Anale Lingvistica 2008

ANNALES DE L’UNIVERSITÉ DE CRAÏOVA
ANNALS OF THE UNIVERSITY OF CRAIOVA
ANALELE UNIVERSITII
DIN CRAIOVA
SERIA ùTIINğE FILOLOGICE
LINGVISTICĂ

ANUL XXX, Nr. 1-2, 2008
EUC
EDITURA UNIVERSITARIA
$11$/(6'(/¶81,9(56,7e'(&5$Í29$
UXH$O,&X]D
5280$1,(
2QIDLWGHVpFKDQJHVGHSXEOLFDWLRQVDYHFOHV
LQVWLWXWLRQVVLPLODLUHVGXSD\VHWGHO¶pWUDQJHU
$11$/62)7+(81,9(56,7<2)&5$,29$
$O,&X]D6WUHHW
520$1,$
:HH[FKDQJHSXEOLFDWLRQVZLWKVLPLODULQVWLWXWLRQVRI
RXUFRXQWU\DQGIURPDEURDG
&20,7(78/'(5('$&ğ,(
0LFKHO)UDQFDUG /DXUHQW*DXWLHU 0DULD,OLHVFX

/RXYDLQOD1HXYH 'LMRQ ,QQVEUXFN
(OHQD3UXV 0DULXV6DOD )ORUDùXWHX )HGHULFR9LFDULR

&KLúLQăX %XFXUHúWL &UDLRYD 8GLQH
'RLQD1HJRPLUHDQX ±UHGDFWRUúHI
&ULVWLDQD1LFROD7HRGRUHVFX ±UHGDFWRUúHIDGMXQFW
,RDQD0XUDU
*DEULHOD6FXUWX
(OHQD3vUYX ±VHFUHWDUJHQHUDOGHUHGDFĠLH
2YLGLX 'UăJKLFL0HOLWWD6]DWKPDU\ ±VHFUHWDULGHUHGDFĠLH
Cristina%ăOosu±WHKQRUHGDFWRU
,661
CUPRINS
Raluca ALEXE, Observaciones sobre el eufemismo administrativo 9

Gabriela BIRIŞ, Reviste teologice: aspecte lexicale 13
Ana-Maria BOTNARU, Doi termeni generici din câmpul lexico- 19
semantic al pădurii: codru şi crâng
Janyne CAPDEVILLE, Petite histoire de la langue française 27
Adriana COSTĂCHESCU, Éléments déictiques et l’expression de
l’espace (dans le discours indirect) 33
Dana DINU, Adjectivele latineşti în -bundus 50
Isabel GONZÁLEZ REY, Les expressions figées au service de la
communication politique 58
Denisa IONESCU, Prosa scientifica e stile nel Saggiatore di Galileo
Galilei 73
Mihaela MARCU, Gramatici ale limbii române din perioada 1840-
1877 82
Elena PÎRVU, Il congiuntivo italiano e i suoi corrispondenti romeni
nelle proposizioni subordinate relative 91
Silvia PITIRICIU, Compuse cu euro- în limba română actuală 96
Mihaela POPESCU, Exprimarea potenŃialului şi a irealului în limba
română veche, modernă şi contemporană (subordonatele
completive şi atributive) 103
Mădălina STRECHIE, Termeni lingvistici pentru unele servicii,
unităŃi, grade şi distincŃii militare romane 112
Irina TIłA, ParticularităŃi fonetice în Cronograful lui Mihail Moxa 117
*
* *
Alina BACI-POP, Il discorso indiretto libero da Charles Bally a
Giulio Herczeg 125
Nabila BENHOUHOU, La compétence langagière écrite et le
concept de « projet » dans les nouveaux manuels de français
du cycle moyen 136
Iustina BURCI, Apelative privitoare la corpul uman în terminologia
geografică românească 148
Mădălina CERBAN, The Textual Metafunction of the Message:
Identifying Themes in Special Thematic Structures 157
Bogdana CÎRTILĂ, Zu den Funktionen von haben im Deutschen 165
Roxana DIACONESCU, L’italiano e i dialetti: alcune interferenze
linguistiche 172
Dana DINU, Derivate substantivale latineşti. Nomina agentis 177
Roswitha GEYSS, Réflexions sur le rapport entre langue(s) et
identité(s) dans la littérature maghrébine féminine de langue
française : le cas d’Assia Djebar et de Leïla Sebbar 189
Alina GIOROCEANU, Adverbul în GN 230
Andreea ILIESCU, Attitude and aptitude implications in second
language acquisition and learning 235
Cristina RADU-GOLEA, Semantismul unui nume de culoare: galben 241
Gabriela RUSU-PĂSĂRIN, Limbajul audiovisual, între libertate şi
calitate 247
Adela-Marinela STANCU, Le mot coq et son champ sémantique 254
Irina TIłA, Cronograful lui Mihail Moxa. ParticularităŃi lingvistice
ale compartimentului morfologic 262
Ion TOMA, Onomastica românească între continuitate şi înnoire 268
*
* *
PREZENTĂRI DE CĂRłI
Isabel GONZÁLES-REY, La didactique du français idiomatique

(Daniela DINCĂ) 276
Cecilia Mihaela POPESCU, NoŃiuni de morfosintaxă a limbii latine.
Grupul nominal (Dana DINU) 279
Mariana ISTRATE, Delia Ioana FRENłIU, Gabriela Cristina
FRENłIU, DicŃionar juridic român-italian, italian-român
(Elena PÎRVU) 283
Maria łENCHEA (coord.), DicŃionar contextual de termeni
traductologici (Anda RĂDULESCU) 285
DicŃionarul toponimic al României. Muntenia (DTRM) (Ion TOMA) 287
Carla MARCATO, Dialect, dialecte şi italiană (Federico VICARIO) 292
CONTENTS
Raluca ALEXE, Observations on the administrative euphemism 9

Gabriela BIRIŞ, Theological journals: lexical aspects 13
Ana-Maria BOTNARU, Two generic terms from the lexical-
semantic field of the forest: forest and grove 19
Janyne CAPDEVILLE, A short history of the French language 27
Adriana COSTĂCHESCU, Deictic elements and the expression of
space (in indirect discourse) 33
Dana DINU, Latin adjectives in -bundus 50
Isabel GONZÁLEZ REY, Figurative expressions in the service of
political communication 58
Denisa IONESCU, Scientific prose and style in Il Saggiatore by
Galileo Galilei 73
Mihaela MARCU, Grammars of the Romanian language from the
1840-1877 period 82
Elena PÎRVU, The Italian subjunctive and its Romanian
correspondents in subordinate relative clauses 91
Silvia PITIRICIU, Compounds in euro- in present-day Romanian 96
Mihaela POPESCU, Expressing the potential and the unreal in old,
modern and contemporary Romanian (object and attributive
subordinate clauses) 103
Mădălina STRECHIE, Linguistic terms for some Roman military
services, units, ranks and distinctions 112
Irina TIłA, Phonetic features in Mihail Moxa’s Chronograph 117
*
* *
Alina BACI-POP, Free indirect speech from Charles Bally to Giulio
Herczeg 125
Nabila BENHOUHOU, The competence of written expression and
the concept of « projet » in the new French textbooks for
secondary school 136
Iustina BURCI, Appellatives concerning the human body in
Romanian geographic terminology 148
Mădălina CERBAN, The Textual Metafunction of the Message:
Identifying Themes in Special Thematic Structures 157
Bogdana CÎRTILĂ, On the functions of haben in German 165
Roxana DIACONESCU, The Italian language and dialects: some
linguistic interferences 172
Dana DINU, Latin nominal derivatives. Nomina agentis 177
Roswitha GEYSS, Reflections on the relationship between
language(s) and identity(ties) in women’s Magrebian literature
in French: the case of Assia Djebaret and Leïla Sebbar 189
Alina GIOROCEANU, The adverb in the NP 230
Andreea ILIESCU, Attitude and aptitude implications in second
language acquisition and learning 235
Cristina RADU-GOLEA, The semanticism of a color name: yellow 241
Gabriela RUSU-PĂSĂRIN, Audiovisual language, between freedom
and quality 247
Adela-Marinela STANCU, The word coq and its semantic field 254
Irina TIłA, Mihail Moxa’s Chronograph. Linguistic features of the
morphological domain 262
Ion TOMA, Romanian onomastics between continuity and renewal 268
*
* *
BOOK REVIEWS

Mariana ISTRATE, Delia Ioana FRENłIU, Gabriela Cristina
FRENłIU, DicŃionar juridic român-italian, italian-român
(Elena PÎRVU) 283
SOMMAIRE
Raluca ALEXE, Remarques sur l’euphémisme administratif 9

Gabriela BIRIŞ, Revues théologiques: aspects lexicaux 13
Ana-Maria BOTNARU, Deux termes génériques du champ lexico- 19
sémantique de la forêt: codru et crâng
Janyne CAPDEVILLE, Petite histoire de la langue française 27
Adriana COSTĂCHESCU, Éléments déictiques et l’expression de
l’espace (dans le discours indirect) 33
Dana DINU, Adjectifs latins en -bundus 50
Isabel GONZÁLEZ REY, Les expressions figées au service de la
communication politique 58
Denisa IONESCU, Prose scientifique et style dans Il Saggiatore de
Galileo Galilei 73
Mihaela MARCU, Grammaires de la langue roumaine (1840-1877) 82
Elena PÎRVU, Le conjonctif italien et ses correspondants roumains
dans les subordonnées relatives 91
Silvia PITIRICIU, Composés avec euro- en roumain actuel 96
Mihaela POPESCU, L’expression du potentiel et de l’irréel dans le
vieux roumain, le roumain moderne et contemporain (les
subordonnées complétives et attribut) 103
Mădălina STRECHIE, Termes latins désignant des services, grades et
distinctions militaires 112
Irina TIłA, Particularités phonétiques dans le Cronographe de
Mihail Moxa 117
*
* *
Alina BACI-POP, Le discours indirect libre de Charles Bally à Giulio
Herczeg 125
Nabila BENHOUHOU, La compétence langagière écrite et le concept
de « projet » dans les nouveaux manuels de français du cycle
moyen 136
Iustina BURCI, Appellatifs relatifs au corps humain dans la
terminologie géographique roumaine 148
Mădălina CERBAN, La métafonction textuelle du message:
l’identification des thèmes dans des structures thématiques
particulières 157
Bogdana CIRTILĂ, Sur les fonctions de haben en allemand 165
Roxana DIACONESCU, La langue italienne et les dialectes:
quelques interférences linguistiques 172
Dana DINU, Dérivés substantivaux latins. Nomina agentis 177
Roswitha GEYSS, Réflexions sur le rapport entre langue(s) et
identité(s) dans la littérature maghrébine féminine de langue
française : le cas d’Assia Djebar et de Leïla Sebbar 189
Alina GIOROCEANU, L’adverbe dans le GN 230
Andreea ILIESCU, Les implications de l’attitude et de l’aptitude dans
le processus d’acquisition et d’apprentissage d’une seconde
langue 235
Cristina RADU-GOLEA, Le sémantisme d’un nom de couleur: le
jaune 241
Gabriela RUSU-PĂSĂRIN, Le langage audiovisuel, entre liberté et
qualité 247
Adela-Marinela STANCU, Le mot coq et son champ sémantique 254
Irina TIłA, Le Chronographe de Mihail Moxa. Particularités
linguistiques du compartiment morphologique 262
Ion TOMA, L’onomastique roumaine entre continuité et
renouvellement 268
*
* *
COMPTE-RENDUS

Mariana ISTRATE, Delia Ioana FRENTIU, Gabriela Cristina
FRENTIU, DicŃionar juridic român-italian, italian-român
(Elena PÎRVU) 283
OBSERVACIONES SOBRE
EL EUFEMISMO ADMINISTRATIVO
Raluca ALEXE
El eufemismo es, según la definición que recoge el Diccionario de la Real

Academia Española, „una manifestación suave o decorosa de ideas cuya recta y
franca expresión sería dura o malsonante”.
El eufemismo es, sin duda alguna, un proceso léxico muy frecuente y de
gran importancia para el linguísta, ya que la palabra sometida al tabú será
reemplazada por un sustituto inofensivo que, de todas formas, entrañará un ajuste
en la significación del mismo. De este modo, el tabú se convierte en una de las
causas principales de los cambios semánticos.
Ullmann (1972: 231) divide los tabús del lenguaje en tres grupos más o
menos distintos, según la motivación psicológica que supone cada uno de ellos:
unos son debidos al miedo; otros, a un sentido de delicadeza; otros, a un sentido de
decencia y de decoro. El lenguaje administrativo presenta, a veces, el curioso
contraste de emplear o bien términos del lenguaje común para acciones
consideradas como punibles, o bien perífrasis o eufemismos cultos cuando estima
que estas acciones no son legalmente punibles o cuando no quiere abiertamente
reconocerlo.
Un análisis a fondo de los eufemismos del lenguaje administrativo sería
sumamente interesante, tal como lo afirma L. Calvo Ramos (1980: 88) en lo que se
ha venido denominando la primera monografía del lenguaje administrativo en
español. La tendencia a los eufemismos en el ámbito administrativo es una
manifestación del aspecto pragmático más evidente de este tipo de lenguaje – la
cortesía. Para la creación de eufemismos en los textos administrativos se recurre a
circunloquios, modificaciones y expresiones sustitutorias.
Para Gregorio Salvador, esta tendencia a los eufemismos es una de las
tendencias linguísticamente más dañinas de las que caracterizan el lenguaje de la
Administración Pública, que no es, desafortunadamente, de uso reciente.
Refiriéndose a este aspecto, el académico Gregorio Salvador (1987: 124) escribe lo
siguiente: „Es lo que se ha llamado perífrasis, al caracterizar este lenguaje, pero
que es algo más que una perífrasis, supera incluso los límites de la perisología y se
convierte en el circunloquio llevado hasta el absurdo. Se trata esencialmente de
sustituir las palabras por sus definiciones, lo que, con términos de la moderna
lexemática, podríamos describir como el hablar con semas, en vez de con
lexemas”. El rechazo que Salvador ostenta acerca de los eufemismos
administrativos se debe a que, en su opinión, toda sustitución de una palabra por
una locución explicativa lleva a un empobrecimiento de la lengua y, además, afecta
la precisión de lo dicho. Salvador recoge unos cuantos ejemplos de la sustitución
de algunos viejos nombres de profesiones por lo que él ha dado en llamar
„pedanterías perifrásticas de la prosa oficial” (Idem: 125); de estos ejemplos el que
Raluca ALEXE
tal vez más llame la atención del lector es el de la profesión de cartero,

transformada en la prosa oficial del BOE en auxiliar técnico de clasificación y
reparto.
Un análisis más extenso del eufemismo administrativo realiza L. Calvo
Ramos en su tesis doctoral publicada (1980: 87-90), cuyo corpus lo constituye las
mil ochocientas diez páginas del Boletín Oficial del Estado correspondientes al
mes de enero de 1974. Según esta autora, el eufemismo utilizado en la prosa
administrativa obedece a diversas causas de entre las que, a continuación,
citaremos las más destacadas:
xLa antipatía con que son miradas por los administrados las alzas de
precios, las oscilaciones cuantiosas en los impuestos, las elevaciones de tarifas,
etc., lo que hace que el lenguaje administrativo se vea obligado a evitar esos
términos y reemplazarlos por giros eufemísticos;
xEl desprestigio social en que ha caído la mención de algunos términos
como el de la „pobreza”, de la „ancianidad”;
xLa necesidad de atenuar evocaciones consideradas como penosas, como
son la enfermedad o la invalidez;
xLo que tradicionalmente se ha denominado „tabú de la decencia”.
Ya en algunos trabajos anteriores sobre el lenguaje administrativo se

subrayaba esta tendencia de la prosa administrativa al eufemismo; Heraclia
Castellón Alcalá, autora de numerosos estudios sobre textos administrativos, cita
en uno de sus trabajos (Castellón Alcalá 2001: 13) a René Georgin que, analizando
el lenguaje de la Administración, afirma que ésta „cultiva el prudente eufemismo
que viste con palabras amables las noticias poco agradables”. Y el BOE
verdaderamente ofrece abundantes ejemplos de este tipo de eufemismo.
Es precisamente debido a causas como las que acabamos de detallar que, en

la prosa oficial, cualquier mención referente a alzas de precios es presentada como
una reconstrucción, modificación o actualización:
– „... y que habrán que obligar a la adopción de medidas, entre las que
figura una reconstrucción de todo el sistema de precios de los productos
petrolíferos”;
– „El Excelentísimo Ayuntamiento Pleno aprobó la propuesta de
modificación de tarifas de los servicios ...”;
– „Resolución del Servicio Hidráulico de Las Palmas referente a la
expropiación forzosa urgente para la realización de las obras del Proyecto
modificado por actualización de precios del Proyecto ...”.
La Administración se ve obligada a recurrir a atenuaciones eufemísticas para

evitar denominaciones que expresan una realidad social poco grata o para camuflar
por medios linguísticos una situación que pudiera considerarse un tanto conflictiva.
10
Observaciones sobre el eufemismo administrativo
Es el caso de los adjetivos pobre y anciano cuyos usos en la prosa administrativa

se evita, siendo reemplazados por otros adjetivos o giros que resulten menos
humillantes como deprimido, no evolucionado para el primero y edad madura para
el segundo:
– „Como quiera que la nota característica de estas comarcas deprimidas es la

existencia de numerosas superficies dedicadas a cultivos agrícolas marginales...”
– „Las zonas de vinos amparadas con denominaciones de origen están
localizadas en comarcas de perfil socioeconómico no evolucionado, ....”
– „El ingreso de los trabajadores se ajustará a las normas legales generales
[...] y a las especiales relativas a los trabajadores de edad madura...”
Asimismo, la Administración, en su intento de evitar evocaciones

consideradas socialmente como penosas, suele preferir llamar a las personas con
discapacidad minusválidos y utilizar distintos giros eufemísticos para referirse a
algunas enfermedades, sobre todo las psíquicas, o a los centros especializados en su
tratamiento:
– „... normas especiales relativas a los minusválidos...”

– „... y todos los servicios adecuados a un Centro de Rehabilitación, como
son Terapia ocupacional...”
– „... certificado de no presentar desviación acentuada de la normalidad
psíquica de tipo caracterológico o temperamental ...”
Como acertadamente observa O. Săliúteanu en un reciente trabajo sobre el

lenguaje administrativo italiano (Săliúteanu 2007: 19), el eufemismo es también
uno de los mecanismos linguísticos que genera los así llamados pseudotecnicismos,
tan característicos de este tipo de lenguaje, que representa, sin duda alguna, uno de
los lenguajes de especialidad más formalizados y más alejados del nivel cotidiano
de la lengua.
La presencia de los pseudotecnicismos no se explica por las mismas causas
que anteriormente mencionamos, sino que se trata aquí de un acusado sentido de lo
protocolario, de lo formal que, al parecer, los encargados de redactar los textos
administrativos siempre han demostrado.
Aunque términos como célibe, óbito, pasaportar, interponer recurso,
espacio temporal, ausencia de precipitaciones cuentan con unos sustitutos más
claros, existentes en la lengua común y, por tanto, asequibles para todo usuario,
como soltero, muerte, dar el pasaporte, recurrir, período, sequía, el lenguaje
administrativo suele preferir complicar la expresión de las ideas transmitidas con
palabras y fórmulas, algunas de ellas obviamente innecesarias, considerando que,
de esta manera, mantiene el estilo elaborado del lenguaje oficial del Estado. Este
fenómeno, presente en la lengua de los textos administrativos de muchos países, ha
creado, en las últimas décadas, en toda Europa Occidental organismos encargados
11
Raluca ALEXE
de normalizar y simplificar este tipo de lenguaje tan estrechamente vinculado a la

vida social.
BIBLIOGRAFIA
*** Boletín Oficial del Estado, diverse ediĠii, sursa: internet.

Bargueño Martinez, M., La modernización del lenguaje administrativo,
Revista de Estudios de la Administración Local y Autonómica, nr.250,
octubre 1991, p. 217-234.
Calvo Ramos, L., Introducción al estudio del lenguaje administrativo, Madrid,
Editorial Gredos, 1980. (Calvo Ramos 1980)
Castellon Alcala H., Un aspecto pragmático del lenguaje administrativo: la
cortesía, Revista de Investigación Linguística, nr. 2, vol. IV, 2001.
(Castellón Alcalá 2001)
De Miguel, E., El texto jurídico-administrativo: Análisis de una Orden
Ministerial, Revista de Lengua y Literatura Españolas, 2, 2000, ed.
Asociación de Profesores de Español „Francisco de Quevedo”, Madrid, p. 6-
31.
Etxebarria Arostegui, M., El lenguaje jurídico-administrativo: propuestas
para su modernización y normalización, Revista Española de Linguística,
nr.27, 2, 1997, p. 341-380.
Salvador, G., Observaciones sobre el lenguaje de la Administración Pública,
Actas de la Sociedad Española de Linguística, Murcia, 1987. (Salvador
1987)
Sarmiento, R., El lenguaje de la Administración, Revista de Llengua i Dret, 43,
2005.
Săliúteanu, Oana, Limbajul administrativ italian, Bucureúti, Editura Polirom, 2007.
(Săliúteanu 2007)
Ullmann, S., Semántica, Madrid, Aguilar, 1972. (Ullmann 1972)
ABSTRACT
This paper deals with an interesting, yet controversial, tendency which

bureaucratic texts have been developing for the use of euphemisms. Created to
serve the formality and decorum purposes typical for the nature of such texts,
euphemistic words and expressions have captured the interest of linguistic
researchers in the last few decades. We have tried to refer to the most important
opinions which this matter has known in Spain, as well as to present some
examples.
Key words: language of bureaucracy, formality, euphemisms
12
REVISTE TEOLOGICE: ASPECTE LEXICALE
Gabriela BIRIù
Trăsăturile caracteristice stilului religios în majoritatea limbilor moderne

constau în: caracter arhaic, monumentalitate, păstrarea unei distanĠe faĠă de
vorbirea curentă, echilibru între tradiĠie úi modernitate, sacralitate etc. (Zafiu, 2001:
162). La nivel lexical, acelaúi stil se caracterizează printr-o limitare a libertăĠii de
alegere a termenilor (tradiĠia impunând respectarea úi păstrarea unor
cuvinte/termeni), sinonimie redusă úi preferinĠa pentru cuvinte româneúti (Deleanu,
1997: 34-35).
În absenĠa unor lucrări româneúti de terminologie religioasă1 (cu excepĠia
lexicului biblic), informaĠiile legate de particularităĠile lexicale ale textelor
religioase vin din studii de stilistică2 sau de lexicologie3, puĠin numeroase úi
acestea. Studii recente au pus în evidenĠă ponderea Bibliei úi a textelor creútine în
istoria limbii române, ca surse sau ca model pentru inovaĠiile semantice úi lexicale,
o parte din elementele lexicului intelectual primar sau ale terminologiei teologice úi
filozofice româneúti fiind de fapt structuri lexicale de transfer de sorginte biblică
(Munteanu, 2008).
Este unanim cunoscut că termeni care au aparĠinut iniĠial doar sferei
religioase au pătruns în limba comună, fiind azi fixaĠi în expresii idiomatice, spre
exemplu: a trage (la) aghioase sau a Ġine isonul (Morcov, 2006) au la bază termeni
religioúi: aghios < ngr. „sfânt”, „cântare liturgică ce începe cu cuvintele aghios,
aghios (sfinte, sfinte)”, s.v. MDA, în expresia a trage la aghioase, iniĠial cu sensul
„a cânta monoton úi tărăgănat”, a devenit ulterior în registru familiar „a adormi”;
ison < ngr. „ton egal” utilizat pentru „sunet prelungit, folosit în scopul
acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale”, devine parte a expresiei a
Ġine (cuiva) isonul, adică „a aproba, a susĠine faptele cuiva” s.v. MDA.
Textele religioase au fost adesea caracterizate drept „conservatoare”,
afirmându-se că vocabularul religios „refuză neologismele” (Deleanu, 1997: 35).
La o primă vedere, aceste observaĠii par să-úi conserve validitatea, cel puĠin pentru
textele religioase fundamentale (Biblia, scrierile SfinĠilor PărinĠi), pentru cărĠile de
strană, de didactică sau de istorie bisericească. Este nevoie, credem, de studii mult
mai ample pentru a proba aceste afirmaĠii, în condiĠiile în care cele mai recente
versiuni ale Bibliei au acceptat o serie de neologisme aparent incompatibile cu
scrisul bisericesc ortodox: cangrenă, curier, extaz, generaĠie, plagă, revocat etc.,
păstrând însă úi o serie de trăsături care o diferenĠiază de textele laice
contemporane (Chivu, 1999: 453).
Ca útiinĠă umanistă, teologia se situează între disciplinele cu terminologii
„slabe”, lipsite de o normare puternică úi încărcată de ambiguităĠi ce decurg din
exprimarea numai prin limbaj natural (Cabré, 1991: 61, apud. Bibu Vrănceanu,
2007: 242). Pe de altă parte, teologia românească deĠine o terminologie mult mai
veche decât a altor discipline útiinĠifice, care s-a datorat particularităĠilor de ordin
istoric úi cultural în care s-a dezvoltat, fiind constituită în principal din împrumuturi
13
Gabriela BIRIù
din greacă úi slavonă, cu un caracter mult mai stabil úi mai conservator decât al
altor discipline. De aceea, sub raport lingvistic, ea reprezintă un obiect de studiu
deosebit de interesant, care pune mult mai acut problema raportului între
conservatorism úi inovaĠie sau între respectarea dogmei úi deschiderea spre
modernitate (cf. Zafiu, 2001: 162), decât alte stiluri sau limbaje de specialitate.
Dezvoltările fără precedent din útiinĠa ultimelor decenii au produs o
extindere a termenilor dincolo de comunicarea specializată, favorizată úi accelerată
de mass-media, sub influenĠa a ceea ce s-a numit „democratizarea cunoaúterii” úi
„laicizarea útiinĠelor” (Bidu Vrănceanu, 2007:16), procesul care i-a interesat în
general pe lingviúti fiind cel de migrare a termenilor înspre limba comună.
Alegând un corpus format din periodice, concluziile prezentului studiu vor
viza doar varianta teologică a stilului religios úi nu stilul în ansamblul său,
probându-se existenĠa unor caracteristici comune cu stilul publicistic de azi.
Corpusul cercetării a fost constituit pe baza a două reviste de teologie
ortodoxă publicate la Bucureúti úi la Cluj: Studii teologice úi Tabor. Primul corpus
a fost excerptat din revista Studii teologice a facultăĠilor de teologie din Patriarhia
Română, publicată la Bucureúti, conĠinând patru numere: 1/2006, 2/2006, 1/2007 úi
3/2007, alese absolut aleatoriu, mai exact, 21 de studii teologice propriu-zise,
câteva dezbateri pe teme de actualitate pentru biserică úi societate, numite
„dialoguri teologice” úi traduceri din SfinĠii PărinĠi sau din teologi contemporani,
ruúi sau greci. În cea mai mare parte, studiile aparĠin unor autori din „generaĠia
tânără de teologi români, cadre didactice úi doctoranzi”, după cum se precizează în
Prologul primelor numere din 2006 úi 2007.
Trebuie precizat că am utilizat conceptul de neologism cu accepĠia „cuvânt
recent” (împrumuturi úi creaĠii interne), cercetarea vizând cu precădere structuri
lexicale intrate în uz aproximativ în ultimii 10-15 ani. În studiu sunt prezentate
structurile lexicale neînregistrate de MDA, MDN, DCR2 sau DOOM2 (pentru
compuse úi derivate), deoarece am considerat că gradul lor de noutate e „validat” úi
prin neincluderea lor în aceste lucrări lexicografice recente4.
Perspectiva avută în vedere este cea a migrării unor termeni dinspre alte
domenii spre teologie úi, în al doilea rând, înnoirea limbajului teologic prin
neologisme - împrumuturi sau formaĠii interne.
Pentru cele patru numere din Studii teologice am obĠinut un corpus ce
cuprinde aproximativ 120 de neologisme, selectând, în general, acele neologisme
care au prezentat câte 2-3 ocurenĠe în acelaúi studiu, la câteva dintre acestea
urmând să ne oprim în continuare.
Termenii proveniĠi din alte discipline útiinĠifice Ġin de domeniul:
- medical: test ADN, ADN mitocondrial, a preleva, mitocondrii,
- economic: corporaĠie, senior executive officer, panel, franciză,
- informatic: draft, a posta, fiúier, a arhiva, web, site, interfaĠă,
- biologic: amoniĠi,
- juridic: devoluĠiune,
- antropologic: aculturaĠie, indigenizare, cutumiar.
Cei mai numeroúi sunt însă cei din útiinĠele umaniste (istorie úi filosofie), cu
care este normal să interfereze în descrierea unor perioade istorice sau a unor
14
Reviste teologice: aspecte lexicale
curente de idei; astfel, apar frecvent denumiri de popoare sau de triburi vechi
(esenieni, moabiĠi, masoreĠi, sarmaĠi, zeloĠi) sau de curente úi miúcări filosofice
(aseitate, tomism, platonism, neoplatonism, neopitagoreic, aristotelism). O parte
dintre ei au o oarecare vechime în limbă, în limbajele de specialitate, alĠii sunt
extrem de recenĠi (cei din domeniul economic sau informatic).
Se propun însă úi denumiri noi de (sub)discipline, după modelul celor
existente deja în alte útiinĠe: teologia mediului înconjurător, limbaj liturgic
mimico-gestual pentru surdo-muĠi, eshatologie futuristă etc.
Am înregistrat úi prezenĠa unor neologisme care au deja un corespondent
românesc (pentru că au intrat în limbă de trei sau patru decenii) dar care au fost
redate cu forma din limba de origine: stress, science fiction, showroom, mélange,
self-government, epistƝmƝ. TendinĠa de scriere etimologică apare úi la împrumuturi
mai vechi: thessaloniceni, anathemizaĠi, hellenic, atticizant, vis-à-vis, thomism,
sau în cazul prefixului quasi- în: quasi inexistente úi quasi-religie.
Unele neologisme reprezintă calcuri după structuri lexicale de origine
engleză: culturi native pentru engl. native cultures, mutarea centrelor pentru engl.
moving of centre. Se propun variante de traducere a unor termeni consacraĠi deja
sub alte denumiri, în celelalte discipline: limbă de recepĠie (eng. receptor
language) úi limbă de sursă (eng. source language), care în lingvistică se cunosc
prin limbă sursă úi limbă receptoare/Ġintă, sau bănci de date computerizate în locul
sintagmei din informatică bază/e de date, destul de frecventă azi în uz, medii de
comunicare úi medii audio-vizuale pentru mass-media. Se încearcă traducerea sau
calchierea unor cuvinte sau sintagme străine provenind preponderent din limba
engleză, preferându-se chiar construcĠii hibride (română-engleză) de tipul: board
útiinĠific.
Există descrieri ale unor religii noi, cum este scientologia, pentru care se
preiau în totalitate termenii specifici, chiar dacă aceútia au în limba comună
corespondenĠi cu o cu totul altă acoperire conceptuală: dianetica (engl. dianetics),
engrame (engl. engrams), starea de clear („clar, luminat”), tetani, aberat,
neaberat, electrometru (eng. e-meter), preclar („fiinĠă care este stăpânită de
mentalul reactiv”), auditing („cea mai importantă practică în scientologie”),
training („exerciĠii”)5.
Termenii străini utilizaĠi cu formele din limbile de origine descriu realităĠi
specifice altor religii sau culte, fără corespondent în limba română: ebr. megilla
„sul”, ebr. berachote „rugăciuni ebraice”, ngr. koinonia „comuniune divină”, ngr.
apotaxis „retragere din lume”, ngr. siope „stare de liniúte”, ngr. mandorla „forma
geometrică elipsoidală care înconjoară corpul persoanelor îndumnezeite”. Apar
însă úi situaĠii în care termenul românesc este dublat de corespondentul său în
greacă sau în latină úi invers: asceză (askesis), esenĠă (ousia), inimă (kardia),
mărturii (testimonia), minte (nous), ordine (taxis), plan (oikonomia), primat
(protos), slujire (diakonia), străina (paraikousa), unire (henosis) sau protoi
(patriarhi), în cazul unor concepte teologice complexe.
Derivarea cu prefixele trans-, inter-, poli-, care a cunoscut o frecvenĠă
crescută în presa de după 1989, nu lipseúte nici din aceste texte: interconfesional,
interreligios/inter-religios, transconfesional, pluriconfesional, pluri-religios,
15
Gabriela BIRIù
multireligios, interortodox, panortodox, mulĠi dintre aceúti termeni suprapunându-

se conceptual, după cum se poate observa.
Se abandonează derivate româneúti încetăĠenite în limbă în favoarea celor cu
prefixe neologice: vetero-testamentare úi novotestamentar, în locul lui vechi
testamentar sau noutestamentar (pentru „referitor la Vechiul sau Noul
Testament”). Rezultă uneori derivate aflate în dezacord cu modele existente în
limbă: regiuni micrasiatice pentru „regiuni din Asia Mică”, obĠinut din
micro+asiatic, în care se produce elidarea lui o, absentă la termeni mai vechi ca
microaliaj, microamper etc. În acelaúi timp însă apar úi termeni formaĠi de la baze
româneúti preexistente: concelebra, coresponsabil, netrecător, prezenteist,
deofiinĠime, chilioĠi („monahii de la chilii”), unele dintre ele nefiind lipsite de
poeticitate: omenitatea lui Hristos.
Se creează numeroase derivate toponimice sau antroponimice, unele cu
sufixe rar întâlnite în limbă: ravennat pentru „din Ravenna”, eustaĠian de la
EustaĠie, iahvistice de la Yahve, ioanin sau ioaneic de la Ioan, petrin de la Petru,
studit de la (Mânăstirea) Studion, savait de la Sava, maximian de la Sf. Maxim.
Cele mai numeroase sunt situaĠiile de derivare cu prefixe sau prefixoide de origine
savantă (latină úi greacă) pentru termenii teologici: ortopraxie, tetramorf,
aghiograf, hristocentric, hristomonism, latreutică (ngr. latreia „adoraĠie”).
Revista Tabor are subtitlul TradiĠie úi actualitate în Biserica Ortodoxă
Română, fiind o „revistă lunară de cultură úi spiritualitate românească”, după cum
se specifică pe pagina de titlu. Apare la Cluj de doi ani úi nu conĠine numai studii
teologice (patristică, dogmatică), ci úi eseuri pe teme religioase scrise de persoane
din alte domenii decât cel teologic. Corpusul nostru a fost alcătuit pe baza a patru
numere: 1/2007, 2/2007, 3/2008 úi 5/2008, selectate aleatoriu úi conĠine 135 de fiúe.
ùi în această revistă predomină neologismele de origine engleză, majoritatea
intrate în uz foarte recent úi utilizate cu grafie engleză: religious fiction, New Age,
christian inspiration, blog, anti-establishment, boom, flash, yesmen, think tank,
workshop, cyberspace, mall sau aflate în uz de 2-3 decenii: science fiction,
copyright, best seller, big-bang, high-tech.
Sunt extrem de numeroúi termenii neologici preluaĠi din útiinĠele exacte úi
din teorii útiinĠifice foarte recente: nanometri, nanoútiinĠă, nanostructuri,
nanoparticule, nanocristale, nanostructurale, microscop cu efect tunel (eng. STM
scanning tunneling microscopy), microfizică, teoria haosului, cuantic, vid plin, cei
din informatică: site, interfaĠă sau termeni mai vechi din arhitectură: atrium,
pronaos (nartex), absidă, sintron. Apar însă úi neologisme recent formate chiar úi
în limba engleză, neînregistrate de dicĠionare, preluate aproape simultan în
română6, probabil prin intermediul internetului: technoză < eng. technosis,
„obsesie/ataúament pentru tehnologia de ultimă oră” (http://www.technostress.
com/tstechnosis.htm, http://www.24-7pressrelease.com/press-release/author-of-
dream-psycles-discusses-technosis-and-computer-addictions-47970.php).
Se propun forme lexicale hibride calchiate după limba engleză: cumpărător
adict < eng. addicted customer „consumator dependent”, workalcholic < eng.
workaholic „persoană dependentă, obsedată de muncă”, în registru colocvial.
16
Reviste teologice: aspecte lexicale
Scrierea etimologică este preferată la termenii teologici din greacă sau din latină:
ecclezial, harismă, harismatic, theologie.
O serie de neologisme desemnează realităĠi ale lumii moderne cu frecvente
ocurenĠe în cotidienele româneúti: futurism útiinĠific, sat global, globalism,
segregare, vector. Ele sunt prezente úi în asocieri neobiúnuite chiar úi pentru
registrul ironic: „sfinĠi globali”.
Predomină derivatele cu prefixe úi prefixoide: pseudo-urbanizare, pseudo-
eshatologism, panemoĠionalism, panortodox, panexperienĠialism, panpsihism,
pluriconfesional, coresponsabilitate, concelebrare, neo-ateism, deztrupat,
deteritorializare, dematerializare, degnosticizare, multiform, trans-natura în
defavoarea celor cu sufixe, sufixe de agent: sorosiúti (< Soros), gedesiúti (< GDS -
Grupul pentru Dialog Social), úaizeciúioptiúti, sau sufixe pentru denumiri abstracte,
unele dintre ele formate de la derivate mai vechi: coresponsabilitate, testabilitate,
auctorialitate. O serie de derivate au caracter tautologic sau contradictoriu:
cooriginalitate, intercorelate. Compusele mai vechi, caracteristice stilului teologic
sunt dublate de un neologism, indicat între paranteze: împreună-lucrare (sinergie).
Dincolo de particularităĠile lexicale semnalate pentru cele două reviste, se
pot formula unele concluzii comune. Neologismele ating foarte rar fondul
terminologic al teologiei ortodoxe, putând fi relaĠionate mai curând cu încercarea
de deschidere către contextul cultural modern. Ele provin preponderent din
terminologiile útiinĠifice intens mediatizate prin presă sau pe internet. Se
înregistrează tendinĠe opuse: pe de o parte, opĠiunea de a conserva terminologia de
origine latină sau neogreacă úi încercarea de a găsi termeni româneúti echivalenĠi
pentru unele neologisme intrate recent în uz úi inserarea unor neologisme, în forma
pe care o au în limba sursă, de cele mai multe ori neadaptate la limba română, pe
de altă parte.
Există însă úi texte lipsite de neologisme (traducerile din SfinĠii PărinĠi, spre
exemplu) sau studiile teologice propriu-zise (studii de patristică, dogmatică etc.)
ale unor autori. Astfel, se poate afirma că tipul de text úi atitudinea autorilor faĠă
de neologism joacă un rol esenĠial în opĠiunea pentru neologism: abundă în
neologisme articolele de popularizare, dezbaterile pe teme de interes social sau
textele în care se comentează dezvoltările tehnico-útiinĠifice din prezent úi se
constată preferinĠa pentru neologismele provenite din engleză la acei autori care
indică o bibliografie în limba engleză.
În încercarea de a se integra cât mai bine în realitatea contemporană,
Biserica se familiarizează cu conceptele lumii moderne úi acceptă neologisme ca
globalitate, segregare rasială, dizabilităĠi, nevroză mediatică, curriculă sau
implementare, pe care puĠini dintre noi ne-am fi aúteptat să le identificăm în
revistele teologice.
NOTE
1
Există un proiect de dicĠionar de termeni religioúi ortodocúi, în derulare la Facultatea de Litere din
Iaúi, http://letters.uaic.ro/default.php?t=site&pgid=122.
2
vezi Chivu, 1995, Deleanu, 1997 úi Irimia, 1999.
3
Pentru secolele al XVI-lea úi al XVII-lea, vezi Munteanu, 2008.
17
Gabriela BIRIù
4
Chiar dacă neînregistrarea unor lexeme în dicĠionare nu constituie un criteriu irefutabil pentru gradul
de noutate al acestora, credem că lucrările lexicografice rămân un reper important în studiile
consacrate neologismelor.
5
Au fost reproduse sensurile indicate în text, acolo unde apar.
6
Contextele în care technosis apare pe internet sunt datate 2008.
BIBLIOGRAFIE
Bidu Vrănceanu, Angela, Lexicul specializat în miúcare de la dicĠionare la texte,

Bucureúti, EUB, 2007. (Bidu Vrănceanu, 2007)
Chivu, Gheorghe, CivilizaĠie úi cultură. ConsideraĠii asupra limbajului bisericesc
actual, Bucureúti, EA. (Chivu, 1997)
Chivu, Gheorghe, O variantă ignorată a românei moderne – limbajul bisericesc, în
LR, XLIV, nr. 9-12, p. 445-453. (Chivu, 1995)
Coteanu, Ion, Structura úi evoluĠia limbii române (de la origini până la 1860),
Bucureúti, 1981. (Coteanu 1981)
Deleanu, Marcu Mihail, Stilul religios al limbii române literare, în LL, XLII, vol.
II, p. 28-39. (Deleanu, 1997)
DicĠionarul ortografic, ortoepic úi motfologic al limbii române (DOOM2), ed. a II-
a, Bucureúti, Univers Enciclopedic, 2005.
Dimitrescu, Florica, DicĠionar de cuvinte recente (DCR2), Bucureúti, Logos, 1997.
Irimia, Dumitru, Introducere în stilistică, Iaúi, Polirom. (Irimia, 1999)
Marcu, Florin, Marele dicĠionar de neologisme (MDN), Bucureúti, Saeculum I.O.,
2006.
Micul dicĠionar academic (MDA), vol I-IV, Bucureúti, Univers Enciclopedic,
2001-2003.
Morcov, Maria Mihaela, Limbajul religios de la sacru la profan. Termeni pătrunúi
în limba română comună úi dialectală, în Limba română: aspecte sincronice
úi diacronice, Bucureúti, EUB, p. 619-626. (Morcov, 2006)
Munteanu, Eugen, Lexicologie biblică românescă, Bucureúti, Humanitas.
(Munteanu, 2008)
Zafiu, Rodica, Diversitate stilistică în româna actuală, Bucureúti, EUB. (Zafiu,
2001)
ABSTRACT
Through this article we propose a lexical analysis of the orthodox theological

journals, from the perspective of the presence of neologisms (loans and internal
formations) as well as the terminological transfer from other fields. The corpus
includes 2 journals: Theological studies and Tabor, published in Bucharest and
Cluj-Napoca. The research has emphasized divergent tendencies: the option to
conserve the terminology of Latin or NeoGreek origin and the attempt to find
Romanian equivalents for some recent neologisms as well as the introduction of
some neologisms, in their source language form, mostly not adapted to Romanian,
on the other hand.
Key words: theological texts, lexicology, neologism.

18
DOI TERMENI GENERICI DIN CÂMPUL
LEXICO-SEMANTIC AL PĂDURII:
CODRU ùI CRÂNG
Ana-Maria BOTNARU
Universitatea „Spiru Haret”, Bucureúti
Diverse dicĠionare, glosare úi lexicoane regionale1 înregistrează termenul

codru cu unul sau mai multe din următoarele sensuri2: 1. „suprafaĠă acoperită cu
vegetaĠie, cu copaci de diverse soiuri”, termen înregistrat în toate judeĠele Ġării; 2.
(Ab3, Ag, Ar, Bc, Br, Bt, Bv, Bz, Cs, CĠ, Cv, Db, Dj, Gj, Gl, Hd, If, Il, Mh, Mm,
NĠ, Ot, Ph, Sv, Tl, Tr, Vl, Vs) „pădure deasă, întunecoasă, cu arbori de diferite
soiuri”; 3. (Dijir - Bh; Codlea - Bv) „pădure tânără”; 4. „regiune de păduri mari úi
dese, regiune de dealuri mari sau munĠi acoperiĠi cu păduri bătrâne, regiuni de
păduri crescute spontan, pădure mare, înaltă, netăiată niciodată, fără poieni”; 5.
„regiune întinsă, acoperită cu păduri bătrâne, mari úi dese, indiferent de esenĠă”; 6.
„pădure care creúte pe munĠi, nu la úes”.
În vechime, teritoriul locuit de români era aproape în întregime acoperit de
„codri de pădure”: nu doar la munte úi la deal, ci chiar úi la câmpie – de la Tisa
până la Dunăre.
Numeroase documente istorice4 (hărĠi, acte, cronici, scrieri ale călătorilor
străini) conĠin diverse referiri la codri. Din timpul conlocuirii daco-romanilor cu
slavii datează denumirile Vlaúca úi Vlăsia. Dacă în privinĠa topicului Vlaúca nu
sunt controverse, el însemnând „Ġara românilor”, numele Vlăsia a fost interpretat
fie ca provenind din „vlah” (= „romanic”, „român”), fie prin cuvântul slav „vles”
(= „la pădure”). Este o denumire foarte veche, prezentă în ğara Românească úi
cunoscută pe întreg teritoriul locuit de români. Mai târziu, pădurea aflată la nord de
Bucureúti a primit numele de Codrul Vlăsiei.
În Moldova, Codrul Tigheciului este menĠionat pentru prima oară în 1532;
Miron Costin în LetopiseĠul său úi Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae
oferă descrieri ale acestuia. Un document din 1536, din timpul domniei lui Petru
Rareú, menĠionează Codrul cel Mare. Despre Codrii Orheiului există o mărturie
din 1587. Codrii Căpoteútilor, situaĠi la vest de Iaúi, sunt pomeniĠi de Miron Costin
în LetopiseĠul său, în legătură cu o năvălire a tătarilor úi cazacilor, la 1561. Tot în
Moldova, Codrul Ghenghii, Codrul Hârlăului úi Codrul Iaúilor. În LetopiseĠul lui,
Ion Neculce povesteúte fuga boierilor, la 1681, în Codrul HerĠei.
În ğara Românească, în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, documentele
menĠionează Codrii Grozăveútilor, Cotrocenilor úi Lupeútilor. Însuúi numele de
Transilvania (= „Ġara de dincolo de păduri”) este grăitor pentru discuĠia noastră.
Călătorii străini care au străbătut Transilvania au remarcat mulĠimea, vastitatea úi
calitatea extraordinară a pădurilor de aici. Iată mărturia italianului Giovanni
19
Ana-Maria BOTNARU
Antonio Magini: „[Transilvania] are codri mari úi păduri nesfârúite” (Geografia

cioé Descrittione Universale della Terra, VeneĠia, 1598).
DefiniĠia lexicografică a cuvântului „codru” este mai cuprinzătoare úi mai
precisă decât a multor altor termeni care denumesc pădurea. Iată o listă a
elementelor care o compun:
xdimensiunea: mare, întinsă;
xforma: mai mult sau mai puĠin pătrată (distincĠie valabilă în limba veche);
xdensitatea: deasă, fără poieni;
xvârsta: bătrână, seculară;
xesenĠa: cu copaci de diverse soiuri;
xlocalizarea: creúte pe dealuri mari sau munĠi.
În lucrările lexicografice menĠionate anterior, am identificat următoarele
sensuri ale cuvântului „codru”: 1. parte, bucată; 2. bucată de pământ; 3. pădure; 4.
(învechit) munte. Cu aceste sensuri, el există úi în dialectele sud-dunărene (aromân,
meglenoromân úi istroromân).
Etimologia lui „codru” este mult discutată úi disputată, fiind avansate două
ipoteze: din latină sau din substrat. Candrea úi Densusianu propun forma neatestată
*quodrum, din latina populară, refăcută din quadrum – „bucată, parte”. Deúi
etimologia este latină, trecerea a > o nu a putut fi explicată, ea fiind specifică
substratului (Gr. Brâncuú). Ipoteza substratului are ca argument forte comparaĠia cu
albaneza: alb. kodër, kodrë înseamnă „colină, înălĠime”. Sensul din substrat ar fi
„înălĠime împădurită”, fapt plauzibil dacă avem în vedere rolul jucat de munĠii
împăduriĠi în existenĠa úi supravieĠuirea populaĠiei din aceste zone.
ComparaĠia cu dialectele sud-dunărene este semnificativă úi susĠine ipoteza
substratului: în dialectul meglenoromân, „codru” înseamnă „loc în mijlocul unui
sat, unde oamenii se adună la sfat”, în aromână – „suprafaĠa unui sat, pădure,
munte”. În plus, DicĠionarul Academiei precizează că în dialectul istroromân
„codru” înseamnă „munte”. MenĠionăm că úi în dacoromână apare acelaúi sens, în
textele vechi, dar úi dialectal. Pentru tranziĠia sensurilor sunt avansate două
explicaĠii: codru = „bucată, parte” > „codru de pădure” > „pădure”5 sau codru =
„munte” > „munte acoperit cu păduri” > „pădure mare úi deasă”6.
ImportanĠa codrului de-a lungul istoriei în viaĠa românilor este reflectată úi
de numeroase toponime7: Codru (Bh, Hd, Sv), Codriúoru (Bh), Codreanu (Bc),
Codreni (Bt, If, Vs), Codreúti (Vl, Vr), Codru Butesii (Mm), Capu Codrului (Sv),
BăiĠa de sub Codru (Mm), CodreĠul, Codrul Cucului, Codrul de Jos, Codrul de
Sus, Codreanca, Codreasa, Valea Codrului (Bc), Valea Mare de Codru (Bh),
DumbrăviĠa de Codru (Bh); antroponime8: de la numele scriitorului Codru
Drăguúanu până la prenumele CodruĠ, CodruĠa, destul de răspândite astăzi; apoi,
câteva nume de familie: Codre, Codrea, Codreanu, Codrescu, Codreú, Codret,
Codrici, Codricel, Codrin, Codru, Codruú, CodruĠ; porecle úi supranume:
Codrean, Codreanu, Codreanul, Codreascul, Codru.
Frazeologia úi paremiologia alcătuiesc un solid edificiu istoric-sapienĠial úi
psiho-afectiv în jurul acestui cuvânt. Iată câteva exemple de expresii, locuĠiuni úi
proverbe9: cât frunza codrului (= foarte mulĠi, multe), a fura ca-n codru (= a fura
20
Doi termeni generici din câmpul Lexico-semantic al pădurii: codru úi crâng
mult úi fără teamă), a mânca ca-n codru (= a mânca cât úi ce pofteúte), a i se

închide cuiva calea în codru (= a fi silit să renunĠe la ceva), a Ġipa (a striga, a
urla) ca în codru (= a striga foarte tare úi fără a Ġine seamă de nimic), voinic de
codru, voinicul codrului (= haiduc), a lua calea codrului (= a deveni haiduc), a
visa codri verzi (= a face planuri nerealiste), codru-i frate cu românul, viul
codrului10 (= adâncul, inima codrului).
În familia lexicală a cuvântului „codru” (codrean, codresc, codreúte, codreĠ,
a codri, codriú etc.), diminutivele ocupă un loc important atât sub raport numeric
cât úi prin varietatea sufixelor implicate (codruĠ, codruleĠ, codricel, codriúor), acest
fapt marcând legătura afectivă între vorbitori úi codru – perceput ca spaĠiu vital,
refugiu, realitate economică complexă, topos mitologic, folcloric úi cultural.
O direcĠie importantă de cercetare o reprezintă geografia lingvistică. Vom
analiza în continuare harta 403 din ALRR - Muntenia úi Dobrogea, unde sunt
cartografiate răspunsurile subiecĠilor la întrebarea [1290] „CunoaúteĠi vorba codru?
La ce ziceĠi codru? ”.
În Muntenia, „codru” înseamnă „pădure”; acest sens este generalizat. Sensul
de „bucată” este înregistrat în puĠine puncte de anchetă [°821 – „crod de săpun”,
°830 – „un codru dă pâine, dă mămăligă”, °844 – „un crod dă pâine”].
Forma „codru”, cu pluralul (masculin) „codri”, este răspândită în întreaga
regiune, formând numeroase arii lingvistice. Apar însă úi unele forme paralele:
pluralul (neutru) „codruri” [°714, °731, °747, °784, °804 etc] este destul de
răspândit, fiind înregistrat atât în nord, cât úi în centru úi în sud. Există úi forme
obĠinute prin metateză „crod, crozi” [°812] sau „cruod, cruozi” [°795], probabil
prin analogie cu termeni ca „plod, plozi”, „boz, bozi”.
Încercând să explice semnificaĠia cuvântului, unii subiecĠi semnalează
sinonimia perfectă între „codru” úi „pădure”: „codru sau pădure, îi la fel” [°671,
°672], „codru sau pădure îi tot una” [°687], „codru tot la pădure să zice” [°827], „a
înfrunzit codru, adică pădurea” [°673], „am luat-o la codru, la pădure” [°682].
Dintre cele úase elemente distinctive care alcătuiesc definiĠia lexicografică a
termenului (vezi supra), subiecĠii menĠionează în răspunsurile lor următoarele:
xdimensiunea: „pădure mare” [°676, °680, °685, °718, °857], „pădure
întinsă” [°688, °706, °712], „pădure lungă” [°831], „pădure mai mare” [°709],
„pădure masivă” [°697]
xdensitatea: „pădure mare úi deasă” [°684], „pădure deasă, mai tânără”
[°704], „pădure stufită, deasă” [°807]
xvârsta: „pădure bătrână” [°675, °677, °679, °695, °699], „pădure de peste
100 ani” [°708], „pădure veche” [°741]; răspunsurile care fac referire la „pădure
tânără” sunt rare úi izolate - „codru-i tot o pădure, da mai deasă úi mai tânără”
[°727], „pădurea deasă, mai tânără” [°704], ele reprezentând mai degrabă o
excepĠie.
xlocalizarea: „numa la munte se zice codru” [°835], „păduri pân munĠi”
[°853], „păduri dă munti” [°867]
Această preferinĠă marcată a vorbitorilor pentru „codru = pădure mare úi /
sau pădure bătrână, situată pe munĠi” corespunde unei realităĠi istorice
21
Ana-Maria BOTNARU
multiseculare, al cărei ecou persistă în „memoria lingvistică” a comunităĠilor úi a

indivizilor. DefiniĠiile cele mai cuprinzătoare le dau subiecĠii anchetaĠi la punctul
[°826] – „o pădure mai mare, mai deasă, mai bătrână” úi [°710] – „pădure multă,
deasă úi întinsă”.
Referirile la formă úi esenĠă, deúi prezente în definiĠiile lexicografice
înregistrate în anumite dicĠionare, nu apar deloc în răspunsurile înregistrate de
ALRR - Muntenia úi Dobrogea.
Apar în schimb unii determinanĠi referitori la percepĠia vizuală a codrului:
„pădure înverzită” [°683], „codru verde” [°700], „pădure verde” [°756], ba chiar
„pădure frumoasă” [°719].
Unii subiecĠi suprapun în explicaĠia lor „codru” úi „pădure”, reconstituind
astfel etimologia cuvântului: „codru dă pădure” [°690, °694, °821, °840]. În unele
puncte de anchetă apare construcĠia inversă: „pădure de codru” [°693].
În Dobrogea, sensul cel mai răspândit al cuvântului „codru” este acela de
„bucată”. Două sintagme revin insistent în explicaĠiile subiecĠilor: „codru de
pâine”, „codru de mămăligă” [°871, °873, °884, °885, °886, °895], dar úi „codru de
săpun” [°896]. În schimb, sensul de „pădure” apare sporadic – „a fugit în codru,
adică în pădure” [°877].
Faptul că sensul lui codru este simĠit ca fiind diferit de pădure úi cumva
îndepărtat sugerează că termenul a intrat în vocabularul pasiv úi este resimĠit ca
arhaic. De aici, importanĠa sa extraordinară în limbajul poetic, mai ales în cel
eminescian:
„Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund.”11
„Iar izvorul prins de vrajă

Răsărea, sunând în valuri –
Sus în codrii de pe dealuri
Luna blândă Ġine strajă.”12
„Adormind în armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei asupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.”13
*
DicĠionarele14 îl înregistrează pe „crâng” cu următoarea definiĠie: 1.
„suprafaĠă acoperită cu vegetaĠie, cu copaci de diverse soiuri” termen înregistrat în
toate judeĠele Ġării; 2. (Corbiúori - Ag; Leorda - Bt; Pârscov - Bz; Iancu Jianu - CĠ;
Malu cu Flori - Db; Boroúteni, HobiĠa - Gj; GalaĠi - Gl; JoiĠa - If; Argineúti,
Baloteúti - Mh; Podenii Noi - Ph; M. Kogălniceanu - Tl; Orbeasca, Perii Broúteni -
Tr; Stănculeúti - Vl; Ivăneúti - Vs) „pădure tânără” (crescută de la sine sau
plantată); 3. (FeĠeni - Db; Ostroveni, Piscu Sadovei - Dj; GhimpeĠeni, Valea Mare,
Văleni - Ot; BăbăiĠa - Tr) „pădure deasă, întunecoasă, cu arbori de diferite soiuri”;
22
4. iniĠial, „pădure de forma unui cerc” (în opoziĠie cu codrul – „pădure întinsă, mai
mult sau mai puĠin pătrată”); astăzi, „pădure tânără sau mică, o pădure deasă de
aluni, fragi, frasini mici; loc acoperit cu copăcei mici, cu tufe; pădure tânără, cu
tufăriú; pădure de câmpie, crescută din lăstare, având o vârstă de cel mult 40 de
ani”.
Toate sursele (DA, CADE, DEX) concordă în privinĠa etimologiei: „crâng”
vine din slava veche, unde krongǎ însemna „cerc”. Aúa se explică distincĠia
semantică, funcĠională în limba veche, între „c o d r u = pădure mai mult sau mai
puĠin pătrată” úi „c r â n g = pădure în formă de cerc”. Atât termenul moútenit din
latină, cât úi cel împrumutat din slavă au păstrat iniĠial referirea la forma locului
împădurit, distincĠie semantică ce s-a pierdut ulterior, devenind operantă o alta,
aceea referitoare la vârstă: „c o d r u = pădure bătrână”, „c r â n g = pădure tânără”.
Vom comenta în continuare harta 404 din ALRR - Muntenia úi Dobrogea,
întrebarea [1291] „CunoaúteĠi vorba crâng? La ce ziceĠi crâng? ”.
Forma „crâng”, cu pluralul „crânguri”, este înregistrată pe întreg teritoriul
anchetat. Izolat, apare singularul „crând” [°819] úi pluralul „crânge” [°719, °780,
°844]. Un respondent oferă ca răspuns alternativ diminutivul „crânguleĠ, -leĠe”
[°764], altul – un foarte interesant substantiv colectiv: „crângăriú” [°782], construit
prin analogie cu „frunziú”, „lăstăriú”, „desiú”.
În privinĠa sensului, răspunsurile celor anchetaĠi sunt foarte diverse.
Numeroúi subiecĠi semnalează sinonimia între „crâng” úi „pădure”, fără nicio
precizare suplimentară [°778, °829, °859, °861, °862, °866, °869] - mai ales în
zona sudică a Munteniei úi în Dobrogea.
Alte răspunsuri diferă semnificativ de definiĠiile înregistrate în dicĠionare:
„crâng” = a) „sat” [°717]; b) „poiană în pădure” [°849]; c) „parc” [°837]; d) „câmp
cultivat” [°842]. Există unele răspunsuri extrem de interesante, chiar dacă ele sunt
izolate: 1. referiri – explicite sau implicite – la speciile de copaci din care este
alcătuit crângul – „pădure de úleau” [°711], „sălciuúuri” [°706], „sălcii, plopi, loc
frumos, cu iarbă bună” [°719] ; „pădure frumoasă de salcâmi, plopi, brazi…”
[°794]; 2. referiri la localizare: „pădure de câmp, nu de baltă” [°835] (spre
deosebire de „luncă” – n.m., A-MB) sau, dimpotrivă, „pădurice pe lângă ape”
[°841].
În partea centrală úi sudică a Munteniei, răspunsul cel mai frecvent
asimilează crângul cu o „pădurice” [°682, °695, °703], referirea implicită fiind
dublă: atât la întindere cât úi la vârstă.
Pentru a sublinia ideea de „mic”, unii dintre subiecĠi construiesc o dublă
determinare – substantivală (diminutiv) úi adjectivală: „o pădurice mică” [°761,
°768, °819, °830, °856]. Iar noĠiunea de „mic” nu se referă doar la suprafaĠa
împădurită, ci úi la statura arborilor – „pădure măruntă” [°680, °718, °744, °815,
°840]. Probabil prin analogie cu expresia „codru de pădure”, întâlnim úi aici
sintagma „crâng dă pădure” [°690], dar úi „inversa” ei – „pădure de crâng” [°693].
Când fac diferenĠa între „crâng” úi „pădure”, vorbitorii au în vedere
întinderea („pădure mică” [°679, °818, °896]) vârsta („pădure tânără” [°854]) úi
densitatea locului împădurit (pădure „rară” [°674, °687] sau, dimpotrivă „mai
23
Ana-Maria BOTNARU
deasă” [°702, °718, °877], „stufoasă” [°671] ), cele mai multe răspunsuri alăturând
două dintre cele trei caracteristici menĠionate de noi: „pădure mică úi stufoasă”
[°671], „pădure mică, tânără” [°677, °685], „pădure tânără úi rară” [°687], „pădure
deasă úi măruntă” [°718] etc.
Analizând harta 404 din ALRR - Muntenia úi Dobrogea úi însumând
explicaĠiile date de subiecĠi, rezultă următoarea serie sinonimică: CRÂNG =
pădure, pădurice, poiană, lăstăriú, desiú, rediú, hăĠiú, mărăciniú, zăvoi, crângăriú,
lăstari, stufiú, tufiú (des), tufăriú.
Cuvântul „crâng” a pătruns masiv úi în toponimie úi antroponimie. Câteva
exemple de toponime: Crâng (Bz, Vs), Sub Crâng (Cs), Crângu (CĠ, If, Ph, Tr, Vl),
Crângu Nou (Vs), Crângu Orli (Vl), Crângu Sihlea (Vr), Crânguri (If), Crângurile
(Ph), Crângurile de Jos / de Sus (Db), Crângeni (Gl, Tr), Crângaúi (Db, Buc),
Valea Crângului (Ph).
Antroponime – nume de familie: Crâng, Crângan, Crângu, Crângaru,
Crângaúu, Crângău, Crângeanu, Crânghea, Crânghia, Crângoiu, Crânguleanu,
Crângulescu, Crângureanu, Crânguú (de la „crânguú” – un diminutiv, absent din
dicĠionare, al lui „crâng”), Crânguúi, Crângotă.
Termenul are o anumită încărcătură sapienĠială, fiind înregistrat în câteva
expresii úi locuĠiuni: a face crângu poiană (= a fugi foarte repede), a bate crângu
să sară iepurii (= a se strădui să afle ceva), a lua crângul în cap (= a fugi repede,
de frică), tocmeala în târg úi ursul în crâng (= calcule anticipate fără temei).
Crângul este o prezenĠă constantă în imaginarul úi în limbajul eminescian:
„Palmii risipiĠi în crânguri auriĠi de-a lunei rază
NalĠă zveltele lor trunchiuri.”15
„Floare de crâng,
Astfel vieĠele úi tinereĠile
Trec úi se stâng…”16
NOTE
1
Bolocan, Entopic; Bulgăr 1960, 1967; CADE 1931; Porucic, 1931; Eremia, 2006.
2
Prezentăm aici numai sensurile care au legătură cu terminologia pădurii.
3
Abrevierile notate între paranteze reprezintă denumirile judeĠelor din România (Ab = Alba, Ag =
Argeú, Ar = Arad, Bc = Bacău, Bh = Bihor, Bn = BistriĠa-Năsăud, Br = Brăila, Bt = Botoúani,
Bv = Braúov, Bz = Buzău, Cj = Cluj, Cs = Caraú-Severin, CĠ = ConstanĠa, Cv = Covasna, Db
= DâmboviĠa, Dj = Dolj, Gj = Gorj, Gl = GalaĠi, Hd = Hunedoara, Hg = Harghita, If = Ilfov, Il
= IalomiĠa, Iú = Iaúi, Mh = MehedinĠi, Mm = Maramureú, Mú = Mureú, NĠ = NeamĠ, Ot = Olt,
Ph = Prahova, Sb = Sibiu, Sj = Sălaj, Sm = Satu-Mare, Sv = Suceava, Tl = Tulcea, Tm =
Timiú, Tr = Teleorman, Vl = Vâlcea, Vr = Vrancea, Vs = Vaslui).
4
Cf. Giurescu, 1975: 64-85.
5
Cf. CDDE 2003.
6
Cf. ùăineanu, 1887.
7
Pentru toponime, am folosit următoarele surse: Bolocan, 2002 úi JudeĠele, 1972.
8
Pentru antroponime, am folosit următoarele surse: Iordan, 1983 úi Constantinescu, 1963.
9
Pentru expresii, locuĠiuni úi proverbe, am folosit următoarele surse: Breban, 1969 úi Dobrescu,
1997.
24
10
Cf. Udrescu, 1967: 276.
11
Opere I :75 / 1.
12
Opere I: 103 / 19.
13
Opere I: 75 / 22.
14
Vezi nota 1.
15
Opere I: 44 / 22.
16
Opere IV: 378 / 21.
BIBLIOGRAFIE
* * * DicĠionarul limbii române, Academia Română, Bucureúti, 1913-1949. Serie

nouă. Academia RSR, Bucureúti, 1965 úi urm. (DicĠionarul Academiei)
* * * JudeĠele României Socialiste, ediĠia II-a, Bucureúti, Editura Politică, 1972.
(JudeĠele, 1972)
Bolocan, Gheorghe, DicĠionar invers al numelor de localităĠi din România,
Craiova, Editura Universitaria, 2002. (Bolocan, 2002)
Bolocan, Gheorghe, ùodolescu-Silvestru, Elena, Toma, Ion, DicĠionarul entopic al
limbii române (manuscris; literele A, B, C, D, E, F, G, H, I, Î, J). (Bolocan,
Entopic)
Breban, Vasile, Bulgăr, Gheorghe, DicĠionar de expresii úi locuĠiuni româneúti,
Bucureúti, Editura ùtiinĠifică, 1969. (Breban, 1969)
Bulgăr Gheorghe, Lexic regional, Bucureúti, vol. I, Editura Academiei RPR,
1960; vol. II, Editura ùtiinĠifică, 1967. (Bulgăr, 1960, 1967)
Candrea, Ioan-Aurel, Adamescu, Gheorghe, DicĠionarul enciclopedic ilustrat
Cartea Românească, Bucureúti, Editura Cartea Românească, 1931. (CADE
1931)
Candrea, Ioan-Aurel, Densusianu, Ovid, DicĠionarul etimologic al limbii române
(elementele latine), Bucureúti & Piteúti, Editura Paralela 45, 2003. (CDDE
2003)
Constantinescu, N. A., DicĠionar onomastic românesc, Bucureúti, Editura
Academiei RSR, 1963. (Constantinescu, 1963)
Dobrescu, Alexandru, DicĠionar de expresii úi locuĠiuni româneúti, Bucureúti,
Mydo Center, 1997. (Dobrescu, 1997)
Eminescu, Mihai, Opere, ediĠie critică îngrijită de Perpessicius, vol. I (poezii
tipărite în timpul vieĠii), 1939 (Opere I), úi vol. IV (poezii postume), 1952
(Opere IV)
Eremia, Anatol, DicĠionar explicativ úi etimologic de termeni geografici, Chiúinău,
Întreprinderea Editorial-Poligrafică „ùtiinĠa”, 2006. (Eremia, 2006)
Giurescu, Constantin C., Istoria pădurii româneúti, Bucureúti, Editura Ceres, 1975.
(Giurescu, 1975)
Iordan, Iorgu, DicĠionar al numelor de familie româneúti, Bucureúti, Editura
ùtiinĠifică úi Enciclopedică, 1983. (Iordan, 1983)
Porucic, Teodor, Lexiconul termenilor entopici din limba română în Basarabia,
Chiúinău, 1931. (Porucic, 1931)
25
Ana-Maria BOTNARU
ùăineanu, Lazăr, Încercare asupra semasiologiei limbei române, Bucureúti,

Tipografia Academiei Române, 1887. (ùăineanu, 1887)
Udrescu, D., Glosar regional Argeú, Bucureúti, Editura Academiei RSR, 1967.
(Udrescu, 1967)
ABSTRACT
The article presents the linguistic and extra-linguistic monograph of two

very important terms (CODRU and CRANG) which belong to the lexico-semantic
field of forest. We review the plethora of meanings registered in various
lexicographic papers and linguistic atlases; we also specify the area of the two
terms, the etymology and evolution of meanings, their extensions in toponymy,
anthroponymy, phraseology and paremiology. Not least, we trace the occurrence of
the two terms in Mihai Eminescu’s poetry.
Key words: the lexico-semantic field of forest, forest, grove
26
PETITE HISTOIRE DE LA LANGUE FRANÇAISE
Janyne CAPDEVILLE
Université de Pau et des Pays de l’Adour, France
grec italien autres

pays
conquête romaine
Francs, Goths, arabe commerce
en Grèce Burgondes etc.
latin dialectes guerres
germaniques invasions,
Croisades grandes découvertes
conquête Invasions
romaine en
ancien
Gaule français moyen français français
Celte latin vulgaire (francique) roman
français classique moderne
peuple gaulois peuple dialectes:
gallo-romain oïl,francien,
oc…
52 av JC 200 ap. JC 6 ème 9 ème 14 ème 17 ème 19 ème

siècle siècle siècle siècle siècle
1 et 2bis 2 3 4 et 4bis 5 6 7
Les numéros renvoient aux paragraphes ci-dessous
1. Le gaulois
Le gaulois, langue celte, constitue le fond indigène du français, il appartient
aux langues indo-européennes tout comme le grec, le latin et le germanique.
Dès 2000 avant Jésus-Christ, les Celtes venus d’Allemagne envahissent la
Gaule et s’y installent en plusieurs étapes, affrontant les peuples déjà établis tels
que les Ibères (en Aquitaine) et les Ligures (près de la Méditerranée) dont les
langues sont en toute logique qualifiées par les linguistes de préindo-européennes :
- du ligure vient le nom avalanche
- de l’ibère est issu le substantif calanque
Les Français doivent au gaulois un nombre de mots assez limité qui sont
parvenus jusqu’à eux par l’intermédiaire du latin populaire ou des dialectes; il
s’agit d’un vocabulaire rural essentiellement: blé, caillou, sapin, trou, chemin,
lande…
2. Le latin
La Gaule, conquise par Jules César vers 52 avant Jésus Christ, devient une
province romaine.
27
Janyne CAPDEVILLE
C’est du latin que dérive pour l’essentiel le français, langue romane au même
titre que l’italien, l’espagnol, le portugais ou le roumain.
Mais le latin parlé sous la conquête romaine n’est pas toujours pur; en effet,
les Gaulois apprennent le latin au contact des soldats et des marchands romains qui,
eux-mêmes, parlent un latin populaire. En outre, comme tous les débutants en
langue étrangère, les Gaulois entendent mal et prononcent mal cette nouvelle
langue qui leur est imposée par la présence des envahisseurs.
2bis. Le grec
Les Romains ayant auparavant conquis la Grèce, une part de leur
vocabulaire est empruntée à la langue grecque.
Le nom migraine est issu du latin médical hemicrania (3ème siècle), emprunté
au grec hêmikrania (douleur dans la moitié du crâne).
Le nom église vient du latin ecclesia emprunté au grec ekklesia (assemblée).
Le latin hypocrita, qui a donné hypocrite en français, est issu d'un mot grec
signifiant acteur.
3. Le francique et le roman
Des peuples germaniques appelés « Barbares » (Francs, Burgondes, Goths,
Huns…) pénètrent le monde romain à partir de 200 après J.-C. Les Francs, qui
imposent les grandes invasions (430-450), sont les germanophones les plus
nombreux à s’installer en Gaule où ils introduisent le francique. Leur nombre étant
somme toute limité, ils finissent par se retrouver noyés dans la masse gallo-
romaine, si bien que ce sont eux qui se mettent à parler la langue du pays conquis :
le roman.
C’est dans l’ordre des mots que l’influence germanique a été surtout
sensible: le français lui doit le phénomène d’inversion (dans la phrase interrogative,
après un adverbe placé en tête de phrase…).
Du francique viennent aussi un certain nombre de substantifs dont la plupart
sont relatifs à la guerre, aux institutions, aux valeurs :
- guerre (issu de gwerra)
- orgueil (issu de urgoli)
- riche (issu de rîki)
- garçon (issu de gwrakjo)
4. Les dialectes et l'ancien français

Au début du 9ème siècle, l’unité du royaume de France n’est pas encore faite
et chaque province s’exprime dans sa langue, autrement dit, dans son dialecte. Il en
existe une vingtaine, que l’on peut regrouper en :
- dialectes non romans des régions conquises (breton, basque, germanique...)
- dialectes romans d’oc (où oui se dit oc) : sud de la Loire (provençal,
languedocien, gascon…)
- dialectes romans d’oïl (où oui se dit oïl) : nord de la Loire (normand,
picard, lorrain, francien...)
28
Petite histoire de la langue française
- bagarre, bizarre sont issus du basque

- kermesse vient du flamand
- cadeau, jaloux, rossignol, amour, boutique, salade sont issus du
provençal (dialecte riche car langue des troubadours)
- cabaret, usine viennent du picard
- le nom brioche et le verbe pleurnicher viennent du normand
Le francien est parlé du 9ème au 13ème siècles dans une petite province située
autour de Paris : l’Ile de France.
Des raisons politiques vont entraîner l’unification linguistique du pays et les
rois de France vont réaliser peu à peu l’unité du royaume autour du « domaine
royal » d’Ile de France. Le francien va ainsi devenir langue nationale et donc
accéder au rang de français, tandis que les autres dialectes descendront au rang de
patois.
Issu du gaulois, du latin et du francique, le francien, appelé par les historiens
de la langue ancien français ou vieux français, est à l’origine une langue assez
pauvre (rares mots abstraits, syntaxe peu variée), il va progressivement s’enrichir
avec l’avènement de la littérature : chansons de gestes (épopées en vers) ; romans ;
pièces de théâtre tels les mystères et les jeux.
Lors du concile de Tours, en 813, l’usage du français comme langue
officielle est recommandé à la place du latin.
Le premier texte écrit en ancien français date de 842 (Les serments de
Strasbourg).
Néanmoins, pendant plusieurs siècles, latin puis dialectes coexisteront avec
le français.
4 bis. L’arabe (langue chamito-sémitique)

Si, en 732, Charles Martel parvient à arrêter à Poitiers les Sarrasins qui ont
envahi le sud de la France, la présence arabe a néanmoins eu le temps de laisser des
traces dans la langue.
Plus tard, du 10ème au 13ème siècles, vont se dérouler les Croisades,
expéditions militaires organisées pour la délivrance de la Terre Sainte, notamment
du tombeau du Christ à Jérusalem. Les Croisés qui reviendront rapporteront avec
eux d'autres mots arabes.
Ainsi,
- al Kohol devenu alcool
- qahwa devenu café
- narandj devenu orange
- sifr devenu chiffre
sont quelques-uns des mots issus de l’arabe qui sont venus enrichir la langue
française.
5. Le moyen français
Le moyen français est l’étape intermédiaire entre l’ancien français (français
du Moyen Age) et le français tel que nous arrivons à le comprendre sans
difficultés.
29
Janyne CAPDEVILLE
Plusieurs faits importants vont marquer l’Histoire et la langue du 15ème

siècle à la fin du 16ème siècle :
- l’accroissement progressif de l’autorité royale, qui va de pair avec
l’unification du royaume et la volonté d’unification linguistique
- l’invention de l’imprimerie par l’Allemand Gutenberg (1434-1455)
- les grandes découvertes géographiques (1492, Christophe Colomb
découvre l’Amérique)
- le développement des moyens de circulation et des échanges commerciaux
- les guerres d’Italie menées de 1494 à 1559, successivement par Charles
VIII, Louis XII, François 1er
- l’enthousiasme pour l’Antiquité (redécouverte des textes grecs et latins)
après la chute de Constantinople.
Dès lors, on assiste à un extraordinaire enrichissement du vocabulaire et de
la syntaxe :
- renouvellement de la syntaxe par imitation de la syntaxe latine
- emprunts savants de mots grecs et latins (surtout abstraits et scientifiques) :
thèse, mythe, politique, métamorphose, hygiène, symptôme sont des mots d’origine
grecque ; ausculter, du latin auscultare, abdomen du latin éponyme, sont attestés
vers 1530
- emprunts à l’italien, langue de l’art, des fêtes, de la guerre et du commerce:
dessin vient de disegno, fresque de fresco et académie d'accademia ; carnaval est
issu de carne levare, all’erte, soldato, banca ont donné respectivement alerte,
soldat, banque
- emprunts à la langue des Aztèques : tomatl, cacautl, ayacotl sont devenus
tomate, cacao, haricot
- emprunts à l’espagnol : camarada s'est transformé en camarade et
mosquito en moustique
- emprunts à l’allemand : brettil a donné bretelle et nüdel a donné nouille
- emprunts au néerlandais : bolwerk est devenu boulevard
Ce foisonnement aboutit à la langue de la Renaissance et, par l’Ordonnance
de Villers-Cotterêts (1539), François 1er impose l’usage du français dans les cours
de justice et dans toute l'administration du Royaume.
Au milieu du 16ème siècle, français est considéré comme la langue que l'on
doit utiliser dans tous les domaines de la vie quotidienne.
6. Le français classique
L’œuvre essentielle du 17ème siècle consiste en l’épuration de cette langue
jugée trop touffue. On va bannir du « beau langage » tout ce qui est dialectal,
technique, populaire.
La distinction entre la langue de la Cour et la langue de la Ville apparaît avec
netteté et aboutit à l’opposition : français noble, littéraire / français populaire,
vulgaire.
Il est décidé de donner des règles officielles à la langue, c’est l’Académie
Française, fondée en 1634, qui s’en chargera.
30
Petite histoire de la langue française
Le 18ème siècle prolongera cet idéal classique en respectant, dans l'ensemble,

les règles édictées.
Le français est désormais la langue aristocratique qui dépasse les limites du
pays : dans les cours européennes (à Varsovie, Vienne, Saint Pétersbourg,
Berlin…) l’on se pique de parler français.
7. Le français moderne
Après la Révolution (1789) et avec l’avènement d’une nouvelle classe
sociale, la bourgeoisie, à nouveau la langue se libère et la notion de règle
s'assouplit.
Ainsi trouve-t-on chez les écrivains naturalistes et réalistes du 19ème siècle un
langage que certains puristes qualifièrent de « bas ». Même l’argot, langue des
gueux et des malfaiteurs, apparaît dans les romans d’Honoré de Balzac, Eugène
Sue, Victor Hugo…
Les progrès scientifiques, le développement des échanges, les conflits
politiques contribuent à la création de mots nouveaux dérivés du grec, du latin ou
de langues vivantes :
- au grec la langue française doit anesthésie, kleptomane, périscope
- au latin elle a emprunté stagner, recrudescence, recteur
- l’espagnol lui a donné mirador
- scénario est emprunté à l'italien qui signifiait originellement décor
- putsch est un substantif allemand
- pagaille et pinède appartiennent au provençal
Progressivement, de nouvelles influences étrangères prédominent, celle de
l'anglais surtout.
Dès le 19ème siècle, les Français manifestent un engouement pour l’anglais
qui se traduit par l’introduction de mots nouveaux, notamment dans le domaine de
la mode (dandy, snob, tweed…) et des sciences (électrode, électrolyse…).
Plus tard, en particulier avec le débarquement allié sur les côtes françaises
(1944), des mots américains entreront dans la langue : jean, chewing-gum,
gangster…
Conclusion
Au terme de ce rapide survol historique qui nous laisse aux portes du monde
contemporain dont les bouleversements n’ont pas fini de marquer la langue
française (de l’altérer et de l’enrichir), il apparaît clairement qu’une langue n’est
pas seulement un outil de communication, c’est un être vivant en constante
évolution à l’image des peuples qui la façonnent, c’est aussi une mémoire.
BIBLIOGRAPHIE
Brunot, F., Histoire de la langue française, Paris, Éditions A. Colin, 1966-67

(réédition).
Cellard, J., Histoire de mots, Paris, Collection La découverte / Le Monde, 1985.
31
Janyne CAPDEVILLE
Dictionnaire de l’ancien Français, éditions Larousse.

