Sindromul burn-out atentie la urmarile

epuizarii la munca!

Sindromul burn-out sau epuizarea profesionala este o problema din ce in ce mai frecventa
in societatea actuala.
Acest sindrom are manifestari fizice (insomnie, palpitatii, dureri diverse etc.), insa si psihologice,
putandu-se ajunge chiar la o depresie grava. De aceea este important sa se recunoasca semnele
stresului profesional si sa se ia masuri din timp, dupa cum aflam din Psycho.

Ce inseamna burn-out
Este vorba de o expresie care provine din limba engleza si care indica o stare de epuizare, fizica
si mentala, legata de un stres profesional puternic. Este adevarat ca nu este un fenomen nou, insa
studiile arata ca in societatea actuala apare mai frecvent.
Cum se manifesta
La inceput se manifesta printr-o epuizare fizica: oboseala intensa, tulburari de somn, palpitatii
cardiace frecvente. Eczemele sau alte afectiuni ale pielii, precum si caderea parului pot fi alte
manifestari ale stresului profesional. Te simti epuizat psihic, anxietatea si grijile par de nedepasit.
Sarcinile de serviciu si responsabilitatile tot mai multe consuma intreaga energie. Devii iritabil si
suspicios fata de colegi, te simti singur si fara sprijin.
Desigur ca aceasta este o trecere in revista a principalelor manifestari ale epuizarii la locul de
munca. Fiecare persoana este diferita si reactiile si manifestarile atunci cand intervine
suprasolicitarea la serviciu sunt si ele diferite. Trebuie retinut ca acest sindrom nu este o boala in
sine, insa poate conduce la o depresie grava, la infart miocardic, la ulcer stomacal sau la alte
probleme de sanatate.
Cum se ajunge la acest sindrom
Cauzele epuizarii profesionale sunt multiple si difera de la o persoana la alta. Simplificand,
putem spune ca epuizarea profesionala care antreneaza o viata dezechilibrata este la originea
acestui sindrom. Astazi, datorita spiritului de competitie exagerat, se ajunge la o confuzie intre
valoarea personala si performanta profesionala.
O alta mare cauza a anxietatii la serviciu o constituie conflictele intre persoane la locul de
munca. Rivalitatile intre colegi si neintelegerile cu sefii pot conduce la aparitia sindromului.
Se pare ca si entuziasmul prea mare legat de job poate fi un punct de pornire catre acest sindrom.
De obicei incepatorii sunt foarte entuziasmati de cariera, investind foarte multa energie, de unde
si acest termen de ardere. Insa lucrurile nu pot fi mentinute la acest nivel ridicat al inceputului,
putand parea o stagnare in munca si apoi chiar frustrari, plitiseala si oboseala.
Pe langa faptul ca afecteaza sanatatea, acest sindrom afecteaza si calitatea muncii. Chiar si cei
mai buni profesionisti pot cunoaste astfel de momente in cariera, in care nu mai au acelasi
randament al muncii. In astfel de momente, companiile pot apela la angajarea suplimentara a
unui candidat proaspat, care desi nu are experienta celorlalati, poate veni cu idei inovatoare si
cu o altfel de viziune.
Ce categorii sunt mai afectate
Stresul profesional poate afecta toate categoriile sociale. Studii efectuate in Statele Unite ale
Americii au pus in evedinta profesii cu risc, fiind vorba de acelea in care stresul este mai
puternic si mai frecvent. Este vorba in special de controlori de trafic aerian, persoane din
invatamant, manageri, comercianti, politisti, medici si asistente medicale.
S-a constat ca femeile sunt mai atinse de aceasta patologie anxioasa decat barbatii (proportia este

de doua femei la un barbat), in special atunci cand sunt tinere.

Cum se poate depasi aceasta stare
Sidromul de epuizare profesionala nu se instaleaza dintr-o data si in totalitate. Burn-out nu
inseamna depresie, dar o precede. De aceea, fiecare dintre noi, atunci cand simtim ca oboseala
sau sentimentele de frustrare legate de serviciu devin coplesitoare, ar trebui sa reactionam. Burnout nu este un esec, ar trebui considerat ca o stare de slabiciune trecatoare, care trebuie infruntata
cu curaj, pentru a putea sa o luam de la capat intr-un mod sanatos.
Ar trebui sa stam de vorba cu noi insine, sa ne evaluam echilibrul psihic, obiceiurile alimentare,
orele de somn, activitatile recreative, miscarea pe care o facem, relatiile cu partenerul si cu
prietenii. Daca toti acesti parametri sunt la un nivel inferior, ar trebui sa spunem stop. Este
momentul sa incercam sa ne mai culpabilizam, spunandu-ne ca nu facem intotdeauna destul sau
ca suntem indispensabili la locul de munca. Este timpul sa facem un pas inapoi si sa incercam sa
mai delegam din sarcini.
Ar trebui sa luam o pauza sau chiar un concediu. Sa profitam pentru a recupera somnul pierdut si
sa invatam sa avem grija de noi. Odata intorsi la serviciu, lucrurile pot fi percepute altfel, mai
ales daca incercam sa fim mai putin exigenti.
Ar mai trebui sa impartasim presiunea pe care o resimtim cu cineva apropiat sau chiar cu un
psiholog, deoarece o privire din exterior este mai obiectiva si ne poate ajuta sa vedem lucrurile la
adevarata valoare. De asemenea, sportul, practicat cel putin o data pe saptamana, este o
modalitate excelenta de a rezista stresului.

Cum sa recunosti, sa previi si sa tratezi

sindromul de epuizare profesionala
Redactia Mar, 2011-04-19 12:14
Te simti mereu obosit si te imbolnavesti frecvent? Ai dureri de cap aproape zilnice, nu reusesti sa
te odihnesti noaptea si nu ai incredere in tine? Nu te mai motiveaza nimic, iar colegii au inceput
sa te evite? Acestea sunt cateva simptome ale epuizarii profesionale, un sindrom cunoscut si sub
denumirea de job burnout, care afecteaza tot mai multi angajati.

Citeste si:
Echilibrul intre munca si viata personala
6 motive pentru care nu ne ajunge timpul. 6 solutii
STRESUL, "virusul" emotional al organizatiei
Job burnout este o stare de epuizare emotionala, mentala si fizica provocata de stresul in exces si
prelungit. Potrivit specialistilor, epuizarea profesionala intervine de obicei atunci cand ne simtim
coplesiti de sarcinile de la serviciu. Acumularea stresului provoaca o lipsa de motivatie in
privinta activitatii profesionale. Epuizarea profesionala poate fi recunoscuta dupa cateva
simptome, atat fizice, cat si emotionale si de comportament. Senzatia de oboseala permanenta si
un sistem imunitar ineficient sunt semne fizice, la fel si durerile de cap si cele musculare. Lipsa
poftei de mancare si tulburarile de somn sunt alte simptome ale organismului.
Simptomele emotionale sunt lipsa de motivatie, de incredere in sine, sentimentul de insingurare,
atitudinea cinica, negativismul, sentimentul ca esti neajutorat si infrant. Printre semnalele care tin
de comportament se numara, potrivit helpguide.org, evitarea responsabilitatilor, izolarea de
ceilalti, amanarea sarcinilor de serviciu de pe o zi pe alta, consumul mare de alcool si mancatul
in exces sau incercarea de a munci cat mai putin prin venirea la serviciu tarziu si plecatul cat mai
devreme.
Abuzul de medicamente, starile de anxietate si cele depresive, o atitudine cinica sau afectiunile
stomacale sunt, conform serviciului de consiliere al Universitatii din Melbourne, alte
caracteristici ale epuizarii profesionale.

Cele mai importante cauze ale aparitiei epuizarii profesionale:

Volumul excesiv de munca. Angajatii care simt ca au de indeplinit foarte multe sarcini zilnice
fara a beneficia de suficient timp de odihna sfarsesc prin a se simti coplesiti au senzatia ca nu
reusesc sa duca nimic la bun sfarsit.
Lipsa controlului personal - angajatii simt ca au foarte putina autonomie pentru a decide ce
trebuie facut la jobul lor. Lipsa flexibilitatii in realizarea sarcinilor de serviciu ii face pe oameni
sa se simta controlati in cele mai mici detalii ale activitatii lor.

Lipsa de recunoastere - angajatii simt ca munca lor nu este apreciata si recunoscuta adecvat, iar
uneori singurele lucruri pe care le aud de la superiori sunt reprosurile.
Ambiguitatea rolurilor. Angajatilor nu le este clar ce se asteapta de la ei, din cauza ca
asteptarile se schimba permanent.
Oportunitati reduse de avansare in cariera este o alta cauza de aparitie a job burnout-ului
Leadership defectuos. Angajatii au parte de un leadership inadecvat sau de proasta calitate din
partea managerilor.
Conflictul cu managerii sau cu colegii poate cauza o cantitate semnificativa de stres, ceea ce
duce la epuizare profesionala.

Cum se trateaza
Potrivit mindtools.com, reactiile angajatilor la sindromul de epuizare profesionala pot varia de la
resemnarea totala, la schimbarea domeniului de activitate sau schimbarea jobului in cadrul
aceleiasi profesii. Prima abordare este considerata extrem de daunatoare din cauza faptului ca un
angajat resemnat devine tot mai frustrat si in cele din urma ajunge intr-o fundatura profesional,
dar si personala.
Una dintre cele mai bune metode de a trece cu bine peste epuizarea profesionala este utilizarea
acesteia ca factor declansator, ca semnal de alarma pentru dezvoltarea personala. In acest sens,
primul pas este identificarea pe cale rationala a circumstantelor care au dus la aceasta situatie. De
ajutor poate fi discutia cu o persoana de incredere si care a mai trecut printr-o asemenea situatie.
Una din lectiile pe care angajatii afectati de epuizare le invata prin acest proces este ca nu sunt
super-oameni si ca munca asidua nu reprezinta solutia oricaror probleme. Un al doilea pas este
reevaluarea telurilor profesionale si personale si realizarea unui plan de actiune pentru atingerea
acestora.

