otoree curge urechea
Hiposmie diminuarea acuitatii olfactive
Anosmie diminuarea simtului mirosului
Menoragie hemoragii uterine
Incontinenata urinala ,fecala neretinut
Bradipshihie incetinrea afect pshi intelectuale uneori la depresie
Amenoree absenta ciclului menstr
Dispesie balonari greata indigestie
Displazie anomalie a unui tesut organ ...
Exoftamie bulbucarea ochilor
Dispnee inecat in resp jena in respiratie
Dismenore dureri menstr
Metroanexita raceala apar genital fem
Anexita
Mioza contractie pupilei
Midriaza dilatarira pupilei
Tremor frisoane de frica
Coxatraza reuma la sold
Coxachie intoxicatie
Brahicardie puls scazut
Anhedonie a nu simti placerea
Hedomnie a simti placerea
Fatigabilitate oboseala
Rinita
Disolut corupt decazut dezmat
Agrafia pierderea capacitii de redare a ideilor prin scris
Acalculia Simptom de afazie care const n imposibilitatea de a utiliza cifrele i
numerele i de a efectua calcule aritmetice
Agnovile
Dementa
Schizofrenia
Mentismul Tulburare mintal caracterizat prin desfurarea tumultuoas, incoercibil a
ideilor i amintirilor
Obsesia
Paranoia
Exonopatia
Parasvicidam
Sceptic care nua re incredere in nimic
Perplexitate
Latent Care exist, dar nu se manifest n exterior, putnd izbucni oricnd.
Sislotic suflu sistolic Zgomot auzit la ausculatia cordului, perceput in momentul sistolei
(momentul in care inima se contracta pentru a pompa sangele din ventricole in
atrii).
Anorexie inapetenta,lipsa pofeti d emancare
Polifagie Consumare exagerat de alimente.
Libido nclinat n permanen spre satisfacerea pornirilor senzuale
EXTRAVERSINE. nclinaie psihologic deosebit ctre lucrurile din afara eului
propriu, ctre ambiana social. orientare a libidoului n afara propriei persoane. 2.
revrsare n afar a unui organ cavitar. (
Oligofrem
Anxiogen
Pshihopatie
Oligofreni hidrocefali
Dislalia Greutate n articularea , pronuntarea cuvintelor
Rinolatia a vb pe nas
Rinoplastia modelaria nasului
Disartria Articulare defectuoas a cuvintelor.
Tahilalia Vorbire precipitat, cu debit mare de cuvinte, care conduce la articulare
defectuoas i incomplet.
Bradilatia TULBURARILE DE RITM SI FLUENTA ALE VORBIR
Hemiplegie Paralizie a unei jumti a corpului, datorit lezrii unei pri a cii nervoase
motorii.
DIPLEGE s. (MED.) hemiplegie dubl.
HEMIPARZ s.f. Parez manifestat la o jumtate din corp; hemiplegie
HEMIPLEGE s.f. Paralizie a unei jumti laterale a corpului; hemiplexie; hemiparez.
HEMIPLEXE s.f. Hemiplegie
TRIPLEGE s.f. (Med.) Hemiplegie nsoit de paralizia unui membru din partea opus
a corpului.
STAUROPLEGE s. f. hemiplegie care afecteaz unul din membrele superioare i
membrul inferior opus.
STEREOAGNOZE s. f. pierdere a simului stereognostic, n cazuri de hemiplegie. (
Ependimoane
Cefalee CAFESM s.n. Totalitatea tulburrilor care apar n urma abuzului de cafea, de
ceai etc. i care se manifest prin insomnie, cefalee, aritmie cardiac etc.
CEF EFEBOCRAZE s. f. sindrom care se manifest (la pubertate) prin cefalee
persistent, cauzat de tulburri endocrine
MIGRN s. f. cefalee (localizat ntr-o anumit regiune a capului i nsoit de
tulburri digestive).
NEVRZ s. f. boal psihic datorat unor suprasolicitri, care se manifest prin
astenie, cefalee, insomnii, anxietate, iritabilitate etc.; nevropatie.
PAROTIDT s. f. inflamaie a parotidelor. o ~ epidemic = boal contagioas,
provocat de un virus, care se manifest prin cefalee, febr i inflamarea glandelor
salivare; oreion
VANILSM s. n. intoxicaie prin ingerarea de vanilie, manifestat prin erupii papulare,
prurit, cefalee i ameeli.
ALE s.f. Durere de cap difuz sau localizat, continu sau intermitent.
Dispartrie
Erizipec dicala
Patogenie
Infectia tegumentelor se poate produce prin: solutii de continuitate ale pielii (plagi,
dermatomicoze, arsuri, ulcer varicos al gambei); contiguitate, de la mucoasa invecinata
infectata cu streptococ (angina, rinofaringita, otita medie supurata); propagare limfatica
(limfangite streptococice); diseminare hematogena, in mod exceptional (septicemii).
Streptococii se multiplica in spatiile limfatice ale dermului, realizand o dermita acuta,
caracterizata prin hiperemie, vasodilatatie, edem si infiltratii celulare. Placardul dermitic
are tendinta extensiva, propagarea facandu-se centrifug, din aproape in aproape. Exudatul
inflamator poate patrunde intre straturile epidermului, determinand un clivaj al acestora,
cu formarea de flictene. Uneori, epidermul se poate necroza, in special in zona centrala a
placardului. Propagarea infectiei in hipoderm duce la edem masiv si (sau) procese
supurative (celulite, abcese, flegmoane).
Localizarea procesului infectios in spatiile limfatice explica limfangita si adenita din
erizipel, ca si raritatea tromboflebitelor si a septicemiilor, mult mai frecvente in infectia
stafilococica. In patogenia erizipelului ete incriminata si interventia unei componente
alergice, legata de sensibilitatea organismului fata de streptococul betahemolitic.
Sursa de infectie este reprezentata de bolnavii de boli streptococice si purtatori sanatosi
de streptococ.
Transmiterea este directa prin picaturi Flugge, sau indirecta, prin obiecte contaminate.
Contagiozitatea este foarte redusa.
Simptome
Perioada de incubatie este de 3-5 zile. Debutul bolii este brusc, cu frison intens si febra
ridicata (39-40). Placardul erizipelatos apare dupa 6-12 ore de la debut, fiind precedat,
uneori, de senzatie de tensiune, in zona in care va apare, precum si tumefierea dureroasa a
ganglionilor limfatici aferenti regiunii respective. Perioada de stare a bolii se
caracterizeaza prin prezenta placardului erizipelatos, a adenopatiei si a fenomenelor
generale.
Placardul erizipelatos poate sa apara in orice parte a corpului, in vecinatatea unei solutii
de continuitate a tegumentelor sau a unei mucoase infectate. De obicei, este unic;
tumefactia este uniforma, placardul fiind usor reliefat fata de tesuturile sanatoase
invecinate; pielea isi pierde supletea, este destinsa si lucioasa. Culoarea placardului este
rosie-inchisa, adesea caramizie. La bolnavii cu tulburari grave, placardul poate deveni
cianotic (erizipel albastru). Temperatura locala este cu 2-3 mai ridicata decat a pielii
sanatoase. Durerea locala este putin accentuata, suportabila, palparea placardului fiind
posibila; fac exceptie erizipelul pavilionului urechii si cel al pielii capului.
Placardul se extinde in suprafata destul de repede (cativa cm pe zi), din aproape in
aproape, in "pata de ulei". Viteza si directia de extindere depind de structura tesutului
conjunctival subcutanat. Acolo unde acesta este dens, la nivelul plicelor, placardul se
opreste sau isi intarzie extinderea. Asa se explica aspectul in "aripi de fluture" al
erizipelului fetei, care cuprinde nasul si obrajii, dar respecta buza superioara. Prin modul
de extindere, erizipelul poate fi migrator sau eratic.
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza datelor clinice.
Diagnostic diferential
Se face cu eriteme, dermite.
http://www.netmedic.ro/
Sindromul schluder
Sindromul Schnitzler este caracterizat de urticarie cronica, nonpruriginoasa in
asociere cu febra recurenta, durere osoasa, artralgie si artrita si gammopatie cu
imunoglobuline M monoclonale cu o concentratie sub 10 g/l. Cei mai multi pacienti cu
sindrom Schnitzler au o evolutie cronica benigna. Remisiunea spontana nu a fost
raportata. Aproximativ 10-15% dintre pacienti dezvolta o afectiune limfoproliferativa,
incluzind limfomul limfoplasmocitic, macroglobulinemia Waldenstrom, sau
mielomul IgM.
Toti pacientii cu acest sindrom prezinta urticarie cronica, recurenta. Pruritul este
absent, dar leziunile pot deveni usor pruriginoase in timp. Nu s-au identificat factori de
risc. Patogeneza sindromului nu este inca bine definita.
Antiinflamatoriile nonsteroidiene, corticosteroizii si imunosupresivele prezinta un
grad de ameliorare a eruptiei si artralgiei. Manifestarile cutanate raspund slab la
antihistaminice. S-au folosit numeroase medicamente pentru a trata acest sindrom dar
fara eficienta.
Patogenie si cauze
Patogeneza exacta a sindromului Schnitzler este neclara. Se considera ca depozitarea
paraproteinei IgM conduce la formarea de complexe immune si activarea cascade
complementului, responsabila pentru manifestarile cutanate. O alta teorie propusa este
activarea necontrolata a interleukinei 1.
Semne si simptome
Pacientii cu sindromul Schnitzler au virste intre 13-71 de ani la momentul diagnosticului.
Toti pacientii prezinta eruptie cronica urticariana, recurenta. Pruritul nu este comun la
debut dar leziunile devin slab pruritigene dupa 2-3 ani la 45% dintre bolnavi. Eruptia
cutanata este de obicei primul symptom care apare afectind mai ales trunchiul si
extremitatile, si evitind palmele si talpile, gitul si capul.
Aproximativ 90% dintre pacienti acuza febra recurenta. Fiecare episod febril se rezolva
in citeva ore, totusi febra poate persista pina la 24-48 de ore. Episoadele pot surveni
zilnic sau infrecvent, de doua ori pe an. 80% dintre pacienti prezinta artralgii, 70% dureri
osoase si mialgii. Durerea osoasa afecteaza mai ales osul iliac si tibia. Femurul,
coloana vertebrala, bratele si clavicula sunt mai rar implicate. Oboseala si scaderea in
greutate apar la unii pacienti.
Examen fizic.
Eruptia urticariana consta din papule si placi roz, usor elevate, 0. 5-3 cm in diametru.
Noi leziuni apar zilnic. Acestea persista 12-24 de ore si dispar fara sechele. Angioedemul
este posibil dar este foarte rar. Limfadenopatia se poate regasi la 50% dintre pacienti,
hepatomegalia la 30% iar splenomegalia la 10%.
Exista un set de criteria pentru a incadra pacientii in sindromul Schnitzler:
-febra recurenta, artralgie sau artrita, durere osoasa
-limfadenopatie, hepatosplenomegalie, leucocitoza
-VSH ridicat, anomalii ale oaselor.
Diagnostic
Studii de laborator:
-toate cazurile sunt associate cu gammopatie la imunoforeza serului
-VSH si protein C reactiva ridicate
-leucocitoza, trombocitoza, anemie
-proliferare limfoida anormala in maduva osoasa.
Examen histologic. Examinarea mostrelor de piele arata infiltrate perivascular de PMN,
neutrofilice, inflamatie limfocitica, vasele sunt intact iar limfaticele dermice prezinta
edem superficial usor. Se observa depozitarea de IgM si complement in dermul superior
si la jonctiunea dermoepidermica.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: lupus eritematos acut,
vasculita urticariana, urticaria idiopatica cronica, crioglobulinemia, urticaria de presiune.
Tratament
Antiinflamatoriile nesteroidiene, corticosteroizii si imunosupresoarele prezinta o
ameliorare a artralgiilor si durerilor osoase dar nu si a eruptiei. Manifestarile cutanate si
extracutanate raspund slab la antihistaminicele H1 si H2. Unii pacienti au raspuns la
tratamente cu thalidomide, rituximab, cloroquina, clorambucil, ciclofosfamida,
azatioprina, plasmafereza, imunoglobuline intravenoase. Fototerapia cu psoralen si
ultraviolete A a redus la unii pacienti eruptia.
Se mai folosesc pefloxacin mesilate si anakinra, o forma recombinata a receptorului
natural pentru IL-1.
Prognostic
Sindromul Schnitzler necesita evaluare pe termen lung datorita potentialului de a
dezvolta afectiuni limfoproliferative, in special macroglobulinemia Waldenstrom. Nu s-a
inregistrat remisiunea spontana completa. Prognosticul este totusi bun. 10-15% dintre
pacienti vor dezvolta un neoplasm limfoplasmocitar.
Introducere
Simptome
Tratament
Simptome
Unii pacienti cu Q-T lung sunt asimptomatici. La ceilalti, simptomele sunt pierderea
cunostintei (sincopa) sau tulburari de ritm cardiac (aritmie). La pacientii cu acest
sindrom intervalul Q-T poate fi prelungit in timpul activitatii fizice, emotiilor puternice
(spaima, suparare, durere, etc.). Unele aritmii pot fi fatale, deoarece pot provoca moarte
subita. Un alt tip de sindrom Q-T lung poate duce la pierderea auzului pacientului.
Studiul pacientilor cu Q-T lung arata ca acestia au lesinat cel putin o data pana la varsta
de 10 ani. Majoritatea au de asemenea un membru al familiei care sufera de acest
sindrom. Pacientii cu acest sindrom nu au intotdeauna intervalul Q-T prelungit.Acesta
poate fi normal cand pacientul isi face electrocardiograma (in timpul unei examinari de
rutina, de exemplu).
Unii tineri sanatosi pot fi suspectati de Q-T lung datorita istoricului familial si al
lesinurilor inexplicabile, chiar daca nu isi fac o ECG de rutina. In toate familiile in care a
existat o moarte subita sau in care se produc lesinuri inexplicabile, este necesara o
investigatie a cauzei.
Sindromul Angelman
Introducere
Manifestari clinice
Diagnostic
Tratament
Tratament
Nu exista nici un tratament pentru sindromul Angelman. Se impune tratament
simptomatic mai ales pentru crizele de tip epileptic.
Pentru stimularea potentialului copiilor cu sindrom Angelman se recomanda:
- Ergoterapie
- Terapie comunicationala
- Terapie comportamentala
- Logopedie
- Ingrijire intensiva, cu devotament
Prognostic
Majoritatea bolnavilor cu sindrom Angelman au involutie grava, limitarea severa a
vorbirii si dificultati locomotorii. Cu toate acestea, au o durata normala de viata si nu
prezinta manifestari de progresie a involutiei pe masura ce inainteaza in varsta.
Introducere
Patogenie, cauze
Semne si simptome
Diagnostic
Tratament
Semne si simptome
Sincopa si stopul cardiac sunt cele mai comune manifestari clinice care conduc la
diagnosticul de sindrom Brugada. Mai pot apare cosmarele si starile de anxietate
nocturne. Totusi citeodata nu este prezent nici un simptom iar diagnosticul se bazeaza pe
electrocardiografie care arata o supradenivelare a segmentului ST in derivatiile V1-V3.
Este caracteristic un istoric familial care sa cuprinda decesul subit, desi nu este
obligatoriu deoarece sindromul poate apare sporadic. Contextul evenimentelor cardiace
este important. In multe cazuri stopul cardiac apare in timpul somnului sau repausului.
Cazurile in care se declanseaza in timpul activitatii fizice sunt rare. Febra este raportata
ca declansatoare sau factor de exacerbare a manifestarilor sindromului Brugada.
Examenul fizic este de obicei normal la pacientii cu sindrom Brugada. Se recomanda
examinarea fizica pentru a exclude alte posibile cauze cardiace care pot fi asociate cu
sincopa sau stopul cardiac la un pacient aparent sanatos.
ividualizate le poate imbunatati semnificativ calitatea vietii.
Introducere
Manifestari clinice
Diagnostic
Afectiuni in care apare
Tratament
Prognostic
Prognostic
ADHD este un sindrom frecvent si grav, care, netratat, poate sa duca la afectarea cronica
a personalitatii. Dupa pubertate, simptomele nu se amelioreaza aproape nicioadata
spontan.
Tratamentul combinat se dovedeste insa eficient pentru mai mult de jumatate din cazurile
de ADHD, copiii invatand pana la varsta adulta sa traiasca cu aceasta afectiune, sa se
dezvolte armonios din punct de vedere social si emotional si sa-si valorifice potentialul
(multi copiii cu ADHD sunt deosebit de creativi).
Regurgitare mitrala
Introducere
Cauze si factori de risc
Semne si simptome
Diagnostic
Tratament
ventriculului sting
-cardiomiopatia hipertrofica, scurgere perivalvulara protezica
-cauze congenitale: despicaturi ale valvei mitrale, fenestrari ale valvei mitrale
-cauze farmacologice: ergotamina, metilsergide, pergolide, medicamentele anorexice.
Siringobulbia
Siringobulbia reprezinta de fapt o tulburare neurologica ce se caracterizeaza prin aparitia
unei cavitati pline cu lichid in maduva spinala ce se extinde ascendent spre trunchiul
cerebral. Cavitatea se mareste, se alungeste si se poate extinde in substanta alba si
cenusie, comprimand astfel tesutul nervos ce contine tracturile corticospinale si
spinotalamice (responsabile de transmiterea informatiilor nervoase din periferie la centrii
superiori), insa de cele mai multe ori se prezinta sub forma unei zone lichidiene, lipsita de
substanta cerebrala care determina aparitia paraliziilor faciale senzitive, motorii sau
mixte, alaturi de intreruperea cailor nervoase ascendente si descendente (motorii si
senzoriale).
Siringobulbia este adesea asociata cu siringomielia (situatie in care cavitatea este
limitata strict la maduva spinala) dar si cu diverse malformatii nervoase caracterizate in
principal prin obstructia lichidului cefalorahidian cu aparitia hidrocefaliei.
Etiologia este deocamdata incomplet elucidata, insa sunt incriminati mai multi factori:
- foarte frecvent este vorba de o anomalie in circulatia lichidului cefalorahidian, ca
urmare a unor malformatii specifice
- disrafism spinal - reprezentat de fapt de inchiderea incompleta a tubului neural
(asociaza in unele cazuri si spina bifida)
- sau poate fi vorba de siringobulbie idiopatica (fara o cauza anume).
In unele cazuri exista posibilitatea de asociere a siringobulbiei cu sindromul Klippel-Feil
(acesta apare datorita unor segmentari anormale ale vertebrelor cervicale in timpul
organogenezei initiale, in cadrul primelor saptamani).
Siringobulbia se poate manifesta la diverse varste, de cele mai multe ori apare in jurul
varstei de 20 de ani, insa cazurile cu debut mult mai precoce nu sunt deloc rare.
Angioame Tumora vasculara circumscrisa, congenitala sau dobandita, cu originea in
capilarele sanguine sau limfatice, dezvoltata din celule endoteliale sau din pericite. Exista
diferitie tipuri de angioame.
Tipuri - Printre angioamele cutanate, se disting angioamele imature, angioamele mature
sau plane, angioamele stelare si angioamele capilarovenoase:
- angioamele imature sunt malformatii ale sistemului vascular, foarte frecvente la sugari,
care se dezvolta plecand de la dermul superficial. Ele se prezinta sub doua aspecte
diferite: angioamele tuberoase sau angioamele "capsuna" formeaza proeminente mai mult
sau mai putin voluminoase, bine delimitate si de culoare rosie; angioamele subcutanate
par mai putin superficiale, iar proeminenta lor poate fi acoperita de o piele normala sau
albastruie.