Dictionnaire du Moyen français, éditions Larousse.
Dictionnaire étymologique de la langue française, Bloch et Wartburg.
Hagège, Cl., Le français et les siècles, Paris, Éditions Odile Jacob, 1987.
Hagège, Cl., Le français, histoire d’un combat, Paris, Éditions Michel Hagège,
1996.
Manessy-Guitton, J., L’indo-européen, in « Le Langage », Paris, Éditions Martinet,
1968, p. 1240-1287.
Marchello-Nizia, Ch., Le français en diachronie : 12 siècles d’évolution, collection
l’Essentiel Français, Ophrys, 1999.
Tournier, J., Les mots anglais du français, Éditions Belin, 1998.
Walter, H., Walter, G., Dictionnaire des mots d'origine étrangère, Collection
Références, Larousse, 1991.
Wolf, E., Les mots latins du français, Collection Le Français Retrouvé, Belin,
1993.
ABSTRACT
The article makes a brief excursion into the evolution of French, with
particular emphasis upon the contribution of the successive strata that led to the
formation of that language – the Gaelic substratum, popular Latin, the Germanic
(Frankish) superstratum. The author also discusses the division into periods of the
history of the French language – from old French to the modern period.
Key words: old/middle/classical/modern French, popular Latin, the French

dialects
32
ÉLÉMENTS DÉICTIQUES ET
L’EXPRESSION DE L’ESPACE
(DANS LE DISCOURS INDIRECT)
Adriana COSTĂCHESCU
1. Introduction
Dans l’étude des relations spatiales, la linguistique actuelle parle
d’informations relationnelles, concernant la place qu’occupe une certaine entité,
qu’on doit localiser, appelée ‘la cible’ (C), par rapport à un certain lieu, choisi
comme repère et nommé ‘le site’(S).1 Les cibles sont souvent mobiles ou
susceptibles d’être déplacées et relativement petites. Les sites, en revanche, sont
des entités fixes par nature (comme les habitations, les constructions, les formes du
relief, etc.) ou des objets spatiaux qui, grâce à leurs dimensions ou à leur notoriété,
sont supposés connus aux interlocuteurs:
(1) Une petite auto (C) agile et rapide allait et venait à travers champs (S). (E.
TRIOLET, Le Premier accroc coûte deux cents francs, 1945, p. 395)
Les théories formalisantes qui décrivent les relations spatiales ont comme
point de départ une relation primitive; Michel Aurnague a proposé comme relation
spatiale primitive la connexion, une relation réflexive et symétrique. On considère
que deux entités, x et y, sont spatialement connectées (a) si elles ont des zones en
commun ou (b) si elles sont jointes par une partie de leurs surfaces (Aurnague,
Vieu et Borillo 1997: 77).
À l’aide d’un certain nombre d’axiomes et de définitions, on peut définir, en
partant de la connexion, les deux types de relations: les relations topologiques,
appelées aussi de localisation interne et les relations projectives, ou de localisation
externe (Aurnague, Vieu et Borillo 1997, Borillo 1998, Aurnague 2004,
Costăchescu 2008a).
On parle d’une relation topologique si la cible est localisée dans une zone
spatiale qui a une certaine coïncidence avec le site, avec support (la bouteille (C)
est sur la table (S)), ou simplement comme inclusion (la jupe (C) est dans
l’armoire (S)). On peut identifier la position de la cible par rapport à un site
extérieur, en donnant des informations sur la direction dans laquelle se trouve la
cible (Marie (C) est assise à gauche de sa mère (S)) ou en indiquant la distance à
laquelle se trouve la cible par rapport au site (la maison (C) est aux environs de
Versailles / à deux kilomètres de Versailles (S)). Dans ce second cas, on parle
d’une localisation externe, ou projective.
La géométrie cognitive explicite les relations spatiales fondamentales. Ces
relations sont incluses dans divers cadres de référence. Levinson (2003) a observé
que, dans le domaine de la linguistique inspirée par la psychologie ou les sciences
33
du cerveau (Paillard 1991), il y a tout un ensemble de classifications pour les

cadres de référence spatiale: relatif vs. absolu, égocentrique vs. allocentrique, du
point du vue d’un observateur vs, d’un autre point de vue vs. centré sur
l’environnement, déictique vs. intrinsèque, etc. Comme on peut le voir, des
distinctions impliquant des éléments déictiques sont égocentrique vs. allocentrique
(pour la psychologie du comportement et des sciences du cerveau) et déictique vs.
intrinsèque (dans les études de type linguistique).
Les linguistes ont distingué les cadres de référence déictique vs. intrinsèque,
pour expliquer l’ambiguïté d’adverbiaux introduits par devant, derrière, à gauche,
à côté, etc. (Leech 1969, Clarke 1973, Fillmore 1997). Dans beaucoup de cas, les
énoncés contenant de telles localisations ne sont pas ambigus, à condition que le
site soit orienté:
(2) La scène est à Egra en Bohême, dans le palais occupé par Wallstein. On voit
à la gauche du théâtre une galerie qui conduit à l'appartement de ce
général. L'action se passe le 25 février 1634, dans la 18e année de la guerre
de 30 ans. Gallas, Isolan, Buttler, Tersky, Illo, autres généraux et officiers de
l'armée de Wallstein. (B. CONSTANT, Wallstein, 1809, I, 1, pp. 2)
(3) Par les hublots on voyait les gens des baraques à table dans leur habitacle, à
l'arrière de leur bateau, ... (CENDRARS, Bourlinguer, 1948, p. 253)
Il est clair que les localisations qui se rapportent à des sites intrinsèquement
orientés présentent un degré d’ambiguïté beaucoup plus réduit que les autres,
même si cette orientation intrinsèque est de nature fonctionnelle. Dans les
exemples (2) - (3), il est clair que la galerie se trouve à la gauche de la scène du
point de vue du spectateur, l’arrière du bateau est défini par rapport à sa
direction de déplacement.
Dans le cas des sites qui ne présentent pas d’orientation intrinsèque, les axes
directionnels se situent par rapport à un observateur qui, lui, est toujours orienté:
(5) Nous allons à la belle maison, à la pointe qui domine la croix du lac, regarde
de face le lac de Stans, derrière Küssnacht. De côté, les deux nez de
l'enfoncement profond des deux lacs qui mènent à celui d'Uri. (MICHELET,
Journal, 1856, p. 313)
(6) À droite, très loin (...) le mur cernant la place, abri possible avec ses angles,
ses décrochements. (VIALAR, Curée, 1953, p. 145)
Il est difficile de se rendre compte de quel côté de la maison se trouvent les

deux lacs ou dans quelle direction latérale se trouve le mur qui cerne la place. Si le
point de vue dans la localisation est celui du locuteur, la localisation est définie
comme ‘déictique’ et un contexte plus large permet d’élever l’ambiguïté, comme
dans les exemples ci-dessous:
(7) a. À gauche de la fontaine il y avait des pots de fleurs fanées.
34
Éléments déictiques et l’expression de l’espace (dans le discours indirect)
b. J’ai vu qu’à gauche de la fontaine il y avait des pots de fleurs fanées.

c. Paul a remarqué qu’à gauche de la fontaine il y avait des pots de fleurs
fanées.
Le manque de précision concernant la direction dans laquelle se trouvent des

pots de fleurs par rapport à une entité dépourvue d’orientation comme la fontaine
de (7) est enlevé par le contexte plus large: les pots se trouvent à la droite du
locuteur (localisation déictique) en (7a - b), tandis que la localisation de (7c) n’est
pas déictique, la position des pots de fleurs étant identifiée par rapport à un
observateur qui ne participe pas au discours, c’est-à-dire Paul.
Dans les pages qui suivent, nous sommes intéressé à décrire le cadre de
référence déictique dans l’expression de l’espace. Le mot ‘déictique’ est employé
en linguistique de l’espace au moins dans trois acceptions: (i) pour désigner une
localisation centrée sur le locuteur vs. une localisation non centrée sur le locuteur
(Levelt 1989), (ii) positionnement centré sur un des participants au discours
(locuteur(s) et intelocuteur(s)) vs. non centré sur le(s) participant(s) au discours
(Levinson 1983); (iii) relation spatiale ternaire vs. relation spatiale binaire
(Levinson 1983, 1999, Levelt 1984)2. Dans ce qui suit nous allons donner au terme
‘déictique’ un sens très large, la prédication déictique spatiale étant pour nous toute
prédication qui est étroitement liée tant aux conditions spatio-temporelles qu’aux
participants au discours.
Le but de cette étude est d’examiner, à l’aide d’un corpus électronique,
comment la prédication spatiale déictique est liée aux relations topologiques ou
projectives. Comme nous avons analysé les sites déictiques dans le discours direct
(dans Costachescu 2008b), nous concentrerons ici notre attention sur les énoncés
en discours indirect ayant un site désigné par une ou plusieurs expressions
déictiques.
2. Les sites déictiques dans le discours indirect

Le corpus que nous avons interrogé nous montre que les prédications
spatiales projectives sont plus fréquentes que les prédications topologiques. Dans le
discours indirect l’occurrence d’un élément déictique est absolument nécessaire
pour une prédication spatiale situationnelle. Le plus souvent cet élément est
représenté par un pronom personnel déictique. Du point de vue de la géométrie
cognitive, nous avons retrouvé tant des relations topologiques que des relations
projectives.
Les relations topologiques

Un premier type de relation topologique est représenté par le simple contact,
exprimé souvent par des adverbiaux introduits par la préposition contre.
(8) Maria... C'est la première fois que j'ose la nommer ainsi. Mais c'est aussi la
première fois que je la tiens serrée contre moi, et qu'il fait nuit autour de
nous deux... (FARRÈRE, L'Homme qui assassina, 1907, p. 286)
35
(9) Quelquefois je la prends mon enfant, je la tiens à brasse-corps contre moi

pour la réchauffer. Je lui crie: «Mais je n'ai que toi, mon enfant chérie». (A.
DAUDET, L'Évangéliste, 1883, p. 283)
(10) CLYTEMNESTRE. Ma petite Électre... ÉLECTRE. Je ne suis pas ta petite
Électre. À frotter ainsi tes deux enfants contre toi, ta maternité se chatouille et
s'éveille. (GIRAUDOUX, Électre, 1937, I, 4, p. 78)
Les exemples ci-dessus expriment des processus dans lesquels l’agent

coïncide avec le site, situation trouvée rarement dans le corpus. Il est possible
d’avoir des prédications non téliques multiples, dans lesquelles la cible est en
même temps site, et inversement:
(11) Nous étions forcément serrés, l'un contre l'autre, puisqu'il n'y avait pas de
place. (HUYSMANS, Sœurs Vatard, 1879, p. 153)
Souvent la relation topologique de support apparaît quand la phrase décrit les

divers objets qu’une personne (trans)porte, surtout des vêtements, des bijoux, des
armes, des outils, etc.
(12) Ma sœur, est-ce vous, Thèbes, qui portez ces bandelettes sur la tête? Est-ce
vous à qui un faucheur a donné ces corbeilles d'acanthe ciselées que des
sphinx vont brouter? (E. QUINET, Ahasvérus, 1833, p. 95)
(13) ... voici comment je suis vêtu : ceinture de flanelle, une chemise de flanelle,
un caleçon de flanelle, pantalon de drap, gros gilet, grosse cravate et paletot
par-dessus ma veste le soir et le matin. (FLAUB., Corresp., 1849, p. 123)
(14) Les mains enfoncées dans les poches de son veston, ce qui durcissait encore
la ligne de ses épaules (DANIEL-ROPS, Mort, 1934, p. 434)
Une catégorie spéciale de déictiques spatiaux impliquant une relation

topologique de support est représentée par des inscriptions (par exemple, celles sur
les pierres tombales, sur les étiquettes, etc.):
(15) Près d'une allée, une pierre simple sur laquelle on trouve inscrit : ci-gît
Almazor. (NERVAL, Les Filles du feu, Angélique, 1854, p. 577)
(16) «Ici repose Jacques Olivant, décédé à l'âge de cinquante et un ans. (...)». (G.
DE MAUPASSANT, Contes et nouvelles, t. 2, La Morte, 1886, p. 1136)
(17) Les étiquettes étant tracées en fort grosses lettres, il me fut facile de lire, ici,
mines de Mont-au-Diable; là, charbonnages de Perlimpinpin; plus loin, la
Villa-Viciosa, château en Espagne, au prix de cinq francs le coupon (...)
(REYBAUD, J. Paturot, 1842 p. 26)
Des messages écrits à caractère déictique se retrouvent dans certaines

formules testamentaires:
36
(18) ... il lut : « Je soussignée, Victorine-Charlotte Cachelin, exprime ici mes

dernières volontés: Je laisse toute ma fortune, s'élevant à un million cent
vingt mille francs environ, aux enfants qui naîtront du mariage de ma nièce
Céleste-Coralie Cachelin, avec jouissance des revenus aux parents jusqu'à la
majorité de l'aîné des descendants.» (G. DE MAUPASSANT, Contes et
nouvelles, t. 1, L'Héritage, 1884, p. 490)
Un autre type de site assez fréquent pour les relations topologiques de

support est représenté par des nominaux qui désignent des meubles, des véhicules,
des parties du corps, tant pour les prédications statiques que pour celles
dynamiques:
(19) J'observais les étudiants, les étudiantes, assis autour de moi sur les bancs
des amphithéâtres. (BEAUVOIR, Mém. j. fille, 1958, p. 174)
(20) Elle s'est levée une nuit; elle a été ouvrir le robinet du gaz sans que je m'en
doute, et puis elle s'est recouchée près de moi. Voilà. - Garcin : Hum! -
Inès : Quoi? - Garcin : Rien. Ça n'est pas propre. (SARTRE, Huis clos,
1944, 5, p. 144)
(21) De temps à autre, je me soulève sur la pointe des pieds et je regarde
anxieusement du côté de la ferme de la Belle-Étoile. (ALAIN-FOURNIER,
Meaulnes, 1913, p. 25)
Il existe aussi des situations prédicatives topologiques qui combinent la

relation de support avec celle de contact, avec des verbes différents:
(22) Je sortis à reculons de la pièce condamnée, tout pâle, tenant le rouleau de

cartes serré contre moi, comme un voleur de tombeau que pousse la faim
nue. (GRACQ, Syrtes, 1951, p. 211)
Le corpus contient aussi des énoncés exprimant une prédication topologique

d’inclusion; le caractère déictique du site est donné souvent par l’occurrence d’un
adverbe déictique comme ici, ou bien d’un pronom personnel déictique. Nous
avons trouvé des modes d’action divers, des états (ex. 23), des processus (exemple
24), des terminations (exemples 25 - 26)3:
(23) Il me semble, ici, être dans un grand vaisseau à mille hublots immobile
dans la haute mer aérienne. (V. LARBAUD, A. O. Barnabooth, 1913, p.
224)
(24) Je suis décidément affecté ici où je t'attends, dans une petite maison assez
exquise. L'accueil a été extraordinaire de simplicité et d'amabilité. La vie sera à la
fois délicieuse et insupportable. (J. RIVIÈRE, ALAIN-FOURNIER,
Correspondance, lettre de A.-F. à J. R., 8 avr. 1909, p. 89)
37
(25) La chambre était déserte. Je poussai la porte. Je fis quelques pas à

l'intérieur. Toujours le même aspect sévère, cénobitique. (VERNE, Vingt
mille lieues sous les mers, 1870, p. 89)
(26) L'unique plante remarquable que j'aie ici cueillie, est l'aconitum anthora,
troisième espèce d'aconit dont je me suis enrichi dans les Pyrénées. (J.
DUSAULX, Voyage à Barège et dans les Hautes-Pyrénées, t. 2, 1796, p. 50)
Relations projectives
Beaucoup de prédications spatiales déictiques expriment une relation
projective entre la cible et le site. Nous avons vu que les relations projectives, ou
de localisation externe, peuvent être classifiées en deux grandes catégories: les
relations projectives de distance et les relations projectives orientationnelles. Il
existe un lien entre les relations topologiques et les relations projectives, représenté
par la relation de contact: si la cible et le site se trouvent dans une relation de
contact sans support, la relation peut être interprétée comme topologique et
projective à la fois, puisque le contact exprime non seulement le fait que les deux
entités ont une certaine zone en commun, mais aussi que les deux entités se
trouvent à une distance minimale.
Relations projectives de distance

Une première manifestation de la relation projective de distance déictique se
manifeste d’abord dans l’opposition proximité vs. distance exprimée par
l’opposition ici vs. là-bas. Souvent, dans les texte écrits, où la possibilité de
définition ostensive ou gestuelle manque, on identifie par un groupe nominal la
zone désignée par l’adverbe:
(27) Après tant d'années écoulées, ces cinq notes vibrantes, il me semble les
entendre encore, comme si j'étais toujours là-bas, sur cette piste du Sud, ou
comme si elles résonnaient près de moi. (THARAUD, Fête arabe, 1912, p.
9)
(28) Cette fumée blanche, que tu vois là-bas par-dessus la haie, ce sont des feux
de peloton, mon petit! Ainsi, prépare-toi à avoir une fameuse venette, quand
tu vas entendre siffler les balles. (STENDHAL, Chartreuse, 1839, p. 36)
(29) Oh! Mon père, mon père! Si je n'espérais pas que le ciel a quelque dessein
sur moi, je mourrais ici de honte à vos pieds. Il est possible que vous ayez
raison, que l'épreuve n'ait pas été poussée jusqu'au bout. Mais Dieu ne m'en
voudra pas. Je lui sacrifie tout, j'abandonne tout, je renonce à tout pour qu'il
me rende l'honneur. (G. BERNANOS, Dialogues des carmélites, 1948, I, 4,
p. 1579)
Les adverbiaux peuvent désigner le lieu initial (exemple 4) ou final

(exemples 50 - 51) pour des prédication dynamiques téliques :
38
(30) Je pars d'ici après-demain et je me décide à ne pas retourner à Genève,

d'abord parce que je ne me sens pas la force de dire adieu à mon père, et
parce que l'on s'accorde à dire que la route de Pontarlier est la moins
mauvaise. (G. DE STAËL, Lettres de jeunesse, t. 1, 1791, p. 420)
(31) Là-bas je vais trouver les vignes rougissantes menant leurs rondes autour de
la plaine lombarde. (LARBAUD, Barnabooth, 1913, p. 349)
(32) V'là bel âge, mon fils, que je suis venu ici pour la première fois avec mon
père. (É. MOSELLY, Terres lorraines, 1907 p. 207)
En présence des pronoms personnels déictiques, d’autres adverbes peuvent

exprimer la distance entre la cible et le site, spécialement près vs. loin et leurs
synonymes, même des adjectifs de type proche, éloigné, etc.:
(33) Nous avions perdu de vue les côtes et nous voguions depuis trois jours en
mer pleine, lorsque nous rencontrâmes ces belles îles flottantes qu'un courant
mystérieux longtemps a poussées près de nous. (GIDE, Voy. Urien, 1803, p.
19)
(34) Je bâille d'inanition. Mlle Sergent nous emmène à un restaurant proche,
notre hôtel étant trop loin pour y aller jusque-là sous cette chaleur.
(COLETTE, Cl. école, 1900, p. 198)
(35) Quand elle fut à ma proximité, je me mis à lui faire des petits signes
d'intelligence. (CÉLINE, Voyage, 1932, p. 260)
(36) Mes craintes, pendant la nuit, de rester malade si loin de chez moi avec mes
enfants. Au matin, j'envoie demander l'adresse du médecin à M. Fléchelle,
malade lui-même. Je vais moi-même appeler M. Coupé, médecin de
l'hôpital. (MICHELET, Journal, 1839, p. 320)
La distance peut être montrée par des adverbiaux introduits par des
prépositions composées, centrées sur des noms comme côté, distance, environs,
voisinage:
(37) J'espère qu'elle (notre amitié) ne finira jamais. Je n'ai parlé d'elle, de vous,
qu'à une seule personne, qu'à mon amie qui m'a fait la surprise de venir
passer une heure auprès de moi. (M. PROUST, À la recherche du temps
perdu, À l'ombre des jeunes filles en fleurs, 1918, p. 868)
(38) Un enfant, à côté de nous, regarde le ciel mort. Astronomie, science
décourageante : l'infini ou le néant, c'est toujours l'abîme. (E. et J. DE
GONCOURT, Journal, juillet 1862, p. 1105)
(39) ... je n'aperçus rien que le ciel qui me paraissait plus pur qu'à notre départ, et
une côte peu éloignée qu'il n'était pas impossible de gagner à la nage. J'étais
près d'y atteindre, lorsqu'il me sembla que je voyais à quelque distance de
moi une espèce de sac alternativement poussé et repoussé par les eaux, mais
qui perdait progressivement de l'espace, et que la première vague devait
39
infailliblement reporter en pleine mer. (NODIER, La Fée aux miettes, 1831,

p. 100)
Parfois l’intervalle spatial entre la cible et le site est exprimé en termes de

mesures, traditionnelles (pied, pas, doigt, coude) ou appartenant au système
métrique:
(40) À trois pas de moi, dans ma chapelle, une jeune femme (...) m'offrait un
profil chiffonné sortant d'un gros chignon, et ratatiné par son odieux petit
chapeau rond. (BARBEY D'AUREVILLY, Memorandum pour l'A... B...,
1864, p. 425)
(41) Attention, dit Puche, nous allons partir. Nous avons un kilomètre et demi à
faire sous le feu... Le fracas d'un obus lui couvrit la parole. (BENJAMIN,
Gaspard, 1915, p. 60)
(42) L'autre grand problème de la guerre moderne, c'est d'éviter l'abordage, le
corps à corps. J'ai assisté à une journée où nous poursuivions les Allemands:
lorsqu'ils s'arrêtaient, nous nous arrêtions aussi; repartaient-ils, notre
poursuite reprenait, et ainsi de suite, mais toujours sont demeurés entre nous
les quarante mètres de distance que nous avions à l'origine. (Ch. DU BOS,
Journal, août 1921, p. 22)
Relations projectives orientationnelles

Comme nous l’avons vu, les relations orientationnelles situent la cible sur un
des trois axes - vertical, frontal ou latéral. Pour les verbes téliques, le locuteur peut
fournir l’encrage de la phase finale de la prédication, surtout avec les adverbiaux
introduits par jusque:
(43) Un groupe d'agents (...) causent entre eux à mi-voix, et ceci parvient jusqu'à
nous dans le grand silence de la rue déserte. (GREEN, Journal, 1948, p.
210)
(44) Entre Lariboisière et l'abattoir, ces deux souffroirs, je reste rêvant, à
respirer un air chaud de viande. Des gémissements, de sourds mugissements
viennent jusqu'à moi comme de lointaines musiques. (E. et J. DE
GONCOURT, Journal, mai 1863, p. 1279)
Dans le cas de l’axe vertical, le pôle positif (le haut) semble être favorisé,
puisque plus fréquent. Ce type de localisation semble favoriser les prédications
dynamiques, non téliques (exemples 45 - 46) ou téliques (exemple 47):
(45) Nous allions en avant, pendant que voguaient au-dessus de nos têtes des
troupes de physalies, (...) des méduses dont l'ombrelle opaline ou rose tendre
(...) nous abritait des rayons solaires. (VERNE, Vingt mille lieues, t.1, 1870,
p. 160)
40
(46) Au-dessus de nous, (...) un pas inconnu, assuré allait et venait, ébranlant le
plafond. (ALAIN-FOURNIER, Meaulnes, 1913, p. 9)
(47) Bientôt il [le nuage de sauterelles] arriva au-dessus de nos têtes; sur les
bords, on vit pendant une seconde un effrangement, une déchirure. (A.
DAUDET, Lettres moulin, 1869, p. 214)
L’autre pôle apparaît aussi, mais avec une fréquence beaucoup plus réduite:
(48) Malgré les rugissements de la cataracte et l'abîme effrayant qui bouillonnait

au-dessous de moi, je conservai ma tête et parvins à une quarantaine de
pieds du fond. (F.-R. DE CHATEAUBRIAND, Voyage en Amérique, en
France et en Italie, 1827, p. 56)
(49) Les nuages qui bougeaient plus bas que vous sur les pentes, le lent
éclaircissement. (MONTHERL., Songe, 1922, p. 45)
(50) Au-dessus de ma tête une haute coupole où, par une ouverture, glisse de
biais un rayon de soleil qui m'aveugle à mon entrée. (J. et J. THARAUD,
L'An prochain à Jérusalem, 1924, p. 5)
Souvent, le pôle négatif de l’axe vertical est exprimé en français par des
verbes qui désignent un déplacement de la cible - agent dans cette direction.
L’énoncé dans son ensemble est déictique, mais comme résultat d’une cible
déictique et non d’un site:
(51) Alors j'abaissai moi-même les yeux vers le pied du mur, et je fis un bond!
(A. DE SAINT-EXUPÉRY, Le Petit prince, 1943, p. 486)
(52) J'avais des chevaux, je parcourais la campagne, ou je galopais le long des
vagues, mes gémissantes et anciennes amies; je descendais de cheval, et je
me jouais avec elles; toute la famille aboyante de Scylla sautait à mes
genoux pour me caresser: Nunc vada latrantis Scyllae. (F.-R. DE
CHATEAUBRIAND, Mémoires d'Outre-Tombe t. 1, 1848, p. 204)
(53) Nous nous baissons dans le fond de la tranchée et restons accroupis jusqu'à
ce que l'endroit où nous sommes soit cinglé par l'ondée des petits éclats. (H.
BARBUSSE, Le Feu, 1916, p. 234)
Pourtant, avec des verbes du type se pencher et ses synonymes, il est

possible d’avoir de vrais sites déictiques localisés sur la partie inférieure de l’axe
vertical, dans des prédications statiques (exemple 54) ou dynamiques (exemple
55):
(54) Pourquoi tout à l'heure étiez-vous penchée sur moi avec un regard brûlant,
avec des lèvres entrouvertes, avec une indolence excitante et cruelle?
(SAND, Lélia, 1833, p. 200)
(55) Charles Schweitzer porte un panama, un costume de flanelle crème à rayures
noires, un gilet de piqué blanc, barré par une chaîne de montre; son pince-
41
nez pend au bout d'un cordon; il s'incline sur moi, lève un doigt bagué d'or,
parle. (SARTRE, Les Mots, 1964, p. 16)
Il est possible que l’orientation sur l’axe vertical concerne le protagoniste

(exemples 56 et 57), ou seulement une de ses parties (exemple 58):
(56) ... j'avais la puissance, pourvu que je pusse me hausser jusqu'à vouloir, et
néanmoins, je n'avais pas cette puissance, à cause que j'étais accablé sous le
poids de vingt Atlantiques ou sous l'oppression d'un crime inexpiable. Plus
profondément que jamais n'est descendu le plomb de la sonde, je gisais
immobile, inerte. (Ch. BAUDELAIRE, Paradis artificiels, Un mangeur
d'opium, 1860, p. 435)
(57) Et soudain je me suis dressé. Comme si ma communion avec la nature m'avait
donné l'acuité de sens de l'animal, j'avais deviné la présence d'un être. (H. DE
MONTHERLANT, Le Songe, 1922, p. 206)
(58) Je sens déjà l'incurvation, l'incurvation générale, latérale, transvers(al)e,
horizontale aux épaules, verticale aux reins. Il faut dire aussi que c'est le
courbement, la courbure, la courbature, l'inclinaison de l'écrivain sur sa table
de travail. Je sens déjà mes épaules se courber. (PÉGUY, Victor-Marie,
comte Hugo, 1910, p. 672)
Sur l’axe frontal, si le site est représenté par un mot désignant un participant
au discours, cet espace est intrinsèquement orienté, donc la direction n’est pas
transférée par l’usage ou par un observateur extérieur. Dans les exemples ci-
dessous, nous illustrons les trois catégories du mode d’action: état (exemple 59),
processus (exemple 60) ou terminations (exemple 61):
(59) Mon mari était resté dans les coulisses. J'avais une place vide à côté de mon
fauteuil de «nominée». Derrière moi, il y avait un «nominé» qui venait de
perdre. Devant moi, il y avait une «nominée» qui allait peut-être gagner. On en
était arrivé au moment de la meilleure actrice. (S. SIGNORET, La Nostalgie
n'est plus ce qu'elle était, Paris, éd. du Seuil, 1976 pp. 277-278)
(60) Des bourriquiers poussaient au-devant de moi des ânes harnachés de selles
rouges. (DU CAMP, Le Nil, 1854, p. 7)
(61) Langlois en trois pas rapides s'est mis devant nous. De ses bras étendus en
croix et qu'il agite lentement de haut en bas comme des ailes qu'il essaye, il
nous fait signe: stop et, tranquille! (GIONO, Roi sans divertiss., 1947, p.
133)
Parfois la prédication sur l’axe latéral produit une orientation ‘en miroir’4
entre la cible et le site. Selon notre corpus, il paraît que seuls les adverbiaux
introduits par la préposition devant ont la capacité d’exprimer une telle prédication:
42
(62) [Vial] se campa devant moi, pareil à un mitron des noirs royaumes.
(COLETTE, Naiss. jour, 1928, p. 31)
(63) Notre devoir et notre profession nous forcent à ne rien ignorer, à soupçonner
tout le monde, car tout le monde est suspect: et nous demeurons surpris
quand nous nous trouvons en face d'un homme qui a, comme l'assassin assis
devant vous, la religion du respect assez puissante pour en devenir un
martyr. (MAUPASS., Contes et nouv., t. 1, Assass., 1887, p. 590)
(64) - Je voudrais pourtant comprendre ce qui t'attire - reprit-il enfin sur un ton
d'agressive ironie en s'arrêtant devant moi. (A. GIDE, Geneviève, 1936, p.
1405)
Les individus humains présentent de par leur nature non seulement une
orientation frontale, mais une orientation latérale aussi. Notre corpus contient un
nombre important de prédications dynamiques téliques, illustrant une orientation
latérale du mouvement de l’agent. Ces énoncés présentent une propriété curieuse,
neutralisant parfois la distinction cible vs. site, puisque l’agent est la cible en
mouvement et son orientation intrinsèque définit la direction du mouvement:
(65) J'ai traversé de nouveau la place Saint-François. Plus loin, j'ai tourné à
droite, et gagné la rive du Paillon. (ROMAINS, Hommes bonne vol., 1939,
p. 44)
(66) Je m'étais poussé un peu sur la gauche et en arrivant à un sentier qui bordait
la lisière, je vois mon Toucheur sauter dans le chemin creux qui mène vers la
maison, tu sais bien. (AYMÉ, Jument, 1933, p. 57)
En présence des noms droite et gauche, le site regagne souvent son

autonomie si les deux substantifs sont accompagnés par un adjectif possessif,
5
souvent nécessaire pour éliminer l’ambiguïté :
(67) Je me rappelle qu'à partir de ce village, une longue chaîne de montagnes

boisées défilait sur notre gauche. (ERCKM.-CHATR., Hist. paysan, t. 2,
1870, p. 29)
(68) La personne que j'avais à ma droite se trouvait être un savant renforcé
auquel il m'était impossible d'adresser le plus petit mot. (LECLERCQ, Prov.
dram., Répét. prov., 1835, 2, p. 370)
(69) À ma gauche, il y avait une carrière de pierres meulières. De grosses meules
toutes faites et bien rondes. (HUGO, Rhin, 1842, p. 21)
Souvent les deux termes gauche et droite sont co-occurrents, pour marquer
simplement l’axe, avec neutralisation de la polarité de la direction:
(70) J'ai pour voisins, à droite et à gauche, deux bons vieux Turcs à grandes
barbes blanches, dont l'un est iman de mosquée. (FARRÈRE, Homme qui
assass., 1907, p. 104)
43
(71) Dans le Jardin des Plantes (...) l'ours va à droite et à gauche, sans jamais de
répit: le lion, sur place, l'oeil mort, oscille d'une patte sur l'autre.
(MONTHERL., Démon bien, 1937, p. 1279)
(72) Des têtes jaillissaient par l'entrebâillement des portes, des têtes qui se
balançaient de gauche à droite et de droite à gauche dans un signe négatif.
(SIMENON, Vac. Maigret, 1948, p. 85)
La même direction latérale sans polarisation est exprimée aussi par la

préposition composée à côté de:
(73) Le second fils d'Édouard est un enfant tout de caresses. Sa main, quand il
prend la vôtre monte amoureusement le long de votre bras; son corps se
soude au vôtre, quand il marche à côté de vous. (E. et J. DE GONCOURT,
Journal, août 1872, pp. 911-912)
(74) Mon mari était resté dans les coulisses. J'avais une place vide à côté de mon
fauteuil de «nominée». (S. SIGNORET, La Nostalgie n'est plus ce qu'elle
était, Paris, éd. du Seuil, 1976 pp. 277 - 278)
(75) Je me rappelais surtout un geste charmant de ta narine quand, couchée près
de moi, tu te retournes sur le côté pour me voir. (FLAUB., Corresp., 1846,
p. 342)
Il est possible d’avoir le substantif côté accompagné d’un des adjectifs

polarisants, pour désigner une partie située sur cet axe d’une entité à orientation
latérale intrinsèque:
(76) J'étais dans mon lit, en chien de fusil, sur le côté gauche, par temps froid vif
que je ressentais jusques à l'âme, en dépit de la tiédeur de ma couche, percé
par le pénétrant miaulement très aigu du vent. (VALÉRY, Mauv. pens.,
1942, p. 125)
(77) ... mon estomac est d'un capricieux! à la moindre alerte, la même petite
douleur apparaît au côté droit, j'ai l'impression d'une espèce de déclic, d'un
spasme. Ma bouche se sèche instantanément, je ne peux plus rien avaler.
(BERNANOS, Journal d'un curé de campagne, 1936, p. 1059)
Relations spatiales complexes

Il existe des énoncés qui expriment simultanément plusieurs relations
spatiales entre la cible et le site. Notre corpus nous a permis de constater plusieurs
situations.
Par exemple, des expressions du type autour de, aux alentours de, à la
lisière de flottent entre deux sens «1. Dans l'espace qui environne 2. Dans le
voisinage» (Petit Robert), exprimant, donc, simultanément, une direction latérale
(de désignation du contour extérieur du site) et la proximité:
44
(78) Autour de moi, les lorgnettes et les bons yeux suivent la trajectoire des
bombes, partant tour à tour des forts d'Issy et de Vanves et se croisant sur la
colline et le bois de Clamart. (GONCOURT, Journal, 1870, p. 635)
(79) Un petit mendiant, dont on dit qu'il fait la bête mais qu'au fond il est finaud,
vient rôder autour de nous. (RENARD, Journal, 1894, p. 242)
Quelques verbes de mouvement directionnel à polarisation finale semblent

exprimer simultanément la direction et le rapprochement progressif de la cible du
site aussi:
(80) Quelqu'un s'avance en tâtant le mur, avec un bâton, aveugle, et arrive à moi
(BARBUSSE, Feu, 1916, p. 316).
(81) Au détour de la route, toute rousse, toute dorée dans sa robe blanche, Nini
vient vers moi (VIALAR, Pt jour, 1947, p. 279).
(82) À ce moment, s'approcha de nous un Don Quichotte chevelu et édenté, un
singulier gaillard tout couvert de taches de rousseur (FARGUE, Piéton
Paris, 1939, p. 152)
Nous voulons signaler aussi les énoncés qui localisent la même cible par
rapport à deux sites; dans cette situation, il est possible d’avoir simultanément des
relations projectives directionnelles et de distance (exemple 83) ou topologiques et
projectives (exemple 84 - 85):
(83) Devant vous, à douze cent mètres une meule de paille... à deux doigts à
gauche, un arbre en boule... (DORGELÈS, Croix de bois, 1919, p. 98).
(84) Devant moi, dans la rue, un passant glisse sur une pelure de banane
(MARROU, Connaiss. hist., 1954, p. 84)
(85) À trois pas de moi, dans ma chapelle, une jeune femme, mantelet noir,
robe à queue (...) et l'air assez biche, m'offrait un profil chiffonné sortant
d'un gros chignon, et ratatiné par son odieux petit chapeau rond. (BARBEY
D'AUREVILLY, Memorandum pour l'A... B..., 1864, p. 425)
3. Conclusions
Pour une description correcte des sites déictiques, il est nécessaire de faire la
distinction entre le style direct ou indirect de l’énoncé. Dans le discours indirect,
l’encrage déictique est déclenché par la présence des divers embrayeurs, le plus
souvent des pronoms personnels des deux premières personnes, mais aussi par les
démonstratifs, les adverbiaux ici vs. là-bas, etc. Le corpus nous a offert des
exemples de prédications topologiques et projectives qui, à part l’encrage, ne
présentent pas, pour la plupart, de caractéristiques particulières.
Nous avons remarqué que, dans le cas des relations topologiques ayant un
message écrit comme support, seulement le caractère déictique de la cible assure
l’encrage, étendu au site aussi (pierres tombales, testaments, étiquettes). Une autre
caractéristique se manifeste dans le cas des relations projectives orientationnelles.
45
Avec les déictiques, le pôle inférieur de l’axe vertical se manifeste rarement,

souvent sous la forme de verbes de mouvement ayant cette orientation. Les
orientations sur l’axe frontal et latéral sont toujours intrinsèques, grâce aux
caractéristiques naturelles des participants au discours. Ce fait conduit à au moins
deux conséquences: (i) les adverbiaux introduits par devant expriment souvent une
orientation en miroir; (ii) avec les verbes de déplacement orienté, on peut ne pas
exprimer le site, ou plutôt la cible et le site coïncident.
Ces observations conduisent à la conclusion que le type d’encrage
(déictique, relatif ou absolu) n’influence pas la géométrie des relations spatiales
entre la cible et le site.
NOTES
1
Ces termes ont été proposés par Vandeloise (1986), comme traduction des mots anglais (introduits
par Talmy) ‘figure’ et ‘ground’. En anglais, il existe de légères variations terminologiques,
mais qui recouvrent généralement les mêmes concepts: ‘figure’ et ‘fond’ (dans la psychologie
perceptive), ‘trajector’ et ‘landmark’ (dans la grammaire cognitive de Langacker où
‘trajector’ désigne l’entité mobile sur une trajectoire, par rapport à une borne ou à un point de
repère appelé ‘landmark’), ‘theme’ vs. ‘reference object’ (Jackendoff 1983). En français,
Boons (1985) a proposé les termes ‘corrélat de lieu’ vs. ‘lieu’, mais il paraît que les termes
corrélatifs ‘cible vs. ‘site’ sont les plus employés (Vandeloise (1986). Borillo (1998),
Aurnague (2004), etc.).
2
La relation intrinsèque est une relation binaire R (F, G) entre la cible (‘figure’) et le site (‘ground’)
qui désigne typiquement une partie du site présentant naturellement un certain type
d’orientation (la façade de la maison, la main gauche d’une personne, etc.). La relation
spatiale intrinsèque est une relation ternaire parce que, à côté de la cible et du site un
troisième élément intervient, le point de vue, V : R(F, G, V), le point de vue fournissant une
triangulation, offrant des directions à la cible et au site. Ce genre de relation spatiale apparaît
dans le cas des sites et / ou à des cibles dépourvus d’orientation naturelle sur un certain axe et
auxquels la direction est ‘transférée’ par l’observateur, en fonction de sa propre orientation.
Par exemple, dans une phrase comme il a envoyé le ballon à la droite de l’arbre la direction
dans laquelle se trouve la cible (le référent du mot ballon) par rapport au site (désigné par le
nom arbre) est fournie par le point de vue d’un observateur, vu que les référents tant du mot-
cible que du mot-site sont dépourvus d’orientation. Dans le cas des prédications déictiques, le
point de vue est fourni par une des participants au discours, le plus souvent par le locuteur.
3
Pour la classification des situations prédicatives nous avons adopté la terminologie et la
classification tripartite de Caudal (2000): les États (caractérisées par le trait [-Dynamique]),
les Processus (+Dynamique, -Télique) et les Terminations (+Dynamique, +Télique). Il est
évident que, comparée avec la classification de Vendler (1967), les Processus correspondent
aux Activités, tandis que les Terminations renferment tant les Accomplissements que les
Achèvements.
4
L’orientation ‘en miroir’ désigne une position ‘face à face’ de la cible et du site, par exemple la
position de deux personnes, Jean et Paul qui se trouvent face à face (deux personnes qui se
parlent, deux boxeurs, les acteurs et les spectateurs, etc.). Comme dans un miroir, la gauche
de Jean correspond à la droite de Paul et vice versa.
5
L’expression de l’orientation latérale est souvent ambiguë entre une orientation latérale directe et
une orientation latérale en miroir (- Pour arriver à la gare, prends à gauche - Ma gauche ou
ta gauche?). Dans ce cas, les deux entités (la cible, A, et le site, B) se trouvent face à face ou
dos à dos. Dans ce cas, la droite de A correspond à la gauche de B, et vice versa. Pour cette
raison il est nécessaire que le locuteur explicite l’entité par rapport à laquelle on exprime
l’orientation, entité qui constitue une espèce d’ancrage spatial.
46
BIBLIOGRAPHIE
Acredolo, L., „Infant mobility and spatial development”, in J. Sriles-Devis, M.

Kritchevsky and U. Bellugi (éds.), Spatial cognition: Brain basis and
development, Hillsdale NJ, Erlbaum, 1988, p. 157-166. (Acredolo 1988)
Allen, J., „Towards a general theory of action and time”, Artificial Intelligence,
1984, 23, p. 123-154. (Allen 1984)
Aurnague, M., „Orientation in Franch spatial expressions : Formal representations
and inferences”, Journal of Semantics, 1995, 12, p. 239-267. (Aurnague
1995)
Aurnague, M., „Les noms de localisation interne: Tentative de caractérisation
sémantique à partir de données su basque et du français”, Cahiers de
lexicologie, 1996, 69, p. 159-162. (Aurnague 1996)
Aurnague, M., Les structures de l’espace en français, Louvain, Peeters,
2004. (Aurnague 2004)
Aurnague, M, L. Vieu et A, Borillo, „La représentation formelle des concepts
spatiaux dans la langue”, M. Denis (éd.), Langage et cognition spatiale,
1997, Paris, Masson, p. 69-102. (Aurnague, Vieu et Borillo 1997)
Boons, J.P., „La notion sémantique de déplacement dans une classification
syntaxique des verbes de déplacement”, Langue française, 1987, 76, p. 5-40.
(Boons 1987)
Borillo, A., L’espace et son expression en français, Paris, Éditions Ophrys, 1998.
(Borillo 1998)
Clarke H. H., „Space, time, semantics and the child”, in T. E. Moore (éd.),
Cognitive development and the acquisition of the language, New York,
Academic Press, 1973, p. 28-64. (Clarke 1973)
Clarke, B. L., „A calculus of individuals based on ‘connection’”. Notre Dame
Journal of Formal Logic, 1981, 22, p. 204-218. (Clarke 1981)
Costăchescu, Adriana, „Les cibles et les sites dans l’expression de l’espace en
français”, Scurtu, Gabriela (ed.), Modèles actuels dans l’étude du français,
Craiova, Editura Universitaria, 2007, p. 101-118. (Costăchescu 2007a)
Costăchescu, Adriana, „Relations topologiques et verbes téliques”, in Analele
UniversităĠii din Craiova - Seria ùtiinĠe Filologice, Lingvistică,
XXIX, nr. 1-2, 2007, p. 77-100. (Costăchescu 2007b)
Costăchescu, Adriana, „La Direction Latérale en français”, in J. Durand. B. Habert
et B. Larks, Congrès mondial de Linguistique française, 2008, CD rom,
ISBN978-2-7598-0358-3; Actes en ligne,
http://www.linguistiquefrancaise.org (Costăchescu 2008a)
Costăchescu, Adriana, „Éléments déictiques et l’expression de l’espace (dans le
discours indirect)”, in Alexandra Cornilescu, Maria Iliescu, Glanville Price,
Sanda Reinheimer Rîpeanu, Marius Sala (éds), Hommages offertes à Maria
Manoliu (sous presse). (Costăchescu 2008b)
47
Fillmore, Charles, Lectures on Deixis, Stanford CA, CSLI publications, 1997.

(Fillmore 1997)
Iliescu, Maria, „La sémantique du prototype, présentation critique”, in Analele
UniversităĠii din Craiova Série de Langues et Littératures Romanes, IX,
2005, p. 27-34. (Iliescu 2005)
Jackendoff, R., Semantics and Cognition, Cambridge MA, MIT Press, 1983.
(Jackendoff 1983)
Leech, George, Towards a semantic description of English, London, Logmans,
1969. (Leech 1969)
Levelt, W. J. M., „Some perceptual limitations on talking about space”, in A. J. van
Doorn, W. A. van derGrind, J. J. Koendirk (éds.), Limits in perception,
Ultrecht, VNU Science Press, 1984, p. 323-358. (Levelt 1984)
Levelt, W. J. M., Speaking: from intention to articulation, Cambridge MA, MIT
Press, 1989. (Levelt 1989)
Levinson, S. C., „Frames of Reference and Molyneux’s Question: Crosslinguistic
Evidence”, P. Bloom, M. Peterson, L. Nadel and M. Garrett (eds.),
Language and Space, Cambridge MA, MIT Press, 1999, 109-169. (Levinson
1999)
Levinson, S. C., Space in Language and Cognition, Cambridge, Cambridge
University Press, 2003. (Levinson 2003)
Paillard, J. (éd.), Brain and Space, Oxford: Oxford Science, 1991. (Paillard 1991)
Talmy, L., „How language Structures Space”, H. L. Pick et L. P. Acredolo (eds.),
Spatial Orientation, New York, Plenium Press, 1983, p. 225-282. (Talmy
1983)
Talmy, L., „Fictive motion in language and ‘caption’”, P. Bloom, M. Peterson, L.
Nadel and M. Garrett (eds.), Language and Space, Cambridge Mass., The
MIT Press, 1999, p. 211-276. (Talmy 1999)
Tversky, B., „Spatial Perspective in Descriptions”, P. Bloom, M. Peterson, L.
Nadel and M. Garrett (eds.), Language and Space, Cambridge MA, The MIT
Press, 1999, p. 463-491. (Tversky 1999)
Tversky, B, Taylor, H. et Mainwaring, S., „Langage et perspective spatiale”,
Michael Denis, Langage et cognition spatiale, Paris, Masson, 1997, p. 25-
49. (Tversky, Taylor et Mainwaring 1997)
Vandeloise, Claude, Sémantique des relations spatiales, Paris, Éditions du Seuil,
1986. (Vandeloise 1986)
Wittgenstein, Ludvig, Philosophical investigations, New York, Mac Millan, 1953.
(Wittgenstein 1953)
ABSTRACT
The deictic character of the spatial relationship results from the deictic
anchorage of the reference point, termed „Site”, in connection with which one can
identify the position of the entity localized by the speaker. In direct style, the
implicit data of the speech offer naturally a deictic spatial framework, even in the
absence of other specific linguistic elements. However, in indirect style, in order to
48
express a deictic spatial predication there is necessary the occurrence of at least one
connector, represented by personal pronouns (for the first two persons, singular and
plural), demonstrative pronouns and adjectives, adverbials of the type ici («here»)
vs. là-bas («there»), etc.
The author has found that the cognitive geometry included in spatial
relationships (topological relationships or projective relationships) finds its
bearings in the deictic predication that does not present anything specific from this
point of view. Although the so called „point of view” that expresses the type of
spatial anchorage (deictic, relative or absolute) does not influence the geometry of
spatial relationships.
Key words: spatial predication, topological (spatial) relationships, projective

(spatial) relationships
49
ADJECTIVELE LATINEùTI ÎN -BUNDUS
Dana DINU
0. Creativitatea lexicală a latinei beneficiază de aceeaúi varietate a

procedeelor ca a limbii greceúti vechi cu care se înrudeúte îndeaproape. Dar, spre
deosebire de aceasta, care foloseúte intens procedeul compunerii, privilegiază
derivarea cu sufixe. De aceea, pentru lingviúti acesta este unul dintre cele mai
interesante aspecte ale morfologiei derivaĠionale latine. În cadrul tipului de
derivare sufixală, formaĠiile în -bundus au suscitat observaĠii, comentarii úi analize,
unele ale unor gramatici sau retori antici, altele aparĠinând lingviútilor moderni,
datorită unor probleme particulare pe care le pun sub aspecte morfosintactice úi
semantico-stilistice.
1.0. Rezultatul creaĠiilor cu sufixul -bundus aparĠine clasei lexico-
gramaticale a adjectivului úi face obiectul unor anchete statistice în mai multe
lucrări. Un inventar cuprinzător úi important prin observaĠiile úi conexiunile între
autorii latini care au utilizat în operele lor adjective de acest tip a fost întreprins în
1895 de către F. T. Cooper într-un capitol al tezei sale de doctorat, devenită ulterior
cartea cu titlul Word Formation in the Roman Sermo Plebeius (Cooper: 1975)
Cercetarea sa asupra unui corpus de lucrări din toată latinitatea a dus la
inventarierea a 141 de adjective în -bundus. În 1961, Pierre Langlois publică o listă
obĠinută prin extinderea cercetării dincolo de limitele AntichităĠii, până la Carol cel
Mare, sporind la 150 numărul de lexeme în -bundus identificate, cu 9 mai multe
decât recenzase Cooper. Mai recent, în 1990, o analiză bazată pe mijloace tehnice
moderne ale L.A.S.L.A., citată de Chantal Kircher1, asupra totalităĠii poemelor lui
Catul úi ProperĠiu úi, parĠial, asupra operelor lui Cezar, Cicero, HoraĠiu, Petronius,
Quintus Curtius, Sallustius, Seneca, Tacitus úi Vergiliu, lematizează 13 astfel de
lexeme úi identifică 52 de ocurenĠe, iar o anchetă ulterioară, mai amplă, confirmă
numărul la care ajunsese Langlois.
Toate aceste cercetări duc la concluzia că sufixul este productiv în tot cursul
antichităĠii latine începând cu Naevius úi, peste graniĠele acesteia, până în secolul al
VII-le, când se înregistrează la autorul Aldhelmus ultimii doi termeni: rudibundus
úi rugibundus (Kircher:1).Comparând cu situaĠia altor sufixe mai bine reprezentate
sub raportul frecvenĠei, se poate spune că -bundus este un sufix productiv, dar cu
frecvenĠă scăzută, cu alte cuvinte, că, deúi efectivul lemmelor sporeúte cu creaĠii
noi, ocurenĠa acestora este slabă, foarte multe fiind folosite o singură dată.
1. 1. Cooper (1975:92) face la începutul analizei sale observaĠia că nu este
nevoie să se demonstreze caracterul vulgar al derivatelor în -bundus, pentru că lista
pe care o prezintă vorbeúte de la sine. Totuúi, inventarul celor 141 de lexeme, între
care 52 sunt identificate ca fiind vechi úi 89 noi, arată utilizarea acestora exclusiv
de către autori, dintre cei mai diverúi, prozatori úi poeĠi, unii reprezentând
latinitatea clasică în forma ei „pură”, precum Cicero, Vergiliu sau HoraĠiu. Aúadar,
nu poate fi vorba despre o trăsătură eminamente populară a acestor cuvinte. În
50
Adjectivele latineúti în -bundus
schimb, aspectul cel mai pregnant este coloratura arhaică úi o anume expresivitate
pe care mizează unii autori, precum Plaut. Marcajul stilistic rezultat din perceperea
formei ca arhaică úi vizarea unei intenĠionalităĠi expresive reprezintă, după părerea
mea, trăsăturile cele mai interesante ale acestor adjective, chiar dacă originea lor
pare a fi în limba populară. Această opinie este susĠinută úi de constatarea că
numărul atestărilor acestor termeni creúte în secolul al II-lea al erei creútine, odată
cu interesul prozatorilor pentru stilul arhaizant. Pe de altă parte, preferinĠa autorilor
pentru aceste formaĠii lexicale este individuală. Nu se poate spune că ele
caracterizează un anumit gen literar, pentru că, între autorii care reprezintă acelaúi
gen, se observă că unii ignoră total asemenea adjective, precum Nepos sau Cezar,
iar alĠii le folosesc datorită preferinĠei lor pentru stilul arhaizant, precum Sallustius.
1.1. Inventarul exhaustiv obĠinut prin contribuĠiile tuturor cercetărilor
menĠionate pune în evidenĠă o linie ascendentă a productivităĠii sufixului în
diacronie, inclusiv în texte din perioada creútină, dar fără a se ajunge la o frecvenĠă
mare. Foarte mulĠi dintre termenii creaĠi astfel, aproximativ jumătate, sunt utilizări
singulare, SDM OHJ²PHQD, îndeosebi cele din latinitatea timpurie. Ca urmare, mai
târziu, a fost necesar să fie glosaĠi de gramatici úi comentatori, pentru că indicaĠiile
semantice deveniseră indispensabile înĠelegerii lor. FrecvenĠa celeilalte jumătăĠi
din numărul total al formaĠiilor în -bundus este ceva mai mare, 11 dintre ele fiind
considerate uzuale: cunctabundus, errabundus, fremibundus, furibundus,
gemebundus, ludibundus, mirabundus, moribundus, nutabundus, pudibundus,
tremebundus2.
1.2. Părerile lingviútilor nu concordă în ceea ce priveúte utilizările derivatelor
în -bundus. P. Langlois (1961: 122) este de părere că poeĠii evită cuvintele formate
cu acest sufix greoi, în timp ce A. Ernout (1953: 174) crede, dimpotrivă, că, deúi
aceste forme sunt evitate de proza clasică, poezia aceleiaúi perioade le conservă,
având în vedere că la poeĠi importanĠi precum Catul, HoraĠiu, Tibul sau Vergiliu se
găsesc astfel de exemple.
În perspectivă diacronică, se poate spune că există o situaĠie destul de dificil
de apreciat sub raportul productivităĠii úi al frecvenĠei vocabulelor derivate cu
sufixul -bundus, atât la nivelul diastratic, cât úi la nivelul diafazic.
2.0. Structura morfologică. Derivatele în -bundus sunt adjective create pe o
bază verbală (cu excepĠia a cinci dintre ele) furnizată de verbe deponente, în cele
mai multe cazuri. Această bază este reprezentată de tema prezentului a tuturor
tipurilor de flexiune verbală. Astfel, vocala presufixală poate fi -a- (cel mai
frecvent3) sau -i- pentru bazele aparĠinând conjugărilor I respectiv, a IV-a: plorare
- plorabundus, lascivire - lascivibundus úi -e- sau i-, pentru conjugările a II-a úi a
III-a: gaudere - gaudibundus, tremere - tremebundus, mori - moribundus.
Sufixul -bundus este pus în legătură cu adjective lexicalizate tot pe o bază
verbală, de tip secundus, oriundus sau rotundus úi cu adjectivele în -cundus.
Acestea din urmă sunt reprezentate de úase formaĠiuni vechi úi uzuale în toate
fazele latinităĠii: facundus, fecundus, iracundus, iucundus, rubicundus úi
verecundus.
51
Dana DINU
Gramaticul Priscianus, citat de Chantal Kircher4 vede încă din secolul al V-

lea o legătură între aceste două tipuri derivative, explicând forma rubicundus ca un
rezultat al fenomenului fonetic al disimilării celui de-al doilea -b- din forma
*rubibundus. SupoziĠia se susĠine prin analogia cu alte situaĠii în care există variaĠii
între iniĠialele -b- úi -c-, cazul sufixelor -bulum úi -culum, din stabulum, respectiv
poculum.
Se constată diferenĠe importante, de natură morfologică úi sintactică, între
creaĠiile în -cundus úi cele în -bundus. Primele admit grade de comparaĠie,
iucundior, iucundissimus; pot fi prefixate cu in-, infecundus, inverecundus; pot
avea derivate abstracte: iucundia, verecundia; pot deriva adverbe de mod la diverse
grade de comparaĠie: iucunde - iucundius, iracunde - iracundius. PuĠinele derivate
în -cundus au o frecvenĠă mare în tot cursul latinităĠii.
2.1. Există motive de a considera că cele două sufixe au evoluat divergent
dintr-o sursă comună, datorită unor cauze fonetice, pentru ca ulterior să se
specializeze semantic úi stilistic. Cea mai evidentă apropiere formală este de
sufixul -ndo- al participiului viitor pasiv, numit de obicei gerundiv (ILR 1965: 196-
197). Lexicalizarea ca adjective a derivatelor în -cundus a fost mai timpurie. S-a
propus ca model de derivare al acestora evoluĠia adjectivului verbal în -ndo-
secundus, derivat al verbului sequor, ale cărui bază úi sufix au fost segmentate
eronat în se- úi -cundus5.
3.0. É. Benveniste face o diferenĠiere semantică între cele doua sufixe:
creaĠiile în -cundus denotă o calitate permanentă sau „o tendinĠă de a duce la
îndeplinire procesul exprimat de bază”, iar cele în -bundus denotă o stare
temporară6.
Analiza semantică a bazelor pe care sunt formate derivatele în -bundus
întreprinsă de Chantal Kircher asupra unor fragmente din Plaut, Vergiliu, Catul úi
Seneca, din care voi cita exemplele următoare7, indică faptul că ele exprimă
procese, comportamente, atitudini umane cu conotaĠii negative sau, în orice caz,
aspecte dintr-un registru al deprecierii:
Incessi ludibundus „am început să înaintez jucăuú (jucându-mă)” (Plaut,
Pseud. 1275);
Quidnam dicam Pinacium / Lascivibundum tam lubenter currere? „Ce-aú
putea să spun despre Pinacius care aleargă zburdând cu atâta bucurie?” (Plaut,
Stich. 288);
Canere ...adorta est tremebunda „(Ea) A început să cânte tremurând.”
(Catul, 63, 11);
Uterque tacitus ora pudibunda obtegit „Amândoi tăcuĠi úi-au acoperit
chipurile care se ruúinau (ruúinate)” (Seneca, Hercules furens, 1178);
Conscendit furibunda rogos „Urcă rugul cuprinsă de patima arzătoare”
(Vergiliu, Aen., IV, 646). (Toate traducerile imi aparĠin, D. D.)
Sunt exemple (rare) în care referentul extralingvistic calificat de un adjectiv
în -bundus este un animal:
52
Ille in vulnere ferae dentes moribundus quoque infixerat „Acela, pe moarte

fiind, îúi înfipsese dinĠii în rana fiarei” (Quintus Curtius, Istoria lui Alexandru, 9, 1,
33) (Traducerea mea, D. D.).
3.1. Derivatele în -bundus aparĠin categoriei de adjective verbale numite
„paraparticipii”. Ele nu exprimă de regulă pasivul, ci sunt echivalente ale unor
participii prezente úi au valoare aspectuală durativă, exprimând simultaneitatea cu
o acĠiune. Anumite ocurenĠe ale unor forme în -bundus indică posibilitatea utilizării
lor ca sinonime ale participiilor prezente construite pe aceeaúi bază, confirmându-
se astfel valoarea lor activă:
Mirantes quidnam id esset „Minunându-se (ei) ce era aceasta” (Titus Livius,
A.U.C., V, 21, 7) faĠă de
Mirabundus quidnam sese vellet „Întrebându-se ce vrea” (Titus Livius,
A.U.C., XXVI, 15, 11). (Traducerile mele, D. D.).
Aúa cum rezultă din cele câteva exemple, derivatele în -bundus însoĠesc
adesea verbe de miúcare, ale căror acĠiuni le califică punctual.
ObservaĠia cu privire la echivalenĠa derivatelor în -bundus cu participiul
prezent nu le-a scăpat nici celor vechi. Caesellius Vindex citează forma
amorabundam folosită de scriitorul Laberius úi adaugă: ea figura scriptum qua,
„ludibunda” et „ridibunda” et „errabunda” dicitur ludens et ridens et errans8
RezonanĠa plebee a acestor cuvinte i-a făcut pe unii gramatici să-i critice pe autorii
care le foloseau. De pildă, Terentianus Scaurus (citat de Aulus Gellius) i-a reproúat
lui Laberius caracterul popular al limbii sale.
4.0. Statistica termenilor derivaĠi cu sufixul -bundus este utilă pentru
formarea unei imagini asupra diacroniei fenomenului în literatura latină, iar
contextele în care apar pot contura úi o stilistică a lor. În mod evident, pierderea
unor opere sau starea lacunară a multora dintre operele transmise până în timpurile
noastre nu permit o evaluare exhaustivă din punctul de vedere statistic. Dar, în
general, se poate conta pe o apropiere destul de mare de realitate.
În ordine cronologică, primul autor înregistrat cu o ocurenĠă de acest tip este
Naevius. Cuvântul, atestat indirect într-o menĠiune a lui Varro din Lingua Latina,
7, 53, este cassabundus, explicat: cassabundum a cadendo9. Acelaúi cuvânt apare
úi la Plaut úi apoi capătă o anumită frecvenĠă. Dintre cele úapte lexeme inventariate
de Cooper ca fiind utilizate de Plaut, două se vor regăsi úi în corespondenĠa lui
Cicero: ludibundus úi moribundus. Pe lângă acestea două, Cicero mai foloseúte alte
cinci forme în Verrinae. De menĠionat este Cato, căruia i se atribuie paternitatea a
două forme rebarbative, care i-au stârnit critica lui Quintilian: neque enim
tuburchinabundus et lurchibundus iam in nobis quisquam ferat, licet Cato sit
auctor (Inst. orat., 1, 6, 42).
O serie de autori de mică importanĠă folosesc sporadic câteva derivate cu
acest sufix. Marii istorici se remarcă printr-un număr relativ important de vocabule
în -bundus. Sallustius, a cărui preferinĠă pentru stilul arhaizant este emblematică,
nu ezită să folosească asemenea formaĠii lexicale úi adaugă două noi:
praedabundus úi vitabundus.
53
Dana DINU
Titus Livius merită o menĠiune specială pentru că, direct proporĠional cu

vasta sa operă, la el pot fi întâlnite cele mai multe forme în -bundus, dintre care
numai úase mai fuseseră folosite. Din restul de unsprezece, două, tentabundus úi
deliberabundus, nu vor cunoaúte întrebuinĠări ulterioare. Celelalte au mai fost
utilizate de scriitori influenĠaĠi de stilul lui Titus Livius. AbundenĠa acestor derivate
adjectivale în opera lui Titus Livius a fost pusă pe seama cunoscutei sale
Patavinitas úi a preferinĠei pentru limbajul arhaizant. Jean Cousin (1944:191-192)
inventariază foarte multe cuvinte introduse în limba scriitorilor datorită lui Titus
Livius , între care se află derivatele în -bundus, pe care le consideră greoaie úi
având consecinĠe negative asupra stilului său.
Tacitus nu se fereúte să recurgă la acest tip de adjective, fiind inventariate în
opera lui úapte forme, unele folosite de Titus Livius, úi introduce două noi:
deprecabundus úi speculabundus. În opera lui Suetonius au fost identificate úase,
între care hapax-ul osculabundus. Lista poate continua úi cu alĠi autori.
4.1. Un argument în favoarea vechimii derivării în -bundus este
comportamentul sintactic al unora dintre formaĠii, în sensul că sunt tratate ca
tranzitive úi admit complement direct sau ca intranzitive úi se construiesc cu
dativul. Exemplele sunt destul de numeroase. Astfel, Aulus Gellius (11, 15, 7) îl
citează pe Sisenna (Hist., 55,56) cu construcĠia, care nu aparĠine normei clasice, a
acuzativului agros drept complement direct cerut de adjectivul populabundus.
Tertullian poate fi citat cu o astfel de sintaxă în aucupabundus animas (Anim., 39),
iar la Apuleius se întâlneúte dativul în auxiliabundus fratri (De deo Socratis, 11)10.
4.2. În literatura târzie, productivitatea sufixului nu încetează, însă frecvenĠa
cuvintelor cu acest formant rămâne redusă în operele autorilor. Se pot cita
adjectivele: cassabundus, frecvent după Plaut úi furibundus, ludibundus,
moribundus, apreciate ca uzuale. Nici în limba vorbită nu pare să se manifeste
interes pentru astfel de cuvinte lungi úi greoaie.
5.0. De aceea, în limbile romanice nu s-au păstrat aproape deloc cuvinte cu
acest sufix. Sunt citate doar furibond, pudibond úi vagabond în franceză úi
furibondo úi vagabondo în italiană, care nu mai sunt analizabile, deci au pierdut
caracterul motivat.
5.1. În ceea ce priveúte româna, există divergenĠe cu privire la moútenirea a
trei posibile cuvinte în -bundus: *cascabundus, care ar fi la originea lui
„căscăund”, *flammabundus, care ar fi devenit „flămând”, úi palpabundus, care ar
fi devenit „plăpând”. Cele mai multe discuĠii le suscită etimologia lui „căscăund”.
În lucrarea Latina dunăreană, capitolul Formarea cuvintelor, I. Fischer
(1985: 155-157) acordă atenĠie acestor trei cuvinte româneúti úi este partizanul
etimologiei lor latine. Mai întâi face observaĠia că latina are preferinĠă pentru
sufixe complexe sau cu corp mai amplu, care încadrează derivatul în tipuri
morfologice clare. Acestea sunt avantaje care ar fi ajutat un sufix ca -bundus să
aibă o oarecare productivitate în latina dunăreană. DemonstraĠia nu se bazează pe
atestări în textele latine sau pe supravieĠuiri în limbile romanice.
Deúi sufixul îúi încetase productivitatea cu mult înainte de „cunoaúterea
filologică” a limbii române úi nici nu mai era analizabil, iar despre verbul palpare
54
nu se poate preciza când a dispărut din latina dunăreană lăsând doar forma
palpabundus, I. Fischer propune o soluĠie de stabilire a unei cronologii a perioadei
încetării productivităĠii sufixului în cauză, apelând la un indiciu fonetic: slăbirea
ocluziunii lui -b- urmată de dispariĠia lui. TendinĠa de slăbire a articulaĠiei
oclusivelor în poziĠie intervocalică se manifestă încă din faza preromanică,
generând confuzia cu vechiul -w- úi având ca rezultat fie dispariĠia, fie
transformarea lui în -v- sau -b- printr-o reîntărire. Acest fenomen a „diminuat
claritatea sufixului -bundus” úi a făcut imposibilă ataúarea lui la baze în vocală,
cum sunt temele verbale. Spirantizarea lui -b- se poate data după secolul al VI-lea,
într-o parte a Romaniei. De aici rezultă că sufixul úi-a pierdut productivitatea „în
ultima fază a latinei dunărene”.
Al. Ciorănescu (2002: 155) nu admite asemenea soluĠie. În cadrul articolului
„căsca” din DicĠionarul etimologic, menĠionează: „căscăund, adj. (căscat, tont),
formaĠie curioasă, fără îndoială în loc de *căscăun, cu un sufix expresiv ca în
bărzăun, gărgăun úi care se consideră nejustificat derivat de la lat. *cascabundus
(Candrea, Rom., XXXI, 305, Tiktin; Puúcariu, 307; Candrea-Dens. 283, Rew 1732;
Rosetti, I, 164)”. Despre „plăpând” (Ciorănescu 2002:607) crede că are origine
expresivă úi acceptă parĠial etimologia *palpabundus provenită din palpare „a
mângâia” sau din palpandus, considerând totuúi că este greu de admis acest lucru,
„din motive fonetice úi formale”. I se pare mai probabilă rădăcina expresivă cu
metateză plăp- din „pâlp(ii)”, „fâlf(ii)”, care au aceeaúi idee „a bate” sau „a miúca
slab”. TerminaĠia în -ând o explică prin analogie cu „blând”, „flămând”. Foarte
importantă este observaĠia că nu există certitudinea că această formă este populară,
pentru că apare la scriitori din secolul al XIX-lea úi pare a fi creată artificial,
asemenea altor adjective în -nd: „tremurândă”, „surâzândă”. Aceleiaúi rădăcini
expresive îi aparĠin úi „plăpău” cu sensul „neghiob”, venit din cehă, úi „pleoapă”.
Despre „flămând” (Ciorănescu 2002: 333) nu face nicio observaĠie etimologică,
indicând doar formele din celelalte dialecte româneúti.
Dintre cele trei posibile adjective care moútenesc sufixul -bundus, Candrea-
Densusianu (2003: 69) îl reĠin doar pe „căscăun(d)”, menĠionând úi forma
„căscăunt” la Dosoftei úi indică drept etimon posibil pe *cascabundus, -um,
bazându-se pe Tiktin úi pe Candrea, Rom. XXXI, 305.
Al. Rosetti (1986: 173-180) înregistrează cele trei cuvinte între termenii
latineúti păstraĠi numai în limba română úi nu face niciun comentariu dubitativ
asupra etimologiei lor, bazându-se pe argumentele etimologilor.
6.0. Adjectivele în -bundus atrag atenĠia asupra lor mai ales datorită
aspectului fonetic al sufixului, bisilabic úi cu o mare acumulare de consoane. J.
Marouzeau observă că „le latin fait un grand usage de suffixes encombrants”
Marouzeau 1935: 109). Acumularea polisilabică poate conferi cuvintelor, cărora li
se ataúează, o anumită consistenĠă (Marouzeau 1935: 92-98): durată, întindere,
soliditate, insistenĠă, lentoare. Sufixul a fost apreciat în general ca greoi úi având
posibilităĠi expresive limitate, în ciuda faptului că în unele cuvinte „la longueur du
suffixe peut, par une conséquence naturelle, constituer un élément d’expression”
(Marouzeau 1935: 109). Derivatele cu acest sufix au putut fi manipulate cu un
55
Dana DINU
oarecare succes atât de prozatori, cât úi de poeĠi. Astfel se face că a avut la autori o
productivitate relativ mare, comparabilă cu a altor sufixe mult mai bine
reprezentate, dar frecvenĠa majorităĠii derivatelor rezultate este foarte redusă sau
este reprezentată de întrebuinĠări singulare, numite hapax.
Ca urmare, la nivel pragmatic se poate constata quasi-absenĠa din limbile
romanice a cuvintelor sufixate cu -bundus Deúi îúi trage originea din limba
populară din vechi timpuri, sermo plebeius, sufixul a fost foarte puĠin cunoscut de
vorbitorii latinei populare din ultima fază a latinităĠii.
NOTE
1
Kircher: 1. (sigla L. A. S. L. A. = Laboratoire d'Analyse Statistique des Langues Anciennes,
http://www.cipl.ulg.ac.be/lsl.htm).
2
cf. Kircher: 1-2.
3
Inventarul lui P. Langlois este reluat de Kircher: 10-11, în Annexe, Liste.
4
Kircher: 2, nota 6.
5
Kircher: 6 citează articolul lui É. Benveniste „Les adjectifs en -bundus” din B. S. L. nr. 34, p. 186-
190.
6
Kircher: 6.
7
Toate exemplele care urmează se află în corpusul din articolul lui Kircher: 3, nota 13.
8
Cooper 1975: 84
9
Cooper 1975: 94 úi Kircher: 10-11, Annexe, Liste.
10
Kircher: 10-11, Annexe, Liste.
BIBLIOGRAFIE
Candrea, I.-A, Densusianu, Ov, DicĠionarul etimologic al limbii române.