Iata alte cateva strategii pentru reducerea epuizarii profesionale:

Dezvoltarea de limite clare intre viata personala si cea profesionala.

Dezvoltarea si mentinerea unor relatii personale si profesionale cordiale.

Luarea de pauze cu regularitate in timpul programului.

Sinceritate fata de propria persoana si fata de superiori la stabilirea volumului de munca

ce poate fi realizat realizat intr-o zi.

Constientizarea potentialelor pericole la adresa sanatatii psihice si fizice.

Obtinerea de ajutor din partea colegilor si familiei.

O alimentatie corespunzatoare, dublata de somn suficient si de exercitii fizice regulate.

Alocarea de timp pentru participarea la workshop-uri externe, seminarii si alte activitati

educationale.

Luarea periodica de concediu pentru reincarcarea bateriilor.

Epuizarea fizica si mentala

Diagnostic
Epuizarea fizica si mentala este un fenomen al zilelor moderne in care traim, datorat cresterii
ritmului vietii. Cand se instaleaza epuizarea, aceasta poate fi coplesitoare.
Simptomele de epuizare fizica si psihica, includ senzatia constanta de oboseala si extenuare.
Aceasta isi poate face simtita prezenta in toate aspectele vietii.
Performanta la locul de munca scade, relatiile sociale au de suferit, iar nivelul de energie este din
ce in ce mai scazut, pe masura ce trece timpul.
Daca este ignorata, epuizarea poate duce la consecinte grave: persoana in cauza poate ceda
psihic, poate deveni depresiva, intervine stresul si functiile sistemului imunitar sunt tot mai
reduse. Toate acestea ne fac vulnerabili la boli si infectii si creaza un cerc vicios.

Cuprins articol
1.
2.
3.
4.

Diagnostic
Simptome
Cauze
Masuri de ameliorare a epuizarii

Simptome
Simptomele epuizarii mentale sunt:
- dureri de stomac;
- iritabilitate;
- durere toracica;
Simptomele epuizarii fizice sunt:
- dureri de stomac;
- febra;
- iritabilitate;
- insomnie;
Cand copii sunt epuizati pot prezenta urmatoarele simptome:
- hiperactivitate (ca urmare a oboselii excesive);
- irascibilitate si nervozitate;
- comportament impulsiv si neadecvat situatiilor;
- cascat, frecatul ochilor, dorinta de a dormi;
- scancit, plans;
- neliniste ;
- putere slaba de concentrare, neatentie;
Alte afectiuni care pot sa apara in cazul epuizarii pot fi:
- depresie;
- sindromul oboselii cronice;
- diminuarea functiei glandelor suprarenale.

Cauze
Majoritatea oamenilor nu constientizeaza ca simptomele epuizarii sunt, de obicei, un avertisment
ca ceva este in neregula din punct de vedere fizic sau emotional, ca stilul de viata ar trebui
analizat si modificat. Adesea in stransa legatura cu oboseala, epuizarea poate avea cauze multiple
(inclusiv medicale) si nu ar trebui sa fie ignorata in cazul in care aceasta persista sau interfereaza
cu functionarea optima a activitatii zilnice.
Posibile cauze ale epuizarii persoanelor adulte, ar putea fi:
- locul de munca - Programul prelungit, colegii dificili dar si alti factori pot contribui la
instalarea unei stari de epuizare accentuate. Pe masura ce situatiile nu pot fi controlate, este
important sa se gaseasca echilibrul pe parcursul zilei de lucru prin utilizarea de tehnici de
relaxare, exercitii fizice, o dieta sanatoasa. De asemenea, ar trebui sa va petreceti timpul in
compania oamenilor placuti sau sa incercati sa va desfasurati activitati care va fac placere.
- stresul - Desi nu putem elimina stresul din viata noastra trebuie sa invatam sa-l gestionam,
pentru ca este unul din factorii majori care duc la epuizare.
- alergii sezoniere sau cronice (febra fanului, de exemplu) - Epuizarea poate fi unul dintre
simptomele unor boli (lipsa de odihna ca urmare a somnului pierdut cauzat de disconfortul nazal,
dureri de cap, sinusoidale sau dureri de gat) dar si unul din efectele adverse ale unora dintre
medicamentele folosite fara prescriptie medicala.
In plus, organismul se va lupta cu dificultate cu agentii patogeni, care provoaca oboseala. Pentru
a opri cercul vicios, trebuie sa stiti care este alergia de care suferiti si alergenii care o declanseaza
pentru a-i elimina, cat puteti, din jurul dvs. Curatarea cu atentie a pernelor, covoarelor, lenjeriei
de pat pot contribui la restabilirea unui somn odihnitor.
- hipertensiunea arteriala - Deoarece tensiunea arteriala poate fi un indiciu al unei boli grave,
este important sa se monitorizeze si sa se urmeze tratamentul recomandat de medic, daca este
necesar.
Copii, la fel ca si adultii pot experimenta oboseala pana la epuizare.
Posibile cauze ale epuizarii la copii, pot fi:
- cofeina - Aceasta substanta poate fi gasita in bauturile racoritoare, ciocolata, ceai si unele
calmante pentru durere pentru copii.
- programele televizate - Atat adultii cat si copii au tendinta sa se uite prea mult la televizor,
fapt ce le poate perturba somnul. Copii sunt deosebit de sensibili la stimularea pishologica, iar
aceste perturbari le pot tulbura somnul. Prea mult timp petrecut in fata televizorului poate
deregla ciclul de somn-trezire.
- atipitul sau somnul de la pranz - majoritatea copiilor inceteaza sa mai doarma la pranz in
jurul varstei de 4 ani. Daca observati o dereglare a somnului sau ora de culcare avanseaza,
incercati sa monitorizati obiceiurile care implica odihna pe parcursul zilei.
- exercitiile fizice practicate seara - La fel ca si adultii, copii au nevoie sa se relaxeze inainte de
culcare. Exercitiile fizice dificile pot afecta copii, de aceea ar trebui sa existe o diferenta de o ora
intre activitatea fizica si timpul de culcare.

Masuri de ameliorare a epuizarii

Primul pas pentru a ameliora epuizarea este sa abordati cauza (sau cauzele) care sta la baza
acesteia. Luati in considerare modificarea stilului de viata, a modului de hranire, exercitiile fizice
regulate si managementul stresului. Desi aceste masuri active in lupta cu oboseala pot fi
considerate dificile, la inceput, pe masura ce va trece timpul vor deveni din ce in ce mai placute
si usoare.
In cazul in care modificarea stilului de viata nu va ajuta sau daca prezentati si alte simptome

suplimentare, este recomandat sa mergeti la medicul specialist pentru o evaluare profesionala. In

multe cazuri, simptomele de epuizare pot fi semnele unei afectiuni psihice sau medicale
(depresia sau sindromul de oboseala cronica). Adesea, acestea presupun un nivel ridicat de
epuizare mentala si pot necesita diagnostic profesional. Ca atare, sa consultati medicul de familie
pentru recomandari sau un psiholog pentru o evaluare profesionala ar fi cele mai bune solutii.

Ce este sindromul burn out?

Este vorba despre o stare de epuizare, atat fizica cat si psihica, caracterizata prin prezenta
urmatoarelor simptome:

O oboseala intensa cu dureri difuze (dorsalgii sau migrene) si tulburari de somn;

Un sentiment de dezumanizare care se traduce printr-o detasare emotionala din ce in ce

mai evidenta, mergand chiar pana la absenta emotiilor fata de altii, daca nu chiar o totala
indiferenta la suferinta lor;

O deceptie fata de profesie si sentimentul de inutilitate legat de activitatea respectiva,

impresia de incapacitate de a-i ajuta pe altii.

Acest sindrom de epuizare profesionala ii afecteaza mai ales pe aceia care au ales sa-si ajute
semenul (ca, de exemplu, avocatii, profesorii, personalul medical, educatorii) pe scurt, toti cei
care se daruiesc pe ei insisi si nu simt intodeauna ca primesc ceva in schimb. Sindromul ii
vizeaza in mod aparte pe cei care lucreaza in sanatate, pentru ca ei intra in contact direct cu
suferinta, nefericirea si boala. Acest tip de reactie este destul de asemanatoare depresiei sau
poate sa duca la ea.

Puncte comune cu depresia

tulburari ale somnului;

tulburari digestive;
o scadere a eficientei in munca;
o senzatie progresiva de epuizare cu rasfrangere asupra mediului familial;
iritabilitate fata de cei apropiati;
lipsa dialogului;
senzatia de a fi "golit" sau in alta parte;
impresia ca munca invadeaza totul, inclusiv viata privata.

In raport cu munca se constata un sentiment de ambivalenta insotita de urmatoarele stari:

tendinta de a ramane din ce in ce mai tarziu la serviciu;

dificultatea de a se cruta pe sine;
lipsa rapiditatii in executarea unor sarcini simple;
dezinteres fata de munca: individul lucreaza din ce in ce mai mult si se simte invadat,
pentru ca nu este recunoscut la adevarata sa valoare si pentru ca are impresia ca nu este
platit pe masura, sau ca munca devine un drog de care nu se poate lipsi, dar care il apasa,
apasare mascata de un supraactivism ineficient, de suprafata.

