Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Faza acidocetozică: se manifestă prin comă cu acidoză marcată, hipoglicemie, oligoanurie, colaps
(depresie respiratorie), hiperpnee (cu pierderea CO2 respirator), alcaloză respiratorie, acidoză
metabolică, eliminarea unor cantităţi mari de baze sub formă de bicarbonat. Această eliminare a
bicarbonatului determină o pierdere concomitentă a ionilor de Na+, K+. Afectarea hepatică apare
foarte rar, doar în condiţiile unei intoxicaţii severe.
Copiii sub 4 ani dezvoltă mai rapid acidoză metabolică decât alcaloza metabolică şi,
frecvent, apare deshidratare importantă.
În cazul intoxicaţiei se realizează teste de screening calitativ;
• administrarea în urină a câtorva picături de acid acetic glacial, urmată de
administrarea a 3 picături de soluţie clorură ferică 10%, ce determină apariţia unei
culori roşii uşoară sau persistentă, determinată de prezenţa fenotiazinelor;
• unele laboratoare pot determina cantitativ nivelul salicilaţilor din sânge.
Se poate determina nivelul salicilaţilor din sânge, limita toxică fiind considerată la un nivel
de peste 300µg/ml la copil.
Experienţa clinică a demonstrat faptul că salicilemia nu poate fi corelată cu apariţia
hepatotoxicităţii sau cu severitatea simptomelor în intoxicaţiile acute cu Aspirin®, date care sunt
concordante cu cele din literatura recentă. În consecinţă în protocolul terapeutic pentru intoxicaţia
cu salicilaţi se recomandă evaluarea şi tratamentul pacientului în funcţie de tabloul clinico-biologic
al acestuia.
Măsurarea pH-ului sângelui şi a nivelului sangvin de dioxid de carbon sau bicarbonat, poate
contribui la determinarea severităţii intoxicaţiei.
INTOXICAŢIA CU ACETAMINOFEN
Acetaminofenul (N-acetil-p-aminofenol sau APAP) este cele mai larg utilizat agent
analgezic şi antipiretic din lume, fiind prezent sub forma a peste 100 de preparate medicamentoase.
Acţiunea analgezică este asemănătoare fenacetinei, cea antipiretică fiind apropiată de a salicilaţilor.
Acetaminofen este una din substanţele cu care se produc în mod frecvent intoxicaţii voluntare sau
accidentale, mai ales la copii. La un adult cu funcţia hepatică normală, ingestia unei singure doze de
8-10 g poate declanşa semnele unei intoxicaţii; în caz de insuficienţă hepatică preexistentă, doza
toxică poate fi mai mică. Concentraţii serice superioare celor de 300 mcg/ml la 4 ore de la ingestie,
sau 50 mcg/ml la 12 ore arată un risc major de necroză hepatică.
Acetaminofenul (Paracetamol®) este cel mai utilizat antipiretic şi analgezic, fiind
metabolizat în ficat, în mare parte prin conjugare cu glutationul.
După ingestia unei doze mari de acetaminofen, este necesară o doză mai mare de glutation
pentru degradare. Substratul necesar de glutation pentru calea metabolică obişnuită fiind depăşit,
acetaminofenul va fi metabolizat pe căi alternative, astfel fiind provocată necroza celulelor
hepatice.
În caz de supradoză sau când doza maximă zilnică este mare, o perioadă lungă de timp,
căile patogenice normale de conjugare ale metabolismului, devin saturate.
Excesul de APAP este metabolizat oxidativ la nivelul ficatului, pe calea sistemului complex
de oxidare al citocromului P450, într-un metabolit toxic, N-acetil-p-benzoquinon-imină (NAPQI).
Acest metabolit are un timp de înjumătăţire extrem de scurt şi este rapid conjugat cu glutationul, un
donor sulfhidril, şi este eliminat renal. Glutationul poate deveni destul de repede insuficient în
intoxicaţiile masive, şi astfel, metabolitul toxic difuzează în citoplasma hepatocitelor, ajungând să
reacţioneze ireversibil cu glicoproteinele membranare. Sunt afectate şi endomembranele, rezultând
practic eliberarea aşa-numitelor componente "microsomale". Acesta este mecanismul de inducere a
toxicităţii caracteristic acetaminofenului, care epuizează rezervele hepatocelulare de glutation. Se
ajunge la citoliză, cu necroză centrolobulară hepatică generalizată, moartea hepatocitelor şi,
implicit, insuficienţă hepatică.