In majoritatea cazurilor, angioamele imature regreseaza in mod spontan, iar abtinerea de
la orice fel de tratament este conduita cea mai rationala. O simpla supraveghere
dermatologica regulata este suficienta, in afara cazului ca angiomul este localizat intr-o
zona importanta din punct de vedere functional (pleoape pentru vedere, laringe pentru
respiratie, buze pentru dentitie). Intr-o asemenea situatie, pot fi avute in vedere o
corticoterapie sau ablatia chirurgicala.
- angioamele mature sau plane sunt malformatii foarte frecvente ale sistemului vascular,
care se dezvolta plecand de la capilarele dermului superficial. Acestea sunt clasicele "pete
de vin" care, in pofida aspectului lor uneori impresionant, nu antreneaza vreo tulburare
functionala. Angiomul plan se va extinde in decursul vietii pacientului; el va lua o culoare
mai inchisa si se va acoperi de noduli proeminenti. Angiomul matur este tratat cu laserul
cu argon. Totusi, rezultatele nu sunt intotdeauna perfecte si adesea este necesara repetarea
operatiei.
- angioamele stelare telangiectazice sunt malformatii ale sistemului vascular care se
prezinta ca mici pete rosii in forma de stea, usor suprainaltate. Ele se afla mai ales pe fata
si pe extremitati si sunt favorizate de sarcina. Mai sunt intalnite si in cadrul cirozelor
alcoolice. Cand nu dispar spontan, aceste angioame se trateaza prin electrocoagulare sub
anestezie locala.
- angioamele capilarovenoase sunt malformatii rare ale sistemului vascular care se
prezinta ca proeminente albastrui situate pe traiectele venoase, crescand in volum in
timpul unui efort. Ele pot fi tratate prin injectarea de produse sclerozante sau prin ablatie
chirurgicala, dar impun practicarea unor examene complementare inaintea interventiei.
Detroversie
Levoversie
Dextroelevatie
Levoelevatie
Detrodepresie
Dispectie
Ischemie
Epitaxis +curge sange din nas
Metroragie
Hipocondria
Dismorfofobic
Iatrogen Stare psihic produs sau agravat pe cale psihogen de ctre medic, de
tratament sau de condiiile spitalizrii.
Disforie Tulburare a dispoziiei caracterizat prin tristee profund i nemulumire de
sine. soit uneori de iritabilitate extrem i de agresivitate.
Hipokinezie Scdere a capacitii de micare
Ipocondrie Stare psihic morbid, caracterizat prin nelinite continu, team i
preocupare obsesiv de starea sntii proprii; idee fix a cuiva care crede c sufer de o
boal pe care n realitate nu o are
Angoasa Nelinite, tulburare, ngrijorare, adesea patologic tema puternica
Hiperventilatie ventilaie pulmonar exagerat fa de aportul de oxigen
Eructaii rgial, rgit.
Tahicardie . Accelerare anormal a btilor inimii datorit unui efort fizic, unei emoii,
unei afeciuni cardiace etc
Epivolutia
Abcese Colectare de puroi, bine delimitat de esuturile din jur, format n urma
dezintegrrii esuturilor, de obicei sub aciunea unor ageni microbieni sau parazitari.
COLT, colite, s.f. Inflamare acut sau cronic a colonului4, manifestat prin dureri
abdominale i tulburri digestive.
tuberculoza pulmonar,
bronita cronic,
emfizemul pulmonar cronic.
PNEUMONE, pneumonii, s.f. Inflamaie a unui lob sau a unui segment pulmonar,
provocat n mod obinuit de pneumococ sau de virusuri i manifestat prin febr, tuse,
junghiuri, frisoane, expectoraii. Dubl pneumonie = pneumonie care afecteaz ambi
EMFIZM, emfizeme, s.n. Sindrom care se datorete infiltrrii de aer n interstiiile
esutului conjunctiv al unui organ. Emfizem pulmonar = dilatare excesiv i
permanent a plmnilor datorit atrofiei i ruperii septurilor dintre alveole, precum i
pierderii elasticitii.
TIGNAFS, tignafesuri, s.n. (Pop.) Emfizem pulmonar (la animale)..
, 23 Jun EMFIZM ~e n. Stare patologic constnd n umflarea unui esut intern datorit
infiltrrii aerului n spaiul intercelular. ~ pulmonar dilatare a alveolelor pulmonare,
cauzat de pierderea elasticitii esutului
EMFIZEMATS, -OS adj., s.m. i f. (Suferind) de emfizem
EMFIZM s.n. Umfltur produs prin infiltrarea aerului n esuturi. Emfizem
pulmonar = dilatarea forat a alveolelor pulmonare provocat de pierderea elasticitii
esutului
Anorexie
Edem angioneurotic
Leucopenie
Helicobacter pylori
Giardioza
Amoebiaza intestinala si hepatica
Amoebiaza este o boala parazitara provocata de amoebe, raspandita in zonele calde.
Se manifesta prin dizenterie si pot aparea complicatii sub forma de leziuni hepatice.
Dializa
Introducere
Hemodializa
Dializa peritoneala
Hemodializa
Hemodializa presupune utilizarea unui rinichi artificial (hemodializor) in scopul
eliminarii toxinelor si a excesului de apa si de substante chimice din sange.
Atunci cand vasele sanguine ale pacientului nu sunt apte pentru realizarea unei fistule, se
poate utiliza un tub din material plastic pentru a uni artera si vena (grefa).
Ocazional conectarea se poate realiza cu ajutorul unui tub ingust din plastic, numit
cateter, care se insereaza intr-o vena de calibru mare din gat.
Trombembolismul pulmonar
Introducere
Tablou clinic
Explorari paraclinice
Diagnostic
Evolutie, complicatii, prognostic
Profilaxie
Tratament
Profilaxie
Profilaxia TEP reprezinta un capitol esential in patologia TEP.
Combaterea stazei venoase dupa interventiile chirurgicale se poate face prin: mobilizarea
precoce, miscari active sau pasive, compresie externa (masaj manual, ciorapi elastici
pentru compresie gradata, compresie pneumatica intermitenta), stimulare electrica a
muschilor intraoperator.
Scaderea coagulabilitatii sanguine se face cu anticoagulante (heparine, antivitamine K)
sau dextrani.
Prevenirea leziunilor parietale venoase se face prin interventii chirurgicale cat mai putin
traumatizante, cateterizari venoase atraumatice, aseptice.
Introducere
Semne si simptome
Diagnostic
Tratament si prognostic
Diagnostic
Diagnosticul de SIADH trebuie suspectat la pacientii cu hiponatremie si urina
concentrate, asociatecu letargie si absenta hipotensiunii ortostatice (tensiunea arteriala
care nu scade atunci cand pacientul se ridica in picioare), edemelor si manifestarilor de
deshidratare.
Diagnosticul in SIADH este pus atunci cand sunt eliminate celelelte cauze de crestere a
nivelului de vasopresina; diagnosticul este sustinut prin determinarea unor niveluri usor
scazute ale ureei sanguine, acidului uric seric, creatininei si concentratiei de albumina.
Ascaridioza (limbricii)
Espectorare- scuipa
Sarcoidoza
Introducere
Simptome
Diagnostic
Tratament
Prognostic
Diagnostic
Nu exista un test specific pentru sarcoidiza, testele folosite sunt:
-radiografie toracica-poate arata granuloame sau noduli limfatici mariti, 95% dintre
bolnavi au radiografia anormala
-teste de singe-cuantifica functia hepatica,nivelul Ca di singe, crescut anormal in
sarcoidoza,functia renala si activitatea hematopoietica
-teste functionale pulmonare-spirometria
-EKG
-pulsoximetrie
-masurarea gazelor sanguine
-bronhoscopie cu fibroscop
-biopsie
-computer tomograf si RMN
-PET scanare-foloseste gallium ,o substanta care se fixeaza pe inflamatii.
Tricomoniaza
Discrazii sanguine
Bursita
Tenosinovite
Lombargii
Radiculite
Nefrita
Oligurie miscarea vol unrinei
Hematurie
Leucopenie
Agranulocitoza
Hiperglicemie
Gastralgie
Hipoprotrombinemie
Letargie Stare patologica de somn profund si prelungit, fara febra sau infectie,
caracterizata prin faptul ca bolnavul este capabil sa vorbeasca atunci cand este trezit, dar
uita spusele si adoarme pe loc. Stare de toropeala, de apatie si de extrema vlaguire. Somn
profund, prelungit, insotit de diminuarea functiilor vitale, intalnit si in encefalita letargica
ca expresie a leziunilor diencefalice. In psihiatrie, acest de somn amintind de somnul
hipnotic observat in cursul sindroamelor catatonice si isterice.
Anemie feripriva
Anemie hemolitica
Discrazii sanguine
Balbutie balbaiala
Disprozodic tulb de viteza ritm influxiune si intensitate vb
Sindrom Parkinson Boala Parkinson poate afecta capacitatea unei persoane de a-si
controla miscarile corpului. Anumite celule nervoase de la nivelul creierului produc, in
mod normal, o substanta chimica numita dopamina. Dopamina este un mediator chimic
sau un neurotransmitator, prin intermediul caruia celulele nervoase controleaza miscarile
corpului. In boala Parkinson, aceste celule nervoase, ce produc dopamina, se distrug
ducand la nivele scazute ale acesteia. Cand se intampla acest lucru pot aparea probleme
in miscarile corpului.
Boala Parkinson da o gama larga de simptome si complicatii. Acest articol acopera doar
tratamentul general al bolii si nu simptomele particulare.
Tratamentul poate controla simptomele in primele faze evolutive ale bolii si este inceput
imediat ce simptomele afecteaza activitatea zilnica si abilitatea de a munci a persoanei
bolnave. De exemplu, o persoana dreptace la care tremorul se instaleaza pe partea stanga
poate sa nu se simta stanjenita de aparitia acestui simptom si poate sa nu simta nevoia
unui tratament pana cand simptomatologia se inrautateste. O persoana ce nu poate sa-si
indeplineasca sarcinile de serviciu datorita simptomelor bolii va dori sa inceapa
tratamentul mult mai repede dacat o persoana care nu munceste sau care nu este afectata
in activitatea zilnica de vreunul dintre simptome.
Simptomele acestei afectiuni apar de obicei la persoane cu varste intre 50 si 60 de ani.
Afectiunea evolueaza lent si uneori poate trece neobservata de familie, de prieteni si chiar
de persoana in cauza. Un numar mic de persoane dezvolta simptomele doar pe o singura
parte a corpului, acestea neprogresand si pe cealalta parte.
Medicamentele pot controla simptomele intr-o oarecare masura, dar o data cu evolutia
bolii, acestea devin din ce in ce mai ineficiente. Boala Parkinson poate cauza o varietate
de complicatii pe masura ce evolueaza.
Legatura dintre boala Parkinson si factorii de risc este inca in cercetare. Acesti factori de
risc pot fi: factori genetici, varsta, toxine din mediul inconjurator sau radicalii liberi. Desi
aceste cercetari sunt pe cale sa dezvaluie anumite raspunsuri, expertii nu stiu cu siguranta
cauza acestei boli. Sunt studii in desfasurare ce urmaresc sa determine daca exista o
cauza genetica a bolii Parkinson. Doar un mic procent dintre cei ce au boala Parkinson au
un parinte, un frate sau o sora cu aceasta boala. Totusi, transmiterea unor gene (unitatea
de baza a ereditatii, alcatuita din acid dezoxiribonucleic) anormale pare sa fie cauza bolii
Parkinson cu debut precoce in cadrul unor familii la care se descopera aceasta afectiune
la varste mult mai tinere.
Nivelurile scazute de dopamina (mediatorul chimic) implicate in controlul miscarilor dau
simptomatologia acestei afectiuni. Lipsa acestui neurotransmitator apare atunci cand
celulele nervoase dintr-o anumita parte a creierului (substanta neagra - substanta nigra),
ce produc dopamine, se deterioreaza sau se distrug. Cauza exacta a acestei afectari a
celulelor nervoase nu se cunoaste.
SimptomeSus
Tipul si severitatea simptomelor bolii variaza de la un bolnav la altul si in functie de
stadiul bolii. Simptomele, care pot aparea la un pacient in primele faze, pot sa nu se
dezvolte decat in fazele tardive ale afectiunii la alti pacienti sau pot sa nu apara deloc.
Cele mai frecvente simptome sunt:
- tremorul (oscilatii lente si regulate), de cele mai multe ori a mainii, a bratului sau a
piciorului. Tremorul din boala Parkinson apare atunci cand persoana afectata de aceasta
boala este treaza, este in pozitie sezanda sau in picioare (tremorul de repaus) si cedeaza
atunci cand persoana misca partea afectata a corpului;
- rigiditatea musculara si durerea continua. Unul dintre cele mai comune semne aparute la
debutul bolii este reducerea balansarii bratului afectat in timpul mersului datorita
rigiditatii musculare. Rigiditatea poate afecta musculatura membrelor inferioare, a fetei,
gatului sau a altei parti a corpului si poate duce la oboseala musculara si la anchilozare;
- miscari incetinite si limitate (bradikinezie), mai ales atunci cand persoana incearca sa se
miste dintr-o pozitie de repaus. De exemplu, miscarea de ridicare dintr-un scaun sau
schimbarea pozitiei in pat pot fi dificile;
- slabirea muschilor fetei si a gatului. Vorbirea si inghitirea pot deveni mai dificile si
persoanele respective se pot ineca, tusi sau pot pierde saliva pe la colturile gurii. Vorbirea
este una monotona si soptita. Pierderea capacitatii de contractie a muschilor fetei poate
duce la o expresie faciala fixa, asa numita "masca Parkinsoniana";
Somnolenta sau insomnia pot aparea la acesti pacienti datorita anxietatii, depresiei, sau
oboselii fizice. Persoanele afectate de aceasta boala pot sa nu aiba un somn normal
deoarece nu-si pot schimba pozitia in pat cu usurinta.
O persoana afectata de boala Parkinson poate deveni cu usurinta o persoana dependenta
de cei din jur, o persoana fricoasa, indecisa si pasiva. Este posibil ca aceste persoane sa
vorbeasca mult mai putin decat vorbeau inainte, sa se retraga chiar si fata de familie si
prieteni si sa ramana niste persoane inactive si retrase, daca nu sunt incurajate sa
depaseasca momentul. Depresia e foarte frecventa la aceste persoane si poate fi cauzata
atat de modificarile chimice ce au loc la nivelul creierului cat si ca o reactie la aflarea
vestii ca sufera de o boala ce duce la infirmitate. Insa, cu un tratament adecvat, starea
pacientului poate fi imbunatatita.
Pana la una din trei persoane care sufera de boala Parkinson poate dezvolta dementa si
confuzie, similare celor din boala Alzheimer (ansamblul dementelor degenerative
primare, ce se caracterizeaza prin aparitia unei demente cu evolutie lenta), in faza finala a
bolii. Depresia poate contribui la pierderea memoriei si la aparitia confuziei.
Pierderea memoriei, halucinatiile (a auzi sau a vedea lucruri, care nu exista in realitate) si
visele pline de imaginatie pot fi uneori cauzate de medicamentele folosite in tratamentul
bolii Parkinson. Exista o varietate de afectiuni cu simptome asemanatoare celor din boala
Parkinson. Unele dintre acestea pot fi reversibile.
Afectiuni cu simptome asemanatoareSus
Boala Parkinson poate fi greu de diagnosticat deoarece multe afectiuni au simptome, care
sunt intalnite in boala Parkinson (tremorul, rigiditatea musculara, miscari incetinite,
tulburari ale echilibrului).
Alte afectiuni ce pot cauza simptome asemanatoare celor din boala Parkinson sunt:
- tremorul esential (denumire prin care sunt grupate tipurile de tremor fara o semnificatie
patologica aparenta si indeosebi ereditare), care nu are alte simptome decat tremorul fin si
rapid. Poate aparea inainte de varsta de 25 de ani;
- sindromul Parkinson intalnit in paralizia supranucleara progresiva (o afectiune
degenerativa heterogena ce implica afectarea celulelor nervoase de la nivelul creierului, a
ganglionilor bazali sau a cerebelului) si in atrofia sistemica multipla (termen propus
pentru asocierea variabila a urmatoarelor tulburari: disfunctie a sistemului nervos
autonom, semne extrapiramidale, ataxie ce apare, mai ales la varsta adulta);
- boala Alzheimer. Confuzia si pierderea de memorie similare celor din primele stadii ale
bolii Alzheimer nu apar decat in stadiile finale ale bolii Parkinson;
- leziuni ale sistemului nervos central;
- diferite afectiuni ale tiroidei;
- boli ale ficatului;
- infectii la nivelul sistemului nervos central (cum ar fi encefalita);
- tumori la nivelul creierului;
- infarctul miocardic;
Este bine sa fie consultat medicul de familie atunci cand apar simptomele bolii Parkinson.
Nu este nevoie de un tratament de urgenta, atunci cand tremorul dureaza de mai mult
timp. Totusi, trebuie discutat cu medicul despre aparitia acestui tremor la urmatorul
consult. Daca tremorul afecteaza activitatea de zi cu zi a unei persoane sau daca apar si
alte simptome, trebuie mers la doctor mai repede.
O persoana ce a fost diagnosticata cu boala Parkinson trebuie sa consulte doctorul
imediat daca:
- exista modificari notabile ale simptomelor, cum ar fi episoade severe de rigiditate pierderea brusca a mobilitatii ce poate afecta mersul;
- simptomele nu mai sunt ameliorate de medicamente;
- apar alte complicatii;
- apare depresia.
Persoanele ce sufera de Parkinson trebuie sa mearga la medicul specialist in mod regulat
(o data la 3-6 luni sau in functie de cum decide acesta) pentru modificarea tratamentului,
pe masura ce boala evolueaza.
Expectativa vigilentaSus
Daca se descopera aparitia tremorului, acesta trebuie atent urmarit si trebuie discutat cu
doctorul la urmatorul control medical. O descriere cat mai exacta poate ajuta medicul sa
puna un diagnostic corect.
Descrierea pacientului ar trebui sa raspunda la urmatoarele intrebari:
- tremorul a aparut brusc sau treptat?
- ce a dus la imbunatatirea sau inrautatirea lui?
- ce parte a corpului a fost afectata?
Este indicat sa se apeleze serviciile de urgenta daca apar simptome precum stare de
slabiciune brusca, paralizie, pierderea echilibrului, alterarea vorbirii sau probleme
vizuale. Acestea pot fi semnele unui infarct miocardic. Simptomele din boala Parkinson,
de obicei, evolueaza lent, pe perioada catorva luni.
Medici specialisti recomandatiSus
Urmatorii medici pot diagnostica si trata boala Parkinson:
- medicul de familie;
- medicul de medicina interna;
- medicul neurolog.
Alti specialisti ce pot fi implicati in urmarirea pacientului bolnav de Parkinson sunt:
- logopedul;
- fizioterapeutul;
- specialistul in terapie ocupationala.
Diagnostic si investigatiiSus
1. Diagnostic precoce
In acest moment nu exista nici un test screening pentru boala Parkinson. Diagnosticul de
boala Parkinson se bazeaza pe istoricul medical si pe un examen neurologic amanuntit.