Elementele latine (A - Putea), Bucureúti, Editura Paralela 45, 2003.
(Candrea-Densusianu 2003).
Ciorănescu, Alexandru, DicĠionarul etimologic al limbii române, EdiĠie îngrijită úi
traducere de Tudora ùandru MehedinĠi úi Magdalena Popescu Marin,
Bucureúti, Editura Saeculum I. O., 2002. (Ciorănescu 2002).
Cooper, F. T, Word Formation in the Roman Sermo Plebeius: An Historical Study
of the Development of Vocabulary in Vulgar and Later Latin, with Special
Reference to the Romance Languages, Publicată de Georg Olms Verlag,
1975. (Cooper 1975).
http://books.google.ro/books?id=yVlz3i6ZhywC&dq=Cooper+Word+format
ion+in+the+roman+sermo+plebeius&source
Cousin, Jean, Évolution et structure de la langue latine, Paris, Société d'Éditions
„Les Belles Lettres”, 1944. (Cousin 1944).
Ernout, Alfred, Morphologie historique du latin, Paris, Klincksieck, 3ème édition,
1953. (Érnout 1953).
Fischer, I., Latina dunăreană. Introducere în istoria limbii române, Bucureúti,
Editura ùtiinĠifică úi Enciclopedică, 1985. (Fischer 1985).
*** Istoria limbii române, vol. I Limba latină, Bucureúti, Editura Academiei, 1965.
(ILR 1965).
56
Kircher, Chantal „Les adjectifs en -bundus”, http://www.linguistique-

latine.org/pdf/suffixation/Suffixation%20adjectifs%20-bundus.pdf (Kircher).
Langlois, Pierre, „Les formations en -bundus: index et commentaire”, R.E.L., 39,
1961, p. 117-134. (Langlois 1961).
Marouzeau, J., Traité de stylistique appliquée au latin, Paris, Société d’Éditions
„Les Belles Lettres”, 1935. (Marouzeau 1935).
Rosetti, Al., Istoria limbii române. De la origini până în secolul al XII-lea, EdiĠie
definitivă, Bucureúti, Editura ùtiinĠifică úi Enciclopedică, 1986. (Rosetti
1986).
ABSTRACT
The phonetic, morphological, semantic and stylistic characteristic features of

the -bundus derivations have been addressed in various studies. The most recent
research on Latin literature as a whole shows that, despite the abundance of -
bundus forms (totaling 150), their frequency is poor (only 11 of them commonly
appear in the writings of different authors). In the Romance languages the number
of the surviving derivations is negligible. In Romanian, three words have
supposedly preserved the etymology of -bundus formations. The -bundus
derivations belong to the lexico-grammatical class of the adjectives. With a few
exceptions they start from verbal roots. Generally speaking these roots express
certain human attitudes and behaviour to which these derivations add a negative or
deprecating connotation. Their heavy phonetic aspect, length, complex semantics
and the competition with the present participle have lead to their nearly complete
disappearance from the Latin languages.
Key words: adjective, Latin, derivation
57
LES EXPRESSIONS FIGÉES AU SERVICE DE LA
COMMUNICATION POLITIQUE1
Isabel GONZÁLEZ REY

Université de Saint-Jacques-de-Compostelle, Espagne
1. Introduction
Les créateurs de messages à large diffusion le savent très bien : les mots
porteurs d’idées à vendre doivent capter l’attention du plus grand nombre possible
de gens. Or, de tous les éléments linguistiques à même de remplir cette mission, les
expressions figées le remportent de loin par les traits qui les caractérisent : suite de
mots lexicalisés, appartenant au savoir populaire, susceptibles de manipulation
lexicale donnant accès aux jeux de mots. Pour en analyser la portée, nous avons
choisi un domaine particulier, le discours politique2, domaine capable de démontrer
l’exploitation des unités phraséologiques faite à plusieurs niveaux dans le
lancement des idées et la prise de pouvoir.
2. Types de discours politique

Bien qu’il ne semble appartenir qu’aux hommes exerçant ou aspirant à
exercer le pouvoir, le discours politique se manifeste en fait à plusieurs niveaux de
la vie sociale. En réalité il n'existe pas un seul discours politique, homogène dans
les termes et les tournures, dans la thématique ou dans les positions adoptées. Vu le
nombre des composantes à analyser, la complexité de l'ensemble des
manifestations orales et écrites relevant de ce domaine nous amène à distinguer
deux sous-groupes :
a) Le discours officiel ou du premier degré : c'est le discours le plus
homogène en termes, structures et genres discursifs. Il est fait de sources
constituées: d'une part, les membres des partis politiques, lors de leurs
interventions, harangues ou propagande réalisées autour de leur programme
idéologique, pragmatique ou de leur candidat; d'autre part, les élus au
gouvernement et dans les différentes collectivités territoriales/communautés
autonomes et communes, qui utilisent également un langage bien reconnaissable à
la forme et au fond. Ce discours se caractérise par le fait d'être investi d’une
autorité reconnue qui le donne pour vrai. Il vise l’information des idées, des
décisions et des activités politiques, mais aussi et surtout la promotion de ces idées
et de ces activités. Le discours officiel offre un aspect compact car il mise sur la
structure pour tenir des propos cohérents conformes aux principes des partis.
b) Le discours officieux ou du second degré: il est très hétérogène, fait la
plupart des fois de sources autorisées, comme c'est le cas des propos tenus par des
politologues et des journalistes, mais aussi sans garantie lorsqu'il s'agit des
opinions exprimées par les citoyens. Le caractère parapolitique de ce type de
discours prend sa source dans l'analyse et la critique des actions politiques et le
compte rendu des réactions du peuple vis-à-vis de ces actions mêmes. Il contient
58
Les expressions figées au service de la communication politique
nécessairement une part importante d’interprétation, car il vise davantage la

conjoncture des faits que la structure des idées.
En définitive, différents agents contribuent à l'enrichissement du discours
politique, et démontrent par la même occasion l’aspect dynamique du modèle
démocratique qui invite tout le monde à participer à la vie politique d’un pays: les
hommes politiques en tant que producteurs d’idées à vendre, les journalistes en tant
que médiateurs dans la divulgation de ces idées et comme formateurs d’opinion
publique, et les citoyens en tant que sujets pâtissant des différentes politiques mises
en marche par le parti au pouvoir, et comme adeptes à capter par les partis
contraires. Le mouvement entre ces groupes est circulaire car les premiers rétro-
alimentent leur discours à partir de la réception que les derniers réservent aux idées
lancées à travers les groupes médians.
3. La Communication Politique
En politologie on parle de Communication Politique, concept défini par
Dominique Walton3 dans son glossaire comme l'étude du rôle de la communication
dans la vie politique au sens large du terme, en intégrant aussi bien les médias que
les sondages, le marketing politique que la publicité, avec un intérêt particulier
pour les périodes électorales. C’est donc la création d’un espace de dialogue où se
produit un libre échange d’idées entre hommes politiques et opinion publique. Cet
échange s’encadre dans le modèle démocratique qui priorise le droit à
l’information et à l’expression libre des opinions. Or la définition met l’accent sur
les sources constituées car ce sont celles qui intègrent les médias, les sondages, le
marketing et la publicité. Mais ces agents du discours “officiel” communiquent-ils
au sens de „faire partager” ou bien de „faire connaître” ? En fait, la politique de la
Communication Politique se décide dans la pulsion des forces en jeu, menée aussi
bien par le gouvernement que par les partis de l'opposition. Leurs rapports, nous
allons le voir, répercutent définitivement sur les messages et les moyens de les faire
parvenir.
3.1. Fonctions de la Communication Politique

En fait, en communication la différence entre faire partager et faire connaître
est évidente car il y va de la perspective de départ : le premier impliquant une
vision horizontale de la transmission des messages dans un traitement d’égal à
égal, le second une vision verticale de la mise en connaissances des faits du point
de vue hiérarchique. Dans ce sens, en Communication Politique, communiquer
c’est surtout faire connaître aux citoyens les mesures prises d’ « en haut », à savoir
gouvernement et partis de l’opposition, au moyen de deux types de communication
propres du jeu démocratique : l’information et la promotion des idées et des actions
politiques.
Mais qu’est-ce qu’„informer” en démocratie ? Le gouvernement se doit, en
réalité, de „renseigner” les citoyens de sa politique, et il le fait par le biais de
„communiqués” écrits ou oraux réalisés par un porte parole, les ministres, le chef
du gouvernement ou de l’État lui-même lors d’interventions publiques. De leur
59
côté, les partis de l’opposition doivent également „renseigner” le public de leurs

positions vis à vis de la gestion du gouvernement, et ils le font selon les règles du
jeu parlementaire lors des séances de contrôle au gouvernement au sein du
Parlement, ou bien en s’adressant directement aux médias dès que l’occasion se
présente. Ces informations sont transformées a postériori en discours officieux,
analysées par les politologues, les journalistes et les citoyens eux-mêmes. En
définitive, informer en politique, c’est le plus souvent fournir des explications
après avoir agi.
De même, on peut se demander ce que « promouvoir » veut dire en
politique. Selon le dictionnaire le terme adopte trois significations bien liées entre
elles : 1) „pousser en avant, faire avancer” ; 2) „provoquer le succès de qqch.”; 3)
„chercher à attirer l’attention des gens sur un produit”. De ces trois acceptions, il
s’ensuit une idée d’évolution, de réussite et de conquête, très appropriée au
domaine politique, où la quête du pouvoir sous-tend toutes les intentions et les
actions des partis. En principe donc, promouvoir, en politique, c’est promettre
d’agir. Or la promotion des idées politiques n’est pas exclusive des périodes de
campagnes électorales. Elle se fait également pendant le mandat d’un
gouvernement, menée aussi bien par le parti au pouvoir que par ceux qui se
trouvent dans l’opposition.
En fait, la bonne gestion politique se trouve dans l’équilibre entre
l’information d’idées et d’actions réalisées lors des mandats et la promotion d’idées
et d’actions promues et promises en campagne. Or cet équilibre tend souvent à se
rompre à cause de l’effacement des limites dans l’application des deux procédés,
une part d’autopromotion sous-jacent à toute déclaration informative lors des
mandats, et vice-versa toute promotion cherchant à prendre des dehors
d’information, en campagne électorale.
3.2. Par quels moyens diffuseurs ?

Dans les faits, ces différentes configurations du discours politique
s’inscrivent dans une communication médiatique beaucoup plus préoccupée de la
promotion des partis que de l’information au citoyen4. Les médias (TV, radio,
presse, publicité écrite/audiovisuelle), ainsi que les nouvelles technologies (les sites
des partis, les journaux électroniques, le téléphone portable et les SMS) sont
convoqués en permanence dans cette course à la divulgation des idées et des
activités politiques. Par ailleurs, cette nouvelle communication médiatique a la
particularité de donner les informations sous la forme de flashs, photos, gros titres,
slogans, bref, de messages en petites pilules digestibles qui confortent le besoin des
citoyens d’être au courant de l’actualité.
On pourrait se demander pourquoi et se dire que nous, citoyens pressés, nous
sommes un public difficile à capter, et que la Communication Politique cherche à
nous rendre la vie plus facile afin d’être informés à tout instant. Mais l’autre face
de la monnaie, c’est que les partis sont nombreux et se disputent un temps et un
espace qui valent de l’argent dans les médias. Or, plus les partis sont nombreux,
plus l’électorat est fragmenté et la part du marché des votes est convoité. En effet,
60
il est facile d’observer qu’en France, comme partout ailleurs, l’approche en

politique est plus commerciale que sociale. Que ce soit en période électorale ou
gouvernementale, la préoccupation des grands et petits partis est de faire basculer
la balance des votes de leur côté. Deux facteurs percutent sur cette préoccupation :
le nombre de concurrents dans cette course effrénée au vote et le temps de parole
accordé à chacun d’entre eux dans la couverture médiatique. Ainsi, en période
électorale tous les partis ont-ils le même temps de parole, sauf le parti au
gouvernement qui dispose normalement d’un bonus de par sa répercussion
informative. En période gouvernementale, chaque parti négocie avec un média
(radio, télévision et presse) la défense de ses idées et l’interprétation qu’il donne à
chaque événement de la vie politique du moment. Ces deux facteurs, le nombre de
partis concurrents et le temps de parole incident sur l’objectif commun qu’ils se
fixent tous : la captation d’un marché, ce marché se définissant en nombre et en
parts de voix. Misant sur la construction d’une politique sur le court terme, tous
s’engagent à communiquer le plus, le plus vite et le plus loin possible. Le discours
politique, centré sur la promotion des idées et des actions de ses hommes,
s’approprie des stratégies de la communication commerciale pour arriver à ses
fins5.
3.3. Principes stratégiques et éléments de captation et de fidélisation de

l’opinion publique en Communication Politique
Les messages formulés d’une manière lapidaire gagnent en densité
sémantique, ce qui les fait être considérés comme des éléments non négligeables de
la communication, quelle qu’elle soit. En ce qui concerne la politique, le contenu
de ces messages à la forme brève et rapide présente des caractéristiques qui
répondent aux fonctions citées ci-dessus. Trois traits primordiaux se
distinguent dans leur formulation : le culte aux valeurs essentielles, le rituel dans la
mise en place de l’idéologie et les signes d’identité.
Ainsi, le culte aux idées, par le biais d’allusions aux grands principes
traditionnels (cf. « la grandeur de la France »), ou aux besoins primaires (la sécurité
des citoyens, le droit au travail, etc.) s’utilise en permanence afin d’exploiter
l'exaltation des émotions chez les partisans. Le rituel des rassemblements, qui
sacralisent les grands moments des interventions (mise en scène de l'entrée du
candidat favori par l’emploi de techniques d'animation: banderoles, musique,
applaudissements), ou le calcul des temps d'interventions et des pauses, qui
scandent et imposent le rythme, s’emploient également pour émouvoir la foule,
favoriser les encouragements envers les favoris et le chahut envers les opposants.
L’emploi d’éléments identitaires des partis, tels que les emblèmes, les symboles,
les logos, les hymnes, etc., contribuant aussi à souder le groupe, sont autant de
stratégies mises en place pour le capter et le fidéliser aux idées des partis.
Le principe actif à tous ces procédés se trouve, d’une part, dans l’exercice de
la fascination et de l’hypnose que provoquent le rite et la répétition sur les esprits,
et d’autre part dans le pouvoir identitaire de l’élément unique, en tant qu’appel à la
convocation et au ralliement des personnes autour d’une même idéologie. Prenons
61
en exemple les principaux symboles6 de la République Française: le drapeau

tricolore7 ; Marianne8 ; le coq gaulois9; le Grand sceau de France10 ; l’hymne La
Marseillaise11; le logotype, enfin, alliant la plupart des contenus cités12. Tous ces
éléments, uniques et figés, contribuent à fortifier le peuple en répondant au besoin
préalable d’identité sociale ou nationale du groupe, ainsi qu’à la défense d’intérêts
communs longtemps revendiqués par le citoyen français.
4. Rôle des expressions figées dans la Communication Politique

Mis à part les éléments de nature héraldique cités ci-dessus, d’autres de
nature linguistique remplissent la même fonction dans le discours politique, à
savoir les expressions figées. Nous allons le voir, celui-ci s’en approprie comme
moyen de communication dans le but de consolider ou de modifier des conduites
sociales.
Par définition les expressions figées constituent des suites de mots stables et
répétés dont l’ensemble conforme ce qu’on s’accorde à nommer, su sein de la
communauté scientifique, la Phraséologie13. Brièveté formelle, densité sémantique,
répétition et figement pragmatiques les caractérisent, et ces propriétés linguistiques
s’adaptent de façon très opportune aux exigences de la communication médiatique.
En effet celle-ci s’annonce souvent par le biais de gros titres qui s’énoncent à leur
tour sous une forme syntagmatique averbale. En peu de mots se trouve ainsi
concentré un sémantisme souvent composé de strates significatives, sens littéral y
figuré superposés dans un seul énoncé. Destiné à être largement diffusé et
reproduit, cet énoncé tend au figement, répétition et fixation garantissant d’emblée
le succès du message qui non seulement arrive au destinataire mais finit également
par s’ancrer dans son esprit. Ces contraintes propres de la communication
médiatique trouvent écho dans la forme brève et dense de l’expression toute faite
car, figée, elle est susceptible d’être immédiatement comprise de tous, défigée, elle
pose une énigme facilement décodable par ceux mêmes qui la connaissent en tant
qu’expression lexicalisée.
En définitive les expressions figées en Communication Politique favorisent
la rapidité et l’expansion dans la transmission du message, elles opèrent une
fonction hypnotique par le biais de la répétition, induisant les gens à agir et elles
mobilisent l’attention des citoyens en les menant à se concentrer sur l’élément
essentiel du discours.
Cela dit, les expressions figées les plus actives en politique sont celles qui en
émergent, et pour les analyser dans leur fonction médiatique il nous faut les
distinguer de celles qui sont déjà constituées dans la langue courante, sans pour
autant ignorer que la Communication Politique peut également puiser dans le fond
établi.
4.1. Moules générateurs d’expressions figées

Le but qui sous-tend la création d’expressions figées dans la Communication
Politique consiste à produire un message, chargé d’implicites, à même d’arriver et
d’être bien reçu par la plupart des destinataires. Pour ce faire, elles prennent la
62
forme de formules frappées destinées à circuler comme des pièces de monnaie. Les
plus récurrentes sont la devise, la dénomination onomastique et le slogan.
Par définition, la devise est une formule qui accompagne l’écu dans les
armoiries ou qui explique une figure emblématique par le biais d’une sentence ou
légende. Elle est généralement porteuse d’une pensée, d’un sentiment ou d’un mot
d’ordre. La dénomination onomastique, elle, se charge de désigner une chose, une
personne ou un groupe (de choses ou de personnes) au moyen de procédés de
création lexicale (sigles et acronymes), en partant de noms communs pour les
transformer en noms propres. Quant au slogan, il consiste en une formule concise
et frappante, utilisée par la publicité ou la propagande politique. Ces trois moyens
linguistiques se présentent comme des moules, bien définis dans leur forme et leur
fonction, où couler une idée bien précise: véhiculer l’idéologie d’une personne,
d’un groupe, d’une Nation.
En tant que matrices, ces procédés ont en commun de forger des groupes de
mots, figés et répétés. Or, même si certains traits les rapprochent, d’autres les
distinguent. Ainsi devise et dénomination onomastique sont-elles porteuses de la
parole écrite, muette. Accompagnées, l’une d’emblème, l’autre de logos, cherchant
ainsi à mieux attirer l’attention sur elles, elles conforment des éléments plastiques,
qui frappent surtout l’oeil mais pas nécessairement l’oreille, dans le but de perdurer
dans le temps. Par contre le slogan, fait aussi bien pour être prononcé que transcrit,
s’appuie à l’oral sur des procédés de déclamation (ton véhément, qui porte), et à
l’écrit sur des éléments graphiques chargés de mobiliser l’intérêt des gens. À
l’opposé des deux premiers artifices, il ne dure que le temps d’une campagne.
4.1.1. La devise
La devise14 fait partie du langage héraldique, elle en est la part la plus
littéraire. Á l’origine, elle accompagnait sous forme de légende les armoiries des
chevaliers, lors des croisades, en signe de reconnaissance visant à rallier les
soldats, qui souvent ne savaient pas lire. Le tout, écu et légende, aidait ainsi à relier
tout un groupe de gens à son seigneur, à l’intention de se faire reconnaître des
siens, et de se distinguer des autres seigneurs et de leurs vassaux. À partir de la
Renaissance, elle est en vogue et elle apparaît dans les tournois et les fêtes de cour,
et même les pompes funèbres où les armoiries et leur devise représentent les
Grandes Maisons (la devise aristocratique). Avec le temps, elle se détache de l’écu,
et prisée comme texte littéraire, elle finit même par devenir un jeu de salon.
Au vu de cet historique, il s’ensuit que la devise, n’étant pas composée au
départ par le menu peuple car il ne savait pas lire, à quelques exceptions près, elle
est, en fait, le signe de reconnaissance des gens lettrés. Avec le temps elle évolue,
cependant, donnant naissance à toute une diversité d’emplois selon le sens,
certaines d’entre elles sous-tendant un principe de vie, d’autres de nature
énigmatique, d’autres encore fondées sur des proverbes.
Dans sa fonction principale, celle de faire connaître une pensée, la devise a
également évolué. Ainsi d’une légende qui accompagne un écu représentant une
seule personne et son statut (i.e. la devise aristocratique : « M. qui T.M.15 » , soit
63
Aime qui t'aime, de la maison de Kergos, en Bretagne), elle devient un mot d’ordre
pour tout un peuple (i.d. la devise monarchique : « Duo protegit unus », soit Un
protège deux, d’Henri IV en représentation du sceptre et de la main de justice unis
à son épée ; « Nutrisco & extinguo », soit Je m'en nourris et je l'éteins, de François
Ier, devise accompagnant une salamandre au milieu des flammes ; ou encore le
fameux « Nec Pluribus Impar », soit supérieur à tout le monde, de Louis XIV,
portant un soleil), elle finit, au terme de son évolution, par figurer dans la
Constitution même d’un État, liée aux valeurs et aux principes d’un peuple (i.d. la
devise démocratique «Liberté, Égalité, Fraternité » citée à l’article 2 du Titre
Premier de la Constitution française16, constitution actuelle datant de 1958).
Même dans sa nouvelle valeur constitutionnelle, la devise continue d’être le
symbole du régime politique d’un pays. Reflet de ce régime, elle véhicule une
idéologie visant tout le monde, sans désormais provenir d’une seule personne
noble, lettrée ou puissante, ni s’adresser à un cercle restreint de gens cultivés.
Créée par le peuple et pour le peuple, la devise s’est enfin démocratisée.
4.1.2. La dénomination onomastique: du nom aux sigles

La dénomination des partis politiques se fait d’ordinaire par l’attribution
d’un nom servant à le désigner, construit généralement par la composition de
plusieurs formatifs. Normalement le nom choisi décrit en peu de termes la position
du parti. De ce fait, les concepteurs linguistiques des noms de partis ont souvent
recours à la compositionnalité de mots, c’est à dire composition de forme
(polylexicalité) et déductibilité de sens (sens sommatif, dénotatif et référentiel),
évitant le plus possible l’ambiguïté et la confusion. Or, les résultats donnant lieu à
des noms composés trop longs, l’obligation de trouver le moyen de les raccourcir
s’impose afin de favoriser une plus grande fréquence d'emploi au moyen d’une
forme plus facile à retenir. C’est alors qu’intervient la siglaison en tant que procédé
néologique de forme qui agit par raccourcissement. Ce mécanisme de
dénomination fait partie des multiples stratégies linguistiques mises en place par la
Communication Politique pour gagner en économie linguistique et en diffusion
médiatique17. En effet, la siglaison ne s’emploie pas seulement dans le seul but de
nous faciliter la tâche de prononcer des mots trop longs. Elle ne fait pas son
apparition après coup mais simultanément au nom composé, révélant une
détermination à intervenir d’un seul trait sur des termes liés à des domaines de
pouvoir tel que le domaine politique où l’enjeu est d’arriver vite et avant que les
opposants18 Il y a donc une manipulation consciente de la langue pour figer les
termes sous deux procédés de dénomination différents – composition et siglaison –,
mais redondants car l’un renvoie à l’autre. La communication politique est ainsi
bien assurée.
Outre cette fonction d’expansion du concept sous une forme concise, les
sigles se transforment dans le discours politique en nom de marque, et ils
deviennent de ce fait des noms propres chargés d’identifier et de distinguer un
groupe de personnes et leurs idées. En effet, en tant que dénomination de droit, les
sigles à valeur politique se chargent d’un caractère juridique dès leur
64
enregistrement comme dénomination sociale, visant non seulement à se

différencier des concurrents, mais aussi à communiquer, indirectement à chaque
fois qu’ils sont mentionnés, à propos du groupe qu’ils représentent.
Dans le discours politique, la seule manifestation linguistique de ces noms
octroie à leurs représentants un pouvoir chargé d’enorgueillir les adhérents, par le
sentiment d’appartenance aux idées du groupe, et d’impressionner les non militants
par le caractère sérieux, voire supérieur, de leur rôle dans la société. Dans la liste
des partis politiques qui suit, nous allons voir comment les groupes ont choisi de
capitaliser sur la notoriété de leur nom pour apporter de la visibilité à leurs actions
et gagner en adeptes. Voici donc une relation de sigles et de noms de partis
politiques français :
UMP19 (Union pour un Mouvement Populaire)
RPF (Rassemblement pour la France)
RPR (Rassemblement pour la République)
UDF (Union pour la Démocratie Française)
DL (Démocratie Libérale)
FN (Front National)
MPF (Mouvement pour la France)
PS (Parti socialiste)
PCF (Parti communiste français)
LO-LCR (Lutte Ouvrière-La Ligue Communiste Révolutionnaire)
PT (Parti des Travailleurs), etc.
L’analyse formelle et sémantique qui découle de la présentation de cette liste

dans l’ordre donné des procédés permet une première constatation, à savoir
l’incompréhension immédiate que suscite l’emploi des sigles sans le nom
correspondant chez un non initié en politique. L’ordre contraire n’aurait présenté
aucune difficulté dans l’appropriation du sens des mots. Il s’ensuit que, si on
compare les deux procédés à partir du critère de la fonction sémantique des
formatifs, il y a transparence sémantique du groupe source mais opacité du sigle, ce
qui impose la connaissance du premier sur le second. L’effet accordéon des noms
politiques, en mots complets et/ou en sigles, allant de l’un vers l’autre, exige donc
chez le citoyen moyen une compétence en termes de savoir et de savoir faire
politique.
Par contre, l’apparition conjointe des deux dénominations provoque un
double effet d’association automatique du nom du groupe à son idéologie. À l’écrit,
les deux formes, citées souvent ensemble (obligatoirement dans le discours officiel,
ou la première fois que le parti est cité dans le discours officieux des politologues
et des journalistes), renforcent ainsi la fonction communicative.
Une dernière observation concernant le nombre de lettres qui conforment les
sigles des partis, en moyenne trois, conclut à une économie évidente, à la fois
rédactionnelle et mémorielle, dans un même gain d’espace et de temps. Par
ailleurs, leur mise en page joue souvent sur la propagande subliminale, en arrière
plan des communiqués. S’appuyant sur l’impact de la « majusculite » (en termes de
65
Doppagne, 1979), efficacité communicative et impressionnabilité sont autant de

coup d’effets mis au service de la quête du pouvoir.
4.1.3. Le slogan
Le langage publicitaire se caractérise par une série de contraintes d’ordre
linguistique et économique à respecter dans l’élaboration de son discours. Qu’il
soit lié à la promotion d’un produit ou d’une idée, il s’agit tout d’abord d’un
discours médiatisé, fortement conditionné par les impératifs d’un marché qui
calcule la production du message en termes de coût et de risque. Le message
publicitaire fonde donc son efficacité sur la trace mémorielle qu’il est susceptible
de laisser chez ses récepteurs dans un laps de temps et d’espace réduit. De ce fait, il
se met en quête d’une forme linguistique chargé de dire le plus en le moins de mots
possible (ce que Karine Berthelot-Guiet nomme « l'effet Mini Mir »20, en référence
au célèbre slogan de ce produit de lavage : « Mini Mir, mini prix, mais il fait le
maximum »).
La promotion du message à transmettre trouve son support dans les ondes
radiophoniques et audiovisuelles, et/ou sur papier (tracts, affiches, magazines et
journaux). La vente, la consommation ou la fidélisation au produit promu étant
l’objectif recherché, les concepteurs publicitaires se fixent le moyen d’arriver à
cette fin dans la création d’un slogan chargé d’en vanter les bénéfices. En fait, toute
la publicité du produit (mise en scène, images, etc.) s’organise autour d’une forme
linguistique lapidaire ayant pour fonction de fidéliser le consommateur aux
marques du groupe commercial, de cultiver sa différence avec les marques
concurrentes et d’encourager l’acte d’achat.
La communication commerciale et promotionnelle que réalise le slogan
relève de caractéristiques formelles, sémantiques et pragmatiques déterminées. La
structure brève du slogan cherche à condenser un message complexe qui doit
circuler vite et loin. Le premier des objectifs à atteindre est de frapper l’attention.
Concurrencé par des milliers de messages aspirant au même but, le slogan se doit
d’être à la fois évocateur et simple. Il doit, d’une part, séduire les esprits par
l’originalité de sa mise en paroles, et d’autre part, se poser en termes faciles à
retenir car son succès est conditionné par son pouvoir de circulation. Les
conditions pour l’expansion du message résident dans les éléments favorisant la
mémorisation et la répétition, le pouvoir hypnotique de la répétition jouant
normalement en faveur des slogans bien réussis. Pour cela, l’énoncé du slogan doit
jouer sur deux tableaux : les sentiments et l’information. D’une part, il se doit de
communiquer quelque chose de nouveau, que l’usager ne connaît pas ou bien dont
il n’a pas conscience. D’autre part, il doit le pousser à agir et cela ne se fera qu’en
faisant appel à ses sentiments, bien souvent par le biais de la flatterie21.
Dans l’intention initiale, le slogan commercial et le slogan politique se
distinguent en ce que le premier crée des demandes (implicitement le message
incite à la consommation d’un produit qui a priori ne nous est pas nécessaire),
tandis que le second fait appel à un besoin préalable d’appartenance à un groupe
social ou national. Dans la forme, ils coïncident dans le choix des éléments : des
66
structures déjà lexicalisées, souvent délexicalisées ou bien facilement

lexicalisables.
Le slogan politique apparaît non seulement lors des campagnes électorales
mais aussi lors des mandats. Ainsi, le parti au pouvoir s’en sert-il souvent pour
résumer son action22 pour « apaiser » le peuple en cas d’alarme sociale ou bien
pour diffuser les différents messages des Ministères. Par exemple, les campagnes
nationales de sensibilisation aux excès de vitesse conduisent régulièrement les
départements chargés de la circulation routière23 à lancer des appels à la
responsabilité et au civisme aux usagers de la route au moyen de slogans tels que :
No podemos abrocharnos el cinturón por ti (ES) ; Si chacun fait un peu, c'est la vie
qui gagne (FR).
De même les différents partis de l’opposition organisent des campagnes
autours de slogans chargés de promouvoir leurs idées lors des élections ou des
manifestations en s’appropriant de phrases impactantes pour faire face aux
décisions du parti au pouvoir24. En définitive les deux groupements l’utilisent pour
conquérir ou reconquérir les votes.
Construit selon les principes d’information et de promotion, le slogan
politique a pour fonction de lancer un message, certes éphémère mais intense (cf. le
“sound bite”, comme le nomme F. Paniagua, 2005). Par rapport aux procédés
antérieurs, devise et dénomination onomastique, il représente un moyen de
communication dynamique, alliant séduction et mot d’ordre. En exemples, voici les
slogans aux Présidentielles 2002, des principaux candidats aux 1er et 2e tours25 :
(1) RPR (Jacques Chirac): La France en grand. La France ensemble.

(2) PS (Lionel Jospin) : Présider autrement.
(3) FN (Jean-Marie Le Pen): Une force pour La France / La France et les
Français d’abord.
En (1), le slogan, correspondant à un candidat d’un parti de droite qui aspire

à renouveler son mandat, se construit sur deux énoncés averbaux juxtaposés,
démarrant sur une figure de style (l’anaphore), centrés sur l’idée de Nation et de
valeurs telles que la grandeur et la solidarité. En (2), il appartient à un candidat de
gauche, ancien 1er ministre au gouvernement antérieur, donc en cohabitation avec
le candidat rival. Il est construit sur un prédicat à l’infinitif (visant l’action), à sujet
implicite (le candidat lui-même), modifié par un adverbe (mettant en relief de
l’idée d’un changement dans la manière de gouverner le pays). En (3), le candidat
d’un parti d’extrême droite a hésité sur le choix de deux slogans, le second
l’emportant finalement sur le premier. Cette fluctuation trahit l’adaptation du
groupe et de son candidat, qui se présentait pour la quatrième fois à des élections
présidentielles, aux nouvelles conditions imposées par le changement d’image
recherché auprès des citoyens pour une concurrence plus efficace. Construits de la
même manière, – deux énoncés averbaux centrés sur l’État –, ils se distinguent,
cependant, par les différents pôles concernés : dans le premier était visé le parti lui-
même en tant que force dont il fallait tenir compte (autoreconnaissance implicite
67
comme groupe en baisse), dans le second sont priorisés, au contraire, les citoyens
français eux-mêmes dans un appel au sentiment national placé au-dessus des
intérêts européens (critique implicite à l’UE et à l’éventuelle Constitution
Européenne).
En définitive, le slogan politique cherche ses coups d’effet non seulement
dans une forme brève et dense, mais aussi dans une mise en scène impactante au
moyen de types de graphie particulière, accompagnés d’accessoires audiovisuels
destinés à attirer l’attention et de stratégies de répétition visant à modifier les
conduites.
4.2. Le recours au fond établi des expressions figées

Tous les procédés analysés antérieurement s’emploient en tant que
mécanismes générateurs d’expressions figées mis au service de la Communication
Politique. Cela revient à dire que la plupart des énoncés se construisent, à l’origine,
dans le cadre de la combinatoire libre de la langue. Ils ne se figent à la fin que
comme résultant des matrices dont ils découlent, et en fonction des pratiques du
discours répété dont ils sont investis. En effet, une devise, une dénomination
onomastique ou un slogan ne produisent des expressions figées qu’après les avoir
fait circuler.
Cela dit, le matériel lexicologique employé dans la formation de l’énoncé
peut très bien s’inspirer également des expressions figées26 préexistantes dans le
fond commun de la langue, ou bien y renvoyer a posteriori par moquerie. C’est
d’ailleurs la solution la plus récursive, dès que l’intention de départ s’avère
manipulatrice dans le choix des termes dans l’élaboration du discours chez le
concepteur de l’énoncé. Effectivement, lorsque l’objectif se concentre sur les
moyens linguistiques, – le sens à faire passer étant toujours prioritaire, mais moins
à ce stade –, l’énoncé peut être choisi parmi l’ensemble des expressions figées,
dans leur forme initiale ou bien jouant sur la désautomatisation du sens.
De ce fait, en ce qui concerne la devise, quelques-unes se sont inspirées de
formules gnomiques connues à l’époque. Ainsi, attachée à la Maison de Baronnat
(Florez), sa devise a-t-elle repris un proverbe contribuant à célébrer les hautes
qualités du domaine: Vertu à l'honneur guide; celle de Chalant (Savoie): Tout est et
n'est rien, rejoint quelque peu le vieux dict alchimique: «En rien git tout»; ou
encore celle de Solata (Piémont): Tel fiert qui ne tue pas, où l'adjectif «fiert» prend
le sens de redoutable, vaillant27.
En rapport avec l’onomastique des partis, le langage médiatique se révèle
d’une créativité lexicale extraordinaire quand il s’agit de lancer les nouvelles les
concernant, mettant en action tous les mécanismes néologiques de dérivation ou de
délexicalisation, surtout à partir des noms des candidats28. Ainsi, Jacques Chirac a
donné lieu au chiraquisme, à la Chiraquie, à l’action de chiraquiser une formation,
ou encore Edouard Balladur, lors de la campagne présidentielle de 199529, dont le
nom a provoqué les formes habituelles de dérivation (balladurisme, balladurien,
balladurisé, balladurie, et même le fameux balladurette, construit sur le modèle
de « juppettes » d’Alain Juppé, en allusion aux femmes ministres), en passant par
68
la création de nouveaux noms propres (Ballamou, Ballamol, Balladurdur,

Ballaboys), pour arriver au remplacement d’un terme dans une suite lexicalisée:
C’est Balla peine d’aller voter. Le comble des jeux de mots dans l’emploi ludique
des expressions figées en onomastique politique peut s’illustrer avec cet exemple
de “faux” sigles, repéré par J. Uvírová (2000: 156), extrait du titre de presse du
journal Libération (du 03-05-95) : En cinq lettres, L.E.P.E.N., sachant tous ce que
signifient les cinq lettres dans la langue courante (= merde).
Pour ce qui est, finalement, du slogan politique, il peut lui aussi se former à
partir d’un matériel phraséologique préexistant, dans le but de créer un coup d’effet
singulier sur les esprits. En exemple, le slogan des Verts aux présidentielles 2002 :
Noël Mamère. Les pieds sur terre. Mise à part l’allitération du son [İR], qui
concourt à renforcer l’ancrage de l’énoncé dans l’oreille, le renvoi de la seconde
partie au syntagme figé avoir les pieds sur terre, dans le sens figuré d’« être
réaliste », contribue à étayer les principes d’un parti écologiste qui préconise la
sauvegarde de la terre.
5. Conclusion
La communication politique, comme la communication commerciale, se
donne pour objectif de vendre un produit au plus grand nombre de clients possible.
En parallèle avec les entreprises, qui se caractérisent en termes de bénéfices et de
chiffres d’affaires, concourant toutes vers le même objectif, – devenir de plus en
plus puissantes sur le marché quels que soient leurs produits –, les partis politiques
se lancent aux marchés aux idées pour la captation de votes. Dans cette quête du
pouvoir, la phraséologie trouve sa place.
En effet, l’enjeu de la Communication Politique étant de gagner la confiance
du citoyen/électeur en l’ « informant » ponctuellement de tout ce qui se passe, le
rôle des éléments figés dans le discours politique consiste à rassembler, fortifier et
mobiliser les partisans/sympathisants d’un parti. Parmi ces éléments se trouvent les
expressions figées, séquences linguistiques mises au service de l’information et de
la promotion des partis politiques. Créées à partir de moules générateurs (devise,
dénomination onomastique et slogan), elles sont porteuses, d’une façon statique ou
dynamique, d’une idéologie qui fait appel à un sentiment d’appartenance au groupe
politique. Or, même s’il y a gain d'espace et de temps, la clarté de l’information y
perd beaucoup, car la forme brève et figée concentre un sémantisme qui opacifie le
message. Pouvant passé inaperçu aux esprits pressés, peu enclins aux devinettes et
souvent dépourvus des connaissances nécessaires à la décodification, l’expression
se lexicalise au moyen d’éléments de renfort (symboles, emblèmes, logos,
typographies des devises et des sigles) ou de répétition (cf. le sound bite des
slogans).
En définitive, tous ces mécanismes font partie des multiples stratégies mises
en place par la Communication Politique pour gagner, certes, en économie
linguistique et en diffusion médiatique, mais aussi, ne l’oublions pas, en nombre de
votes.
69
NOTES
1
Cet article s’encadre dans le projet de recherche soutenu par le Ministerio de Educación y Ciencia
(HUM2007-62198/FILO) portant sur la phraséologie contrastive (FRASESPAL), mené au sein
de l’Université de Saint-Jacques-de-Compostelle, sous la direction de Carmen Mellado
Blanco.
2
En fait certains analystes du discours considèrent l’activité politique comme génératrice d’un code
linguistique propre au sein d’un groupe particulier. Ainsi l’affirme A. Beard (2000:5):
Politics, like all spheres of social activity, has its own code, a term used by linguists to refer to
a language variety particular to a specific group.
3
http://www.wolton.cnrs.fr/FR/dwcompil/glossaire/commpol.html [15/05/2008 12:30]
4
Dans une interview réalisée à Olivier Domerc, rédacteur en chef de Culture Pub, sur M6, celui-ci a
lancé ce cri d’alarme sur la dérive publicitaire de la politique: „La politique ne doit pas rentrer
dans le show business. C’est justement ce qu’on reproche aux politiques: de trop
communiquer et de ne pas assez agir” (10/06/2004, texte de Charles Bobe: Des slogans
électoraux qui lavent plus blanc que blanc, http://www.europeplusnet.info/article316.html
[15/05/2008 13: 10])
5
En définitive, les partis, comme les entreprises, se disputent le vote des citoyens pour le capter (tels
des clients), mettent sur pied des campagnes pour „vendre” leur programme et leur candidat
(tel un produit commercial) et fidélisent les militants, les sympathisants et les partisans à
travers les symboles (tels le nom de marque ou le logo). Pour une comparaison des procédés
employés en communication politique et en communication commerciale, lire C. Fernández
Camacho, 2003.
6
La liste que nous présentons peut se réduire ou s’allonger selon les source consultées, toutes de
nature électronique. Ainsi la plupart cite le drapeau, Marianne, le coq, la Marseillaise et le 14
juillet; d’autres en arrivent à inclure le béret, la baguette, la tour Eiffel, l’Hexagone, etc. Cette
fluctuation révèle le caractère arbitraire des éléments uniques attachés à un pays ainsi que la
relativité du sentiment national des citoyens : à plus d’éléments, plus de signes d’identité et de
revendication de ce qui est propre, et donc plus de risque aussi de refuser ce qui est étranger.
7
Le drapeau bleu, blanc, rouge : le blanc, couleur des Bourbon, le bleu et le rouge, couleurs de la
Commune de Paris.
8
Figure allégorique de la République française sous la forme d’une femme coiffée d’un bonnet
phrygien.
9
Souvent utilisé comme symbole de la vigilance et du peuple français, choisi comme symbole officiel
des sportifs français dans les épreuves internationales.
10
Sceau officiel de la République française représentant la Liberté sous les traits de Junon assise.
11
Hymne national proclamé le 14 juillet 1795, interdit à plusieurs reprises et rétabli seulement en
1879.
12
Créé en 1999, il rappelle le drapeau du pays sous la forme d'un rectangle allongé où la partie
blanche reprend l’effigie de Marianne vue de profil et contournée, accompagnée de la devise
Liberté Égalité Fraternité et la mention République française avec les majuscules associées
RF.
13
Nous renvoyons le lecteur désireux d’approfondir la question à une étude réalisée par nos soins
(González Rey, 2002).
14
Pour un historique de la devise, cf. http://www.encyclopedie.info/index.
15
L’exemple nous a paru particulièrement innovant pour l’époque, si on le compare aux nouvelles
formes de la communication virtuelle, surtout dans le système multicodique qui caractérise le
cyberlangage actuel, avec abréviation sur un mot (tjs = toujours, bjr = bonjour) ou sur une
expression (mdr = mort de rire), redoublement de lettres pour marquer l’intensité (ptdrrr =
pété de rire), onomatopées (mouhaha, pff), écrit phonétique (g = j’ai, NRV = énervé), chiffre
(A1 de C4 = à un de ces quatre), smilies, etc. Pour plus de détails sur les procédés de
siglaison, voir González Rey, 2006.
70
16
En ce qui concerne la France, sa Constitution est porteuse de l’histoire et des principes actuels de la
République. Elle rappelle un fait historique (la révolution française, soit la prise du pouvoir
par le peuple), et rend présent à l’esprit que ses piliers sont encore en vigueur (l’exécution du
pouvoir pour le peuple).
17
Si nous comparons l’onomastique politique à l’onomastique commerciale, celle-ci a également
recours aux différents procédés de créativité lexicale en fondant sa publicité sur le nom de
marque (ex. L’Oréal), de personne (ex. Christian Dior), ou de société (ex. France Telecom,
SNCF), tous des modes d’identification indirecte des produits au moyen d’une dénomination
directe des agents.
18
Insérés dans le discours politiquement correct, les sigles remplissent une fonction essentiellement
euphémique d’après Jacqueline Percebois (2001).
19
En fait, l’UMP est un groupe de partis politiques, alliant les forces de droite grâce à l’adhésion du
RPR, parti hérititier du groupe gaulliste RPF, de l’UDF et de DL, pour représenter les idées de
la droite et du centre. Au début les sigles UMP voulaient dire Union pour la Majorité
Présidentielle en signe de soutien au président aux élections présidentielles 2002. Une fois les
élections passées, le parti a été rebâptisé, tout en gardant les mêmes sigles, en Union pour un
Mouvement Populaire, exemple illustratif d’un changement sans coût linguistique de
dénomination alors que les sigles sont suffisemment connus, en vue d’une meilleure
rentabilité politique.
20
Cf. « Quand dire c’est faire … la différence : pouvoirs de la langue dans l’hyperconcurrence
internationale », Colloque « Supports, dispositifs et discours médiatiques à l'heure de
l'internationalisation », Bucarest 28 juin – 2 juillet 2003.
http://archivesic.ccsd.cnrs.fr/sic_00000801/en/[15/05/2008 13: 55]
21
À ce propos, le slogan de L’Oréal, présent sur le marché international depuis plus de 15 ans:
Porque yo lo valgo (ES)/ Parce que je le vaux bien (FR)/Because I’m worth it (AN).
22
Cf. la « phrase politique » préférée du parti politique au pouvoir en Espagne (le Parti Populaire,
2000-2004): España va bien.
23
Non seulement les départements étatiques, des institutions privées pouvant également lancer des
appels à la modération, comme c’est le cas de la société Cerveceros de España qui, depuis
l’année 2000, soutient la campagne de sensibilisation contre l’excès de boissons alcooliques,
éventuellement la bière, grâce au slogan: Un dedo de espuma, dos dedos de frente. L’énoncé
joue sur l’emploi d’une expression figée connue de tous les jeunes, “tener sólo dos dedos de
frente”, définissant une conduite généralement imprudente. L’idée sociale de départ renvoit au
mot d’ordre caché dans les panneaux routiers (Roulez à..., Stoppez...,) et les affiches (Prière
de ne pas…, Veuillez ne pas… Interdiction de…, ), visant la conduite réglée à suivre. Le
slogan ne vient que renforcer ce mot d’ordre par un rappel de la norme sous une forme plus
attrayante dans le but de « (re)conduire » un comportement antisocial.
24
Cf. le Nunca Mais des manifestants galiciens, ou le Basta Ya des Basques.
25
Pour une analyse plus complète des slogans de tous les candidats aux élections présidentielles,
consulter Silvia Palma, 2003.
26
Nous proposons de classer les expressions figées en parémies (proverbes, dictons et autres formules
gnomiques), expressions idiomatiques (formules routinières et expressions imagées), et
collocations (suites de mots à sens dénotatif, parmi lesquelles se trouvent les composés et les
sigles) (González Rey, 2002).
27
Cf. http://www.encyclopedie.info/index
28
L’impact du nom des candidats est important dans le discours politique, car les citer, c’est faire
indirectement et en permanence de la publicité pour les partis. Dans une certaine mesure, leur
emploi répercutant explique la prolifération de termes et d’expressions dérivées de leur forme
initiale.
29
Analyse réalisée par Jitka Uvírová (2000: 156).
71
BIBLIOGRAPHIE
Beard, Adrian, The Language of Politics. London, Routledge, 2000. (Beard 2000)
Doppagne, Albert, Majuscules, abréviations, symboles et sigles, Paris-Gembloux,
Duculot, 1979. (Doppagne 1979)
Fernández Camacho, Carmen, « Procedimientos comunes en la comunicación
política y en la comunicación empresarial », Ámbitos, Nº especial 9-10,
2003, p. 441-460. (Fernández Camacho 2003)
González Rey, Mª Isabel, La phraséologie du français, Toulouse, Presses
Universitaires Toulouse-le-Mirail, 2002. (González Rey, 2002)
González Rey, Mª Isabel, « Siglaison et sigles: du procédé au produit », in M.
López Díaz y M. Montes López (eds.), Perspectives fonctionnelles.
Emprunts, économie et variation dans les langues, Lugo, Axac, 2006, pp.
233-239. (González Rey 2006)
Palma, Silvia, « Le discours de la campagne présidentielle 2002 : les slogans des
candidats ». Thélème, Revista Complutense de Estudios Franceses. Número
Extraordinario, 2003, p. 85-94. (Palma 2003)
Paniagua, Francisco, « Comunicación Política Electoral en España (1977-2004) »,
Razón y Palabra, 45, 2005. (Paniagua 2005)
(http://www.razonypalabra.org.mx/anteriores/n45).
Percebois, Jacqueline, « Fonctions et vie des sigles et acronymes en contextes de
langues anglaise et française de spécialité », Meta, XLVI, 4, 2001, p. 627-
645. (Percebois 2001)
Uvírová, Jitka, « Il reste d’un homme ce que donne à songer son nom… ? Les
hommes politiques comme ‘objets de créativité lexicale’ », Romanica, IX,
Philologica, 76, 2000, Olomouc, Univerzita Palackého, p. 155-157. (Uvírová
2000)
ABSTRACT
Frozen sentences fulfil an essential function in the political discourse

production. In this paper, we first give a general view of the different elements
taking part in its elaboration, and then we analyze some types of phraseological
patterns, the most productive in creating frozen sentences for political purposes.
Key words: phraseology, fixed expression, political discourse
72
PROSA SCIENTIFICA E STILE NEL
SAGGIATORE DI GALILEO GALILEI
Denisa IONESCU
Universitatea „Babeú-Bolyai”, Cluj-Napoca
1. La prosa scientifica
Considerando che la natura può essere interpretata e compresa solo tramite le
esperienze dirette e le dimostrazioni necessarie, Galileo è uno dei fondatori del
metodo scientifico nell’epoca moderna. La scienza è per lo scienziato una
conoscenza oggettiva prevista di un metodo con il quale egli costruisce le proprie
teorie. L’osservazione scientifica coinvolge, dunque, da una parte, l’osservazione
dei fenomeni e, dall’altra parte, l’intervento della logica e del discorso,
quest’ultimo essendo proprietà della mente umana. Di conseguenza, Galilei
dimostra di essere, allo stesso tempo, anche il fondatore di una nuova prosa
scientifica di un grande rigore letterario. Infatti, la sua prosa, avendo l’impronta
degli scritti di Ariosto, con un linguaggio preciso, puntuale e concreto, con la sua
forte struttura argomentativa, diventa il modo con cui l’atteggiamento dello
scienziato viene rispecchiato in rapporto alla realtà. Il suo metodo scientifico,
empirico e sperimentale, non può non influenzare e non trovare una corrispondenza
funzionale a livello linguistico e letterario in quanto conseguenza della sua
invettiva contro il dogmatismo dei discepoli di Aristotele. Quindi, il suo metodo
scientifico supera i confini del semplice commento sopra la scienza dei
predecessori e diventa ricerca, ipotesi e verifica e, dunque, scoperta, innovazione e
progresso.
1.1 Aspetti generali dello stile di Galileo Galilei

Sfogliando le opere di Galilei il lettore ha l’occasione di ammirare
direttamente, più che il profondo pensiero del grande scienziato, anche il suo
magnifico stile. La vasta cultura del padre, come anche il fatto di aver frequentato
vari cerchi culturali, hanno contribuito all’apparizione di interessi non solo
scientifici ma anche filosofici e letterari (da giovane interviene nel dibattito
dell’epoca sopra la poesia di Ariosto e Tasso e nel 1588 scrive due studi sopra
l’Inferno di Dante) che lo accompagneranno per tutta la vita e lasceranno la loro
impronta sopra i suoi scritti. Secondo Kendrick Frazier1, „era un Rinascentista per
eccellenza. Aveva un’immensa curiosità, era un grande scrittore, poteva suonare
vari strumenti, dipingere e scrivere poesie”. Coinvolto nella vita culturale
dell’epoca, lo stile di Galilei non poteva non essere influenzato dalla dialettica e
dalla retorica, elementi essenziali nell’educazione di quei tempi, e, dunque, dalla
élite intellettuale del Nord Italia. „Mentre il pensiero dialettico si avvicina alla
dimostrazione perché tende a promuovere un certo argomento, l’argomento
retorico genera solamente un sospetto conforme al quale esso è il più adatto”2.
Forse proprio a causa della vasta diffusione della retorica e della dialettica alcuni
73
Denisa IONESCU
critici affermano che “qualora la scienza non fosse stata sufficiente per sostenere
un argomento, Galileo ricorreva alla polemica”3.
Dobbiamo rammentare, nello stesso spirito, i vari Dialoghi, una forma di
scrittura molto diffusa all’epoca, la quale Galilei, a suo turno, aderisce. Secondo
Virginia Cox4 i dialoghi documentari, traendo le radici dalle opere di Platone e
Cicero, rappresentano delle conversazioni in un quadro reale tra interlocutori che
possono essere identificati dal punto di vista storico. Questo tipo particolare di
dialoghi, che serve alla rappresentazione e alla celebrazione della civil
conversazione così come veniva praticata alle Corti italiane, aveva il ruolo di
autodefinire l’élite culturale della penisola.
I Dialoghi di Galileo sono strutturati, il più delle volte, sulla durata di vari
giorni il che ci fa pensare alla struttura del Decameron di Boccaccio. Prendiamo un
esempio rilevante: il Dialogo sopra i due massimi sistemi del mondo viene
strutturato sulla durata di quattro giorni: nel primo giorno l’autore affronta i
concetti aristotelici, nel secondo e nel terzo fa la critica degli argomenti tradizionali
concernenti il movimento della Terra, durante un giorno e un anno, mentre nel
quarto viene presentata la prova fisica, concludente dell’autore e, cioè, i fenomeni
delle maree. La ricchezza scientifica e letteraria del Dialogo non si riduce solo alla
linearità di questo schema, sono presenti numerosi e vari exemplum, argomenti e
l’incoraggiamento, da parte dell’autore, dell’uso degli strumenti matematici.
Hanno scritto sopra lo stile e sopra il valore letterario delle opere di Galilei
critici, letterati e anche scienziati. Natalino Sapegno5 afferma che la „La sua opera,
per ricchezza di contenuto umano e potenza di stile, si inseriva nella storia futura
della nostra prosa, come un fatto letterario e culturale di prima importanza. È il più
grande prosatore fra Machiavelli e Manzoni, un periodo di 400 anni”. Un altro
critico letterario, Francesco De Sanctis, nella sua Storia della Letteratura Italiana6
dice che la prosa di Galilei è rappresentata da „uno stile tutto cose e tutto pensiero,
scevro di ogni pretensione e di ogni maniera, lontano dal cercare argomenti,
tendendo solo alla chiarezza della comunicazione”. Sempre in riguardo allo stile di
Galilei scrive anche il famoso Parini: „D’altro più non si cura fuorché d’essere
inteso”, oppure Italo Calvino7: „Stile come metodo di pensiero e come gusto
letterario: la rapidità, l’agilità del ragionamento, l’economia degli argomenti, ma
anche la fantasia degli esempi sono per Galileo qualità decisive del pensar bene”.
2. Il Saggiatore
È forse la più galileiana delle sue opere avendo la forte impronta della
personalità combattiva dell’autore, il suo stile incisivo e polemico, lo spirito di un
sagace sperimentatore, la sua forza di audace innovatore della cultura.
Il Saggiatore prende la forma di una lettera scientifica rivolta al signor
Virginio Cesarini in quanto risposta all’opera di Grassi intitolata Libra astronomica
ac philosophica. La polemica tra le due si rende visibile a partire dal titolo: Libra
(bilancia) da una parte, Saggiatore (bilancia di precisione per determinare il peso
esatto dei metalli preziosi) dall’altra parte, un calembour che già ci fa intravvedere
il tratto ironico caratteristico all’intero lavoro. In più, l’autore si sofferma sul titolo
74
Prosa scientifica e stile nel Saggiatore di Galileo Galilei
e sottolinea l’importanza di averlo scelto e dovuto proprio a questo contrasto con lo

strumento usato, metaforicamente, dal suo avversario: „Ma perché m’è paruto che,
nel ponderare egli le proposizioni del Signor Guiducci, si sia servito d’una stadera
un poco troppo grossa, io ho voluto servirmi d’una bilancia da saggiatori, che sono
così esatte che tirano a meno d’un sessantesimo di grano”8. Già dal titolo dell’opera
viene resa ovvia la sua costruzione in quanto la replica polemica, tante volte
incisiva, dell’opera di Grassi e traspare, altrettanto, il desiderio dell’autore di
dimostrare tutto senza ombra di dubbio.
Galilei fonda la sua opera sul contrasto e sulla contrapposizione tra il proprio
testo e, implicitamente, la lingua in cui esso è scritto, e il testo e la lingua/il
linguaggio di Grassi. Infatti, l’opera è formata da ampi brani ripresi dalla Libra,
anonima, scritta nel latino colto, seguiti dai commenti nel latino volgare, spesse
volte molto ironici, dell’autore. Vorremmo sottolineare la scelta della forma
epistolare la quale garantisce un tono intimo, privato, in grado di sottrarre l’opera
alla censura (dato il fatto che allo scienziato è stato imposto il silenzio tramite un
avvertimento da parte della Chiesa nel 1616). Quindi, solo la forma del dialogo
potrà dare la possibilità della presentazione di una dialettica tra più opinioni.
Godendo di un’ampia diffusione, Il Saggiatore fu letto non sono da coloro a cui
veniva rivolto – cioè dagli scienziati – ma anche da persone non specializzate,
queste ultime non essendo in grado di valutare la validità degli argomenti
scientifici riguardanti la problematica delle comete. Ma il pubblico fu comunque
conquistato dalle qualità letterarie dell’opera che racchiudeva in sé citazioni di
poeti e storici, metafore estremamente suggestive, una mordace ironia, una
brillante parodia dei commenti colti. Con uno stile chiaro ed efficace l’autore è
riuscito ad elaborare una vera teoria del conoscere.
2.1 Il linguaggio scientifico

Come abbiamo già accennato, l’aver conosciuto la letteratura e i poeti, il suo
amore per le opere di Ariosto e Ruzante, si ritrovano nella prosa di Galilei dove,
più che il fervore che la materia desta nell’autore, più che la polemica che traspare
dalle pagine dei suoi scritti, più che il ritmo incalzante o la mordacità a cui spesse
volte ricorre, più di tutte queste è ovvio l’intento di fare dimodoché il linguaggio
usato vesta al meglio la materia presentata. Galilei ha adattato lo strumento
rappresentato dal linguaggio alle esigenze dell’argomento scientifico e, allo stesso
tempo, ha rivisto la terminologia caratteristica considerandola una necessità per
poter ottenere una più grande chiarezza. Tranne l’indiscutibile valore letterario
della prosa di Galileo vorremmo presentare anche le motivazioni che l’hanno fatto
usare nelle sue opere scientifiche tanto il latino quanto l’italiano, in alternanza.
Mentre il primo viene usato solo per gli scritti rivolti alla comunità scientifica
ufficiale, il secondo viene considerato dall’autore uno strumento efficace per la
diffusione delle nuove conquiste e per il nuovo concetto sopra il mondo. L’italiano
aveva anche il merito, secondo Galileo, di essere più libero per ciò che riguarda i
condizionamenti del modo tradizionale di praticare la scienza. L’attenzione verso il
problema della lingua è una componente essenziale della lotta culturale dello
75
Denisa IONESCU
scienziato, intenta non solo a portare nuove scoperte e invenzioni ma anche a

diffonderle all’interno di cerchi e gruppi sempre più vasti e variati.
2.2. Gli argomenti

Lo stile concreto e conciso del modo in cui furono scritte le opere di Galilei
si deve soprattutto alla strutturazione chiara delle idee e dei concetti presentati e
sostenuti, sempre in modo molto strutturato, da un’intera rete di argomenti,
dimostrazioni ed esemplificazioni. È da notare il fatto che la replica dello
scienziato assume una forma molto schematizzata ma, allo stesso tempo, molto
dettagliata. Schematica perché la sua risposta non è una generale, che tratta
globalmente le affermazioni del Grassi e le ingiurie da egli portategli, ma molto in
dettaglio, brano per brano (rammentiamo il fatto che ci sono 53 brani analizzati uno
per uno). Dettagliata, allo stesso tempo, proprio perché insiste assai sull’analisi
passo per passo, frase per frase e alla quale segue,m altrettanto dettagliatamente, la
dimostrazione scientifica o l’argomentazione logica. È ovvio il desiderio di
trasparenza e rigorosità sostenute anche dalla sua affermazione: „Il qual proemio
[presente nello studio del Grassi] sarà però da noi qui registrato intero, per total
compitezza del testo latino, al quale non vogliamo che manchi pur un iota”9.
Questo rigore schematico è presente a partire dalle prime pagine e viene
rispecchiato dalla costruzione, nel modo più coerente e preciso possibile, degli
argomenti. Facciamo qualche esempio: sin dalla parte introduttiva del lavoro,
l’autore, facendo riferimento all’opera di Grassi, afferma di avergli offerto la
possibilità di convincerlo con „testimoni”, „prove” e appaiono anche i primi
argomenti. Essi seguono la struttura che potremo notare lungo le pagine dell’intera
opera: „E prima, non è vero che i quattro cerchi delle Medicee inclinino dal piano
dell’eclittica; anzi sono eglino ad esso sempre equidistanti. (...) Secondo, non è
vero che le medesime stelle non sieno mai tra di loro puntualmente per linea retta
(...) E finalmente, è falso che quando declinano dal piano dell’eclittica, ecc.”10. Il
numero degli argomenti è condizionato, ovviamente, dalle affermazioni presentate
nel corrispondente brano dalla Libra e anche dall’estensione della propria
dimostrazione. Possiamo incontrare, lungo le pagine, argomenti strutturati in due
parti (si veda brano 11), tre (brano 14), quattro (brano 17) e persino cinque (brano
10) e gli esempi possono continuare.
2.3. Esemplificazioni dalla vita quotidiana