Rar se intampla ca sindromul burn-out sa se instaleze dintr-o data si-n totalitate. El este mai
degraba insidios, intr-atat incat, de cele mai multe ori, putem descrie patru etape esentiale. Dr.
Dominique Barbier descrie in cartea sa Iesirea din depresie medicamente sau psihoterapie
urmatoarele faze ale sindromului burn-out:
1. Entuziasmul ideal: este vorba despre o atitudine care il caracterizeaza mai degraba pe
incepator care suprainvesteste in cariera la un nivel energetic extrem de ridicat; de unde notiunea
de ardere. Individul, care nu mai poate tine ritmul, are impresia ca munca ii va umple viata si
acoperi carentele. Iar lucrul acesta explica o importanta scadere de energie care contrasteaza cu
putina eficacitate constatata.
2. Stagnarea ineficienta: munca isi pierde aspectul primordial. Se produce o dezinvestire
progresiva care face ca acesta sa-si piarda nuanta stimulatoare. In schimb, revendicarile
personale vin in prim-plan ca si cum individual ar fi fost pacalit si ar cauta o reparatie externa.
3. Sentimentul de frustrare: in acest moment se dezvolta tulburari fizice (cefalee, migrene,
tulburari gastrointestinale, etc.), comportamentale si emotionale (anxietate, depresie). Subiectul
isi pune intrebari in privinta sensului muncii sale, isi analizeaza din nou alegerile, se simte rau,
nu mai are chef sa munceasca.
4. Apatia plina de dezamagire si pozitia de securitate: individual se simte aproape in mod
cronic frustrat in munca, desi recunoaste ca are nevoie de ea din motive pur economice. Fapt
care este, intr-o oarecare masura redactor si ii reflecta o imagine devalorizata de sine insusi.
Sindromul burn out nu este simplu de tratat sau de abordat, intrucat prin multitudinea factorilor
care provoaca si in timp agraveaza aceasta stare, si interventiile sunt de dorit sa se desfasoare pe
mai multe dimensiuni. O interventie din partea companiei sau institutiei va avea ca scop o mai
buna impartire a responsabilitatilor, ceea ce-i va permite salariatului sa aiba o munca variata
pentru a se sustrage monotoniei indatoririlor. Grupurile de intrajutorare, seminariile,
simpozioanele pot facilita o mai buna impartasire a dificultatilor si, mai ales, iesirea din izolare.
La nivel individual, daca se doreste o schimbare mai radicala si se doreste o analiza atenta a
alegerilor personale, se recoamanda urmarea unei psihoterapii.

Sindromul burn-out
In clinicile de boli cronice s-a edentiat un grad crescut de epuizare profesionala a personalului de
ingrijire.
Termenul anglo-saxon "burn out syndrome" se traduce prin acela de epuizare profesionala si a
fost adoptat si de catre echipele de dincolo de Ocean.
Imaginea este inspirata din industria aerospatiala si desemneaza situatia de epuizare a unui motor
prin pierderea carburantului, avand ca risc supraincalzirea si arderea acestuia. Conceptul de

epuizare a fost descris in Franta de catre Claude Veil in anii '50, prin care se descriau manifestari
particulare prind comportamentul anumitor persoane, manifestari neintalnite in nozo-grafia
clasica.
Burn-out-ul apare ca un sindrom multi-factorial si pluri-dimensional, greu de prevenit.

Definitia si semnele clinice ale sindromului

Definitia conceptului de epuizare profesionala ar putea sa apara destul de simplu. Cuntele insele
sugereaza acest sindrom. Popularitatea si difuzarea termenului demonstreaza cat este de resimtit
de catre profesionisti. Exista riscul de a confunda acest sindrom cu patologiile psihiatrice
depresive, anxioase, paranoide. Exista riscul de a transforma o boala profesionala intr-o
recunoastere sociala care cere anumite compensatii. Exista, de asemenea, riscul de a extinde pana
la extrem campul acoperit de acest sindrom de epuizare profesionala, pierzand din vedere un
studiu particular si original al anumitor aspecte care privesc psihopatologia muncii.
Termenul burn-out si-a facut aparitia dupa 1970 in SUA. Era considerata o problema sociala si
nu o problema clinica sau teoretica. Burn-out-ul a devenit un element al realitatii sociale prin
cercetarile efectuate de catre Christina Maslach si de catre clinicieni ca Herbert Freudcnberger.
Acesta din urma scrie: "Mi-am dat seama dc-a lungul practicii mele cotidiene ca oamenii sunt
uneori ctimele unor incendii la fel ca si imobilele; sub efectul tensiunii produse de lumea noastra
complexa, resursele interne se consuma ca sub actiunea flacarilor si nu lasa decat un d imens in
interior, chiar daca invelisul exterior pare mai mult sau mai putin intact".
Studiile efectuate in literatura de specialitate si experienta clinica nu permit sa se acorde
sindromului burn-out o specilicitate proprie nici in simptomatic, nici in ul mecanismelor
psihopatologice.
Semnele clinice
Semnele clinice sunt caracterizate prin simptome somatice, psihice si comportamentale variate.
Analizele critice demonstreaza ca este vorba de semne necaracteristice. Nici unul dintre ele nu
permite o identificare a sindromului de epuizare profesionala.
Sunt semne somatice nespecince, cum ar li oboseala, cefaleea, tulburarile gastro-intestinale, cele
de somn, episoadele repetate si prelungite de infectii rino-faringiene, gripale sau pseudogripale.
Poate 11 vorba de semne comportamentale neobisnuite prind subiectul in cauza, cum ar li:
iriilitatea, o sensibilitate crescuta la frustrari, labilitatea emotionala, raspunsurile prompte la furie
sau lacrimile care indica o supraincarcare emotionala, o neincredere, instalarea insidioasa a unei
atitudini cinice sau de orgoliu exagerai care pot conduce subiectul spre conduite cu risc crescut
pentru el insusi sau pentru ceilalti.
Atitudini asa-zis defensive au fost descrise prin prezenta rigiditatii, a unei rezistente excesive la
schimbare, a atitudinilor negative sau pesimiste, a unui pseudo-actism care mascheaza ineficienta
muncii. Subiectul este inclinat fie sa paraseasca lucrul, fie sa petreaca inca si mai mult timp ia
locul de munca, devenind, Iara sa-si dea seama din ce in ce mai putin competent.
In sfarsit, pentru a face fata, subiectul poate incepe sa foloseasca alcool si/sau psihotrope,
incercand sa obtina destinderea pe care este din ce in ce mai putin capabil sa o simta. Evolutia se
face spre o stare de oboseala in crestere, spre atitudini terapeutice din ce in ce mai putin adaptate
si inoperante.
Totusi, subiectul face eforturi mari pentru a-si pastra locul de munca intr-un context putin placut.
El poate, de asemenea, in mod paradoxal, sa nu mai paraseasca acel loc de munca pentru a cauta
in alta parte, desi acela se constituie ca sursa de suferinta si astfel se realizeaza un lou de
"agatare" de acel loc de munca.
Alti subiecti reactioneaza prin dorinta de schimbare, prin dorinta de a parasi acel loc de munca
pe care nu-l mai pot tolera. Se observa un absenteism progresiv si repetai. Anumite categorii de
personal (cadre, medici), dimpotriva, manifesta o prezenta "paradoxala". Cererile de schimbare
pot uneori sa provoace in anumite sercii veriile hemoragii de personal, caci sindromul poate sa

prezinte un grad crescut de contagiozitate. Aceasta reprezinta unul dintre indiciile de gratate in
psiho-sociologic.
Semnele clinice nu au deci nimic specific. Putine elemente disting aceste simplome de
simptomatologia descrisa in patologia datorata stresului de catre II. Selye. Se pot observa in
aceasta descriere louri mai mult sau mai putin complete ale unei stari de anxietate sau depresie in
fazele de debut.
Din punct de vedere nozografic, nu este neaparat necesar ca sindromul de epuizare profesionala
sa reprezinte o noua categorie de diagnostic. Daca ar trebui sa-l pastram intr-un cadru diagnostic,
atunci ne putem raporta la categoria de "tulburari de adaptare" de care se apropie cel mai mult.

Evaluarea sindromului burn-out

Maslach si Jackson au creat un instrument de evaluare, MIM (Maslach Burnout Inventory), care
permite izolarea caracteristicilor fundamentale ale sindromului de epuizare profesionala.
Definitia acestui sindrom se face dupa trei criterii:

- epuizarea emotionala;
- dezumanizarea in relatia cu celalalt;
- pierderea sensului si a satisfactiei de sine in cadrul muncii.
Cel de-al doilea criteriu (dezumanizarea relatiei cu celalalt) reprezinta piatra de incercare a
sindromului de epuizare profesionala in ceea ce priveste personalul de ingrijire din unitatile
medicale. Pozitionarea relatiei cu celalalt, ca punct central in cadrul sindromului burn-out,
reprezinta limitarea acestui sindrom de epuizare la profesiunile asa-numite de ajutor. Burn-out-ul
prezinta un interes atunci cand este considerat in relatie cu unele aspecte ale patologici prind
relatia de ajutor.
Factori de risc
Factorii de risc permit o reflexie asupra modalitatilor prin care se poate diminua efectul acestui
sindrom creat prin specificul muncii asupra personalului de ingrijire. Caracteristicile personale se
pare ca au o influenta mai redusa asupra sensibilitatii spre epuizarea profesionala. Cu cat
personalul de ingrijire este mai tanar, cu atat riscul de oboseala la locul de munca este mai mare.
Studiile prind personalitatile celor atinsi de epuizare profesionala nu au pus in edenta o
personalitate cu risc. lotusi, aceste studii au permis definirea unor trasaturi psihologice sau a unor
tipuri de coping care par sa protejeze subiectii de anumite efecte la stres.
In sfarsit, organizarea, ambianta de lucru sunt factori determinanti. Conflictele intre persoane,
lipsa sprijinului, dificultatile de comunicare, ambiguitatea rolurilor si sarcinile de lucru fac parte
dintre factorii cei mai intalniti in anchetele parcurse. Fiecare dintre acesti factori determina tot
atatea poluri de reflexie intr-o optica de prevenire sau de tratare a epuizarii profesionale. Daca
studiul cantitativ nu este suficient pentru a patrunde in centrul problemei, este totusi
indispensabil din perspectiva unui studiu prind validitatea si eficienta unei interventii preventive.