2. Investigatii
Nu exista teste de laborator care sa diagnosticheze boala Parkinson. Daca simptomele
pacientului si rezultatele obtinute de doctor in timpul consultului nu sunt in intregime
tipice bolii Parkinson se pot face anumite teste pentru a putea diagnostica alte afectiuni cu
simptome asemanatoare. De exemplu, testele de sange pot fi facute pentru a verifica daca
nu este cumva vorba de o afectiune tiroidiana sau hepatica. O examinare RMN poate fi
facuta pentru a exclude un infarct miocardic sau o tumora a sistemului nervos central.
Un alt test imagistic numit PET (tomografie cu emisie de pozitroni) poate detecta nivele
scazute de dopamina la nivelul creierului, putandu-se astfel pune diagnosticul de boala
Parkinson. Totusi, aceasta investigatie nu este una uzuala deoarece este foarte scumpa si
nu este disponibila in foarte multe spitale, fiind inca in faza experimentala.
Tratament generalitatiSus
La inceput, pacientii cu boala Parkinson pot sa nu aiba nevoie de tratament, daca
simptomele sunt usoare. Medicul va putea amana momentul prescrierii tratamentului
pana cand simptomele bolii devin suparatoare si interfera in activitatea zilnica. Metodele
de tratament aditionale cum ar fi exercitiile fizice, fizioterapia si terapia ocupationala pot
fi de ajutor in toate stadiile bolii Parkinson, mai ales in mentinerea tonusului, mobilitatii
si independentei.
Daca este nevoie de tratament medicamentos, exista citeva optiuni. Desi levodopa este
inca considerata cel mai bun medicament pentru Parkinson, efectele ei secundare (ce
includ miscari involuntare si alte complicatii motorii) pot cauza probleme in stadiile
tardive ale bolii.
Studiile recente sugereaza ca tratamentul initial cu agonisti dopaminergici cum ar fi
pramipexol si ropinirol pot intarzia necesitatea inceperii tratamentului cu levodopa si pot
astfel intarzia aparitia efectelor secundare ale acesteia. Alte medicamente
nondopaminergice ce pot fi folosite in primele faze evolutive ale bolii sunt amantadina,
inhibitori de monoaminoxidaza (cum ar fi selegin) si anticolinergice (cum ar fi
trihexifenidil).
Medicul curant impreuna cu intreaga echipa ce supravegheaza pacientul bolnav de
Parkinson il pot indruma pe acesta in ceea ce priveste suportul emotional si educatia
medicala, specifice acestei afectiuni. Acestea sunt importante pe intregul parcurs evolutiv
al bolii.
Nu exista nici un tratament care sa opreasca distrugerea celulelor nervoase ce duce la
aparitia acestei afectiuni. Totusi, unele medicamente pot ameliora simptomele bolii.
Tratamentul chirurgical poate fi, de asemenea, folositor in tratarea simptomelor, dar in
cazul unui numar mic de persoane.
Tratamentul este diferit pentru fiecare persoana in parte si se poate schimba pe masura ce
boala evolueaza. Varsta, ocupatia, familia si conditiile de viata pot influenta deciziile
privind inceperea tratamentului, tipul acestuia si cand sa se modifice medicatia. Daca
starea de sanatate se modifica tratamentul trebuie si el ajustat pentru a obtine un echilibru
intre calitatea vietii, efectele secundare ale bolii si costurile tratamentului.
Tratament de intretinereSus
Exista o serie de masuri ce pot fi luate si la domiciliul persoanei afectate de Parkinson
pentru a face ca aceasta sa faca fata mult mai usor simptomelor. Trebuie sfatuit pacientul
sa-si foloseasca energia pentru activitatile strict necesare si sa-si amenajeze locuinta astfel
incat sa-i fie foarte usor sa se deplaseze si lucrurile necesare sa-i fie la indemana. Toate
acestea il vor ajuta sa fie o persoana independenta.
Exercitiile fizice regulate, o dieta echilibrata sunt foarte importante in cadrul
tratamentului. Exercitiile pot ajuta la mentinerea tonusului, a coordonarii si a rezistentei,
dar si in mentinerea greutatii si in reducerea posibilitatii de aparitie a constipatiei. In ceea
ce priveste alimentatia persoanelor cu Parkinson este foarte important ca acestea sa ceara
toate informatiile privind alimentatia medicului curant, deoarece consumul de proteine
poate interfera cu absortia medicamentelor si poate modifica eficacitatea lor.
Este indicat ca pacientii sa-si pastreze o stare cat mai buna de sanatate. O dieta
echilibrata, odihna, precum si suportul emotional si practic din partea familiei, pot fi de
mare ajutor. Recunoasterea si tratarea depresiei reprezinta o parte importanta a terapiei la
domiciliu. Depresia este frecventa la cei cu Parkinson si poate aparea inainte ca boala sa
fie diagnosticata.
O persoana aflata intr-o faza avansata a bolii este limitata in ceea ce priveste libertatea de
miscare si efectuarea activitatilor zilnice. Simptomele se pot modifica de la o zi la alta si
efectele adverse ale medicamentelor folosite in cadrul tratamentului pot limita eficienta
acestuia. Medicul curant va trebui sa modifice tratamentul in functie de modificarile ce
apar in simptomatologia bolii.
Un logoped poate recomanda exercitii de respiratie si de vorbire ce pot sa ajute pacientii,
care au vorbirea monotona, imprecisa, soptita, specifica celor afectati de Parkinson, mai
ales in stadiile finale.
Trebuie sa existe o modificare si in ceea ce priveste alimentatia, referitor la ce si cum
mananca. De exemplu, acestia se pot hrani stand in picioare si mancand cate putin, iar
alimentele sa fie cat mai usor de mestecat. Toate acestea pot sa scuteasca pacientul de
eventualele probleme legate de alimentatie. Tinand barbia ridicata, inghitind des si
evitand dulciurile se poate reduce salivatia.
dopaminergici.
Acest lucru duce si la scaderea efectelor adverse cum ar fi miscarile involuntare si
convulsiile. Pot exista si unele cazuri in care se urmeaza tratamentul cu doze constante de
levodopa si agonisti dopaminergici si uneori doze de apomorfina, atunci cand este nevoie,
in loc sa urmeze un tratament in care dozele medicamentelor administrate oral sunt
ajustate in functie de urgentele aparute. Apomorfina trebuie administrata impreuna cu
medicamente antiemetice pentru a preveni aparitia greturilor si varsaturilor.
Studii recente arata ca tratamentul cu doze mari de antioxidant coenzima Q10 poate
incetini progresia bolii Parkinson, dar trebuie luat in primele faze ale bolii. Studii
ulterioare sunt necesare pentru a determina cat de sigur este tratamentul si eficacitatea
acestuia.
Optiuni de medicamente O serie de medicamente pot fi folosite in tratamentul bolii
Parkinson, in diferitele faze ale acesteia.
In general, tratamentul initial al bolii Parkinson incepe cu:
- agonisti dopaminergici (bromcriptina, pergolid, pramipexol, ropinirol);
-levodopa si carbidopa;
- inhibitor periferic al catecol-0-metiltransferazei (COMT) -entacapon, tolcapon;
- agenti anticolinergici (benztropina, trihexifenidil);
- selegilina - inhibitor al monoaminoxidazei tip B;
- amantadina.
De retinut!
Toate medicamentele folosite in tratamentul Parkinsonului pot avea efecte adverse
neplacute. Un regim medicamentos ideal este acela ce controleaza simptomele bolii si
efectele adverse sunt bine tolerate de pacient. Medicii, in general, vor incerca un singur
medicament la un moment dat si vor recomanda doze mici, pentru a minimaliza efectele
adverse.
Este bine de stiut ca:
- levodopa si alte medicamente pot fi mult mai eficiente, daca sunt luate inainte de mese;
- oprirea brusca a medicatiei poate inrautati simptomele si poate fi periculoasa.
Pot aparea o serie de complicatii in urma unui tratament indelungat in boala
Parkinson, care pot include:
- modificari spontane in raspunsul pacientului la medicatie;
- spasme sau convulsii.
Probleme pot aparea si ca rezultat al bolii in sine, cum ar fi:
- imposibilitatea de a se misca
- scaderea tonusului muscular.
Un posibil efect advers serios al tratamentului cu agonisti dopaminergici este somnolenta
diurna. Somnolenta brusca si coplesitoare, fara a-si da seama persoana respectiva ca este
pe cale sa adoarma, poate fi numita "atac de somn". Acesta poate aparea si in momentul
in care pacientul conduce masina si poate fi o amenintare grava la siguranta acestuia.
Trebuie sa se discute cu medicul despre efectele de acest tip, daca pacientul urmeaza
tratamentul cu agonisti dopaminergici.
Schimbarea dozelor sau folosirea unei combinatii diferite de medicamente pot fi de ajutor
in astfel de situatii. Medicamentele necesare tratarii acestei afectiuni sunt prescrise de
medicul specialist, iar pacientul trebuie informat foarte bine in legatura cu modul in care
acestea trebuie luate. Este foarte important ca pacientul sa respecte cu strictete
recomandarile medicului pentru un cat mai bun rezultat al terapiei.
Tratament chirurgicalSus
Tratamentul chirurgical poate fi luat in considerare atunci cand medicamentele nu mai pot
controla simptomele bolii sau cand efectele adverse sunt destul de severe si afecteaza
activitatile de zi cu zi ale pacientului.
Electrostimularea profunda cerebrala este un tratament nou in terapia Parkinsonului.
Aceasta terapie foloseste impulsuri electrice pentru stimularea unei anumite zone a
creierului. Impulsurile electrice sunt generate de o serie de electrozi plasati printr-o
interventie chirurgicala in creier.
Aceasta tehnica poate fi folosita si in combinatie cu tratamentul medicamentos, cu
levodopa sau alte medicamente, cand acesta nu mai controleaza simptomatologia intr-un
mod adecvat. Aceasta tehnica chirurgicala este pe cale sa devina metoda chirurgicala
preferata de terapie, mai ales a cazurilor aflate intr-o faza avansata a bolii. Nu distruge
substanta nervoasa de la nivelul creierului si are riscuri mult mai mici decat metodele
vechi, mai distructive, cum ar fi palidotomia si talamotomia.
Palidotomia si talamotomia sunt rar facute in ziua de azi. Ele implica distrugerea precisa
a unei mici suprafete din portiunea profunda a creierului, care cauzeaza simptomele bolii.
Neurotransplantul este un procedeu experimental, care este in studiu, pentru terapia
Parkinsonului. Consta in implantul de celule care sa produca dopamina la nivelul
creierului. Aceste celule pot proveni de la un creier fetal, desi folosirea tesuturilor fetale
este controversata. In viitor, neurotransplantul poate include si transplantarea nervilor din
zonele sanatoase in zonele afectate sau folosirea celulelor modificate genetic.
Neurotransplantul a fost facut unui numar mic de persoane si poate fi facut doar in cateva
centre medicale din lume. Informatiile despre eficienta acestui procedeu sunt limitate si
pana in acest moment, nu este o optiune reala pentru cea mai mare majoritate a
oamenilor.
Optiuni chrurgicale
rgoterapie
Terapie care utilizeaza activitatea in vederea readaptarii handicapatilor fizic si mintal.
Scopul ergoterapiei este de a le reda bolnavilor independenta fie dandu-le posibilitatea sa
se adapteze la deficitul lor, fie participand la ameliorarea starii lor. Indicatiile ei sunt
foarte largi: boli mintale, infirmitati motorii (paralizii, sechele posttraumatice, afectiuni
reumatologice, miopatii, arsuri, boli cardiace etc.). Exista, de asemenea, o ergoterapie
preventiva care vizeaza evitarea spitalizarii, indeosebi pentru persoanele in varsta.
- Ergoterapia reeducativa-readaptativa utilizeaza actiunea ca mediator pentru a ajunge la
un obiectiv dat (cautarea unei mai bune coordonari a miscarilor, antrenament pentru
purtarea unei proteze, reinvatarea actiunilor zilnice etc.). Pe aceasta baza, orice activitate
(activitati artizanale ca impletitul sau tesutul; activitati de captare a atentiei, de exprimare,
scris, jocuri; reinvatarea gesturilor vietii zilnice; activitati de tip profesional de toate
tipurile etc.) sunt bune de folosit in masura in care pot ajuta pacientul sa le adapteze la
posibilitatile sale. Aceasta mediere permite sa se observe si sa se analizeze problemele pe
care le pune boala in cauza, apoi sa se propuna o solutie cu contributia bolnavului si a
medicului curant (cum sa eviti durerea in gesturile vietii zilnice la un pacient suferind de
dureri lombare, de exemplu).
- Ergoterapia preventiva vizeaza sfatuirea pacientului in ce priveste gesturile cotidiene si
amenajarea locuintei si ii permite sa-si asume handicapul sau boala ramanand integrat in
mediul sau de viata.
Introducere
Semne si simptome
Complicatii
Modificari de laborator in sepsis
Diagnostic
Tratament
Prognostic si prevenire
Diagnostic
Nu exista un test de laborator specific care sa stabileasca diagnosticul de sepsis, insa
putem constata urmatoarele: febra sau hipotermie, tahipnee, tahicardie, leucocitoza sau
leucopenie, trombocitopenie, hipotensiune arteriala sau alterarea acuta a statusului
mental; toate aceste manifestari sugereaza diagnosticul. Totusi raspunsul inflamator poate
varia functie de particularitatile organismului.
SIRS = sindromul raspunsului inflamator sistemic poate avea si o etiologie
noninfectioasa, putand apare in: pancreatite acute, arsuri, traumatisme, embolism
pulmonar, anevrism de aorta rupt, infarct miocardic sau soc anafilactic.
Pentru diagnosticul etiologic (identificarea microorganismului infectant) este necesara
izolarea microorganismului din sange sau dintr-o alta zona in care este localizata infectia,
prin recoltarea a doua probe de sange a cate 10 ml din care se vor realiza hemoculturile.
In unele cazuri, daca anterior s-au administrat antibiotice, hemoculturile vor fi negative.
De asemenea, o hemocultura negativa poate indica absenta invaziei sanguine de catre
agentul patogen.
Apaxic hidrocefalee
Hipoxie tare patologic constnd n scderea cantitii de oxigen n esuturi.
Cenestopat
Distonia cenestopata este o dereglare neurovegetativa care duce la un dezechilibru al
functiilor simpatice si parasimpatice ale sistemului nervos, precum si un dezechilibru
acido-bazic.
Nefropatie affect rinichilor
Spina bifida o malf a cocosului
Algie Sensibilitate dureroas; durere, algie
ALGE s.f. Durere aprut spontan sau n urma excitrii patologice a nervilor senzitivi.
Din fr. algie.
Sursa: DEX '98 | Trimis de ana_zecheru, 3 Jan 2003 | Greeal de tipar
alge s. f., art. alga, g.-d. algi, art. algei
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
artralge s. f. (sil. mf. artr-) algie
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
cardialge s. f. (sil. -di-al-) algie
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
epigastralge s.f. (sil. mf. gastr-) algie
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
gastralge s. f. (sil. mf. gastr-) algie
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
otalge s. f. (sil. mf. ot-) algie
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
rinalge s. f. (sil. mf. rin-) algie
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
sfincteralge s. f. (sil. sfinc-; mf. -ter-) algie
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
stomalge s. f. (sil. mf. stom-) algie
Sursa: Dicionar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greeal de tipar
ALGEZE s.f. (Med.) Sensibilitate dureroas; durere, algie. [< germ. Algesie, cf. gr.
algesis].
Sursa: DN | Trimis de LauraGellner, 17 Oct 2004 | Greeal de tipar
ALGE s.f. Algezie. // (In forma -algie) Element secund de compunere savant cu
semnificaia (referitor la) durere, algezie. [< fr. algie, cf. gr. algos durere].
Sursa: DN | Trimis de LauraGellner, 26 Dec 2005 | Greeal de tipar
ALG(O)-/ALGEZI-, -ALGEZE, ALGE elem. durere. (< fr. alg/o/-, algsi-,
-algesie, -algie, cf. gr. algos, algesis)
Sursa: MDN | Trimis de raduborza, 15 Sep 2007 | Greeal de tipar
ALGEZE s. f. sensibilitate dureroas; algie. (< germ. Algesie)
Sindromul turner
Sindromul Turner
Sindromul Turner este o anomalie cromozomiala care afecteaza persoanele de sex
feminin. El apare la 1 din 2500 de nasteri.
Cromozomii sunt structuri localizate in nucleul fiecarei celule a organismului. Ei
contin informatia genetica necesara dezvoltarii si functionarii normale a organismului. In
mod normal fiecare celula contine 46 de cromozomi grupati in pereche. Doi dintre acesti
cromozomi se numesc cromozomi sexuali, cromozomi care determina sexul copilului. La
persoanel de sex feminin acesti 2 cromozomi.
Sindromul Turner este cauzat de absenta totala sau partiala a unuia dintre cei 2
cromozomi prezenti la sexul feminin. Cromozomul afectat poate poveni de la oricare
dintre parinti.
Semne si simptome
Simptomele difera de la caz la caz. Unele persoane pot prezenta majoritatea
caracteristicilor bolii, iar altele foarte putine.
Simptomele include:
talie mica
fata triunghiulara
distanta mare intre ochi
pleoape lasate
urechi jos inserate
gat palmat
implantarea joasa a firelor de par de la nivelul cefei
maxilar ingust
palat ogival
eruptie dentara intarziata
dinti supranumerari
Diagnostic
Diagnosticul prenatal se pune pe baza determinarii cariotipului. Acest test implica
examinarea cromozomilor celulelor fetale obtinute din lichidul amniotic prelevat.
Prelevarea se face prin amniocenteza.
Determinarea cariotipul se poate face oricand si dupa nastere. Ea se recomanda atunci
cand:
jurul varstei de 12-14 ani. Estrogenul se administreaza in doze mici pentru a declansa
pubertatea. Apoi doza de estrogeni se mareste, la care se adauga si progesteron pentru a
declansa ciclul menstrual lunar. Se recomanda continuarea terapiei cu estrogeni pana la
menopauza.
Femeile cu sindrom Turner pot apela la fertilizare in vitro pentru a ramane insarcinate.
Cu ingrijire adecvata femeia poate duce sarcina la termen si poate naste normal.
Prognostic
Prognosticul depinde de severitatea afectiunilor cauzate de sindromul Turner.
Majoritatea femeilor afectate insa duc o viata relativ normala.
Sindromul klinefelter
Sindromul Klinefelter este o tulburare genetica ce afecteaza sexul masculin. In acest
sindrom baietii au unul sau mai multi cromozomi x in plus fata de normal. Sexul
masculin are urmatoarea formula genetica: un cromozom X si unul Y. Majoritatea celor
cu sindrom Klinefelter au inca un cromozom X. In cazuri rare, unii barbati pot avea trei
sau patru cromozomi X, sau mai multi cromozomi Y.
Multi barbati cu un cromozom X in plus nu stiu acest lucru si duc o viata normala. Cei cu
sindrom Klinefelter pot fi descrisi ca barbati XXY sau ca barbati cu sindrom XXY. Acest
sindrom poate aparea in proportie de 1 la 500 pana la 1 la 1000 de masculi.
Cuprins
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
Generalitati
Cauze
Simptome
Investigatii
Tratament - Generalitati
Tratament initial
Tratament de intretinere
Tratament ambulatoriu
Suspiciunea de sindrom Klinefelter
CauzeSus
Prezenta unui cromozom X in plus este de cele mai multe ori o eroare, ce poate aparea in
procesul de diviziune celulara, ce apare dupa fecundarea ovulului de catre spermatozoid.