La parte introduttiva dello studio, seguendo la parte corrispondente
dall’opera di Grassi, non contiene una ricca informazione scientifica proprio perché
il suo ruolo è quello di combattere le ingiurie recate allo scienziato, tanto come
uomo, quanto come comportamento rispetto agli avversari. Solo a partire dal sesto
„saggio” si possono notare le dimostrazioni e gli argomenti sostenuti, il più delle
volte, da possibili esemplificazioni dalla vita quatidiana di ciascuno di noi. Non
dimentichiamo un fatto a cui abbiamo accennato prima e cioè il fatto che l’autore si
rivolge tanto ad un pubblico specializzato quanto al volgo e forse proprio a
quest’ultimo vengono indirizzati queste esemplificaizoni. Si tratta, per esempio,
76
dell’analogia che troviamo nel sesto brano quando, ironicamente, Galilei afferma:
„Ma perdonimi Ticone: la grandezza e piccolezza della Terra non ha che fare in
questo caso, perché il vedersi da ogni sua parte la medesima stella nell’istesso
luogo deriva dall’essere ella realmente nell’ottava sfera, e non da altro; in quel
modo a punto che i caratteri che sono sopra questo foglio, già mai rispetto al
medesimo foglio non muteranno apparenza di sito, per qualunque grandissima
mutazion di luogo che faccia l’occhio di V. S. Illustrissima che gli riguarda”11.
Queste affermazioni verranno sostenute, come spesso avviene nel caso delle
esemplificazioni prese dalla realtà, da dimostrazioni logice o/e geometriche. Così,
Galilei continua: „Egli [Grassi] dice le due rette AD, BD esser perpendicolari alla
AB: il che è impossibile, perché la sola retta che viene dal vertice è perpendicolare
sopra la tangente e le sue parallele, e queste non vengono altramente dal vertice, né
l’AB è tangente o ad essa parallela”12.
Troviamo un altro caso di esemplificazione ispirata dalla realtà quotidiana
nel saggio numero 11, accompagnato da un poco sfumato tono ironico: „E vengo,
nel secondo luogo, a produrre altra scusa per me (vestito della persona del Signor
Mario); e con ingenuità confessando, non m’esser venuti in mente i movimenti per
eccentrici o per linee ovali o per altre irregolari, dico ciò essere accaduto perch’io
non soglio dar orecchio a’ concetti che non ànno che fare in quel proposito di che si
tratta”13. Si può notare forse quello che Perelman e Tyteca14 chiamavano il loro
famoso argomento di autorità usato specialmente dagli insegnanti quando si
rivolgono agli alunni con frasi del tipo „Non capisco quello che stai dicendo”.
Abbiamo a che fare, praticamente, con una falsa incompetenza dell’insegnante,
un’ignoranza affettata, „l’incompetenza del competente” come viene chiamata dai
due studiosi. È esattamente quello che fa Galilei in queste righe che saranno
sostenute da un esempio facile da seguire: „E per l’intelligenza del Sarsi, V. S.
Illustrissima potrà una volta, incontrandolo, proporgli due tali linee rette AB, CD,
delle quali la CD sia perpendicolare all’AB, e dirgli che supponendo la retta DC
esser quella che va dall’occhio al Sole (...) il moto apparente della cometa esser nel
piano d’un cerchio massimo”15 e la dimostrazione continua.
L’elenco delle esemplificazioni può andare avanti perché l’opera dello
scienziato abbonda di tali esempi però vorremmo soffermarci su un ultimo che
abbiamo considerato di particolare interesse e che ritroviamo nel quindicesimo
saggio: „Io domando al Sarsi, onde avvenga che le canne dell’organo non suonan
tutte all’unisono, ma altre rendono il tuono più grave ed altre meno? Dirà egli
forse, ciò derivare perch’elle sieno di materie diverse? certo no, essendo tutte di
piombo: ma suonano diverse note perché sono di diverse grandezze, e quanto alla
materia, ella non ha parte alcuna nella forma e del suono”16. E gli esempi possono
continuare.
2.4. Le dimostrazioni logiche

Per ciò che riguarda le dimostrazioni logiche, possiamo fare riferimento a
certi esempi a cui si è già accennato (si vedano i brani 6, 15) ma vorremmo
soffermarci anche su altri esempi come quello ritrovabile nel saggio 17 rafforzato
77
Denisa IONESCU
anche da un modo molto concreto di esprimersi dell’autore: „E per farvi toccar con
mano la verità di quanto io dico, rimovete la considerazion della causa ed
introducete il solo effetto (già che voi affermate che il vostro Maestro non ricercò
la causa, ma il solo effetto), e poi discorrendo dite: «Le stelle fisse ricrescono
insensibilmente; ma la cometa essa ancora ricresce insensibilmente»; adunque,
Signor Sarsi, che ne concluderete? Rispondete: «Nulla», se volete rispondere
manco male che sia possibile”17. È molto difficile, ovviamente, separare il più
esattamente possibile gli elementi che compongono e caratterizzano lo stile di
Galilei proprio perché essi non possono essere trovati in modo isolato ma si
intrecciano e si sostengono gli uni agli altri costantemente.
2.5. La retorica e le domande retoriche

Come si è già accennato, la retorica e la dialettica erano di estrema
importanza nell’educazione e nell’ambiente universitario dell’epoca, di
conseguenza, lo stile di Galilei non poteva non esserne influenzato. A questo punto
dobbiamo rammentare il nome di un altro autore famoso dell’epoca il quale, a suo
turno, ha fatto uso della retorica nei suoi scritti – Niccolo Machiavelli – e,
prevalentemente, nella sua opera Il Principe. Anche Machiavelli ha strutturato i
suoi lavori su una ricca e forte argomentazione fondata soprattutto sul ruolo
dell’exemplum e delle domande retoriche. Questi elementi non mancano dall’opera
del suo connazionale e ne abbiamo già potuto individuare alcuni esempi (si vedano
i saggi 15, 17). Possiamo comunque accennare anche al dodicesimo brano in cui
l’autore intreccia l’ironia con la retorica: „Se la lente convessa unisce i raggi, non
sapete voi che il vetro concavo gli dilata e forma il cono inverso?”18 o „E
camminando in campagna contro al Sole, in quante migliaia di pagliuzze, di
sassetti, un poco lisci o bagnati, si vedrà la riflession del Sole in aspetto di stelle
splendissime? (...) E chi distinguerebbe la Luna, veduta di giorno, da una nuvola
tocca dal Sole, se non fusse la diversità della figura e dell’apparente grandezza?”19.
2.6. L’ironia
Avendo già percorso una parte rilevante del nostro studio riguardante lo stile
di Galilei, abbiamo accennato, varie volte, all’ironia che caratterizza l’intera sua
opera e questo si deve anche al fatto che abbiamo a che fare con un capolavoro
polemico intento a dare risposta aspra e incisiva agli avversari. Consideriamo di
particolare interesse il nono saggio e cioè: „Se voi, Sarsi, vi fate scolare di quei
venerandi Padri nella natural filosofia, non vi fate già nella morale, perché non vi
sarà creduto (...) Forse crede il Sarsi, che de’ buoni filosofi se ne trovino le squadre
intere dentro ogni ricinto di mura? Io, Signor Sarsi, credo che volino come
l’acquile, e non come gli storni. È ben vero che quelle, perché son rare, poco si
veggono e meno si sentono, e questi, che volano a stormi, dovunque si posano,
empiendo il ciel di strida e di rumori, metton sozzopra il mondo. Ma pur fussero i
veri filosofi come l’acquile, e non più tosto come la fenice, Signor Sarsi, infinita è
la turba de gli sciocchi, cioè di quelli che non sanno nulla; assai son quelli che
sanno pochissimo di filosofia”20. Galilei si scaglia contro tutti coloro che
78
pretendono di essere degli scienziati, che vogliono lasciare la loro impronta

sull’umanità ma le cui conoscenze sono scarse. Un’invettiva che veste la forma
della dimostrazione retorica e, allo stesso tempo, logica dell’affermazione secondo
la quale „Il giudicar dunque dell’opinioni d’alcuno in materia di filosofia dal
numero dei seguaci, lo tengo poco sicuro”21. Il tono è uno molto duro. Una
straordinaria difesa e polemica a favore dei veri scienziati che si impegnano e
dedicano la loro intera vita alla scienza e all’evoluzione dell’umanità mentre il loro
compenso sono le accuse e i plagi. Forse, in queste righe, l’ironia dell’autore arriva
all’apice proprio dovuto al risentimento e al rancore che egli stesso sta
esperimentando. Non si tratta più di una semplice critica ma è una incisiva e
mordace secondo l’affermazione dello stesso Grassi concernente il tono di Galilei
nel Saggiatore.
Un’ironia sublime troviamo anche nel dodicesimo saggio in cui l’autore
rammenta il fatto che, considerando l’ultima parte del brano, „il Sarsi, per farmi un
segnalato favore, vuol nobilitare il telescopio con una ammirabil condizione e
facoltà d’illuminar gli oggetti che per esso rimiriamo, non meno ch’ei ce
gl’ingrandisca. Ma prima ch’io passi più avanti, voglio rendergli grazie del suo
cortese affetto, perché dubito che l’effetto sia per obbligarmi assai poco dopo che
avremo considerata la dimostrazione portata per prova del suo intento”22. Ma anche
nel brano numero 19 in cui, con apparente sottostima della propria persona, scrive:
„Io confesso di non aver la facoltà distintiva tanto perfetta, ma d’esser come quella
scimmia che crede fermamente veder nello specchio un’altra bertuccia, né prima
conosce il suo errore, che quattro o sei volte non sia corsa dietro allo specchio per
prenderla”23.
2.7. Lo stile conversazionale, diretto

Abbiamo accennato varie volte all’uso continuo di uno stile quasi
conversazionale, diretto che coinvolge di più e con più facilità il lettore e richiede
la sua attenzione. Questo stile colloquiale è caratteristico di una conversazione
anche se, praticamente, abbiamo a che fare con un monologo ma, nella mente
dell’autore, è presente anche la persona a cui si rivolge e, di conseguenza, questo
tratto sepcifico, particolare, lascia la sua impronta sullo stile. Questa modalità di
rivolgersi al lettore e di attirare la sua attenzione rompe il ritmo, talvolta pesante,
del discorso scientifico e, allo stesso tempo, anche la monotonia. La prima persona
mirata dal discorso di Galilei è „l’Illustrissimo e Reverendissimo Signor Virginio
Cesarini Accademico Linceo”. Ci sono passi in cui si rivolge anche agli avversari,
prevalentemente al Grassi. Questo approccio colloquiale facilità la lettura di una
tale scrittura, ci allontana dal discorso scientifico e ci avvicina sempre di più allo
stile letterario.
2.8. La favola dello zufolo e della Cicala

Quanto è inaspettato trovare una favola lungo le pagine di uno studio
scientifico? Nel nostro caso si tratta di un racconto che viene a rafforzare una fede,
un giudizio che dovrebbe essere di tutti noi e secondo il quale non sapremo mai
79
Denisa IONESCU
tutto, non saremo esaurienti in nessun campo e, ancora meno, in tutti. Forse un
impulso, una spinta alla modestia soprattutto da parte degli scienziati, degli
intellettuali che, possedendo delle conscenze più ricche e varie che la gente
comune, sono tentati a credere di sapere tutto. Questo brano dell’opera di Galilei è
uno che abbonda di suggerimenti e, così come accade nelle pagine di letteratura
vera, offre la possibilità di tante e diverse interpretazioni. Rivela anche la ricchezza
e la varietà degli scritti di Galileo il quale ha la capacità e il talento di muoversi su
diversi livelli (dalla vera e propria comunicazione scientifica al dialogo aperto, un
dialogo tra scienza e letteratura e polemica) e che in queste pagine diventa
narrazione, fiaba. Il ruolo di questo racconto è quello di rompere il ritmo e la
tensione della lettura. Sorprende il lettore e lo fa allontanare, in modo magico, dalle
pagine in cui viene descritta la controversia delle comete (e di altri aspetti
scientifici) per seguire lo strano viaggio di „un uomo dotato dalla natura di
straordinaria perspicacia, intelligenza e curiosità”, un viaggio intento a farlo capire
gli innumerevoli modi della natura tramite i quali vengono generati i suoni, a
partire dal fragile e delicato suono dello zufolo, per arrivare a quello della cicala.
Conclusioni
Galileo Galilei ha avuto uno straordinario impatto e importanza culturali,
prevalentemente nel campo dell’evoluzione del pensiero e delle applicazioni
scientifiche e tecnologiche. Numerosi teorici hanno sostenuto e sono stati sostenuti,
a loro turno, dalla sua opera e hanno proposto il metodo sperimentale in quanto il
più efficace per fare progressi in campo scientifico. Anche se ai nostri giorni
possiamo elencare alcune di quelle che potrebbero essere considerate le carenze
della coerenza del suo metodo, non possiamo, comunque, chiamare Galilei uno
spirito appartenente alla sua epoca perché gliene ha superato, indubbiamente, i
confini. Sfortunatamente, sono pochi coloro che gli hanno conosciuto l’amore e la
propensione per la letteratura e per l’arte e non ci sono righe che riflettino meglio
questo amore che quelle del Saggiatore.
NOTE
1
Frazier 2005: 23.
2
Melady 2005: 57.
3
Johnson 2003: 89.
4
Javitch 1994: 79.
5
Sapegno 1961: 365.
6
De Sanctis 1960: 427.
7
Calvino 1988: 32.
8
Galilei 1907: 16.
9
Ibidem: 18.
10
Ibidem: 9.
11
Ibidem: 34.
12
Ibidem: 35.
13
Ibidem: 58-59.
14
Perelman - Olbrechts-Tyteca 1983 : 91.
15
Galilei 1907: 59.
80
16
Ibidem: 102.
17
Ibidem: 108.
18
Ibidem: 80.
19
Ibidem: 119-120.
20
Ibidem: 48.
21
Ibidem: 49.
22
Ibidem: 78.
23
Ibidem: 119.
BIBLIOGRAFIA
Calvino, Italo, Lezioni americane. Sei proposte per il prossimo millennio, Garzanti,
1988. (Calvino 1988)
De Sanctis, Francesco, Storia della letteratura italiana, Firenze, Sansoni, 1960.
(De Sanctis 1960)
Frazier, Kendrick, „The World of Galileo Galilei”, The Skeptical Inquirer, Buffalo,
2005. (Frazier 2005)
Galilei, Galileo, Il Saggiatore, in Opere, Edizione Nazionale a cura di
Antonio Favaro, Feltrinelli, 1907. (Galilei 1907)
Javitch, Daniel, „The Renaissance Dialogue: Literary Dialogue in its Social and
Political Contexts, Castiglione to Galileo (Cambridge Studies in Renaissance
Literature and Culture, 2, by Virginia Cox”, recensione, Renaissance
Quarterly, New York, 1994. (Javitch 1994)
Johnson, George, „Contrarian’s Contrarian: Galileo’s Science Polemics”, New
York Times, New York, 2003. (Johnson 2003)
Melady, Margaret B., „Rhetoric and Dialectic in the Time of Galileo”, The Review
of Metaphysics, Washington, 2005. (Melady 2005)
Perelman, Ch. - Olbrechts-Tyteca, L., Traité de l’argumentation. La nouvelle
rhétorique, Editions de l’Université de Bruxelles, 1983. (Perelman -
Olbrechts-Tyteca 1983)
Sapegno, Natalino, Storia della letteratura italiana, Firenze, La Nuova Italia, 1961.
(Sapegno 1961)
ABSTRACT
Galileo Galilei is one of the personalities who have marked the evolution of
mankind from a scientific point of view. However, there are very few people who
pay attention to his literary creation and to the fact that he introduced the scientific
language into literature. He was the first to be interested in the propagation of
culture and, especially that of science, which until then had been accessible only to
the elite.
Key words: scientific prose, argument, demonstration
81
GRAMATICI ALE LIMBII ROMÂNE
DIN PERIOADA 1840-1877
Mihaela MARCU
ConĠinutul acestui articol se axează pe înfăĠiúarea modului de organizare a

materialului gramatical al limbii române din perioada 1840-1877, cu evidenĠierea
faptelor úi ideilor înnoitoare aduse în epocă de fiecare autor de lucrări normative.
Studiul nostru are în vedere perioada de modernizare a învăĠământului gramatical
românesc, scopul general fiind acela de a dobândi toate elementele necesare unei
expuneri sintetice, precum úi de a ilustra intensa frământare a limbii care a însoĠit
formarea terminologiei specifice fiecărei lucrări normative.
La peste o jumătate de secol după gramatica lui IenăchiĠă Văcărescu,
ObservaĠii sau băgări de seamă asupra regulelor úi orînduielilor gramaticii
româneúti (1787), ilustrând aceeaúi direcĠie munteană, apare lucrarea lui Iordache
Golescu, terminată în 1832 úi publicată în 1840, la Bucureúti: Băgări-de-seamă
asupra canoanelor gramaticeúti. Cunoscută úi citată de Heliade Rădulescu în
prefaĠa Gramaticii româneúti din 1828, lucrarea lui Golescu se deschide cu
explicarea modestiei titlului ales: „n-am îndrăznit a numi strădania ce am pus spre
descoperirea canoanelor grămăticeúti Grămatică, ci băgări de seamă asupra
canoanelor grămăticeúti”1. O analiză propriu-zisă a gramaticii lui Golescu
realizează Lazăr ùăineanu în Istoria filologiei române, aducând o serie de critici,
unele preluate de cercetătorii de mai târziu: „opera Vornicului Golescu ni se
presintă ca un fel de anacronism; în această ultimă privinĠă – a terminologiei
gramaticale – cartea lui Golescu constituie un adevărat regres în raport cu
Gramatica lui Eliad”2. Cu toate acestea, ùăineanu recunoaúte valoarea observaĠiilor
originale ale lui Golescu, „bogăĠia de informaĠiuni sleite din firea însăúi a limbii”3.
Trebuie remarcat însă faptul că boierul muntean mărturiseúte că nu a fost
influenĠat de un model anume, iar prezentarea, uneori empirică, a faptelor de limbă
devine o garanĠie a autenticităĠii materialului descris.
Tipărită cu alfabet chirilic mixt, lucrarea este împărĠită în 7 părĠi, dintre care,
primele două sunt consacrate morfologiei, celelalte ocupându-se, în ordine, de
ortoepie, ortografie, sintaxă, topică úi versificaĠie.
Prima secĠiune a morfologiei se distinge prin bogăĠia materialului faptic:
liste de forme, categorii gramaticale, iar în cea de-a doua sunt comentate toate
aceste exemple într-un fel de sintaxă a părĠilor de vorbire. Ca úi Văcărescu,
Iordache Golescu distinge „9 părĠi de cuvînt”, iar în cadrul numelui (cuprinzând
substantive úi adjective) remarcă 5 genuri: „bărbătesc, fămeiesc, neutru (lemn),
comun sau obútesc, confuz sau întunecat or amestecat”4.
Cuprinsul gramaticii se caracterizează, pe lângă abundenĠa de informaĠii úi
exemple úi prin câteva exagerări: categorii semantice numeroase la substantiv, verb
úi mai ales la adverb úi interjecĠie, făcându-se adeseori confuzii între aceste două
părĠi de vorbire; autorul înmulĠeúte categoriile morfologice, ca în cazul modurilor úi
82
Gramatici ale limbii române din perioada 1840-1877
timpurilor verbale, introducând paradigme noi: cu ajutorul „auxiliarului” a putea

creează noi timpuri la „moda îndoitoare” úi parĠial la cea „rîvnitoare”, „voitoare” úi
„pricinuitoare”; în funcĠie de topica auxiliarului, ca úi la Dimitrie Eustatievici
Braúoveanul în 1757, Iordache Golescu distinge moduri diferite: ,,aú mânca e moda
rîvnitoare, iar mâncareaú – moda urătoare”5 .
Important este capitolul formării cuvintelor, Lazăr ùăineanu considerându-l
„cel mai complet repertoriu de sufixe diminutivale ce cunoaútem: 31 de sufixe
masculine, 27 feminine úi 19 neutre”6.
Aceeaúi importanĠă este acordată foneticii úi ortoepiei, Iordache Golescu
realizând descrieri savuroase ale pronunĠării sunetelor româneúti. Golescu menĠine
însă în ale sale Băgări de seamă terminologia italiană a lui IenăchiĠă Văcărescu, în
special în denumirea modurilor úi timpurilor verbului, a categoriilor gramaticale
specifice flexiunii verbale.
Din dorinĠa de a introduce termeni noi úi de a fi înĠeles în acelaúi timp,
Golescu însoĠeúte neologismele cu unul sau mai multe sinonime, iar în felul acesta
expunerea materialului gramatical devine greoaie. De exemplu, în domeniul
foneticii există slove vocale, adică glasnice sau sunătoare, precum úi slove
consonante, adică neglasnice sau nesunătoare. În partea consacrată morfologiei,
terminologia gramaticală capătă următoarele aspecte: articol sau încheiere,
încheietură; nominativă, adică numitoare sau de numire; dativă, adică dătătoare
sau dă dare, vocativă, adică chemătoare sau dă chemare .
Termenii de origine greacă pot fi întâlniĠi atât în secĠiunea consacrată
foneticii: difthongii, trifthongii, sintaxei: sindaxis, frasis, cât mai ales în domeniul
stilisticii: metaforici, aligorie, enigmă. Iordache Golescu îúi completează
nomenclatura cu termeni creaĠi de el însuúi sau traduúi: singuratic sau singurit,
înmulĠatic sau înmulĠit, părtăúire.
În acelaúi an, 1840, alături de lucrarea descriptivă a lui Iordache Golescu,
apare úi „cea mai subiectivă, cea mai doctrinară gramatică, dominată de
etimologism – gramatica latinistului transilvănean, A. T. Laurian”7 .
Scrisă în latineúte, Tentamen criticum in originem, derivationem et formam
linguae Romanae in utraque Dacia vigentis vulgo Valachicae nu este o gramatică a
limbii române, ci a unei variante a acesteia reconstruite de Laurian pentru a fi cât
mai aproape de latină. La începutul cărĠii se află o disertaĠie erudită, cuprinzând 70
de pagini în care autorul tratează despre condiĠiile istorice ale diversificării limbii
latine în limbile neolatine, cu insistenĠe asupra istoriei românilor. Partea cea mai
valoroasă a acestui capitol este compararea limbilor romanice úi demonstraĠia
,,reconstrucĠiei” fazelor neatestate ale limbii române pe baza rugăciunii ,,Tatăl
nostru”. După prefaĠa „ad ipsum Tentamen grammaticum”, urmează textul
gramatical propriu-zis, având 296 de pagini úi care este împărĠit în 2 părĠi: Pars
analytica, Pars syntactica.
La rândul ei, analitica este divizată în analitica vocalică sau fonetica care
cuprinde descrierea vocalelor, consoanelor, diftongilor, a grupurilor consonantice,
pronunĠarea lor, reguli ale despărĠirii în silabe, totul într-o ortografie exagerat
latinistă, Laurian dorind să prezinte o limbă literară ideală cât mai apropiată de
83
Mihaela MARCU
limba latină. A doua secĠiune din partea analitică este numită analitica verbală úi
conĠine descrierea morfologiei. Vorbind despre substantive, autorul distinge 11
tipuri de declinare úi admite doar genul masculin úi feminin, însă la paradigme
distinge o categorie de masculine care îúi schimbă genul când trece la plural8. Dă
exemple în continuare de formare a substantivelor feminine din cele masculine
(exemplu, domina din dominu) úi de formare a pluralului din formele de singular
(legne din legnu, aque din aqua).
În conjugarea verbelor româneúti sunt prezentate toate modurile úi timpurile
din latina clasică (inclusiv conjugarea perifrastică).
Tentamen criticum conĠine un vast capitol consacrat derivării úi compunerii
cuvintelor.
În acelaúi spirit este alcătuită sintaxa acestei gramatici care cuprinde sintaxa
părĠilor de vorbire úi aceea a propoziĠiei. După afirmaĠia că sintaxa ne învaĠă „cum
să orânduim părĠile singuratice ale vorbirii spre a forma construcĠiuni úi cum să
aúăzăm propoziĠiunile”, Laurian vorbeúte în continuare despre concordanĠa
subiectului cu predicatul, despre predicatul verbal úi nominal, despre atribut, despre
sintaxa cazurilor, a părĠilor de vorbire neflexibile úi a propoziĠiilor. Rezultatul
demersului din această gramatică este „o încercare considerată pură de autor úi
anume cât mai apropiată de latina din epoca lui Traian sau, în cel mai bun caz,
apropiată de forma românei din secolul al XII-lea, despre care el credea că poate fi
prezentată străinilor ca limbă română contemporană, iar – românilor – ca normă
literară supradialectală... Având, aúadar, un scop normativ în direcĠie latinizantă,
Tentamen-ul n-a exercitat aproape nici o influenĠă asupra gramaticilor ulterioare”9.
Un moment de referinĠă în istoria útiinĠei gramaticale româneúti este anul
1848, când sunt publicate 5 gramatici ale limbii române. Ne oprim doar la lucrările
lui Nicolau Bălăúescu úi P.M. Cîmpeanu, acestea având un caracter de popularizare
a noĠiunilor gramaticale úi reprezentând o etapă semnificativă în evoluĠia
terminologiei de specialitate.
Celelalte trei sunt compilaĠii ale altor gramatici, lipsite de originalitate. Ioane
Germaniu Codru publică la Bucureúti, pentru a răspândi în Muntenia opera scrisă
în latineúte a lui A.T. Laurian, lucrarea de dimensiuni reduse (doar 95 de pagini),
„Rudimentele gramaticei române, estrase din Tentamen criticum cu adausu de
regule simple úi diverse anotăciuni pentru usulu úcolariloru începători”. La Iaúi,
Neculae G. Măcărescu publică o „Gramatică românească pentru clasele normale
prelucrată după D.P.M. Cîmpeanu”, care ulterior se va numi „Gramatica română
pentru úcoalele primare”. Ioan Pop publică la Bucureúti „LecĠii de analisă logică...
culese úi aúezate în româneúte de...”.
Prima ediĠie a gramaticii lui Nicolau Bălăúescu intitulată Gramatica română
pentru seminarii úi clase mai înalte, este tipărită la Sibiu în mare parte cu alfabetul
chirilic (de la pagina 157 are úi exemple tipărite cu alfabet chirilic mixt), conĠine
223 de pagini úi are o prefaĠă de XXX de pagini. Cea de-a doua ediĠie apare în anul
1850, este o prescurtare (are doar 190 de pagini) din gramatica sa úi este intitulată:
„Elemente de gramatica română pentru úcolarii începători, lucrate de Nicolau
Bălăúescu, Bucureúti, 1850”.
84
În descrierea făcută lucrării, Romulus Ionaúcu o caracterizează astfel:

„Această gramatică este scrisă în un stil uúor, autorul trecând de la chestiunele cele
mai simple la cele mai grele úi introducând termenii noi gramaticali, de unde se
poate vedea, că Bălăúescu era un bun pedagog. El greúeúte când caută să
stabilească reguli gramaticale individuale, după cari să se dezvolte limba română în
viitor”10 .
Nicolau Bălăúescu menĠionează că unele părĠi ale acestei gramatici le-a
dezvoltat úi le-a tratat cu intenĠie: verbele, derivarea úi compunerea lor, prepoziĠiile,
ortografia, punctuaĠia, iar în spaĠiul cuprins între paginile 132-156 vorbeúte despre
„formarea limbei române”, oferind úi un tabel „de unele cuvinte române derivate úi
compuse, ale căror primitivul sau rădăcină lipseúte în limba română úi trebuie
căutată în cea clasică veche latină”11. Astfel, capitolul De formarea limbei române,
I De derivăciune úi II De compusăciune (p. 132-156), în ciuda orientării
etimologiste úi a amestecului de segmente neformative, prezintă o orientare
modernă a analizei materialului grammatical.
În partea consacrată morfologiei expune părĠile de vorbire.
Articolul este o parte de vorbire pentru care admite numai articolul hotărât,
iar despre cel nehotărât are următoarea părere: „Unii adaogă aici úi unu, una ca
articlu nehotărât sau nedefinit, dar însă sânt forte greúiĠi, căci limba română n’are
astfel de articlu: cu unu (unus, ein) la singurit este adgectiv numeral, iar la înmulĠit
unii (nonnulli, einige) este pronume nedefinit”12.
Substantivele le împarte în concrete úi abstrase, iar cele concrete au
următoarele subdiviziuni: proprii, comune ori apelative, colective úi materiale. Nu
recunoaúte limbii române decât două genuri, criticându-i chiar pe cei care admit
existenĠa genului neutru, iar în funcĠie de această idee, consideră că nu sunt decât 2
tipuri de declinări: cea a numelor bărbăteúti úi a numelor femeieúti.
Adjectivele sunt clasificate după model latinesc în „adiective de 2
terminăciuni (bunu, bună) úi de 1 terminăciune sau comune (mare)” (p. 35).
Pornind de la gradele de comparaĠie ale adjectivului românesc, care, în concepĠia
autorului, diferă de cele din latina clasică, Bălăúescu ajunge la concluzia că românii
au venit din Italia cu un dialect popular latin. Printre adjective recunoaúte úi
numeralele pe care le numeúte „adiective numerale”.
Pronumele este o altă parte de vorbire în tratarea úi clasificarea căreia
Bălăúescu face unele confuzii, considerând că pronumele interogative sunt
pronume nedefinite compuse, iar în această categorie este inclus úi numeralul
„amândoi”.
Verbul este împărĠit, tot după model latin, în patru conjugări úi i se recunosc,
ca úi în gramatica lui Heliade Rădulescu, 5 moduri: indicativ, imperativ,
condiĠional, conjunctiv úi infinitiv, precum úi timpurile: prezent, imperfect, perfect
simplu, perfect compus, mai mult ca perfect, „viitoriu simplu úi viitoriu trecut” la
indicativ, iar la celelalte moduri, cu excepĠia imperativului, apar doar două timpuri:
prezent úi trecut.
Participiul este considerat o parte de vorbire hibridă, luând genul úi
declinarea de la adjectiv, iar de la verb împrumută „semnificarea activă (lăudându)
85
Mihaela MARCU
úi pasivă (lăudatu), esprimând tot deodată úi timpurile verburilor”13.

Dintre părĠile de vorbire neflexibile, Bălăúescu dezvoltă capitolul referitor la
prepoziĠii, regimul lor cazual, compunerea cu ajutorul unor forme verbale. De la
pagina 168 tratează despre „legarea cuvintelor seau sintacsa”, recunoscând
următoarele părĠi de propoziĠie: „subieptul”, „prezisul”, „legătorea” úi „obieptul”.
Textul ediĠiei I are inserat úi un capitol referitor la prozodie, pe care autorul o
defineúte astfel: „Prosodia este útiinĠa, ce ne învaĠă măsura silabelor, adecă la care
silabe, cuvinte úi ziceri să rădicamu sau să apăsămu tonul; de aseminea ne arată
apăsarea tonului în ziceri sau frasuri ori la încheieri”14.
În acelaúi an, 1848, este publicată Gramatica românească, scrisă de latinistul
transilvănean, P. M. Cîmpeanu. Lucrarea conĠine 250 de pagini úi are, ca úi
gramatica lui Bălăúescu, o destinaĠie didactică. Profilul caracteristic al scrierii lui
Cîmpeanu se conturează prin atenĠia acordată problemelor de lingvistică generală,
legăturii dintre gramatică úi logică, distincĠiei permanente dintre gramatica generală
(limba úi vorba în genere) úi cea analizată (limba úi vorba în specie, limba în specie
fiind româna).
Cîmpeanu tratează noĠiunile gramaticale din punct de vedere filosofic úi
logic. PărĠile mari ale lucrării sale sunt: analitica (= morfologia), sintetica úi
ortografia, construite pe aceeaúi distincĠie între general úi particular.
„Modern în clasificări úi în felul expunerii, Cîmpeanu este primul gramatic
român care nu mai face din participiu o parte de vorbire, ci un mod al verbului”15.
De asemenea, critică pe aceia care nu recunoúteau optativul ca mod al verbului
românesc; descoperă, ca úi în gramatica lui Bălăúescu, 5 moduri verbale, dar mult
mai multe timpuri decât acesta. De pildă, la modul indicativ enumeră, cu exemple,
următoarele timpuri:
– presentul (judec-u),
– netrecutul (judec-amu),
– trecutul (judec-aiu),
– prea-trecutul I (amu, ai, au, sau a judecat),
– prea-trecutul II (amu fostu judecatu),
– prea-trecutul III (judec-asemu, judec-aseúi etc.),
– fiitorul I (voiu judeca sau amu să judec-u),
– fiitorul presentu (voiu fi judec-andu),
– fiitorul trecutu I (voiu fi judec-atu),
– fiitorul trecutu II (voiu fi fostu judecatu).
Din enumerarea anterioară, remarcăm un amestec între diateza activă úi cea
pasivă la timpurile indicativului, precum úi construirea unui viitor prezent, după
model latin, cu ajutorul verbului la gerunziu.
În flexiunea substantivală admite doar 2 declinări, una a formelor feminine úi
alta a celor masculine, iar la declinarea articulată întrebuinĠează numai cazurile
nominativ, genitiv, dativ, „pentru că numai atâtea casuri are úi persona a treia a
pronumelui personel, din care se formează articulii, eară prin trânúii úi cazurile
declinaĠiilor”16. Pronumelui îi recunoaúte doar trei tipuri: personal, relativ úi
demonstrativ, pentru ca fiecare, la rândul său, să aibă mai multe subdiviziuni. La
86
pronumele demonstrative declină pe lângă formele literare úi formele populare

(ista, iasta, aista, aiasta etc.). La fel ca în gramatica lui Bălăúescu, numeralul este
considerat parte componentă a adjectivelor determinative. SecĠiunea consacrată
morfologiei se încheie cu definiĠii úi clasificări ale părĠilor de vorbire neflexibile.
Sintaxa, pe care o defineúte astfel: „Sintetica, sintesul, sintacsul de la
synthesis, gramaticală este o învăĠătură care ne arată cum să aplicăm graiul în
vorbire sau cum să formăm vorba din cuvinte” (p. 130), respectă aceeaúi idee a
tratării problemelor de la general la special. După discuĠii privind regimul
prepoziĠiilor, clasificarea propoziĠiilor în frază, descrierea „periodului” considerat a
fi „un frasu compusu din două părĠi de propoziĠii subordinate între sine” (p. 149),
Cîmpeanu trece la „sintetica specială”, adică sintaxa părĠilor de vorbire.
Pe lângă interesul manifestat faĠă de problematica universală a limbajului,
gramaticianul transilvănean „e în acelaúi timp atent la specificul limbii române úi la
compararea acesteia cu alte limbi, mai ales în cadrul explicaĠiilor de gramatică
istorică pe care le dă”17 .
Figura marcantă a latinismului, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea,
rămâne Timotei Cipariu, a cărui permanentă preocupare a fost studiul limbii
române, din care, ca úi predecesorii săi, Samuil Micu, Gheorghe ùincai úi Petru
Maior, a făcut o armă în lupta pentru apărarea drepturilor naĠionale ale poporului
român în Transilvania. Acestui scop i-a consacrat principalele sale opere; între anii
1847-1848, în ziarul „Organul luminărei” din Blaj, apare seria de studii intitulate
Principia de limba úi de scriptura, editate în volum abia în anul 1866 úi care, după
cum mărturiseúte autorul însuúi, vor sta la baza lucrării din 1854, Elemente de
limbă după dialecte úi monumente vechi, considerată „prima lucrare de gramatică
istorică a limbii noastre”18 .
În 1855, Cipariu publică prima ediĠie dintr-un Compendiu de gramateca
limbei române, operă cu un caracter practic, „evident în selectarea materialului, în
predominarea aspectului descriptiv úi în prezenĠa unei părĠi de lectură; până în 1897
acest compendiu a cunoscut în total úapte ediĠii”19 .
Conform programului stabilit de Academia Română, Timotei Cipariu
elaborează cele 2 volume din Gramatica limbei române, apărute la un interval de 8
ani între ele: I Analitica, 1869 úi II Sintetica, 1877. Considerată de Mioara Avram,
„prima gramatică academică a limbii române”, „lucrarea lui Cipariu merită acest
calificativ nu numai pentru împrejurările elaborării úi apariĠiei ei, ci úi pentru Ġinuta
ei academică, pentru caracterul de tratat - evident în dimensiunile ei, neatinse de
nici o gramatică anterioară sau contemporană cu ea, în absenĠa unei destinaĠii
didactice úi mai cu seamă în calitatea de a fi sintetizat cunoútinĠele anterioare de
gramatică românească úi de a fi expresia nivelului atins în această direcĠie în epoca
dată”20.
Gramatica este definită de Timotei Cipariu ca o útiinĠă cu un obiect de studiu
bine precizat, incluzând úi fonetica úi ortografia: „ùtiinĠa care se ocupă cu
petractarea limbii se numeúte Gramatică. Ea se ocupă înadins cu declinarea
regulilor limbii, începând de la întîiele elemente în vorbire úi în scris, până la
aúezarea vorbelor sau cuvintelor în propoziĠiuni complete úi forme corecte. De
87
Mihaela MARCU
aceea Gramatica se ocupă mai întîi cu analiza úi examinarea sunetelor, care

împreunate în vorbe formează complexul unei limbi, precum úi cu figurarea lor în
scris”21. Fonetica este supusă de Cipariu unui studiu amănunĠit. Chiar dacă face
aceeaúi confuzie, curentă în epocă, între sunete úi litere: „sunetele elementaria dar,
dein cari se compunu vorbele unei limbe, încît se figurează în scriere, se chiamă
litere, iar împreună cu formele primare ale cuvintelor se numesc elemente” (p. 82),
Cipariu urmăreúte cauzele schimbărilor fonetice, stabilind chiar legi care stau la
baza acestor schimbări.
Consecvent în ortografie úi în refacerea sistemului etimologic, al cărui adept
era, filologul de la Blaj nu-l respinge total nici pe cel fonetic. Timotei Cipariu
motivează opĠiunea pentru principiul etimologic prin nevoia de a realiza unitatea
limbii naĠionale, într-un moment cînd nici unul dintre dialectele existente nu se
ridicase la rangul de normă literară unică. În domeniul morfologiei, Cipariu
consideră că articolul s-a format în limba română prin repetarea vocalei finale,
intercalându-se apoi consoana l între cele două vocale: (ex.: domnu-u, domnu-l-u;
domni-i, domni-l-i).
Substantivul este împărĠit în trei declinări, Cipariu folosind drept criteriu de
clasificare, ca úi Fr. Diez, terminaĠia substantivelor. Astfel declinarea I cuprinde
substantive feminine terminate în a, ă, úi ea, declinarea a II-a pe cele masculine úi
neutre terminate în u (întreg, înjumătăĠit úi mut ), iar declinarea a III-a este cea a
substantivelor masculine, feminine úi neutre care au ca terminaĠie vocala e. În ceea
ce priveúte cazurile substantivului românesc, în Compendiu de gramatică, Timotei
Cipariu recunoaúte existenĠa a cinci cazuri : ,,casuri în limba română acum sunt mai
multe, acum mai puĠine, preste tot sunt cinci” (p. 4). Însă în volumul I din
Gramatica românească, bazându-se pe identitatea formală dintre cazurile genitiv úi
dativ, Cipariu admite doar patru cazuri: ,,casuri sau terminaĠiuni secundare,
împreună cu terminaĠiunea principale, în limba românească sunt numai patru:
numinativ sau terminaĠiunea întâia, carea în numărul singular e principale, genetiv-
dativ, terminaĠiunea a doua, acusativ sau prepuseĠionale, a treia úi vocativ, a patra
terminaĠiune”22. Spre deosebire de unii dintre predecesorii săi, Cipariu nu numără
ablativul printre cazurile limbii române, dar îl menĠionează în partea a doua a
gramaticii sale, atunci când vorbeúte despre limbile greacă úi latină : ,,ele (casurile)
sunt, după norma limbelor clasice cinci (după greci) sau úeasă (după latini):
numinativ, genetiv, dativ, acusativ, vocativ úi ablativ, cari sunt adoptate în toate
limbele, deúi nu toate au destinte forme pentru tote úeasă”23. Verbului, împărĠit în
patru conjugări, ca úi în gramaticile latine, i se recunosc următoarele moduri:
indicativ, conjunctiv, imperativ, infinitiv úi participiu, acesta din urmă având trei
timpuri: preteritu (laudat-a), presente (laudatoriu-a), gerundiu (laudandu).
De remarcat că în primul volum al gramaticii sale, Cipariu tratează în note la
fiecare paragraf excepĠiile de la regulile generale, explicate anterior, făcând în
acelaúi timp comparaĠii numeroase cu limba română veche, cu greaca, latina úi
italiana. La fel procedează úi în partea a doua (sintetica), discutând la fiecare regulă
úi excepĠiile ei, făcând comparaĠie cu sintaxa românească veche, cu cea a limbilor
latină, greacă, italiană, franceză, germană úi engleză. Dacă în secĠiunea consacrată
88
morfologiei, modul supin este omis, în sintaxă Cipariu admite supinul, făcând
analogie cu limba latină: „Er’una forma, care nu are nece flecsibilitatea, nece
semnificaĠiunea pasivului, de sî sémena cu participiulu futuru pasivu, nu pote se fia
participiu, ci dupa analogic limbei latine supinu”24.
În partea de sintaxă observăm elemente noi faĠă de alte gramatici, mai ales în
legătură cu acordul. Trebuie apreciate aspectul normativ al gramaticii lui Timotei
Cipariu care îl completează pe cel descriptiv, precum úi contribuĠia adusă la
constituirea normelor gramaticale ale limbii literare moderne.
Concluzionând, putem afirma că prin acest demers al descrierii gramaticilor
limbii române din perioada 1840-1877, am încercat să oferim informaĠii sintetice,
bazându-se pe calitatea fiecărei lucrări, privită sub raportul concepĠiei, al metodei
úi al rezultatelor obĠinute.
NOTE
1
Golescu 1840: 6.
2
ùăineanu 1895: 106.
3
Ibidem: 110.
4
Golescu 1840: 105.
5
Ibidem: 32.
6
ùăineanu 1895: 114.
7
ILR 1978: 56.
8
Laurian 1840: 95 ú.u.
9
IGLR 1987: 295.
10
Ionaúcu 1914: 168.
11
Bălăúescu 1848: 156-167.
12
Ibidem: 13.
13
Ibidem: 68-69.
14
Ibidem: 193.
15
ILR 1978: 59.
16
Cîmpeanu 1848: 30.
17
ILR 1978: 59.
18
Macrea 1959: 71.
19
ILR 1978: 59.
20
Ibidem: 60.
21
Cipariu, Analitica: 151.
22
Ibidem: 153.
23
Cipariu, Sintetica: 322.
24
Ibidem: 267.
BIBLIOGRAFIE
Bălăúescu, Nicolau, Gramatică română pentru seminarii úi clase mai înalte

(Gramatica dacoromână), Sibiu, Tipografia lui Gheorghiu de Clozius, 1848.
(Bălăúescu 1848 )
Cipariu, Timotei, Gramatica limbei române, Partea I, Analitica, în Opere, vol. II,
EdiĠie îngrijită de Carmen Gabriela Pamfil, Introducere de Mioara Avram,
Bucureúti, Editura Academiei Române, 1992. (Cipariu, Analitica)
89
Mihaela MARCU
Cipariu, Timotei, Gramatica limbei române, Partea a II-a, Sintetica, în Opere, vol.
II, EdiĠie îngrijită de Carmen Gabriela Pamfil, Introducere de Mioara Avram,
Bucureúti, Editura Academiei Române, 1992. (Cipariu, Sintetica)
Cîmpeanu, P.M., Gramatică românească, Iaúi, Tipografia Institutului Albinei,
1848. (Cîmpeanu 1848)
Golescu, Iordache, Băgări de seamă asupra canoanelor gramaticeúti, Bucureúti,
Tipografia lui Eliad, 1840. (Golescu 1840)
Ionaúcu, Romulus, Gramatici români. Tractat istoric. Despre evoluĠia studiului
gramaticii române de la 1757 până astăzi, Iaúi, 1914. (Ionaúcu 1914)
Laurian, A. T., Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae
Romanae in utraque Dacia vigentis vulgo Valachicae, 1840 (Laurian 1840)
Macrea, Dimitrie, Lingviúti úi filologi români, Bucureúti, 1959. (Macrea 1959)
ùăineanu, Lazăr, Istoria filologiei româneúti, ediĠia a II-a, Bucureúti, 1895.
(ùăineanu 1895)
*** Istoria lingvisticii româneúti, Bucureúti, Editura ùtiinĠifică úi Enciclopedică,
1978. (ILR 1978)
*** Istoria gândirii lingvistice româneúti, texte comentate, volumul I, Bucureúti,
1987. (IGLR 1987)
ABSTRACT
This paper aims to illustrate the efforts which cultivated people made to
elaborate normative works for the Romanian language, which were written in
Romanian in 1840-1877. The general purpose is to obtain all the elements of a
synthetic lecture and we are concerned to illustrate the contents of these grammars.
In this way, we have tried to give useful information taking into consideration the
value of each paper concerning the report of conception, the method and the final
results. Our paper was focused on presenting the way which is used to organize the
grammatical material. We also focused our attention on presenting the particular
aspects, the facts and the new ideas of each grammarian in the epoch.
Key words: grammar, the history of Romanian language, Latinism
90
IL CONGIUNTIVO ITALIANO
E I SUOI CORRISPONDENTI ROMENI
NELLE PROPOSIZIONI SUBORDINATE RELATIVE
Elena PÎRVU
Così come dice il titolo, in questo lavoro saranno presentati e discussi l’uso
del congiuntivo italiano nelle proposizioni subordinate relative e le modalità in cui
si traducono le rispettive proposizioni subordinate italiane in romeno; questo
perché, nelle proposizioni subordinate relative, ai quattro tempi del congiuntivo
italiano (presente, passato, imperfetto e trapassato) il romeno risponde, a seconda
del contesto, con l’indicativo, con il congiuntivo o con il condizionale.
Prima di cominciare il nostro articolo ricordiamo che in italiano si suole
dividere le proposizioni subordinate in proposizioni subordinate completive,
proposizioni subordinate avverbiali o circostanziali e proposizioni relative (cf.
Moretti - Orvieto 1979: 84, Sensini 1990: 473-474, Serianni 1989: 548).
Le proposizioni subordinate relative sono le subordinate introdotte da un
pronome o da un avverbio relativo, in romeno anche da un aggettivo relativo (cf.
GALR 2005: 206), che precisano o arricchiscono il significato del nome della
reggente cui si legano.
Nelle proposizioni relative, i pronomi relativi che reggono la subordinata
relativa devono essere collocati subito dopo l’elemento della reggente – per lo più
un nome o un pronome – cui si riferiscono. La subordinata relativa, pertanto, segue
la reggente (1a) oppure la interrompe (1b) inserendosi in essa:
(1) a. Cerco una dattilografa che non faccia errori.

Caut o dactilografă care să nu facă greúeli.
b. Le fotografie che guardi sono molto vecchie.
Fotografiile pe care le priveúti sunt foarte vechi.
Solo le relative introdotte dal pronome relativo cine chi / cine, dai pronomi
indefiniti con valore relativo chiunque / oricine e checché / orice, dall’aggettivo
indefinito con valore relativo qualunque / orice o dagli avverbi di luogo relativi
dovunque, ovunque / oriunde possono essere poste all’inizio del periodo, davanti
alla reggente:
(2) a. Chi tace, acconsente.

Cine tace, aprobă.
b. Chiunque venga, non gli parlerò.
Oricine vine, nu-i voi spune nimic.
c. Checché tu ne dica, è una brava persona.
Orice spui tu, este o persoană deosebită.
91
Elena PÎRVU
d. Qualunque cosa abbia fatto, ha diritto di difendersi.

Orice lucru a făcut, are dreptul să se apere.
e. Dovunque vada, trova degli amici.
Oriunde merge, găseúte prieteni.
Raramente, in romeno il connettore relativo può mancare. Nei casi

corrispondenti in italiano abbiamo una relativa esplicita introdotta dal pronome
relativo necessario (3a) o una relativa implicita con il verbo all’infinito preceduto
dal pronome relativo indiretto (3b) o dalla preposizione (3c) richiesti dal contesto:
(3) a. Nu-i nimeni [care] să-l ducă la aeroport.

Non c’è nessuno che lo conduca all’aeroporto.
b. Nu găsesc pe cineva [căruia / cui] să-i spun vestea asta.
Non trovo nessuno cui poter dare questa notizia.
c. Voi fi prima [care] să salut o asemenea realizare.
Sarò la prima a salutare una simile realizzazione.
Nel caso delle proposizioni subordinate relative, in certe situazioni sembra

che si tratti di casi di identità, perché, come si può notare negli esempi più sotto, in
entrambe le lingue il congiuntivo si usa nelle stesse situazioni. Così, sia in italiano
che in romeno il congiuntivo si usa nei seguenti contesti:
x in contesto volitivo (cioè dopo un verbo volitivo (4a) o dopo una frase
imperativa (4b)):
(4) a. Preferisco un colore che si accordi con questa maglia.

Prefer o culoare care să se potrivească cu acest tricou.
b. Portami qualcuno che sia imparziale!
Adu-mi pe cineva care să fie imparĠial!
x in contesto negativo / interrogativo / ipotetico (l’antecedente è negato (5a,

b) o è soggetto (5c) o complemento (5d) di un verbo alla forma negativa o
interrogativa, o di un verbo di una subordinata condizionale (5e)):
(5) a. Questa non è un’idea che possa essere accettata.

Aceasta nu e o idee care să poată fi acceptată.
b. Non ha addotto nessuna prova che lo discolpi.
Nu a adus nicio dovadă care să-l disculpe.
c. Non c’è nessuno che lo conosca meglio di te.
Nu există nimeni care să-l cunoască mai bine decât tine.
d. Hanno qualcuno che li aiuti?
Au pe cineva care să-i ajute?
e. Se avesse un amico che lo aiutasse, finirebbe presto.
De-ar avea un prieten care să-l ajute, ar termina repede.
92
Il congiuntivo italiano e i suoi corrispondenti romeni nelle proposizioni subordinate relative
x dopo un sintagma nominale indeterminato o dopo gli indefiniti qualcosa /

ceva, qualcuno / cineva, alcuno / careva, che si trovano, di solito, in una frase
interrogativa o in una frase ipotetica:
(6) a. Raramente ho visto un uomo che fosse calmo in una tale situazione.
Rar am văzut un om care să fie calm într-o asemenea situaĠie
b. Conosci per caso una persona che sia contenta di se stessa?
Cunoúti, din întâmplare, o persoană care să fie mulĠumită de sine însăúi?
c. Se conosci qualcuno che sia contento di sé, fammelo vedere.
Dacă cunoúti pe cineva care să fie mulĠumit de sine, arată-mi-l.
x quando il sintagma nominale da cui dipende la frase relativa segue dopo

verbi come cercare / a căuta o comprare / a cumpăra; in questo caso, chi cerca
non ha in mente nessuno in particolare, cerca qualcuno con la proprietà espressa
nella proposizione relativa e può darsi che, in quel dato contesto, non ci sia nessuno
con questa proprietà (Salvi-Vanelli 1992: 147):
(7) a. Cerco un traduttore che non faccia errori.

Caut un traducător care să nu facă greúeli.
b. Comprerò qualcosa che ti sia utile.
Voi cumpăra ceva care să-Ġi folosească.
L’italiano richiede il congiuntivo anche dopo una proposizione relativa che

segue dopo un superlativo relativo, a differenza del romeno, che usa l’indicativo. In
questo caso l’antecedente al superlativo e la subordinata relativa si riferiscono ad
una classe di uomini (8a), persone (8b) o esperienze (8c) più o meno chiaramente
delimitata, che forma il campo di paragone della valutazione superlativa.
L’estensione del campo di paragone può essere esplicitata e messa in risalto dal
avverbio generalizzante mai (Renzi-Salvi 1991: 465):
(8) a. Mario è l’uomo più simpatico che io conosca.

Mario este cel omul cel mai simpatic pe care îl cunosc.
b. È una delle persone più interessanti che abbia mai incontrato.
Este una dintre cele mai interesante persoane pe care l-am întâlnit
vreodată.
c. Quella fu l’esperienza più interessante che avessi mai avuto.
Aceea a fost cea mai interesantă experienĠă pe care am avut-o vreodată.
L’italiano richiede inoltre il congiuntivo dopo una proposizione relativa che

segue dopo certe espressioni con valore restrittivo, con unico o solo, sempre a
differenza del romeno, che usa l’indicativo. Anche in questo caso la subordinata
relativa non si riferisce alla persona o alla cosa in discussione, ma all’insieme di
persone o cose che funge da insieme di riferimento per unica o sola (Idem: 466):
93
Elena PÎRVU
(9) a. Mia madre è l’unica persona al mondo che mi capisca.

Mama este unica persoană din lume care mă înĠelege.
b. La macchina è la sola cosa che io possieda.
Maúina este singurul lucru pe care eu îl am.
Infine, in italiano si costruiscono con il congiuntivo le subordinate introdotte

dai pronomi indefiniti con valore relativo chiunque (nel significato di „qualunque
persona che”) e checché (nel significato „qualunque cosa che”) o dall’aggettivo
indefinito con valore relativo qualunque (nel significato „quale che sia”), a
differenza del romeno, che usa l’indicativo o il condizionale:
(10) a. A questo corso può iscriversi chiunque abbia la licenza media.

La acest curs se poate înscrie oricine are licenĠa medie.
b. Vengo, checché succeda.
Vin, orice s-ar întâmpla.
c. Qualunque cosa tu avessi deciso, avresti dovuto dirmela.
Orice ai fi decis, ar fi trebuit să-mi spui.
In italiano, si possono inoltre costruire con il congiuntivo anche le

subordinate introdotte dagli avverbi di luogo relativi dovunque e ovunque („in
qualsiasi luogo in cui”) e dove („il luogo in cui”). Anche in romeno, dopo
l’avverbio relativo unde „dove” si può usare il congiuntivo:
(11) a. Dovunque sia stato, ha fatto un’ottima impressione.

Oriunde a fost, a făcut o impresie excelentă.
b. Mario si trova bene ovunque vada.
Mario se simte bine oriunde merge.
c. Mi basterebbe una cameretta dove potessi studiare in pace.
Mi-ar ajunge o cămăruĠă în care să pot studia liniútit.
BIBLIOGRAFIA
Avram, Mioara, Gramatica pentru toĠi, EdiĠia a III-a, Bucureúti, Editura

Humanitas, 2001.
Fornaciari, Raffaello, Sintassi italiana dell’uso moderno, Ristampa anastatica
dell’edizione 1881, Firenze, Sansoni, 1974.
Gramatica limbii române, vol. II, EnunĠul, Bucureúti, Editura Academiei, 2005.
(GALR 2005)
Irimia, Dumitru, Gramatica limbii române, Iaúi, Polirom, 1997.
Lepschy, Laura e Lepschy, Giulio, La lingua italiana. Storia, varietà dell’uso,
grammatica, Nuova Edizione, Milano, Bompiani, „Saggi Tascabili”, 1993.
Moretti, G. B. - Orvietto, G. R., Grammatica italiana, vol. II, Il Verbo (modi
indefiniti e altri aspetti e problemi connessi con il verbo), Perugia, Editrice
Benucci, 1979. (Moretti - Orvieto 1979)
94
Il congiuntivo italiano e i suoi corrispondenti romeni nelle proposizioni subordinate relative
Moretti, G. B. - Orvieto, G. R., Grammatica Italiana, vol. III (Il verbo: morfologia
e note generali di sintassi), Perugia, Editrice Benucci, 1983.
Moretti, G. Battista, Per una didattica dell’italiano (Il congiuntivo), in
„Linguistica”, XXXI, 1991, pp. 233-248.
Patota, Giuseppe, Grammatica di riferimento della lingua italiana per stranieri,
Firenze, Società Dante Alighieri/Le Monnier, 2003.
Renzi, Lorenzo e Salvi, Giampaolo (a cura di), Grande grammatica italiana di
consultazione, vol. II: I sintagmi verbale, aggettivale, avverbiale. La
subordinazione, Bologna, Il Mulino, 1991. (Renzi-Salvi 1991)
Renzi, Lorenzo; Salvi, Giampaolo e Cardinaletti, Anna (a cura di), Grande
grammatica italiana di consultazione, vol. III: Tipi di frase, deissi,
formazione delle parole, Bologna, Il Mulino, 1995.
Salvi, Giampaolo; Vanelli, Laura, Grammatica essenziale di riferimento della
lingua italiana, Firenze, Istituto Geografico De Agostini Le Monnier, 1992.
(Salvi-Vanelli 1992)
Sensini, Marcello, La grammatica della lingua italiana, Milano, Mondadori, 1990.
(Sensini 1990)
Serianni, Luca (con la collaborazione di Alberto Castelvecchi), Grammatica
italiana. Italiano comune e lingua letteraria, Torino, UTET-Libreria, 1989.
(Serianni 1989)
ABSTRACT
This article briefly presents the use of the Italian subjunctive in subordinate
relative clauses and the means of its translation into Romanian. In subordinate
relative clauses, the Italian subjunctive may be rendered in Romanian by means of
the indicative, subjunctive or conditional.
Key words: subjunctive, subordinate relative clauses, correspondence
95
COMPUSE CU EURO- ÎN LIMBA ROMÂN ACTUAL
Silvia PITIRICIU
Apărută oficial pe scena internaĠională în 1993, Uniunea Europeană, fondată

pe principiile libertăĠii úi ale democraĠiei, a impus procesul de europenizare, prin
folosirea monedei euro1 úi prin crearea codului Internet eu2. România a devenit din
2007 stat-membru al UE. Acest fapt este vizibil în multe domenii de activitate úi
reflectat în lexicul limbii române.
În plan lingvistic, termenii legaĠi de funcĠionarea instituĠiilor de politică
comună úi de integrarea europeană circulă sub denumirea generală de eurojargon.
Alt termen în uz este cel de eurolect3. Ambii termeni impun anumite precizări:
euro- este o trunchiere a numelui propriu Europa, cu sensul „referitor la,
aparĠinând Europei”4, „în, din Europa, european”5. Trunchierea intră în structura
unor cuvinte împrumutate sau formate în limba română. Prin comportamentul
morfosintactic úi semantic, euro- este asimilat prefixoidelor, interpretare la care
subscriem úi noi6. În cercetările lingvistice mai recente este considerat un pseudo-
formant din categoria neoconfixelor7. Tema a fost studiată în lingvistica românescă
în cadrul compunerii tematice8, unele compuse cu euro- fiind inventariate în unele
lucrări lexicografice: DEX, NDN, DCR2, DAS, în seria dicĠionarelor Mariei
Dumitrescu, apărute în perioada 1990-2007.
Compusele cu euro-/eur- constituie obiectul cercetării de faĠă, indiferent de
provenienĠa cuvintelor úi de modul lor de formare. Corpusul compuselor cu euro-
identificate în presa românească din ultimele două decenii a fost supus analizei pe
mai multe compartimente: structură, semantică, grafie, clasa lexico-gramaticală,
aspecte stilistice, cu exemple adecvate în cadrul fiecărui compartiment.
1. Structura compuselor este variată, euro- fiind un element flexibil,
compatibil cu baze diferite:
a. prefixoid + cuvânt: euroactivitate, euroaderare, eurobinefacere,
eurodeputat, europarteneriat, eurotranziĠie. De exemplu: „Un eurodeputat maghiar
explică până unde se poate întinde coarda, dând exemplu experienĠa guvernului din
Ungaria”. („Ziarul de Iaúi”, 24.03. 2007, Tensiunile politice de la Bucureúti pun la
încercare răbdarea Europei). „Paralel cu Auto Expo Tehnica, Camera de ComerĠ
úi Industrie a României organizează în perioada 22-23 iunie manifestarea de tip
Europarteneriat Eco Auto Intreprise, care reuneúte în cadrul unor întâlniri
bilaterale de afaceri, firme de profil din România, FranĠa, Italia úi Germania”.
(„Ziarul de Iaúi”, 21.06.2002, Alte útiri). Varianta eur- apare ca prefixoid în
compuse precum Eurafrica, eurafrican, Eurasia, eurasiatic. De exemplu: „Bobo
Lo, preúedintele programului pentru Rusia úi Eurasia la Institutul Legal pentru
Afaceri InternaĠionale din Londra, apreciază că în acest fel, liderul rus ar realiza
două obiective dintr-o lovitură”. („Ziarul de Iaúi”, 2.10. 2007, Premierul Putin).
„Acestea sprijină crearea unui coridor de transport euroasiatic est-vest prin Turcia,
întrucât acestă variantă ar sluji intereselor pe termen lung ale statelor producătoare,
96
Compuse cu euro- în limba română actuală
de tranzit úi consumatoare…” („Ziarul de Iaúi”, 1.10.1998, SUA nu agreează

proiectul românesc)
b. prefixoid + fragment (iniĠial sau final) de cuvânt: Eurabia (Europa +
Arabia), Eurojust9 ( Europa + justiĠie), Euronet10 (Europa + worknet), Europol11
(Europa + poliĠie), eurocopter (Europa + elicopter), eurotopie (Europa + utopie).
De exemplu: „El a pus accentul pe cooperarea între Eurojust (noul organism al
magistraĠilor europeni de coordonare a cooperării în materie penală în formele
grave de crimă organizată) úi Europol (Oficiul European de PoliĠie), dar úi cu
Centrul de combatere a criminalităĠii organizate úi terorismului de la Bucureúti”.
(„Ziarul de Iaúi”, 19.05.2004, TradiĠia hoĠiei trebuie stopată). Din numele compus
poate fi selectat, pe lângă prefixoid, fragmentul unuia dintre cuvintele care poartă
încărcătura semantică: Euratom (< engl. European Atomic Energy Community
„Comunitatea Europeană a Energiei Atomice”).
c. prefixoid + sufixoid: eurocrat12 (euro- + -crat), eurofil13 (euro- + -fil),
eurofilie (euro- + -filie). De exemplu: „Prietenul nostru Gunther Verheugen,
comisarul însărcinat cu gestionarea lărgirii Uniunii, pare să fie bine înfipt în
funcĠie, aúa că măcar în acest sector nu va trebui să pregătim iarăúi un alt eurocrat
despre particularităĠile úi meandrele spiritului românesc”. („Ziarul de Iaúi”,
4.02.2004, Mama Omida). „Tot în Brupark, la picioarele Atomului, se află o
manifestare kitsch a eurofiliei Bruxelles-ului”. („Gazeta de Sud”, 14.12.2007,
Bruxelles, centrul Europei úi capitală a frumuseĠii).
d. prefixoid + siglă: EuroGSM (< engl. Global System for Mobile
Communications „Sistemul Global pentru ComunicaĠii Mobile”), Eurolibor
(LIBOR = engl. London Inter-Bank Offered Rate „Rata interbancară a dobânzilor
de pe piaĠa londoneză”), EUR-OP „Oficiul pentru PublicaĠii Oficiale ale
ComunităĠii Europene”. De exemplu: „ReprezentanĠii EuroGSM, unul dintre cei
mai mari dealeri Orange, au declarat pentru Business Standard că piaĠa de
abonamente este un trend descendent… („Gazeta de Sud”, 14.08.2008, PiaĠa
telefoniei mobile afectată de dobânzi).
2. Semantica numelor compuse cu euro- include referiri la caracteristicile
Europei úi ale locuitorilor ei. Categoriile onomasiologice se referă la:
a. firme, societăĠi: Eurocom (Europa + comerĠ), Euromed (Europa +
medicină), Euronews (Europa + news „útiri”), Europarteners (Europa + parteners
„parteneri”), Europharm (Europa + farmacie), Eurostat (Europa + statistică),
Eurotrans (Europa + transporturi). De exemplu: „FinanĠări importante au mai
obĠinut firma omului de afaceri Constantin ùpak, SC Europarteners SRL, aproape
úapte milioane de lei pentru modernizarea unei ferme de porcine în localitatea
Negreni – Scorniceúti, SC Eurocom SRL – peste úapte milioane de lei pentru
construirea unui abator la Balú…” („Gazeta de Sud”, 22.08.2008, Sistarea plăĠilor
SAPARD pune pe jar beneficiarii din Olt). O serie de compuse au în structură
nume străine de origine engleză. Fiind nume internaĠionale, circulă ca atare úi în
limba română: Euronews, Europarteners, Europharm.
b. activităĠi, procese, fenomene sociale: eurocompetenĠă, euroconsultare,
eurodispută, euroexamen, euroipotecă, europarcurs, europarlamentare,
97
Silvia PITIRICIU
eurosondaj, eurotranziĠie. De exemplu: „EurocompetenĠele au rămas în afara

politicii”. („Adevărul”, 15.11.2007, Parlamentul European nu-i casă de modă)
„Ceva tot vom câútiga la europarlamentarele de duminica viitoare…”.
(„Adevărul”, 15.11.2007, Parlamentul European nu-i casă de modă).
c. caracteristici socioumane care reflectă atitudinea faĠă de extinderea UE
sau aderarea la UE: euroaroganĠă, euroemoĠie, euroentuziasm, eurofrământări,
euroignoranĠă, euroindiferenĠă, eurooptimism, euroscepticism, eurostilitate,
europesimism, euroscepticism. De exemplu: „Românii nu mai sunt campionii
eurooptimismului, doar 64% susĠinând că au încredere în UE, faĠă de 75% - 80%
câĠi aveau încredere în alĠi ani. În schimb, euroindiferenĠa românilor este în
creútere”. („Ziarul de Iaúi”, 25.01.2006, Românii úi-au mai temperat
eurooptimismul).
d. relaĠia dintre Europa úi altă zonă geografică sau apartenenĠa la o zonă a
Europei: euroafrican, euroamerican, euroarab, euroatlantic, eurocarpatic,
eurooccidental, eurorus. De exemplu: „Dacă am pierde, ar fi foarte greu să
revenim, deoarece úi în grupa A euroafricană sunt echipe foarte bune”. („Gazeta de
Sud”, 4.09.2008, Adrian Marcu spune lucruri trăsnite). „Într-un moment în care
apar noi iniĠiative în cadrul dialogului politic úi cultural euro-arab, nu cred că este
fără interes să evoc aici câteva dintre impresiile pe care mi le-a lăsat participarea
mea la lucrările ConferinĠei…” („Observator Cultural”, 2.10.2008, Dialogul euro-
arab: exigenĠe úi perspective).
e. repere spaĠiale: eurogară, eurograniĠă, eurohotel, europiaĠă, euroregiune,
eurostaĠie, eurozonă. De exemplu: „În 2002 Opriúan úi Prunache au demolat-o
pentru a ridica o Eurogară a sărăciei”. („Ziarul de Iaúi”, 31.05.2005, Gara veche,
un simbol al Focúanilor distrus de interese politice). „De facilitate vor beneficia
însă cetăĠenii úi agenĠii economici membri ai Euroregiunii, adică din judeĠele
Botoúani, Suceava, BălĠi, CernăuĠi, úi EdineĠ, ea neaplicându-se în cazul
persoanelor care domiciliază în alte judeĠe…” („Ziarul de Iaúi”, 4.07.2001, Taxele
locale de la Stânca-Costeúti ar putea fi eliminate).
f. unităĠi monetare: eurocent, eurodolar, eurofranc, euromarca, euroyen. De
exemplu: „În ciuda faptului că au nevoie de bani ca de aer, conducătorii
Politehnicii Iaúi nu acceptă să-l dea pe Bilba nici cu un eurocent sub suma de 700
de mii”. („Ziarul de Iaúi”, 5.01.2007, Banu' jos!).
g. obiecte: eurobutoi, eurocârlig, europortofel, europubelă. De exemplu:
„Conform proiectului de contract emis de Primărie, firma care va câútiga licitaĠia se
obligă să doteze cu europubele, pe cheltuiala sa, locuinĠele situate în zonele unde
nu pot fi amplasate containere moderne”. („Ziarul de Iaúi”, 20.04.1999, Criza
gunoaielor).
h. demnităĠi, funcĠii: eurobirocrat, euroconsilier, eurodemnitar, eurodeputat,
eurofuncĠionar, eurojudecător, euroobservator, europoliĠist. De exemplu: „Un
euroconsilier care lucrează în administraĠia publică din România ar putea câútiga
între 9 úi 15 milioane de lei, în funcĠie de vechime…” („Zirul de Iaúi”, 21.01.2004,
MIE angajează euroconsilieri). «„E un dispreĠ faĠă de români”, a spus
98
eurodeputatul». („Gazeta de Sud”, 1.09.2008, Guvernul sabotează

parlamentarele).
i. meserii, preocupări: eurocioban, eurocoúar, eurodascăl, euromanelist,
euronavetist. De exemplu: „Eurodascălii vor lua salarii micuĠe úi la Bruxelles”.
(Cotidianul, 9.03.2007, Eurodascălii vor lua salarii micuĠe úi la Bruxelles).
î. realităĠi din sport: eurocampionat, euroderbi, eurogol. De exemplu: «„Noi
suntem o echipă mică úi am obĠinut deja o performanĠă deosebită pentru judeĠul
Gorj, prezenĠa în cupele europene”, a declarat Liviu Andrieú la finalul
euroderbiului cu Steaua». („Gazeta de Sud”, 11.05.2006, Gorjenii au pierdut
duelul pentru podium). „În partea a doua a primit un eurogol de la Di Vaio, dar nu
a avut nicio vină”. („Ziarul de Iaúi”, 18.11.2003, Bravissimo, LobonĠ!).
3. Grafia compuselor cu euro- este fără cratimă la cele mai multe cuvinte
înregistrate în presa scrisă. Uzul dovedeúte că există compuse care sunt scrise cu
cratimă, nerespectând norma. De exemplu: euro-alegeri14, euro-filme15, euro-
observator16, euro-optimism17, euro-radar18. În unele situaĠii apar oscilaĠii în
scrierea aceluiaúi compus, în ceea ce priveúte cratima: euroconvertizor úi euro-
convertizor19, eurofalsificator úi euro-falsificator20, euroobligaĠiune úi euro-
obligaĠiune21, europiaĠă úi euro-piaĠă22.
4. Clasele lexico-gramaticale ale compuselor cu euro- sunt în general,
substantivul úi adjectivul. DistribuĠia lexicală a compuselor în aceste clase este
diferită. Cele mai multe sunt substantive comune úi proprii, la numărul singular.
Câteva compuse sunt utilizate la plural: euroalegeri, euroaptitudini,
eurorăzgândiri. De exemplu: „Premierul a susĠinut la momentul respectiv că
amânarea alegerilor este necesară pentru că euroalegerile trebuie să se desfăúoare
într-un climat politic stabil, neafectat de dispute politice”. („Gazeta de Sud”,
27.12.2007, 2007 a venit cu premiere în politica românească). Ca adjective, circulă
compuse precum: euroatlantic, eurocarpatic, eurorealist, euroregional,
eurosceptic. De exemplu: „Zece români úi zece bulgari úi-au dat mâna pentru a
înfiinĠa Forumul Civil Euroregional Dunărean”. („Gazeta de Sud”, 21.07.2007,
Românii úi bulgarii, cu ochii pe podul Calafat-Vidin). „Pe de altă parte, cele 18
state care au ratificat ConstituĠia Europeană, în frunte cu Belgia, úi-au exprimat
nemulĠumirea faĠă de concesiile făcute de preúedinĠia germană Ġărilor
eurosceptice”. („Gazeta de Sud”, 25.06.2007, Compromis privind Tratatul
ConstituĠional).
5. Din punct de vedere stilistic, productivitatea crescută a prefixoidului a dus
la devalorizarea semantică a multor compuse. Aceste exprimă realităĠi din viaĠa
economică, socială úi politică. Termenii sunt asocieri spontane cu caracter familiar,
depreciativ. Se observă că în prezent este o modă în care se înscriu cele mai diverse
compuse cu euro-: de la produse româneúti precum eurostrachină, eurohorincă,
cerute spre vânzare în Europa, până la cuvinte care, dincolo de conotaĠia ironică úi
depreciativă, exprimă repere ale existenĠei noastre în spaĠiul european:
eurocăpúuneală, cu aluzie la românii plecaĠi să culeagă căpúuni în Spania;
eurogradă (euro- + ogradă), termen familiar, cu conotaĠie depreciativă pentru
spaĠiul european; euromanelist, cu aluzie la maneliútii care colindă Europa, unde au
99
Silvia PITIRICIU
succes; euronavetist, termen referitor la persoanele care pleacă în Europa, pentru

un salariu mai bun; euroúatră, cu aluzie la taberele Ġiganilor în diferite Ġări ale
Europei; euronătărăi, prin care sunt calificaĠi cei limitaĠi la minte. Destul de repede
moneda europeană a primit în limba populară pluralul în -i: euroi, iar de aici,
peiorativul euroizare „adoptarea monedei unice ca monedă oficială”. Stelian
Dumistrăcel, într-un articol cu un titlu semnificativ: euro-de-toate, constata că „de-
a dreptul copleúitor este numărul acestor compuse, termeni reflectând creativitatea,
spontaneitatea comunicării marcate de afect úi imaginaĠie, care au apărut ca
ciupercile după ploaie…”23.
Toate aspectele referitoare la aceste compuse demonstrează că lexicul limbii

române reflectă evenimentele sociale úi politice din ultimele două decenii, legate de
preaderare, de aderarea úi integrarea României în Uniunea Europeană. Prefixoidul
euro- este foarte productiv. DisponibilităĠile sale combinatorii sunt mari, de la baze
– nume abstracte, la baze – nume concrete, din categorii onomasiologice variate.
Numărul cuvintelor compuse cu euro- este în continuă creútere. Prin discursul
publicistic, astfel de compuse au intrat în uzul general, în limba literară standard.
Presa are un rol important în promovarea creaĠiilor lexicale, mai ales a celor cu o
semnificaĠie transparentă.
NOTE
1
Numele monedei euro a fost stabilit la Consiliul European de la Madrid, în 1995.
2
Codul exprimă, la nivel informaĠional, identitatea Uniunii Europene.
3
Termenul eurolect este folosit de Hubert Paesmans la ConferinĠa de la Lisabona din 18 septembrie
1998.
4
StoichiĠoiu-Ichim, 2002: 234, Europa fiind considerată ca punct de reper.
5
Cf. NDN: 557.
6
Avram, 1997: 29; StoichiĠoiu-Ichim, 2002: 234, 246. Prefixoidele, asemenea sufixoidelor, nu au
provenienĠă exclusiv greco-latină (demi- „jumătate” < fr. demi; pico- „de un bilion de ori mai
mic” < it. piccolo „mic”; pravo- „drept” < v. sl. pravo, pravi ú.a.), aúa cum se menĠionează în
FC I, 1970: 243-260.
7
Radimsky, 2004: 151-157; StoichiĠoiu-Ichim, 2006: 39.
8
Avram, 1997: 25-36; StoichiĠoiu-Ichim, 2002: 228, 234; Dimitrescu, 2002: 117-130; Zafiu, 2004:
12; Teleoacă, 2005: 239-250; Constantinovici, 2005: 57-70; StoichiĠoiu-Ichim, 2006: 39-43;
Dumistrăcel, 2007: 4.
9
InstituĠie descentralizată ce sprijină autorităĠile competente din statele membre ale UE în
investigarea úi instrumentarea cazurilor grave de infracĠionalitate organizată transfrontalieră.
10
Sistem electronic de comunicaĠie la nivelul Europei
11
Biroul European de PoliĠie.
12
Termenul se referă la personalul tehnic úi administrativ al Comisiei Europene.
13
Termenul desemnează o persoană care admiră, acceptă úi promovează tot ce priveúte sistemul
european.
14
Dumitrescu, DCR-2007: 73.
15
Idem, ibidem: 75.
16
Idem, DCR-2005: 63.
17
Idem, ibidem.
18
Idem, ibidem.
19
Cf. StoichiĠoiu-Ichim, 2006: 42 ; StoichiĠoiu-Ichim, 2002: 234.
20
Cf. Dumitrescu, DCR- 2005: 62; Dumitrescu, DCR- 2004: 62.
100
21
Cf. NDN: 558, Dumitrescu, DCR-1996: 87.
22
Cf. NDN: 558; Dumitrescu, DCR-1999: 41.
23
Dumistrăcel, 2007.
BIBLIOGRAFIE
Academia Română, Formarea cuvintelor în limba română, vol. I Compunerea (FC