Posibile orientari ale preventiei

Se pot proiecta trei directii complementare.
Prima directie este reprezentata de relatia de ajutor. Valoarea sindromului de epuizare
profesionala consta in aceea de a fi repus in centrul preocuparilor de rctlexie dificultatile relatiei
de ajutor si analiza "distantei suficiente". Nu este vorba numai de tehnicile de evaluare
psihologica, ci si de o aprofundare pe care aceasta relatie cu celalalt o implica ca dimensiune
etica. Relatia cu celalalt este una specifica umanitatii, dar in acelasi timp nu se produce de la sine
si prezinta riscuri. De aceste riscuri trebuie preveniti cei care acorda relatia de ajutor.
Sindromul de epuizare profesionala a fost definit ca expresie a patologiei relatiei de ajutor.

Sindromul aduce cu el cortegiul de simptome fizice si psihice pe care le prezinta persoana uzata
care acorda relatia de ajutor. Particularitatea rezida in aceea ca relatia de ingrijire catre celalalt
are o dimensiune existentiala. De aceea, se considera ca sindromul de epuizare profesionala al
celor care ingrijesc reprezinta in primul rand o patologie de relatie si de aceea trebuie prezentat
ca un fenomen de ordin existential.
Punandu-se problema astfel, burn-out-u\ poate conduce la emiterea
mai multor ipoteze:
- deoarece este o patologie legata de o functie, ea poate atinge si subiecti normali;
- este posibil sa existe sindromul iara manifestare simptomatica. Conflictul intrapsihic legat de
dificultatea de a fi el insusi in relatia cu
celalalt, a subiectului, nu se poate prezenta sub forma "deghizata" a unui simptom, ci este trait in
mod constient si emotional. Aceasta se poate constitui ca obiectiv in preventia sindromului burnoul, permitand persoanelor care ingrijesc sa-l identifice inainte de a deveni o suferinta somatica
sau psihiatrica.
Punand accentul pe dificultatea principala a persoanelor care ingrijesc relatia umana, sindromul
de epuizare profesionala permite recunoasterea specificitatii profesiunilor medicale si aduce
clarificari, de asemenea, pentru toate profesiunile care presupun o relatie de ajutor.
A doua dimensiune priveste refiexia asupra ului de organizare a muncii. Hsle relativ usor sa se
repereze acele disfunctii ale unei structuri spitalicesti, ca si insuficienta dotare cu material si cu
personal. Daca lipsurile materiale se edentiaza in cifre, in termenii unui buget, costul epuizarii
profesionale nu este obiectivat in nici o statistica. Si lotusi, sindromul burn-oul poate avea o
greutate economica importanta. Ar 11 de dorit sa se realizeze o evaluare din acest punct de
vedere. Ksle mai putin eficient sa se realizeze rotirea personalului, sa existe un numar important
de parasire a lucrului, ca si o afectare a sanatatii personalului de ingrijire, realitati fata de care
medicii de medicina muncii sunt de mult constienti.
A treia dimensiune este legata de analiza organizationala a sindromului burn-oul, care (rece
printr-o serie de repuneri a problemelor prind grupul profesional. Printre multiplele probleme
care apar ca fiind fundamentale vom enumera cateva:
1. Obiectivele si responsabilitatile serciilor sunt suficient de clare pentru fiecare membru al
echipei?
2. Pentru a-si asuma responsabilitatile, personalul de ingrijire are un suport suficient? In
emotional? In ierarhic? In medical?
3. Rolurile si functiile fiecaruia dintre persoanele care acorda ingrijiri sunt bine definite astfel
incat sa asigure asumarea responsabilitatilor?
4. Organizarea tehnica si ergonomica a serciilor este adaptata functiilor?

5. Mijloacele materiale si personalul sunt suficiente?

Orice organizare a locului de munca trebuie sa fie orientata catre factorul uman si sa permita in
mod particular celor care acorda ingrijiri sa investeasca in aceasta relatie de ajutor. S-a
demonstrat pana la ce nivel aceasta relatie este complexa si epuizanta. Pierderile de timp si de
energie fizica si psihica cauzate de multiplele disfunctii institutionale au efecte importante asupra
personalului de ingrijire, ca si asupra bolnalor. in acest sens, sindromul de epuizare profesionala
ii priveste pe toti profesionistii care lucreaza in spitale. Personalul de administratie si intretinere
participa de asemenea la starea de bine a bolnalor, permitand o functionare armonioasa a
institutiilor de ingrijire.
Se poate astfel discuta despre sindromul burn-oul ca despre o criza identitara sau ca despre
echivalentul unui sindrom de post-vocatie. Vocatiile pe care unii le regreta sunt totusi destul de
rare. Ipotezele care se pun in cercetarile parcurse sustin ca vocatia, in dubla sa dimensiune,
sociala si religioasa, are o mare putere defensiva fata de epuizarea emotionala. Vocatia
medicului, a infirmierului face parte din imageria populara. in istoria medicinei se discuta despre

ingrijitori total devotati bolnalor, carora le sacrificau intreaga ata personala. Perceptia este aceea
a unor persoane empatice si capabile sa inteleaga si sa sustina orice fel de deprimare umana,
numai ca aceste personaje aproape au disparut si sunt rar intalnite in ata cotidiana. Valorile s-au
schimbat si personalul care acorda ingrijire este dominat mai ales de beneficiile secundare ale
profesiei pe care o exercita.
Aspecte etice
Studiul sindromului burn-out a condus si la considerarea unor probleme de natura etica discutate
la mai multe niveluri. Munca colectiva si pluridisciplinara care se duce in serciile de reanimare
necesita existenta a priori a unor idei si deprinderi comportamentale. Marile teme abordate sunt
acelea ale subiectilor plasati sub semnul limitelor medicinei tehnice si al ne-realizarilor
terapeutice: moartea si comunicarea cu familiile.
La nivel indidual, sindromul de epuizare profesionala pune problema eticii relatiei de ajutor.
Cum sa fii za de celalalt, care este distanta de silit pentru a acorda ajutorul, ramanand respectuos
cu persoana si tara o epuizare totala? Cat sa dai din tine insuti?
Sindromul de epuizare profesionala pune problema responsabilitatii, a dreptatii si in final a
dragostei. Reclama in mod necesar reflexii pe teme psihologice si filosofice.In colectiv,
punandu-se in edenta disfunctiunile care apar in cadrul muncii, sindromul burn-out a condus la
punerea unor probleme etice fundamentale. Din punctul de vedere al comunicarii cu familiile
copiilor bolna a aparut problema disputata a adevarului prind relatia dintre pacient si familia sa.
Paternalismul nu mai este compatibil cu evolutia medicinei si a stiintelor. Bolnai, ca si stiintele
medicale, s-au schimbat. Modelul nord-a-merican al transparentei absolute nu mai reprezinta
singura solutie. Poate sa fie nu numai incompatibil cu cultura noastra, dar poate sa prezinte limite
in ceea ce priveste respectarea unui principiu moral al binefacerii. in ceea ce priveste
transmiterea unor informatii parintilor, trebuie acordata atentie afectitatii celuilalt. De aceea, nu
se pot manifesta atitudini stereotipe, ci acestea trebuie adaptate si gandite in functie de fiecare
interlocutor. Este un fapt etic activ si reflexiv.
Exista o etica de gandit si pentru cei care acorda ingrijirile. Este indispensabil ca personalul care
acorda ingrijirea sa participe la elaborarea unor chestiuni de etica medicala.
In concluzie, in ciuda unei aparente slabiciuni epistemologice, sindromul burn-out prezinta
numeroase interese. Subiectul afectat de acest sindrom nu este un bolnav propriu-zis, dar exista
riscul devenirii. Sindromul burn-out rezerva dreptul la normalitate al persoanei, Iara a fi
suspectata de o tulburare :de personalitate. Aceasta reprezinta o pozitie corecta din punct de
vedere deontologic.
Sindromul burn-out a permis recunoasterea lumii medicale ca fiind o lume de exceptie. A asuma
existenta mortii, a lua decizii de oprire a tratamentului, a se confrunta cu accidentele etii, a
participa la progresul stiintei si a trai consecintele reprezinta sarcini extrem de grele. Sindromul
burn-out a pus in edenta o suferinta existentiala singulara si sociala.
Acest sindrom reprezinta un fenomen psihologic particular care pune in edenta aspecte
patologice prind relatia de ajutor. Exprimand o criza identitara, permite sa se acorde explicatii
personalului de ingrijire in ceea ce priveste sensul actiunilor sale, constituit de celalalt, fiinta
umana. Valoarea actului nu este data numai de tehnica aplicata. Este importanta relatia.
Sindromul de epuizare profesionala permite inducerea unei rellectii prind functionarea psihica a
relatiei de ajutor si de asemenea reconstruieste mitul ajutorului gratuit si al daruirii de sine pentru
a pune problema in termeni de dreptate si echitate. Sunt puse de asemenea in edenta valori
paradoxale actuale, si anume faptul ca profesionistii din medicina sunt afectati de situatia
economica si de echilibrul bugetar. De multe ori se constata cum o politica de sanatate se
orienteaza mai mult spre linia conila si ia putin in considerare sau deloc complexitatea relatiei de
ajutor. Si totusi, relatia cu celalalt determina grandoarea si dificultatea profesiunilor de ingrijire.
Sindromul de epuizare profesionala se afla in punctul central al etii, intre lumea interioara si
lumea exterioara, intre "eu" si "tu", intre normal si patologic, intre psihologic si etic, intre nastere
si moarte.