SimptomeSus
Nu exista semne ale acestei afectiuni pana la pubertate. In aceasta perioada, baietii cu
sindromul Klinefelter nu au o crestere a nivelului testosteronului, care apare in mod
normal in aceasta perioada a vietii.
Datorita nivelului scazut de testosteron, baietii cu sindromul Klinefelter pot avea:
Afectarea mentala, emotionala si comportamentala
Cei ce sunt afectati de acest sindrom par sa aiba abilitati reduse in urmatoarele domenii:
InvestigatiiSus
Tratament - GeneralitatiSus
Principalul tratament este inlocuirea testosteronului (hormon masculin). Alte tratamente
depind de simptomele aparute si pot include: un suport educational in ceea ce priveste
dezvoltarea limbajului si indeplinirea indatoririlor scolare si consilierea in privinta
adaptarii sociale.
Tratament initialSus
Tratamentul de obicei incepe in jurul varstei de 11-12 ani. Se incepe prin dozarea
testosteronului si a altor hormoni din sange. Daca nivelul de testosteron este mic se poate
administra un Depo-testosteron, o forma sintetica de testosteron. Acesta poate fi
administrat sub forma injectabila, de gel sau de plasture aplicat pe piele.
-creste pilozitatea la nivelul intregului corp, in special la nivelul fetei, axilar si pubian
-creste masa musculara
-imbunatateste viata sexuala
-previne osteoporoza
-poate preveni aparitia ginecomastiei
-da un mai mare respect de sine, baietii simtindu-se mult mai bine in pielea lor, ceea ce
poate duce si la o integrare sociala mult mai buna.
Efectele secundare ale administrarii de testosteron sunt rare si pot include:
-agravarea acneei
-dezvoltare sexuala mult mai rapida
-probleme comportamentale (cum ar fi agresivitatea).
O monitorizare atenta poate preveni aparitia acestor efecte adverse.
Tratament de intretinereSus
Tratamentul de intretinere poate include:
Tratament ambulatoriuSus
Tratamentul la domiciliu este important si pentru membrii familiei baiatului, pentru a
intelege nevoile lui fizice, emotionale.
-trebuie ca parintii sa faca fata aceste noi situatii aparute; parintii pot crede ca ei sunt
vinovati pentru aparitia acestei afectiuni a copilului lor; desi este o afectiune genetica, nu
intotdeauna poate fi controlata aparitia ei; trebuie ca parintii sa discute cu medicul despre
tot ceea ce ii intereseaza in legatura cu aceasta boala, dar si in legatura cu sentimentele
lor
-trebuie ca si parintii sa fie informati despre acest sindrom; temerile legate de
necunoasterea acestei boli pot deveni o problema, dar o buna informare poate duce intrun final la un real ajutor din partea acestora in cadrul tratamentului
-tanarul trebuie sustinut de familia sa; trebuie informat copilul, in functie de nivelul lui de
cunoastere in legatura cu acest sindrom si trebuie sa fie incurajat pentru un bun succes al
terapiei; trebuie mentionat ca multi oameni cu aceasta afectiune duc o viata normala
-trebuie ca familia sa fie un membru activ al grupului de terapie; o discutie cu medicul
despre tratament ar fi foarte buna, mai ales daca este nevoie de consiliere pentru
eventualele probleme comportamentale si daca este nevoie de un logoped pentru
problemele de limbaj; de asemenea, trebuie cautati specialisti care au lucrat cu baieti cu
aceeasi afectiune
-trebuie incurajati sa participe la activitati care sa-i ajute sa-si imbunatateasca abilitatile
practice si fizice, prin practicarea unor sporturi cum ar fi: karate, fotbal, baschet, inot,
baseball
-trebuie formata o echipa din parinti, profesori si directorul scolii, care sa-l ajute pe copil
-trebuie sa se discute periodic cu profesorii despre cum se descurca la scoala copilul lor;
pot fi folosite tot felul de mijloace (telefoane, intalniri) pentru o cat mai buna comunicare
cu cei ce asigura educatia fiului lor
-ar fi buna si o informare a colegilor si profesorilor despre aceasta afectiune
-trebuie incurajata independenta celor cu sindrom Klinefelter; este important ca cel aflat
in aceasta situatie sa nu fie dependent de cei din jurul lui si sa realizeze ca poate face totul
de unul singur.
Suspiciunea de sindrom KlinefelterSus
Dezvoltarea sexuala si schimbarile fizice aparute la varsta adolescentei sunt foarte
importante. Un baiat ce nu s-a dezvoltat la fel ca si ceilalati baieti se poate gandi ca va
exclus sau ridiculizat de prietenii lui. Diagnosticarea la timp si urmarea tratamentului
specific pot evita acest lucru. Trebuie sa se discute cu medicul, daca parintii observa ca
fiul lor nu s-a dezvoltat la fel ca si ceilalti adolescenti, daca are probleme de
comportament sau dificultati la scoala si daca este mult mai inalt decat ceilalti membrii ai
familiei.
Daca un baiat a fost diagnosticat cu sindromul Klinefelter:
G Citomegalovirus - CMV
verifica-ti sanatatea
Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum
diagnosticul prezumtiv.
sanatate a-z
Farmaciile Sensiblu
Generalitati
Citomegalovirusul (CMV) este un virus ce poate fi transmis fatului in plina dezvoltare
inainte de nastere. Infectia citomegalovirusului este de obicei nevatamatoare si rareori
cauzeaza boli. Pentru majoritatea persoanelor sanatoase ce iau acest virus dupa nastere,
exista cateva simptome si nu exista consecinte medicale pe termen lung. Odata ce o
persoana este infectata, virusul ramane activ, dar de obicei latent de-a lungul vietii
respectivei persoane.
Exista diferite tipuri de infectii:
- citomegalovirus primar
- citomegalovirus recurent.
Infectia primara poate cauza mai multe probleme in sarcina decat cea recurenta. In orice
caz, daca sistemul imunitar al unei persoane este slabit, atunci el poate deveni activ si
poate cauza boala citomegalovirus. Pentru majoritatea persoanelor cu citomegalovirus, nu
vor exista probleme reale.
Cuprins
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
Generalitati
Simptome
Caracteristicile citomegalovirusului
Frecventa citomegalovirusului
Diagnostic
Tratament
Prevenirea
Citomegalovirusul in timpul sarcinii
SimptomeSus
Majoritatea copiilor si adultilor infectati cu citomegalovirus nu prezinta simptome, pe
cand altii prezinta urmatoarele simptome, la un interval de 3-12 saptamani de la
expunere:
- febra
- inflamarea glandelor
- oboseala, epuizare.
Caracteristicile citomegalovirusuluiSus
terapia prenatala si postnatala a infectiei, insa se fac cercetari pentru obtinerii unor
vaccinuri.
PrevenireaSus
De cele mai multe ori, transmiterea citomegalovirusului poate fi prevenita deoarece
acesta se face prin intermediul fluidelor corpului, ce vin in contact cu mainile si pot fi
absorbite prin nas sau gura.
Persoanele care lucreaza cu copiii trebuie sa utilizeze metode igienice, incluzand spalarea
pe maini si folosirea manusilor in momentul schimbarii scutecelor. Daca va spalati
mainile cu sapun bun, puteti impiedica imprastierea citomegalovirusului.
Citomegalovirusul in timpul sarciniiSus
Femeile insarcinate sanatoase nu sunt expuse unui risc mare de infectare cu acest virus.
De fapt, incidenta de infectare cu citomegalovirusul primar variaza intre 0,7-4%. Femeile
insarcinate ce au citomegalovirusul nu prezinta sau prezinta foarte putine simptome, insa
copilul este expus unui risc destul de mare de a fi afectat. Rata de transmitere la fat este
de 24-75% cu o rata medie de 40%.
Acestea sunt potentialele probleme ce pot aparea la copil in cazul in care acesta a fost
afectat in timpul sarcinii:
-o marire moderata a splinei si a ficatului
- 80-90% din copii prezinta complicatii in primii ani de viata precum: caderea parului,
probleme cu vederea, grade diferite de retardare
- 5-10% nu vor prezenta simptome la nastere, insa cu timpul vor aparea probleme mintale
si cu vederea.
Recomandari femeilor insarcinate:
- aveti grija de igiena personala,
- faceti un test pentru detectarea existentei sau nu a citomegalovirusului.
- nu folositi in comun mancarea si nici ustensilele pentru a manca sau paharul cu care
beti.
Sursa: www.copilul.ro
Mononucleoza, adesea numita "mono", este o infectie determinata de virusul EpsteinBarr.
Manifestarile si simptomele mononucleozei includ:
- febra
- faringita
- cefaleea (dureri de cap)
Cuprins
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Simptome
Mod de transmitere
Diagnostic
Tratament
Evolutie
Complicatii
Mod de transmitereSus
Mononucleoza nu se transmite la fel de usor ca si ceilalti virusi, cum ar fi cel care
determina raceala obisnuita. Virusul Epstein-Barr se gaseste in saliva si mucus. Se
transmite de la o persoana la alta prin sarut, desi este posibil sa se transmita si prin tuse
desi in foarte rare cazuri.
Semnele mononucleozei apar de obicei dupa 4-7 saptamani de la expunerea la virus. In
general, persoanele fac aceasta infectie o singura data in viata.
Apare cel mai frecvent la persoanele intre 15 si 35 de ani.
DiagnosticSus
Diagnosticul se stabileste de catre un medic specialist pe baza simptomelor si unor teste
sangvine. Unul dintre testele comune folosit pentru diagnosticarea mononucleozei este
denumit testul Monospot. In rare cazuri, sunt necesare si alte testari infara acestuia (doar
in cazurile in care rezultatele acestui test sunt neclare).
TratamentSus
Tratamentul mononucelozei este unul simptomatic si include:
- repausul la pat
- consum lichidian crescut
- asigurarea unei alimentatii usoare, bogate in vitamine
- gargara cu sare sau faringosept pentru durerile de gat
- Acetaminofen sau Ibuprofen pentru febra si dureri
Aspirina trebuie evitata la copii, deoarece poate determina sindrom Reye, care este o
afectiune serioasa, putand duce si la deces la copii.
Se pot administra antibiotice?
Antibioticele nu sunt de nici un folos in cazul mononucleozei. Mononucleoza este
determinata de un virus, iar antibioticele (care distrug bacteriile) nu sunt eficiente
sanatate a-z
consulta medicul online
impartasind experiente...
tastati numele
Farmaciile Sensiblu
Generalitati
Amniocenteza reprezinta cu siguranta cea mai cunoscuta si practicata dintre metodele
invazive de diagnostic fetal. Simplist vorbind reprezinta introducerea unui ac subtire in
Cuprins
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Generalitati
Amniocenteza genetica
Incompatibilitatea RH - Delta OD 45
Maturitate pulmonara fetala
Amniocenteza in ruptura prematura de membrane (RPM)
Amniocenteza in infectii materne
Amniocenteza geneticaSus
Are drept principiu prelevarea de lichid amniotic in scopul cariotiparii celulelor fetale
existente in acest lichid.
Tehnica:
- Pacienta este informata in amanuntime despre procedura (in ce consta, care sunt
beneficiile si riscurile).
- Manevra se executa in conditii de asepsie riguroasa (campuri sterile, instrumente sterile,
manusi sterile, etc.).
- Pacienta este asezata pe un pat, in decubit. Doctorul sta in stanga pacientei, avand in
stanga sa echograful cu ajutorul caruia se va efectua procedura.
- Se face asepsia abdomenului gravidei (procedura se executa transabdominal) cu
betadina sau alcool iodat.
- Se pun campuri sterile care sa izoleze zona unde se va executa procedura.
- Se foloseste un ac special in cazul amniocentezei genetice, care este prevazut cu un
obturator care sa evite incorporarea de tesut matern in cursul traversarii straturilor
abdomenului gravidei (acesta ar compromite analiza genetica, care trebuie sa analizeze
numai tesut fetal). Lungimea acului variaza intre 18 cm si 22 cm. Acul are o grosime in
general de 0,8 mm, dar pot fi folosite si ace mai groase.
- Se scaneaza abdomenul gravidei si se cauta o zona in care sa existe o punga amniotica
destul de consistenta, libera de parti fetale, si care sa fie departe de locul de insertie a
placentei.
- Se introduce acul dupa o prealabila anestezie locala cu xilina a peretelui abdominal.
Doctorul trebuie sa urmareasca strabaterea fiecarui strat abdominal atat tactil (simtind
fiecare strat in parte strapuns: tegument, aponevroza, muschi, peritoneu si perete uterin)
dar mai ales echografic, vizualizand in permanenta varful acului.
- Cand echoul varfului acului a ajuns in punga amniotica se extrage obturatorul acului si
se extrage 1ml de lichid amniotic care se arunca (se evita astfel contaminarea cu tesut
matern care ar putea ramane pe ac) apoi de extrage o cantitate de lichid amniotic egala cu
varsta sarcinii (de exemplu la 20 saptamani se extrag 20ml).
- Seringa se sigileaza cu propriul ac protejat de teaca de plastic si se trimite la laboratorul
studiem noi.
Raportul L/S este diferit in functie de varsta gestationala. Exista o crestere lenta a
lecitinei pana in saptamana 34-35 apoi concentratia acesteia creste brusc. In acelasi timp
concentratia sfingomielinei atinge un platou si apoi incepe sa scada. Un raport L/S egal
cu 2 semnifica un plaman fetal matur.
Din aceasta cauza se practica amniocenteza in cazuri de sarcini care necesita extragerea
fatului cat mai devreme posibil, momentul ales fiind acela in care plamanul fetal a ajuns
la maturitate.
O alta metoda relativ noua este folosirea unei tehnici ce masoara miligramele de
surfactant la gramele de albumina din lichidul amniotic necentrifugat, folosind lumina
fluorescenta depolarizata, denumit TDx-FLM ( unde FLM inseamna Fetal Lung
Maturity). Daca raportul este peste 55mg/g, plamanul este matur, imaturitate tranzitionala
sub 39mg/g, iar intre 40mg/g si 54 mg/g maturitate tranzitionala. Determinarea acestui
raport poate fi stabilita mai nou folosindu-se spectrofotometrie infrarosie si nu tehnica de
depolarizare fluorescenta ca in TDxFLM.
Limitare:
In diabetul zaharat aceste valori sunt alterate. In consecinta maturitatea pulmonara fetala
se apreciaza a fi instalata odata cu decelarea fosfatidil-glicerolului in lichidul amniotic.
Amniocenteza in ruptura prematura de membrane (RPM)
In cazul de RPM se practica amniocenteza pentru a se verifica daca lichidul amniotic este
sau nu contaminat cu germenii patogeni rezidenti in vagin. Se fac culturi sau coloratii
Gram pentru identificarea bacteriilor.
Foarte dificil de executat din punct de vedere tehnic deoarece exista foarte putin lichid,
care trebuie aspirat ulterior, iar acest lucru este posibil doar in aproximativ 50% din
cazuri.
Infectia manifesta clinic este mai comuna la gravidele cu frotiuri sau culturi pozitive.
Aproximativ 30% dintre acestea nu vor prezenta simptome clinice de infectie (si nici
nou-nascutii) deci este posibil sa nu fie necesara o interventie.
Majoritatea pacientelor cu RPM si culturi pozitive intra in travaliu in urmatoarele 48 de
ore (deci chiar inainte ca rezultatele sa vina de la laborator) Procedura are o valoare
limitata daca decizia va fi luata numai pe baza amniocentezei. Valoarea creste daca exista
dubii in privinta infectiei (semne clinice) sau a existentei rupturii de membrane (se
injecteaza colorant care va trebui sa apara pe tamponul gravidei).
Amniocenteza in infectii materneSus
Exista la ora actuala la noi in tara numeroase controverse ce privesc infectiile materne cu
germeni precum citomegalovirusul, rubeola, listeria sau toxoplasma. Nu de putine ori am
vazut drame in care mamele au fost sfatuite sa avorteze pentru ca au avut rezultatele
analizelor de sange concludente pentru o infectie in trecut (IgG pozitiv). Trebuie precizat
ca acest tip de imunoglobulina semnifica existenta unui contact in trecut intre mama si
germenele respectiv cu dezvoltarea imunitatii. Acesta situatie trebuie sa fie clarificata:
fatul nu poate fi afectat daca mama are imunitate.
Problema devine si mai spinoasa daca mama dezvolta anticorpi de tip IgM, adica de faza
acuta. Asta inseamna ca mama a contactat recent boala si acest lucru, cel putin din punct
de vedere teoretic, poate conduce la afectarea fatului datorita capacitatii acestor germeni
de a traversa placenta.
Acum sigur ca exista cupluri care mai bine intrerup sarcina decat sa riste sa dea
nastere unui copil afectat. Dar oare asta e singura metoda? Si ce facem cu un cuplu care
s-a chinuit ani de zile sa faca un copil, eventual a cheltuit cateva mii de euro pentru o in
vitro fiv a informatii generale" class="article-autolink article-autolink2"
href="http://www.sfatulmedicului.ro/Reproducerea-umana-asistata/fertilizarea-in-vitrofiv-a-informatii-generale_1073">fertilizare in vitro, si i se comunica la un moment dat ca
mama a contactat o infectie cu toxoplasma sau CMV? Care este riscul acuma: sa nasca un
copil posibil afectat sau sa avorteze un copil sanatos?
Grea alegere, nu? Daca ar fi sa alegem dintre cele doua optiuni, cu siguranta ca da. Din
fericire exista si o a treia optiune: analiza lichidului amniotic prin metode genetice
speciale care sa deceleze prezenta fragmentelor patogene in acest mediu. Si vestea cea
mai buna este ca mamele aflate in aceasta grea situatie nu mai trebuie sa calatoreasca
pana la Belgrad, Budapesta sau in Germania pentru a face aceste analize, ci se pot adresa
unui laborator de aici din Bucuresti.
Tehnica :
- Amniocenteza se executa in aceleasi conditii ca cele descrise mai sus.
- Lichidul amniotic este folosit la detectarea ADN-ului agentului patogen (toxoplasma,
CMV, rubeola, etc.) prin folosirea unei metode denumita Polymerase Chain Reaction
- Folosirea PCR din lichidul amniotic a revolutionat pur si simplu metodele de diagnostic
a infectiilor prenatale, permitand un diagnostic precoce al acestor afectiuni fara a fi
nevoie de utilizarea unor metode invazive asupra fatului.
- O alta metoda este folosirea lichidului pentru obtinerea unor culturi care sa ateste
prezenta agentilor patogeni banuiti
Indicatii:
- Titruri IgM mari cu absenta anticorpilor clasa IgG pentru CMV, toxoplasma, rubeola,
HSV, listeria
- Seroconversie a titrurilor IgM catre IgG
- Rezultate echivoce la serologia pentru agentii patogeni enumerati mai sus
Autor: dr. Dan Tutunaru - medic primar obstetrica ginecologie
sanatate a-z
consulta medicul online
impartasind experiente...
tastati numele
Farmaciile Sensiblu
Generalitati
Amnioinfuzia transabdominala reprezinta o procedura care are drept scop introducerea de
lichid in cavitatea amniotica in cazurile cand lichidul amniotic este in cantitate redusa.
Cuprins
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Generalitati
Tehnica
Indicatii
Complicatii
Siguranta
Dificultati
TehnicaSus
- Are exact aceleasi principii ca procedura prin care se realizeaza amniocenteza.
-Este mult mai dificil de realizat decat amniocenteza deoarece acul trebuie sa patrunda
intr-o zona cu lichid amniotic redus cantitativ, greu vizualizabila echografic.