I) de Fulvia Ciobanu úi FinuĠa Hasan, Bucureúti, Editura Academiei
Române, 1970.
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”,
DicĠionarul explicativ al limbii române (DEX), ediĠia a II-a, Bucureúti,
Editura Univers Enciclopedic, 1996.
Avram, Mioara, Vocabularul actual al limbii române, în LLR, vol. 3, 1997, p. 3-6.
(Avram, 1997)
Constantinovici, Simona, Presa scrisă actuală úi neologismele, în SCL, LVI, nr. 1-
2/2005, p. 57-70. (Constantinovici, 2005)
Dimitrescu, Florica, Euro-, portret neterminat al prefixoidelor euro-, în Gabriela
Pană Dindelegan (coord.), Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, vol.
I, Bucureúti, Editura UniversităĠii din Bucureúti, 2002, p. 117-130.
(Dimitrescu, 2002)
Dimitrescu, Florica, DicĠionar de cuvinte recente (DCR2), ediĠia a II-a, Bucureúti,
Editura Logos, 1997.
Dumitrescu, Maria, DicĠionar de cuvinte recente, DCR-90 úi DCR-93, Bucureúti,
Editura Agata, 2004; DCR-95 úi DCR-96, Bucureúti, Editura Agata, 2006;
DCR-95 úi DCR-96, Bucureúti, Editura Agata, 2006; DCR-99, Bucureúti,
Editura Semne, 2000; DCR-2000, Bucureúti, Editura Agata, 2000; DCR-
2001, Bucureúti, Editura Agata, 2002; DCR-2002, Bucureúti, Editura Agata,
2003; DCR-2003, Bucureúti, Editura Agata, 2003; DCR-2004, Bucureúti,
Editura Agata, 2004; DCR-2005, Bucureúti, Editura Semne, 2008; DCR-
2006, Bucureúti, Editura UniversităĠii din Bucureúti, 2006; DCR-2007,
Bucureúti, Editura Semne, 2007.
Dumistrăcel, Stelian, Euro-de-toate, în „Ziarul Lumina”, 29 sept. 2007, p. 4.
(Dumistrăcel, 2007)
Marcu, Florin, Noul dicĠionar de neologisme (NDN), Bucureúti, Editura Academiei
Române, 1997.
Pitiriciu, Silvia, Topală, Dragoú Vlad, DicĠionar de abrevieri úi simboluri (DAS)
Bucureúti, Editura ALL, 1998.
Radimský, Jan, Les nouveaux confixes en italien contemporain, în OndĜej Pešek
(éd.), Langue et société. Dynamique des usages, „Opera Romanica 5, Editio
Universitatis Bohemiae Meridionalis”, ýeske BudƟjovice, 2004, p. 151-157.
(Radimský, 2004)
StoichiĠoiu-Ichim, Adriana, Aspecte actuale ale compunerii tematice, în Gabriela
Pană Dindelegan (coord.), Aspecte ale dinamicii limbii române actuale,
Bucureúti, Editura UniversităĠii din Bucureúti, 2002, p. 225-248.
(StoichiĠoiu-Ichim, 2002)
101
Silvia PITIRICIU
StoichiĠoiu-Ichim, Adriana, Creativitate lexicală în româna actuală, Bucureúti,

Editura UniversităĠii din Bucureúti, 2006. (StoichiĠoiu-Ichim, 2006)
Teleoacă, Dana-LuminiĠa, Neologisme în presa scrisă actuală din România, în
SCL, LVI, nr. 1-2, 2005, p. 239-250. (Teleoacă, 2005)
Zafiu, Rodica, Euro: noutăĠi argotice, în „România Literară”, nr. 35 (XXXVII), 8-
14 sept. 2004, p. 12. (Zafiu, 2004)
SURSE
„Adevărul”, 15.11.2007.
„Cotidianul”, 9.03.2007.
„Gazeta de Sud”, 11.05.2006, 25.06.2007, 21.07.2007, 14.12.2007, 27.12.2007,
14.08.2008, 22.08.2008, 1.09.2008, 4.09.2008.
„Ziarul de Iaúi”, 1.101998, 20.04.1999,4.07.2001, 21.06.2002, 18.11.2003,
4.02.2004, 19.05.2004, 31.05.2005, 25.01.2006, 5.01.2007, 23.03.2007,
2.10.2007.
ABSTRACT
Compounding has become a productive device in Romanian in the last two

decades, as a result of the social, political and economic changes in our country.
Romania’s integration in the European Union is a historic event with noticeable
effects at the lexical level, especially in word compounding.
Euro- is a clipping which, taking into account its morphosemantic
behaviour, can be grouped with the prefixoids. Compounds in euro- have a diverse
structure, such as combinations of prefixoid and suffixoid, prefixoid and word,
prefixoid and acronym, etc. Their semantic field includes appertaining to the
geographical area, references to the economic, social, and political realities
characteristic of Europe.
The number of compounds in euro- is increasingly growing, which proves
that the prefixoid is productive.
Key words: euro-, compound, prefixoid
102
EXPRIMAREA POTENğIALULUI ùI A IREALULUI ÎN
LIMBA ROMÂNĂ VECHE, MODERNĂ ùI
CONTEMPORANĂ (SUBORDONATELE COMPLETIVE
ùI ATRIBUTIVE)
Mihaela POPESCU
0. Coroborarea informaĠiilor generale existente în diferite studii de istorie a

limbii române cu datele furnizate de o analiză atentă a POT úi a IR (noĠiuni pentru
care se vor utiliza în text siglele: POT úi IR) în cadrul structurilor implicite úi,
respectiv, în interiorul sistemului condiĠional, conduce la decelarea a două aspecte
care necesită o privire atentă:
a) pe de o parte, încă din româna veche, se constată existenĠa unei
concurenĠe acerbe între conjunctiv úi infinitiv (v. Frîncu 1970: 205-227, apud
Dimitrescu 1978: 319)1, tendinĠa de înlocuire a modului nepersonal prin construcĠii
personale fiind pusă în literatura de specialitate (v. Densuúianu 1961: 250; Rosetti
1968: 258) pe seama influenĠei aúa-numitei ,,uniuni lingvistice balcanice”. Dat
fiind faptul că, în româna modernă úi contemporană, astfel de ocurenĠe ale
conjunctivului sunt ,,amodale”, acesta funcĠionând numai ca un instrument de
subordonare, acest aspect nu se încadrează în obiectul discuĠiei noastre, úi, prin
urmare, nu vom insista asupra acestui fapt de limbă (oricum discutabil, v. Iliescu
1960):
,,Sinonimia dintre conjunctiv úi infinitiv reprezintă un fenomen de limbă
care se manifestă diferenĠiat în funcĠie de repartiĠia teritorială, de registrul
stilistic úi de aspectul vorbit sau scris al limbii române actuale. […] TendinĠa
de utilizare a înfinitivului în locul conjunctivului încadrează limba română
actuală în tiparul limbilor romanice. În schimb, în limbajul vorbit (cu toate
variantele) este preferat conjunctivul […], limba română distanĠându-se
astfel de celelalte limbi romanice úi apropiindu-se de limbile balcanice”
(GARL 2005 I: 393).
b) la polul opus, în ceea ce priveúte conjunctivul ,,modal” din structuri
dependente, se observă posibilitatea de care dispune subiectul vorbitor care, încă
din româna veche, putea alege între acest mod úi indicativ, articulând astfel în plan
discursiv opoziĠia modală realis – irrealis:
,,EvoluĠia socioculturală specifică românei úi-a pus amprenta asupra felului
în care această sintaxă a fost elaborată. Fie prin dezvoltări independente, fie
prin contacte lingvistice diferite (de ordin cultural, dar nu numai), limbile
romanice occidentale úi româna au ajuns să manifeste diferenĠe în ceea ce
priveúte distribuĠia indicativului úi subjonctivului” (Rîpeanu 2001: 278).
103
Mihaela POPESCU
Însă, conjunctivul ,,modal” al românei vechi este deja, din această perioadă,
concurat de structuri verbo-modale care încearcă să se specializeze pe anumite segmente
semantice din domeniul virtualului.
1. Subordonatele completive (directe sau indirecte)2

În limba română veche, mai precis în perioada 1640-1780, se înregistrează
o creútere a ocurenĠelor conjunctivului în subordonatele completive, datorită
faptului că:
,,[…] procesul de înlocuire a infinitivului complement direct printr-un
conjunctiv nucleu al unei completive directe este în plină desfăúurare. Prin
analogie, mai ales în stil indirect, conjunctivul se extinde în completiva
directă úi ia locul infinitivului sau al condiĠionalului, dând posibilitatea
locutorului să-úi exprime rezerva faĠă de cele narate de alĠii, în cazul nostru
faĠă de unii istorici […]” (GheĠie 1997, apud Todi 2001: 212, n. 15, 18).
În astfel de ocurenĠe conjunctivul apare adesea concurat úi de indicativ,
precedat de conjuncĠia de:
(1) au vrut de au putut (Varlaam, Carte de înv., apud Todi 2001: 212, n.
18).
(2) că au putut de au făcut (Anon., Brînc., în ,,Cronic. munteni”, II, 319,
apud Todi 2001: 161).
În general, însă, conjunctivul modal apare în româna veche după verbe de
gândire la forma afirmativă sau negativă (v. ex. 3 úi 4; cf. ex. 5) – la forma
afirmativă, conjunctivul fiind însoĠit adesea de adverbul de negaĠie nu úi de cândva
(frecvent intercalate între elementele constitutive ale acestui mod) sau de
conjuncĠia cum să –, dar úi după verbe declarative cu acelaúi statut sintactic (v. ex.
6), după verba timendi (v. ex. 7, 8) sau verba affectuum:
(3) Mai socotiră să nu cumva zădărască pre ùtefan Vodă, să le fie a strica
pacea (U.L., apud GuĠu-Romalo 2005: 174).
(4) căci nu putea să creadă să fie în bucate atîta pradă (Budai-Deleanu:
234, apud Rosetti / Cazacu / Onu 1971: 492).
(5) gândia că ei pot să dea bani turcilor úi să puie domn strein (Anonim.,
Brîncov., 275, apud Todi 2001: 161).
(6) Iară să fie alcătuit cineva despre Ġigani, n-am cetit în nice o limbă
(Budai-Deleanu: 234, apud Rosetti / Cazacu / Onu 1971: 492).
(7) temƟ se, se nu cumva cădemu în locul þela dirainte (CV., 91, 1-3, apud
Rosetti 1986: 519).
(8) temându-se să nu cază ei pre urmă la alte mari primejdii (R.G., 27,
apud Todi 2001: 163).
În astfel de contexte, conjunctivul este concurat de:
– formaĠia de viitor: voiu, vei, va + infinitiv:
(9) Déc într-alt chip n’au útiut Stănil(ă) cum va mai zic’(é) n’aintea
judecăĠii (CB., I, p. 58, a. 1591, apud Călăraúu 1987: 177).
– formaĠia perifrastică voiu, vei, va + fi + participiul trecut:
104
Exprimarea potenĠialului úi a irealului în limba română veche, modernă úi contemporană
(subordonatele completive úi atributive)
(10) de a lua úi a jăfui gîndesc că nu va fi fost altul asemenea cu el în ğara

Rumînească, doar nici într-alte Ġări (Anonim., Brîncov., 344, apud Todi
2001: 161).
– formaĠia perifrastică oi + fi + gerunziul (siglata: FoiG):
(11) Ne-am gîndit întîi că or hi dedeindu tătarii ce n-avè dedeială de nime
(C.L., 192, apud Călăraúu 1987: 197).
– formaĠia aú, ai, ar + fi + gerunziul:
(12) Au jeluit Domniei mele cum că s’ar fi alegănd de dănúii Costăn cu
mare năpastă (ùtef., Docum., p. 35, a. 1737, apud Călăraúu 1987: 232).
În special în stilul indirect (v. úi ex. 12), conjunctivul este concurat úi de
condiĠionalul prezent (v. ex. 13, 14, 15, 16) úi, frecvent, de condiĠionalul perfect (v.
ex. 17, 18, 19), accentuându-se, aúa cum am mai spus, de-responsabilizarea
subiectului vorbitor faĠă de veridicitatea conĠinutului propoziĠional asertat în
subordonată. În astfel de cazuri, conjunctivul úi, respectiv, condiĠionalul sunt
însoĠite de elemente contextuale care exprimă indeterminarea, vagul (elementele
introductive: cum (că), în ce chip) sau de verbe úi expresii evidenĠiale de tipul: a se
părea, a sta în cumpănă, a socoti etc.
(13) Acesta să nevoia să-úi lăĠească împărăĠia neodihnindu-se aicea úi
noaptea, gîndind în ce chip ar supune Ġările (P.Ist., p. 297, apud Călăraúu
1987: 218).
(14) Socotind boiarii pe cine ar pune domn să fie de sămînĠă domnească,
după obiceiul cel vechiu al acestor Ġări (P.Ist., p. 297, apud Călăraúu 1987:
218).
(15) De acestea multe făcea ùerban vodă, care de s-ar fi scris căte una,
pare-mi-se că n-am avea hîrtie să le rînduim pe toate (P.Ist., p. 452, apud
Călăraúu 1987: 218).
(16) Dumitraúcu-vodă sta atunce în cumpănă cum ar nemeri să fie mai bine
(N.L., p. 213, apud Călăraúu 1987: 218).
(17) alĠii zic că fie-său Selim l-ar fi păzit (P. Ist., p. 236, apud Călăraúu
1987: 229).
(18) Al cincilea, o înútiinĠare – (…) arată că unii din tîrgoveĠi în Ġările lor ar
fi făcut pe driapta moúiie a d-sale (Docum., bîrlăd., p. 78, a. 1792, apud
(19) iar altă carte prin care arată că s-au jeluit Ilie stolnicul cel mare, că
numitul vornic Costachi úi ar fi făcut mori în Bîrlad (Docum., bîrlăd., p. 81,
a. 1793, apud Călăraúu 1987: 228).
În ultimul exemplu, condiĠionalul perfect ar fi făcut subliniază – prin
antiteză cu perfectul indicativ s-au jeluit – caracterul ipotetic al acestei acĠiuni
raportată la trecut.
Acelaúi tipar sintactico-semantic caracterizat de concurenĠa conjunctiv –
indicativ – condiĠional úi de tendinĠa evidentă de lărgire a zonei probabil-ului, se
înregistrază úi în subordonatele subiective (v. ex. 20), dar úi în interogativele
indirecte (v. ex. 21):
105
Mihaela POPESCU
(20) Iar cine s-ar scula dintre fraĠii mei urmînd pără (…) să aibu-a-i da bani
(Docum., bîrlăd., p. 25, a. 1744, apud Călăraúu 1987: 216).
(21) […] în Moldova nu útim ce va fi făcut Duca vodă (P.Ist., p. 401, apud
Important de menĠionat este faptul că în subordonatele subiective care conĠin
elemente nedeterminate din punct de vedere semantic, se înregistrează uneori
prezenĠa indicativului imperfect cu valoare IR, aflat în corelare (în regentă) cu un
condiĠional perfect:
(22) Cine prea ruga nu se vrea întoarce măhnită (Moxa, p. 346, apud
În limba română modernă úi contemporană, indicativul se utilizează, în
general, atunci când verbul regent exprimă o certitudine sau, în special, în stil
indirect, atunci când în regentă se exprimă sursa de provenienĠă a informaĠiei
asertate în subordonată ca fiind sigură. Conjunctivul apare în caz contrar, când
verbul regent indică voinĠa, posibilitatea, eventualitatea realizării procesului din
subordonată. Aúadar, în astfel de contexte, conjunctivul îúi păstrează valorile
semantice modale întâlnite úi în propoziĠiile principale independente sau regente.
Categoriile semantice ale verbelor regente care acceptă conjunctivul POT / IR în
subordonată sunt:
– verba affectuum (îl doare, se bucură, îl înspăimântă, îl mâhneúte, îl
enervează, etc.) úi adjectivele cu aceeaúi provenienĠă.
– adverbele úi expresiile cu nuanĠă apreciativă: (e) bine / rău / urât / ruúinos/
mai sigur / util, etc.
– verbele de cunoaútere, de gândire (a crede, a úti, a-úi aminti, etc.), la forma
negativă, combinate deci cu ,,elemente care aduc un minus de probabilitate”3
(Manoliu-Manea 1971: 184), se construiesc, ca úi în franceză, de asemenea
cu modul conjunctiv:
(1) Nu cred că vine versus Nu cred să vină (GARL 2005 I: 390 [= ,,Am
îndoieli în legătură cu posibilitatea venirii lui].
(2) Mă îndoiesc că are dreptate versus Mă îndoiesc să aibă dreptate
(Râpeanu 2001: 283).
În cazurile amintite anterior, subiectul vorbitor are posibilitatea de a alege
între indicativ sau conjunctiv. Când certitudinea este negată sau conĠine o nuanĠă
dubitativă apare (numai în anumite cazuri, nu pentru toate verbele regente) modul
conjunctiv, altenanĠa indicativ-conjunctiv punând în valoare articularea opoziĠiei
realis – irrealis. Însă, în astfel de exemple, enunĠul este dublu modalizat: atât
verbul regent, cât úi utilizarea conjunctivului în subordonată exprimă posibilitatea,
eventualitatea sau IR.
Există însă úi situaĠii în care alternanĠa indicativ – conjunctiv depinde
exclusiv de atitudinea manifestată de subiectul vorbitor:
(3) ùtia ce spune. versus ùtia ce să spună. (GARL 2005 I: 389),
în acelaúi sens fiind interpretată úi utilizarea conjunctivului din subordonatele al
căror verb regent este la condiĠional:
106
(4) M-aú fi îndoit să te fi întâlnit (GARL 2005 I: 390) [ = ,,Am avut o

bănuială că nu există posibilitatea de a te întâlni].
(5) M-aú bucura să fie adevărat ce spui úi dacă este, explicaĠia e foarte
simplă: îmi place ce fac (GARL 2005 I: 390).
(6) Eu unul am crezut că da úi mă îndoiesc ca o altă tălmăcire să fi părut
mai firească oricui ar fi útiut ce îngrozitoare ironie împovăra în privinĠa
aceasta pe Paúadia (M. Caragiale, Craii, apud GARL 2005 I: 390) [se
remarcă coexistenĠa conjunctivului perfect: să fi părut, úi a condiĠionalului
trecut: ar fi útiut, în cadrul aceluiaúi segment discursiv].
Însă, în majoritatea acestor ocurenĠe, conjunctivul din subordonată este
concurat de condiĠional sau de verbe úi expresii modale care exprimă explicit
posibilitatea, eventualitatea, incertitudinea, în româna modernă úi contemporană,
condiĠionalul preluând adesea valoarea ipotetică a conjunctivului, situaĠie
evidenĠiată prin comparaĠia cu alte limbi romanice:
(7) Je ne dis pas qu’il ait pensé cela versus Nu spun că s-ar fi gândit la asta
(Manoliu-Manea 1971: 184).
(8) Je ne conteste pas que cela ne soit possible versus Nu contest că asta n-
ar fi posibil (Manoliu-Manea 1971: 184).
Însă, în astfel de ocurenĠe (după verbele: a úti, a crede, a se îndoi, etc.) úi
condiĠionalul prezent este concurat de formele de prezumtiv:
(9) Zice că ar fi citit lecĠia (Iliescu 1999: 105).
(10) Se spune că N. úi-ar fi înúelând prietenul în afacerile lor comune
(Iordan 1975: 150).
(11) (Nu) Cred că or fi avut impresia că românii plesnesc de sănătate
(GARL 2005 I: 376).
ùi în ceea ce priveúte utilizarea modului în interogativele indirecte,
subiectul vorbitor beneficiază de o mare libertate. Spre deosebire de limbile
romanice occidentale, în limba română modernă úi contemporană ,,[…] folosirea
modului în interogativele indirecte este dirijată de felul în care acĠiunea exprimată
este văzută de vorbitor” (Rîpeanu 2001: 277).
(1) Îi întreabă unde să pună cartea versus Îi întreabă unde pun cartea
(GARL 2005 I: 389).
(2) Mă întrebam dacă să-i spun sau să nu-i spun ? (GARL 2005 I: 389) [+
deliberare].
(3) Se întreba care să fie explicaĠia atitudinii lui (GARL 2005 I: 389) [+
posibilitate].
În toate aceste cazuri, conjunctivul este însă úi un instrument de subordonare
având în vedere faptul că prin astfel de structuri sunt transpuse în stil indirect
spusele, gândurile unei alte persoane sau chiar ale subiectului vorbitor. Pentru o
mai bună evidenĠiere a atitudinii subiective a subiectului vorbitor, limba română
utilizează în astfel de structuri condiĠionalul sau formele de prezumtiv:
(4) Nu útiu de unde or hi venit (GR. N. I., I, 129, apud Iliescu 1999: 105).
(5) Nu útiu cât de mare-i va fi fiind talentul de dascăl (GARL 2005 I: 376).
107
Mihaela POPESCU
2. Subordonatele atributive
ùi în interiorul acestor structuri, în perioada limbii române vechi se
înregistreză aceeaúi situaĠie întâlnită anterior în cazul structurilor completive,
conjunctivul fiind concurat atât de condiĠional, cât úi de indicativ viitor sau chiar de
imperfect:
(1) Casăle cîte vor fi pe moúia d-sale (…) să aibă a-úi da adetiul după
ponturi (Docum., bîrlăd., p. 68, apud Călăraúu 1987: 167-168).
Viitorul indicativ însoĠit de nuanĠa de sens [+ indeterminare], [+ dubitativ],
apare frecvent în structuri relative dependente de un element nedeterminat
(pronume sau adverb relativ, nehotărât):
,,Utilizarea viitorului în această situaĠie este o caracteristică generală a epocii
atât de frecventă, încât se regăseúte în stilul administrativ în formulări
devenite locuri comune” (Călăraúu 1987: 168).
De asemenea, IR apare actualizat în subordonatele relative din româna veche
úi de indicativul imperfect, valoare subliniată uneori úi de alte elemente lexicale sau
sintactice contextuale:
(2) Care s-au cunoscut că toată boala lor este dispre Gligor Floci úi dispre
Părasca Flocioe, fimee lui, care giudecata lor era de mare pedeapsă, dar
s’au mai lăsat păr vă vini Gligore Floci (Docum., bîrlăd., p. 65, apud
Însă, conjuctivul din subordonatele relative este concurat de formaĠia aú, ai,
ar + infinitiv:
(3) Noi să nu fim vrednici a lua vite streine a boeri sau a mazili cu nume că
ar fi a noastre (Docum., bîrlăd., p. 68, a. 1780, apud Călăraúu 1987: 216).
În structurile relative din româna modernă úi contemporană, valoarea
modală a conjunctivului este evidenĠiată, ca úi în latină, după elemente regente care
exprimă indeterminarea:
(4) Rar am văzut un om care să-úi păstreze calmul într-o asemenea situaĠie
(GARL 2005 I: 389).
Dar, úi aici, condiĠionalul sau prezumtivul (adesea formele construite cu
modul conjunctiv sau condiĠional) concurează modul conjunctiv:
(5) Abia acum citeúte cartea pe care ar fi savurat-o în copilărie (GARL
2005 I: 372).
(6) S-ar putea – de aceea – ca strategiile pe care guvernanĠii le vor fi
imaginând la acest capitol să nu le aducă mari satisfacĠii, oricîte fonduri
vor mobiliza în atare scop nobil (GARL 2005 I: 376).
3. Concluzii
Deúi evidente în special în propoziĠii independente sau în principalele
regente, valorile modale ale conjunctivului nu sunt excluse nici din subordonate, cu
toate că în limba română modernă úi contemporană acest mod apare fecvent ca
instrument al subordonării. Însă, concurenĠa existentă în anumite subordonate între
conjunctiv / condiĠional sau diferitele forme de viitor, în special, forma populară
108
(siglată: Foi) úi FoiG, sau chiar imperfectul indicativ (v. subordonatele atributive),
îi certifică acestei paradigme verbale valorile modale úi în astfel de ocurenĠe
dependente, pe de o parte, iar pe de alta, demonstreză polimorfismul existent úi la
acest nivel sintactic în ceea ce priveúte articularea dihotomiei realis – irrealis, în
cazul limbii române subiectul vorbitor beneficiind uneori de un mai mare grad de
libertate – spre deosebire de situaĠia existentă în limba franceză – în ceea ce
priveúte alegerea formelor verbo-modale încărcate cu un astfel de semantism.
Această concurenĠă de care vorbeam mai sus, este atestată în texte începând
din secolul al XVII-lea, când, la nivelul limbii române, se constată un proces
general de înlocuire a infinitivului cu o structură personală construită cu modul
conjunctiv pentru ca apoi, începând din secolul al XVIII-lea, să se observe
creúterea frecvenĠei de utilizare a formelor de condiĠional (în special, trecut), fapt
întărit prin marea frecvenĠă a acestei paradigme, pe de o parte în textele româneúti
vechi netraduse (cronici, documente particulare etc.), cât úi în graiurile actuale.
NOTE
1
Una din ipotezele care se referă la formarea conjunctivului perfect, consideră că acesta ar fi
rezultatul înlocuirii generale a infinitivului prin conjunctiv în construcĠii de tipul: se cădea a fi
mers cu se cădea să fi mers.
2
În cadrul aceastei categorii de structuri dependente am tratat úi subordonatele subiective úi,
respectiv, subordonatele predicative.
3
În general, contextul negativ marchează úi în română diferenĠa dintre factiv úi nonfactiv: Ion nu útie
că afară plouă [implică presupoziĠia ,,Afară plouă”; Ion nu útie dacă afară plouă [implică
presupoziĠia: ,,Afară poate să plouă sau poate să nu plouă”; Ion nu útie să fi plouat afară
[implică mai de grabă o presupoziĠie negativă].
BIBLIOGRAFIE
Academia Republicii Populare Române, Gramatica limbii române, ediĠia a II-a

revăzută úi adăugită, vol. II, Bucureúti, Editura Academiei Republicii
Populare Române, 1963 (GA 1963).
Academia Republicii Populare Române, Istoria limbii române, vol. II: A. Latina
dunăreană, B. Româna comună, C. InfluenĠe, Bucureúti, Editura Academiei
Republicii Populare Române, Al. Rosetti, redactor responsabil, 1969 (ILR
1969).
Academia Română, Institutul de Lingvistică ,,Iorgu Iordan – Al. Rosetti”,
Gramatica Limbii Române, vol. I: Cuvântul, vol. II: EnunĠul, Bucureúti,
Editura Academiei Române, 2005 (GARL 2005).
Avram, Mioara, EvoluĠia subordonării circumstanĠiale cu elemente conjuncĠionale
în limba română, Bucureúti, Editura Academiei Republicii Populare
Române, 1960 (Avram 1960).
Avram, Mioara, Gramatica pentru toĠi, Bucureúti, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, 1986 (Avram 1986).
109
Mihaela POPESCU
Călăraúu, Cristina, Timp, mod, aspect în limba română în secolele al XVI-lea – al

XVIII-lea, Bucureúti, Tipografia UniversităĠii din Bucureúti, 1987 (Călăraúu
1987).
Coteanu, Ion, Structura úi evoluĠia limbii române (De la origini până la 1860),
Bucureúti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1981 (Coteanu
1981).
Densuúianu, Ovid, Istoria limbii române, vol. I-II, Bucureúti, Editura ùtiinĠifică,
1961 (Densuúianu 1961).
Dimitrescu, Fl., Pamfil, V., ùerban-Barborică, E., Cvasnîi, M., Theodorescu, M.,
Călăraúu, C., Marta, M., Toma, E., Ruxăndoiu, L., Istoria limbii române.
Fonetică, Morfosintaxă, Lexic, Bucureúti, Editura Didactică úi Pedagogică,
1978 (Dimitrescu 1978).
Dragoú, Elena, Elemente de sintaxă istorică românească, Bucureúti, Editura
Didactică úi Pedagogică R. A., 1995 (Dragoú 1995).
Frîncu, Constantin, ,,Conjunctivul perfect românesc. Privire diacronică”, în Studii
úi Cercetări Lingvistice (SCL), XXI, nr. 2, 1970, p. 205-227 (Frâncu 1970).
GheĠie, Ion (coordonator), Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-
1780), Bucureúti, Editura Academiei Române, 1997 (GheĠie 1997).
GheĠie, Ion, Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Bucureúti, Editura
ùtiinĠifică úi Enciclopedică, 1978 (GheĠie 1978).
Graur, Alexandru, TendinĠele actuale ale limbii române, Bucureúti, Editura
ùtiinĠifică, 1968 (Graur 1868).
GuĠu, Valeria, ,,Semiauxiliarele de mod”, în Studii de Gramatică (SG), vol. I,
Bucureúti, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1956, p. 58-81
(GuĠu 1956).
GuĠu-Romalo, Valeria, ,,Le futur en roumain aux XVIe-XVIIIe siècles”, în Revue
roumaine de linguistique (RRL), XIII, 6, 1968, p. 427-432 (GuĠu-Romalo
1968).
GuĠu-Romalo, Valeria, Aspecte ale evoluĠiei limbii române, Bucureúti, Editura
Humanitas EducaĠional, 2005 (GuĠu-Romalo 2005).
Iliescu, Maria, ,,Grammaticalisation et modalités en roumain: le futur déïctique et
épistémique”, în Traiani Augusti Vestigia Pressa Sequamur. Studia
Linguistica in Honorem Lilianae Tasmowski, M. Coene, W. de Mulder, P.
Dendale, Y. D’Hulst, editori, Padova, Unipress, 2000, p. 429-441 (Iliescu
2000).
Iliescu, Maria, ,,O construcĠie populară latinească: propoziĠia completivă cu
conjunctivul fără conjuncĠie”, în Studii Clasice, II, Bucureúti, Editura
Academiei Republicii Populare Române, 1960, p. 331-336 (Iliescu 1960).
Iliescu, Maria, ,,Pour un statut sémantique et syntaxique du « présomptif »
roumain”, în Omaggio a Lorenzo Renzi, [A cura di Rosanna Brusegan e
Michele A. Cortelazzo], Roma, ESEDRA Ed., 1999, p. 97-112 (Iliescu
1999).
110
Iordan, Iorgu, GuĠu-Romalo, Valeria, Niculescu, Alexandru, Structura morfologică

a limbii române contemporane, Bucureúti, Editura ùtiinĠifică, 1967 (Iordan /
GuĠu-Romalo / Niculescu 1967).
Iordan, Iorgu, Stilistica limbii române, Bucureúti, Editura ùtiinĠifică, 1975 (Iordan
1975).
Ivănescu, Gheorghe, Istoria limbii române, Iaúi, Editura Junimea, 1980 (Ivănescu
1980).
Manoliu-Manea, Maria, Gramatica comparată a limbilor romanice, Bucureúti,
Editura Didactică úi Pedagogică, 1971 (Manoliu-Manea 1971).
Munteanu, ùtefan, ğâra, Vasile-D., Istoria limbii române literare. Privire generală.
[EdiĠie revizuită úi adăugită], Bucureúti, Editura Didactică úi Pedagogică,
1983 (Munteanu / ğâra 1983).
Reinheimer-Rîpeanu, Sanda, Lingvistica romanică. Lexic, morfologie, fonetică,
Bucureúti, Editura All Universitar, 2001 (Reinheimer-Rîpeanu 2001).
Rosetti, Al., Cazacu, B., Onu, Liviu, Istoria limbii române literare, vol. I. De la
origini până la începutul secolului al XIX-lea, ediĠia a-II-a, revăzută úi
adăugită, Bucureúti, Editura Minerva, 1971 (Rosetti / Cazacu / Onu 1971).
Rosetti, Alexandru, Istoria limbii române. De la origini până în secolul al XVII-
lea, Bucureúti, Editura pentru literatură, 1968 (Rosetti 1968).
Rosetti, Alexandru, Istoria limbii române. De la origini până la începutul secolului
al XVII-lea, Bucureúti, Editura ùtiinĠifică úi Enciclopedică (ediĠie definitivă),
1986 (Rosetti 1986).
Todi, Aida, Elemente de sintaxă românească veche, Piteúti, Editura Paralela 45,
2001 (Todi 2001).
ABSTRACT
This article attempts to give a brief outline of some explicit structures which
express the potential and the unreal in Romanian. On one hand, one can notice the
fact that, since old Romanian, the subjunctive mood has retained its own modal
values in explicit structures, while, on the other hand, one can notice the
polymorphism at the (syntactic) level that the Romanian speaker has at his disposal
in order to express the realis - irrealis dichotomy.
Key words: subjunctive, potential, unreal
111
TERMENI LINGVISTICI PENTRU UNELE
SERVICII, UNITĂğI, GRADE ùI DISTINCğII
MILITARE ROMANE
Mădălina STRECHIE
Armata romană a fost instrumentul prin care Roma úi-a creat Imperiul ei
mondial. Adevărată instituĠie a statului roman, armata, era organizată exemplar,
având o serie de servicii, unităĠi, grade úi decoraĠii. Avea o dublă ierarhie:
1. superioară, formată din ofiĠeri, de fapt o adevărată clasă a societăĠii
romane, ordinul ecvestru;
2. inferioară, formată din subofiĠeri úi militari profesioniúti úi militari
proveniĠi din provinciile romane.
În limba latină există un inventar foarte bogat de termeni militari, aúadar în
studiul acesta s-au selectat o parte din cei mai întâlniĠi úi i-a grupat în analiza sa în
termeni lingvistici ai serviciului, unităĠilor armatei romane, gradelor úi distincĠiilor.
I. Servicii:
Ordo equester – substantiv masculin de declinarea a III-a la numărul
singular, însoĠit de un adjectiv de clasa a II-a cu două terminaĠii, care se acordă în
gen număr úi caz cu substantivul determinat – clasă socială, ordin ecvestru.1
Ordinul ecvestru era alături de ordinul senatorial o clasă conducătoare a societăĠii
romane, dacă ordinul senatorial reprezenta aristocraĠia funciară a Romei, ordinul
ecvestru reprezenta aristocraĠia militară úi financiară a Romei, mai ales în timpul
Imperiului – s.n.
Militiae equestres – substantiv feminin de declinarea I la numărul plural,
însoĠit de un adjectiv de clasa a II-a care se acordă în gen număr úi caz cu
substantivul determinat – serviciu militar, campanie.2 Aceste miliĠii reprezentau
iniĠiere în cariera ecvestră a membrilor ordinului cavalerilor, care îúi satisfăceau
serviciul militar la ofiĠeri. În mod obiúnuit, erau trei miliĠii ecvestre, iar cea de-a
patra asigura trecerea în ordinul senatorial, fiind excepĠională – s.n.
Exercitus – substantiv masculin de declinarea a IV-a – armată.3
CompoziĠia úi organizarea armatei romane au evoluat în decursul secolelor
din istoria romană în mai multe perioade: armata regală, armata serviană, armata
republicană, armata imperială.4
Castrum – substantiv neutru de declinarea a II a – post fortificat, sediu; la
plural – tabără militară, serviciu de război, zi de marú, teritoriu de antrenament.5
Taberele sau lagărele militare puteau fi după anotimpul în care era staĠionată
armata de mai multe feluri: stativa (permanentă), aestiva (de vară), hiberna (de
iarnă). De asemenea ele erau organizate úi în funcĠie de natura armelor, întâlnindu-
se úi tabere navalia (navală).6
Castrele reflectau cel mai bine ordinea úi disciplina care existau în armata
romană. Instalarea lor putea fi asemănată cu întemeierea unui oraú. Această tabără
112
Termeni lingvistici pentru unele servicii, unităĠi, grade úi distincĠii militare romane
militară era împărĠită în patru componente principale delimitate, prin intersecĠia

dintre via principalis úi via praetoria. Avea formă dreptunghiulară, iar în centru se
afla praetoriul (sediul de comandă – s.n.).7
II. UnităĠi:
Legio – substantiv feminin de declinarea a III-a – legiune, mare unitatea
militară de aproximativ 6000 de soldaĠi, unitate ce cuprinde 10 cohorte, 30 de
manipuli úi 60 de centurii.8 Numărul legiunilor a crescut foarte mult în timpul
războaielor civile. În epoca imperială a lui Augustus existau 25 de legiuni úi fiecare
dintre acestea purta un nume care deriva de la zei, de la numele împăraĠilor, de la
locul recrutării sau al luptei, de la calităĠile soldaĠilor sau de la provincii.9
Turmae – substantiv feminin de declinarea I la plural – escadron de
cavalerie, a zecea parte dintr-o ala, cu un efectiv de 30 de călăreĠi.10
Cohors – substantiv feminin de declinarea a III-a – cohortă, subunitate a
legiunii, fiecare legiune fiind împărĠită în zece cohorte.11
Cohors praetoria era o trupă de gardă a generalului sau a împăratului.12
Manipulus – substantiv masculin de declinarea a II-a – manipul, mică
unitate militară, având două centurii. 13
Ala – substantiv feminin de declinarea I – aripă, în sens militarfiind aripa
unui front sau flanc.14 UnităĠile de cavalerie erau de două feluri: 1. quingenariae,
formate din 480 de călăreĠi grupaĠi în turmae; 2. milliariae formate din 1000 de
oameni.15
Numeri – substantiv masculin de declinarea a II-a, la numărul plural –
detaúamente, subunităĠi.16 În aceste subunităĠi militare îúi satisfăceau serviciul
militar cei din trupele auxiliare. În aceste trupe auxiliare erau încadrate populaĠiile
din Imperiul Roman, nationes sau gentes, din Ġinuturi mai puĠin civilizate. Aceste
unităĠi militare erau organizate după sistemul roman fiind conduse de praepositi,
centurioni; mai târziu ele vor primi úi nume.17
Manus – substantiv feminin de declinarea a IV-a la singular sau plural –
trupă, ceată.18
Classis – substantiv feminin de declinarea a III-a – flotă.19 Flota romană s-a
dezvoltat mai ales datorită războaielor punice, fiind grupată la marile porturi ale
Romei de la Ravenna úi Missena.
III. Grade:
Miles – substantiv masculin de declinarea a III-a la numărul singular –
soldat, infanterist.20 Acesta era luptătorul de bază al legiunii romane úi îúi executa
serviciul militar mai ales în unităĠile de infanterie.
Eques – substantiv masculin de declinarea a III-a la numărul singular –
călăreĠ.21 Într-o legiune romană, eques era superior în rang unui pedestraú, miles.22
Classicus – adjectiv de clasa I cu trei terminaĠii sau substantiv masculin la
plural – soldaĠi de marină.23
Centurio – substantiv masculin de declinarea a III-a la numărul singular –
centurion, comandant al unei centurii. Centuria era o unitate militară ce cuprindea
în jur de 60 sau 100 de oameni.24 Între centurionii aceleiaúi legiuni exista o
ierarhie, cel dintâi centurion se numea primus pilus. Aceúti subofiĠeri erau numiĠi
113
Mădălina STRECHIE
de către tribunii militari, iar însemnul lor era butucul viĠă de vie.25 În cazul
centurionilor din garda pretoriană ei aveau în vârful ierarhiei pe primi ordines.26
Hastatus – adjectiv de clasa I cu trei terminaĠii – înarmat cu o lance;
substantiv masculin de obicei la numărul plural – prima linie a armatei romane.27
Aceúti soldaĠi erau cei mai tineri din cadrul unităĠii úi ei erau cei care încasau prima
dată úocul atacurilor duúmane. Erau înarmaĠi cu suliĠe sau lănci pentru a Ġine
duúmanul la distanĠă úi pentru a incomoda cavaleria duúmană.
Principes – substantiv masculin de declinarea a III-a la numărul plural –
soldaĠi din cea de-a doua linie de bătaie a armatei romane.28 Aceúti soldaĠi erau
cei mai experimentaĠi din cadrul legiunii, ei erau uúor înarmaĠi.
Triarii – substantiv masculin de declinarea a II-a la numărul plural – triarii,
veteranii formând cea de-a treia linie de bătaie după hastatii úi principes. Ei
reprezentau rezervele unităĠii.29 Interveneau în luptă doar în momentele grele.
Exista chiar o expresie care demonstra capacitatea lor de luptă, ei făcând de multe
ori diferenĠa dintre înfrângere úi victorie: Lucrurile au ajuns până la triari.
Speculatores – substantiv masculin de declinarea a III-a la numărul plural –
iscoadă, cercetaú, spion.30
Optio – substantiv masculin de declinarea a III-a la numărul singular – tânăr
ofiĠer.31
Evocatus – substantiv masculin de declinarea a II-a la numărul singular –
veteran rechemat în serviciu.32
Tribunus – substantiv masculin de declinarea a II-a la numărul singular,
însoĠit de militum desemnând ofiĠerii armatei romane.33 Fiecare legiune avea, de
obicei, úase tribuni militari. Ei reprezentau eúalonul de mijloc al ierarhiei ofiĠereúti
romane.34 Tribunatul militar reprezenta úi serviciul militar al celei de-a doua clase a
societăĠii romane, ordo equester. Astfel, tribunii ecveútri se diferenĠiau de tribunii
din rândul aristocraĠilor prin uniformă. Ei aveau toga tivită cu un tiv îngust de
purpură, de unde úi denumirea de tribuni angusticlavi, faĠă de aristocraĠi, care
aveau uniforma tivită cu un tiv lat de purpură, fiind denumiĠi tribuni laticlavi.
Tribunatul militar reprezenta cea de-a doua miliĠie ecvestră parcursă de membrii
ordinului ecvestru, după prefectura unei cohorte.
Navarhus – substantiv masculin de declinarea a II-a – căpitan de vas.35
Praefectus – substantiv masculin de declinarea a II-a – prefect, comandant
conducător.36 Comanda o cohortă din trupele auxiliare sau o ală, unitate de
infanterie, respectiv de cavalerie. Prefectul era de rang ecvestru si prefectura unei
cohorte reprezenta úi prima miliĠie ecvestră.37 În inscripĠii apar úi alte denumiri,
precum: praefectus alae (cea de-a treia sau cea de-a patra miliĠie), praefectus
classis (comandant al flotei), praefectus vigilium (comandantul poliĠiei romane)
Legatus – substantiv masculin de declinarea a II-a – locĠiitor al
comandantului.38 Legatul era ofiĠer superior care de obicei conducea legiunea. În
timpul Republicii, acest grad militar era atribuit unei persoane însărcinate cu o
comandă specială, iar în timpul Imperiului Roman sunt comandanĠi de legiuni.39
Imperator – substantiv masculin de declinarea a III-a – conducător,
comandant, general.40 A fost la început un titlu de onoare pentru generalul
114
Termeni lingvistici pentru unele servicii, unităĠi, grade úi distincĠii militare romane
victorios, care comanda mai mult de două legiuni. Titlul a început să denumească
puterea militară supremă începând cu Iulius Caesar. Augustus a luat această
denumire ca parte a titulaturii sale.41 Cuvântul este derivat de la imperium, care
desemna putere, autoritate sau drept de a porunci.
IV. DistincĠii militare:
Donativa – substantiv neutru de declinarea a II-a la numărul plural –
răsplată în bani făcută de împărat (sau de către comandantul militar – s.n.)
Corona – substantiv feminin de declinarea I la numărul singular, însoĠit de
un adjectiv de clasa a III-a, acordat în gen, număr úi caz cu substantivul determinat
– semn distinctiv, coroană, diademă.42 Corona putea fi aurea, coroana de aur care
se decerna pentru fapte de vitejie; corona civica, distincĠie care se acorda atunci
când era salvată viaĠa unui civis romanus. Pentru cei din flotă existau corona
navalis úi corona obsidialis, care erau distincĠii care se acordau pentru fapte de
vitejie (probabil în timpul unui atac care se solda cu luare de ostatici dacă luăm în
consideraĠie că obes – sidis s.m. înseamnă ostatic – s.n.). Corona graminae era cea
mai valoroasă dintre toate coroanele; corona vallaris, diademă pentru răsplătirea
actelor de curaj, corona muralis era tot o distincĠie pentru răsplătirea actelor de
curaj úi determinare în luptă.
Armata romană era o armată profesionistă care era condusă, organizată úi
formată din oameni de meserie. DeĠinea o structură complexă cu servicii, unităĠi,
grade úi distincĠii militare care îi asigura o funcĠionare aproape desăvârúită. A fost,
datorită organizării ei, motorul imperialismului roman.
NOTE
1
GuĠu 1993: 284.
2
GuĠu 1993: 258.
3
GuĠu 1993: 164.
4
Larousse 2000: 20-21.
5
Pocket Oxford Latin Dictionary 2005: 28.
6
GuĠu 1993: 70.
7
Larousse 2000:40-41.
8
GuĠu 1993: 240.
9
Petolescu 2001: 74-75.
10
GuĠu 1993: 442.
11
12
GuĠu 1993: 83.
13
GuĠu 1993: 252.
14
GuĠu 1993: 32.
15
Petolescu 2001: 79.
16
GuĠu 1993: 273.
17
Petolescu 2001: 80.
18
GuĠu 1993: 252.
19
GuĠu 1993: 80.
20
21
GuĠu 1993: 156.
22
Petolescu 2001: 77.
23
GuĠu 1993: 80.
24
GuĠu 1993: 73.
115
Mădălina STRECHIE
25
Larousse 2000: 46.
26
Petolescu 2001: 76.
27
28
GuĠu 1993: 323.
29
GuĠu 1993: 438.
30
GuĠu 1993: 396.
31
32
GuĠu 1993: 161.
33
GuĠu 1993: 438.
34
35
GuĠu 1993: 267.
36
GuĠu 1993: 316.
37
Petolescu 2001: 79.
38
GuĠu 1993: 240.
39
Larousse 2000: 116.
40
41
GuĠu 1993: 145.
42
Le Bohec 1989.
BIBLIOGRAFIE
GuĠu, Gheorghe, DicĠionar român – latin, EdiĠie revăzută úi completată, Bucureúti,

Editura ùtiinĠifică, 1993. (GuĠu 1993)
*** Larousse. DicĠionar de civilizaĠie romană, Jean-Calude Fredouille, Traducere
de ùerban Velescu, Bucureúti, Editura Univers Enciclopedic, 2000.
(Larousse 2000)
Le Bohec, Yann, L’armée Romaine sous le Haut - Empire, ouvrage publié avec le
concours du CNRS, Paris, France, Éditeur Picard, 1989. (Le Bohec 1989)
Petolescu, Constantin C., Epigrafia latină, Bucureúti, Editura Ars Docendi, 2001.
(Petolescu 2001)
*** Pocket Oxford Latin Dictionary, Edited by James Morwood, Oxford, UK,
Oxford University Press, 1994, 2005. (Pocket Oxford Latin Dictionary 2005)
Wattel, Odile, Mic atlas istoric al AntichităĠii romane, traducere din limba franceză
de Gina Vasiliu, Iaúi, Editura Polirom, 2002. (Wattel 2002)
ABSTRACT
The Roman army was an important institution of the State. It had services,
units, ranks, hierarchy and distinctions. The Latin military linguistic inventory is
very rich; thus for services we mention the terms: ordo equester, exercitus,
castrum, militiae equestres; for units: legio, cohors, ala, manipulus; for ranks:
tribunus, praefectus, centurio, imperator and for distinctions: corona, donativa etc.
The Roman army was a professional one deeply involved in the Roman
socio-political life, which accounts for the multitude of military linguistic terms
existing in Latin.
Key words: Rome, army, organization
116
PARTICULARITĂğI FONETICE
ÎN CRONOGRAFUL LUI MIHAIL MOXA
Irina TIğA
TradiĠia culturii scrise, în formele sale de început, a fost instituită din nevoia
de învăĠare a limbii slavone sau din nevoia de cunoaútere a unui domeniu de
activitate intelectuală, primele cărĠi păstrate fiind copii ale unor traduceri făcute
după modele slavone, ce ilustrează compartimentul religios al literaturii.
Textele vechi au un rol important în cultura scrisă românească, ele constituind un
preĠios material de limbă úi stau la baza conturării unor variante literare regionale
dintr-o epocă dată. După o bogată activitate de imprimare a cărĠilor religioase din
secolul al XVI-lea, la Braúov, sub îndrumarea diaconului Coresi úi mai apoi a fiului
acestuia, ùerban, urmează o perioadă de decadenĠă a activităĠii literare, care se
întinde până spre finalul secolului úi primele decenii ale celui următor. În această
perioadă îúi realizează Mihail Moxa manuscrisul Cronografului, „prima scriere
istorică în limba română” (Mihăilă 1979: 390), ce a fost descoperit la mănăstirea
BistriĠa din Oltenia de către filologul rus Vasili I. Grigorovici în 1845, la acea
vreme profesor la Universitatea din Kazan. După moartea sa, toată colecĠia de
manuscrise a ajuns în posesia Muzeului RumianĠov din Moscova, unde este
păstrată úi azi. În 1956 Biblioteca Academiei Române a obĠinut o copie pe
microfilm a manuscrisului (Mihăescu 2006: 21-22).
Manuscrisul Cronografului, „fără foaia cu titlul úi prima parte a cuprinsului,
se găseúte astăzi în Rusia la Biblioteca Lenin din Moscova, Fondul 87 – ColecĠia V.
I. Grigorovici, nr. 64, 156f, în-40” (Mihăilă 1979: 390). G. Mihăilă consideră că
acest manuscris ar fi „exemplarul oficial”, „judecând după aspectul deosebit de
îngrijit úi după dedicaĠia de la sfârúitul părĠii întâi, adresată episcopului Teofil al
Râmnicului” (Moxa 1989: 63). Pe lângă Cronograful alcătuit în 1620, Mihail
Moxa a mai tradus o Pravilă în 1640, lucrare ce a văzut lumina tiparului, fiind
răspândită atât în ğara Românească, cât úi în Ardeal úi un Liturghier scris în
perioada 1620-1630, rămas în manuscris, ce aparĠine literaturii religioase.
Cronograful are 99 de capitole ce expun fapte petrecute de la origini până în 1489,
cu útiri despre popoarele antice (evrei, asirieni, egipteni, perúi, romani) úi
medievale (bulgari, sârbi, turci), insistând însă asupra istoriei BizanĠului; sunt
amintite úi unele lupte ale domnilor români cu turcii (Mircea cel Bătrân, Iancu de
Hunedoara, ùtefan cel Mare).
În paginile următoare voi inventaria o serie de particularităĠi fonetice
întâlnite în Cronograful lui Mihail Moxa, luând ca punct de referinĠă ediĠia din
1989 a lui G. Mihăilă. Ca úi celelalte compartimente ale limbii, compartimentul
fonetic permite o localizare a zonei de provenienĠă dialectală a fenomenelor
lingvistice din paginile manuscrisului lui Moxa.
117
Irina TIğA
La nivel fonetic se observă predominarea particularităĠilor variantei sudice a

vechii române literare, dar úi prezenĠa unor trăsături lingvistice care se regăsesc în
variantele nordice ale vechii noastre limbi de cultură. Am folosit pentru
caracterizarea fenomenelor úi pentru încadrarea lor între trăsăturile variantelor
limbii române literare vechi Ion GheĠie, Baza dialectală a românei literare, 1975.
Raportarea la fenomenele literare curente în scrisul românesc din prima jumătate a
secolului al XVII-lea a fost făcută cu ajutorul datelor cuprinse în Istoria limbii
române literare. Epoca veche (1532 – 1780), 1997:
– Ă medial proton păstrat, în forme specifice variantei sudice: „... bărbaĠi
buni...” (p. 105), „... niúte bărbaĠi...” (p. 117); ă medial proton este păstrat úi în
cuvinte a căror formă era generală în epocă, indiferent de zona în care fuseseră
alcătuite textele. Ne referim la: „... păharul...” (p. 149, 152, 162), în care ă nu s-a
transformat în a, dar úi la „... răpaos...” (p. 174);
– Păstrarea lui ă în formele etimologice slave, specifică variantelor nordice
în: „... úi au răsipit cetatea ...” (p. 129), „... ca să nu se răsipească ...” (p. 129), „...
multe cetăĠi s-au răsipit ...” (p. 132), „... den rădăcină o răsipi.” (p. 132), „... ca
năsipul de mulĠi...” (p. 148), „... răsipi ziduri ...” (p. 148), „... că era mulĠi ca
năsipul...” (p. 159), „... ca un prahu-i răsipi ...” (p. 160) sau în: „... năroc...” (p.
129), în care ă nu s-a transformat în i, respectiv în o;
– E medial aton este păstrat, exact ca în textele ilustrative pentru varianta
sudică: „... că era coperit cu-ntunérecul.” (p. 99), „... ca pre un fecior ...” (p. 115),
„... Ector, feciorul lu Priam ...” (p. 116), „... ucise feciorii lu Amulie ...” (p. 119),
„... fetele ce se vor popi să nu se mărite” (p. 119), „... tremise feciorii ...” (p. 123),
„... unii-ú mînca feciorii ...” (p. 129), „... ce nemică nu-úi semăna la nărav ...” (p.
134), „Veni toată împărăĠia ...” (p. 140), „... úi-l tremise ...„ (p. 144), „... veni ca un
vînt ...” (p. 145), „...vrea să-l tremeaĠă legat ...” (p. 165), „... veniră ...” (p. 167), „...
de încătro veniia ...” (p. 156), „... veni sfîntul de grăi preotului” (p. 183), cf. „ Deci
precepu Enia ...” (p. 118), „... neúte vederi împăratului cu farmece” (p. 186),
precum úi e final aton se păstrează, apropiind textul de aceeaúi variantă sudică a
limbii române literare vechi: „... lăsa săgete pretutindenea...” (p. 213), „... tocmiră
niúte oglinde ...” (p. 159);
– Închiderea lui e medial aton la i întâlnită în primul rând în variantele
nordice, este atestată în: „... úi-ú rumpea hainile...” (p. 115), „... nimernicii...” (p.
145), „... priveghitorii ...” (cei care păzesc un om mort; p. 150), „... trimitea...” (p.
156), „... legumile ...” (p. 100), cf. „... i-au astupat ferestrile...” (p. 178-179), „...
răzmiriĠa ...” (p. 144), „... în deúertu se nevoiaúte niútine ...” (p. 162), „... pietrile...”
(p. 99);
– În atestările cuvântului străin, forma cu e-i alternează cu aceea în i-i; astfel
că, alături de strein:„... o luară streinii ...” (p. 145) este înregistrat frecvent
fonetismul apărut prin asimilare vocalică striin: „... o luară streinii ...” (p. 145), „...
ca de striin ...” (p. 150), „... nu avea războae cu striinii ...” (p. 170), „... pre striini
...” (p. 177);
– AbsenĠa sincopei lui e, fenomen întâlnit în texte aparĠinând variantelor
sudice: „... derept Noe ...” (p. 103), „... 72 de deregători ...” (p. 104), „... pre
118
ParticularităĠi fonetice în cronograful lui Mihail Moxa
deregători ...” (p. 104), „... să-ú pue capetele derept dinsa ...” (p. 115), „ De-aciia se
dereptă ...” (p. 125), „... să îndereptăm ... „ (p. 145), „... nu era derept la credinĠă ...”
(p. 149), „... să grijască de dereptate ...” (p. 153), „ De am eu făcut ceva cu
nedereptul ...” (p. 154), „... să înderepteze tocméle împărăteúti.” (p. 171);
– Diftongul eá se păstrează totdeauna la finala cuvintelor, spre deosebire de
variantele nordice unde eá alternează cu e: „... úi totu-i bătea Enia ...” (p. 119), „...
ar fi fost a o Ġinea ...” (p. 130), „... úi-l durea inima ...” (p. 131), „... că-i Ġinea ...” (p.
138), „... úi-ú plîngea strîmbătatea înaintea Polhireei ...” (p. 144);
– În formele adjectivului tânăr, Cronograful atestă de două ori fonetismul
tinăr, fenomen întâlnit în epocă în varianta bănăĠeană-hunedoreană: „... tinără ...”
(p. 144), „... că era tinără ...” (p. 199);
– Un fenomen fonetic specific moldovenesc este trecerea lui i la o,
înregistrată în sprijoni: „... tu să aibi cu ce-l sprijoni!” (p. 186);
– În paradigma verbului a uúura este înregistrată păstrarea lui iu, ca în
textele nordice: „... de-l rugară să le iuúureze mîncăturile ce-i asuprise Solomon”
(p. 107). Încă din secolul al XVI-lea, în textele sudice iu fusese redus la i.
– Cronograful atestă prezenĠa lui î „diftongat” ca în Muntenia: „... roaseră
niúte cîini legăturile ....” (p. 130); dar în text este înregistrat mai frecvent î
„nediftongat” în: „... ca niúte cîni turbaĠi ...” (p. 137), „... nice mîni ...” (p. 157), „...
cîni ...” (p. 169), „... cîne ...” (p. 169), „... făcea tot cînéúte ...” (p. 169), „... cu neúte
mîni groase ...” (p. 183), „... avea pîne de saĠiu ...” (p. 189), „... scoase cetatea den
mînile lor.” (p. 191), formele ultime fiind specifice variantelor nordice;
– Închiderea lui o neaccentuat la u este notată de mai multe ori: „... Adurmi
...” (p. 101), „... úi adurmiră ...” (p. 117), „... cît au muncit preuĠii ...” (p. 127), „...
ca un somn de adurmire.” (p. 133), „... vrea durmi ...” (p. 135), „... durmind ...” (p.
147,150), „... socotiia cu cinste preuĠii ...” (p. 152), „... úi-l urbiră ...” (p. 189),
forme ce apar în scrierile de după 1600, din Oltenia úi vestul Munteniei, iar în
secolul următor se întâlnesc úi în textele din restul teritoriului dacoromân. În
Cronograful lui Moxa apar însă úi forme refăcute cu o: „... cocon fromoúel ...” (p.
114), „Iară fortuna-i zmîci...” (p. 115), „... cînd era coconaúi ...” (p. 142), „... voiu
face izbîndă coconului ...” (p. 143), „... adormiĠi ...” (p. 146), „... úi au dormit ...”
(p. 146), „... maica a mulĠi coconi ...” (p. 158), „... preoĠii cinstiia ...” (p. 174), „...
fortună ...” (p. 174), „... veni sfîntul de grăi preotului” (p. 183);
– Trecerea lui î la u la iniĠială de cuvânt, în cuvinte moútenite din latină, este
o inovaĠie a variantei literare munteneúti: „... le se va umplea masa lor de hrană ...”
(p. 118), „... de-l umbriia ...” (p. 146). Cronograful notează însă constant formele
etimologice, ce se regăsesc în primul rând în texte alcătuite în partea nordică a
teritoriului dacoromân: „... úi-l frîmseĠă Dumnezeu cu frîmseĠea lui.” (p. 99), „...
îmblă nepărăsit ...” (p. 100), „... cîte îmblă pre pămînt ...” (p. 100), „ Atunce se
împlu lumea de răotăĠi ...” (p. 102), „ ùi se împlu lumea de răotăĠi ...” (p. 104), „...
de îmblă ...” (p. 105), „ Tocma îmblă zece ai ...” (p. 105), „... că se împlură atunce
70 de ai ...” (p. 110), „ Acum ni se împlu plăzuitul cu mesele ...” (p. 118), „... au
îmblat ...” (p. 124), „... cît îmbla ...” (p. 126), „... mult au îmblat...” (p. 135), „... úi
119
Irina TIğA
alte îmblături.” (p. 136), „ Socoteúte-Ġi atîta úi frîmseĠile!” (p. 144), „ Împle-mi ...”
(p. 148), „... să împle rău.” (p. 149);
– consonantizarea lui u, particularitate fonetică întâlnită în varianta
bănăĠeană-hunedoreană: „... viteaz úi răbduriv întru judecată ...” (p. 131);
– În exemplul: „... cu sufletul de fiară ...” (p. 167) avem labiodentala f
nepalatalizată, fenomen întâlnit în Oltenia úi Muntenia propriu-zisă încă de la
sfârúitul secolului al XVI-lea;
– În textul Cronografului este notată trecerea lui h la v în exemplul: „... vivor
...” (p. 145, 160), o particularitate a textelor nordice. După 1600, formele
etimologice cu h, în loc de v sau f, sunt întâlnite în texte scrise în Moldova,
Transilvania úi sporadic în Muntenia, ele fiind prezente úi în scrierea lui Moxa: „...
úi pururea o pohtéúte ...” (p. 99), „... răutăĠi hitléne ...” (p. 100), „... úi-ú află
hitleniia ...” (p. 101), „... úi puse ochii hitléni...” (p. 115), „... úi-l pîrî cătră
împăratul cu hitleúug...” (p. 116), „... numai cu hitleniia ...” (p. 117), „... o vulpe
hitleană ...” (p. 118), „... că pohtiia avuĠie ...” (p. 130), „... úi nime nu i se poate
urca în vîrh ...” (p. 135), „... om hitlean ...” (p. 146), „... vihor ...” (p. 149), „...
vrăjmaúi hitleni ...” (p. 152), „... úi hitlenúugul nu-l avea ...” (p. 153), „... hitlenii úi
hlapii ...” (p. 154), „... ca un prahu-i răsipi ...” (p. 160). Există însă úi dovada
palatalizării labialei „... atunce se răshirară multe părĠi ...” (p. 138). În exemplele:
„... vultur ...” (p. 118,146), „... vulpe hitleană ...” (p. 118) v se păstrează;
– În exemplele: „... de merg pre lége ...” (p. 131), „... mergînd ...” (p. 132), „
De-acii mérse úi birui pre toĠi ...” (p. 139), „... soarele-l acoper nourii ...” (p. 145),
„... merseră ...” (p. 151), „... să-i izbăvească ...” (p. 158), „... oastea sîrbească ...” (p.
217) sunt notate labiale moi, conform normei specifice zonei de origine a autorului,
însă în text este notată úi durificarea labialelor, în exemple ca: „... să-i izbăvască de
muncitori.” (p. 138), „... să se lovască ...” (p. 201), „... Ġara sîrbască ...”(p. 211),
fenomen specific scrierilor moldoveneúti úi uneori úi celor bănăĠene. Durificarea lui
b în beu, beutură este notată în texte alcătuite în sud-vestul teritoriului dacoromân.
Acest fenomen fonetic apare la Moxa în exemplele: „... de beu cu ...” (p. 109), ”ùi
beu úi el păharul ....” (p. 149), „... ca o beutură ....” (p. 158), „... beundu-le sîngele
...” (p. 158), „... că beu acolo ...” (p. 162), „... sara beu ...” (p. 184);
– Tipică textelor munteneúti este rostirea moale a consoanelor s, z, Ġ: „... lu
Dumnezeu ...” (p. 99), „... cu frîmseĠea lui ...” (p. 99), „... mulĠime ...” (p. 116), „...
se închiseră în cetate ...” (p. 116), „ ùi prînzind ei ... „ (p. 118), „... úi auzi glas de-i
zise să zidească acolea cetate.” (p. 118), „... împărĠiră loc de Ġară.” (p. 119), „... toĠi
înĠelepĠi ...” (p. 120), „... să zidească ...” (p. 121), „... cinstiia înĠelepciunile úi
cărtularii.” (p. 126), „... a treia zi ...” (p. 127), „... era înĠelept ...” (p. 129), „... nu se
va Ġinea ...” (p. 129), „... în zilele lui ...” (p. 132), „... toată înĠelepciunea úi
útiinĠa...úi-i era dragi înĠelepĠii úi cărtularii ...” (p. 133), „... nu-úi semăna la nărav
...” (p. 134), „... cetiia cărĠile ...” (p. 135), „... că-i Ġinea o fată ...” (p. 138), „... în
toate zilele ...” (p. 145), „... tinereĠe ... (p. 146), „... úi cu dumnezeirea.” (p. 151),
„... plîngeri cu lăcrămi úi Ġipete ...” (p. 153), „... de-au ajuns pînă la zidul lung” (p.
156), „... de răzima ...”(p. 178), „... den zi în zi ...” (p. 182), „... că noi sintem
oameni ...” (p. 186), „... cătră Dumnezeu ...” (p. 213); sporadic, apar în Cronograf
120
úi forme cu s, z, Ġ duri: „.. zua ...” (p. 126), „... sara, demăneaĠa ...” (p. 132), „... pînă
sara ...” (p. 135), „... cruce sămnată în frunte.” (p. 156), „... ne sămnăm úi noi ...”
(p. 156), „... pentru că s-a sămnat cruce ...” (p. 156), „ Odată jucă toată zua ...” (p.
184), „...sara beu ...” (p. 184), „... zua ...” (p. 214), „... cu o samă de oameni ...” (p.
152), ultimul exemplu având formă etimologică frecventă în epoca veche a
scrisului românesc. Sunt notate câteva forme hipercorecte, tipic nordice: „.. Ġerr[i]
...” (p. 104), „... Ġer[i] ...” (105), „... se-l scoaĠă den nărav ...” (p. 125), „... se-i
tremiĠă ...” (p. 142);
– Prepalatalele ú, j moi înainte de e, i, mai ales în poziĠie „tare” sunt notate
în texte scrise pe întreg teritoriul dacoromân. M. Moxa foloseúte acest fenomen
fonetic în exemplele: „... úi le arătă vrăjitorilor.” (p. 121), „... úedea de judeca ...”
(p. 135), „... cu o mătuúe a ei.” (p. 144), „... Aúa se înúelă în nădéjdea ...” (p. 147),
„... cămaúă de lînă.” (p. 193), „...ducea grije ...” (p. 199), „... grijea ...” (p. 188,
189);
– ù, J duri înainte de Č, în poziĠie „moale”, trăsătură specifică variantei
sudice, precum úi variantei bănăĠene-hunedorene, utilizată úi de Mardarie Cozianul
în Lexiconul slavo-român: „... úarpe muúcătoriu ...” (p. 152), „ ùi-n al úaptele an ...”
(p. 155), „... al úasele săbor ...” (p. 162) „... úarpe ...” (p. 168), „... al úaptele ...” (p.
170);
– J este notat în cuvinte de origine latină, formă specifică variantei sudice:
„Ei se jurară ...” (p. 115), „... de cerúu ajutoriu ...” (p. 116), „...judeĠ cu pîrgari ...”
(p. 122), „ ùi peri jungheat ...” (p. 127), „... ajunsese ...” (p. 129), „...
jugul...junghea ...” (p. 132), „... úedea de judeca ...” (p. 135), „... jungheri ...” (p.
137), cf. „... denprejur...” ( p. 119, 160, 168), „... adună mulĠi oameni denprejur ...”
(p. 120);
– M păstrat, prezent în scrieri din Moldova úi Transilvania încă de la
începutul secolului al XVII-lea: „... úi-ú rumpea hainile ...” (p. 115);
– Grupul sv, are o utilizare frecventă în textele scrise în nordul Ġării, precum
úi în cele din Oltenia, iar în Cronograf l-am întâlnit în sintagmele: „... úi-s tocmi
boiari svétnici ...” (p. 120), „... de au Ġinut Rimul tot svétnici.” (p. 124),
„...svétnicilor ...” (p. 132), „... ce curîndu se svîrúi ...” (p. 162), „... úi svireap ca un
lup ...” (p. 166), „... curtea se sculă cu svatul împreună ...” (p. 166), „... la cel leu
sălbatec úi svireap.” (p. 167), „... svîrúí ...” (p. 181), „... svîrúitul ...” (p. 203), „...
de-i împrăútiia....pre turci cu svinéĠe ...” (p. 214); forma etimologică ce alternează
cu sf specific sudică, ca de exemplu: „... să-ú pue sfétnici ...” (p. 122), „... cum úi
cîndu-Ġ va fi sfîrúeniia?” (p. 130), „... la sfîrúeniia veacului ...” (p. 130), „... rău se
sfîrúi.” (p. 130), „... fu cunoscut de sfatnici.” (p. 167), „... cu sfentele scripturi.” (p.
168), „... sfinĠilor ...” (p. 168), „... un sfitoc minunat ...” (p. 168), „... sfintei
măceniĠă Eftimiia ...” (p. 170), „... sfintele icoane ...” (p. 171), „... fu sfadă mare ...”
(p. 205);
– Notată úi în textele diaconului Coresi, fricativa z este o formă specifică
variantei sudice: „ ùi zicea ...” (p. 130), „... om dumnezeesc ...” (p. 130), „... în
zilele ...” (p. 132), „...prînziia ...” (p. 135), „ ... úi cu dumnezeirea” (p. 151).
Sporadic se întâlneúte în textul lui Moxa africata dz, fenomen fonetic prezent încă
121
Irina TIğA
din secolul al XVI-lea în variantele nordice în cuvinte de tipul: „... începură

oamenii a se închina bozilor ...” (p. 104), „ Mai rău era că se închina bodzilor ...”
(p. 104), „... să nu se închine bodzilor ...” (p. 120), „... bodzilor ...” (p. 132) „... nu
aú fi astădzi împărăteasă ...” (p. 145);
– R moale (de regulă în poziĠie „tare”) întâlnit în manuscrisul Cronografului,
particularitate fonetică specifică variantelor nordice: „ Acesta obori domniia
turcilor ...” (p. 111), „... pînă cînd obori Ector pe Patroclei.” (p. 116), „... împărăĠiia
Rimului.” (p. 114), „... împărăĠiia rimlenilor ...” (p. 114), „... pîriră cătră Protives
....” (p. 115), „Deci rădică oúti úi obori toĠi vrăjmaúii ...” (p. 133), „... să-l facă
Ġărină de arat.” (p. 165), „... începu a uri pre Varda.” (p. 183), „... de-i crepă capul
rău.” (p. 187), alternează cu r dur, utilizat în scrieri sudice: „... de răzima cu a lor
învăĠătură ...” (p. 178), „... de pîrîia ...” (p. 181), „... de-i cretă capul rău.” (p. 187);
– RR păstrat: „... Ġerr[i] ...” (p. 104), „... dobîndiră multe domnii úi Ġărr[i].”
(p. 120), ca în variantele nordice, însă în exemplele: „...Ġer[i] ...” (p. 105), „... Ġara
...” (p. 106, 108, 155), „... multe ostrove úi Ġări cu cetăĠi dobândi ...” (p. 110), „...
Ġări multe ...” (p. 112) rr a fost redus la r, precum în Muntenia úi nordul Ardealului;
– T moale apare în exemple ca: „... creútinătatea ... să o stingă.” (p. 137), „...
se stinseră curînd ....” (p. 139), „Theodora-i blăstemă ...” (p. 181). În text apar
cuvinte care îl notează pe t dur, fenomen fonetic specific variantelor nordice,
precum úi Olteniei vestice, ca de exemplu: „... ia stîngea ...” (p. 118), „... úi-l
blăstăma mulĠi de faĠă ...” (p. 149) „... úi-l blăstăma mulĠi ...” (p. 159).
În urma prezentării câtorva elemente fonetice înregistrate în manuscrisul
Cronografului lui Moxa, se constată că în text există în primul rând particularităĠi
specifice variantei sudice a limbii române literare, dar úi trăsături de altă
provenienĠă dialectală, elemente aparĠinând, la începutul secolului al XVII-lea,
unor variante nordice ale românei literare vechi. Astfel că, păstrarea lui ă în cuvinte
de origine slavă (năsip, răsipi), păstrarea lui iu (iuúor), trecerea lui i la o (sprijoni),
utilizarea lui î „nediftongat” (pîne, mînile, cîni), fenomen fonetic întâlnit în scrierile
nordice, păstrarea lui î etimologic (îmblă, împle), faĠă de inovaĠia petrecută în
varianta literară muntenească, durificarea lui s, z, Ġ (sara, zua, sămna), utilizarea
formelor etimologice în sv- (svîrúitul, svétnici, svireap, svinéĠe), alternanĠa lui z cu
dz (zi, astădzi), muierea lui r (obori, rimlenilor, Ġărină), precum úi utilizarea în
scris a consoanei rr (Ġerr[i], Ġărr[i]) sunt bine reprezentate în text úi pot fi explicate
prin preluarea lor din variantele nordice prin intermediul graiurilor olteneúti de
nord-vest. Unele au fost utilizate astfel úi cu un secol înainte, în tipăriturile
coresiene. Există, însă, o serie de trăsături lingvistice de provenienĠă ardeleană,
bănăĠeană sau moldoveană ce nu pot fi explicate prin graiurile olteneúti. I. GheĠie
consideră că Moxa ar fi putut utiliza úi un alt izvor, ardelenesc sau bănăĠean, pe
care nu l-a menĠionat (GheĠie 1975). La fel ca úi GheĠie, Ion Lăzărescu consideră că
pe lângă izvoare străine pe care le-a îmbinat dându-le o anumită „unitate” le-a
adăugat úi „unele date úi unele informaĠii de istorie românească, folosind tradiĠia úi
unele surse interne munteneúti” (DLR 1979: 592).
În concluzie, limba textelor religioase este conservatoare, în timp ce
manuscrisele care aparĠin oricărui alt domeniu al literaturii (în cazul nostru fiind
122
vorba de literatura istorică) pun în lumină un aspect de limbă deschis la inovaĠiile

petrecute în graiuri, ducând la o modificare, fie úi parĠială, a aspectului general al
variantei limbii române literare vechi.
BIBLIOGRAFIE
Chivu, Gheorghe, Costinescu, Mariana, Frâncu, Constantin, GheĠie, Ion