Cum stii daca suferi de sindromul burnout?

Cu totii avem zile in care ne simtiti coplesiti de responsabilitati, fara motivatie sau plictisiti si, ca
atare, incapabili de a ne ridica din pat. Dar atunci cand te confrunti cu aceasta stare zilnic si nu
intrevezi nicio sansa de a-ti imbunatati situatia, este foarte probabil sa suferi de burnout. Pe
romaneste, ti s-au consumat bateriile, ai ajuns la capatul puterilor. Dar sindromul burnout poate fi
tratat, daca il identifici ca atare si te mobilizezi din timp.
Afla daca esti una dintre persoanele care sufera de burnout, care sunt principalele cauze ale
acestui tip de epuizare, cum diferentiezi stresul de burnout si, mai ales, cum sa previi sau sa
tratezi aceasta afectiune.

Despre
Afectiunea burnout, cunoscuta si ca sindromul arderii complete, suprasolicitarea
profesionala sau oboseala cronica, consta in epuizarea fizica, emotionala si mentala cauzata de
expunerea excesiva si prelungita la situatii stresante. Persoanele care sufera de burnout se simt
coplesite de presiunea de a raspunde cerintelor profesionale si, in timp, aceasta acumulare
constanta de stres conduce la pierderea interesului si a motivatiei care au stat candva la baza
activitatilor desfasurate la locul de munca.
Daca suferi de oboseala cronica, iti este afectata productivitatea, scade nivelul de energie si te
simti din ce in ce mai lipsit de control asupra situatiilor carora ar trebui sa le faci fata, devii
neajutorat si frustrat in mod constant. In cele din urma, te vei confrunta cu senzatia ca nu se mai
poate face nimic pentru a-ti remedia situatia.

Cauze
Principala cauza a sindromului burnout este senzatia de suprasolicitare profesionala combinata
cu subaprecierea eforturilor tale de catre ceilalti. Locul de munca tinde sa fie mediul cel mai
propice pentru dezvoltarea acestei afectiuni, dar exista situatii in care viata sociala sau personala
conduc la burnout. Astfel, un angajat care nu a mai beneficiat de concediu si de o marire de
salariu de 2 ani sau o mama de la care se asteapta sa aiba grija de trei copii si de un parinte
bolnav, plus sa se ocupe de activitatile domestice sunt in egala masura expusi riscului de a ajunge
la burnout.
Asadar, oboseala cronica este determinata de o combinatie de factori, fie ca este vorba despre
cauze legate de locul de munca, de stilul de munca sau chiar de trasaturi de personalitate.

Cauze legate de locul de munca

- lipsa recunoasterii si recompensarii muncii prestate
- senzatia de lipsa de control asupra propriilor activitati
- asteptari nerealiste sau neclare din partea angajatorului
- desfasurarea unor activitati monotone, repetitive si care nu ofera satisfactii profesionale
- lucrul sub presiune constanta sau intr-un mediu haotic

Cauze legate de stilul de viata

- dezechilibru intre viata profesionala si cea personala
- persoanele din viata ta au asteptari ridicate de la tine si pun permanent presiune pe tine
- asumarea unui numar prea mare de responsabilitati, fara ajutor din partea celorlalti
- somn insuficient; prea putin timp dedicat relaxarii si socializarii
- lipsa unor relatii apropiate, a unor persoane care sa ofere suport emotional
Cauze legate de tipul de personalitate
- tendinte perfectioniste; conceptia ca nimic nu este suficient de bine facut sau bun
- viziune pesimista asupra perspectivelor sinelui si asupra lumii in general
- personalitate de tip A (high-achiever)
- nevoia permanenta de a detine controlul; reticenta in a delega

Simptome
Este foarte probabil sa fii pe drumul catre burnout daca:
- fiecare zi ti se pare a fi o zi o proasta;
- ai senzatia ca, orice ai face, nu va avea niciun efect si nu va conta pentru nimeni;
- iti petreci majoritatea zilei de lucru indeplinind sarcini pe care le consideri fie plictisitoare, de
rutina, fie coplesitoare;
- te simti epuizat tot timpul;
- ti se pare o pierdere de energie sa te preocupi de viata ta profesionala sau personala.
Insa, pentru a identifica simptomele oboselii cronice, trebuie mai intai intelese diferentele dintre
burnout si stres. Cu toate ca deriva din stres, starea de burnout este o afectiune cu totul diferita. A
fi stresat inseamna a te confrunta cu prea mult: prea multa presiune, prea multe responsabilitati, o
solicitare permanenta care depaseste puterile fizice si psihice ale individului. Cu toate acestea, o
persoana stresata are in continuare convingerea ca, daca ar dispune de mai mult timp si de mai
multa energie, ar putea face fata situatiei. Oboseala cronica, insa, se caracterizeaza mai ales prin
insuficient: senzatia ca nimic nu este suficient de bun, ca nu se mai poate face nimic, ca orice
gest este in zadar.
Pe scurt, o persoana stresata cauta solutii, pe cand cineva ajuns la stadiul de burnout
abandoneaza lupta, fiind total lipsit de motivatie si deprimat.

Stres versus burnout

Stres
- implicare excesiva, consum de energie, suprasolicitare
a sinelui (la nivel fizic si psihic)
- supraexcitare emotionala
- hiperactivitate, senzatia permanenta de urgenta
- pierderea energie
- produce mai ales daune fizice
- poate conduce la moarte prematura

Burnout
- lipsa implicarii, dezangajare, abandon
- amortire emotionala
- delasare, neajutorare, senzatia de a fi coplesit
- pierderea motivatiei, a idealurilor si a sperantei
- produce mai ales daune psihice si emotionale
- poate conduce la senzatia ca viata nu merita
traita si ca atare la moarte, prin suicid

Poate cel mai important aspect de mentionat in comparatia stres vs. burnout este ca simptomele
stresului sunt destul de vizibile si, ca atare, sunt recunoscute. In schimb, simptomele oboselii
cronice sunt subtile, mai ales in fazele ei incipiente. Mai tarziu, in fazele avansate ale instalarii
starii de burnout, cu toate ca simptomele devin clare, afectiunea devine mult mai greu de tratat.

Simptome/semne fizice
- senzatia permanenta de oboseala, vlaguire
- imunitate scazuta, predispozitie ridicata la contractarea diferitilor virusi
- dureri de cap, de spate si musculare frecvente
- schimbari ale apetitului si ale obiceiurilor de somn
Simptome/semne emotionale
- senzatia de esec si lipsa de incredere in sine
- neajutorare, coplesire
- detasare de ceilalti oameni si de lume in general
- pierderea motivatiei
- abordare negativista si cinica
- imposibilitatea de a fi satisfacut (nimic nu este suficient de bun)
Simptome/semne comportamentale
- cautarea singuratatii prin izolarea frecventa de ceilalti oameni
- retragerea din diferite activitati, refuzul responsabilitatilor
- consumul excesiv de mancare, bauturi alcoolice sau droguri pentru a face fata situatiei
- revarsarea frustarilor peste oameni nevinovati
- absenteismul de la locul de munca sau scurtarea programului de lucru, venind tarziu si plecand devreme
de la job

Preventie/Remediu
Cu stilul de viata pe care il ducem, din ce in ce mai alert si mai indiferent fata de nevoile
personale ale individului, fiecare dintre noi risca sa ajunga la burnout. Pentru a evita acest lucru,
este important, in primul rand, sa fim atenti la semnele care ne avertizeaza despre instalarea
oboselii cronice astfel incat sa le putem trata din timp, prevenind burnout-ul.
Iata cateva mici trucuri pentru a nu ajunge la burnout:
Incepe-ti ziua cu un ritual relaxant
In loc sa mergi direct la lucru, aloca-ti o scurta perioada de timp in fiecare dimineata pentru a
desfasura o activitate relaxanta. Alegerea ei depinde, desigur, de preferintele personale, de
hobby-uri, tip de personalitate si stil de viata. De exemplu, poti alege sa asculti muzica, sa citesti
cateva pagini dintr-o carte care te inspira, sa iti bei cafeaua sau ceaiul in timp ce meditezi sau nu
te gandesti la nimic.
Mananca regulat si fa-ti un program de somn
Adoptarea unei anumite regularitati in stilul de viata are un rol important in asigurarea senzatiei
ca totul este sub control. Mancand sanatos, implicandu-te in activitati sportive sau de relaxare si
odihnindu-te suficient, iti vei mentine energia fizica si puterea mentala pentru a face fata
provocarilor de zi cu zi.
Stabileste niste limite
Pentru ca majoritatea persoanelor ajung la burnout din cauza prea multor responsabilitati si a
cerintelor nerealiste din partea celorlalti, este important sa inveti sa spui nu atunci cand este
suprasolicitat, amintindu-ti ca aceasta atitudine iti va permite sa spui da lucrurilor care iti fac
placere si care conteaza cu adevarat.
Ia o pauza zilnica de la tehnologie

Gaseste-ti o perioada din zi in care sa uiti de e-mail-uri, de telefon si alte device-uri.