-Se scaneaza abdomenul gravidei si se cauta o zona in care sa nu existe placenta interpusa
pe traiectoria acului.
-Zona trebuie sa contina o cantitate cat mai mare de lichid amniotic.
-Daca acest lucru nu este posibil sa introduce acul intr-o zona in care se afla membrele
fetale sau curburi ale corpului fetal (zona dintre barbie si gat, cea dintre occiput si ceafa,
etc).
-Sub control ultrasonografic se urmareste atent ecoul varfului acului care strabate
straturile peretelui abdominal si peretele uterin. Un ginecolog experimentat simte
trecerea acului prin fiecare strat.
-Odata ce ecoul varfului acului se afla in zona propice se injecteaza 20 ml de ser
fiziologic incalzit in prealabil la 37 grade.
-Semnul ca acul este intradevar in cavitatea amniotica il reprezinta aparitia la injectare a
unui jet hipercogen (alb) vizualizabil pe ecranul echografului.
-Injectarea rapida a celor 20ml de ser permite realizarea unei pungi de lichid care sa
permita evaluarea pozitiei acului, in consecinta acesta poate fi impins sau retras astfel
incat sa se gaseasca in mijlocul zonei nou create.
-Ulterior se injecteaza ser fiziologic in ritm lent si constant de 50 ml pe ora.
IndicatiiSus
- Oligohidramnios sever datorat unor malformatii fetale care nu pot fi descoperite
echografic datorita dificultatii realizarii morfologiei fetale in conditii de lichid amniotic
scazut. Amnioinfuzia se realizeaza pentru a permite realizarea echografiei morfologice
inecomastie
Crestere in volum a glandei mamare la barbat. Ginecomastia trebuie sa fie deosebita de
adipomastie, mult mai frecventa, care este o acumulare locala de tesut adipos.
Ginecomastia este o afectiune care afecteaza destul de frecvent barbatii in varsta. Ea este,
in general, benigna, in afara unor tumori de exceptie. Ginecomastia poate fi unilaterala
sau, mai des, bilaterala.
Cauze - Cauzele ginecomastiei sunt diverse:
- medicamentoase (luarea de digitalice, de antialdosteroni)
- metabolice (insuficienta hepatica)
- hormonale (adenom cu prolactina, afectare testiculara)
- mecanice (iritatie locala).
Totusi, cauza unei ginecomastii ramane adesea inexplicata. La noul-nascut si la
adolescentul tanar, o ginecomastie tranzitorie (intinzandu-se pe cateva luni) poate surveni
din cauza unui dezechilibru hormonal in favoarea hormonilor feminini, dar ea dispare de
la sine in timp. Un tratament local este asociat tratarii cauzei.
Sindromul dawn
Sindromul Down (trisomie 21) reprezint o afeciune cromozomial (o afeciune din
natere, care este prezent la copil nc din momentul conceperii) cauzat de prezena
unui cromozom 21 suplimentar. Cromozomii sunt structuri microscopice prezente in
fiecare celul din fiecare esut al organismului. Ei poart planul tuturor caracteristicilor pe
care le motenim. Acest plan este purtat sub forma un mesaj codat prezent ntr-o
substan chimic denumit ADN. La om, sunt 23 de perechi de cromozomi n fiecare
celul, 46 n total. Un set de 23 de cromozomi se motenete de la tat iar cellalt set de
23 de la mam.
n 1959, geneticianul de origine francez, profesorul Jrme Lejeune, a descoperit c
sindromul Down era cauzat de prezena unui cromozom 21 n plus, rezultnd astfel un
numr total de 47 de cromozomi n loc de 46.
Cuprins
[ascunde]
1 Cauze
2 Simptomatologie
3 Bibliografie
4 Legturi externe
[modific] Cauze
Pn n acest moment nu se cunosc cauzele prezenei cromozomului suplimentar numrul
21. Acesta poate proveni fie din partea mamei, fie din partea tatlui. Cel mai frecvent
ntlnit tip de sindrom Down ntlnit, Trisomia 21 Standard (cunoscut i sub denumirea
de Trisomie 21 primar sau Trisomie 21 normal), apare ca urmare a unei diviziuni
celulare necorespunztoare fie a ovulului, fie a lichidului seminal care are 24 n loc de 23
de cromozomi. Atunci cnd acest ovul sau sperma fuzioneaz cu un ovul sau sperm
normal, prima celul a dezvoltrii copilului are 47 de cromozomi n loc de 46, i n
consecin celulele copilului vor prezenta 47 de cromozomi. Nu exist nici o modalitate
de prezicere dac o persoan este predispus n producerea ovulelor sau spermei cu 24 de
cromozomi. Este cunoscut faptul c la mamele mai n vrst riscul de a da nate unui
copil cu Sindrom Down este mai mare, dar motivul rmne n continuare necunoscut.
Trisomia 21 standard nu este ereditar. Totui, odat ce ai nscut un copil cu Sindrom
Down probabilitatea s avei un alt copil cu aceeai afeciune, este destul de mare. Per
ansamblu, aceast probabilitate este ntre 1 la 100 i 1 la 200, care este n mod
considerabil mai redus dect probabilitatea s-i spunem de a avea gemeni pe neateptate.
[modific] Simptomatologie
De obicei sindromul Down este diagnosticat clinic n perioada neonatal sau la sugar,
datorit dismorfiilor evocatoare care, dei variaz la diferii pacieni, realizeaz un aspect
fenotipic caracteristic (1). Nou-nscutul cu trisomie 21 are talia i greutatea sub limita
Epicanthus
Epicanthus
Pliu cutanat vertical situat la unghiul intern al ochiului. Epicanthusul este congenital, cel
mai des si cel mai marcat la copiii din rasa galbena comparativ cu copiii din rasa aiba. El
se intalneste frecvent in trisomia 21. Daca mascheaza o parte a globului ocular,
epicanthusul poate simula un strabism (defect al paralelismului axelor oculare). Atunci
cand este deranjant, epicanthusul trebuie operat.
Sinonim: pliu epicanthic.
Complicatiile apar progresiv in timpul evolutiei bolii putand ajunge pana la insuficienta
renaala cronica in formele bilaterale. Infectiile (pot merge pana la pionefroza) si litiaza
sunt cele mai frecvente complicatii asociate in general cu staza. Aparitia tumorilor
uroteliale este deasemenea favorizata de staza. In mod cu totul exceptional pot apare
rupturi care se manifesta sub forma unui sindrom abdominal acut si chiar hipertensiune
arteriala prin stenoza arterei renale.
Tratamentul vizeaza reconstructia jonctiunii pieloureterale pentru indepartarea stazei si
pastrarea rinichiului. Se recomanda interventia precoce. Exista mai multe tehnici dintre
care cele mai folosite sunt:
- pieloureteroplasia Anderson-Hynes constand in rezectia portiuni stenozate urmata de
anastomoza larga pielo-ureterala se practica si in cazul incrucisarii ureterului proximal de
catre un vas polar inferior;
- pieloureteroplastia in Y-V se face in cazul existentei unui bazinet extrarenal dilatat;
- procedurile cu flap bazinetal sunt indicate in situatia in care jonctiunea este decliva si
ureterul atrofic;
- endopielotomia anterograda sau retrograda este interventia endoscopica.
Indiferent de tehnica prognosticul este bun rata de succes atingand 85-90%.
Toxoplasmoza congenitala
Introducere
Contaminare
Simptome
Diagnostic
Tratament
Diagnostic
Prezenta in sange a anticorpilor produsi pentru a proteja organismul impotriva parazitilor
permite diagnosticarea toxoplasmozei.
Depistarea acestor anticorpi este obligatorie la toate femeile insarcinate, inca de la
inceputul sarcinii. In plus, aceasta depistare trebuie efectuata inainte de sarcina pentru a
se asigura o supraveghere periodica a viitoarei mame.
Toxoplasmoza congenitala poate fi diagnosticata si cu ajutorul unei punctii de lichid
amniotic sau de sange fetal la femeia gravida.
14-02-2007, Vizualizari 4121
Microcefalita
http://www.psiholife.ro/dictionar.php
Tratament. ENCOPREZIS Encoprezisul este o defecatie involuntara care survine la un
copil mai mare de doi ani care nu prezinta nici un semn de afectare organica.
In etiologia encoprezisului sunt implicati atat factori constitutionali, de motilitate, cat si
factori psihologici. Factorii psihologici au fost grupati in factori parentali, factori ce tin
de copil, factori familiali si anumite evenimente de viata.
Encoprezisul este caracterizat de eliminarea de materii fecale voluntara sau involuntara si
in locuri nepotrivite (pe podea, in pantaloni, in diferite colturi ale camerei).
Encoprezisul poate fi o tulburare izolata sau poate fi un simptom in cadrul altei tulburari
(o tulburare emotionala sau de conduita).
Tratamentul implica existenta unei echipe multidisciplinare.
A
ADENOMUL HIPOFIZAR
Este o tumora benigna a hipofizei cu o evolutie primara prin tulburari endocrine sau o
evolutie secundara cu modificari ale selei turcesti cu comprimarea formatiunilor
anatomice.
a)Insuficienta lobului hipofizar anterior evidentiaza un process inflamator necrozant.
Clinic: casexia hipofizara ( Simmond, Sheehan ), insuficienta glandelor sexuale, tulburari
trofice;
b)Insuficienta lobului hipofizar posterior:
Adenomul cromofob mai frecvent, cu tendinta de crestere a glandei suprarenale, cu
tulburari endocrine, dereglari ale potentei si libidoului, amenoree. Tumora va modifica
seaua turceasca remarcat radiologic ( cu excavare, subtire a dorsului selar, contur dublu,
pana la erodare cu distrugerea bazei selelor ). Apare cefalee. Largirea supraselara de catre
adenom va duce la o hemianopsie bitemporala, ajungandu-se pana la amauroza. In acel
stadiu pneumoencefalografie va evidentia o ingustare a ventriculului III cu largirea
ventriculilor laterali, stadiu in care se indica operatia.
Adenomul eozinofil. Simptomele clinice pot aparea din tinerete sau la varsta medie,
ajungandu-se la o crestere anormala a bolnavului pana la gigantism, datorita hiperfunctiei
celulelor eozinofile si proliferarii somatotropinei. Apare acromegalia la fata si la
extremitati. Radiologic largirea supraselara nu este atat de evidenta ca la edemul
cromofob, procesul stagnand un timp (intraselar).
Caracteristica radiologica : apare balonizarea selara cu contur bazal dublu.
Posibilitatile de tratament: limitate ca si la adenomul cromofob.
AFAZIA
Este o alterare complexa a vorbirii suferindului cu dereglarea asociatiei dintre analizori,
in raport cu imaginile vizuale ale cuvintelor, care duce la o pierdere a intelegerii cu
persoanele din jur.
Clasificarea afaziilor dupa Dejerine : in motorii, senzoriale si mixte isi mentine
valabilitatea, izolandu-se trei sindroame, in functie de conexiunile centrilor corticali ai
vorbirii cu formatiunile subcorticale. Pierre Marie nu accepta o localizare precisa a
functiilor vorbirii, sustinand posibilitatea existentei unui limbaj interior in afazie cu o
tulburare de intelect. Dupa Goldstein, care emite teoria gestaltismului, bolnavul va suferi
o pierdere a integrarii cerebrale normale in raport cu cei din jur si in anumite situatii. Se
tinde la eliminarea vechilor conceptii asupra afaziei si inlocuirea lor cu conceptii
lexocografice si gramaticale. Nu se poate vorbi de o dominanta totala a functiilor
limbajului, intrucat localizarile acestor functii variza dupa caz.
Clasificarea afaziilor :
1.afazia motorie duce la o dereglare a limbajului articulat, bolnavul neputand pronunta
corect cuvintele, datorita artriei muschilor fonatori. Exprimarea este greoaie, disartrica,
cu cuvinte stalcite, in stadii avansate ajungandu-se la o anartrie.
2.afazia de receptie Wenicke. Bolnavii vorbesc mult, dar prost, vorbirea este alterata,
spontana si repetata, la fel cititul si scrisul. Aceasta forma tipica a afaziei se manifesta
prin surditate si cecitate verbala.
In surditatea verbala bolnavul nu intelege si nu poate executa corect ordinele, vorbeste
prost, cu parafazie, jargonafazie, pronuntand noi cuvinte inexistente, vorbirea repetata
este defectuasa, cu greseli sintactice si intoxicatie de cuvinte. Bolnavul este agrafic,
neintelegand scrisul, nu poate citi, fiind alexic, cu perturbari care constituie cecitatea
verbala. Va exista dereglarea psihointelectuala, cu pierderea memoriei cunostintelor
anterioare ; poliglotii raman numai numai cu posibilitatea de exprimare in limba materna.
Frecvent, afazia apare insotita de hemiplegie dreapta.
3.in marea afazie Broca- afazia totala bolnavii au limbajul articulate pierdut, sunt
aproape muti, dat fiind existenta unei afazii motorii cu anartrie si a afaziei de receptie.
4.in afazia amnestica bolnavul nu poate denumi obiectele si uita cuvintele, supleand acest
defect prin perifraze sau unele gesture.
AGNOZIA
Agnozia reprezinta o tulburare a recunoasterii senzoriale a unui obiect. Se deosebesc:
1.agnozii tactile( astereognozii) in leziuni ale cortexului cerebral
2.agnozii auditive, globale, muzicale si ale zgomotelor
3.agnozii vizuale si vizuospatiale pentru obiecte, imagini, cu dereglarea memoriei
topografice. Tulburarile grafice pot fi intalnite izolat in cadrul afaziei- apraxiei in leziuni
difuze cerebrale, vasculare sau tumorale.
ALZHEIMER
Afectiune mai rara, care apare dupa 50 mde ani pe un fond vascular, cu debut psihic si cu
un tablou clinic de patologie senila. Boala a incitat in ultimele decenii studii complexe
pentru elucidarea fondului etiopatogenic controversat din cadrul patologiei neurologice a
senescentei.
Etichetata ca o dementa presenila, boala se caracterizeaza prin atrofie difuza a creierului
ARNOLD- CHIARI
Malformatia Arnold Chiari tipul II. Este o malformatie congenitala a bulbului,
cerebelului si maduvei cervicale dispusa anormal, bulbul aflandu-se in canalul rahidian.
Aceasta suferinta foarte rara, clinic, se manifesta la adolescenti sau tineri prin : paralizii
ale ultimelor perechi de nervi cranieni, semne cerebeloase, o hemiplegie spinala sau
cvadriplegie.
AUTISMUL
Unul din simptomele cardinale ale schizofreniei, terme
enuntat de Bleuier. Bolnavul pierde contactul cu realitatea
printr-o instrainare de lumea inconjuratoare cu lipsa de
armonie a afectivitatii. B
BABINSKI (SEMNUL BABINSKI)
Reflex cutanat plantar care apare in caz de leziune piramidala de leziune piramidala de
origine medulara (in mielite, tumori, scleroze multiple) sau suferinte cerebrale corticale
(accidente vasculare, tumori, neuroinfectii, traumatisme cerebrale). La bolnav, in caz de
afectiune neurologica care lezeaza fasciculul piramidal, la excitarea marginii externe a
plantei, se va produce o extensie a halucelui, ducand la flezxia degetului mare normal.
Uneori, semnul Babinski pozitiv va fi insotit de rasfirarea celorlate degete in evantai,
ceea ce constituie semnul Dupre.
BOALA BIEMOND ( EREDO- ATAXIA CORDOANELOR POSTRIOARE)
Afectiune distincta din grupa ataxiilor ereditare cu degenerarea cordoanelor posterioare
decelata de A. Biemond in 1951.
Factorul familial deceleaza diagnosticul intrucat aceasta afectiune se poate confunda cu o
scleroza combinata cu o mieloza funiculara.
BOALA BALO
Afectiune rara, denumita encefalita demielinizanta concentrica. Bolnavul prezinta :
cefalee, vertije, hemipareza sau hemiplegie si staza papilara.
BOALA BOLLER- SEGARRA (DEGENERESCENTA SPINOPONTINA)
Boala descrisa in 1961. are un caracter ereditar cu transmisie autosomala dominanta si
aparitie la varsta adulta.
In precizarea diagnosticului formelor de ataxie ereditara se utilizeaza eficient tomografia
computerizata, fapt efectuat la unii bolnavi cu ataxie ereditara de N V. Veresceaghin in
1980.
Ataxia si hipotonia cerebeloasa cu timpul imobilizeaza bolnavul la pat, ortostatiunea si
mersul devenind imposibile.
BOALA DAWSON (ENCEFALITA SUBACUTA CU INCLUZII)
Afectiune grava, subacuta a copiilor, cu debut insidios si evolutie lenta.
Clinic : tulburari de vorbire, mioclonii, crize tonice si hiperkinetice, stupor. Boala cu
durata de 2- 6 luni in perioada terminala duce la cvadriplegie, rigiditate decerebrala si
tulburari psihice de aspect demential.
BOALA FAHR
Afectiune foarte rara cu caracter familial, caracterizata clinic prin ataxie cerebeloasa.
Aceste afectiuni ii sunt caracteristice modificarile radiografice care evidentiaza calcificari
ale ganglionilor bazali. Aceasta denumire eponomica de boala Fahr tinde sa fie
abandonata, neexistand o certa corespondenta a simptomatologiei cu localizarea
calcificarilor.
BOALA HALLERVORDEN- SPATZ
Boala Hallervorden- Spatz din a doua copilarie, supranumita si degenerescenta
pigmentara a globului palid, este o suferinta foarte rara, adesea cu pregnanta familiala si
uneori spontana.
Debutul dupa 8- 10 ani cu hipertonie progresiva la membrele inferioare, evoluand
asecndent la membrele superioare si la muschii endobucali, cu disfagie si disartrie, creand
un tablou partial asemanator unui sindrom pseudobulbar. Uneori miscari coreiforme,
atetoide sau de torsiune si semnul Babinski pozitiv. Deficit intelectual.
Evolutie progresiva cu prognostic grav si exitus dupa 5- 15 ani de la aparitia primelor
simptome.
Diagnosticul este dificil de precizat in timpul vietii. La examenul fundului de ochi se
constata depuneri pigmenatre oculare prin acumulare de produsi pigmentari metabolici.
BOALA HARTNUP ( BOALA H.)
Afectiune descrisa in 1956 de D Baron si reprezinta un sindrom cu caracter ereditar cu
transmisie autosomal- recesiva a ataxiei cerebeloase, cu eruptie fotosensibila a pielii,
tulburari psihice, aminoacidemie renala si dereglari biochimice in urina si fecale.
Boala a varstei tinere si a copilului cu dereglarea nutritiei si cresterii, fiind favorizata de
unele infectii sau de expunerea prelungita la soare. Mers greoi, atxic, tulburari de
coordonare, tremor intentional, diplopie, nistagmus, stari de agitatie, delir cutanat o
dermatita eczemoasa fotosensibila.
Boala este datorata absorbtiei si transportului insuficient al aminoacizilor, iar tulburarile
neurologice ar fi produse prin transformarile metabolice ale triptofanului in serotonina
insuficient produsa, ducand si la tulburari psihice.
Tratamentul include nicotinamida 40- 20 mg/ zi cu regim proteinic bogat.
BOALA HURLER (GARGOILISMUL)
Afectiune genetica cu transmisie recesiva autosomala si recesiv legata de sex, asociata cu
o distrofie care se amplifica o data cu cresterea.