(coordonator), Roman Moraru, Alexandra, Teodorescu, Mirela, Istoria limbii
române literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureúti, Editura Academiei
Române, 1997.
GheĠie, Ion, Baza dialectală a românei literare, Bucureúti, Editura Academiei
RSR, 1975. (GheĠie 1975)
GheĠie, Ion, Introducere în dialectologia istorică românească, Bucureúti, Editura
Academiei Române, 1994.
Mihăescu, Doru, Cronografele româneúti, Bucureúti, Editura Academiei Române,
2006. (Mihăescu 2006)
Mihăilă, G., Cultură úi literatură română veche în context european, Studii úi
texte, Bucureúti, Editura ùtiinĠifică úi Enciclopedică, 1979. (Mihăilă 1979)
Moxa, Mihail, Cronica universală, ediĠie critică, însoĠită de izvoare, studiu
introductiv, note úi indici de G. Mihăilă, Bucureúti, Editura Minerva, 1989.
(Moxa 1989)
*** DicĠionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureúti, Editura
Academiei RSR, 1979. (DLR 1979)
ABSTRACT
This article presents a number of linguistic features pertaining to the

phonetic domain of Romanian, existing in the manuscript of Mihail Moxa’s
Chronograph, written in 1620 at Bistrita monastery in Oltenia. Besides the
phonetic features characteristic of the author’s origin area, there are registered
some dialectal forms integrated into the Northern variants of the old literary
Romanian, taken over through the North-West dialects of Oltenia.
Key words: Chronograph, Mihail Moxa, phonetics
123
*
* *
124
IL DISCORSO INDIRETTO LIBERO DA
CHARLES BALLY A GIULIO HERCZEG
Alina BACI-POP
Universitatea „Babeú-Bolyai”, Cluj-Napoca
Per chi studia lo stile indiretto libero nella letteratura italiana, una rassegna
dei contributi dei vari ricercatori (francesi, tedeschi, inglesi, italiani, romeni, ecc.)
che hanno analizzato l’argomento costituisce un primo passo importante della
ricerca. Dato questo, tenteremo di incominciare lo studio col rilevare l’importanza
dell’uso di questo stile nell’ambito della narrazione, in quanto lo stile indiretto
libero permette di penetrare negli arcani della mente e dell’anima dei personaggi.
Il primo a osservare e a studiare il fenomeno del discorso (o „stile”) indiretto
libero fu Charles Bally, docente all’Università di Ginevra, allievo di Ferdinand de
Saussure, in un articolo del 1912, poi in un altro del 1914, a cui si aggiunge un
saggio del 1930 (cf. la bibliografia). Nei suoi contributi Bally sostiene che lo stile
indiretto libero è: „l’ensemble des formes de syntaxe servant à reproduire les
paroles ou les pensées d’un tiers (cf. Paul viendra et Pierre dissait, pansait que Paul
viendrait), ces formes étant employées, par extension, à faire reproduire par un
sujet ses propres paroles ou ses propres pensées (Paul viendra et Pierre dissait,
pansait qu’il viendrait)” (Bally 1930: 549). Il lavoro su vari testi aiuta l’autore a
dimostrare, in disaccordo con altre opinioni, che nella lingua francese lo stile
indiretto libero non provoca nessuna „repugnance” e che rimane, come peraltro in
tedesco, uno stile, che „donne l’illusion du discours direct” (Idem: 55). Secondo
Bally, non si tratta di un particolare costrutto grammaticale, ma di un procedimento
„stilistico”, ragione per cui lo chiama „stile” e non „discorso” („style” e non
„discours”). Facendo un’analisi dettagliata dello stile nel francese, con esempi presi
da La Fontaine e Zola, Bally (1914) ammette l’uso, è vero, sporadico, dello stile
indiretto libero anche cent’anni prima della sua apparizione nella letteratura. È noto
che quest’uso non si dà mai nella lingua parlata, ma solo in quella scritta, e che
esso non è, egli dice, „une figure de parlée” ma „une figure de pensée”.
Charles Bally non era stato, in realtà, il primo a osservare questo
procedimento, ma certamente il primo a dargli uno statuto di indipendenza nei
confronti di altri discorsi. Nel 1897, A. Tobler aveva attirato l’attenzione su una
„peculiar mixture” tra discorso diretto e indiretto. In uno studio successivo, Th.
Kalepky aveva messo in discussione la stessa tesi quando sosteneva che non si
trattava di una semplice mescolanza tra i due discorsi, ma di una „literary device to
pass off authorial opinions through the medium of fictional characters” (cf. Pascal
1977: 8). Nel 1905, lo svedese Elis Herdin aveva fatto una ricerca molto
importante: Studien uber Bericht und indirekte Rede im modernen Deutsch,
sfortunatamente rimasta sconosciuta, in cui aveva elaborato una analisi dello stile
su testi presi dalla letteratura tedesca, a partire dal XVIII secolo fino ai suoi tempi.
125
Alina BACI-POP
I pareri di Charles Bally sono condivisi dalla sua allieva Marguerite Lips nel
libro Le style indirect libre, apparso a Parigi nel 1928. Nella sua versione lo stile
indiretto libero rimane definito come una forma intermedia tra discorso diretto e
indiretto, visto che l’indiretto libero fa uso degli stessi elementi del diretto e
dell’indiretto. L’unico elemento che fa la differenza tra di loro è che lo stile
indiretto libero „s’affranchit de toute subordination” (Lips 1928: 59-60), cioè che,
nel suo uso, manca l’introduttore di subordinazione. Secondo Marguerite Lips,
come per Bally, il cambiamento dei tempi e dei pronomi rappresenta una
caratteristica importante dello stile indiretto libero. Allo stesso tempo si tratta di un
costrutto grammaticale caratterizzato dalla presenza di un doppio significato, in
quanto il testo può contenere sia un’enunciazione dello scrittore, sia i pensieri dei
personaggi. Pur essendo criticata da Stephen Ulmann (apud. Pascal 1977: 8), che
considera il suo libro „an account of (the) controversy”, Marguerite Lips dimostra
che solo per il tramite dei mezzi già nominati diventa possibile l’inserimento degli
elementi affettivi, nella loro qualità di „resti del parlar diretto”, fenomeno non
ammesso nel rigido sistema grammaticale del discorso indiretto.
A queste considerazioni specifiche, si aggiungono le osservazioni di alcuni
studiosi tedeschi, tra i quali notiamo Th. Kalepky (1913), che parla di una
„doppiezza voluta”, dato che, per mezzo del discorso indiretto libero, lo scrittore
non comunica direttamente, ma attraverso i suoi personaggi. L’idea ci fa pensare
alle affermazioni di Flaubert, che parlava di un „artista invisibile”, nascosto dietro
le sue creature per esprimere la sua personalità, senza che i lettori se ne rendessero
conto. Secondo Kalepky, il lettore rappresenta solo una persona che partecipa a un
gioco, nell’ambito di un „sistema cifrato”, in cui il destinatario del testo deve
indovinare a chi appartengono certe parole, all’autore o al personaggio, e, di
conseguenza, le deve interpretare correttamente. In certi casi i narratori fanno uso
di questo stile per oggettività, trasformando in indiretto libero tutte le parti
descrittive dell’enunciato. Dunque: „lo scrittore deve immedesimarsi nelle figure
dei suoi personaggi allo scopo di parlare per mezzo di essi in forma veramente
autentica” (apud Herczeg 1963: 228).
L’ipotesi dell’immedesimazione dello scrittore nei personaggi non soddisfa i
successivi ricercatori. Nel 1928, Eugen Lerch dedica allo stile indiretto libero un
altro saggio, discretamente diverso da quello del 1914 (cf. la bibliografia). Eugen
Lerch rileva, per la letteratura tedesca, il fatto che l’emittente, come voce della
lingua parlata, non deve essere considerato immerso nel mondo fittizio dello
scrittore, ma un semplice produttore del linguaggio del personaggio, quale
rappresentante dell’ambito in cui vive. In seguito alle investigazioni fatte sui testi,
Lerch sviluppa la tesi che lo stile indiretto libero rappresenta un’espressione
obbligatoria, in quanto parte integrante del processo narrativo. A suo parere, l’uso
di questo procedimento, accanto a quelli descrittivi o narrativi, ha messo le basi di
una rappresentazione letteraria drammatica e psicologica. Eugen Lerch è in
profondo disaccordo con le tesi che sostengono lo stile indiretto libero come
quadro delle vicende e delle esperienze dei personaggi, mettendo l’autore in
disparte e ovviamente forzandolo ad essere solamente partecipe agli avvenimenti e
126
Il discorso indiretto libero da Charles Bally a Giulio Herczeg
che non ha, nei loro confronti, nessun’altra „arma” se non l’ironia. Lerch osserva
che la genesi del discorso indiretto libero costa anche nell’„insistenza dello
scrittore sulle enunciazioni, idee, pensieri delle sue creature” introducendo, a
questo punto, il concetto di „discorso fatto, che allude sempre a una penetrazione
dello scrittore nei pensieri dei protagonisti” (apud Herczeg 1963: 232),
In questa sede, Etienne Lorck (1928) sostiene che l’autore narratore deve
dimenticare il suo statuto di „narratore onnipotente”, di autorità, che regna su tutta
l’opera, che decide come unico dittatore le parole giuste e le azioni verosimili. Se
vuole „lasciar parlare” i personaggi, il narratore fa uso dello stile diretto o indiretto,
invece, se li vuole „lasciar sentire”, non può far altro che usare lo stile indiretto
libero, il che non appartiene alla volontà estetica dello scrittore ma ai protagonisti
del testo. Secondo Etienne Lorck, „per lo scrittore le sue immagini fantastiche sono
realtà […]. Egli vive nel suo interno mondo come in una seconda realtà” (cf. Vita
1955: 12) andando gradualmente dalla narrazione, in cui il personaggio si
sottopone all’autore, ad un’enunciazione in cui i ruoli cambiano, l’autore essendo
„divorato” dai personaggi. Come molti altri studiosi anche Lorck arriva a non
essere d’accordo con l’opinione di Charles Bally, per cui lo stile indiretto libero si
avvicina piuttosto a quello indiretto che a quello diretto. Etienne Lorck rileva che, a
differenza del francese, nel tedesco manca il passato-imperfetto, il che vuol dire
che c’è una possibilità in meno di mettere in opera un tale procedimento. In alcuni
punti, tuttavia, sostiene la tesi del francese, per cui il discorso indiretto libero può
essere notato solo nella letteratura, in quanto solo scrivendo l’autore ha la
possibilità di essere „invaso” dai propri pensieri, che poi saranno condivisi dai suoi
personaggi. Tutte queste osservazioni saranno rovesciate da Charles Bally in un
altro suo articolo, scritto con grande cautela e con serie argomentazioni su testi
presi da Émile di Rousseau, in cui l’autore dimostra che solo la letteratura di
grande livello può fare uso di questo mezzo. Ancora una volta, Lerch non
condivide queste idee, accusando Bally di una scelta sbagliata dei testi, a suo
avviso non eloquenti, siccome stanno molto vicino al parlato e non sono in grado di
dimostrare le sue affermazioni.
Il primo a criticare a fondo questa tesi è stato Albert Thibaudet, su testi presi
da Flaubert (Thibaudet 1922), autore famoso per l’uso che fa dello stile indiretto
libero. L’autore francese accorda un’importanza assai grande al tono della
comunicazione. Attraverso vari esempi Thibaudet pone l’accento sul fatto che lo
stile indiretto libero si realizza anche grazie all’intonazione, elemento con funzione
duale: una appartenente al narratore e un’altra al personaggio.
Nel 1923, in due articoli, uno sullo stile indiretto libero nel romanzo Babu de
Montparnasse di Charles Louis Philippe (Spitzer 1961), e uno sullo stile dello
scrittore francese Alphonse Karr (Spitzer 1923), Leo Spitzer sostiene l’idea della
compenetrazione del livello nel quale si esprime l’autore, con quello dei
personaggi, compenetrazione che mira a evitare di distruggere il flusso della
continuità narrativa. Il carattere pseudo-oggettivo proviene dalla distanza quasi
inesistente tra autore e personaggi, con i quali il primo non si sovrappone mai.
Tuttavia l’autore, tramite il discorso indiretto libero „penetra nelle sue creature, si
127
Alina BACI-POP
identifica con esse, vivendone parole e pensieri come fatti reali” (Spitzer 1966: 83).
Di seguito, nel 1928, Leo Spitzer (cf. la bibliografia) ritorna sul tema per rifiutare
l’ipotesi di Marguerite Lips, espressa nel libro Le style indirect libre (cf. la
bibliografia) , a cui abbiamo già accennato, e la cui opinione era che l’origine dello
stile indiretto libero sarebbe l’ellissi della congiunzione que (che in italiano).
Partendo dalla tesi di Albert Thibaudet su Flaubert, Leo Spitzer indica l’origine del
fenomeno nella lingua parlata. Dobbiamo partire da un’intonazione, cioè dalla
modificazione del tono di un parlante, in cui appare „l’ironia occasionale, la
compenetrazione e comunque, la vivacità del discorso rivissuto” (apud Herczeg
1963: 232). Spitzer sostiene questa tesi in uno studio basato su brani presi da I
Malavoglia (Spitzer 1976) ricerca in cui entra in polemica con Giacomo Devoto
(1962), secondo il parere del quale Verga fa uso di una tecnica „impressionistica”,
organizzando il racconto su diversi piani narrativi, filtrati dalla mente dei
personaggi. Spitzer afferma che Verga ricorre all’uso di una tecnica narrativa
attraverso la quale i personaggi vengono rappresentati dalla collettività, forza che
interviene nel racconto attraverso dicerie, proverbi, pettegolezzi, maldicenze,
ciarle, cenci e così via. A questo punto, Spitzer cambia di nuovo l’opinione, dal
momento che attribuisce l’uso del discorso indiretto libero non solo alla lingua
scritta, come aveva fatto nei suoi primi articoli; si tratta di „una filtrazione
sistematica della narrazione […] attraverso un coro di parlanti popolari semi-reale
(in cui il parlato potrebbe essere realtà oggettiva, ma non si sa davvero se lo è), che
si aggiunge alla narrazione per mezzo di discorsi e gesti” (Spitzer 1976: 45). Leo
Spitzer va avanti con le ricerche offrendo degli esempi, però crede che si tratti di
una situazione di mezzo, per cui è caratteristico il fatto che i personaggi appaiano
in scena per il tramite delle parole dialettali o per „l’uso di qualche forma erronea o
vernacolare”, in fin dei conti magari per l’intermezzo di „proposizioni subordinate,
senza che sia necessario separare la parte narrativa dello scrittore e la parte
enunciativa dei personaggi” (ibidem). Tutto questo non significa che il narratore si
toglie la responsabilità di restare „autentico”, ma che preferisce presentare i suoi
pensieri tramite „i cervelli e i cuori dei suoi personaggi” (Spitzer 1976: 46).
Nel suo articolo Genesi del discorso rivissuto e suo uso nella narrativa
italiana, Nicola Vita prende in esame tutte le tesi sopra citate e conclude che „il
discorso rivissuto è un fatto estetico, nato non per meccanica grammaticale, ma per
necessità artistica” (Vita 1955: 13). Come si vede nel titolo, Vita traduce in italiano
l’espressione tedesca „erlebte Rede” e la sostituisce a quella tradizionale e rimasta
prevalente di „stile (o discorso) indiretto libero”. Ma nel corso dell’articolo,
prendendo lo spunto dalle diverse denominazioni che il procedimento si assume
lungo il tempo („discorso rivissuto” o „erlebte Rede” da Lorck, „discorso indiretto
libero” da Bally e Lips, discorso „mimico, ironico e scenico” da Spitzer, „discorso-
fatto” da Lerch, mentre Kalepky parla di „discorso velato”, che avvolge le parole
dell’autore come se appartenessero ai personaggi), Nicola Vita arriva a chiamare
questa tecnica „discorso narrativo”, sintagma considerato da lui, più vicino al
sistema generale della trasformazione dell’enunciativo in narrativo. È un
procedimento per mezzo del quale l’autore penetra all’interno dei suoi personaggi e
128
finisce per identificarsi con loro. Vita spiega anche perché il nostro procedimento è
usato solo da alcuni autori.
Si tratta, infatti, di „un processo di osmosi e simbiosi dell’autore con il
personaggio” (Vita 1955: 20), il quale non va adottato dai narratori dominati da „un
individualismo e un egocentrismo” (ibidem) esagerati. Vita elenca i narratori che,
secondo lui, hanno fatto uso di questo procedimento e ci presenta anche vari brani
che lo comprendono, senza fare però delle analisi dettagliate. Il procedimento
appare nella letteratura francese antica, nella lingua dei dotti monaci del Medioevo,
che hanno redatto nel XII secolo, la Sequenza di S. Eulalia ed il Viaggio di Carlo
Magno, con scarse apparizioni ulteriori, ma che raggiunge il culmine con Flaubert,
Maupassant e Zola, periodo in cui „il discorso rivissuto celebra finalmente il suo
trionfo” (ibidem), per essere poi di moda anche nell’opera di altri scrittori francesi,
da Daudet a Gide. Nella letteratura italiana, Vita registra alcune occorrenze in
Brunetto Latini, per poi continuare con i Fioretti e il Novellino, notando una lunga
pausa fino a Daniello Bartoli e alla Storia della Compagnia di Gesù. La tradizione
riprende con Manzoni, per arrivare al periodo verista.
I passi individuati nell’opera verghiana, specialmente nel romanzo I
Malavoglia, ci dimostrano, come aveva scritto Piero Nardi, nel suo commento al
romanzo (cf. la bibliografia), l’esistenza di una tecnica che attua „l’illusione che chi
parla non sia lui, il narratore, ma la gente, magari la più umile e incolta da lui
evocata […]. Per questa via principalmente il Verga s’illudeva di attuare l’ideale
estetico dell’impersonalità” (apud Vita 1955: 24). Il discorso rivissuto continua poi
in alcune pagine di Capuana, Deledda, Serao, dove si incontra più un intento di
mediazione narrativa che enunciativa, più quello di mettere in rilievo il valore dei
pensieri che quello delle parole (come nota Nicola Vita). Nell’ultima parte
dell’opera di Fogazzaro, inoltre, il discorso acquista una nuova originalità, giacché
„consiste nel larghissimo uso della espressione rivissuta-parlata” (Vita 1955: 31).
Infine D’Annunzio, Panzini, Pirandello e in alcuni casi anche Moravia chiudono la
lunga fila degli autori che hanno fatto dal discorso rivissuto un vero „fatto
estetico”.
In quest’ambito, di una notevole importanza rimangono anche gli studi di
Vittorio Lugli (1952), benché l’autore consideri che La Fontaine e Flaubert furono
gli iniziatori dell’uso di questo metodo. Nello stesso tempo, nella sua opinione, lo
stile indiretto libero si dimostra uno strumento adeguato a evitare l’astratto, allo
scopo di facilitare la penetrazione nell’essenza dei personaggi. Egli ritiene che
Manzoni, autore che spesso si rifiuta di adoperare lo stile indiretto libero, sia uno
scrittore che assume degli atteggiamenti speciali, a questo proposito, nella speranza
di rimanere oggettivo, consapevole della necessità di “rendere intero il senso della
vita” (Lugli 1952: 234).
Ricordiamo, a questo punto, anche una serie di articoli che completano il
nostro quadro. Le style indirect libre et l’imparfait en français après 1850 (cf. la
bibliografia), di Marcel Cohen, discute, in una sintesi bibliografica, l’apporto
dell’imperfetto alla realizzazione dell’indiretto libero. Nell’articolo Appunti sullo
stile indiretto libero nella Mascherata di Alberto Moravia, Ivo Franges (cf. la
129
Alina BACI-POP
bibliografia) analizza lo stile indiretto libero nel racconto di Moravia, delineandolo

in rapporto con il monologo interiore. L’indagine O stylu moderni ceske prozy [Lo
stile della prosa ceca moderna] (cf. la bibliografia), di L. Dolezel, analizza la
differenza tra lo stile indiretto libero e il monologo interiore e offre una sfumata
analisi dei diversi tipi dell’uso del parlato.
Giulio Herczeg, italianista ungherese, scrive, nel 1963, il libro Lo stile
indiretto libero in italiano (cf. la bibliografia), considerato il più ampio e completo
studio del tempo e che rimane anche oggi importante in questo campo scientifico.
Ricordando le indagini dei grandi ricercatori che hanno studiato il tema (Charles
Bally, Marguerite Lips, Lerch, Lorck), Herczeg prende in particolare
considerazione l’apporto di Werner Günther, che contiene numerosi esempi
ricavati dal campo della letteratura italiana.
Secondo l’autore, lo stile indiretto libero rimane soltanto una conseguenza di
una circostanza grammaticale, dato che lo scrittore cerca di esprimersi in una
maniera plastica e colorita. Si arriva così a delle irregolarità sintattiche come, per
esempio, l’omissione della congiunzione, a cui si aggiungono l’interrogazione
affettiva e l’uso inaspettato del presente. Werner Günther analizza alcuni
frammenti presi da Ariosto (Orlando furioso) considerando l’autore il primo
rappresentante moderno del costrutto. Cita poi un passo da Tasso, preso dalla
Gerusalemme liberata, per arrivare ai Promessi Sposi di Manzoni, che usa il
discorso indiretto libero per „rendere i pensieri e non le parole altrui” dove
considera i tanti „era” della prosa manzoniana „uno splendido esempio di un
indicativo irreale” (Herczeg 1963: 241). Günther osserva poi l’uso del discorso
indiretto libero anche da parte di altri autori, come Capuana, Fogazzaro,
D’Annunzio, Verga, Pirandello.
Herczeg afferma che la prospettiva teorica di Werner Günther rimane
sempre quella degli studiosi tedeschi, che rilevano „il cambiamento delle
prospettive e tendenze stilistiche” (ibidem) e intravedono nell’indiretto libero „la
presenza della comunicazione diretta dei protagonisti” (ibidem). Infatti, questo
fenomeno, provocato dal desiderio di immediatezza, rappresenta una modalità sui
generis di sfruttare le caratteristiche grammaticali e sintattiche dei testi analizzati.
Herczeg attribuisce a Günther la priorità di un’idea, scoprendo che i passi de I
Malavoglia scritti in discorso indiretto libero non appaiono come creazione
dell’autore, ma come proprietà dei personaggi, filtrati dalla loro coscienza nel
ritmo specifico del pensiero collettivo.
Esponendo le sue idee, Herczeg concede che la genesi del discorso indiretto
libero e le tappe individuate da lui nell’uso letterario italiano siano determinate da
tutta una serie di fattori consolidanti. In gran parte, la genesi e il diffondersi di
questo costrutto appaiono motivati dal desiderio degli scrittori di adoperare forme
sintattiche più sciolte di quelle tradizionali, capaci di dare vivacità allo stile. Si
arriva così a utilizzare, dunque, forme di carattere meno aulico e retorico al fine di
eliminare la pesantezza sintattica e stilistica. Con Alessandro Manzoni e il periodo
postmanzoniano, ricorda Herczeg, comincia una unificazione stilistica non soltanto
nel campo fonetico e lessicale, ma anche sintattico. Il linguaggio prosastico si
130
avvicina, da questo punto di vista, alla lingua comune parlata, e gli argomenti
trattati vengono connessi, nella loro esposizione, alla vita quotidiana, ai ceti umili
della società. Proprio per questo nelle opere di Fucini, Pratesi e Fogazzaro
cominciano ad apparire parole dialettali (il dialetto veniva usato peraltro, allora, in
tutte le classi sociali). Dato che nei passi in cui parla lo scrittore, si usa la lingua
letteraria, quando loro fanno parlare i loro protagonisti, si assumono la libertà di far
loro usare un linguaggio „infarcito di parole e locuzioni regionali” (idem: 252).
Un caso rappresentativo è Verga che, per necessità espressive, fa appello „al
sistema dei cori popolareschi” come eco dell’uso vernacolare della lingua. A
questo punto, Herczeg dà ragione a Spitzer che rapportava la „genesi del nostro
costrutto alla riproduzione della parlata” (ibidem). Così si spiegherebbe il tono
minore, spesso di natura orale, con elementi dialettali, che appare nei testi
verghiani, rappresentando peraltro un apporto stilistico specifico all’espressività
prosastica. Di seguito, nei romanzi e nelle novelle che si fondano sull’analisi
psicologica, l’autore ricorre spesso al discorso indiretto libero. Le riflessioni, le
meditazioni, i tormenti e i dubbi sono „vivificati” attraverso questo procedimento,
tanto che, scrive Herczeg: „sembra che i protagonisti parlino, che abbiano preso
loro la parola dallo scrittore. Sembra ma non è. Si tratta di un modo di rendere più
vivo… basato sui procedimenti orali della lingua parlata, o in ogni modo su una
sintassi più sciolta, meno libresca: ma, nonostante ciò, abbiamo a che fare con
pezzi narrativi di idee, pensieri concepiti, meditati ma non detti dai personaggi”
(idem: 255).
Gli autori di romanzi che contengono passi psicologici, o addirittura
psicoanalitici, sfruttano questa possibilità espressiva, lasciando ampi spazi al
discorso indiretto libero. Possiamo citare, in questa sede, Moravia, Pirandello,
Svevo, Pier Paolo Pasolini. Per Pasolini, che è molto personale, Herczeg usa la
formula di mescolanza linguistica: „Quando parla lo scrittore, si svolge la
comunicazione diretta dell’autore; ma quando questa riferisce ad una sua creatura,
lo scrittore trova modo e possibilità di cedere la sua parola al personaggio: un
termine romanesco, o gergale o della mala vita si sostituisce a quello della lingua
corretta. Spesso ciò avviene in un’apposizione, aggiunta al sostantivo (Il Zimmio,
fijo de ’na Mignotta), mentre il testo principale corre liscio sotto la penna dello
scrittore in lingua nazionale” (idem: 264).
Nonostante la sua indubbia importanza, il libro di Herczeg ha suscitato delle
critiche. Il primo a contraddire le opinioni di Herczeg è stato Pasolini stesso che,
nel suo Intervento sul discorso libero indiretto (cf. la bibliografia), si propone di
discutere alcuni commenti fatti da Herczeg a vari passi letterari. A Pasolini
considerare, come dice Herczeg, che il passato remoto non è parte integrante del
discorso rivissuto, sembra un’opinione sbagliata, in quanto ci sono dei libri scritti
interamente in indiretto libero. Se, accanto all’imperfetto come „tempo principe del
discorso rivissuto” (Pasolini 1965: 122), si trovano anche passati remoti, pure
questi devono essere considerati in indiretto libero, dal momento che appartengono
al personaggio narrante. Ci sono dei narratori che rinunciano sin dall’inizio al loro
posto di narratore e si immedesimano nei personaggi.
131
Alina BACI-POP
Se Günther ha dimostrato attraverso i sessanta esempi presi da Ariosto la

presenza dell’indiretto libero come „coscienza sociale”, procedimento che non si fa
palese se non come „un’ombra, potente, che ombreggia del resto e dà rilievo a tutto
il meraviglioso gioco dell’ironia ariostesca” (idem: 125), Pasolini annulla, però, gli
attributi con cui Günther descrive Ariosto. Per lui uno stile indiretto libero
esemplare è quello usato da Dante, giacché il modo in cui il poeta costruisce il testo
ha delle basi stilistiche e non grammaticali. A differenza di Ludovico Ariosto, che
usa un linguaggio specifico della borghesia, media o alta, lui stesso essendo un
borghese, Dante fa differenza tra i linguaggi dei suoi personaggi, che si trovano su
diversi gradini della scala sociale, e tra lingua e dialetto.
Un altro punto di divergenza tra Pasolini, Herczeg e gli studiosi citati da lui,
tranne lo Spitzer, consiste nel fatto che Pasolini contesta l’idea dell’autore come
portavoce perfetto del personaggio. Il problema, obietta Pasolini, non sta nel fatto
che l’autore può pensare quello che dice il personaggio, entrando nei suoi panni,
ma che l’autore non può usare le stesse parole del personaggio giacché i due
vivono in due mondi e tempi diversi, che non hanno la stessa educazione e cultura,
gli stessi modi di vita. Ciò che ha determinato Pasolini ad arrivare a questa
opinione rimane la convinzione che gli autori non accettano altre esperienze di vita
se non le proprie, che i personaggi sono „la concrezione del proprio stato
ideologico, che ne rende impensabile ogni altro (nella naturale presunzione della
propria superiorità)” (idem: 130).
Pur ritrovandosi perfettamente nelle parole del personaggio, stilisticamente
l’autore deve ricorrere al monologo interiore, l’unico che può far da ponte tra i loro
due mondi, „l’oggetto della loro nostalgia”. Anche se il personaggio assume
l’appellativo io, come nella Noia di Moravia e ne L’Isola di Arturo di Elsa
Morante, quell’io vuol dire più di un egli nell’indiretto libero, in quanto un io
inquadra perfettamente i sentimenti dell’autore. Per quel che riguarda l’indiretto
libero, Pasolini considera che si abbia a che fare con due atteggiamenti stilistici: la
„mimesis caricaturale”, che segnala una profonda antipatia per il personaggio che
l’autore fa parlare e la „mimesis ironica”, paragonata da Pasolini con la corrente
„pop” della pittura contemporanea, vista come una forma di ribellione
antiborghese, in quanto l’oggetto usato dal pittore per mettere in evidenza una
propensione ironica: „è simile al lacerato parlato che un autore riferisca, registrato,
in un contesto altamente espressivo di scrittura letteraria” (idem: 132).
All’interno del linguaggio, Pasolini parla di una formalizzazione linguistica
che non s’inquadra più nei limiti del personaggio, ma scavalca questa frontiera,
trasformandosi in una nuova modalità espressiva, appartenente al destinatario, che
non sparisce insieme a lui, ma va a passo con il tempo. A tal punto: „l’intellettuale
mimetico […] può rinunciare alla propria lingua e rivivere il discorso di un altro, a
patto che quest’altro fosse contemporaneo o meglio, molto meglio, preistorico
rispetto a lui” (idem: 135). Di conseguenza, alle negazioni di tutto ciò che una
volta era un glorioso passato, si contrappongono i prototipi di un futuro agganciato
alla tecnologia avanzata, che non risponde più ai valori del passato, ma accetta
degli eroi mitici, „homines technologici” al rovescio, che propongono una lingua
132
tutta nuova „fittiziamente distrutta”. Implicitamente Pasolini suggerisce tre tipi

possibili di lingua letteraria:
– una lingua A considerata anche decaduta, che segna lo scioglimento di un
periodo storico, „poiché ogni lingua è una metafora di un’epoca della storia e della
società, ecc.” (idem: 140);
– una lingua B che appare come un idioma che deve essere scoperto anche se
„apprenderlo significa in qualche modo divinarlo attraverso l’implicazione di
un’idea mitica del futuro” (ibidem);
– una lingua C che è quella di passaggio tra l’idioma A, decaduto, e il B,
futuro, all’interno del quale si dovrà delineare un altro tipo di discorso indiretto
libero.
Abbiamo considerato necessario fare questo riassunto delle varie opinioni
espresse sull’argomento del discorso indiretto libero, perché rappresentano punti di
vista teorici importanti per la caratterizzazione letteraria dello stile indiretto libero
nella letteratura italiana moderna e contemporanea. Questa caratterizzazione
suppone però, anche esaminare le forme del discorso narrativo, per cui non
potremo far a meno delle indicazioni diventate ormai classiche di Genette (1976),
che traccia una distinzione preliminare tra voce e prospettiva di una narrazione
(racconto spontaneo, racconto scritto, romanzo). Genette fa riferimento alla
dicotomia modo/voce dove il modo è adoperato per mettere in risalto i contenuti
narrativi, e la voce determina „il grado di presenza dell’istanza narrativa” (Genette
1976: 233). Fare la differenza è difficile perché non si può sempre discernere di
preciso ciò che dice il personaggio da ciò che appartiene all’autore narratore, o, in
altre parole, distinguere la prospettiva soggettiva del personaggio da quella
oggettiva della voce narrante.
BIBLIOGRAFIA
Bally, Charles, Le stile in direct libre en français modern, in „Germanisch-

Romanische Monatsschrift“, 1912. (Bally 1912)
Bally, Charles, Le Style Indirect Libre en Française Moderne [The Free Indirect
Style in Modern French.] „Germanisch-Romanische Monatsschrift”, 4, 1914,
549-556, 597-606. (Bally 1914)
Bally, Charles, Antphrase et style in direct libre, in A Grammatical Miscellany
offered to Otto Jespersen, Copenhagen, Levin e Munsgaard, 1930. (Bally
1930)
Cohen, Marcel, Le style indirect libre et l’imparfait en français après 1850, in
Grammaire et style, Paris, 1954, pp. 97-107.
Devoto, Giacomo, I piani del racconto in due capitoli dei Malavoglia in
„Bollettino del Centro di Studi filologici e linguistici siciliani”, II, 1954,
pp.5-13, ripubblicato G. Devoto, Giovanni Verga e i “piani del racconto” in
Nuovi studi di stilistica, Firenze, 1962, pp.202-214. (Devoto 1962)
Dolezel, L., O stylu moderni ceske prozy, Praga, 1960.
133
Alina BACI-POP
Franges, Ivo, Appunti sullo stile indiretto libero nella Mascherata di Alberto
Moravia, in „Lingua nostra”, XV, 1954, pp.86-89
Genette, G., Figure III, Discorso del racconto, trad.it., Einaudi, Torino, 1976.
Herczeg, Giulio, Lo stile indiretto libero in italiano, Firenze, Sansoni-Editore,
1963. (Herczeg 1963)
Herdin, Elis, Studien uber Bericht und indirekte Rede im modernen Deutsch,
Uppsala, 1905.
Kalepky, Th., Zum Style indirect libre in „Germanisch-Romanische
Monatsschrift”, 1913. (Kalepky 1913)
Lerch, Eugen, Die stilistiche Bedeutung des Imperfectes der Rede (style indirect
libre) in „Germanisch-Romanische Monatsschrift”, VI, 1914, pp. 470-489.
(Lerch 1914)
Lerch, Eugen, Urspung und Bedeutung der sogenannten Erlebten Rede (Rede als
Tatsache) in „Germanisch-Romanische Monatsschrift”, XVI, 1928, pp. 459-
478. (Lerch 1928)
Lips, Marguerite, Le stile indirect libre, Paris, 1928. (Lips 1928)
Lorck, Etienne., Die Erlebte Rede, Heidelberg, 1928. (Lorck, 1928)
Lugli, Vittorio, Lo stile indiretto libero in Flaubert e in Verga in Dante e Balzac
con altri italiani e francesi, Edizioni Scientifiche Italiane, Napoli, 1952
(Lugli 1952)
Mancaú, Mihaela, Stilul indirect liber în româna literară, Editura Didactică úi
Pedagogică Bucureúti, 1972.
Pascal, Roy, The dual voice: free indirect speech and its functioning in the 19th
century European novel, Menchester University Press, 1977. (Pascal 1977)
Pasolini, Pier Paolo, Intervento sul discorso libero indiretto, in „Paragone”, giugno
1965, pp. 121-144. (Pasolini 1965)
Spitzer, Leo, Kleine Beitrage zurEntstehung der sog. „erlebten Rede”, in
„Germanisch-Romanische Monatsschrift”, luglio, 1928. (Spitzer 1928)
Spitzer, Leo, L’originalità della narrazione nei Malavoglia, „Belfagor”, 1956, 11,1
pp. 37-53, ora in Studi Italiani, Vita e Pensiero, Milano 1976, pp. 293-316
(Spitzer 1976)
Spitzer, Leo, Pseudo-objektive Motivierung (Eine stilistich-literaturpsychologisce
Studie), „zeitschrift fur franzosische Sprache und Literatur”, 46, 1923, pp.
359-85, ripubblicato Pseudoobjektive Motivierung bei Charles-Louis
Philippe in Stielstudien, Max Hueber Verlag, Munchen, 1961, II, pp. 166-
207. (Spitzer 1961)
Spitzer, Leo, Sprachmischung als Atilmittel und als Ausdruck der Klangphantasie,
in Germanisch-Romanische Monatsschrift, IX, 1923, pp.193-216 (Spitzer
1923)
Spitzer, Leo, Linguistica e storia letteraria, in Critica stilistica e semantica storica,
Bari, Laterza, 1966, pp.73-105 (Spitzer 1966)
Thibaudet, Albert, Gustave Flaubert, 1922 (Thibaudet 1922)
Ullmann, Stephen, Style in the French Novel, New York, Barnes & Noble, 1964.
Verga, G., I Malavoglia col commento di P. Nardi, Milano, 1942.
134
Vita, Nicola, Genesi del discorso rivissuto e suo uso nella narrativa italiana, in
Cultura neolatina, 1955, pp. 5-34. (Vita 1955)
ABSTRACT
Before discussing discourse or free indirect style, it is absolutely necessary

to review those who discovered this method and wrote about it. We shall try to
underline the importance of using this method in literature, because thanks to this
style we succeed in penetrating into the darkest recesses of the characters’ mind.
As many of the analyzed researchers specify (from Charles Bally to Giulio Herczeg
who is vehemently contradicted by Pier Paolo Pasolini), it is difficult to make an
exact delimitation between the character’s subjective prospective and the narrator’s
objective one.
Key words: character, writer-narrator, subjective-objective
135
LA COMPETENCE LANGAGIERE ECRITE ET LE
CONCEPT DE « PROJET » DANS LES NOUVEAUX
MANUELS DE FRANÇAIS DU CYCLE MOYEN
Nabila BENHOUHOU,
Ecole Normale Supérieure Bouzaréa-Alger, Algérie
En Algérie, la mise en place de la réforme du système éducatif à la suite des

réformes institutionnelles qu’a connues le pays au début des années 2000 a vu
naître de nouveaux programmes pour toutes les disciplines enseignées dans le
cadre scolaire, avec entre autres les langues étrangères et plus précisément le
français.
Les nouveaux programmes pour l’enseignement du français sont mis en
place dès avril 2003, notamment pour la première année du cycle moyen1, cycle qui
devra compter quatre années au lieu des trois du cycle fondamental. Les objectifs
de l’enseignement du français en première année du cycle moyen visent « à
développer chez l’élève, tant à l’oral qu’à l’écrit, l’expression d’idées et de
sentiments personnels au moyen de différents types de discours. »2. En effet, de
nouveaux concepts sont introduits pour la première fois, les notions de discours, de
compétence et de projet. Les formes de discours retenues sont les discours
narratif, descriptif, explicatif et argumentatif. C’est la notion organisatrice centrale
qui recouvre à la fois l’enjeu et la séquentialité dominante telle qu’elle a pu être
décrite dans les travaux de linguistique sur les typologies (J-M Adam, 1992, 2004,
2005). La langue y est envisagée dans sa dimension communicative, elle ne sera
donc pas étudiée en tant que système3 mais au service de pratiques langagières
proposées sous forme d’interactions verbales qui mettent en avant l’importance de
l’énonciation, du destinataire et de la situation. L’apprentissage se fait selon
l’approche par compétences dont les contenus sont posés en termes d’ « objectifs
d’apprentissage » inscrits dans la démarche de projets.
Le projet a pour objectif l’élaboration d’une production matérielle écrite ou
orale qui se réalise en étapes appelées séquences, chacune développant un ou des
objectifs d’apprentissage aussi bien en réception qu’en production.
Dans les pratiques de la classe, le déroulement de la séquence se réalise en

trois étapes :
– des séances de compréhension partent de supports écrits,
– des séances de manipulations linguistiques traitent d’éléments
linguistiques en liaison avec les supports d’entrée et la production attendue,
– des séances appelées « entraînement à l’écrit » aboutissent à la production
écrite liée à l’objet de la séquence.
136
La compétence langagière écrite et le concept de « projet » dans les nouveaux manuels de
français du cycle moyen
Nous proposons d’analyser un projet de chacun des manuels de 1ère et de 4ème
année moyenne afin de voir comment s’organise le projet, quel(s) contenu(s) il met
en place, comment s’organisent la progression et le développement de la
compétence langagière écrite.
Les manuels du cycle moyen

Les quatre manuels du cycle moyen présentent chacun trois projets, chaque
projet se répartit en trois séquences. Rappelons que pour chaque année du cycle,
les contenus focalisent l’enseignement sur les typologies textuelles.
1. Le manuel de 1ère A.M (2005)

Nous présentons dans le tableau suivant, le projet 4 intitulé « Je participe à
l’élaboration d’un recueil de recettes de cuisine que j’exposerai à la bibliothèque
de l’école » (p. 112-188), avec le contenu de chacune de ses trois séquences :
Commentaire :
La lecture horizontale et verticale de ce tableau nous conduit à soulever un
certain nombre de remarques :
– L’objectif des deux premières séquences se limite à l’identification, or,
nous estimons que l’objectif d’une séquence ne doit pas seulement se limiter à
identifier mais à élaborer la rédaction d’une partie du texte du projet. Il est vrai que
le projet s’intitule « je participe à l’élaboration d’un recueil de recettes de
cuisine », mais la lecture du contenu de la dernière colonne des deux premières
séquences nous oriente vers la rédaction d’une partie du projet (« écrivez une page
sur les bonnes manières », « dresse la liste des recommandations et des
interdits…. », colonne 5) copiée sur un modèle, les conceptrices du manuel ont dû
se baser sur un modèle d’ouvrage de recettes de cuisine (parmi tant d’autres) qui
commence par un inventaire de « bonnes manières ».
– Concernant l’activité 1 de l’atelier d’écriture de la séquence 1, aucune
indication méthodologique n’aide le scripteur à rédiger un texte sur le thème
« s’asseoir à table », l’objectif visé n’est autre que la copie du modèle du texte
d’entrée (colonne 3), d’autant que l’objectif d’apprentissage de la séquence est
« identifier un texte prescriptif ».
– Le champ lexical de « la politesse » (Séquence 1, colonne 4) n’instaure
aucun lien avec l’objectif du projet.
– Le thème des « recommandations et des interdits se rapportant à la
manière d’accueillir les invités » (séquence 2, colonne 5), rejoint celui de la
séquence 1, mais pas le projet dans sa globalité. Si l’objectif du projet est la
rédaction de recettes de cuisine, les thèmes des séquences 1 et 2 sont, à notre sens,
hors sujet.
– Le thème de l’expression orale de la deuxième séquence (colonne 2), « la
journée internationale pour la tolérance » n’établit aucun lien, ni avec le thème de
la séquence, ni avec le thème du projet, ni avec l’objectif d’apprentissage de la
séquence (« identifier les caractéristiques du texte prescriptif »).
137
Nabila BENHOUHOU
Nous irons jusqu’à dire qu’il y a une contradiction entre l’entrée de la

séquence « la tolérance » et la sortie de la séquence, « dresse la liste des
recommandations et des interdits se rapportant à la manière d’accueillir les
invités. ».
– Nous relevons une deuxième contradiction entre l’objectif d’apprentissage
de la deuxième séquence (« identifier les caractéristiques d’un texte prescriptif »)
et la maîtrise d’un savoir-faire au bout de la séquence (« maintenant tu sais écrire
un texte prescriptif »), l’identification est une opération qui ne permet nullement
d’assurer un savoir-faire.
– Dans la rubrique « les outils linguistiques » de la séquence 2 (colonne 4), il

est question d’apprendre à l’élève à former des noms avec les suffixes « -eur »,
« euse », « -iste », mais aucun des mots sélectionnés pour les exercices n’entre
dans la sphère sémantique et/ou lexicale des recettes de cuisine, comme le contenu
des deux exercices suivants :
– exercice 1, p.124 : « vendre, échanger, diriger, travailler, enseigner,
chercher, habiter, manifester, fabriquer, conduire, chanter, inventer, créer. »
– exercice 2, p. 124 : « pompe, garage, la métallurgie, l’ophtalmologie,
l’éditorial, journal. ». C'est-à-dire qu’il n’y a pas de mots qui relèvent du champ
lexical de la cuisine ou du champ sémantique de « recette de cuisine », nous les
retrouvons seulement dans la dernière séquence (colonne 4).
– Ce n’est que dans la dernière séquence, que nous retrouvons l’objectif
d’apprentissage du projet (séquence 3, colonne 1). Si l’objectif d’apprentissage de
cette séquence est d’« apprendre à écrire un texte prescriptif », pourquoi mettre
dans la séquence qui précède : « maintenant tu sais écrire un texte prescriptif »
(séquence 2, colonne 5 : atelier d’écriture), il y a un dysfonctionnement dans la
progression entre les séquences.
– La dernière partie du projet stipule de rédiger une recette de cuisine, par
conséquent, le lecteur reste perplexe sur la nature de ce recueil : s’agit-il d’un
recueil collectif, c’est à dire rédigé par l’ensemble des élèves de la classe ou d’un
recueil individuel ?
S’il s’agit d’un recueil individuel, l’élève aura rédigé une seule recette de
cuisine, son recueil sera donc constitué :
– d’une page sur les bonnes manières à table,
– d’une liste de recommandations et d’interdits se rapportant à la manière
d’accueillir les invités,
– d’une recette de cuisine.
Pourquoi alors avoir mis le mot « recettes » au pluriel dans l’intitulé du
projet ?
Nous ajouterons une dernière remarque : la grille d’évaluation supposée être

posée comme une grille d’auto-évaluation ne concerne pas tout le projet mais
uniquement l’objet de la dernière séquence, comme en témoigne la consigne :
« Maintenant que tu as réalisé une recette de cuisine, réponds aux questions
138
suivantes par « oui » ou par « non ». En cas d’erreur porte les corrections
nécessaires. ».
2. Le manuel de 4ème A.M. (2006)

Nous présentons et analysons le projet 3 intitulé : « Créer une affiche
publicitaire et rédiger des reportages pour participer à un concours initié par
l’UNESCO et destiné aux collégiens dont le thème est « Faites découvrir votre
pays » (p.121-162 du manuel).
Nous présentons son organisation dans le tableau qui suit :
PROJET 3 : Créer une affiche publicitaire et rédiger des reportages pour

participer à un concours initié par l’UNESCO et destiné aux collégiens dont le
thème est « Faites découvrir votre pays »
Séquence 1 : Décrire pour inciter Séquence 2 : Décrire pour inciter à

à la consommation (la publicité) la découverte (le reportage)
– Lecture de texte – Lecture de texte

– Oral en images – Oral en images
– Grammaire pour lire et écrire – Grammaire pour lire et écrire
– Lecture d’un poème – Lecture d’un poème
– Evaluation formative – Evaluation formative
– Lecture de texte – Lecture de texte
Commentaire
Au lieu des trois séquences répertoriées dans les projets, celui-ci se répartit
en deux séquences, la première : « Décrire pour inciter à la consommation (la
publicité) », la deuxième séquence : « Décrire pour inciter à la découverte (le
reportage) ». Cependant ces deux intitulés n’apparaissent ni dans le corps du
projet, ni dans le sommaire, ils sont mentionnés à la page 6.
Chaque séquence s’organise de la même manière :

– elle s’ouvre sur un texte suivi de questions de compréhension,
– une rubrique, « oral en images » dont la démarche se déroule en deux
étapes : « j’observe » et « j’échange avec mes camarades », comporte des
activités dont l’objectif est de développer l’expression orale des élèves à travers la
compréhension de quelques affiches publicitaires (séquence 1) et l’identification de
quelques lieux et sites touristiques (séquence 2). Par contre, il n’y a pas
d’indication méthodologique concernant la deuxième étape, on ne sait pas si les
activités se déroulent entre les élèves (mais comment ?) ou avec l’enseignant, il
139
Nabila BENHOUHOU
s’agit d’ « échange avec les camarades », nous ne savons pas également quelles
sont les modalités pratiques de cette séance ou rubrique.
Deux activités de cette deuxième étape (séquence 1) ont retenu notre

attention, la première vise un savoir et la deuxième un savoir-faire écrit, cependant,
nous déplorons les verbes des consignes qui laissent très peu de chance à l’élève de
développer son savoir et son savoir-faire, nous les soulignons :
– « Lis les phrases suivantes. Pour chacune d’elles, devine de quel objet il
est question. » (n° 8, p.125),
– « En t’inspirant des moyens utilisés dans les phrases de la question 8,
rédige des slogans pour vanter les qualités d’un produit appartenant aux domaines
suivants : alimentation, habillement, voiture, parfum. La cible que vous visez (les
personnes que vous voulez toucher) : les mères de famille. » (n° 9, p. 125).
Le verbe « devine » ne permet d’évaluer aucun objet susceptible de

développer une compétence en langue, de plus, certains slogans n’ont pas d’indice
permettant la reconnaissance du produit : « Notre force, c’est votre confiance »,
« Le meilleur de la technologie pour votre confort », par conséquent, toutes les
réponses données par les élèves sont recevables.
L’objectif de la 2ème est de rédiger un slogan publicitaire, la compétence

visée relève du domaine du savoir-faire mais sans que les élèves aient été préparés
à la rédaction de ce « type » de phrases puisque l’activité qui précède requiert de
l’élève l’identification et la reconnaissance. Nous ajouterons que la consigne
stipule : « en t’inspirant des moyens utilisés », or ces moyens n’ont pas été
travaillés.
Les deux premières étapes de la séquence se terminent par un encadré

intitulé « je vais vers l’expression écrite ». Le lecteur s’attend à ce qu’il y ait des
activités d’entraînement à l’écrit allant vers la réalisation du projet, or dans le 1er
encadré, les auteurs présentent une définition « globale » de ce qu’est la publicité
(« La publicité a pour objectif de persuader une catégorie précise de personnes
d’acheter un produit ou de changer de comportement. Elle est souvent constituée
d’un argumentaire (ensemble d’arguments) et d’une image. ») ; dans le deuxième
encadré, (« Réalise une affiche publicitaire à partir du texte de la page 122 (dessin,
slogan et argumentaire, c'est-à-dire l’ensemble des arguments »), il s’agit d’une
activité de reproduction du texte d’entrée sous forme de publicité, l’habileté
langagière visée est « affirmer ».
Cependant, comme nous l’avons signalé, aucune des activités qui précèdent
n’apprend à l’élève à rédiger un slogan, aucune démarche lexico-syntaxique et
grammaticale n’explique la construction et les constituants du slogan. La seule
caractéristique du slogan que l’élève dégage par une lecture superficielle des
phrases de l’activité qui précède, c’est qu’il s’agit d’une phrase courte. A la fin de
140
la 1ère séquence, dans une page intitulée « révision », nous relevons la définition
suivante du « slogan » : « Il a une forme brève, frappante et facilement
mémorisable. ». Il n’y a pas de consignes rédactionnelles relatives au slogan.
– la rubrique intitulée « grammaire pour lire et écrire » consiste en une série
d’exercices sur le fonctionnement de la langue, les outils linguistiques retenus
dans cette séquence sont : l’expression du but, la dérivation (préfixe et suffixe), la
fonction attribut du sujet de l’adjectif qualificatif et l’impératif. Le même encadré
(« je vais vers l’expression écrite ») termine cette rubrique, voici l’énoncé :
– « Tu as inventé un objet et tu veux le faire connaître. Présente-le à tes
camarades. N’oublie pas de lui donner un nom et de mettre l’accent sur ses
qualités. » (p. 131).
C’est une activité dont on ne voit pas le lien avec le thème du projet
(« rédiger un reportage pour participer à un concours,(…), dont le thème est
« faites découvrir votre pays» »), nous émettons également des réserves quant au
verbe susceptible de déclencher l’activité langagière de l’élève (« tu as inventé »).
Cependant puisqu’elle s’inscrit dans cette rubrique, nous pensons qu’elle cherche à
évaluer la capacité de l’élève à réinvestir les outils linguistiques travaillés dans
cette rubrique.
– la rubrique intitulée « évaluation formative » est celle qui interpelle le

lecteur au plus haut point, elle consiste en une production écrite suivie d’une grille
d’auto-évaluation dans chaque séquence.
Nous présentons dans un tableau les consignes des productions des deux
séquences :
EVALUATION FORMATIVE
Séquence 1 : p.134 (annexe) Séquence 2 : p. 154 (annexe)
« Utilise l’image ci-dessous pour « En t’inspirant de la photo qui

réaliser une affiche publicitaire suit,rédige un texte que tu voudras
ciblant un large public et vantant un publier dans le journal de ton école. Ce
produit. On devra trouver un slogan texte vantera la beauté de l’Algérie.
et un argumentaire.
Invente le nom du produit.
Conseils Conseils
– Etudie les éléments composant – Rédige une introduction pour
cette image et recense tout ce qu’elle te situer le lieu.
suggère. – Organise ta description.
– Reporte-toi à la page 136 et à – Pour donner vie à cette photo, en
l’exercice 8 page 125 pour trouver de plus du vocabulaire lié à la vue, emploie
l’aide. » un vocabulaire en relation avec les
141
Nabila BENHOUHOU
bruits que l’on pourrait entendre, les

odeurs que l’on pourrait sentir. Imagine
tes sensations, tes impressions.
– Interpelle ton lecteur pour l’inciter
à visiter ce lieu. »
Commentaire
Dans l’énoncé des deux consignes, les auteurs de ce nouveau manuel
emploient deux verbes que nous remettons en question tant ils ne pouvent
constituer d’objets évaluables : « Invente » (colonne 1) et « Imagine » (colonne 2).
Ces deux productions écrites ont pour but de faciliter la réalisation du projet,
mais elles donnent l’impression d’avoir été placées dans chaque séquence (à la fin
d’ailleurs !) parce qu’il faut rédiger au bout d’une séquence (pratiques habituelles,
on fait rédiger l’élève à la fin d’une séquence, d’un dossier, d’un projet, etc). Prises
séparément, elles ressemblent aux productions écrites que les enseignants font faire
à leurs élèves en fin d’UD (Unité Didactique). A ce propos, les deux séquences
jouent beaucoup plus le rôle d’UD que de séquences, en effet, les contenus et les
compétences visées dans chaque séquence sont éclatés.
La consigne de la production (colonne 1) laisse perplexe plus d’un, en effet
l’image ne suggère pas de produit, encore moins d’activité langagière.
Le vocabulaire sélectionné dans les conseils de la séquence 2 (vue, bruit,
odeur), n’a pas fait l’objet de manipulations dans cette séquence. Les outils
linguistiques sélectionnés dans cette séquence sont :
– les pronoms relatifs,
– les indicateurs de lieu,
– le lexique mélioratif/dépréciatif,
– les pronoms indéfinis.
Quant aux sensations et impressions, nous n’avons relevé aucune activité de

celles qui précèdent, dans aucune rubrique, qui fasse l’objet d’apprentissage de
traitement langagier pour aider le scripteur à exprimer ses sentiments, ses
sensations, ses impressions devant un objet ou un lieu à décrire.
Analyse des instructions méthodologiques relatives au projet

Une seule page est consacrée au projet (p. 132), elle présente les indications
méthodologiques concernant la réalisation du projet. Elle est composée de trois
rubriques intitulées :
– station documentation,
– station rédaction,
– station réalisation.
La première station donne à l’élève des indications pour la collecte des

textes, quant à la deuxième (station rédaction), elle comporte deux sous-titres :
« l’affiche publicitaire » et « le reportage ». Le premier point présente des
142
indications méthodologiques de réalisation matérielle de l’affiche, c'est-à-dire la
composition des constituants de l’affiche (slogan, image, argumentaire), le
deuxième, les constituants du reportage (texte, illustrations). Toutes ces indications
ne concernent que l’aspect formel du projet, nous déplorons l’absence d’indications
relatives à la rédaction du texte, source de difficulté majeure pour les élèves. Des
instructions comme « le texte devra présenter plusieurs régions » ne montrent pas
à l’élève comment rédiger. Cette étape (rédaction) est censée guider l’élève dans
la mise en texte en mettant en avant la gestion des contraintes textuelles,
l’harmonisation des unités textuelles en liaison avec les procédés discursifs
appropriés aux besoins communicatifs.
Quant à la dernière étape (réalisation), les instructions mettent l’accent sur la

mise en page et la vérification de la présentation de l’affiche, par conséquent toute
l’attention est focalisée sur l’aspect formel. La tâche requise pour le projet ne se
manifeste que dans une seule page avec des recommandations relevant plus de
souci de présentation matérielle que d’activités visant l’appropriation scripturale.
Les auteurs ne donnent aucune dimension à la principale tâche du projet qui est la
rédaction de plusieurs textes (rédiger des reportages).
Nous avons également relevé une rubrique dont l’intitulé peut induire en
erreur les enseignants et les élèves : « Evaluation certificative », c’est une
dénomination incorrecte qui désigne en réalité une « évaluation-bilan » comportant
un texte suivi de questions de compréhension et une rubrique « expression écrite »
accompagnée d’une grille d’auto-évaluation. Une évaluation certificative ne peut
figurer dans un manuel du fait que comme l’indique son nom, elle débouche sur un
diplôme comme le baccalauréat, par exemple.
Conclusion
Les activités d’apprentissage de l’écrit des nouveaux manuels
n’entretiennent pas de lien entre elles, elles sont décousues, visent des compétences
et des « savoir-faire » éclatés qui ne garantissent pas la mise en texte puisque
aucune indication méthodologique n’accompagne la rédaction des productions et
qui ne visent pas une aide scripturale pour la réalisation du projet.
Le projet en tant que réalisation textuelle et discursive prend une place
minime, des allusions évasives y font référence. Le projet emprunte des chemins de
traverse qui n’aboutissent pas à un but commun parce que les séquences mettent
en place l’apprentissage d’objets éclatés. Nous déplorons l’utilité et la place de la
rubrique « je vais vers l’expression écrite » qui ne sont au service d’aucune
compétence.
Les auteurs des nouveaux manuels situent les activités d’apprentissage de
l’écrit dans une logique basée encore une fois sur la reproduction. Dans cette
conception de l’apprentissage, les élèves apprennent toujours en faisant
« comme », le texte d’entrée ou la série de phrases servent toujours de point de
départ sans qu’aucune autre activité ne vienne expliquer le déroulement, le
143
Nabila BENHOUHOU
montage ou la caractéristique. Ce type d’apprentissage a montré ses limites en

matière d’appropriation scripturale. Aucune indication méthodologique concernant
l’appropriation de l’écriture n’accompagne les énoncés des activités d’écrit, les
auteurs se contentent d’injonctions touchant les éléments linguistiques requis sans
pour autant que ces derniers aient fait l’objet de quelque analyse que ce soit, par
rapport à leur fonctionnement. En somme, les activités d’écrit ne visent pas le
développement de la compétence langagière écrite
Les activités de langue visant le fonctionnement de la langue ne travaillent
pas la tâche directement (ou le projet). Rien n’est suggéré pour la réalisation écrite
du projet. Nous soulignerons avec H. Boyer et al. qu’« en classe de langue, une
activité n’est jamais isolée ni unique, il est intéressant d’observer d’une part la
démarche générale où elle s’intègre, c'est-à-dire la relation et l’enchaînement entre
les diverses procédures retenues, et d’autre part la relation entre cette tâche et
l’ensemble circonscrit de l’unité didactique : une activité peut-être le point de
départ d’un apprentissage donné, ou le point d’arrivée, ou se trouver au service
d’un autre apprentissage. » (2001 : 168).
La finalité de l’écrit appelle à considérer le mode d’apprentissage :
– écrire pour produire un écrit,
– pour être évalué,
– pour apprendre, mais quoi ?
Dans les nouveaux manuels, l’écriture est réduite à certaines activités et à
certains types de textes, sa place est presque toujours en fin de parcours, par
conséquent réduite en temps et en enseignement (si enseignement il y a). Les
activités sur lesquelles se focalise l’enseignement du français sont les activités de
compréhension. L’écrit n’est accompagné d’aucune exploitation méthodologique
expliquant la démarche qui a abouti à donner tel ou tel type de construction
syntaxique. La connaissance de structures linguistiques d’une langue est une
condition nécessaire mais non suffisante pour communiquer (C. Germain, 1993).
L’écrit est plus souvent synonyme de reproduction, puisque les activités d’écrit se
focalisent sur cette « tâche », ainsi elles ne développent aucune compétence
langagière en matière de production et par voie de conséquence, aucune
compétence scripturale en matière de produit ayant la dimension textuelle.
Au sein de la notion de « projet », il y a un morcellement des activités qui
n’entretiennent pas de rapport entre elles. Les connaissances sont distribuées par
petites bouchées. L’élève apprend un certain nombre de choses sans jamais savoir
ni pouvoir les utiliser aussitôt qu’il est placé dans une situation de communication.
Les verbes des consignes ne déclenchent aucune action concrète, des verbes vagues
qui apportent très peu d’aide pour la mise en œuvre de l’activité, le bloquent ou
l’orientent vers une production qui ne répond pas à l’attente de l’enseignant (ou
bien au corrigé attendu).
Nous terminerons en disant qu’il est impératif que pour homologuer un
manuel, il faut des instances évaluatrices compétentes, parce qu’il a suffi
d’observer le manuel pour mesurer ce qui sépare le discours ostentatoire officiel
des pratiques réelles. Ph. Blanchet résume nos propos en soulignant que « (…), les
144
manuels ont de gros défauts. Ils empêchent de travailler. Ils font des enseignants, et
souvent des apprenants aussi, de simples exécutants, répétiteurs dépendant d’un
outil, et non concepteurs d’un enseignement ou d’un apprentissage appropriés.
Faute de bien connaître les principes méthodologiques de fond du manuel, qui sont
très rarement bien explicités, les enseignants de FLE ne se les approprient pas
toujours réellement. Alors, ils appliquent le manuel, dans l’ordre, et sans autre
support, ni sans modifier quoi que ce soit au travail proposé. En passant
exhaustivement par toutes les activités une après l’autre, ou pire en en piochant au
hasard, parce qu’on n’a pas le temps de tout faire, quitte à porter gravement
atteinte à la progression méthodique de l’ouvrage. Ne parlons plus de
différenciation pédagogique, ni de choix didactique. » (1998 : 192).
Nous partageons également l’avis de Ph. Perrenoud qui dit : « Huit ans
d’anglais à raison de quatre heures par semaine, trente-cinq semaines par an, cela
fait 140 h par an, 1120 h en huit ans. Mais que représentent 1120h, aussi décousues
et dispersées, alors que nous apprenons notre propre langue en étant
quotidiennement immergés, dès notre naissance, dans un « bain de langue »
d’autant plus efficace que nous devons communiquer pour obtenir ce que nous
voulons, de préférence tout de suite. » (1997 : 26). Il en est de même pour
l’enseignement du français dans le système éducatif algérien !
BIBLIOGRAPHIE
Adam, J-M., Les textes : types et prototypes : récit, description, argumentation,

explication et dialogue, Paris, Nathan, 1992. (Adam, 1992)
Adam, J-M., Linguistique textuelle. Des genres de discours aux textes, Paris,
Nathan Université, 2004. (Adam, 2004)
Adam, J-M., La linguistique textuelle. Introduction à l’analyse textuelle des
discours, Paris, Armand Colin, 2005. (Adam, 2005)
Blanchet, Ph., Introduction à la complexité de l’enseignement du français langue
étrangère, Louvain, Peeters, 1998. (Blanchet, 1998)
Boyer, H., Butzbach, M. & Pendanx, M., Nouvelle introduction à la didactique du
français langue étrangère, Paris, Clé International, 2001. (Boyer, Butzbach
& Pendanx, 2001)
Bronckart, J-P., Bulea, E. & Puoliot, M. (éds.), Repenser l’enseignement des
langues: comment identifier et exploiter les compétences?, Villeneuve
d’Ascq, Presses Universitaires du Septentrion, 2005. (Bronckart, Bulea &
Puoliot, 2005)
Charolles, M., « Cohésion, cohérence et pertinence du discours », Travaux de
linguistique 29, 1995, p. 125-151. (Charolles, 1995)
Cicurel, F. & Veronique, D. (coord.), Discours, action et appropriation des
langues, Paris, Presses universitaires de la Sorbonne, 2002. (Cicurel &
Veronique, 2002)
145
Nabila BENHOUHOU
Depover, C. & Noel, B., L’évaluation des compétences et des processus cognitifs :
modèles, pratiques et contextes, Bruxelles, De Boeck Université, 1999.
(Depover & Noel, 1999)
Jonnaert, Ph., De l’intention au projet, De Boeck et Larcier s.a., 2000. (Jonnaert,
2000)
Pekarek Doehler, S., « Approches interactionnistes des langues étrangères :
concepts, recherches, perspectives », Aile, n° 12, 2000. (Pekarek Doehler,
2000)
Perrenoud, Ph., Construire des compétences dès l’école, Paris, ESF, 1997.
(Perrenoud, 1997)
Porquier, R. & Py, B., Apprentissage d’une langue étrangère, contextes et
discours, Paris, Didier, 2004. (Porquier & Py, 2004)
NOTE
1
Il faut noter que le document de la 1ère année moyenne concerne aussi bien les langues étrangères
(français, anglais), l’arabe que l’amazighe.
2
Programme de 1ère A. M., avril 2003, p. 31.
3
Selon la conception des travaux de F. de Saussure et de la linguistique structurale.
ABSTRACT
This article analyzes two projects of new French textbooks for secondary
school pupils, compiled after 2000, within the framework of the educational
reform. The textbooks chosen for analysis were those for the first and last year of
secondary school education. We have analyzed the project of each of the textbooks
mentioned above with a view to seeing the manner of organization, the content, the
progression and the development of the written linguistic competence. This
analysis has permitted to highlight a certain disfunctionality as regards the
functioning of the official discourse.
Key words: progression, development, written linguistic competence
146
PROJET 4 : « Je participe à l’élaboration d’un recueil de recettes de cuisine que j’exposerai à la bibliothèque de l’école »
Séquence 1 : Expression Compréhension Les outils linguistiques Atelier d’écriture
Je découvre les différents orale de l’écrit - le champ lexical de la politesse Activité 1 : « Ecrivez un texte qui a pour titre
textes prescriptifs Le montage Texte sans source - les types de phrase s’asseoir à table, une question de Savoir-vivre »
Tu vas apprendre à : d’un pantin de référence - le présent de l’impératif (verbes Activité 2 : « Complétez le texte en mettant les
Identifier un texte Les panneaux intitulé : « Une du 1er et du 2ème groupe) verbes à l’impératif »
prescriptif de signalisation Question de - Conjugaison Mon projet /1ère partie
savoir-vivre » - Orthographe « Maintenant, tu as appris à donner des conseils.
Avec 2
ou 3 camarades, écrivez une page sur les bonnes
manières à table. Ce sera le début de ton
recueil. »