Deconecteaza-te complet de tehnologie pentru a te conecta putin la gandurile tale. Altfel, vei
pierde controlul si vei fi suprins sau coplesit atunci cand gandurile respective se vor manifesta
intr-un mod si la un moment nepotrivit.
Implica-te in activitati creative
Creativitatea este un antidot puternic pentru burnout. Atat timp cat faci ceva nou, care te
pasioneaza si iti provoaca partea creativa, esti protejat de efectele negative ale muncii de rutina.
Implica-te mai ales in activitati creative care nu au absolut nicio legatura cu jobul pe care il
indeplinesti 5 zile pe saptamana.
Daca nu ai identificat din timp simptomele suprasolicitarii astfel incat sa poti aplica metodele de
preventie de mai sus si ai ajuns la stadiul de burnout, poti urma una dintre strategiile de
recuperare:
Strategia 1: Schimba mediul in care traiesti
Desi poate parea aproape imposibil de aplicat, aceasta strategie presupune indepartarea de toate
lucrurile care au condus la burnout. Doar iesind din mediul nociv care te-a adus in aceasta stare,
mai poti gandi lucid pentru a gasi solutii. Elimina deci cauzele, chiar daca aceasta decizie poate
aduce aparent prejudicii la randul ei.
Strategia 2: Cere ajutor
Una dintre simptomele burnout-ului este tendinta de conservare a energiei prin izolarea de
ceilalti oameni. De aceea, in situatia fericita in care individul isi da seama ca sufera de burnout,
alegerea de a cere ajutor este printre ultimele metode de vindecare la care s-ar gandi. Cu toate
acestea, suportul prietenilor si al familiei este necesar pentru redobandirea perspectivei, a
motivatiei si a energiei pierdute prin burnout.
Strategia 3: Reevalueaza-ti prioritatile si obiectivele
Daca ai ajuns la burnout, este clar ca ceva important din viata ta nu functioneaza asa cum ar
trebui sa functioneze. Gaseste timp pentru a-ti redefini idealurile, prioritatile si lucrurile care te
motiveaza cu adevarat. Gandeste-te daca nu cumva iti investesti timpul si energia in ceva care nu
este primordial pentru tine si care te opreste de la realizarea lucrurilor care conteaza cu adevarat.
Daca iti dai seama ca ai neglijat ceva important, redirectioneaza-ti eforturile inspre acel lucru.
Pentru a lupta cu burnout-ul cauzat de locul de munca, poti lua masuri suplimentare, precum:
Semnaleaza-ti problemele
In loc sa astepti ca alte persoane sa observe situatia in care te afli, asigura-te ca superiorii tai sunt
la curent cu aspectele job-ului tau care au dus la burnout. Adreseaza-te persoanei care poate
schimba acest lucru astfel incat sa iti fie imbunatatita experienta de lucru.
Cere o reconsiderare a responsabilitatilor
Daca ti se cere in mod constant indeplinirea unor sarcini care nu intra in descrierea postului tau,
cere o reconsiderare a responsabilitatilor care iti sunt alocate. De asemenea, daca motivul
burnout-ului este rutina cauzata de task-urile repetitive ce nu iti mai ofera nicio satisfactie, cere
alocarea unor noi responsabilitati sau poti lua in considerare chiar schimbarea locului de munca.
Ia o pauza de la job
Cea mai drastica metoda de a opri efectele suprasolicitarii profesionale este sa te desparti pentru
o perioada de locul de munca. Foloseste-ti zilele de concediu pentru a petrece o vacanta care sa-ti
reincarce bateriile si sa te ajute in regandirea perspectivelor de viitor.

Job, stres, burnout

de Nicoleta Grigore Vin Sep 23, 2011 11:20 am
Pentru a preveni sau trata sindromul burnout este evident necesar sa stim ce este, sa
recunoastem simptomele, etapele si sa incercam sa identificam cauzele. Asadar, sindromul
burnout este definit ca o stare de epuizare - fizica, emotionala, mentala - cauzata de
expunerea la situatii stresante si prelungite.
Simptomele sunt mai degraba psihice decat fizice: lipsa sperantei, detasare, izolare,
plictiseala, iritabilitate, epuizare emotionala, frustrare, disperare, cinism, apatie,
nesiguranta in privinta competentelor si abilitatilor profesionale, nemultumire de
rezultatele profesionale, emotii cea par cu greu la suprafata, uneori dupa luni de zile de
expunere la situatiile stresante. Pentru ca nu apare peste noapte, recunoasterea in timp util
a simptomelor scade sansele instalarii epuizarii.
Burnout este un sindrom mai ales asociat cu locul de munca. Totusi, este diferenta intre una sau
doua zile stresante la serviciu si burnout. Multi dintre noi au experimentat la serviciu zile in care
s-au simtit plictisiti, neapreciati, supraincarcati de parca, si cu puterea si determinarea lui
Hercule, nu puteau face fata programului de lucru. Pe de alta parte, insa, putem cocheta cu
sindromul burnout daca: fiecare zi la job este una neplacuta, daca tot ce facem pare o pierdere de
timp si energie, daca activitatile profesionale candva placute au devenit neplacute, daca nimic nu
pare a face diferenta, pana si sefii si colegii devin sacaitori.
Pentru a intelege mai bine dinamica epuizarii la locul de munca, Dr. Dominique Barbier descrie
urmatoarele faze ale sindromului burnout.
1. Entuziasmul ideal: o atitudine care il caracterizeaza mai degraba pe incepatorul care
suprainvesteste in cariera, la un nivel energetic extrem de ridicat; de unde notiunea de
ardere/burnout. Individul are impresia ca munca ii va umple viata si ii va acoperi carentele.
2. Stagnarea ineficienta: munca isi pierde aspectul primordial. Se produce o dezinvestire
progresiva care face ca acesta sa-si piarda aspectul stimulativ. In schimb, revendicarile personale
vin in prim-plan ca si cum individul ar fi fost pacalit si ar cauta o reparatie externa.
3. Sentimentul de frustrare: in aceasta faza se dezvolta tulburari fizice (cefalee, migrene,
tulburari gastrointestinale), comportamentale si emotionale (anxietate, depresie). Subiectul isi
pune intrebari in privinta sensului muncii sale, isi analizeaza din nou alegerile, se simte rau, nu
mai are chef sa munceasca.
4. Apatia plina de dezamagire si pozitia de securitate: individul se simte aproape in mod
cronic frustrat in munca, desi recunoaste ca are nevoie de ea din motive pur economice.
Daca am vazut care pot fi simptomele si fazele dezvoltarii sindromului epuizarii, acum putem
puncta cateva dintre cauzele dezvoltate la locul de munca: lipsa aprecierii sau atitudinea critica
din partea sefilor sau a colegilor, suprasolicitare profesionala, scopuri nerealiste autoimpuse sau
impuse de altii, reguli nerezonabile sau punitive, depasirea valorilor personale, plictiseala din
cauza unei profesii repetitive sau care nu te mai stimuleaza si altele.

Ce putem face pentru a preveni si reduce efectele burnout? Se impun schimbari importante pe
mai multe dimensiuni:
- fizica: managementul somnului, al odihnei eficiente; alimentatie echilibrata; exercitii fizice
- mentala: managementul stresului, managementul timpului, al emotiilor, stabilirea unor scopuri
realiste, putin egoism nu strica Ce ma ajuta sa-mi reincarc bateriile? Am nevoie de timp
pentru mine?
- sociala: impartasirea dificultatilor profesionale cu cei apropiati, pentru a beneficia de sustinerea
lor; exprimarea motivelor de insatisfactie in fata superiorilor; apelul la comunicarea eficienta; si,
nu in ultimul rand, putem lua in considerare posibilitatea schimbarii locului de munca sau a
carierei. De ce nu?!
Sindromul epuizarii in relatia cu locul de munca nu este acelasi lucru cu stresul la locul de
munca. Cand esti stresat iti pasa prea mult, dar cand esti epuizat nu vezi nicio cale de
imbunatatire a situatiei.
POP QUIZ BURNOUT:
1. Exista activitati profesionale care iti placeau candva, dar acum nu-ti mai trezesc interesul?
Da/Nu
2. Ai devenit mai cinic in privinta jobului, a sefului sau a companiei pentru care lucrezi?
Da/Nu
3. Relatiile din afara serviciului (cu familia, prietenii) sunt afectate de sentimentele tale fata de
munca?
Da/Nu
4. Te-ai surprins dimineata gandindu-te cu groaza ca trebuie sa mergi la serviciu?
Da/Nu
5. Te consideri usor de iritat de catre colegi?
Da/Nu
6. Ii invidiezi pe cei care sunt impacati cu jobul lor?
Da/Nu
7. Esti mai putin interesat de a face o munca buna comparativ cu alta data?
Da/Nu
8. Experimentezi cu regularitate oboseala la locul de munca?
Da/Nu
9. Te plictisesti usor la locul de munca?
Da/Nu
10. Sambata seara te cuprinde supararea la gandul ca mai e o zi si incepe o noua saptamana de
lucru?
Da/Nu
11. Daca ai raspuns afirmativ la 5 sau mai multe din intrebarile de mai sus este posibil sa
cunoasti deja efectele sindromului burnout. Ia in serios mesajele transmise de corpul si psihicul
tau!