Tabloul clinic se evidentiaza dupa o prima dezvoltare, aparent normala in primii 3 ani,
prin : cap mare cu fruntea bombata, cu craniu in carena. Trasaturi aspre, cu nas in sea,
ingrosarea unghiilor, buzelor si limbii si departarea dintilor. Gat scurt, torace evazat,
cifoza lombara, abdomen proeminent cu hernia inghinale si ombilicatie. Maini groase in
trident cu degete scurte in grifa. Cresterea bolnavului este lenta cu nanism dizarmonic.
Radiografic: craniu voluminous
Organic: surditate progresiva, tulburari psihointelectuale cu tendinta spre dementa
Afectiune foarte grava cu evolutie spre exitus in 10-12 ani.
BOALA KURU
Semnifica o tremuratura, este o suferinta rara, o encefalopatie spongioforma identificata
de Zigas si D. C. Gajduseck in 1973 in Noua Guinee. Se observa mai frecvent la femei,
avand o incupabatie lunga cu durata de ani.
BOALA LINDAU (HEMANGIOBLASTOMUL CEREBELOS)
Este din grupa hemangioblastomelor, mai frecvente la adult. Tumora chistica, frecvent
intalnita in cadrul tumorilor fosei posterioare, cu evolutie rapida si cu etape de aparenta
remisiune.
Tabloul clinic. Simptomatologia mult timp silentioasa, este caracteristica unei tumori de
fosa cerebrala posterioara, cu evolutie rapida. Bolnavul prezinta cefalee cu varsaturi,
fenomene vestibulare, tulburari de echilibru si mers, leziuni de nervi cranieni in tumorile
de ventricul IV.
Graviditatea poate fi un factor agravant.
Examenul fundului de ochi in boala Lindau este caracteristic, evidentiind un vas care
pleaca de la pupila spre tumora angiomatoasa retiniana. Aceasta modificare oculara poate
aparea inaintea simptomelor cerebeloase.
BOALA PICK
Boala foarte rara, lent evolutiva, aparand adesea dupa 55 de ani, cu un fond de
ateroscleroza cerebrala mai putin evident ca in boala Alzheimer, cu un proces
degenerativ, cerebral sistemic, circumscris.
Clinic. Tulburari psihointelectuale. Alterarea personalitatii, deficit de memorie, tulburari
afective, comportamentale, pierderea initiativei, alterarea limbajului ecolalic, cu evolutie
spre dementa. Uneori debut cu aspect discordant.
Neurologic : sporadic simptome de aspect pseudoparkinsonian, cu contractura si
amfiotrofii. Unii autori considera aceasta afectiune apropiata genetic altor atrofii
sistemice ( coreea Huntington, boala Jakob- Creutzfeldt, scleroza laterala amiotrofica
H. A. F. Schulze, K. Seidel, 1990)
BOALA SCUFUNDATORILOR (BOALA DE CHESON)
Boala a scafandrilor care lucreaza cu aparate speciale sub presiune de aer comprimat la
multe atmosfere. Produce accidente vasculare embolice in caz de decompresiune rapida,
bulele de azot din sange degajandu-se in mare cantitate. Acestea, neputandu-se elimina
prin plamani, se tranforma in bule gazoase embolice, blocand drenarea sangelui in
arteriole si capilare, ducand la alterari neurologice in nevrax si, mai ales, in maduva.
BOALA TAY- SACHS
Afectiune rara care apare, mai ales, la copiii mici.
Clinic se caracterizeaza prin : paraplegie, amauroza, modificari ale fundului de ochi
(aparitia unei pete retiniene cu aspect de cianoza, imagine caracteristica acestei boli).
Evolutie grava, ireversibila, cu exitus in 2- 4 ani.
BOALA WERDNIG- HOFFMANN
Atrofie spinala musculara progresiva, afectiune familiala autosomal- recesiva grava a
acopiilor intre 1- 4 ani, nascuti normali, cu evolutie rapida ce duce la moarte.
1676 afiri
CEFALEEA
Exprima o durerez, adesea spontana, a zonei cefalice a pacientului, denumita durere de
cap, suferinta care nu trebuie confundata cu : migrena, cefaleea nevrotica si altele.
Cauzele aparitiei sunt diverse. Dupa topografie, etiologie si frecventa cefaleea poate fi
sistematizata in :
1.Cefalee de origine intracraniana :
Cefaleea vasculocerebrala a bolnavilor hipertensivi, cu edem papilar, greturi, varsaturi.
Cefaleea din procesele intracraniene expansive si abcesele cerebrale este puternica,
trenanta si insotita de varsaturi explozive fara efort cu edem sau staza papilara si
nereactionand la tratament.
Cefaleea prin iritatie meningee apare brusc in meningite. Este continua si insotita de
semne de iritatie meningee ca : redoarea cefei, semnul Kernig, fotofobie, febra,
iritabilitate.
2.Cefaleea extracraniana:
In unele afectiuni ale oaselor craniene
Durerea referita - unele leziuni viscerale pot da o cefalee si o hiperalgezie a scalpului si
fetei. Uneori erorile de refractie vizuala, strabismul, glaucomul pot produce cefalee. La
fel cefaleea se intalneste in sinuzitele obstructive, leziuni ale urechii medii, suferinte
dentare, spondilozice, sindroame miofasciale cervicale, faringiene, afectiuni intratoracice
si intraabdominale.
Cefaleea dupa tuse are un caracter de arsura de scurta durata, este intermitenta, aparand
si disaparand spontan. Uneori ea poate fi ecoul unei tumori cerebrale.
Cefaleea psihogenica, relatata clar de bolnav, se traduce printr-o presiune cefalica,
predominant in vertex, pe fond nevrotico- anxios, este persistenta si insotita de o
hiperestezie a scalpului, necedand la analgezice.
Medicatia este in functie de cauza declansatoare a cefaleei, cu exceptia tratamentului
analgezic obisnuit (antinevralgice, piramidon, aspirina). In hipertensiunea intracraniana
se vor evita substantele care ar deprima functia respiratorie.
CEREBELLAR (CRIZELE CEREBELOASE)
Descrise de H. Jackson, apar brusc, capul bolnavului cade pe spate, extensia membrelor,
rotirea ochilor in sus, bradicardie si respiratie zgomotoasa.
778 afiriEDEMUL CEREBRAL
Apare ca o reactie secundara nespecifica data de cauze multiple: inflamatorii, toxice,
vasculare. Edemul cerebral trebuie deosebit de falsul edem cu crestere parenchimatoasa
de volum, prin turgescenta hemodinamica, vasodilatatie cerebrala si distensie ventriculara
dupa puseuri hypertensive sau presiune venoasa crescuta.
Clinic: bolnavii cu edem cerebral prezinta o stare comatoasa tranzitorie, cu convulsii,
cefalee, edem cerebral, hemipareze, fenomene care pot retroceda in cateva zile dupa
tratamentul corespunzator.
EPILEPSIA
Afectiune grava car epoate aparea in copilarie. Se caracterizeaza prin accese convulsive
declansate brusc in crize paroxistice, cu durata limitata si tendinta de repetare. Se
deosebesc : epilepsii ideopatice, esentiale si epilepsie simptomatica. Dupa tabloul clinic
se disting : epilepsii generalizate, partiale si focale 9localizate), cu echivalente si absente.
Cauzele epilepsiei. Epilepsia ideopatica sau esentiala incrimineaza ereditatea, alcoolismul
parintilor, luesul, afectiuni sau infectii intrauterine ale mamei, intoxicatii cu CO2.
Cauzele epilepsiei simptomatice : tumorile si traumatismele cu epilepsii precoce sau
tardive dupa cateva luni, unele encefalite, meningita tbc, meningoencefalita specifica,
epilepsia vasculara, aparand crize comitiale la bolnavi cu infarcte cerebrale, la oameni in
varsta, boala Pick sau Alzheimer si facomatoza.
Epilepsia tardiva (Late epilepsy) apare dupa 30 de ani cu un factor vascular evident.
Tabloul clinic. Marea criza comitiala este precedata de o aura senzoriala (parestezii,
senzatie de soc electric, viziuni colorate, flacari, macro- si micropsie). Dupa o aura
auditiva sau psihica su stari de vis , senzatii gustative, dispnee, jena epigastrica, la
cateva secunde sau minute apare fulgerator marea criza cu faza tonico-coclonica cu
contractia musculaturii si cianoza fetei, cadere, adesea traumatizare.
In faza tonica capul in retroflexiune, rotat cu membrele superioare flectate, iar cele
inferioare in extensie. Globii oculari, deviate in susu si in afara, pupile midriatice, cu
rflex cornean abolit, sunt semen de certa valoare a unei veritabile crize comitiale.
Urmeaza faza clonica, impresionanta, cu convulsii ale membrelor, contractii bruste
musculare, generalizate, flexia si extensia membrelor. Bolnavii isi miscalimba lateral,
care sngereaza saliva spumegand, prelungindu-se din gura. Relaxarea sfincteriana adesea
mixta. In acest stadiu al crizei gasim semnul Babinski, acer confirma comitialitatea. La 12 minute va urma relaxarea musculara care incheie marele acces epileptic.
Starea de rau epileptic. Aceasta se manifesta prin crize frecvente succedate la scurte
intervale, uneori aparand pana la 10- 200 de accese apileptice in o singura zi. In aceste
situatii grave cu crize subintrante se va aplica un tratament intensiv anticonvulsivant,
ajungandu-se la interventie neurochirurgicala cu decompensare, dat fiind pericolul de
edem cerebral care pune in primejdie viata bolnavului.
Epilepsia minora cu crize de petit mal fara convulsii, bolnavul este omnubilat, cu
privirea fixa, intrerupandu-si activitatea scurta vreme ; uneori isi mascheaza criza,
sprijinindu-se spre a nu cadea, crizele pot lua un aspect akinectic, mioclonic sau psihic cu
scurte absente
Clasificarea internationala a epilepsiilor si a sindroamelor epileptice
I.Epilepsii si sindroame localizate (focale, locale, partiale)
ideopatice :
- epilepsie infantila benigna cu varfuri centrotemporale
- epilepsie infantila cu aproxisme occipitale
simptomatice : includ sindroame de o mare variabilitate individuala
II.Epilepsii si sindroame generalizate
Ideopatice :
- convulsii benigne (familiale) neonatale
- epilepsie benigna mioclonica a copilariei
- absente epileptice ale copilariei (picnolepsie, petit mal)
- absente epileptice juvenile si epilesie mioclonica juvenila( petit mal)
- epilepsie cu crize de grand mal
Ideopatice si (sau) simptomatice (dupa varsta si aparitie):
-sindrom Wesr ( spasm infantil)
-sindrom Lenox- Gastaut
-epilepsie cu crize mioclonice
Simptomatice
-de etiologie nespecifica
-encefalopatie mioclonica timpurie
-sindroame specifice : crize epileptice dupa unele boli
H
HEMIPLEGIA
Paralizie a unei jumatati de corp, survenita adesea dupa un accident vasculo- cerebral si
mai putin frecvent dupa un process tumoral, encefalitic sau traumatic. Hemiplegiile mari,
globale, si ireversibile dau cu timpul amiotrofii corticale.
Bolnavii prezinta : de partea hemiplegica reflexe osteotendinoase vii, uneori difuzate,
polikinetice, proportional cu intensitatea sindromului piramidal, cu semnul Babinski
pozitiv, refelxe cutanate abdominale slabe sau abolite, cluns al piciorului, rotulei sau
mainii, in stadiile cronicizate grave cu accentuata hipertonie piramidala (in lama de
briceag).
Hemiplegia corticala etse mai mult segmentara, predominat la membre, cea capsulara
este totala si ireversibila, datorita lezarii in totalitate a fasciculului piramidal in capsula
interna, fiind insotita si de tulburari talamice.
I
INFARCTUL (RAMOLISMENTUL) CEREBELOS
Cazurile de ramolisment (infarct) cerebelos sunt foarte arre raportate la ictusurile
cerebrale si mai rare, ca hemoragia de cerebel. Leziunile pure prin infarct cerebelos sunt
foarte rare, fiind dificila identificarea unui sindrom cerebelos unilateral de un infarct
datorita afectarii altor organe, simptomatologia infarctului cerebelos fiind dictata de
obtruarea arterelor care deservesc atat cerebelului, cat si trunchiului cerebral.
Tabloul clinic. In infarctul cerebelos care ridica probleme de diagnostic se remarca trei
forme (Cezar Ionel, Inimioara Cojocaru, 19890 :
1.o forma benigna dominata de un sindrom vestibular cu vertij, nistagmus, tulburari de
echilibru si un sindrom cerebelos cu evolutie favorabila.
2.infarct pseudotumoral edematos, cu tulburari de echilibru, vertije si evolutie
defavorabila
3.in marele infarct cerebelos debutul este acut, grav, insotiti de un sindrom meningial si
simptome de trunchi cerebral, tulburari respiratorii, bronhopneumonii, coma.
MENINGITA LUETICA
Este cea mai importanta meningita spirochetica dupa spirochetoza ictero- hemoragica si
cea din febra recurenta.
Clinic : febra, cefalee, modificari LCR cu hiperalbuminoza, usoara hipercitoza si reactiile
pentru sifilis in LCR si sange- positive.
MENINGITA MENINGOCOCICA
Meningita cerebrospinala, cu o ridicata mortalitate la copii, se instaleaza prin patrunderea
meningococului in organism prin rinofaringe, infectia propagandu-se prin tuse, stranut,
picaturi, indirect prin hrana si pe cale hematogena, ajungand in LCR. Incubatia- in medie
7 zile- s emanifesta prin astenie, cefalee, febra si reactie meningiala cu greturi, varsaturi.
In perioada de stare : febra, peste 39, violenta, rahialgii, agitatie, redoarea cefei,
hiperestezie cutanata, contractura musculara cu atitudini atipice ca cocos de pusca sau
opistotonus, semnul Kernig, Brudzinki. Inconstant pasagere deficite motorii si atingeri de
nervi oculomotorii.
Scaderea constanta a febrei este un indiciu de remisiune a bolii.
MENINGITA PALUSTRA
Este o meningita infectioasa, foarte rar intalnita, clinic cu stare generala grava, cu
convulsii si coma urmata de exitus.
MENINGITA SEROASA CU LICHID CLAR
Meningitele seroase cu lichid clar sunt produse de agenti chimici, infectiosi sau fizici.
Se cunosc :
1.meningitele infectioase prin virusuri, meningita poliometilica si meningitele secundare
dupa gripa, herpes, zona zoster si febre eruptive
2.meningite prin spirocheta : febra recurenta, lues, leptospiroze
3.meningite bacterine : tbc, tifoida, bruceloza, meningococ, prin protozoare (malarie,
cisticeroza) si foarte rar prin ciuperci.
Unii factori chimici, toxici, medicamentosi ca : alcoolul, arsenicul, bismutul, fosforul,
sulfone ; factori endogeni- diabetul, uremia sau alergici dupa seroterapie pot declansa
meningite.
MENINGITA TBC
Cea mai frecventa meningita bacteriana, aparuta la copii si tineri la scurt interval dupa
contactul infectant, este meningita tbc. Invazia prin o perioada febrila cu cefalee, eritem
nodos si varsaturi. In perioada de stare : apar, pe langa sindromul meningeal, semne de
meningita cerebrospianala si leziuni ale nervilor oculomotori. Daca bolnavul nu va fi
tratat dupa o stare de agitatie, vor surveni somnolenta cu paralizii, fenomene bulbare,
coma si moarte.
MENINGITA TIFICA
Boala evolueaza clinic cu un sindrom meningeal, cu germeni depistabili pe culturi in
LCR.
tinere.
Tabloul clinic. Bolnavii au muschii corpului si ai membrelor hipertrofiati, de aspect
atletic, insa cu o forta musculara slaba sub posibilitatile volumului muschilor. Se remarca
o lentoare a contarctiei musculare cu decontractie lenta. Miscarile bolnavului, in special,
la pornire se efectueaza mai greu.
MUTISMUL AKINETIC
Manifestare stuporoasa, descrisa de H. Cairns in 1952, observata in hemoragia
mezencefalica mai ales, in unele traumatisme cerebrale, corticale sau leziuni anoxice .
bolnavul somnolent, stuporos, cu un facies inexpresiv, pare vigil, deschide ochii fara sa
fixeze, neputand sa se exprime. Prezinta o relaxare musculara, cu miscari rudimentare
incetinite de aparare la stimuli si automatisme masticatorii.
890 afiri
N
NEUROPATIILE COLAGENICE
Bolile de colagen, care pot produce neuropatii, sunt afectiuni cu un proces inflamator
cronic, partial diseminat, cu afectarea sistemului nervos periferic.
NIEMANN- PICK (BOALA NIEMANN- PICK)
Suferinta rara, individualizata in 1927 de catre Pick si descrisa clinic in 1958 de A. C.
Crocker si S. Faber. Boala Niemann- Pick tip A, aparuta din mica copilarie, produce un
deficit locomotor, tulburari de intelect si o hepatosplenomegalie. Boala Niemann- Pick tip
B, nu este evidentiata decat prin unele modificari viscerale si biologice.Forma NiemannPick tip C cuprinde fenomene neurologice evidente: oftalmoplegie supranucleara cu
alterarea miscarilor de verticalitate si convergenta a globilor oculari, semn cardinal dupa
unii in precizarea diagnosticului.
Boala apare in copilarie, cu evolutie lenta si adesea cu sfarsit letal.
P
PAPILITA
Inflamatie a nervului optic in care tulburarile vizuale precoce, accentuate se instaleaza
rapid, evidentiind la examenul fundului de ochi o papila congestionata, rosie, adesea
unilaterala, spre deosebire de staza papilara care apare bilateral de la inceput.
Cauzele papilitei : leuconecraxita, encefalita din unele boli infectioase, meningita tbc,
unele infectii focale sinusale, orbitare, oculare, ocluzia arterei temporale, intoxicatia cu
alcool metilic, cu chinina sau penicilamina, precum si arahnoidita optochiasmatica.
PARAPLEGIA
Impotenta functionala a membrelor inferioare prin lezarea bilaterala a acii motorii
medulare dupa o leziune de neuron motor central sau periferic.
Paraplegia flasca centrala, produsa brusc in leziuni dorsale, este insotita de o suferinta a
muschilor pelvini, cu hipotonie, flasciditate si picioare balante.
POLINEVRITA DIFTERICA
Tulburarile neorologice din formele grave ale bolii se in staleaza dupa vindecarea
difteriei, prin difuzarea toxinei pe traiectul nervilor, fiind afectati muschii valului
palatului si ai laringelui, cu tulbuarri de deglutitie pentru lichide. In formele tardive cu
atingerea nervilor periferici, fara prindereavalului palatin si cu tulburari de sensibilitate
profunda, se creeaza forma pseudotabetica a polinevritei difterice, care s eva deosebi greu
de un tabes, fiind caracterizata prin ataxie, abolirea reflexelor achiliene si rotuliene si
stepaj
Tulburari cu litera A
Agorafobia
Este anxietatea referitoare la, sau evitarea de locuri sau situatii din care scaparea poate fi
dificila (sau jenanta) sau in care ajutorul poate sa nu fie accesibil, in eventualitatea unui
atac de panica sau de simptome similare panicii. Fricile agorafobice implica de regula
grupe de situatii care include faptul de a te afla singur in afara casei, a te afla in multime
sau stand la rand, a te afla pe un pod si a calatori cu autobuzul, trenul sau automobilul.