Je découvre les différents orale de l’écrit - les noms d’agent, la suffixation « Maintenant, tu sais écrire un texte
textes prescriptifs La journée Texte extrait de la (-eur, -euse, -iste) prescriptif,(…), reprends le texte de la page 126
Tu vas apprendre à : Internationale revue Top santé, - place de la négation et des sous forme de texte prescriptif
Identifier les pour intitulé : « Les dix pronoms dans la phrase
147
Mon projet /2ème partie
caractéristiques d’un texte la tolérance commandements impérative « Maintenant dresse la liste des
prescriptif (affiche de d’un porteur de - le présent de l’impératif (être et recommandations et des interdits se rapportant à
L’UNESCO) baskets » avoir) la manière d’accueillir les invités.(…). Cette
- les homonymes (père, paire) page sera insérée dans ton recueil de recettes. »

Je découvre et rédige une orale de l’écrit - le champ lexical de la cuisine Activité 1 : « Réécrivez le texte suivant sous
recette de cuisine pour Les ustensiles de Texte sans source de - le complément de moyen forme de recette »
l’insérer dans le recueil de cuisine Référence, intitulé : - le présent de l’impératif (verbes Activité 2 : « Ecrivez le nom de ces ustensiles de
la classe. « Le gâteau aux du 3ème groupe) cuisine »
Tu vas apprendre à : poires » - l’orthographe (le son [O] ) Mon projet /3ème partie
Ecrire un texte prescriptif. « Maintenant que tu as identifié la recette de
Rédiger une recette de cuisine
cuisine Parmi les autres textes prescriptifs, rédige à ton
tour une
Recette de ton choix pour l’insérer dans le
recueil de recettes. Tu ajoutes un dessin pour
l’illustrer. »
APELATIVE PRIVITOARE LA CORPUL UMAN
ÎN TERMINOLOGIA GEOGRAFICĂ ROMÂNEASCĂ
Iustina BURCI
Vocabularul este un organism complex, aflat mereu în miúcare, atât pe axa

timpului, cât úi pe cea a spaĠiului (indiferent de limba căreia îi aparĠine). El a
reprezentat, în mod frecvent, obiectul de studiu al celor interesaĠi de schimbările
survenite în această arie a limbii úi, implicit, a vieĠii umane. Analizat úi „disecat”
de generaĠii succesive de cercetători, din puncte diferite de vedere, lexicul a fost
clasificat în subsisteme, în funcĠie de relaĠia lor, externă, cu vorbitorii, sau internă,
cu celelalte unităĠi lexicale (ca structură úi conĠinut semantic). Astfel, în funcĠie de
sfera de utilizare au fost stabilite următoarele categorii: vocabular activ / vocabular
pasiv; vocabular literar / vocabular neliterar; vocabular de uz general (comun,
mediu) / vocabular cu utilizare limitată: arhaic – neologic, regional – sectorial – de
grup, vocabular de bază / masa vocabularului1.
Între aceste sfere lexicale nu există graniĠe stricte, tocmai pentru că limba
este un organism viu, în miúcare; ele interferează, se întrepătrund adesea, unităĠile
putând fi transferate dintr-o zonă în alta, în funcĠie de numeroúi factori lingvistici úi
extralingvistici. Unul dintre factori este úi acela că „limba nu creează de obicei
cuvinte noi din combinări noi de sunete, ci se foloseúte de materialul existent
pentru a da o nouă numire, iar când lucrurile noi sunt cunoscute din contactul cu
alte popoare, odată cu lucrul se împrumută... úi numele”2.. Astfel, „lucrurile noi
trezesc în mintea oamenilor imaginea lucrurilor din experienĠa anterioară cu care se
aseamănă în vreo privinĠă úi pe baza acestei asociaĠiuni numele lucrurilor
cunoscute trec úi asupra celor noi”3.
Vocabularul specializat, dintr-o sferă de activitate, poate include cuvinte
folosite în diverse alte limbaje profesionale. Terminologiile de specialitate sau
tehnico-útiinĠifice cuprind, de asemenea, elemente de importanĠă diversă, unele cu
grad mare de generalizare, atunci când se referă la obiecte sau fenomene mai larg
cunoscute (de aici existenĠa unui fond comun de cuvinte care circulă pe plan
internaĠional în diverse domenii), iar altele cu un grad de generalizare mai mic,
denumind obiecte de importanĠă mai mică úi, evident, mai puĠin cunoscute.
SpaĠiul geografic, cu marea lui varietate de forme, constituie unul dintre
câmpurile lexicale ce îmbină noĠiuni diverse. Dacă termenii generici sunt strict
specializaĠi4, există, pe lângă aceútia, o serie de apelative nespecifice, provenite din
terminologia altor útiinĠe úi din limbajul uzual, care îmbogăĠesc considerabil
vocabularul geografic. Ele îúi găsesc originea în graiul viu al vorbitorilor, Ġin de
limbajul afectiv sau expresiv5 al acestora úi „trădează o anumită atitudine
subiectivă a poporului faĠă de lumea fizică înconjurătoare, cum vede el lucrurile în
mijlocul cărora trăieúte úi cum reacĠionează lingvistic atunci când nevoia de a le
distinge unele de altele îi cere să le dea un nume”6. Includerea lor în structura
lexicului cu care operează geografia este, aúadar, rezultatul unei fine observaĠii úi al
148
Apelative privitoare la corpul uman în terminologia geografică românească
unui proces îndelungat de abstractizare úi generalizare7 în conútiinĠa populară, unde

se reflectă cu plasticitate úi precizie varietatea úi particularităĠile mediului fizic8.
ApariĠia elementelor ce aparĠin vocabularului geografic popular implică un proces
de metaforizare, prin care diferitele denivelări ale solului sunt asociate cu obiecte
reale „antrenate într-un raport semantic, logic”9. E. Murzaev10 arăta că utilizarea
metaforei se face în acelaúi mod, după aceleaúi asociaĠii, în cazul celor mai multe
dintre popoare, úi în aceasta constă universalitatea procedeului.
Cunoscute sub mai multe denumiri11 – terminologie entopică, terminologie
geografică populară, terminologie geografică locală, terminologie geografică –
apelativele utilizate în limbajul geografic úi anume, cele referitoare la corpul uman,
ar putea fi definite úi ca terminologie geografică anatomică12. Astfel, dintre
termenii metaforici întrebuinĠaĠi, mai frecvenĠi úi „la îndemână” sunt cei formaĠi de
la cuvinte care indică părĠi ale corpului uman. Lingviútii úi geografii au observat
acest lucru, în primul rând, în legătură cu denumirile unor forme de relief mari úi
cunoscute. De exemplu, părĠile componente ale munĠilor au fost numite prin
asociaĠie cu părĠi ale corpului omenesc: creútetul, spinarea, coasta, pieptul, poalele
muntelui etc. În denumirea formelor geografice sunt întrebuinĠate numeroase alte
apelative care se referă la părĠile corpului uman. Pe acestea le redăm mai jos, în
ordine alfabetică, împreună cu sensurile înregistrate în diverse lucrări de
specialitate úi dicĠionare13:
boltă – „înălĠime întinsă, spinarea boltită a unei înălĠimi mai lungi; vârf
rotund, ridicat mai sus ca altele; scobitură în stâncă, în coasta muntelui;
scufundătură adâncă úi largă pe un deal; groapă făcută pentru strâns apa; apă
mocirloasă stătătoare, acoperită cu vegetaĠie bogată”;
borĠoi – „piatră mare”;
braĠ – „braĠ de apă; ramificaĠia unui munte, deal; linia de despărĠire dintre
două moúii, ogoare, locuri de muncă; canalul de legătură între două lacuri;
ramificaĠie a cursului principal al unei ape curgătoare; despărĠiturile mai înguste
care se desprind din cursul apei”;
buric – „ridicătură mică de pămînt, rotunjită sau ascuĠită; morman de pământ
sau nisip; partea mai ridicată a unei bucăĠi de teren arabil; vârf ascuĠit”;
burtă – „ieúitură mai lungă úi îngustă pe coasta unui munte sau deal; bucată
de piatră; stâncă mare proeminentă pe o coastă sau plai; partea mai ridicată a unei
bucăĠi de teren arabil (când arăturile au început de la margine); burta vacii (zonă
mâloasă, mlăútinoasă); burta babelor (loc cu pământ miúcător)”;
buză – „partea de sus a unui úir de munĠi sau dealuri; drum îngust pe
marginea unei prăpăstii; margine: buza pădurii, vâlcelei, prăpastiei; buză de
pământ; marginea de deasupra (subĠiată) a unui deal, a unui pisc etc.”;
cap – „partea dinainte a unei ridicături; vârf ca o căpăĠână; bot de stâncă;
capătul unei ridicături, partea opusă capului; partea dinspre izvor a unei ape
vijelioase, spumoase; ieúitură mai lungă úi îngustă pe coasta unui munte sau deal;
partea de început a unei înălĠimi”;
călcâi – „capătul unei ridicături; vârful ascuĠit al unei înălĠimi”;
căpăĠână – „vârf ca o căpăĠână; vârf înalt care pare o movilă rotundă”;
149
Iustina BURCI
cârcă – „partea cea mai de sus a unui úir de munĠi; partea mai ridicată a unei
bucăĠi de teren arabil; culme de deal, boltită ca o cocoaúă”;
chelie – „ridicătură stearpă de pe un deal”;
chept (chiept) – „coastă repede, greu de urcat; partea mai ridicată a unei
bucăĠi de teren arabil; perete stâncos; coastă care se povârneúte brusc; dâmb mai
ridicat”;
chică – „partea de sus a dealului, coamă, creastă; vârf de deal împădurit,
cioacă, creastă, înălĠime”;
coapsă – „înălĠime cu vârf tăiat”;
coastă – „partea înclinată a unui deal sau munte, a unei înălĠimi, terenul
prelungit de la poale la vârf pe care se merge la munte; spinare îngustă cu coaste
late, dar repezi; coastă cu înclinare foarte mare pe care te poĠi lăsa într-o vale;
ridicătură prelungă pe malul unei ape, versantul ce dă în apă fiind abrupt, ca o
ruptură; coastă greu de urcat; partea mai ridicată a unei bucăĠi de teren arabil;
ridicătură mai înaltă decât cele din jur; înălĠime mai întinsă, prelungită, cu spinarea
largă; faĠa expusă la soare a unei coaste; ridicătură stearpă de pe deal; vale râpoasă,
stâncoasă; loc pentru păúunatul timpuriu unde soarele dă mai repede úi zăpada nu
Ġine mult; mal abrupt”;
coc – „înălĠime nu prea mare, cu vârful ascuĠit; vârf rotund ridicat mai sus ca
altele”;
cocoaúă – „înălĠime cu spinarea larg boltită úi puĠin alungită; vârful unui
deal sau munte; ieúitură lungă úi îngustă pe coasta unui munte sau deal”;
colĠi – „vârfuri ascuĠite într-o zonă prăpăstioasă”;
cot – „loc unde apa, drumul, dealul fac un cot, îúi schimbă direcĠia; loc de
scaldă cu apă adâncă la un cot al apei”;
crac – „ramificaĠie a unei ape curgătoare; ramură a unei văi; picior de deal
sau de munte”;
creútet – „partea cea mai de sus a unui úir de munĠi, ascuĠită; locul de
întâlnire a costelor, punctul de despărĠire a apelor; vârful ascuĠit al unei înălĠimi;
spinarea scurtă úi ascuĠită a unei înălĠimi”;
cucui – „ridicătură mică de teren pe un deal; vârf rotund, ridicat mai sus ca
altele; ridicătură mai mare de pământ, de formă neregulată, în regiuni de úes sau
luncă; movilă răzleaĠă, deal izolat, boltit; umflătură mare, Ġuguiată”;
cur – „capătul unei ridicături, parte opusă capului”;
dinte – „vârf de piatră ca un dinte ieúit în afară, fără vegetaĠie, piatră ascuĠită
care parcă iese din pământ”;
falcă – „fâúie îngustă de pământ arabil”;
faĠă – „partea dealului (sau a muntelui) orientată spre soare sau spre miazăzi;
partea dinainte ascuĠită úi lunguiaĠă a unei ridicături; loc de pădure de pe coasta din
faĠă (adică dinspre soare)”;
frunte – „partea de dinainte a dealului, înaltă úi abruptă; partea unde începe
un deal; partea abruptă a unei coaste, unde s-a surpat pământul”;
150
fund – „partea superioară a unei văi; locul de mai sus de izvorul unui pârâu
(râu), unde se zice că se sfârúeúte sau se înfundă valea; originea văii; terminaĠia
superioară concavă a unei văi”;
gâlcă – „ridicătură mică de pământ, rotunjită sau ascuĠită, un morman de
pământ sau nisip, uneori făcută ca un semn între locurile oamenilor; loc mai adânc
în albie unde se scaldă copiii, săpat de apă”;
gât – „loc strâmt în albia unei ape curgătoare (râu, pârâu, gârlă); gârlă scurtă
úi îngustă care leagă între ele două bălĠi sau mai multe bălĠi cu un râu; loc mult
adâncit pe culmea unui deal”;
geană – „culme de deal; fâúie de deal luminată; partea cea mai înaltă a unui
deal; marginea dealului”;
gheb – „ridicătură mică de teren, înălĠime; deal izolat, cu spinare larg boltită
úi puĠin alungită; înălĠime mică, amintind de o cocoaúă”;
gingie – „locul unde se rostogolesc pietrele, râpa din care se rupe pământul;
fâúie de pământ nelucrat între două moúii; adâncitură în matca unui pârâu”;
grumaz – „culmea dealului ce duce spre vârf; spinarea lată, cu pante repezi,
a unui deal”;
gură – „locul unde un pârâu (râu) se varsă în altă apă; canal de legătură între
două lacuri; locul de unde iese apa de sub pământ, de unde începe o apă curgătoare;
partea cea mai de jos a văii de-a lungul unei ape; îngustă, lunguiaĠă, neadâncă în
regiunea inundabilă pe care intră apa”;
guúă – „loc unde se lărgeúte o vale, o albie de pârâu sau gârlă”;
inimă – „fâúia de apă în mijlocul unui râu, unde curgerea este mai repede”;
încheietură – „locul de împreunare a două înălĠimi (pâraie, drumuri etc.)”;
lacrămă – „porĠiune de apă limpede într-o baltă”;
limbă – „fâúie lungă úi îngustă de pământ sau de pădure; fâúie de teren, lungă
úi îngustă, înaintată într-o apă; fâúie de pământ cuprinsă între două ape; mal jos
care intră adânc în albia râului úi pe care îl ocoleúte apa; fâúie îngustă de ogor
rămasă nearată”;
lob – „vale mică cu coaste potrivite”;
maĠ – „loc mai lăsat de trecere peste munte, care întrerupe creasta munĠilor”;
mamelon – „ridicătură de teren izolată, cu vârful rotunjit; ridicătură de teren
naturală de formă mai mult sau mai puĠin rotunjită, de întindere nu prea mare”;
mustăĠi – „vârfurile ascuĠite într-o zonă prăpăstioasă, care rămân după
surpare”;
nas – „bot de stâncă; ciot de stâncă ascuĠit, puĠin aplecat, care se lasă ca o
limbă sau ca un răzor peste o trecătoare îngustă úi cu pereĠi înalĠi”;
nări – „găurile pe unde ies izbucurile”;
noadă – „capătul unei ridicături, partea opusă capului”;
ochi – „loc mlăútinos, mocirlos; întindere de apă fără stuf sau papură, în
lunca inundabilă a unui râu, în zone de baltă; vârtej de apă, bulboană; porĠiune de
loc fără copaci, în pădure; spărtură în gheaĠa unui râu sau lac unde se prinde peúte
sau unde se scoate apă; luminiú de apă în stufării; vârtej de apă; apă limpede
stătătoare úi neadâncă cu fund de nisip, pietriú cu scoici úi cochilii sfărâmate; lac
151
Iustina BURCI
aúezat pe coasta unui deal sau munte, pământ înconjurat din toate părĠile de apă; lac
de munte care se crede că este deosebit de adânc; loc adânc cu vârtej ascuns într-o
apă stătătoare”;
ochiúor – „vârtej de apă, luminiú de apă în stufării”;
palmă – „suprafaĠă foarte mică de teren”;
pas – „depresiune (vale) care permite trecerea peste o creastă sau o culme de
munte; loc îngust de trecere printre munĠi”;
picior – „partea de jos a unui deal sau a unui munte; ramificaĠie sau
prelungire în scădere a unui deal sau munte; partea de jos a unei înălĠimi, a unei
coaste”;
piept – „ridicătură bruscă pe panta unui deal; înălĠime reprezentând o ieúitură
în afară pe coasta unui deal sau munte; schimbare a pantei”;
poală – „partea de jos a unui munte sau deal; marginea unei păduri, de obicei
cea situată mai în vale”;
rână – „coastă de deal, pantă; partea de deal cuprinsă între poale úi vârf”;
sfârc – „izvor mic, úuviĠă de apă; vârtej de apă într-un râu; porĠiune dintr-o
suprafaĠă de teren, de apă etc., situată într-o zonă periferică”;
spinare – „partea cea mai înaltă a unui deal, a unui munte; ridicătură a apei
unui râu, în partea lui de mijloc, unde curgerea este mai repede; culme de deal lată;
partea de sus a unui úir de munĠi sau dealuri; spinarea boltită a unei înălĠimi mai
lungi; partea superioară a unui deal lungăreĠ, lată úi larg boltită; linia de despărĠire a
apelor”;
sprânceană – „partea cea mai înaltă a unui deal, a unui munte; partea
superioară a coastei văii, unde se rupe panta spinării úi se începe panta coastei;
ondulaĠie uúoară de teren în câmpie; marginea culmii unde se rupe culmea úi începe
povârniúul coastei”;
úold – „mică ridicătură pe coasta unui deal sau munte; coastă, povârniú”;
talpă – „partea inferioară a unei înălĠimi; temelia sau poala dealului ori
muntelui; partea de jos a unui deal”;
tigvă – „căpăĠână de deal, chiceră; culme, vârf de deal sau de munte”;
trup – „parte de moúie, de obicei aparĠinând unui singur proprietar”;
ĠâĠă – „mică ridicătură de pământ; moviliĠă; movilă asemănătoare cu o
căciulă sau cu un stog de fân”;
umăr – „partea proeminentă a culmii sau a coastei unui deal sau munte;
ieúitură mai îngustă pe coasta unui munte sau deal”.
Termenii citaĠi aparĠin în special anatomiei exterioare (braĠ, buză, cap,
călcâi, coastă, cot, frunte, gheb, nas, ochi, sprânceană, picior, úold etc.) sau uúor
vizibile (úi perceptibile) a corpului uman (boltă, colĠ, dinte, gâlcă, gingie, limbă).
Valoarea lor descriptivă úi explicativă este foarte mare iar conexiunile cu mediul
geografic fizic se pot face cu uúurinĠă în mintea celor care denumesc obiectele de
pe teren. În materialul studiat nu am întâlnit decât două cuvinte care reprezintă
organe interne: inimă úi maĠ.
152
În funcĠie de aria căreia îi aparĠin (literară, regională) úi de gradul lor de

generalizare, apelativele de mai sus úi-au putut lărgi sfera de utilizare14, unele
dintre ele trecând cu uúurinĠă în domeniul numelor de locuri.
Am urmărit aceste apelative în toponimia din Oltenia. Am putut constata că
o parte sunt prezente doar în categoria numelor comune, nu au devenit toponime
(simple ori în componenĠa numelor de locuri analitice): boltă, borĠoi, buric, călcâi,
chelie, chept, coapsa, coc, cocoaúă, creútet, cur, dinte, falcă, gheb, inimă,
încheietură, lacrămă, lob, maĠ, mont, mustăĠi, nas, nări, noadă, palmă, poală,
rână, spinare, umăr. Altele se întâlnesc, în această postură, mai rar: Cârca Calului
(Gj); ColĠi (Ot, Vl); Gâlca (Vl), ~ de Jos (Vl), ~ de Sus (Vl); Gâtu (Gj); Geana
(Vl), ~ Vânătă (Gj); Gingia (Gj); Guúa Imuroúii (Gj); Limba (Ot), ~ Prundului
(Dj); Mamelonu (Vl); Paúii (Dj); Pasu Arnota, ~ de Jos (Vl), ~ Frumoasa (Vl), ~
Nou (Gj), ~ Prislop (Gj), ~ Urúani (Vl), ~ Vulcan (Gj); Pieptu Boldanului (Vl), ~
Crucilor (Gj), ~ Pieptănaru (Dj); Sfârcu Miroaútelor (Dj), ~ Pietrii (Ot), ~ Vălcelei
Sorii (Dj); Sprânceana (Vl); Talpa (Vl); Tigvele (Gj); Trupu (Vl), ~ din Deluúel
(Vl), ~ din Valea lui Ureche (pădure Vl) etc. La polul opus se află entopicele
cap(u), căpăĠâna, coasta, cotu, crac(u), faĠa, fruntea, fundu, gura, ochi(u).
DicĠionarul toponimic al Olteniei înregistrează pentru câteva dintre ele (de
exemplu cap(u), coasta, cotu, crac(u), faĠa, fundu, gura) chiar úi câteva sute de
toponimice, cu deosebire analitice. Varietatea formelor de relief pe care le
denumesc (entopicele, în general) este extrem de largă: bălĠi, braĠe de ape
curgătoare, cartiere, coaste de dealuri, coaste de munĠi, comune, culmi de deal,
izvoare, locuri, locuri izolate, movile, munĠi, păduri, pârâuri, păúuni, pichete,
poieni, puncte de hotar, sate, stâne, terenuri arabile, trecători, vaduri, vâlcele,
vârfuri de munte etc. Transferul de nume de la o formă geografică la alta a făcut ca
nu întotdeauna numele unui obiect să corespundă sensului entopicului utilizat în
denumirea sa. Astfel, termenul faĠa, glosat în dicĠionare, în general, ca „parte a unei
înălĠimi orientate spre miazăzi” desemnează, în comuna Dumbrava din judeĠul
MehedinĠi, atât un deal, cât úi un drum, un izvor, o păúune. „Entopicul apare ca úi
golit de sens într-un anumit grad, rămânând doar cu funcĠia de a desemna un loc pe
teren”15.
După cum am menĠionat deja, lucrurile din lumea înconjurătoare
impresionează prin particularităĠile lor exterioare, denumirea unui obiect după
aspectul lui material corespunzând pe deplin imaginarului popular, mai mult ori
mai puĠin realist úi dispus să-úi reprezinte noĠiunile în mod concret16. Dar nu numai
părĠile corpului au atras atenĠia atunci când s-au denumit formele de relief, ci úi
trăsăturile fizice, úi chiar cele psihice, ale fiinĠei umane. Astfel, există spaĠii
geografice pe care oamenii le numesc:
bătrâna – „suprafaĠă acoperită cu vegetaĠie, cu copaci de diferite soiuri”;
beut – „adâncitură, groapă în apă”;
chel – „munte fără pădure, gol”;
cheleú – „loc fără pădure, lipsit de vegetaĠie”;
chelb – „ridicătură stearpă pe deal, muchie golaúă”;
chelos – „ridicătură stearpă de pe un deal; muchie golaúă”;
153
Iustina BURCI
ciong – „întrerupere bruscă a unei muchii care atârnă deasupra văii”;

ciung – „creastă de deal fără vârfuri úi piscuri”;
cârnă – „bulboană cu vârtej”;
creĠ, creaĠă – „loc cu adâncituri úi ridicături”;
cucuiat – „vârf rotund, ridicat mai sus ca altele, ca o umflătură mai înaltă;
ciot de stâncă care se lasă peste o vale; ridicătură înaltă, Ġuguiată, în vârful dealului;
partea cea mai înaltă a vârfului”;
leneúă – „vale cu apă domoală, cu aluvionări mari”;
mincinos – „loc cu pământ miúcător”;
mototol – „bucată de pământ scoasă de fierul plugului, când se ară în pământ
tare”;
gâlcos – „vârf înalt mai subĠiat în partea de mijloc”;
gârbovă – „înălĠime surpăcioasă úi încreĠită”;
ghebos – „înălĠime (deal) cu spinarea larg boltită úi puĠin alungită; vârf
rotund ridicat mai sus ca altele, ca o umflătură înaltă”;
hodoroagă – „adâncitură mai largă cu surpături”;
hodorog – „izvor care izbucneúte din pământ cu zgomot”;
netrebnic – „loc sterp, unde nu creúte nimic; loc rămas necultivat un timp;
loc lipsit de vegetaĠie; fâúie de pământ nelucrat între două proprietăĠi; pământ ars,
nisipos; loc cu pietriú mărunt; loc cu tufăriú úi mărăcini, pe teren neted; pământuri
sărate”;
plângău – „izvor mic, pârâiaú”;
slab – „(despre pământ, terenuri) nefertil”;
sleit – „(despre pământ) care rodeúte rău, care dă roade mici, neproductiv”;
útirb – „(despre maluri pietroase, stânci) care a pierdut o parte prin rupere;
frânt, rupt, spintecat, spart”;
vrednic – „(despre pământ) care dă roade, fertil”;
Terminologia geografică populară confirmă, aúadar, strânsa relaĠie dintre om
úi mediul în care el trăieúte úi la care se raportează permanent. În această relaĠie
percepĠia úi imaginaĠia joacă un rol primordial úi diferă de la un individ la altul,
ceea ce face ca unul úi acelaúi cuvânt să fie atribuit adesea unor denivelări de teren
variate. Anatomicul boltă, de exemplu, a fost utilizat pentru a desemna două forme
de relief opuse, una pozitivă – „vârf rotund, ridicat mai sus decât altele”, alta
negativă – „scufundătură adâncă úi largă”, ambele pornind de la sensul
apelativului, care ne sugerează rotunjimea. Dar, totodată, se întâlneúte úi situaĠia
inversă – acelaúi obiect primeúte două denumiri: burtă úi cap indică amândouă,
printre altele, „partea mai ridicată a unei bucăĠi de teren arabil”.
Interesul pentru cunoaúterea tuturor acestor termeni se manifestă atât din
partea geografilor, cât úi din cea a lingviútilor, dat fiind faptul că la baza formării
multor nume de locuri úi localităĠi se află astfel de cuvinte. Ele reprezintă, în
acelaúi timp, un mijloc de conservare a unui fond lexical vechi, păstrat de-a lungul
timpului, prin intermediul toponimelor úi „oferă informaĠii importante în legătură
cu vechea cultură materială úi spirituală a unui popor, ca úi, în general, în legătură
cu istoria acestuia”17.
154
NOTE
1
Toma, Silvestru, Chiúu 2005: 58.
2
Puúchilă 1910: 159.
3
Ibidem.
4
IoniĠă 1982: 100.
5
Eremia 2006: 9.
6
Iordan 1963: 312.
7
Homorodean 1980: 187.
8
Ibidem.
9
Eremia 2006: 9.
10
Murzaev 1975: 99. Referindu-se la spaĠiul nostru, M. Homorodean (1980: 118) arăta că „Sub o
formă sau alta, ele sunt proprii úi altor regiuni úi chiar întregului teritoriu al Ġării noastre.
Universalitatea lor se explică nu atât prin răspândirea – apreciabilă – a majorităĠii toponimelor
– „topografice”, cât prin una úi aceeaúi modalitate, specifică în bună măsură românilor, de a
vedea úi interpreta mediul geografic”.
11
Bolocan, Silvestru 1995: 93.
12
Murzaev 1975: 99.
13
Bolocan, Silvestru 1995: 67-102; Bolocan, Silvestru, Burci, Toma 2006: 147-184; Eremia 2006;
MDA 2003, 4 vol.; DTR.O 1993 úi urm.; Iordan 1963; Rotaru, Oprescu 1943; Porucic 1931;
Scriban 1939; Damian Bogdan 1946; BureĠea 1986.
14
BureĠea (1994: 18) arăta că entopicele se pot afla într-una din următoarele situaĠii: prezintă un grad
foarte mic de toponimizare; cu un grad mai avansat al procesului de transformare în toponim;
toponimice propriu-zise, în care procesul toponimizării a fost încheiat.
15
Idem: 19.
16
Iordan 1963: 18.
17
Homorodean 1980: 192.
BIBLIOGRAFIE
Bolocan, Gh., Silvestru, Elena, Burci, Iustina, Toma, Ion, DicĠionarul entopic al
limbii române (Litera G), în „Analele UniversităĠii Spiru Haret. Seria
Filologie. Limba úi literatura română”, Bucureúti, Editura FundaĠiei România
de Mâine, 2006, p. 147-184. (Bolocan, Silvestru, Burci, Toma 2006)
Bolocan, Gh., Silvestru, Elena, DicĠionarul entopic al limbii române, în SCO,
Craiova, Editura Universitaria, nr. 1/1995, p. 67-102, nr. 1/1996, p. 179-240.
(Bolocan, Silvestru 1995)
BureĠea, E., Entopice úi toponime din nordul judeĠului Vâlcea referitoare la
adâncituri ale terenului, în „Arhivele Olteniei”, SN, nr. 5/1986, p. 267-272.
(BureĠea, 1986)
BureĠea, Emilian N., ContribuĠii la studiul toponimiei româneúti, Craiova, Editura
Universitaria, 1994. (BureĠea 1994)
Damian Bogdan, P., Glosarul cuvintelor româneúti din documentele slavo-române,
Bucureúti, 1946. (Damian Bogdan 1946)
DicĠionarul toponimic al României. Oltenia, Craiova, Editura Universitaria, vol. I,
1993. (DTR.O 1993)
Eremia, Anatol, DicĠionar explicativ úi etimologic de termeni geografici, Chiúinău,
ùtiinĠa, 2006. (Eremia)
155
Iustina BURCI
Homorodean, Mircea, Vechea vatră a Sarmizegetusei în lumina toponimiei, Cluj-

Napoca, Editura Dacia, 1980. (Homorodean 1980)
IoniĠă, Vasile, Nume de locuri din Banat, Timiúoara, Editura Facla, 1982. (IoniĠă
1982)
Iordan, Iorgu, Toponimia românească, Bucureúti, 1963. (Iordan 1963)
Micul dicĠionar academic, 4 vol., Bucureúti, Editura Univers enciclopedic, 2003.
(MDA 2003)
Murzaev, E., Ceasti tela celoveka i jivota v narodnoi gheograficeskoi
terminologhii, în „Actes du XIe Congres International des Sciences
Onomastiques”, 2, Sofia, 1975. (Murzaev 1975)
Porucic, T., Lexiconul termenilor entopici din limba română din Basarabia,
Chiúinău, 1931. (Porucic 1931)
Puúchilă, D., ObservaĠiuni cu privire la terminologia geografică populară úi la
toponime, în „Anuar de geografie úi antropogeografie”, Bucureúti, 1910.
(Puúchilă 1910)
Rotaru, Petre, Oprescu, George, Lexicon toponimic, Bucureúti, 1943. (Rotaru,
Oprescu 1943)
Scriban, August, DicĠionaru limbii româneúti (Etimologii, înĠelesuri, exemple,
citaĠiuni, arhaisme, neologisme, provincialisme). EdiĠiunea întîia, Iaúi, 1939.
(Scriban 1939)
Toma, Ion, Silvestru, Elena, Chiúu, Lucian, Compendiu de limba română,
Bucureúti, Editura FundaĠiei România de Mâine, 2005. (Toma, Silvestru,
Chiúu 2005)
ABSTRACT
The present article discusses the fact that numerous words belonging to other
fields have penetrated into Romanian geographical terminology. Among them there
are the appellatives that designate parts of the human body. Their inclusion in the
structure of the lexis with which geography operates is the result of fine
observation and of a prolonged process of abstraction and generalization in the
popular conscience, where the variety and characteristics of the surrounding
physical environment are graphically and precisely reflected.
Key words: human body, geographical terminology, metaphor
156
THE TEXTUAL METAFUNCTION OF THE MESSAGE:
IDENTIFYING THEMES IN SPECIAL THEMATIC
STRUCTURES
Mădălina CERBAN
When we look at language from the point of view of the textual

metafunction, we are trying to see how speakers construct their message in order to
fit in the text (or in a conversation). According to functional grammar, there are
three ways in which textual meanings are constructed in a text: repetition,
conjunction and thematization. Repetition includes the repetition of the same word
in one paragraph. This is called „lexical repetition”. However, it also includes more
„grammatical” kinds of repetition of meaning which may be expressed by different
words or expressions. The role of repetition is to show that different parts of the
text are related to each other in some way. By using repetition we emphasize that
the text maintains the same topic. Otherwise, it would be difficult for the hearers to
understand the message of the text. Although repetition signals what parts of a text
are related, conjunction is the function which shows how these parts are related to
each other. This is clearest when it is used a conjunction such as ‘because’ to relate
two clauses:
We haven’t met because she is on holiday.
Conjunctive Adjuncts, such as ‘therefore’, and certain unspecific nouns,
such as ‘reason’1 can also perform the same kind of function.
Conjunctions and repetition work especially between two or more clauses,
but thematization is different in that it doesn’t relate to the way the individual
components are expressed, but to the structure of the clause – the order in which
elements appear in the clause. The Theme of a clause is simply the first element of
the clause. Halliday defines Theme „as the element which serves as the point of
departure of the message”2. When choosing the starting point for a clause, the
speakers select that part which will make easier for the listeners to link the clause
to the previous ones, to see how the new information will fit in the information that
has already been said. This is why the most important problem is represented by
how far we can push the boundary of Theme in certain cases. In this article I have
worked with the criteria for identifying Theme developed by Halliday and
Matthiessen in An Introduction to Functional Grammar. The most important
criterion is that Theme goes up to and can include the first experiential element in
the clause. Due to this criterion Theme should normally include an unmarked
Theme which functions as Subject. This generally means that, if there is a marked
Theme in the sentence, the following Subject (unmarked Theme) is also included.
In this approach, the marked Theme is seen as ‘Contextual’ frame’ or ‘Orienting
Theme’ and it is considered that marked Theme can change the textual framework.
On the other hand, unmarked Theme maintains the topic of the text.
157
Mădălina CERBAN
In order to analyse the special thematic structures we will examine the ways
in which the speaker can manipulate the structure of her message for establishing
specific kinds of starting points.
1. Thematic equatives
Basic types of Themes consist of a single clause constituent. However, there
is a textual resource in English according to which speaker can group together
more than one element of the message as a single constituent, and then use that
‘multi-element constituent’ as Theme, having the function of Subject. These
structures are traditionally called ‘a pseudo-cleft’, but Halliday and Matthiessen
prefer to call „thematic equative”3.
e.g. What I’m going to do is to leave the country.

What I want to talk about is the evolution of man.
All I want is a trip to Miami.
What we didn’t realize was that he had already left.
What happened was that John stole the car and ran away.
Equative Theme Rheme
Halliday and Matthiessen used the term ‘thematic equative’ because the
Theme-Rheme structure is expressed in these constructions in the form
„Theme=Rheme”, with „=” expressed by the Predicator „be”. These constructions
are actually a type of relational identifying clauses in which the embedded Wh-
clause always acts as a Value. Most of the above examples could be reformulated
so as to distribute the components of the message in their normal positions.
e.g. Now I’m going to leave the country.
Note that a rewriting of the final example does not use any of the words from
the Theme because none of the specific components of the message are placed in
Theme: the writer’s starting point is simply ‘something happened’.
e.g. John stole the car and ran away.
Examples like this show that more or less any combination of the meaning
components can be grouped in a single constituent which functions as Theme.
An important aspect of the possibility of rewriting equative Themes is given
by the comparison between Wh- clauses as Themes and Wh- interrogative clauses.
In both cases the Wh- element represents a ‘gap’ In the case of the interrogative
clauses the gap will be filled in by the addressee while in thematic equatives it is
the speaker who completes the message by filling the gap. This comparison helps
us understand why a speaker might use a thematic equative. In a sense, the starting
point in a thematic equative is often a question that the speaker imagines the hearer
might want to ask at that stage in a text. The easiest way to understand this is to
take into consideration the context of the examples. For instance, a sentence like
158
The Textual Metafunction of the Message: Identifying Themes in Special Thematic Structures
What the book does not present is the method of development in the text can be
considered as being part of a book review. It is clear that the reviewer does not like
the book as a whole. He pointed out some positive aspects of the book, but the
example above signals some negative remarks. While writing the review, the
author imagined what questions a reader might ask: „What won’t I learn here?”.
The writer takes this question as a starting point of the message, signaling in the
Theme that the Rheme will answer this question.
In other cases, especially in speech, the equative Themes split the message
into two parts in order to be easier for the hearer to process the information given
by the Theme („staging” information). The Theme as starting point is divided off
from the Rheme in a way that is more obvious than in the corresponding non-
equative version which allows the hearer to process each part separately. This
applies to the second example from above What I want to talk about is the
evolution of man. Theme generally serves to orient the speaker or the reader and
equative Theme evidently does this. Both the functions we mentioned – asking
questions and staging the information – make explicit the interactive consideration
of the audience.
We can have a Wh- clause functioning as Theme, but it is also possible to
have it in Rheme position.
e.g. This is not what I want.

Sewing is what she does best.
Theme Rheme
Such clauses are, in fact, the marked versions of thematic equatives. These
marked thematic equatives often occur with pronouns (for example ‘this’) in
Theme, which refer back to what has been said in the immediately previous
message. Even when the Theme is not expressed by a pronoun, the Theme
normally relates back to a previous meaning.
2. Predicated Themes
One key feature of thematic equatives is that they can group more than one
element of the message into a single clause constituent, and can then function as
Theme (or as Rheme in marked cases). Besides this type of construction, there is
another type that allows the speaker to pick out one element and give it an
emphatic thematic characteristic. These structures are traditionally called ‘cleft
sentences’, but Halliday and Matthiessen called them „predicated Themes”4.
e.g. It is not the technology which is wrong.

It is we who made the mistake using it.
It is not only our engine that is refined.
It was not until 1986 that we finally finish our house.
It was pure luck that we noticed the money was stolen.
Theme Rheme
159
Mădălina CERBAN
As the examples above show, the clause constituent which occurs in

predicated Theme may be Subject (examples 1-2), Complement (example 2) or
Adjunct (examples 3-4).
As we mentioned before, Subject is the natural choice for Theme, so it might
seem unnecessary to use a specialized structure to place it in Theme position. But
notice what happens if we rewrite the first two examples in order to remove the
predicated Theme.
e.g. The technology is not wrong. We made the mistake when using it.
We can notice that by rephrasing the sentences we lost the contrast between
the two subjects. In speech we can draw attention to this contrast by intonation, but
in writing this is not possible and the tendency would be for the reader to assume
that the emphasis is on the last words: ‘wrong’ and ‘using’ which is unmarked
pattern in English. In these examples predicated Theme guides the reader towards a
particular pattern in English. More generally, predicated Theme has the role to
indicate that the predicated constituent is noteworthy in some way because it
contrasts with another part of the text or because it is represented as selected form a
number of alternatives.
3. Thematised comment
Another special thematic structure, which is in some ways similar to
predicated Theme, allows speakers to start their message with their own comments
on the validity of their own statement. These structures express „explicit objective
modality and appraisal”5. For example:
e.g. It is true that it took us a long time to finish the task.
The main information in this sentence is ‘it took us a long time to finish the
task’, an assertion which is considered to be true. The main similarity with
predicated Theme is that in both cases the ‘it’ acts as a place for the Subject of the
Predicator ‘be’ in the first clause. The real Subject is in the second clause. The
main difference is that, the comment in the ‘it’ clause is not a meaning component
of the second clause and it is not possible to rewrite them in the form of a single
clause as we were able to do with examples of Predicated Theme.
e.g. It’s not the technology that is wrong = the Technology is not wrong
(Predicated Theme).
It is true it took us a long time to finish the task = not possible (thematised
Theme).
However, this still involves a grammatical operation, the use of ‘it’ as the
part of sentence which sets up the starting point of the message represented by the
speaker’s comment. Speaker’s attitude is a natural starting point, and thematised
comment is very common in many kinds of discourse.
160
e.g. It’s interesting that you should say that.

It is difficult to know how old she is.
It is regretted that the University doesn’t have enough funds.
Theme Rheme
I have to mention that there are some linguists such as Halliday, Martin and
Matthiessen who consider that Theme is represented only by ‘it’. However, I
consider that it is more logical to include the comment in the Theme. The
thematised comment occurs at the key points in the text, and the method of
development of the Theme becomes more difficult if we consider that Theme is
represented only by ‘it’.
4. Preposed Theme
The preposed Theme occurs almost only in writing that imitates speech. In
such cases Themes appear as separate constituents, and then they can substitute a
pronoun in the appropriate place in the following clause.
The preposed Theme is normally a nominal element and it generally
functions as Subject. This type of Theme occurs in declaratives, but can also occur
in interrogatives.
e.g. Happiness, this is what life is about.

People like us, we have to be careful to economical crisis.
Your mum, does she know you missed the exam?
Theme Rheme
5. Themes in passive clauses

Passivization is the transformation which allows the movement of a
particular constituent into Theme position. In most cases, there are several reasons
for choosing passive rather than active; but there are some cases where the
influence of Theme choice is relatively dominant. This is clearest where the Agent
who performs the action is explicitly mentioned in a prepositional phrase with „by”
because in this case both potential Subjects are present. For example:
The children had got on the wrong bus. They were rescued by a woman who
saw them crying. She took them back home on another bus.
One reason for the passive form in the second sentence is that it enables the
writer to maintain the starting point „the children” which is carried over the
previous sentence. The other character, „a woman” is introduced in the Rheme of
the second sentence, and it can be used as a natural starting point for the third
sentence. We will weaken this sequence of sentences by switching the active and
the passive forms:
The children had got on the wrong bus. A woman who saw them crying
rescued them. They were taken back home by her on another bus.
161
Mădălina CERBAN
This version is coherent, but it seems less natural.
6. Theme in clause complexes

So far we have concentrated on Themes in simple sentences. We think it
would be interesting what happens in a clause complex which consists of two or
more clauses. When a dependent clause in a clause complex precedes the clause on
which it depends, it is more logical to analyse the dependent clause as the Theme
for the whole clause complex. For example,
As she was approaching the house, a young man attacked her.
If we follow strictly the rule that every sentence has a Theme, we will
analyse the sentence as below:

Theme1 Rheme1 Theme2 Rheme2
However, if we compare this sentence with the following, the dependent

clause seems to function in a very similar way to the Adjunct in the second
sentence:
One second after the attack, he ran away.

Theme Rheme
The different analyses of the dependent clause show different aspects of

what was going on. If we analyse both sentences together, we will get the
following structure:

Theme1 Rheme1
Theme2 Rheme2 Theme3
Rheme3
For practical reasons this detailed analysis is not used. When we analyse a
text the way in which the Themes work to signal ‘the method of development’ of
the text emerges more clearly if dependent clauses in initial position are taken as
the point of departure for the whole clause complex. This means that the first
analysis is preferable. This applies to both finite and finite clause:
e.g. After the police arrived I brought them to the suspect.

Since she had already left I decided to read for several hours.
Having said that he left the room.
Without saying anything the child put his head under the pillow.
Although she was rich she didn’t spend any money on charity.
Theme Rheme
162
There are two practical points about analyzing Theme in this way that should
be borne in mind. The first is that a dependent clause following the clause in which
it depends normally does not need its Theme identified if you are analyzing a text.
We have assumed that the dependent clause represents the starting point for the
whole clause complex, being equivalent to a constituent of the dominant clause.
When the dominant clause comes first, Theme of a clause functions as Theme for
the whole clause complex, including the dependent clause. In the examples below
there are underlined the dependent clauses in Rhemes.
e.g. My father died when I was young.

I will do it because you are not able to.
Down she ran the slope, where some scream could be heard.
Theme Rheme
The second point is the question of what happens where there is more than
one dominant clause. In these cases we have to identify more than one Theme.
Fries (1981) argues that the most powerful unit for analyzing Theme in a text is the
T-unit; that is an independent clause together with all the clauses that are
dependent on it. Thus, if a sentence has more than one main clause (independent),
there will be two T-units, each with their own Theme. In the following examples
the underlined parts represent the Themes and the T-units are separated by slashes.
When you talked I was thinking of something else, // and you may consider
this very rude.
Then, as the meeting was over, the shareholders left the building in a hurry,//
and the management remained to evaluate the critical situation.
We can conclude that, besides the basic types of Themes in declarative and
non-declarative sentences, there are also some types of special Themes which are
identified by establishing the specific kinds of starting points. These special
Themes allow the identification of the way thematic choices contribute to signaling
the organization of the text.
NOTES
1
Winter 1982: 56.
2
Halliday 1995: p. 37.
3
Halliday - Matthiessen 2004: 69.
4
Idem: 95.
5
Idem: 621.
BIBLIOGRAPHY
Bloor, Thomas, Bloor, Meriel, The Functional Analysis of English. A Hallidayan

Approach, second edition, London, Arnold, 2004.
163
Mădălina CERBAN
Halliday, M.A.K., An Introduction to Functional Grammar, 1-st edition, London,

Arnold, 1995. (Halliday 1995)
Halliday, M.A.K., Matthiessen, C.M.I.M., An Introduction to Functional Grammar,
3-rd edition, London, Arnold, 2004. (Halliday - Matthiessen 2004)
Hassan, Ruqaiya, Fries, P.H., On Subject and Theme: a discourse functional
perspective, Amsterdam, Benjamins, 1995.
Martin, J.R., Matthiessen, C.M.I.M., Painter, C., Working with Functional
Grammar, London, Arnold, 1997.
Matthiessen, C.M.I.M., Theme as an Enabling Resource in Ideational ‘Knowledge’
construction, in „Thematic Development in English Texts”, London, Pinter,
1995, p. 20-54.
Winter, Eugene O., Towards a contextual grammar of English, London, George
Allen & Unwin, 1982. (Winter 1982)
ABSTRACT
In this paper we analyze language from the point of view of textual

metafunction, trying to see how speakers construct their message. Our concern is
not with the basic types of Themes, but with special thematic structures. We begin
by examining ways in which the speaker can manipulate the structure of the
message in order to establish specific kinds of starting points. The special
constructions that we analyze in this paper are: Thematic equatives, Predicated
Themes, Thematized comment, Preposed Themes, Themes in Passive clauses,
Theme in clause complexes, pointing out the methods of identifying them.
Key words: metafunction, thematization, thematic structure
164
ZU DEN FUNKTIONEN VON HABEN IM DEUTSCHEN
Bogdana CÎRTILĂ
Äußerungen wie z.B.: er hat einen Wagen, er hat eine Schwester, er hat Mut,
er hat Fieber enthalten alle das Verb haben und eine humane Entität als Subjekt.
Ihre abstrakte Tiefenstruktur ist identisch, trotzdem liegen die Sätze semantisch
weit auseinander. So wird in der ersten Äußerung dem Subjekt ein materieller
Gegenstand als Besitz zugeschrieben, in der zweiten steht das Subjekt in einer
bestimmten Verwandtschaftsrelation zu einer anderen humanen Entität, in der
dritten kommt eine Charaktereigenschaft des Subjekts zum Ausdruck und in der
vierten wird schließlich assertiert, dass ein Wesen sich in einem bestimmten
temporären Zustand befindet. Solche Beispiele zeugen eindeutig von einem sehr
weiten Bedeutungsspektrum und von einer stark ausgeprägten Polyfunktionalität
des Verbs haben in der deutschen Gegenwartssprache. Wie sich im Folgenden
zeigen wird, ist haben eher ein Relationsverb, das eine Vielzahl von Relationen
zwischen zwei Entitäten ausdrücken kann, prototypischerweise eine Possessiv-
relation. Der vorliegende Bericht nimmt sich eine systematische und anschauliche
Darstellung der lexikalischen Funktionen vom Verb haben sowie eine integrative
Behandlung seiner Gebrauchsparadigmen vor.
Das Verb haben hat in der Gegenwartssprache Deutsch eine herausragende
Stellung wegen seiner unvergleichbaren Funktionsweite. Es ist ein Fall
konventionalisierter Grammatikalisierung und deswegen in jeder Grammatik gleich
zweimal zu finden. Zum einen kann es die semantische Relation der Possessivität
ausdrücken und fungiert dabei als Vollverb, worauf hier ausführlicher eingegangen
wird. Zum anderen übt haben auch mehrere grammatische Funktionen aus, was als
eine Hilfsverbverwendung zu vereindeutlichen ist. Hier sei an erster Stelle sein
Gebrauch als Tempusauxiliar zur Bildung des analytischen Perfekts / Plusquam-
perfekts / Futurperfekts erwähnt: haben + Partizip II: er hat / hatte gelesen / wird
gelesen haben. Syntaktisch homonym mit dem haben-Perfekt ist das haben-Passiv
oder Dativ-Zustandspassiv, das das Zustandspassiv eines bekommen-Passivs
ausdrückt: die Kirchen haben die Fenster gestrichen, mit der Bedeutung „die
Fenster der Kirchen sind gestrichen“. Als Modalitätsverb dient haben + zu +
Infinitiv zum Ausdruck der Notwendigkeit: ich habe das auswendig zu lernen,
seltener zum Ausdruck der Möglichkeit: was hast du zu berichten?.
Grammatisch feste Verbindungen liegen bei den Funktionsverbgefügen:
unter Kontrolle haben, zur Folge haben, zum Ergebnis haben, Ahnung haben oder
bei den zahlreichen haben-Kollokationen vor: eine Wirkung haben, die Absicht
haben, Bedeutung haben, einen Nutzen haben. Alle diese sind Kombinationen aus
inhaltsstärkeren, abstrakten Substantiven und dem semantisch neutralisierten
haben. Stilistisch sind solche Fügungen zumeist bestimmten Funktionsstile (z.B.
dem der Verwaltung) vorbehalten, in denen die kommunikative und sprachliche
Genauigkeit und Ökonomie vor Prinzipien der sprachlichen Differenzierung und
165
Bogdana CÎRTILĂ
Variation rangieren (Sowinski 1991: 226). Im Gegenwartsdeutsch kommt das Verb

haben auch in vielen idiomatischen Wendungen vor, in denen es eine geschwächte
Bedeutung aufweist: etwas hat Hand und Fuß, er hat Köpfchen, einen Kater haben,
der hat aber einen Bart!, es in sich haben, ich habe den grünen Daumen, Schwein
gehabt, sie hat ein großes Herz, er hat Flausen im Kopf.
Das Vollverb haben ist ein transitives, nicht-passivfähiges1 (daher pseudo-
transitives) zweiwertiges Zustandsverb, das keine Verlaufsform aufweist (*ich bin
am Haben). Semantisch gesehen ist haben das wichtigste und häufigste possessive
Verb des Deutschen. Wir haben es hier mit einem hochgradig ambigen und
unscharfen Verb zu tun, bei dessen Interpretation vielfältige Möglichkeiten
gegeben sind. Das Lexem haben ist sehr vielseitig einsetzbar bei humanem,
belebtem oder unbelebtem Possessor, wie bei konkretem oder abstraktem
Possessum. Wie es sich im Folgenden zeigen wird, dient es zum Ausdruck der
verschiedensten Typen sowohl alienabler (typischerweise) als auch inalienabler
Possession (unter bestimmten Bedingungen) und ragt auch weiter über die Domäne
der Possession hinaus (Existenz, örtliches Befinden).
Das Verb haben etabliert prototypischerweise eine Besitz-Relation bei
humanem Possessor und materiellem Possessum. Der Possessor tritt als Satzsubjekt
und Prädikationsbasis bzw. Thema und das indefinite, nicht-relationale und nicht-
belebte Possessum als Akkusativobjekt bzw. Rhema auf: ich habe einen neuen
Wagen, seine Frau hat sehr kostbare Sachen. Bei dieser permanenten alienablen
Possession ist das Ersetzen des possessiven Verbs durch besitzen möglich, ja sogar
erwünscht zur eindeutigen Klärung der Possessivverhältnisse als Eigentum: ich
besitze einen neuen Wagen.
Mithilfe von haben wird oft ebenfalls bei humanem Possessor und
gegenständlichem Possessum ein bloßes temporäres Nutzungsverhältnis etabliert:
er hat einen Wagen, er hat ein Zimmer im Wohnheim, Müllers haben ein Haus zur
Miete. In diesem Fall ist die Paraphrase von haben mit dem Verb besitzen
ausgeschlossen: er hat ein Auto, aber er besitzt es nicht, es gehört nicht ihm, es ist
nur ein Betriebswagen.
In Äußerungen wie: hast du den Schlüssel?, hast du Feuer?, ich habe genug
Geld dabei geht es um eine rein zufällige momentane und physische Beziehung
zwischen einem Menschen und einem Gegenstand. Das Possessum wird nicht dem
Possessor zugeschrieben, sondern eher lokal mit ihm assoziiert. Mit der Frage hast
du den Schlüssel? wird nicht danach gefragt, ob jemand einen Schlüssel besitzt,
sondern ob jemand einen gewissen Schlüssel in der gegebenen Diskurssituation bei
sich hat. Zum noch expliziteren Ausdruck steht hier oft eine präpositionale Fügung:
ich habe den Schlüssel dabei / mit dabei / bei mir mit der Bedeutung „der Schlüssel
ist bei mir“. Diese lokale Fügung wandelt einen Ausdruck des permanenten
Besitzes, der übrigens die prototypische Possessivrelation schlechthin ist, in einen
Ausdruck, der eher marginal mit Possession assoziiert wird (Heine 1997: 220). Die
syntaktisch komplexere Konstruktion vermittelt, dass ein Possessum, das nicht
inhärent zu einem humanen Possessor gehört und auch nicht notwendigerweise
dessen Besitztum ist, sich eher rein zufällig und momentan „an” diesem befindet.
166
Zu den funktionen von haben im deutschen
Die Lokalität des Possessors stimmt vorübergehend mit der des Possessums
überein. An dieser Stelle soll noch darauf hingewiesen werden, dass ein
Definitartikel beim Possessum steht. So ist z.B. sie hat ein Auto als Ausdruck eines
Besitzverhältnisses zu verstehen im Sinne von „sie besitzt ein Auto”, wobei sie hat
das Auto als akzidentielle, physische Beziehung gedeutet wird im Sinne von „das
Auto befindet sich bei ihr”. Zu den Verben der akzidentiellen Possession sind
neben der entsprechenden Lesart von haben auch verbale Fügungen wie: über
etwas verfügen, zur Verfügung haben zu zählen: sie hat das Auto zur Verfügung.
Zu all den bisher besprochenen Gebrauchssituationen des Verbs haben muss
noch gesagt werden, dass eine Unterscheidung von Besitz im engen Sinne,
Verfügung und akzidentieller Possession nicht ohne weiter ergänzenden Kontext
möglich ist: er hat Geld („er ist reich”) vs. er hat Geld („er hat Geld zur
Verfügung”).
Bei einem Abstraktum mit Nullartikel als Possessum drückt haben
temporäre physische: er hat Hunger / Durst / Angst / Fieber / Schnupfen oder
psychisch-mentale Zustände aus: er hat Probleme / Glück / Langeweile / Freude /
Spaß. Hier geht es nicht um die Zuschreibung eines Besitzes an einen Possessor.
Solche Konstruktionen besagen eher, dass sich eine Entität in einem gewissen
Zustand befindet, weshalb sie nicht von allen Linguisten zur Possession gezählt
werden (Herslund/Baron 2001: 3). Es ist eine abstrakte Possession, in der der
Possessor zugleich auch als Experiencer fungiert. Dass wir uns mit diesen
Äußerungen an der Peripherie der Domäne der Possession befinden, beweist auch
die hier oft mögliche Umschreibung mit sein und einem vom abstraktem Nomen
abgeleiteten Adjektiv: er ist durstig / ängstlich / glücklich / gelangweilt.
Das Gebrauchsfeld des Verbs haben beschränkt sich im Deutschen nicht nur
auf die alienable Possession. Alienable und inalienable haben-Prädikationen
weisen dieselbe Struktur auf, wobei der wesentliche Unterschied in der internen
Struktur des Possesum–Nomens liegt. Hier fällt der Zugriff auf den weiteren
Kontext zur Disambiguierung der possessiven Beziehung aus, da das relationale
Possessum-Nomen den nötigen Hinweis dafür darstellt.
Ist der Possessor belebt, lässt er sowohl belebte als auch unbelebte Possessa
zu. Wenn diesem Possessor ein humanes Possessum zugeschrieben wird, drückt
der Satz fakultative Verwandtschaftsbeziehungen: er hat eine Tochter / eine
Schwester oder soziale zwischenmenschliche Beziehungen aus: er hat einen
Freund / einen netten Arbeitskollegen. Falls der Possessor ein unbelebtes
Konkretum ist und ihm auch ein unbelebtes Konkretum als Possessum
zugeschrieben wird, drückt der Satz eine Teil-Ganzes-: das Auto hat ein Airbag,
der Tisch hat vier Beine oder eine Zugehörigkeitsrelation aus: das Haus hat einen
Balkon. Der Hund hat eine Hundehütte zeigt eine possessive Relation bei einem
nicht-humanen aber belebten Possessor. Hat der Possessor das semantische
Merkmal [+INSTITUTION], drückt der Satz die Zugehörigkeitsrelation aus,
unabhängig davon, ob das Possessum belebt ist: unsere Stadt hat über 300.000
Einwohner oder nicht: unsere Stadt hat ein historisches Museum.
167
Bogdana CÎRTILĂ
Äußerungen mit dem Verb haben und einem relationalen Nomen wie z. B.:
jeder Mensch hat einen Vater und eine Mutter, ein Haus hat eine Tür, ein Vogel
hat zwei Flügel, ein Kilo hat 1000 Gramm können als All-Aussagen oder -
prinzipien interpretiert werden, wenn der Possessor indefinit ist. Ist das Subjekt der
haben-Konstruktion eine Maßeinheit, muss das Objekt auch eine sein wie im
letzten Beispiel (Clasen 1981: 28). In diesem Fall werden diese All-Aussagen oder
-prinzipien immer im Präsens ausgedrückt.
Obwohl in der Regel dem Ganzen nicht ein Teil dessen durch haben
zugeschrieben werden kann, ist das durchaus möglich, wenn der Teil über spezielle
Eigenschaften in der Form eines adjektivischen Attributs verfügt: *der Wagen hat
Türen vs. der Wagen hat zwei / rote / beschädigte Türen, *er hat eine Zunge vs. er
hat eine scharfe / lose / böse Zunge.
Ein abstraktes Possessum kann sowohl bei einem belebten: er hat Mut, die
Studierenden haben solide Kenntnisse als auch bei einem unbelebten Possessor
auftreten: dieses Buch hat ein Alter von über 100 Jahren (Heine 1997: 155). In
solchen Äußerungen wird das Possessum eher als permanentes eigenes Merkmal
des Possessors und weniger als dessen Possession gedeutet. Das Referenzobjekt ist
oft ein Derivat eines Adjektivs: Größe, Höhe, Fläche.
Dasselbe Lexem haben wird im Deutschen auch für den Sonderfall
Verfügung bei thematischem Subjekt mit lokalem Rahmen verwendet. Die
Umschreibung mit es gibt oder sein ist für alle Beispielsätze möglich: hast du Gift
in deinem Laboratorium? („gibt es Gift in deinem Laboratorium?”), er hat einen
Pickel im Gesicht / ein Muttermal am rechten Oberarm, wir haben viele Hasen in
der Gegend. Solche Äußerungen mit haben und einer obligatorischen
präpositionalen Lokalergänzung sind in der Regel keine Possessivkonstruktionen
(Gerstl 1994: 61). Sie vermitteln primär eine räumliche Relation zwischen dem
direkten Objekt und der Lokalergänzung. Nur sekundär wird auch eine
Possessivrelation ausgedrückt. Dies ist jedoch im allgemeinen sehr stark von
kontextuellen Faktoren abhängig. Umgangssprachlich kann noch der Infinitiv von
stehen, liegen, sitzen hinzutreten: wir haben den neuen Teppich im Flur liegen, wo
habt ihr das Auto stehen?, er hat das Kind bei sich auf den Schultern sitzen. Das
Verb haben ermöglicht hier eine syntaktische Struktur mit einem belebten Wesen
als Subjekt, obwohl der Sachverhalt selbst sich auf die statische räumliche
Positionierung eines Gegenstandes bezieht. Das possessive Verb tritt in seiner
Funktion als sein-Substitutor auf. Eine Behauptung über einen Gegenstand, der in
ein Zugehörigkeitsverhältnis zu einer Person steht, wird in eine haben-Äußerung
umformuliert mit dem Possessor in topikalisierter Subjektsposition. Haben wird zu
einem sprachlichen Mittel, das dem Ausdruck der Personenprominenz in den
europäischen Sprachen und auch im Deutschen dient, in mehr oder weniger
grammatikalisierten Strukturen, was noch ein zusätzliches Argument für die
anthropozentrische Perspektivierung im europäischen Sprachraum ist.
Zahlreiche unterschiedliche haben-Kollokationen eher umgangssprachlichen
Charakters bezeichnen eine Relation zwischen Menschen und für sie relevante
Situationen, z. B. bei Temporal- und Wetterangaben: wir haben schönes Wetter,
168
35°, Dauerregen, Sturm, Weihnachten, den 11. April, 11 Uhr usw. Oft wird hier
die Existenz in einem temporalen Rahmen ausgedrückt, daher auch die mögliche
Paraphrasierung mit sein. In einer typischen Existenzprädikation fungiert das
unpersönliche es (es ist, es gibt) als grammatisches Subjekt. In einer haben-
Konstruktion zum Ausdruck der Existenz aber steht ein persönliches, humanes
Nomen oder Pronomen in der Position und Rolle des Satzsubjekts. Hier ist
wiederum die Tendenz des Deutschen zu erkennen, der empathischen Entität in
einer Äußerung die syntaktische Funktion des Subjekts und die Rolle der
Prädikationsbasis zuzuweisen.
Im süddeutschen Sprachraum kann das grammatikalisierte unpersönliche
haben eine Existenzprädikation ausdrücken: es hat mit der Bedeutung „es ist, es
gibt”: es hat Regen / 20 Grad, in der Schweiz hat es hohe Berge, am Berg hat’s
Schnee.
Ebenfalls außerhalb der Domäne der Possession befindet sich der eindeutig
umgangssprachliche, aber häufige Gebrauch von haben zum Ausdruck einer
Aufforderung: kann ich bitte noch einen Kaffee haben?, kann ich den auch in weiß
haben?, ich möchte das Bier kalt haben, ich brauche dieses Wörterbuch nicht
mehr, aber du kannst es gerne haben, im Sinne von „ich möchte”, „ich bekomme”.
Diese möglicherweise noch nicht einmal vollständige Aufzählung der
wichtigsten Gebrauchsparadigmen von haben verdeutlicht aber eindeutig, welch
hoher Grad an Ambiguität und Unschärfe in einem so häufig verwendeten Verb
steckt (Herslund/Baron 2001: 3, Bach 1967: 476f).
Eben wegen dieser stark ausgeprägten Polyfunktionalität des Verbs haben
gehen die Meinungen der Linguisten dazu weit auseinander. Es ist noch nicht klar
festgelegt worden, ob es sich um eine lexikalische Einheit oder eher um ein
funktionales Element handelt. Oder welches die gemeinsame semantische Basis für
die unterschiedlichen possessiven und nicht-posessiven (existentiellen, lokativen,
perfektiven, modalen) haben-Konstruktionen ist. Der Ausdruck der Possession auf
Satzebene ist schon lange nicht der einzige Anwendungsbereich von haben. Nur zu
behaupten, dass es ein transitives Verb wie jedes andere ist, das den zwei
Partizipanten die thematischen Rollen eines Possessors und eines Possessums
zuordnet, wäre stark vereinfachend.
Mit so einem „universalen” haben-Verb kann man im Deutschen von
einem Abbauprozess hinsichtlich der Differenzierung der Possessionsarten
sprechen. Die anderen possessiven Verben sind von der Gebrauchsfrequenz her
ziemlich selten, verfügen aber dafür über ein enges, sehr spezialisiertes
Bedeutungsspektrum und werden immer mehr von haben verdrängt. Es zeigt sich
somit eine eindeutige Tendenz zur Reduktion der Vielfalt der possessiven Verben
und eine Generalisierung des Gebrauchs von haben. Dieses weist das breiteste
Distributionsspektrum unter den Possessionrelatoren auf und ist ein semantisch
leeres Verb, das ein undefiniertes possessives Verhältnis zwischen zwei Entitäten
herstellt.
Das ursprüngliche Tätigkeitsverb mit der Bedeutung „halten, anfassen,
nehmen” dient dem Ausdruck der Possession, also einem Zustand. Daher „pseudo-
169
Bogdana CÎRTILĂ
transitiv” oder, moderner ausgedrückt, es stellt kein prototypisches transitives Verb

dar. Haben tritt in einer Agens-Patiens syntaktischen Konfiguration auf. Eine
prototypische transitive Situation setzt folgendes voraus: ein Agens, das eine
gezielte, aktive und kontrollierte Handlung an einem Patiens ausübt und ein
Patiens, das von der Handlung des Agens affiziert ist. Hier kann sehr deutlich ein
Ikonizitätsprinzip erkannt werden: weder semantisch noch syntaktisch ist haben ein
prototypisches Transitivverb. Eine nicht-prototypische Konzeptualisierung als
transitives Verb, das den Partizipanten die semantischen Rollen Possessor und
Possessum zuweist und eine statische Relation zwischen zwei Nomen ausdrückt,
geht mit einem nicht-prototypischen syntaktischen Verhalten einher. Eine
syntaktische Transitivität kann im Falle von haben schon festgestellt werden: es
gibt ein Subjekt und ein Akkusativobjekt, allerdings ist die Passivtransformation
blockiert. Von semantischer Transitivität kann hier keine Spur erkannt werden. In
eine allgegenwärtige, unmarkierte syntaktische Transitivstruktur wird ein völlig
untypischer semantischer Inhalt „eingequetscht”.
NOTE
1
Haben ist nicht passivfähig, weil es ein umgekehrtes sein ist. Hier wird das Subjekt und nicht das
Objekt effiziert. Nur in der Sekundärbedeutung „dominieren, beherrschen” kann man sagen:
er ist von seiner Eifersucht / der Arbeit besessen, er ist ein Besessener.
BIBLIOGRAPHIE
Bach, Emon, Have and Be in English Syntax, in Language 43, 1967, S. 462-85.
(Bach 1967)
Clark, Eve, Locationals: Existential, Locative and Possessive Constructions, in
Universals of Human Language, Greenberg, Joseph H. (ed.), vol. 4 Syntax,
Stanford University Press, California, 1978, S. 85-126.
Clasen, Bernd, Inhärenz und Etablierung, akup 41, Köln, Institut für
Sprachwissenschaft, 1981. (Clasen 1981)
Gerstl, Peter, Die Berechnung von Wortbedeutung in
Sprachverarbeitungsprozessen – Possessivkonstruktionen als Vermittler
konzeptueller Information, Dissertationsschrift, 1994. (Gerstl 1994)
Heine, Bernd, Possession. Cognitive Sources, Forces, and Grammaticalization,
Cambridge University Press, 1997. (Heine 1997)
Herslund, Michael, Baron, Irène, Dimensions of Possession, in Baron, I., Herslund,
M., Sorensen, F. (ed.), Dimensions of Possession, Amsterdam / Philadelphia,
John Benjamins Publishing Company, Typological Studies in Language, vol.
47, 2001, S. 1-25. (Herslund/Baron 2001)
Koch, Peter, Haben und Sein im romanisch-deutschen und im innerromanischen
Sprachvergleich, in Studien zum romanisch-deutschen Sprachvergleich,
Rovere, G. / Wotjak, G. (Hrsg.), Tübingen, Niemeyer, Linguistische
Arbeiten 297, 1993, S. 177-189.
170
Lehmann, Christian, Possession in Yucatec Maya. Structures – Functions –