Articol realizat de Nicoleta Grigore, psiholog

SINDROMUL BURN-OUT
(SINDROMUL DE OBOSEAL CRONIC)

Cuvinte cheie: sindrom burn-out, oboseal cronic,

management stres, exerciiu fizic
pagina 1 - 2, test sindrom burn-out

Rezumat
ntr-o lume n care informaia ne invadeaz, timpul parc se contract, sarcinile de la serviciu
devin din ce n ce mai multe, mai complexe, diversificate i mai urgente, apar tot mai frecvent
simptome ale unor boli care pn n urm cu civa ani de zile nu erau descrise n tratatele de
medicin clasic. Este cazul i sindromului burn-out. Prezentul articolul i propune s aduc n
atenie simptomatologia acestui sindrom precum i metode de prevenire aplicabile n aceast
situaie, mai ales pentru c multe dintre soluiile de tratament sunt n strns corelare cu practica
exerciiului fizic i cu managementul stresului.
Sindromul de burn-out este o stare de epuizare fizic, emoional i mental cauzat de
implicarea individului pe termen lung n situaii solicitante. n 1981, Maslach si Jackson, citai de
M. Zlate, propuneau urmtoarea definiie pentru burn-out: un sindrom de epuizare emoional,
de depersonalizare i de reducere a realizrii profesionale aprut la indivizii implicai profesional
alturi de alii. Cu alte cuvinte este vorba de sindromul stresului cronic la locul de munc.
n 1974, Herbert Freudenberger, medic n New York, a folosit pentru prima dat noiunea de
burn-out".
Exist conexiuni ntre sindromul burn-out i variabilele demografice cum sunt sexul, vrsta i
vechimea n munc. Diverse cercetri (Pedrabissi, Rolland i Santinello, 1993) au scos n
eviden c sexul feminin, vrsta medie i cea naintat, dar i diversitatea activitii profesionale
(cei care suplinesc posturi ce necesit diferite calificri) au influen asupra formelor de
manifestare ale fenomenului.
Sindromul de epuizare profesional i afecteaz mai ales pe aceia care au ales s lucreze cu
oamenii (de exemplu: profesorii, educatorii, personalul medical, avocaii, funcionarii publici).
Evident c nu toi vor fi afectai n egal msur, unii vor experimenta un nivel maxim de stres,
n timp ce alii se vor adapta mai uor.
Zahrul, cafeaua, ceaiul negru, cafeina, nicotina sau alcoolul sunt unanim acceptai ca factori
care favorizeaz i poteneaz instalarea sindromului de oboseal cronic.
Cei predispui la a dezvolta un astfel de sindrom sunt cei care au anumite caracteristici de
personalitate: idealism, supraangajare n profesie, dorina de a performa, nevoia crescut de
aprobare din partea celorlali, un respect de sine sczut, vulnerabilitatea n faa excesului de
cereri, incapacitatea de a refuza, sentimentul de vin fa de ndeplinirea propriilor nevoi,
nerbdare, grab. Totul ncepe de la pierderea echilibrului ntre solicitrile primite i propriile
resurse. De cele mai multe ori, persoana alege singur s se supra-responsabilizeze din dorina de
a avea un statut mai bun, de a ctiga mai bine sau pentru a evita alte sarcini importante ale
vieii, cum ar fi relaia intim sau prietenii. Astfel, dei factorii stresori sunt identici pentru toi
cei care lucreaz ntr-un domeniu, doar unii vor ajunge s sufere de epuizare psihic i fizic,
pentru c doar unii folosesc supra-angajarea n munc drept scuz pentru a evita angajarea ntr-o
relaie intim semnificativ sau n relaii sociale (cele dou tipuri de relaii sunt cele care pot crea
i oferi echilibru unui individ). Se ajunge ca ntr-un fel de spiral: persoanele nu pot opri munca
pentru c nu-i pot lua pauze (acestea sunt percepute ca un pericol de a pierde ceea ce au

construit pn n momentul respectiv) i decid s munceasc n continuare i mai mult pentru

consolidarea poziiei n care se afl. Muli nu pot opri munca, nu-i iau pauze. Cu ct i
consolideaz poziia la locul de munc, cu att mai mult se responsabilizeaz singuri. n cazul
lor, orice schimbare n rutina zilnic produce o stare de nesiguran ceea ce conduce automat
spre frica de eec. Astfel, continu s munceasc, s se ndeprteze de oameni pentru ca apoi, s
se nstrineze i s fie din ce n ce mai abseni din viaa de cuplu sau cea social.
Obinerea rezultatelor sau a performanelor, n orice domeniu, presupune implicarea contient
ntr-un proces evolutiv, n spiral ascendent i de cele mai multe ori ireversibil (figura 1).

Figura 1. Bucla de intrare n sindromul burn-out

Desigur c perfecionarea profesional i dezvoltarea abilitilor n domeniul carierei sunt
procese care implic un anumit grad de stres. Stresul este o reacie a organismului la un potenial
pericol, care poate fi fie fizic sau de ordin psihic. Pericolul poate fi real sau imaginar nota1. De
fapt, de multe ori oamenii i declaneaz singuri reaciile stres numai prin simpla direcionare a
gndurilor. Iniial are loc o descrcare de adrenalin care determin comportamentul uman clasic
- fie de fug, fie de lupt ceea ce se traduce n comportamente de tipul: a accelera sau a frna
brusc, a gesticula, a scrie ct mai mult la calculator, a comunica pe internet, a munci fizic, a
mnca, a deretica - toate aceste reacii au n comun disproporionalitatea (cantitativ i calitativ)
aciunii fa de stimulul care a produs reacia persoanei. n planul reaciilor organismului
menionm numai cele mai evidente dintre multiplele modificri la care este supus corpul:
creterea frecvenei cardiace i a tensiunii arteriale, contracia musculaturii scheletice, creterea
nivelului de glucoz, etc. Toate acestea mecanisme sunt de protecie imediat a corpului. Dac
stresul se prelungete sunt depite capacitile de adaptare ale organismului la factorii de
pericol, ceea ce conduce la instalarea unor afeciuni cum sunt: hipertensiunea arterial,
accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic, ulcerul duodenal, migren repetate, cancer,
alergie, astm, durere cronic de spate, artrit. Efectele stresului prelungit se manifest i n plan
psihic: sunt afectate procesele gndirii, se instaleaz stri de apatie, se nregistreaz lipsa de
energie, limitarea exprimrii emoionale, afectarea relaiilor interumane, scderea performantelor
i, n general, se constat o deteriorare a calitii vieii.
n aprilie 2006, The Chartered Management Institute din Londra a publicat rezultatele unui
studiu realizat pe 1541 subieci. Rezultatele studiului sunt cel puin ngrijortoare:

31% dintre subieci i-au pierdut simul umorului, ceea ce a condus spre o presiune mai
mare la locul de munc
43% din subieci se enerveaz uor i reacioneaz disproporionat fa de stimulul
declanator
44% din cei chestionai acuz migrene sau cefalee
n 55% dintre cazuri erau prezente dureri musculare difuze
55% considerau c sunt constant obosii la munc
57% dintre participanii la chestionar sufer de insomnie
76% dintre cei care au rspuns recunosc c le este greu s se concentreze i s ia decizii
prefernd s se izoleze fa de cei din jur.

Reaciile care se produc n cazul sindromului burn-out sunt asemntoare celor din depresie:
stare de oboseal cronic nsoit de senzaia de epuizare extrem cu incapacitate fizic de a mai
continua
episoade dureroase acute de tip migrene, dorsalgii, tulburri digestive
tulburri ale calitii somnului
iritabilitate fa de cei apropiai
scderea randamentului la locul de munc
incapacitatea de a mai face fa sarcinilor urgente
senzaia c munca invadeaz n special viaa personal
senzaie progresiv de epuizare care mpiedic persoana s mai rspund sarcinilor din
familie.
Simptomatologia se accentueaz treptat pentru ca ntr-o faz mai grav a sindromului s
apar i:
tendina de a rmne din ce n ce mai trziu la serviciu pentru a ndeplini sarcinile pentru
care alt dat timpul ajungea
nemulumirea fa de profesie i sentimentul de inutilitate legat de activitatea respectiv
lipsa rapiditii n executarea unor sarcini simple
dezinteresul fa de munc: individul lucreaz din ce n ce mai mult i se simte invadat,
pentru c nu este recunoscut la adevrata sa valoare i pentru c are impresia c nu este
pltit pe msur, sau c munca devine un drog de care nu se poate lipsi, dar care l apas,
senzaie pe care o mascheaz cu supra-activism ineficient, de suprafa
o detaare emoional din ce n ce mai evident, care poate mbrca o varietate de
manifestri, de la absena emoiilor fa de alii pn la o total indiferen la suferina
semenilor; aceasta concomitent cu o retragere n sine sau cu o lips de comunicare
lipsa reaciei fiziologice de autoprotecie
Note:
1
Pericolul real are la baz o amintire care ni s-a ntmplat.
Pericolul imaginar este definit ca o construcie n minte sub forma unor imagini/situaii care
se pot transforma n realitate sau nu.
Pericolul, n general, nu are nici o legtur cu raionalul, cu sfera logic ci cu zona de
percepie individual, cu impactul emoional, cu gradul de maturizare emoional a subiectului
respectiv
Maslach si Jackson (1981) sintetizeaz aceast simptomatologie ntr-un "sindrom ce prezint 3
dimensiuni:
a) depersonalizarea - persoana se distaneaz de ceilali,
b) reducerea realizrilor personale mai ales n condiiile unui spirit critic (orientat spre cei din
jur, dar i spre sine, n egal msur) crescut asociat cu scderea randamentului
c) epuizare emoional - persoana se simte golit de resurse emoionale i devine foarte
vulnerabil la agenii stresori.