Situatiile sunt evitate sau sunt indurate cu o detresa semnificativa ori cu teama de a nu
avea un atac de panica sau simptome similare panicii, ori necesita prezenta unui
companion.
Amnezia disociativa
Perturbarea predominanta o constituie unul sau mai multe episoade de incapacitate de a
evoca informatii personale importante, de regula de natura stresanta, si care este prea
intinsa pentru a putea fi explicata de uitarea comuna.
Perturbarea nu survine exclusiv in cursul tulburarii de identitate disociativa, fugii
disociative, stresul posttraumatic, stresul acut sau tulburarii de somatizare si nu se
datoreaza efectelor fiziologice ale unei substante sau ale unei conditii neurologice ori ale
altei conditii medicale generale. Simptomele cauzeaza o detresa sau deteriorare in
domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare.
Anorexia nervoasa
Refuzul de a mentine greutatea corporala la, sau deasupra unei greutati minime normale
pentru etatea si inaltimea sa (pierderea in greutate ducand la mentinerea greutatii
corporale la mai putin de 85 % din cea expectata sau incapacitatea de a lua in greutate
plusul expectat in cursul perioadei de crestere, ducand la o greutate corporala de mai
putin de 85% din cea expectata). Frica intensa de a nu lua in greutate sau dea deveni
grasa, chiar daca persoana este subponderala. Perturbarea modului in care este
experimentata greutatea sau conformatia corpului propriu, nedatorata influentei greutatii
sau conformatiei corporale asupra autoevaluarii sau negarea seriozitatii greutatii
corporale scazute actuale.
Anxietate generalizata
Anxietate si preocupare survenind mai multe zile da decat nu timp de cel putin 6 luni, in
legatura cu un numar de evenimente sau activitati. Persoana constata ca este dificil sa-si
controleze preocuparea. Anxietatea si preocuparea sunt asociate cu trewi (sau mai multe)
din urmatoarele sase simptome:
Neliniste sau sentimentul de stat ca oe ghimpi
A fi rapid fatigabil
Dificultate in concentrare sau senzatie de vid mental
Iritabilitate
Tensiune musculara
Perturbare de somn (dificultate in a adormi sau in a ramane adormit ori somn nelinistit
si nesatisfacator)
Anxietatea, preocuparea sau acuzele somatice cauzeaza o detresa sau deteriorarea
semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de
functionare.
Atac de panica
Perioada distincta de frica intensa sau de disconfort in care patru (sau mai multe) din
urmatoarele simptome apar brusc si ating culmea in decurs de 10 minute:
- palpitatii, batai puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac
- transpiratii
- tremor sau trepidatie
- senzatie de sufocare sau de strangulare
- durere sau disconfort precordial
- greata sau detresa abdominala
- senzatie de ameteala, dezechilibru, vertij sau lesin
- sentimentul de irealitate
- frica de pierderea a controlului sau de a nu innebuni
- frica de a nu muri
- senzatie de amorteala sau de furnicaturi
- frisoane sau valuri de caldura
Aversiunea sexuala
Aversiune extrema, recurenta sau persistenta fata de contactul sexual si evitarea tuturor
(sau aproape a tuturor) contactelor sexuale genitale cu un parter sexual. Perturbarea
cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale semnificative.
Tulburarea de personalitate antisociala
Un pattern pervasiv de desconsiderare si violare a drepturilor altora aparand de la etatea
de 15 ani, ca indicat de trei (sau mai multe) din urmatoarele:
- incapacitatea de a se conforma normelor sociale in legatura cu comportamentele legale,
indicata de comiterea repetata de acte care constituie motive de arest;
- incorectitudine, indicata de mintitul repetat, uzul de alibiuri, manipularea altora pentru
profit sau placere personala;
Tulburari cu litera B
Bulimia nervoasa
Episoade recurente de mancat excesiv. Un episod de mancat excesiv se caracterizeaza
prin ambii itemi care urmeaza:
Mancatul intr-o anumita perioada de timp (de exe. In decurs de 2 ore) a unei cantitati de
mancare mai mare decat cea pe care cei mai multi oameni ar putea-o manca in aceeasi
perioada de timp si in circumstante similare;
Sentimentul de lipsa de control al mancatului in cursul episodului (de ex. sentimentul ca
persoana respectiva nu poate stopa mancatul sau controla ce sau cat de mult mananca).
Comportament compensator inadecvat recurent in scopul prevenirii luarii in greutate,
cum ar fi varsaturile autoprovocate, abuzul de laxative, diuretice, clisme sau alte
medicamente, postul sau exercitii excesive. Mancatul excesiv si comportamentele
compensatorii inadecvate apar ambele, in medie de cel putin doua ori pe saptamana, timp
de 3 luni. Autoevaluarea este in mod nejustificat iinfluentata de conformatia si greutatea
corpului. Perturbarea nu survine exclusiv in cursul episoadelor de anorexie nervoasa.
Tulburarea de personalitate borderline
Un pattern pervasiv de instabilitate a relatiilor interpersonale, imaginii de sine si
afectelor, si impulsivitate marcanta, incepand precoce in perioada adulta si prezent intr-o
varietate de contexte, ca indicat de cinci (sau mai multe) din urmatoarele:
- eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar
- un pattern de realatii interpersonale intense si instabile caracterizat prin alternare intre
extremele de idealizare si devalorizare;
- perturbare de identitate: imagine de sine sau constiinta de sine marcant si persistent
instabila;
- impulsivitate in cel putin doua domenii care sunt potential autoprejudiciate (cheltuieli,
sex, abuz de o substanta, condus imprudent, mancat excesiv);
- comportament, gesturi sau amenintari recurente de suicid sau comportament
automutilant;
- instabilitate afectiva datorata unei reactivitati marcante a dispozitiei;
- sentimentul cronic de vid;
- manie intensa, inadecvata ori dificultate in a controla mania (manifestari frecvente de
Inapoi la dictionarSpecializari
Psihoterapie
Psihosexologie
Logopedie
Consultanta organizationala
Evaluare si testare de personal
Psihodiagnostic
Terapia prin arta
Consilierea online
Co-terapie de cuplu si familie
Chestionar psihologic
Vrei sa afli mai multe despre tine? Acum ai posibilitatea sa te cunosti. Iti punem la
dispozitie Chestionare psihologice care iti vor raspunde la curiozitatilor tale.
Alege sa citesti
Cum sa-ti intelegi sotul
Lasa-ma sa-ti aud glasul
Mami, tati, ma auziti?
Articole
Despre copii, pentru parinti
Adolescenta
In cuplu
Provocarile din viata adultilor
Dictionar de fobii
Afla explicatiile fobiilor. Va punem la dispozitie un mic dictionar al acestora. Veti fi uluiti
cate pot exista.
Dictionar de logopedie
Afla explicatiile termenilor din domeniul logopediei.
Dictionar de neurologie
Afla explicatiile termenilor din domeniul neurologiei.
Tulburari cu litera C
Cosmar
Desteptari repetate din perioada de somn major sau din atipeli, cu evocarea imediata a
unor vise intinse si extrem de terifiante implicand de regula amenintari la supravietuire,
securitate sau stima de sine. La desteptarea din visele terifiante,. Persoana devine rapid
orientata si alerta. Experimentarea visului sau perturbarea de somn care rezulta din
desteptarea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social,
profesionala ori in alte domenii importante de functionare.
Cleptomania
Incapacitatea recurenta de a rezista impulsurilor de a fura obiecte care nu sunt necesare
pentru uzul lor personal ori pentru valoarea lor monetara. Senzatie de tensiune imediat
inaintea comiterii furtului. Placere, gratificatie sau usurare in timpul comiterii furtului.
Furtul nu este comis pentru a exprima furia sau razbunarea si nu este raspunsul la o idee
deliranta sau la o halucinatie. Furtul nu este explicat mai bine de tulburarea de conduita,
de un episod maniacal ori tulburarea de personalitate antisociala.
Inapoi la dictionarTulburarea de personalitate dependenta
O necesitate excesiva si pervasiva de a fi supervizat, care duce la un comportament
submisiv si adeziv si la frica de separare si care incepe precoce in perioada adulta si este
prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat in cinci (sau mai multe) din
urmatoarele:
Are dificultati in a lua decizii comune fara o cantitate excesiva de consilii si reasigurari
din partea altora;
Necesita ca altii sa-si asume responsabilitatea pentru cele mai importante domenii ale
vietii lui;
Are dificultati in a-si exprima dezacordul fata de altii din cauza fricii de a nu pierde
suportul sau aprobarea (nu implica frica reala de retributie)
Are dificultati in a initia proiecte ori a face ceva singur (din cauza lipsei de incredere in
judecata sau capacitatile sale, mai curand decat din cauza lipsei de motivatie sau de
energie);
Merge foarte departe spre a obtine solicitudine si suport de la altii, pana la punctul de a
se oferi voluntar sa faca lucruri care sunt neplacute;
Se simte incomodat sau lipsit de ajutor cand ramane singur din cauza fricii exagerate de
a nu fi in stare sa aiba grija de sine;
Cauta urgent alta relatie drept sursa de supervizare si suport cand o relatie stransa se
termina;
Este preocupat in mod exagerat de frica de a nu fi lasat sa aiba grije de sine.
Tulburarea de personalitate depresiva
Un pattern pervasiv de comportamente si cognitii depresive, incepand precoce in
perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat de cinci (sau
mai multe) din urmatoarele:
- dispozitia habituala este dominata de tristete, disperare, dezgust, dezolare, nefericire
- ideea de sine se concentreaza pe convingerile de insuficienta, inutilitate si stima de sine
scazuta
- este critic, acuzator si depreciativ fata de sine
- este ruminativ si dispus la aprehensiune
- este sceptic, critic si prudent fata de altii
- este pesimist
- este inclinat spre sentimente de culpa sau remuscare
Tulburarea depresiv-anxioasa
Dispozitie disforica recurenta sau persistenta, durand cel putin o luna. Dispozitia
distrofica este acompaniata timp de cel putin o luna de patru (sau mai multe) din
urmatoarele simptome:
- dificultate in concentrare sau vid mental
- perturbare a somnului
- energie scazuta
- iritanilitate
- aprehensiune
- usor de miscat pana la lacrimi
- hipervigilitate
- se asteapta la tot ce este mai rau
Manifesta retinere in relatiile intime din cauza fricii de a nu se face de ras sau de a nu fi
ridiculizat;
Este preocupat de faptul de a nu fi criticat sau rejectat in situatii sociale;
Este inhibat in situatii interpersonale noi din cauza sentimentelor de inadecvare;
Se vede pe sine ca inapt social, inatractiv ori inferior altora;
Este extrem de ezitant in a-si asuma riscuri personale ori de a se angaja in activitati noi
pentru ca acestea pot evidentia punerea in dificultate.
Inapoi la dictionarFobie specifica
Frica intensa persistenta, excesiva sau nejustificata, provocata de prezenta sau anticiparea
unui obiect sau situatii specifice (zbor, inaltimi, animale, injectie, sange etc)
Expunerea la stimulul fobic provoaca aproape in mod constant un raspuns anxios imediat
care poate lua forma unui atac de panica circumscris situational sau predispus situational.
La copii anxietatea poate fi exprimata prin exclamatii, accese coleroase, stupefactie sau
agatare de ceva. Persoane recunoaste ca frica sa este excesiva sau nejustificata. Situatia
fobica este evitata sau indurata cu anxietate sau detresa intensa.
Fobie sociala
Frica intensa si persistenta de una sau mai multe situatii speciale sau de functionare, in
care persoana este expusa unor oameni nonfamiliari sau unei posibile scrutari de catre
altii. Individul se teme ca va actiona intr-un mod care va fi jenant si umilitor. Expunerea
la situatia sociala temuta provoaca aproape constant anxietate, care ia forma unui atac de
panica limitat situational sau predispus situational. Persoana recunoaste ca frica sa este
excesiva si nejustificata. Situatiile sociale sau de functionare temute sunt evitate sau chiar
uindurate cu anxietate sau detresa intensa. Evitarea, anticparea anxioasa sau detresa in
situatia sociala sau de functionare temuta interfereaza semnificativ cu rutina normala, cu
functionarea profesionala sau activitati sociale ori cu relatia persoanei sau exista o detresa
marcata in legatura cu faptul de a avea fobia. La indivizii sun 18 ani, durata este de cel
putin 6 luni.
Fetisismul
In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente,
impulsiuni sexuale sau comportamente implicand uzul unor obiecte inerte (ex. Lenjerie
feminina). Obiectele fetis nu sunt limirtate la articolede imbracaminte feminina utilizate
in travestire sau la instrumente destinate stimularii genitale (ex. vibrator).
Fetisismul transvestic
In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente,
impulsiuni sexuale sau comportamente implicand travestirea.
Frotteurismul
In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente,
impulsiuni sexuale sau comportamente implicand atingerea si frecarea de o persoana care
nu consimte. NARCOLEPSIA Tulburare caracterizata prin somnolenta diurna excesiva,
pierderea temporara, brusca a tonusului muscular ce cauzeaza slabiciune si imobilizare.
Debuteaza intre varstele de 10 si 20 de ani, cu toate ca se poate instala si mai devreme,
fiind mai frecventa la barbati.
Paralizia in timpul somnului si halucinatiile hipnagogice se manifesta doar la un sfert
dintre pacienti.
Hipocondria
Preocuparea subiectului in legatura cu faptul ca ar avea sau chiar convingerea ca are o
maladie severa, bazata pe interpretarea eronata de catre acesta a simptomelor corporale.
Preocuparea persista in dispretul evaluarii medicale corespunzatoare si a asigurarii de
contrariu. Convingerea subiectului nu este de intensitate deliranta si nu este limitata la
preocuparea circumscrisa la aspect. Preocuparea cauzeaza o detresa sau deteriorare
semnificativa in domeniul social, profesional ori in alte domenii importante de
functionare. Durata perturbarii este de cel putin 6 luni.
Hipersomnia primara
Acuza predominanta o constituie somnolenta excesiva pentru cel putin o luna (sau mai
putin daca este recurenta), evidentiata, fie prin episoade prelungite de somn, fie prin
episoade de somn diurn care survin aproape zilnic. Somnolenta excesiva cauzeaza o
detresa sau deteriorarea semnificativa clinic in domeniul social, profesionala ori in alte
domenii importante de functionare. Somnolenta excesiva nu este aplicata mai bine de
insomnie si nu survine exclusiv in cursul evolutiei altei tulburari de somn si nu poate fi
explicata printr-o cantitate insuficienta de somn. Perturbarea nu se datoreaza efectelor
fiziologice directe ale unei substante ori ale unei conditii medicale generale.
Tulburarea de personalitate histrionica
Un pattern pervasiv de emotionalitate excesiva si de cautare a atentiei, incepand
precoce in perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum
este indicat de cinci (sau mai multe) din urmatoarele:
- este incomodat in situatiile in care nu se afla in centrul atentiei
- interactiunea cu altii este caracterizata adesea printr-un comportament
seducator sau provocator sexual inadecvat;
- prezinta o schimbare rapida si o expresie superficiala a emotiilor;
- uzeaza in mod constant de aspectul fizic pentru a atrage atentia asupra sa;
- are un stil de a vorbi extrem de impresionistic si lipsit de detalii;
- prezinta autodramatizare, teatralism si o expresie exagerata a emotiilor;
- este sugestionabil, adica usor de infuentat de altii sau de circumstante;
- considera relatiile de a fi mai intime decat sunt in realitate
Insomnia primara
foc si contextele sale situationale (de ex. detalii, utilizari, consecinte). Placere, gratificatie
sau usurare cand pune foc ori cand asista sau participa la inlaturarea consecintelor sale.
Punerea focului nu este facuta pentru un beneficiu financiar, ca expresie a unei ideologii
sociopolitice, pentru a ascunde o activitate criminala, pentru a exprima furia sau
razbunarea, pentru a ameliora propriile circumstante de viata, ca raspuns la o idee
deliranta sau halucinatie, ori ca rezultat al deteriorarii judecatii.
Punerea focului nu se explica mai bine de tulburarea de conduita, de un episod maniacal
ori tulburarea de personalitate antisociala.
Pedofilia
In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente,
impulsiuni sexuale sau comportamente implicand activitatea sexuala cu un copil sau cu
copii prepuberi (in general in etate de 13 ani sau mai mici). Persoana este in etate de cel
putin 16 ani si cu cel putin 5 ani mai mare decat copilul sau copiii.
Tulburarea de personalitate paranoida
O neincredere si suspiciune pervaziva fata de altii, incat intentiile acestora sunt
interpretate ca rauvoitoare, incepand precoce in perioada adulta si prezente intr-o
varietate de contexte, dupa cum este indicat de patru (sau mai multe) din urmatoarele:
Suspecteaza, fara o baza suficienta, ca altii il/o exploateaza, prejudiciaza sau inseala;
Este preocupat de dubii nejustificate referitoare la loialitatea sau corectitudinea amicilor
sau asociatilor;
Refuza sa aiba incredere (in altii) din cauza fricii nejustificate ca informatiile vor fi
utilizate malitios contra sa;
Citeste intentii degradante sau amenintatoare in remarci sau evenimente benigne;
Poarta pica tot timpul, adica este implacabil fata de insulte, injurii sau ofense;
Percepe atacuri la persoana sau la reputatia sa, care nu sunt evidente altora si este
prompt in a actiona coleros sau in a contraataca;
Are suspiciuni recurente, fara nici o justificare,
Stresul posttraumatic
Persoana a fost supusa unui eveniment traumatic in care ambele din cele care urmeaza
sunt prezente:
Persoana a experimentat, a fost martora ori a fost confruntata cu un eveniment sau
evenimente care au implicat moartea efectiva, amenintarea cu moartea ori o vatamare
serioasa sau o periclitare a integritatii corporale propri ori a altora;
Raspunsul persoanei a implicat o frica intensa, neputinta sau oroare. La copii se poate
manifesta printr-un comportament dezorganizat sau agitat.
Evenimentul tramatic este reexprimat persistent intr-unul din urmatoarele moduri:
Amintiri detresante recurente si intrusive ale evenimentului, incluzand imagini, ganduri
sau perceptii
- bizarerii ale miscarii voluntare evidentiate prin posturi, miscari stereotipe sau grimase
notabile
- ecolalie sau ecopraxie
Somnambulism
Episoade repetate de sculat din pat in timpul somnului si mers imprejur, survenind de
regula in prima treime a episodului de somn major. In timp ce somnambuleaza, persoana
are o fata rigida, inexpresiva, este relativ noncreativa la efortueile altora de a comunica cu
ea si poate fi desteptata numai cu mare dificultate. La desteptare persoana are amnezie
pentru episod. Timp de mai multe minute dupa desteptarea din episodul de
somnambulism, nu exista nici o deteriorare a activitatii mentale sau a comportamentului.
Somnambulismul cauzeaza detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul
social, profesional sau in alte domenii importante de functionare. Perturbarea nu se
datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante ori ale unei conditii medicale
generale.
Tulburare de personalitate schizotipala
Un pattern pervasiv de deficite sociale si interpersonale manifestat prin disconfort acut in
relatii si reducerea capacitatii de a stabili relatii intime precum si prin distorsiuni
cognitive si de perceptie, si excentricitati de comportament, incepand precoce in perioada
adulta si prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat de cinci (sau mai
multe) din urmatoarele:
- idei de referinta (excluzand ideile delirante de referinta)
- gandire magica sau credinte stranii care influenteaza comportamentul si sunt
incompatibile cu normele subculturale;
- experinte perceptive insolite, incluzand iluzii corporale;
- gandire si limbaj bizar;
- suspiciozitate sau ideatie paranoida;
- afect inadecvat sau coartat;
- comportament sau aspect bizar, excentric sau particular;
- lipsa prietenilor sau a confidentilor apropiati, altii decat rude de gradul I
- anxietate sociala excesiva care nu diminua odata cu familiarizarea si tinde a fi asociata
mai curand cu temeri paranoide decat cu judecati negative despre sine
Tulburarea de personalitate schizoida
Un pattern pervasiv de detasare de relatiile sociale si o gama restransa de exprimare a
emotiilor in situatii interpersonale, incepand precoce in perioada adulta si prezentate intro varietate de contexte, dupa cum este indicat de patru (sau mai multe) din urmatoarele:
- nici nu doreste si nici nu se bucura de relatii stranse, inclusiv de faptul de a fi membrul
unei familii
- alege aproape intotdeauna activitati solitare
- are putin sau nu are nici un interes in a avea experinte sexuale cu alta persoana
- ii plac putine sau nu-i plac nici un fel de activitati
Incapacitate recurenta sau persistenta de a atinge ori de a mentine o erectie adecvata pana
la realizarea activitatii sexuale. Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale
semnificative.
Tulburarea de orgasm a femeii
Intarzierea sau absenta, persistenta sau recurenta, a orgasmului, dupa o faza de excitatie
normala. Femeile prezinta o mare variabilitate in tipul sau intensitatea stimularii care
declanseaza orgasmul. Diagnosticul de tulburare de orgasm a femeii trebuie sa se bazeze
pe judecata clinicianului ca abilitatea orgasmica a femeii este mai redusa decat ar fi
rezonabil pentru etatea femeii, experienta sa sexuala si adecvarea stimularii sexuale pe
care o primeste. Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale semnificative.
Teroarea de somn
Episoade recurente de desteptare brusca din somn,survenind de regula in cursul primei
treimi a episodului de somn major si incapand cu un strigat de panica. Frica intensa si
semne de agitatie vegetativa, cum ar fi tahicardia, respiratia rapida si transpiratia, in
cursul fiecarui episod. Lipsa relativa de reactivitate la eforturile altora de a calma
persoana in timpul episodului. Nici un vis nu este evocat in detaliu si exista amnezie
pentru episod. Episoadele cauzeaza detresa sau deteriorare semnificativa clinic in
domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare. Perturbarea
nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante ori ale unei conditii
medicale generale.
Inapoi la dictionar
Vaginism
Spasm involuntar, persistent sau recurent, al musculaturii treimii externe a vaginului, care
interfereaza cu actul sexual. Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale
semnificative.
Voyeurism
In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente,
impulsiuni sexuale sau comportamente implicand actul privirii unei persoane care nu
suspecteaza nimic si care este nuda, in curs de dezbracare sau angajata in activitatea
sexuala.
http://www.terapiam.ro/vise-cu-litera
http://www.terapiam.ro/interpretarea-psihologica-viselor
Dictionar de logopedie
Afonemie = pronuntarea eliptica, fie prin absenta unui sunet sau a mai multor sunete ,
ceea ce determina o vorbire incorecta, stirbita de inteles semantic si de expresivitate
Agramatism = tulburare de vorbire si scris in care nu mai sunt respectate regulile
gramaticale si in consecinta, exprimarea devine incorecta. Este frecventa in oligofrenie,
encefalopatii cronice post traumatice; agramatismul este cauzat de leziuni ale scoartei
cerebrale
Alalia = lipsa sau slaba dezvoltare a vorbirii; sindromul de nedezvoltare a vorbirii sau
afazie congenitala; audimutitate. Persoanele dispun de auz normal si de dezvoltare
intelectuala comuna, deci nu pot fi incadrate in sindromul debilitatii mintale. Alalia se
datoreaza unor disfunctii ale zonelor corticale ale vorbirii si este de trei feluri: motorie,
senzoriala si mixta. In terapia logopedica este posibila educarea vorbirii mai ales cand
auzul nu prezinta o scadere.
Afazia = tulburare in mecanismul psihic al vorbirii si consta in imposibilitatea de a
exprima sau de a intelege cuvintele spuse sau scrise. Afazia este un sindrm neuropsihic ce
consta in tulburarea sau pierderea functiilor psihice, orale sau grafice. Este insotita de
tulburari intelectuale corespunzator unor leziuni cerebrale localizate.
Balbismul(balbaiala) = tulburare a vorbirii, frecventa la copii, mai rara la adulti,
rezultata din defectuasa reglare a limbajului si se manifesta prin dezordine intermitenta a
pronuntiei: a. prin repetari a inceputului cuvintelor, uneori convulsive sau b. prin blocaje
a unor foneme, indiferent daca sunt vocale sau consoane. Au loc emisiuni precipitate, in
rafale urmate de momente de dificultate in articularea unor cuvinte, ceea ce face ca
aceste, dupa eforturi, sa fie adesea articulate incorect. Se distind 2 forme de balbism: a.
clonic, manifestat prin repetitii ale silabelor initiale si b. tonic, se manifesta invers prin
imposibilitatea articularii primei silabe, ceea ce presupune chiar si unele grimase sau
crispari.
Bradifazie = greutate, taraganeala, incetineala in vorbire, cuvintele silabisite
Bradifemie = tulburare de ritm a vorbirii, viteza scazuta, frecventa in bolile psihice in
care exista o inhibitie psiho-motorie, cu incetinirea procesului ideativ, ea fiind expresia
verbala a bradipsihiei
Bradifrenie = incetinirea ritmului de desfasurare a proceselor psihice, mai ales in
realizarea unei conduite
Bradilalia = vorbirea anormal de lenta, cu intervale mari intre cuvinte, avand ca forma
extrema bradifazia
Disfemie = modificarea timbrului vocal; survine in tulburarea de pronuntie a cuvintelor
in logonevroza
Disfonemie = este o forma simptomatologica a dislaliei , caracterizata prin distorsiunea
fonetica, adica, prin denaturarea articularii fonemului, care reprezinta partea acustica a
fonemului, adica ceea ce auzim cand se rosteste o vocala sau o consoana; altfel spus
disfonemia reflecta redarea invelisului sonor al fonemului, necomforma cu tiparul fonetic
al acestuia, stabilit in baza de articulare a limbii. Aceasta dislalie, prin distorsiune
fonetica se datoreaza nerespectarii punctului de articulare.
Disfonie = modificarea timbrului vocal. Poate fi de natura organica in afectiunile
hipofizei, care aduce modificari somatice, metabolice si psihice, cu repercursiuni
semnificative asupra vocii, vorbirii si cantului. Emisia vicala este slabita, vocea ingrosata,
rugoasa, cu modulare si grade diferite de disartrii; uneori vocea este mai putin
inteligibila, pronuntia dificila, in special determinata de macroglosie. Vocea oboseste
usor, este monotona si frecvent se vadeste lentoare, datorita, pe de o parte, tulburarilor
mecanice si pe de alta parte modificarilor psihice. Disfonia functionala a copilului se
deosebeste de cea organica, fiind produsa de o utilizare incorecta a vocii fara defectiuni
laringostropostopice. Poate fi determinata de un torace stramt care micsoreaza volumul
respirator; copilul cata sa o suplimenteze printr-o tensiune a musculatorii laringiene si
perilaringiene, fapt care duce la o voce ragusita; poate fi o glota ovalara care evidentiaza
disfonia hipochinetica in evolutie; poate fi prezenta vegetatiilor adenoide care dau
rinolalia inchisa, care altereaza vocea. Disfonia poate persista toata viata daca nu este
corectata printr-o reeducare potrivita.
Disgrafia = este o perturbare a limbajului scris, a folosirii alfabetului limbii si al
cuvintelor codificate sub forma grafemelor. Atat scrierea, adica elaborarea si producerea
grafemelor, cat si receptionarea si intelegerea sintezei grafemelor, nu respecta cerintele
auzului fonematic si ale limbajului oral, nici ale motricitatii si orientarii spatiale. La
copilul cu dezvoltarea normala, disgrafia se datoreaza unor insuficiente motorii sau
contractii musculare exagerate si adesea unor tulburari emotionale. In sindromul
disgrafic, pe langa componenta motrica si psihica este incriminata si componenta
neurologica, mintala, intelectuala. La copilul normal psihic se constata ca in formarea si
dezvoltarea abilitatilor de scris citit nu este suficienta numai perceperea corecta a
limbajului si grafemelor, dupa cum nici reprezentarea si ordonarea lor in spatiul paginii
nu contribuie la realizarea actualului lexic pe deplin.
Disgramatism = inccapacitatea de a formula gramatical actul vorbirii (in special, dupa 5
ani), prin nerespectarea cerintelor morfologice si sintactice ale limbii orale si scrise. Sunt
in atentia logopezilor modul de folosire al declinarilor, conjugarilor, acordurilor
gramaticale si regulilor ortografice.
Dislalia = este cea mai frecventa tulburare intalnita, provocata de afectiuni organice sau
functionale a elementelor periferice ale vorbirii; consta in imposibilitatea emisiei corecte
a unui sunet sau a unui grup de sunete. Ea cuprinde deformarea sunetelor, substituirea,
omiterea, inversarea lor spontana sau reprodusa, ceea ce schimba structura cuvantului si
aspectul semantic, intelesul. Intalnita pana la 5 ani nu este forma patologica, intrucat
depinde de ritmul propriu al dezvoltarii, deci are o natura fiziologica. Dupa 6-7 ani are
aspect patologic atat din punct de vedere etiologic, cat si psihofiziologic. In functie de
aspectele cantitative si calitative, de fonemele implicate morfostructural, de gradul de
extindere, putem vorbi despre dislalie simpla si totala, generala. Varietatea lor depinde si
de specificul etiologiei, de specificul limbii, cat si de existenta altor handicapuri si
particularitati psiho-individuale ale persoanei. Dupa modul de deficienta a aparatului
verbo-motor se disting: dislalia organica anomalii ale organelor periferice ale aparatului
vorbirii: dintii, limba, bolta, buze, maxilare) si dislalia functionala, cauzata de
functionarea defectuasa a verbo-aparatului articulator: atrofia muschilor buzelor, limbii,
obrajilor, valului palatin, maxilare deformate si muscatura deformata, inervatie
neterminata, respiratie superficiala etc, cat si o insuficienta dezvoltare a auzului
fonematic si a atentiei auditive. Pot fi frecvente si dislalii de cuvinte prin alterarea unor
silabe: cu diftongi, triftongi sau grupe de consoane.
Dislalia audiogena (otopatica) = de natura organica, cauzata de un deficit auditiv, prin
leziuni la diferite nivele ale analizatorului acustic; ca urmare nu permit receptia normala a
vorbirii, nici un autocontrol al propriei articulari. Leziunile ariilor corticale si subcorticale
(talamus), cailor talamocorticale, dau o hipoacuzie de perceptie.
Dislalia centrala (de evolutie) = consta in incapacitatea de a pronunta concret anumite
sunete sau grupe de sunete si se manifesta prin alterarea, inlocuirea sau omiterea unor
forme in structura silabelor sau a cuvintelor. Termenul de evolutie indica caracterul ei
regresiv, spontan sau dupa un tratament logopedic. Are un caracter dismaturativ care se
verifica prin faptul ca scade invers proportional cu varsta si in mod deosebit in terapia
logopedia si psiho-pedagogica. Aceasta duislalie este favorizata de doua tipuri de
conditii: intrinseci ( manifestate printr-o labilitate neuropsihica, consecutiva unui factor
ereditar sau dobandit) si extrinseci (intalnite in cadrul unor tulburari din limbaj, din
mediul ambiant sau a bilingvismului, inainte de constituirea limbajului in limba materna).
Dislexia = tulburare a achizitiei normale a lecturii si a limbajului scris. Constatarile
cercetatorului acestui sindrom lexico-grafic citeaza convergenta elementelor neurologice
cu elemente afectiv sociale. Actiune corelata auditiv vizual motora este transmisa
in zonele corespunzatoare ale scoartei cerebrale pentru perceperea imaginii literei in timp
ce miscarile globului ocular in directia randurilor din text formeaza o transmisie in lant
datorita analizatorului motor. Analiza si sinteza actului lexic este si o urmare a auzului
fonematic. Actul texic are loc prin cele trei mecanisme de receptie nervoasa, avand
localizarea parieto-occipitala temporala, iar prin lexarea acestei zone se produce
dezintergrarea cititului manifestata diferit. Dislexicul are dificultati prin inversiune de
litere, silabe, cuvinte, cifre, unele stabile altele labile. De obicei sunt insotite de disgrafii
si disortografii. Dislexia poate fi: fonematica, optica, literala si verbala, iar din punct de
vedere genetic poate fi constitutionala, de evolutie si afectiva.
Dislogie = tulburari de vorbire si limbaj atat sub aspectul formei cat si al continutului,
consecutive tulburarilor de gandire, de logica, fara un substrat neurologic evident. Se
manifesta prin alterarea caracteristicilor esentiale ale comunicarii verbale ( caracterul
adresativ, situativ, stereotip, saracie lexicala, absenta controlului real asupra emiterii de
raspunsuri, dezorganizarea limbajului, dificultati de intelehere siale aparatului verbomotor). Sub diferite aspece se intalneste in nevroze, dementa presenila, psihoze si
psihopatii.
Disprozodia = este o afazie de intonatie. Aceasta tulburarea de vorbire consta in alterarea
molodicitatii (la afazici), care au un bagaj de cuvinte relativ important pastrat. Din
aceasta cauza, ei dau impresia ca vorbesc cu accent de limba straina. Tulburarea apare si
in nevroze, logonevroze, epilepsie, demente, ca si in bizareria discursului schizofrenic.
Embolofazie = este o tulburare de limbaj caracterizata prin aparitia unui fonem sau
cuvant fara sens in cadrul vorbirii. Embolofazia survine in encefalopatie, schizofrenie si
dementa.
Emerofonie = tulburare de vorbire caracterizata prin blocaj verbal aparuta in timpul
noptii. Apare in nevroze, stari anxioase, schizofrenie.
Fonastenie = voce lipsita de energie, slabiciune, vorbire lipsita de modulatii, miscare a
buzelor fara sunet.
Gamacism si paragamacism = tulburare de comunicare verbala constand in dificultatea
de a propunta consoanele g si, respectiv k, cat si inlocuirea lor cu alte consoane.
Ideoglosie = vorbire neinteligibila datorita frecventelor omisiuni, intervertiri si substituiri
de sunete sau repetitii de cuvinte, devenind de neinteles de catre interlocutor. Este
specifica oligofreniei, dar si in dislaliile pe fond normal, in cele polimorfe si la copiii
anxiosi.
Idiolalie = limbaj neinteligibil, inventat, care caracterizeaza formele grave ale
tulburarilor de limbaj (afazie, alalie, dislalie, jargonofazie)
Logopedie = disciplina psiho-pedagogica care se ocupa cu educarea, in special cu
reeducarea terapia corectiva a limbajului. Studiaza natura si formele de manifestare a
defectelor, tulburarilor de limbaj si vorbire, propunand metode si procedee de corectare
adecvate logopatilor, cat si particularitatilor individuale si de varsta.
Jargonofazie = tulburare de limbaj care consta intr-o exprimare neinteligibila, formata
din sunete, silabe fara semnificatie, lipsita de mesaj. Sunt substituite unele cuvinte prin
altele; in deformarea lor, discursul rezultat este incomprehensibil. Este frecvent intalnita
in afazia motorie, in demente, in afazii de receptie cu leziuni localizate in lobul temporal
stang.
subiectii emotivi sau anxiosi. Se distinge de afazie sau mutenie, lipsind leziunea organica.
Poate fi deliberat; poate fi consecinta unei inhibitii patologice.
Palilalie = tulburare a limbajului ce consta in repetarea spontana, involuntara a unor
silabe sau cuvinte dintr-o fraza.
Rinolalia = se defineste ca functie instrumentala a organelor de vorbire, prin modificarea
tubului fonoarticulator, fie datorita unei obstructii nazale, fie datorita unei comunicatii
intre rezonatorul oral si cel nazal. Timbrul saustructura de supraton, denumita adesea
nazalitate, este rezultanta unei rezonante care se degaja in pasajul de trecere nasofaringian, marcand pe o scara larga in hiper sau hipo, limitele. Aceasta intonatie aparte a
vocii care se formeaza din cauza unei sonoritati anormale este denumita fonfaire,
tulburare ce provine din cauza directiei inadecvate a curentului de aer pe cale orala, fie in
urma unor defecte mecanice, ale activitatii nazale, cerului gurii moale si tare.
Rotacism = aspect al dislaliei consoanelor, cu specific a consoanei r care poate fi
intalnita sub urmatoarele forme omiterea totala a sunetului din cuvant pronuntarea
uvulara sau velara a sunetului care da graseierea pronuntarea monovibranta a sunetului
realizata printr-o singura bataie, lovire a varfului limbii, spre deosebire de pronuntarea
polivalenta, realizata prin mai multe batai decat cele necesare pronuntarea labiala a
sunetului prin vibrarea buzelor pronuntarea interdentala a sunetului r inlocuirea
sunetului cu l, dislalie numita pararotacism. Pronuntarea corecta a sunetului este cea
linguo dentala apicala.
Tahifemie = forma patologica de hiperactivitate verbala ce consta in accelerarea
exagerata a debitului verbal, ritmul ingreunand mult prehensibilitatea comunicarii. Cu
toata ritmicitatea grabita nu se constata defecte de ordin sintactic si nici fonetic
8474 afiri
Tulburarea algica are ca element esential durerea suficient de severa pentru a justifica
atentia clinica, durerea cauzeaza deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional
sau in alte domenii. Durerea nu este produsa intentional sau simulata; factorii psihologici
sunt considerati a avea un rol important in debutul, severitatea sau persistenta durerii.
bruxsm s.n. Automatism masticator prin micri brute, repetate, n cursul somnului;
bricomanie. (dup fr. bruxomanie)
18 septembrie 2008
Sindromul Turner
Definitie:
Sindromul Turner sau Ullrich-Turner este o maladie cromozomial ce afecteaz
exclusiv femeile, care cuprinde o serie de manifestri determinate de lipsa
unui cromozom X. Monosomia X mai poart numele de sindrom Bonnevie-Ullrich
sau disgenezie gonadal.
Incident. Cauze
Sindromul Turner este rezultatul lipsei unor gene situate pe braul scurt al
cromozomului X. Frecventa n populatie este de 1:2500 nateri (fete).
Majoritatea produsilor de conceptie cu cariotipul 45, X0 sunt avortati spontan.
Factorii de risc ce predispun la aparitia sindromului Turner sunt nc
necunoscuti: nu s-a dovedit asocierea vrstei mamei cu aparitia bolii sau
existenta unei predispozitii genetice.
Patogenie:
S-a dovedit c la dou treimi dintre pacientii cu cariotipul 45, X0 le lipseste
cromozomul X patern. Fenotipull clinic este asemntor si la persoanele cu un
cariotip mozaic. O deletie a genei SHOX poate determina aparitia unui fenotip
scheletic asemntor, cunoscut sub numele de discondrosteoza Leri-Weill.
Persoanele afectate nu prezint niciun corpuscul Barr la nivelul celulelor
epiteliale. Corpusculul Barr sau corpusculul sexual X reprezint unul dintre cei
doi cromozomi X la femeie, care este condensat si inactivat genetic n
interfaza ciclului celular.
Semne i simptome
> pubertate ntrziat