Sindromul burn-out se instaleaz lent. Nu apare n urma unor traume sau evenimente ocante, ci
doar ca urmare a unor factori stresori cronici ce in de locul de munc.
Pn la instalarea efectelor sindromului individul parcurge cteva faze preliminare:
1. Entuziasmul ideal: este etapa n care se ncadreaz persoanele aflate la nceputul carierei, care
investesc, foarte mult din punct de vedere emoional, n munca pe care o desfoar, trind cu
ideea c pot acoperi carenele profesionale foarte repede.
2. Stagnarea ineficient: munca i pierde aspectul primordial, nu mai are acelai efect stimulativ
asupra individului, are loc o scdere a capacitii de a lucra cumulat cu asocierea revendicrilor
din planul individual (persoana realizeaz c i dorete i altceva n afara unui loc de munc
bine pltit: familie, copii, vacane, socializare).
3. Sentimentul de frustrare: n acest moment se dezvolt tulburri fizice (cefalee sau migrene,
tulburri gastrointestinale, modificarea calitii somnului etc.), comportamentale i psihoemoionale (anxietate, depresie). Sentimentul de frustrare devine cu att mai accentuat cu ct
individul i pune ntrebri in privina sensului muncii sale, i reevaluez ansele i aspiraiile, se
simte din ce n ce mai obosit, i scade interesul pentru munc.
4. Apatia plin de dezamgire: individul se simte cronic frustrat n/i la munc, singura motivaie
pe care o gsete este cea financiar.
Situaia ar putea fi prezentat sub form grafic dup cum urmeaz n Figura 2:
- ateptri nerealiste de la propria persoan
- angajarea n munc
- performane slabe
- efort crescut n raport cu munca prestat
- lipsa viziunii, a obiectivelor personale
- un management defectuos al furiei
- epuizare mental i fizic, cinism
- sentimente de disperare i lipsa speranei
- pierderea ncrederii ntr-un viitor mai bun
- colaps.
Calea invers, de normalizare, de vindecare i de stabilizarea a strii de sntate (fizice, psihice
i mentale) pe care cineva o poate urma ar fi (Figura 3):
- stabilirea unor orizonturi de ateptare realiste
- acceptarea faptului c munca intens, din greu realizat nu este cheia dorit
- eficientizarea eforturilor n funcie de rezultatele pe care preconizm s le aduc
- stabilirea unor etape care ar trebui parcurse de cineva n atingerea scopului/scopurilor propuse
- construirea unei imagini asupra viitorului dorit
- responsabilizarea i asumarea eecurilor
- analizarea realitilor
- reluarea legturilor cu prietenii i familia
- respectarea orarului de odihn activ i pasiv
- acordarea unui timp pentru propria persoan.

Stadiiledeevoluiealesindromuluiburnoutietapeleinversesprenormalizareastriidesntate.
(Sursagraficelor:SzerenaNagyszerena.wordpress.com)
Figura2.Curbadeinstalareasindromuluiburnout
Figura3.Curbadeieiredinsindromulburnout

n afara situaiilor finale, tratarea unei persoane cu sindrom burn-out este una complex i are n
vedere complexitatea sindromului.
O latur a tratamentului este cea medicamentoas, de competena medicului: medicaie
antialgic, antiinflamatoare specific sau general, antiviral, imunomodulatoare, antidepresive
n funcie de simptomatologia acuzat.
Regimul igienico-dietetic de via este partea din tratament care este la ndemna oricui:
respectarea unui orar de mese ceea ce nseamn respectarea calitii i cantitii de
alimente de care organismul are nevoie. Afirmaia c nu am timp s mnnc ascunde de
fapt o prioritizare defectuoas a activitilor cotidiene orict de ocupat este o persoan,
exist posibilitatea unei mese de diminea care poate realiza un aport n principii
alimentare suficient pentru mare parte din activitatea cotidian. Dac la aceast mas se
mai asociaz 2-3 gustri peste zi formate dintr-un fruct proaspt sau un pahar de suc
natural de fructe/legume, obinem necesarul caloric calitativ i cantitativ. O importan
aparte ar fi util de acordat i reducerii cu pn la 30% a consumului de lipide.
hidratarea suficient, aproximativ 2 litri consumai ntre mesele principale
respectarea unui orar al odihnei pasive (somn). i n acest caz este important calitatea i
cantitatea somnului somnul din intervalul orar 22-24 faciliteaz refacerea fizico-psihic
organismului
evitarea alternanei eforturi fizice/psihice epuizante cu perioade de inactivitate, cum ar fi
duminica, atunci cnd ar exista tendina hipersomniei
evitarea programului de lucru prelungit sau terminare la timp a programului mcar de 2-3
ori pe sptmn
plimbare zilnic de minim 10-15 minute n ritm rapid n situaiile cnd nu este posibil
acest lucru se recomand ca autoturismul s fie lsat la distan de locul de munc tocmai
pentru a parcurge o distan minim pe jos

week-end-ul s fie organizat astfel nct s fie alternate exerciiile fizice cu activitile
comune n familie i cu socializarea.

nvarea unor strategii de management al stresului. Acestea pot fi puse fie la dispoziia
angajailor prin cursuri indoor sau s implice participare individual. Rolul acestor cursuri este
de a:
nva participanii s respire corespunztor abdominal inferior. O bun oxigenare a
organismului confer calm i stabilitate persoanei, dar i capacitatea de a analiza obiectiv
problematica ivit, ajutnd la identificarea soluiilor. n afara efectului pe care l are
asupra sistemului nervos central, oxigenul este unul dintre factorii cei mai importani n
metabolizarea radicalilor liberi i responsabil n combaterea stresului.
participarea la cursuri de dezvoltare personal, n care subiectul este nvat s se
cunoasc, s se evalueze, s i stabileasc obiectivele, s-i gestioneze emoiile, s interrelaioneze cu cei din jur, s previn apariia conflictelor, sau dac acestea sunt deja
generate, cum s se lase ct mai puin afectat de reaciile negative ale celor din jur.
nvarea tehnicilor de relaxare progresiv, adaptat la condiiile de la serviciu
educarea subiecilor n folosirea tehnicilor de: autoncurajare, auto-valorizare, motivare,
cretere a stimei de sine i a ncrederii n propria persoan.
Dac privim cu atenie cauzele are conduc spre acest sindrom, constatm c foarte multe
elemente in de trsturile de personalitate, ceea ce poate s justifice o ndrumare spre grupurile
de susinere psihologic, acolo unde situaiile o impun.
Un loc aparte n acest proces de tratament l pot avea tehnicile de refacere pe care le folosesc
sportivii pentru nlturarea oboselii postefort:
utilizarea hiperventilaiei pentru nlturarea datoriei de oxigen acumulat pe durata
efortului
folosirea mijloacelor hidroterapeutice
aplicarea unor tehnici minime de masaj (fie la nivelul lobului urechii, fie la nivel plantar)
exerciii de stretching, n reprize, de cte 10 minute pe parcursul zilei
exerciii de flexibilizare ale coloanei vertebrale (alturi de precedentele ajut la
stimularea meridianelor energetice, ceea ce nltur rapid starea de oboseal).
Concluzie
Concluzia nu poate fi dect una singur: MODERAIA ceea ce nseamn mbinarea aspectelor
vieii noastre astfel nct s existe un echilibru ntre carier, viaa personal, dezvoltarea
personal, sntate, relaii sociale i de prietenie i dorinele financiare ale fiecruia.
Gezeiten Haus Klinik (GHK) funcioneaz n Bonn i ofer un test gratuit pentru cei interesai
s descopere dac au sau nu simptome de Burnout.
Bibliografie selectiv
1. Craovan Mariana, Mentoratul on-line la distanta avantaje i limite n Revista de Informatic
Social, 2005 an II, nr. 4, www.ris.uvt.ro.
2. Donald E. Nease Jr.; Katherine Margo; Michael Floyd / Familiy Medicine Trainess
Perspectives on the role of Emotion and Empathy Medicine, Evidence and Emotions 15th
International Balint Congress, Lisbon 2007-1-5-sept. p.33-36, I.S.B.N. 978-989-20-0747-2
3. Freudenberger H.J., Staff Burn-out, J. loc. Issues 1974,30:159
4. Hayes C.,Stress Relief for Theachers, Routledge, London and New York: Taylor & Francis
Group, 2006

5. Maslach Burnout Inventory Maslach C.Jackson, S. E., 1981,

http://casandrachera.com/2010/02/01/chestionarul-de-evaluare-a-burnout-ului-maslach/
6. Maslach C., Schaufeli W., Leiter M., Job Burn-out, Ann Rev. Psychology 2001; 52:397-422
7. Pedrabissi, Rolland i Santinello, Stress and Burnout Among Teachers in Italy and France,
Journal of Psychology, Vol. 127, 1993
8. Richard B. Addison- Burn-out and Balint, 14th International Balint Congress Stockholm
2005, I.S.B.N. 91-631-7037-X p. 118-124
9. Zlate Mielu, Tratat de psihologie organizaional-managerial Volum I, 2004, Polirom, Iai
10. Ulrich Kraft, "Burned Out", Scientific American Mind, June/July 2006 p. 28-33
11. Maslach, C.; Schaufeli, W. B.; Leiter, M. P. (2001). S. T. Fiske, D. L. Schacter, & C. ZahnWaxler. ed. "Job burnout". Annual Review of Psychology (52): 397422
Profesor Univ.Dr. Paula Drosescu
medic primar Medicina Sportiva
Universitatea Al.I.Cuza Iai
Facultatea de Educaie Fizic i Sport
publicat pe MedicinaSportiva.Ro: 1 decembrie 2010