Typology, second, revised edition, Arbeitspapiere des Seminars für
Sprachwissenschaft der Universität Erfurt (ASSidUE, 10), 2002.
Schumacher, Helmut (Hrsg.), Verben in Feldern. Valenzwörterbuch zur Syntax und
Semantik deutscher Verben, Berlin / New York, W. de Gruyter, 1986.
Seiler, Hansjakob, Possession as an Operational Dimension of Language,
Tübingen, G. Narr, Language Universals Series, volume 2, 1983.
Sowinski, Bernhard, Deutsche Stilistik. Beobachtungen zur Sprachverwendung und
Sprachgestaltung im Deutschen, Frankfurt am Main, Fischer, 1991.
(Sowinski 1991)
ABSTRACT
The goal of this article is to give a detailed description of the lexical

functions of the verb haben in present-day German. The semantic analysis points
out numerous and quite different uses, ranging from alienable to inalienable
possession, but also covering non-possessive cognitive domains such as existence
and location. The verb proves to establish ultimately a relationship between two
discourse participants. Syntactically, it is a transitive, but non-agentive structure, in
which the human being is coded in topical position as the grammatical subject of
the sentence.
Key words: haben, predicative possession, atypical transitive structure
171
L’ITALIANO E I DIALETTI: ALCUNE
INTERFERENZE LINGUISTICHE
Roxana DIACONESCU
Universitatea „Tibiscus”, Timiúoara
Il rapporto tra i dialetti e la lingua italiana è molto complesso. Bisogna prima

di tutto ricordare che i dialetti italiani non sono, come in molti altri paesi, delle
varietà della lingua nazionale, bensì sono sistemi linguistici autonomi, apparsi
molto prima che si formasse la lingua nazionale. I dialetti si sono formati in modo
assai diverso, a seconda delle diverse occupazioni subite. Anche dopo essersi
formati, i dialetti hanno continuato a svilupparsi in direzioni diverse. Anche la
lingua parlata oggi su tutto il territorio, ossia l’italiano, era una volta un dialetto il
quale, grazie al prestigio letterario, è riuscito a imporsi sugli altri dialetti, fino a
diventare la lingua nazionale.
Una volta fatta l’Unità d’Italia si è posto il problema dell’unificazione
linguistica: solo il 2.5% italiani conosceva l’italiano e nel 1951, 65% degli italiani
usava il dialetto in ogni circostanza. Uno dei principali mezzi di diffusione
dell’italiano è stato senza dubbio la scuola, nell’ambito della quale però ci sono
stati atteggiamenti contradditori nei confronti dei dialetti. Da un lato i manzoniani
volevano sradicare „la malerba dialettale” e imporre un modello linguistico unitario
– il fiorentino – dall’altra parte linguisti come De Sanctis cercavano di salvare i
dialetti considerando che questi potessero solo arricchire il patrimonio linguistico
italiano (De Mauro 2008: 89). Anche se la scuola cercò di seguire il primo
atteggiamento, la realtà era diversa e più difficile da manipolare. Prima di tutto
perché nel 1861 più della metà della popolazione infantile evadeva l’obbligo
dell’istruzione, percentuali che non sarebbero migliorate di molto nel corso dei
prossimi anni. In secondo luogo, gli insegnanti stessi non sapevano parlare un
italiano puro, privo di inflessioni dialettali e comunque, la lingua insegnata ai
bambini era abbastanza sterile perché non si poteva praticare oltre le classi. In
queste situazioni, l’italiano non solo non poteva farsi strada con facilità, ma doveva
anche subire influenze fonetiche e morfologiche da parte dei dialetti.
Anche oggi l’italiano standard è una lingua astratta, appartenente ai libri di
grammatica. Nel loro parlato, gli italiani sono influenzati dal dialetto della loro
regione, prendendo in prestito vari modi di dire e soprattutto le pronunce. Ma se
l’italiano è influenzato dai dialetti delle vari regioni, è abbastanza ovvio che anche
il contrario debba accadere: oggi, più che nel passato, sono i dialetti a subire varie
influenze. Oggi c’è un maggior numero di italofoni rispetto ai dialettofoni, e di
quest’ultimi alcuni parlano il dialetto, altri solamente lo capiscono. Capita spesso
che certe parole dialettali cadano in disuso, diventando arcaiche. Il fenomeno è
incontrato soprattutto nelle città, più aperte alle innovazioni: così succede con àmia
e barba, parole che in veneto significano „zia” e „zio”, ma che sono state sostituite
172
L’italiano e i dialetti: alcune interferenze linguistiche
dai loro equivalenti italiani. In abruzzese la parola dialettale tâtë („padre”) è stata
sostituita con tatà e alla fine con papà.
In Veneto, una frase come Dammi una forchetta potrebbe diventare, in un
italiano dialettalizzato Dami una forcheta, cioè le consonanti doppie sarebbero
ridotte. La stessa frase, nel dialetto italianizzato, diventerebbe Dame na forcheta,
invece di Dame un pirón dove „piron” è la parola dialettale per „forchetta”, parola
ormai diventata arcaica.
Molti linguisti temono infatti che i dialetti stiano scomparendo:
„Ancora qualche decennio fa, il dialetto del mio paese non aveva i nomi per
indicare due stagioni, la primavera e l’autunno. La primavera era la stasòun bóna,
‘la stagione buona’, l’autunno era la rinfrischèda, ‘la rinfrescata’, o anche pr’e’
frèsch per il ‘fresco’. Oggi che si può dire, che si dice primavera o autónn, il
dialetto, paradossalmente, è un po’ più povero” (Bellosi - Ricci 2003: p. 13).
„…sono defunte innumerevoli locuzioni e tanta terminologia concreta. Oggi
la parola generica – fiore o albero o pianta o erba – ha sostituito centinaia di
denominazioni che cinquant’anni fa erano ben vive sulla bocca dei miei nonni
contadini. […] Il loro dialetto non solo era ricco, ma se ne sentivano padroni e
signori. Il parlante aveva come la sensazione di reinventarlo, di ricrearselo, ogni
volta” (Beccaria 2006: 80).
Tuttavia esistono italiani che usano sia il dialetto sia l’italiano, a seconda del
contesto linguistico in cui si trovano: l’italiano è usato in situazioni formali, mentre
con il dialetto si stabilisce una maggiore intimità. Eppure può capitare che il
parlante cambi registro durante la conversazione, cominciando in dialetto e finendo
in italiano, oppure può ricorrere a espressioni dialettali per creare certi effetti
stilistici, o semplicemente perché non è in grado di controllare il registro in cui ha
cominciato a parlare.
Molte della parole dialettali che sono entrate nell’uso comune della lingua
italiana sono parole concrete, legate ai luoghi di provenienza. Capita spesso che i
termini dialettali si opacizzino, perdendo il senso originario e assumendo un senso
nuovo:
– abbaino, ligure, significava „piccolo giovane abate” ma oggi significa
„lastra di ardesia per coprire i tetti”;
– bocciare di origine piemontese, significa oggi „respingere agli esami”,
significava inizialmente „urtare con violenza nel gioco delle bocce”;
– ciao, dal veneto, inizialmente significava „schiavo”, nato con la camicia,
dove la camicia rappresentava la membrana amniotica che a volte copre il corpo
del neonato e che nella concezione popolare porterebbe fortuna al bambino.
Altre parole dialettali non sono entrate nell’italiano comune, ma conoscono
una larga diffusione regionale:
– al Nord: trapunta (invece di „imbottita”);
– in Toscana: granata („scopa”), cencio („straccio”), acquaio („lavandino”),
punto („niente”), camiciola („maglia”);
– in Lazio: menare („battere”);
– nel Sud: imparare („insegnare”),
173
Roxana DIACONESCU
– a Napoli: salire („portare su”), scendere („portare giù”), entrare („portare

dentro”), tenere („essere”).
Nel campo della fonetica, l’italiano ha subito e subisce ancora le influenze

dei dialetti: si può capire da dove viene il parlante da come parla. Secondo Bruno
Migliorini (apud Beccaria 2008: 211), basta che un italiano pronunci la frase Luigi
parla bene per saper di dove è: se dice béne è settentrionale, se la g diventa sg, cioè
Luisgi allora è toscano, se raddoppia le consonanti è del Sud: Luiggi parla bbene;
– a Nord si hanno le vocali turbate: piöva („pioggia”), lüna, fök („fuoco”);
caduta delle doppie: tera, belo; vocali aperte: pésca sia per il frutto che per l’azione
di pescare, bótte sia con il senso di „colpi” che per il recipiente dove si mette il
vino;
– a Napoli si pronuncia il dittongo con accento sulla prima vocale (búono), si
palatalizza s davanti alle consonanti occlusive non dentali: k, g, p, b prima di f e v;
s diventa z dopo l, n, r: penzo, polzo, falzo, salza, non zo;
– a Roma incontriamo la pronuncia intensa di b e g palatali intervocaliche
(subbito, oribbile, raggione) o il raddoppiamento fonosintattico: a ccasa, ho ffame,
a Rroma;
– gorgia toscana: aspirazioni di p, t, k in posizione intervocalica: Bevo una
coca cola con la cannuccia diventa Bevo una ‘ola ‘ola ‘on la ‘annuccia;
– nell’area meridionale, nd, mb diventano nn, mm: monno („mondo”),
colomma („colomba”), nt diventa nd: monde („monte”), mp diventa mb: cambo
(„campo”), nc diventa ng: angora („ancora”).
Per quanto riguarda la sintassi, notiamo le seguenti differenze:

– Campania: la preposizione a prima del nome o del pronome: Ho visto a lui,
ringraziamo a Dio;
– Centro-Sud : assai invece di tanto, il telefono bussa (e non squilla);
– Sicilia: collocazione del verbo alla fine e uso del passato remoto invece del
passato prossimo: Solo adesso mangiasti?
– Piemonte: ho solo più due euro invece di non ho che due euro;
– Roma: ci davanti all’ausiliare avere: c’ho sete, so’ per sono, l’interiezione
ahò, il te come soggetto, mo invece di adesso, stare + infinito invece di stare +
gerundio: sto a mangià, l’uso di meglio e peggio come aggettivi: le peggio cose.
Specifiche sono anche espressioni come Non ce ne po’ fregà de meno! oppure
Ammazza oh!
Nel rapporto tra lingua e area geografica si possono avere situazioni di

geosinonimia, cioè parole diverse ma dello stesso significato, limitate però come
uso a una certa regione:
– in ambito scolastico per dire „saltare la scuola” possiamo incontrare
espressioni come: marinare la scuola (Piemonte), conigliare (Genova, Emilia)
giumpare (Liguria), bruciare (Veneto), fare manca (Venezia), fare salato
(Lombardia , Emilia), bigiare (Milano), fare forca (Toscana);
174
L’italiano e i dialetti: alcune interferenze linguistiche
– l’animale che al Nord viene chiamato asino, al centro si chiamerà somaro,

in Toscana ciuco, Lazio: ciuccio e Sicilia: seccu;
– nel campo della frutta: anguria (settentrionale), cocomero (toscano e
centrale, Meridione), mellone (Sicilia), zucca pateca (Liguria).
Altre volte però si incontrano i geoomonimi, cioè parole simili come forma
ma con significati diversi a seconda della regione:
– tovaglia al Sud si usa con il senso di „asciugamano”, mentre
l’asciugamano a Genova viene chiamato macramè;
– al Nord, braciola è la fetta di carne con osso e bistecca, senza osso, mentre
al centro bistecca è proprio la carne con osso;
– il cappuccino è quasi dappertutto caffè con schiuma di latte, mentre a
Trieste il cappuccino si riferisce al caffè con qualche goccia di latte (chiamato nel
resto della penisola caffè macchiato), mentre per il normale cappuccino, sempre a
Trieste, si dice caffellatte.
I dialetti sono riusciti a influenzare anche il linguaggio dei giovani,

svolgendo una funzione non tanto di necessità, quanto una funzione ludica,
scherzosa, e per dare una maggiore espressività. Quasi un quarto delle parole
giovanili proviene dal dialetto. Così, in Veneto ci si saluta con Ciao beo! oppure
Àreo (letteralmente „eccolo!”) e in Friuli si possono incontrare espressioni come go
a tor, un misto tra il forestierismo inglese go („andare”) e il friulano atôr („in
giro”). A Milano si incontra pirla, „sciocco” (originariamente „membro virile”), a
Roma burino („rozzo”), arrapare („eccitare”), pischella („ragazza”).
La situazione linguistica in Italia è cambiata moltissimo nell’ultimo secolo.

Oggi il 50% della popolazione usa sia il dialetto che l’italiano, 6-7% solo il dialetto
e ben 40% solo italiano. Secondo alcune inchieste svolte sul sito Yahoo! Answers1,
gli italiani non sono indifferenti al fatto che i dialetti siano usati sempre di meno.
Alcuni non scelgono mai di parlare in dialetto, considerando che ormai esiste solo
la lingua nazionale, altri al contrario, si arrabbiano quando la loro lingua viene
banalizzata col termine dialetto.
Tuttavia nessuno può negare le proprie origini ed infatti, anche a chi non
vuole avere a che fare col dialetto, può capitare che gli scappi qualche parola
dialettale. In più, l’accento si fa sentire anche nei più colti, segno distintivo
dell’appartenenza a una regione oppure a un’altra.
NOTA
1
http://it.answers.yahoo.com/. Yahoo! Answers, nella sua traduzione “Yahoo! Domande” è una
comunità online nella quale i partecipanti inviano e rispondono a domande su una vasta
gamma di argomenti. La sezione usata per le inchieste è stata la sezione “Lingue”.
BIBLIOGRAFIA
175
Roxana DIACONESCU
Beccaria, Gian Luigi, Italiano antico e nuovo, Milano, Garzanti, 2006. (Beccaria
2006)
Beccaria, Gian Luigi, Per difesa e per amore. La lingua italiana oggi, Milano,
Garzanti, 2008. (Beccaria 2008)
Bellosi, G., Ricci, M. (a cura di), Lei capisce il dialetto? Raffaello Baldini fra
poesia e teatro, Ravenna, Longo Angelo, 2003. (Bellosi – Ricci 2003)
De Mauro, Tullio, Storia linguistica dell’Italia Unita, Bari, Laterza, 2008. (De
Mauro 2008)
Marcato, Carla, Dialetto, dialetti, italiano, Bologna, Il Mulino, 2002.
Materazzi, Melfino, La parola letteraria, Torino, Loescher, 2008.
Pîrvu, Elena, I verbi ausiliari in italiano, Bucureúti, Editura Didactică úi
Pedagogică, R.A., 2000.
Serianni, Luca, Storia della lingua italiana. Il secondo Ottocento, Bologna, Il
Mulino, 1990.
Trifone, Pietro, Malalingua. L’italiano scorretto da Dante ad oggi, Il Mulino, Il
Mulino, 2007.
ABSTRACT
Many linguists are afraid that dialects will continue to become Italianized
until they disappear, but not before leaving a profound influence on the Italian
language, at all levels. The Italians themselves admit that they speak a little bit in
dialect and that they do not know it as well as their parents and grand-parents, but
they also express their regret at the slow disappearance of some part of their
identity.
Key words: the Italian language, dialect, linguistic situation
176
DERIVATE SUBSTANTIVALE LATINEùTI.
NOMINA AGENTIS
Dana DINU
0. Latina dispune de trei sufixe pentru a crea derivatele substantivale

clasificate în mod tradiĠional ca nomina agentis, nume de agent. În studii lexicale
mai vechi, aceste derivate apar ca nomina personalia úi sunt tratate în cadrul
substantivelor concrete1. Rezultatele acestor derivări formează microsistemul
lexical al denumirilor meseriaúilor úi lucrătorilor sau, în sens foarte larg, al
persoanelor care exercită o activitate în legătură cu noĠiunea exprimată de bază.
Cele trei posibilităĠi sunt reprezentate de sufixele: -tor / -sor, -trƯx; -Ɨrius, -
Ɨria úi -(i)ǀ, -(i)ǀnis, ce se aplică unor baze nominale, substantive sau adjective,
sau verbale, cazul celor mai multe derivate în -tor. Derivările în -tor úi -Ɨrius sunt
foarte productive, chiar dacă nu se constată o frecvenĠă în măsură egală pe tot
parcursul latinităĠii, în timp ce în -ǀ, -ǀnis sunt mai puĠin productive úi mai puĠin
numeroase decât primele două, putând avea în plus conotaĠii negative sau
depreciative. FormaĠiile în -Ɨrius úi cele în -ǀ, -ǀnis aparĠin lexicului popular,
sermo vulgaris, iar cele în -tor creează numeroúi termeni culĠi. În limbile romanice
au supravieĠuit toate cele trei tipuri de derivare, în aceeaúi proporĠie pe care o aveau
în latină úi cu aceeaúi repartiĠie stilistică, continuând să fie productive úi după
încetarea latinităĠii.
1.0. În cadrul cercetărilor generale privind vocabularul latin, derivatele

lexicale din categoria numelor de agent au fost inventariate în lucrări de referinĠă
din secolul al XIX-lea. Perspectivele teoretice úi metodologice adoptate erau cele
oferite de úcolile de gândire lingvistică úi filologică contemporane epocii în care au
fost elaborate studiile. De aceea, în aceea perioadă pe prim plan se aflau aspectele
descriptive, fonetice sau morfologice, rareori sintactice, ale derivatelor. În a doua
parte a secolului următor, structuralismul, prin rezultatele aplicării lui în fonologie,
a creat un model de cercetare úi pentru celelalte domenii ale limbii. É. Benveniste,
apreciat de mulĠi lingviúti, cel mai influent úi mai inovator lingvist de la mijlocul
secolului trecut în domeniul vocabularului limbilor vechi , a scris o serie de lucrări
fundamentale, care au reprezentat o placă turnantă în metodologia de cercetare atât
în domeniul lexical al limbilor vechi, cât úi în cel al lingvisticii generale. El a
combinat metoda structurală cu un interes mai mare pentru valoarea semantică a
cuvântului construit úi a constituenĠilor lui. Studiul său, Noms d’agent et noms
d'action en indo-européen, apărut în 1948, încearcă să ajungă la rezultate privind
stadiul pre-istoric al limbilor indo-europene prin datele oferite de limbile atestate,
dând astfel un impuls favorabil úi promovând o nouă optică asupra cercetărilor
privitoare la lexicul latin. Concluziile la care a ajuns É. Benveniste sunt consecinĠa
unei abordări metodologice structuraliste mai flexibile, prin orientarea interesului
către analiza funcĠiilor úi sensurilor sufixelor din sistemul derivaĠional al limbilor
177
Dana DINU
indo-europene. Astfel, el demonstrează convingător că un cuvânt este o structură

care se supune unor reguli bine definite de funcĠia fiecărei componente.
Din acel moment, interesul lingviútilor se va muta „de pe derivat pe sufix, de
pe semnificatul global al derivatului pe semnificatul sintactic úi, în cele din urmă,
semantic al elementului de derivare”2. Acest tip de analiză a lexicului din
perspectiva derivării cu sufixe pune în lumină structurarea lui morfologică úi
semantică. Noi abordări devin apoi posibile datorită semanticii structurale a lui E.
Coúeriu, care, pornind de la semnificatul lexemelor, pune în evidenĠă structurarea
semantică a lexicului unei limbi date. Acestor beneficii conceptuale úi
metodologice li se adaugă baze de date amplificate de tehnologiile informatice
moderne aplicate în laboratoarele de analiză lingvistică, care permit lematizarea
aproape exhaustivă a cuvintelor din textele latine. Astfel, devine posibilă o
abordare mai comprehensivă a succesiunii palierelor sincrone, prin care se pune în
evidenĠă cu mai multă acurateĠe traseul diacronic al categoriilor derivaĠionale
active în latină în anumite perioade. Pe de altă parte, identificarea acelor „monútri
lexicali”, – despre care vorbeúte Manu Leumann úi, pe urmele lui, Guy Serbat3 –,
face necesare corectarea úi revizuirea unor concepĠii care nu fuseseră puse în
discuĠie, pentru că, datorită tradiĠiei úi autorităĠii unor lingviúti, erau tratate ca
adevărate dogme. Cercetarea creaĠiei lexicale prin derivarea cu sufixe devine mai
realistă, mai flexibilă, mai puĠin dogmatică úi, astfel, mai dispusă să vadă tendinĠe
decât să formuleze legi.
2.0. Numele de agent în -tor / -sor, -trix. După apariĠia studiului lui É.
Benveniste privitor la numele de agent úi numele de acĠiune în limbile indo-
europene, multe dintre cercetările consacrate problemelor derivării cu sufixe în
latină au luat un curs inspirat de acest model. Teoria numelor de agent pleacă de la
datele oferite de greacă úi indo-iraniană. Din analiza făcută de É. Benveniste se
reĠin, în principiu, două categorii de sufixe: *-tér, cu accent pe sufixul ataúat
gradului slab al rădăcinii úi *-tor, ataúat gradului tare al rădăcinii, ca în exemplele
GRWoU úi GWYU. É. Benveniste ajunge la concluzia că există clare diferenĠe
funcĠionale între cele două sufixe, chiar dacă, în timp, ele pot deveni mai greu
sesizabile. În concepĠia sa, *-tor creează cuvinte care exprimă „autorul actului”, iar
*-ter „agentul desemnat pentru îndeplinirea unei acĠiuni”. Acestor două sufixe
pentru formarea numelor de agent le corespund sufixele *-ti úi *-tu pentru formarea
numelor de acĠiune4.
2.1. Cercetări ulterioare asupra lexicului latin, cu capacitate de discriminare
mai mare, au pus în discuĠie „doctrina milenară” a numelor de agent, formulată de
Dionysios Thrax úi păstrată de lingviúti până în timpurile moderne. Este cazul
studiului lui Guy Serbat, Les dérivés latins non-déverbaux en -tor (-trƯx)5, în
cuprinsul căruia sintagma nume de agent este pusă în ghilimele pentru a o demarca
de sensul pe care îl are în concepĠia lui Benveniste, – acela de substantive
deverbative –, de sensul pe care îl propune el însuúi ca urmare a identificării sub-
clasei derivatelor non deverbale cu acelaúi tip de sufix -tor. Autorul îúi întemeiază
principala teză pe contestarea „postulatului” că derivarea substantivelor în -tor se
178
Derivate substantivale latineúti. Nomina agentis
face exclusiv de la o bază verbală, propunând convingător, pe baza unui corpus de

derivate non-verbale în -tor (-trƯx) atent scrutat, o revizuire de fond úi o nouă
abordare a chestiunii. Astfel, el îúi fondează opoziĠia faĠă de analiza benvenistiană a
numelor de agent care postulează „un agent: -tor – al unui proces V”, echivalentă
cu „subiect al unui predicat verbal”, cu alte cuvinte ara-tor = is qui arat. Această
analiză sintactică de tip frastic a cuvintelor construite, întemeiată pe supoziĠia
existenĠei unei fraze subiacente, este greúită, deoarece raporturile interne între
constituenĠii derivatului sunt „pur semantice”6.
În concepĠia lui Guy Serbat expusă în studiul amintit, sufixul -tor are
„capacitatea inerentă de a exprima activitatea” care se „exercită în raport cu
noĠiunea bazei”. Baza semnalează pur úi simplu lucrul specific în legătură cu care
activitatea lui -tor este în relaĠie. „Parafraza va obliga introducerea unui verb [...],
dar nu introduce mai multă pertinenĠă lingvistică decât cea care glosa arator = is
qui arat”7. Sufixul -tor posedă semnificaĠia semantică „dotat cu activitate”.
Din punct de vedere stilistic, s-a remarcat faptul că un cuvânt precum
amator, ca echivalent al unei propoziĠii relative, is qui amat, face exprimarea mai
scurtă úi mai ponderosa8.
2.2. Din perechea de sufixe *-tor, *-ter, latina l-a moútenit doar pe -tor, cu
varianta -sor pentru masculin, iar pentru feminin l-a creat pe -trix. Mai puĠin
preocupat de semantismul sufixului, Cooper defineúte derivatul creat cu -tor, -trix
ca „denotând persoana purtătoare a unei condiĠii date”9.
2.3. Inventarul derivatelor în -tor, -trix rezultat din cercetarea lui Paucker
reluată de Cooper10 cuprinde 2294 de lexeme, dintre care 779 vechi (până la
Hadrian) úi 1515 noi. Ca úi în alte cazuri, aceste periodizări iau în calcul criterii
cronologice pe care le stabileúte fiecare cercetător în funcĠie de parametri rezultaĠi
din cercetarea concretă. Inventarul reprezintă ocurenĠele derivatelor în -tor, -trƯx
fără a se face diferenĠierea în funcĠie de baza pe care au fost create, verbală sau
nominală. Dintre cele vechi, la Plaut apar 158, iar la Caesar úi Cicero 340, la
scriitorii „epocii de argint” apare un total de 194. Cifrele indică o productivitate úi
o frecvenĠă relativ ridicate în perioada preclasică, mari în perioada clasică úi în
descreútere în perioada postclasică. FormaĠiile în -tor, -trƯx sunt considerate a fi în
acord cu spiritul limbii latine, nu numai literare, ci úi populare. Scriitorii
eclesiastici au îmbogăĠit considerabil inventarul acestor lexeme. Un studiu
monografic lexical întreprins asupra operei lui Tertullian11 a indicat o mare
preferinĠă pentru aceste formaĠii lexicale, el fiind creatorul sau utilizatorul prim a
198, dintre care 81 nu au mai fost folosite ulterior. Hieronymus este mult mai
parcimonios, cu un total de 46, din care 33 îi aparĠin, iar la Augustin apar 94.
2.4. În ceea ce priveúte semantismul creaĠiilor în -tor, -trƯx, Cooper observă
că în latina clasică ele exprimă o „condiĠie sau o calitate permanentă a unei
persoane sau a unui lucru”. În fraza: Fabius Maximus suasor fuit legis Cinciae
(Cic., De sen., 4, 10) „suasor trebuie înĠeles nu numai că Fabius Maximus este cel
care a propus legea, dar úi că numele lui rămâne legat de această acĠiune. O situaĠie
particulară sau un eveniment tranzitoriu nu se exprimau, de regulă, prin aceste
derivate în latina clasică.”12. Treptat, în latina populară, începe să se estompeze
179
Dana DINU
distincĠia între permanent úi tranzitoriu, iar succesul derivării în limbile romanice s-

ar datora, conform opiniei lui Cooper, útergerii acestei diferenĠieri.
2.5. Pentru acelaúi tip de derivate, Guy Serbat ia în considerare un corpus de
aproximativ 1700 de nume de agent pe care îl raportează la non-deverbalele în -tor,
-trix, pe care le studiază în articolul său13. El are în vedere un corpus total al
numelor de agent cu mult mai mic decât cel din studiul lui Cooper. DiferenĠa este
dată de principiile pe care le-au aplicat în stabilirea inventarului analizat.
Numărul non-deverbalelor în -tor, -trƯx care fac obiectul analizei din articolul
anterior citat al lui Guy Serbat, ajunge la 87 plus 12 ce apar menĠionate numai în
glose. Pentru a avea certitudinea unor concluzii pertinente asupra corpusului a
aplicat criterii de selecĠie severe. FormaĠiile non deverbale sunt urmărite în
distribuĠia diacronică a 11 perioade, care atestă, în linii mari, aceeaúi creativitate
observată pentru restul corpusului numelor de agent: mai mare la Plaut (7) úi în
perioada clasică (14 la Cicero) úi la un nivel mediu (între 5 úi 7) în restul
perioadelor, cu un vârf de 9 între 337-423, a noua perioadă delimitată de Serbat14.
Aúa cum precizează, corpusul pe care îúi întemeiază analiza este extrem de riguros
selectat, ca urmare a aplicării unor criterii ce au dus la înlăturarea tuturor
derivatelor asupra cărora planează îndoieli, după cum urmează: 3 termeni feminini
pentru că nu comportă în mod real sufixul -trƯx, arbitrix, matrix, ianitrices, primul
fiind considerat o variantă hiperfeminizată a formei arbitra, iar celelalte două
nonpertinente dat fiind că -trix poate rezulta din sufixul de rudenie -tƝr cu lărgirea -
ix. Ca urmare, sigure sunt 16 feminine denominative în -trƯx, cărora le corespund
14 forme masculine, două neavând corespondent masculin, fiindcă denumesc
îndeletniciri exclusiv feminine, cistellatrix úi simpuviatrix15.
Dintre masculine, pentru a se ajunge la rezultate cât mai „puĠin contestabile”,
nu sunt luate în calcul cele care au o posibilă bază deverbală, precum aginator,
calator, fabellator, laqueator; cele cu analiză incertă precum mediator, spiculator,
symbolator sau cele glosate, foarte rare.
2.6. Din punctul de vedere semantic, valoarea referenĠială a derivatelor în -
tor, -trƯx determină gruparea lor în microsisteme lexicale. Rezumându-ne la
denominative, se pot enumera termeni care desemnează: agricultori: arborator,
areator, capulator, ficator, olitor, olivitor, porculator, vinitor, vindemiator;
muzicanĠi: aeneator, fistulator, syntonator; muncitori, meúteúugari: bratteator,
fornacator, malleator, officinator; negustori: salinator, sarcinator, decempedator;
cei însărcinaĠi să poarte ceva: clavator, caduceator, sarcinatrix16.
2.7. Pentru a ajunge la concluzii corecte cu privire la statutul morfologic al
bazei úi al derivatului este necesar să se distingă net denominativele de deverbative.
Pentru aceasta, Guy Serbat, în acelaúi articol, instituie trei criterii17: 1) criteriul
comparativ al prezenĠei bazei substantivale în „ambianĠa lexicală” a altor cuvinte,
din care rezultă că baza nu poate fi decât un substantiv, foarte rar adjectiv; 2)
criteriul prezenĠei în „ambianĠa lexicală” a unui verb care nu poate fi pus în raport
cu baza din raĠiuni formale; 3) criteriul excluderii bazei verbale, chiar dacă este o
temă utilizată în cazul unui verb, datorită unor ,,obstacole cronologice (úi
semantice)” care fac imposibilă legătura derivatului cu un verb.
180
2.8. Între cuvintele care formează corpusul numelor de agent se pot constata
relaĠii de omonimie sau sinonimie, precum a lui alator cu alarius, a lui cuniculator
cu cuniculariu sau a lui fornacator cu fornacarius, posibile datorită faptului că în
asemenea cuvinte sufixele erau percepute de vorbitori ca echivalente semantice,
dincolo de diferenĠa formală. Sinonimia poate apărea între oricare dintre tipurile de
sufixe care creează nume de agent -tor úi -Ɨrius úi -(i)ǀ, -(i)ǀnis: aleo - aleator.
Sufixele -Ɨrius úi -(i)ǀ, -(i)ǀnis au în comun semele fiinĠă, genul masculin, iar al
doilea poate conota peiorativ, altfel fiind lipsite de conĠinut semantic. Acest lucru
este explicat de Guy Serbat în cazul lui cunicularius, de exemplu, în raport cu
cuniculator, prin aceea că prin sufixul -Ɨrius se desemnează „o persoană în raport
cu mina”, „referentul fiind cel care îl învesteúte cu trăsătura ‘activitate’, care este
însă explicită în sufixul -tor”18. Alte fenomene care afectează forma derivatelor
sunt: lărgirile sufixale: rector - rectitator, sartor - sarcitor; înnoirile sufixale:
tonans - tonitrator sau lanĠurile de derivare din ce în ce mai ample, precum: tutor -
tutator - tutelator.
O situaĠie aparte, prin interferenĠele între lexic úi sintaxă pe care le creează, o
prezintă numele de agent în -trƯx cu privire la statutul sintactic al cuvintelor
respective19. Se pune întrebarea dacă aparĠin clasei substantivelor sau a
adjectivelor. Prin capacitatea lor de a contracta relaĠii cu determinanĠi úi
predeterminanĠi: ea adiutrice, de a avea atribute în genitiv : Messana, tuorum
adiutrix scelerum (Cic., Verr., 4, 17) sau de a fi regente pentru propoziĠii relative:
Haec meretrix quae hic habet (Pl., Tru., 96) acestea sunt fără dubiu substantive, dar
prin comportamentul lor sintactic la nivelul frazei foarte adesea sunt adjective:
mulier meretrix.
2.9. În concepĠia lui Guy Serbat, sufixul -tor cumulează trei semnificaĠii: una
este de ordin sintactic, prin aceea că marchează derivatul ca substantiv, o alta Ġine
de conĠinutul semantic, prin faptul că fiinĠa denotată este reprezentată ca fiind
capabilă să exercite o activitate, úi a treia se referă la faptul că activitatea aceasta
este în legătură cu noĠiunea exprimată de bază. Un important aspect teoretic,
demonstrat úi subliniat de lingvistul francez, este acela că baza nu este categorizată
sintactic, ea nu este încă „parte de vorbire”, ci purtătoare a unei noĠiuni. Cu alte
cuvinte, baza nu coincide cu partea de vorbire, în rap-tor baza rap- nu este temă
verbală, ci morfemul care serveúte la crearea derivatelor.
Extinzând concluziile, lingvistul afirmă că postulatul creării numelor
de agent de la teme verbale nu are nici un fundament în realitatea lingvistică
úi că, în fapt, niciun nume de agent nu este construit pe o bază verbală.
Sufixul -tor selectează baze care desemnează un tip de activitate, dată fiind
capacitatea de activitate cu care este el însuúi înzestrat. Baza semnalează
doar obiectul specific cu care activitatea lui -tor este în relaĠie, termenul
relaĠie fiind un concept foarte general care funcĠionează în interiorul
derivatului.
Româna prezintă o situaĠie aparte în ceea ce priveúte cuvintele în -tor
moútenite în număr mare din latina dunăreană20. Sufixul -tór, accentuat pe
181
Dana DINU
finală, nu poate fi moútenit din sufixul latinesc -tor la nominativ úi nici din
forma în -tórem de acuzativ, care ar fi dat „-toare”. FormaĠiile în -tor
latineúti sunt exclusiv substantive, în timp ce în română sunt úi substantive úi
adjective. Se presupune deci că sufixul provine din sufixul adjectival -
tórius, ale cărui derivate au fost substantivate. Al. Graur21 propune o altă
explicaĠie, dat fiind că în română sufixul păstrează semantismul latinesc –
acela de „obiect care serveúte la îndeplinirea unei acĠiuni” –, anume că
trebuie pornit de la sufixul feminin -tória, care l-a înlocuit în latina târzie pe
clasicul -trix. Atât -tória, cât úi -tórem au evoluat la "-toare" în română, iar
diferenĠierea „-tór” pentru masculin úi „-toare” pentru feminin s-a făcut pe
teren românesc.
3.0. Numele de agent în -Ɨrius, -Ɨria. Un important grup de nomina

agentis se formează cu acest sufix, prezent din abundenĠă în latina populară,
dar nu exclusiv, deúi se constată că latina clasică evită în general acest tip de
derivate. În acest sens, Cooper îl citează pe Schulze, care le numeúte
adjective: Guericke dicit ea adiectiva non esse vulgaria quae opifices omnis
generis significent [...] mihi non probatur22.
-Arius este un sufix cu mare productivitate úi frecvenĠă în toată
latinitatea. În principal, formează adjective de la baze substantivale (dar úi
de la adjective, verbe úi adverbe). Dintre substantivările rezultate din
formaĠiile denominative, un număr important este reprezentat de numele de
meserii úi diverse activităĠi. Ca nomen agentis, unele formaĠii în -Ɨrius, -
Ɨria le concurează cu succes pe cele în -tor.
3.1. Conform analizei fonetice úi morfologice prezentate de Carmen
Arias Abelán în articolul Les dérivés en -arius23, se constată că sufixul -
Ɨrius se poate ataúa unei baze atematice, în cazul primelor trei declinări,
care au tema vocalică: ampull-arius, statu-arius, argent-arius, pisc-arius,
unei baze consonantice, în cazul declinării a treia consonantice: calc-arius,
dar úi temei în -i într-un cuvânt ca vecti-arius. Prin falsa analiză a sufixului
ataúat unei teme în -u, de tipul statu-arius, Febru-arius, devine -uarius,
apărând în formaĠii ca oss-uarius în loc de ossarius. Se mai poate reĠine
haplologia în cazul temelor în dentală: voluntarius pentru voluntat-arius.
Sufixul este vechi în latină, moútenit din indo-europeană. Apare úi în
dialecte italice, în forme nerotacizate: în oscă sakrasias, în umbriană
viasieis.
3.2. Semantico-sintactic, sufixul -Ɨrius implică o relaĠie adnominală cu
caracter general între bază úi substantivul determinat. În sintagme precum
philosophus cathedrarius, „filosof care Ġine prelegeri de pe un piedestal”, úi
servus cathedrarius „sclavul însărcinat să poarte piedestalul”24, tipul de
relaĠie pentru fiecare se stabileúte în funcĠie de conĠinutul semantic al
182
termenilor: în primul caz se indică locul unde se exercită activitatea

substantivului determinat de derivat, în al doilea obiectul de activitate al
acestuia.
3.3. Bazele de derivare ale lui -Ɨrius sunt în majoritate inanimate sau
lucruri, iar substantivele determinate de ele pot avea caracter animat,
persoane sau animale, mai rar inanimat. În consecinĠă, dacă baza de derivare
este reprezentată de un lucru, iar substantivul determinat este animat, se
dezvoltă un „sens de activitate”, „cineva în raport cu ceva”, adică exprimă
profesiuni sau meserii25.
În acest caz, se pot enumera substantivări care exprimă, în raport cu
obiectul desemnat de baza de derivare: bărbaĠi care exercită meserii manuale
sau care sunt negustori sau paznici. Termenul cel mai general din latina
arhaică este operarius, prezent la Cato. Aceste activităĠi, caracteristice
mediului rustic, aparĠin sermo rusticus: asinarius, care poate desemna pe
crescătorul sau pe negustorul de măgari, columbarius, herbarius, iugarius,
mellarius, porcinarius, salictarius, suarius. Un număr foarte mare de
formaĠii în -arius aparĠin sermo castrensis úi se regăsesc la autori clasici,
Caesar, Cicero, Nepos, Livius, fapt care contrazice teza evitării unor
asemenea termeni de către latina clasică: alarius, classiarius, legionarius,
naumacharius, sagittarius. Sermo castrensis are mulĠi asemenea termeni
comuni cu sermo gladiatorius: ballistarius, draconarius, exordiarius,
galearius, gesticularius, imaginarius, mercenarius, petavistarius, retiarius.
Pe de altă parte, faptul că sermo servilis înregistrează astfel de derivări
susĠine ideea că aceste substantivări sunt în mare măsură specifice latinei
populare: culinarius, cubicularius, capsarius, lecticarius, equarius,
ergastularius, fugitivarius, lorarius.
Pentru efectele comice obĠinute prin acumulare, Plaut este citat cu
fragmentul v. 508-516 din Aulularia, în care apar nomina agentis derivate
atât în -arius, cât úi în -ǀ, -ǀnis: Caupones patagiarii, indusiarii /
Flammarii, violarii, carinarii / (Aut mamularii, aut murobatharii) /
Propolae linteones, calceolarii / Sedentarii sutores, diabatharii / Solearii
adstant, adstant molocinarii, / Petunt fullones, sarcinatores / Strophiarii
adstant, adstant semisionarii ... 26.
Latina epigrafică este o foarte bună sursă de termeni care desemnează
meserii. InscripĠii de la Pompeii, cuprinse în CIL IV, dau mărturie de foarte
mulĠi termeni: clibonarii, lanifricarii, plagiaria, vinaria, saccari, sagari,
stationarius.
În mod evident, denumirile diverúilor meseriaúi apar în sermo
quotidianus mai mult decât în limba clasică. Limba literară le înregistrează
totuúi în mod ocazional, pentru că erau consacrate de uz úi nu le putea ocoli,
dar quasi-absenĠa din unele textele literare nu înseamnă evitare, ci doar că
183
Dana DINU
nu se aflau în raza de interes a autorilor. La Varro sau Columella, autori de

tratate despre agricultură, în mod firesc, sunt foarte numeroase nume de
meserii: armentarius, columbarius, frumentarius, navicularius, ostiarius,
piscarius, turdarius. Dar úi la Cicero se întâlnesc formaĠii ca: amularius,
quadrigarius, raedarius, tabellarius, tabernarius sau vascularius. Latina
postclasică nu este mai săracă în exemple, îndeosebi în ceea ce-i priveúte pe
meseriaúii din domeniul alimentaĠiei: botularius, crustularius, vinarius, al
pietrei úi metalelor: marmorarius, ferrarius, statuarius; al navigaĠiei:
pausanius; al botanicii úi medicinei: herbarius, medicamentarius, ocularius,
vulnerarius; al băncilor: mensularius, nummularius. Latina târzie prezintă
continuitate în ceea ce priveúte multe nume de meserii, adaugă nume noi,
dar este caracterizată de o mare diversificare a profesiunilor, de exemplu, în
domeniul legat de munca literară: epigrammatarius sau de cel juridic:
fiscarius, canonicarii, codicilarius, telonarii, temonarii sau fructuarius.
3.4. Substantivele feminine în -aria sunt mai puĠine în latina arhaică.
Este citat ceraria la Plaut. Latina epigrafică este úi în acest caz o sursă foarte
bună, care completează inventarul din textele scrise. Se pot clasifica în
substantive care indică o activitate exercitată exclusiv de femei úi în
substantive care precizează referentul, pentru a-l deosebi de termenii care
desemnează practicanĠi bărbaĠi ai aceleiaúi meserii, artizani, meseriaúi,
vânzători, slujitori: bractearia, lintearia, monodiaria, popinaria, seminaria,
sericaria, vestiaria, vinaria. Latina postclasică se îmbogăĠeúte cu noi
termeni: libraria, essedaria, tabernaria, stabularia. Uneori, termenii
feminini derivaĠi cu acest sufix denotă o atitudine depreciativă. Există între
derivatele în -aria substantivări feminine care nu se referă la practicarea de
către o femeie a meseriei sau comerĠului în cauză, ci rezultă din elipsa
substantivului concret, subînĠelegându-se ars sau un alt termen: herbaria,
medicamentaria, suaria, vestiaria, úi se traduc prin „meseria de...” sau
„comerĠul cu...”.
Unele piese ale lui Plaut poartă ca titluri derivate substantivale în -
aria: Asinaria, Aulularia, Cistellaria, Mostellaria, Vidularia, care nu
reprezintă nume de agent, dar sunt un indiciu că aceste tip de derivare este
frecvent în latina vorbită folosită în comediile plautine.
3.5. Limbile romanice au conservat foarte bine acest sufix care
formează cu precădere adjective. Dar este reprezentat din abundenĠă pentru
construirea numelor de agent, în special nume de meserii úi meseriaúi în
sensul cel mai larg, de nume de instrumente, de nume de recipiente. Este
avantajat de faptul că are terminaĠii pentru toate genurile: -arius, -aria, -
arium. Astfel, sufixul masculin a devenit în fr. -ier; prov. -ier, -eir; it. -aio, -
ajo, -iere, -iero; sp. -al, -er; cat. -er, -ar; port. -eiro; rom. -ar, iar cel feminin
în fr. -ière; prov. -iera; it. -aja, -iera; rom. -are.
184
În română, numele de agent în -árius sunt foarte bine reprezentate în

numele de meseriaú, moútenite sau create pe teren românesc. Ele reprezintă
substantivarea adjectivelor cu acest sufix ca urmare a elipsei determinatului,
de exemplu faber aurarius, devenit aurarius. Sufixul continuă să fie
productiv, ca úi în celelalte limbi romanice.
4.0. Numele de agent în -(i)ǀ, -(i)ǀnis. Aceste derivate, ca nume de

agent, sunt exclusiv substantive masculine. Ca úi în cazul celorlalte tipuri de
sufixe discutate, sufixele -(i)ǀ, -(i)ǀnis nu servesc numai la formarea
numelor de agent. Productivitatea nu este prea mare în raport cu celelalte
derivate, iar frecvenĠa în textele literare este, de asemenea, limitată de
caracterul popular. Aceste sufixe apar în cognomina, în diminutive, în
cuvinte afective, în cuvinte care exprimă asemănarea úi în augmentative.
Există un microsistem lexical al numelor unor zeităĠi feminine derivate cu
acest sufix27, precum Duellona sau Iuno, sau masculine, Aquilo, Incubo,
Talassio. Forma clasică matrona s-ar datora unei forme arhaice *matro, iar
virguncula l-ar avea ca sursă pe *virgo, -onis28. Numărul lexemelor
inventariate este mult mai redus decât al derivatelor în -tor úi -Ɨrius, fiind cu
aproximaĠie 27529.
4.1. Sufixul este arhaic úi perceput ca substantivând termeni populari
sau din vorbirea obiúnuită, sermo quotidianus. Prima atestare se
înregistrează la Livius Andronicus, quinquertio, glosată de Festus. Totuúi, se
întâlnesc asemenea cuvinte úi la scriitori clasici precum Caesar úi Cicero,
aproximativ 25. La Cicero apar 6 formaĠii de acest tip în corespondenĠă:
combilo, epulo, sacco, salaco, tocullo úi verbero, care nu reprezintă doar
categoria numelor de agent. Datorită expresivităĠii sonore pe care o acorda
latina vocalei -o-, la fel ca sufixului -osus care exprimă abundenĠa, termenul
conotează adesea in malam partem sau vulgar. PoeĠii comici, satiricii sau
autorii a căror latinitate nu este tocmai clasică, folosesc cu destulă largheĠe
aceste derivate. De aceea, cele mai multe apar în comedie, 47, în poezia
satirică, 10, iar în tragedie úi poezia lirică foarte rar. În mod evident, Plaut a
profitat de resursele expresive ale cuvântului úi a folosit 31 de asemenea
formaĠiuni. TerenĠiu este mai puĠin interesat de forĠa lor conotativă úi
foloseúte doar 9, dintre care 5 noi. La satiricii Lucilius úi HoraĠiu apar câte
13 de astfel de cuvinte. O frecvenĠă mai mare se înregistrează, deloc
întâmplător, la scriitorii Petronius úi Apuleius, ale căror opere furnizează
informaĠii despre latina populară, datorită mediului úi personajelor pe care le
prezintă. Scriitorii eclesiastici, Tertullian, Augustin úi Hieronymus uzează úi
ei de un număr comparabil cu cel al satiricilor.
Mai frecvente la scriitorii cei mai importanĠi sunt 10 formaĠii: calo,
caupo, commilito, decurio, helluo, histrio, latro, leno, praeco, praedo.
185
Dana DINU
4.2. Deúi exemplele de termeni păstraĠi în textele latineúti nu sunt

numeroase, numărul lor sporeúte prin formele conjecturale, datorită faptului
că există în limbile romanice multe cuvinte care au ca etimoane derivate în -
(i)ǀ, -(i)ǀnis reconstruite, de exemplu, fr. „champignon” vine de la
*campinio sau it. „piantone” de la *planto. În franceză sufixul a devenit „-
on”, iar în italiană „-one”. Sufixul continuă să fie productiv, făcând dificilă
distingerea formaĠiunilor directe din latină de cele recente, create analogic.
4.3. În română sufixul este explicat30 tot printr-o sursă adjectivală, ca
úi în cazul lui -tor. Din semantica bogată a sufixului au fost reĠinute nuanĠele
peiorativă úi augmentativă. Derivatul adjectival care se presupune a fi la
originea lui „-oi”, „-oaie” este în -oneus sau -onius. Astfel, „căsoi” provine
dintr-o formă reconstruită *casoneus, care trebuie să fi stat la baza it.
„casone” din *casoneum. Forma feminină explică cel mai bine evoluĠia
sufixului românesc.
4.4. Cele trei tipuri de derivate substantivale nume de agent au fost
productive, dar inegal, úi cu pondere importantă în vocabularul activ al
vorbitorilor de latină, populară îndeosebi. De aceea, au furnizat limbilor
romanice, pe de o parte în mod direct, prin cuvintele moútenite, termeni care
indică persoane care exercită o activitate, cel mai des o meserie úi, pe de altă
parte, în mod indirect, un model de derivare foarte comod úi eficient care
continuă să fie activ.
NOTE
1
Cooper 1975: 50.
2
Kircher-Durand 2002: 9.
3
Serbat 2001: 465-478; Kircher-Durand 2002: 9, nota 28.
4
Risch 1984: 125-136.
5
Serbat 2001c: 499-534.
6
Serbat 2001a: 449-456.
7
Serbat 2001c: 533-534.
8
Cooper 1975: 58.
9
Ibidem: 58.
10
Ibidem: 50-73.
11
Lucrare citată de Cooper 1975: 58, nota 6.
12
Cooper 1975: 59.
13
Serbat 2001c: 499-534.
14
Ibidem: 503.
15
Ibidem: 504.
16
Ibidem: 532.
17
Ibidem: 527.
18
Ibidem: 531.
19
Serbat 2001d: 535-549.
20
Fischer 1985: 162-163.
21
Apud Fischer 1985: 162.
22
Cooper 1975: 70.
23
Arias Abellán 2002: 161-184.
186
24
Ibidem: 162.
25
Ibidem: 162-163.
26
Cooper 1975: 71.
27
Cf. Kircher-Durand, Un micro-système lexical du latin: les noms de divinité en -ǀna, articol citat de
Serbat 2001c: 532.
28
Cooper 1975: 53.
29
Ibidem: 54.
30
Fischer 1985: 167.
BIBLIOGRAFIE
Arias Abellán, Carmen, Les dérivés en -arius, în Grammaire fondamentale du

latin, Création lexicale: la formation des noms par dérivation suffixale,
Tome IX, Textes rassemblés et édités par Chantal Kircher-Durand, Louvain,
Peeters, 2002, p. 161-184. (Arias Abellán 2002)
Benveniste, Émile, Probleme de lingvistică generală, I-II, Traducere de Lucia
Magdalena Dumitru, Bucureúti, Editura Teora, 2000. (Benveniste 2000)
Benveniste, Émile, Vocabularul instituĠiilor indo-europene, I-VI, Traducere din
limba franceză, note suplimentare úi PostfaĠă de Dan Sluúanschi, Bucureúti,
Paideia, 2005. (Benveniste 2005)
Cooper, Fr. Taber, Words Formation in the Roman Sermo Plebeius: An Historical
Study of the Developement of Vocabulary in Vulgar and Later Latin, with
Special Reference to the Romance Languages, New York, 1975. (Cooper
1975)
Fischer, I., Latina dunăreană. Introducere în istoria limbii române, Bucureúti,
Editura ùtiinĠifică úi Enciclopedică, 1985. (Fischer 1985)
*** Istoria limbii române, volumul I, Limba latină, Bucureúti, Editura Academiei,
1965.
Kircher-Durand, Chantal, Textes rassemblés et édités par, Grammaire
fondamentale du latin, Tome IX, Création lexicale: la formation des noms
par dérivation suffixale, Louvain, Peeters, 2002. (Kircher-Durand 2002)
Risch, Ernst, Émile Benveniste et l’étude de la formation des noms en indo-
européen, în É. Benveniste aujourd’hui, Actes du Colloque international du
C.N.R.S., tome II, éditeurs Jean Taillard, Gilbert Lazard, Guy Serbat, 1re
partie, Paris, 1984, p. 125-136. (Risch 1984)
Serbat, Guy, Quelques questions à propos de la création lexicale, în Opera
disiecta: Travaux de linguistique générale, de langue et littérature latines,
Éditions Peeters, Louvain - Paris, 2001, p. 449-456. (Serbat 2001a)
Serbat, Guy, Turibulum. Esquisse d’une théorie sur le signifié des suffixes de
dérivation, în Opera disiecta: Travaux de linguistique générale, de langue et
littérature latines, Éditions Peeters, Louvain - Paris, 2001, p. 465-478.
(Serbat 2001b)
Serbat, Guy, Les dérivés latins non-déverbaux en -tor (-trƯx), în Opera disiecta:
Travaux de linguistique générale, de langue et littérature latines, Textes
réunis et présentés par Léon Nadjo, Éditions Peeters, Louvain - Paris, 2001,
p. 499-534. (Serbat 2001c)
187
Dana DINU
Serbat, Guy, Noms „d'agent” en -trƯx: Noms ou adjectifs? (Interférences du

lexique et de la syntaxe), în Opera disiecta: Travaux de linguistique
générale, de langue et littérature latines, Éditions Peeters, Louvain - Paris,
2001, p. 535-549. (Serbat 2001d)
ABSTRACT
In Latin there are three suffixes used for creating noun derivations classified
as nomina agentis, names of the agent. Older studies include them in the category
of the proper nouns, nomina personalia. Generally speaking, these nominal
derivations indicate craftsmen and labourers or, in a much broader sense, someone
exercising a certain activity. The three possibilities are rendered by the suffixes: -
tor / -sor, -trix; -arius, -aria úi -ǀ, -ǀnis added to nominal roots, nouns or
adjectives, and verbal roots, as is the case for most derivations in -tor. The
derivation in -tor úi -arius is very abundant, but not evenly spread during the Latin
period, while the derivations in -ǀ, -ǀnis are less frequent and can have a negative
or deprecating connotation. Formations with -arius and -ǀ, -ǀnis belong to the
popular lexicon, sermo plebeius, whereas those in -tor have produced numerous
elevated terms. All three derivative forms have survived in the Romance
languages, maintaining the same proportion and the same stylistic distribution they
had in Latin.
Key words: nomen agentis, derivative, signified
188
REFLEXIONS SUR LE RAPPORT ENTRE LANGUE(S)
ET IDENTITE(S) DANS LA LITTERATURE
MAGHREBINE FEMININE DE LANGUE FRANÇAISE :
LE CAS D’ASSIA DJEBAR ET DE LEÏLA SEBBAR
Roswitha GEYSS
Université de Vienne, Austria
Dans cet article, nous proposons d’analyser, en nous appuyant sur les textes
d’Assia Djebar, écrivaine, cinéaste et historienne algérienne, membre de
l’Académie française, et de Leïla Sebbar, romancière et nouvelliste née en Algérie
d’un père algérien et d’une mère française, qui écrit « (…) dans la littérature
française, dans la langue française qui est la langue de (sa) mère et (sa) langue
maternelle, de la littérature étrangère avec, effectivement, l’arabe en accent, avec la
voix de l’arabe et l’accent de l’arabe »1, de quelles stratégies se servent notamment
les auteures maghrébines de langue française pour briser et casser leur langue
d’écriture, le français, pour que les autres langues (arabe classique ; arabe
dialectal ; tamazight) puissent s’y inscrire en creux. C’est donc l’écriture
maghrébine féminine qui se trouve au centre de nos réflexions, même si, il est vrai,
les auteurs maghrébins de langue française travaillent, eux-aussi, le fond et la
forme de leur langue d’écriture pour inscrire « l’autre », les autres langues, les
autres voix, dans la « chair » de leur langue française. Mais compte tenu des tabous
qui pèsent, dans la culture arabo-musulmane traditionnelle (et enfin, si l’on y
pense, dans toute la culture méditerranéenne traditionnelle !) sur le corps, le regard
et la voix de la femme, écrire, quand on est femme, devient un véritable acte de
langage. Ecrire devient un combat solitaire, mais aussi solidaire. En écrivant, les
femmes libèrent la voix de leurs consœurs analphabètes qu’elles transcrivent,
scribes fidèles et humbles à l’écoute de l’autre, mais en les traduisant en français,
ce français « brisé et cassé ». Et en même temps, en écrivant, les femmes indiquent
le chemin de la liberté aux jeunes filles qui viennent à peine d’entrer à l’école.
Grâce à l’écriture, le corps se met en mouvement, ne serait-ce que le mouvement
de la main qui trace les lettres. Les yeux apprennent à regarder ouvertement l’autre,
le regard avide dévore l’espace. La voix enfin devient mobile et franchit tous les
obstacles.
En effet, le plurilinguisme littéraire des deux auteures analysées est un
plurilinguisme du déséquilibre. Notons cependant que la notion du « déséquilibre »
ne rend pas seulement compte de la situation extraordinaire des deux auteures entre
les langues qui les hantent, et que, parfois, elles ne parlent même pas2 , mais que,
en vérité, le « plurilinguisme parfaitement équilibré » n’existe pas, car le
plurilinguisme est avant tout une vaste gamme de possibles, où il est tout aussi
possible qu’un individu ait un niveau de compétences très élevé dans deux ou
plusieurs langues et qu’il soit ainsi capable de se traduire, que qu’il ait été séparé,
189
Roswitha GEYSS
souvent arbitrairement, d’une langue qu’il n’a pas apprise, qu’il ne parle pas, et
dont il quête maintenant les sonorités qu’il inscrit dans sa seule langue devenant
ainsi une « contre-langue »3, Babel qu’il s’agit d’apprivoiser4. Il invente ce qu’il
n’a pas connu, ce qu’il a perdu : « (…) polyglotte ou pas, il faut donc que de l’autre
traverse la/les langues, de l’écrit. (nous soulignons) »5 Philippe Blanchet parle de
« pôles »6 qui existent à l’intérieur du tissu linguistique des humains, et ce qui
devrait nous intéresser en tant que sociolinguistes, ce ne sont pas autant les
« pôles » eux-mêmes que ce vaste terrain fertile qui se trouve entre les pôles,
« l’entre-pôles » (afin d’emprunter le terme consacré de Philippe Blanchet), ou
« l’entre-deux-langues », « l’entre langues »7, afin d’emprunter la terminologie
consacrée d’Assia Djebar. Tous les écrivain(e)s plurilingues se placent « entre » les
langues, zone fertile, « entre-deux », déséquilibre, vertige, tangage entre les
différentes langues, les différentes voix, où (presque) toutes les constellations sont
soudain possibles, où naît l’écriture qui permet de réconcilier les différentes
langues et notamment les systèmes de valeurs différentes dont les langues sont
porteuses, les souvenirs que ces langues réveillent, les sentiments contradictoires
qu’elles suscitent, pour que s’installe un équilibre, fragile pourtant, qui stabilise
l’identité de l’écrivain(e) plurilingue pour des durées plus ou moins longues,
jusqu’à ce qu’il faille recommencer ce travail qui est autant gratifiant que pénible.
Nous avons décidé de suivre l’ordre chronologique pour ce qui est de

l’apparition des différentes langues en Afrique du Nord. Cela veut dire que nous
commencerons notre étude par une analyse détaillée de la place que le tamazight
(berbère) occupe dans l’œuvre d’Assia Djebar. Ensuite, c’est l’arabe tant classique
que dialectal qui se trouvera au centre de notre analyse. Nous allons voir que
l’arabe classique, dont Assia Djebar a été séparée précocement (à onze ans),
occupe pourtant une place importante dans son œuvre : sa séparation précoce de
l’arabe classique a éveillé le vif désir en la jeune fille d’alors, puis en la femme-
historienne-écrivaine-cinéaste parvenant peu à peu à sa maturité, de renouer avec
les sonorités, le rythme, les figures, la musicalité de cette langue perdue si tôt, trop
tôt, pour ne jamais oublier cette perte, qui, ainsi, n’a jamais pu devenir perte
absolue. L’arabe dialectal et notamment l’arabe féminin, avec sa pudeur, ses
métaphores, ses litotes, sa chaleur, est la langue maternelle d’Assia Djebar, et
s’oppose clairement à ce qu’elle appelle sa « langue marâtre », le français. Leïla
Sebbar, encore fillette, grandissait dans la maison d’école, tendrement protégée par
la mère française et le père algérien, tous deux instituteurs de français, finement
cultivés, qui encourageaient leurs enfants à lire, et qui auraient sans doute
largement préféré faire découvrir à leurs enfants l’Algérie profonde, l’Algérie
qu’avait découverte p.ex. Isabelle Eberhardt, la « transfuge heureuse »8, ce pays
incroyablement riche en traditions culturelles, mais qui, à cause de l’hostilité de
l’univers colonial, à cause de la guerre, avaient dû y renoncer, et y renoncer
définitivement. Leïla Sebbar a hérité de l’exil géographique de la mère (qui a suivi
son mari en Algérie pour y fonder un foyer), et de l’exil linguistique de son père
(qui a enseigné la langue du colonisateur, qui a élevé ses enfants dans cette langue).
190
Reflexions sur le rapport entre langue(s) et identite(s) dans la litterature maghrebine
feminine de langue française : le cas d’Assia Djebar et de Leïla Sebbar
L’école française, l’instruction occidentale, les livres, la langue de Voltaire,
auraient dû permettre au père de protéger ses enfants des terreurs de la guerre :
cependant, le père n’a pas pu éviter que sa fille Leïla – et sans doute aussi ses deux
sœurs et son frère – ne ressentissent cette séparation de l’arabe comme un manque,
une perte : pour éviter que cette perte ne devienne perte absolue, elle épiait son
père bavardant en arabe avec les parents de ses élèves ou avec des hommes de son
quartier qui estimaient beaucoup le maître de français, et dont l’estime pour leur
frère de langue qui enseignait l’autre langue (la langue du pain) à leurs fils,
protégeait la famille des inévitables persécutions de part et d’autre (car dans
l’univers colonial hostile à l’autre, le couple mixte et ses enfants, qui, en surplus,
habitaient un quartier populaire, auraient pu vite devenir suspects, surtout parce
que le père, un Algérien, enseignait le français, avait une femme française et élevait
ses enfants comme des « petits Français ») ; elle écoutait les conciliabules des
femmes arabes, le soir, sur les balcons et terrasses, les cris que poussaient les
chevaliers arabes lors des fantasias. Elle est hantée par cette langue qu’elle n’a pas
apprise et qu’elle n’apprendra jamais, si bien que l’arabe est pour elle une langue
sacrée : langue de la beauté, d’une beauté violente même.
En ce qui concerne le français, ce sera l’image du père qui se trouvera au
centre de notre analyse : c’est le père qui a libéré Assia Djebar en la conduisant à
l’école interdite, homme austère, aimant son épouse et ses enfants, que sa fille
admire, mais dont elle continue de craindre le verdict, d’abord adolescente encore
dans l’internat à Blida, où elle goûte la joie âpre de transgresser pour la première
fois des interdits paternels, puis jeune fille échangeant, durant la dernière année à
l’internat, des lettres avec un étudiant, à l’insu du père qui n’aurait jamais toléré
cette correspondance pourtant anodine, et enfin jeune étudiante se promenant, après
l’installation de la famille à Alger, avec ce même étudiant, après sa sortie des cours
en ville. Elle craint le verdict paternel, et cette peur sourde éveille en elle le désir
de se dissoudre dans l’air de l’immense, de la glorieuse baie d’Alger, si bien
qu’après une dispute avec son ami, elle se couche sur les rails du tramway pour
mettre fin à une réalité soudain trop lourde…9 C’est le père qui a coupé Leïla
Sebbar de l’arabe pour la protéger de l’horreur de la guerre, qui a espéré permettre
ainsi à ses enfants de s’épanouir pleinement, sans s’inquiéter de la proximité de la
mort : c’est le père qui lui a donné la langue française – tout en la privant de la
langue arabe -, les livres, la littérature, qui lui a ouvert tout grand les portes d’un
univers où elle devrait s’épanouir pleinement, mais qui, sans le savoir, l’a ainsi
enfermée dans la « citadelle de la langue française »10.
1. Tamazight (berbère)
1.1 Assia Djebar et « l’entre-deux-langues »
Dans la seconde partie de son roman Vaste est la prison (1995) intitulée
« L’effacement sur la pierre », Assia Djebar retrace les circonstances dans
lesquelles l’alphabet libyque a été « redécouvert » (en Occident, car, en fait, chez
les Touaregs, l’alphabet libyque est resté en usage, legs des femmes qui ont su
garder intacte la chaîne de transmission) et déchiffré au milieu du XIXe siècle.
191
Roswitha GEYSS
L’auteure fait découler son récit historique à partir de la stèle bilingue du mausolée
de Dougga : cette stèle porte une inscription bilingue libyque-punique et date du
IIIe siècle av. J.-C ; aujourd’hui, il se trouve à Londres, au British Museum. Assia
Djebar effectue ce retour en arrière dans l’Histoire algérienne (et donc berbère) afin
de mieux comprendre la situation linguistique actuelle en Algérie. Car,
contrairement à ce que tentent de nous faire croire les plus fervents adeptes de
l’arabisation, et les intégristes et tous ceux/toutes celles qui se sont laissé(e)s
séduire par l’idéologie dangereuse de ce mouvement, l’Algérie a toujours été et est
toujours un pays incroyablement riche en langues, en traditions culturelles. Ces
fervents adeptes d’une arabisation, qui trahit l’esprit même de l’arabe classique qui
a toujours été la langue des carrefours, des croisements, de la poésie, de la
sensualité, la langue dans laquelle ont été traduits les philosophes grecs, prônent un
« retour aux sources » sans se rendre compte que les sources sont là, sous leurs
yeux, que les sources, ce sont les différentes variétés de la langue tamazight qui,
malgré leur domination millénaire, sont restées en usage ; ce sont les différentes
variétés de l’arabe parlé, qui est la langue de l’usage quotidien, la langue des
premiers mots balbutiés, la langue de la première socialisation de l’individu qui
l’insère dans les communautés emboîtées que sont la famille, puis le clan, la tribu,
le quartier/le village/la ville et la région ; finalement, il faut aussi citer le français,
langue de la domination coloniale d’hier, certes, mais aussi « butin de guerre »
(Kateb Yacine), langue que les Algérien(ne)s se sont peu à peu appropriée, grâce à
l’école.
« Mais cet alphabet, aussi ancien que l’alphabet étrusque, que les
runes du nord de l’Europe, alphabet donc d’âge millénaire, mais support
d’une langue encore vivante – « notre » alphabet est évoqué ici comme
métaphore ! »11
Dans le roman, l’alphabet tifinagh est évoqué comme métaphore pour l’

« entre-deux-langues », pour le passage entre les langues, pour le flux des corps,
des voix cher à la romancière, mais impossible en Algérie. Mais comment pourrait-
on caractériser cet « entre-deux-langues » ou cet « entre-des-langues »12 ? Qui écrit
ne peut pas rester à la surface de la langue ; ainsi, Assia Djebar a inventé le terme
de « l’entre-deux-langues » pour décrire la position extraordinaire de tous les
écrivain(e)s ex-colonisé(e)s. À l’aide de ce terme, elle souligne que ces écrivain(e)s
ne se positionnent pas « sur les marges » de la langue (d’une langue, de deux
langues, de trois langues, etc.), mais qu’ils/elles avancent forcement jusqu’au
« feu » de la langue13, donc jusqu’au cœur du conflit.
Le vif besoin d’écrire qu’éprouve Assia Djebar, naît toujours du besoin de
témoigner avec son écriture (de littérature ou de cinéma) de la vie même. Elle parle
de la « langue-en-action »14, de la langue en mouvement, d’une langue d’écriture
qui ne s’éloigne pas de la réalité de ses langues maternelles (l’arabe dialectal
qu’elle parle ainsi que le tamazight perdu mais qu’elle ne peut ni ne veut oublier),
mais qui reste, au contraire, très proche du « grondement de la parole vive »15.
192
Reflexions sur le rapport entre langue(s) et identite(s) dans la litterature maghrebi
L’informe qui pèse sur la parole vive et vivante, qui étouffe presque ceux qui
parlent (et ceux qui les écoutent), ce gargouillis de la colère, de l’impuissance, de
la blessure, devient enfin langue, « (e)t toujours, et à chaque fois, le bruit de la
parole pas encore discours (…) devient (après un saut, un trou, un élan dans
l’inconnu), (…) devient phrase liée et déliée, écrite, fixée enfin, et silencieuse. »16
Il faut se poser une question : le bruit de la parole vive, ce gargouillis de la colère,
des souffrances, de l’impuissance, se calme-t-il vraiment quand l’écrit en rend
compte ? Assia Djebar donne une réponse à cette question dans la dernière partie
de son roman Vaste est la prison (1995) qui porte le titre « Le sang de l’écriture ».
Elle s’y demande comment on peut écrire avec le sang qui se cache derrière chacun
des mots, et qui ne cesse pas de couler, qui ne sèche pas. Le sang de l’écriture
devient une métaphore pour le sang du peuple algérien qui a été versé non
seulement pendant la conquête de l’Algérie par les soldats français, mais aussi
pendant la guerre d’indépendance et, plus récemment, pendant les années
intégristes qui ont causé la mort de beaucoup d’Algériens et d’Algériennes.
Derrière ces combats se cachent toujours des conflits linguistiques : ainsi, avec
l’arrivée des Français en Algérie, le français est devenu la seule et unique langue,
l’arabe classique, malgré sa culture et sa tradition millénaires, a été marginalisé et
l’enseignement en arabe classique a été en grandes parties supprimé. Avec
l’indépendance de l’Algérie, l’arabe classique a été réintroduit dans l’enseignement
et dans l’administration, il est devenu la langue officielle, mais en même temps, on
a marginalisé le tamazight, le français et – l’arabe dialectal que parle le peuple.
Sous la pression de l’intégrisme, les hostilités envers ceux et celles qui pensent
autrement ont atteint un paroxysme avec les lâches assassinats de journalistes, de
professeur(e)s, d’écrivain(e)s et d’autres intellectuel(le)s qui ont pris ouvertement
parole pour la pluralité linguistique et culturelle de leur pays. Certes, une fois le
bruit des souffrances, de la colère et de la mort transcrit, il se calme et le sang
s’éteint. Mais néanmoins, le sang ne sèche pas. Cette idée inquiète Assia Djebar
dans le sens où elle ne veut pas croire que l’écrivain(e), qui écrit parce qu’il/elle ne
peut pas faire autrement17, qui est donc entièrement langue, devienne
inévitablement un témoin de la souffrance puisque la langue rend compte de la
violence et de la mort. Pourquoi de la souffrance ? Pourquoi pas de la vie ? « Est-ce
que cela voudrait dire que, n’étant entièrement que langue, nous ne sommes
finalement que souffrance ? Et pourquoi pas que musique ? Que souffles ? »18
« L’entre-deux-langues » est donc un terrain complexe, chaque interrogation sur
« l’entre-deux-langues » pousse l’écrivain inévitablement à s’interroger sur le
passé, sur les morts « sans langue vive », avec une langue donc qui est figée parce
que le passage entre les langues n’est pas possible.19 Le passage des mots qui est
ainsi devenu rupture, doit redevenir véritable passage. C’est le grand projet d’Assia
Djebar pour qui « il s’agit d’expérimenter le passage entre les langues… »20 La
violence, le « sang dans la langue » résultent du fait que ce passage n’est pas
assuré. C’est ce blocage qui pousse le peuple à la destruction, au meurtre, au
moment où un monolinguisme artificiel rend impossible le flux des corps, des
voix.21 De cette façon, on ne peut pas seulement expliquer (en grandes parties) la
193
Roswitha GEYSS
violence de la colonisation française, mais aussi la folie meurtrière dans laquelle

l’Algérie a sombré dans les années 1990. Tout comme on a redécouvert enfin
l’alphabet libyque grâce à la stèle bilingue de Dougga, il faut redécouvrir l’Algérie
profonde, millénaire, plurilingue et pluriculturelle.
1.2 Assia Djebar : le tamazight comme « langue fantôme »

La mère d’Assia Djebar est d’origine berbère, mais la langue maternelle de
l’écrivaine est l’arabe citadin. Quand sa mère descend des montagnes à la ville, elle
tourne le dos au berbère pour plusieurs raisons psychologiques. La sociologue
Anne Muxel évoque le rôle fondamental de l’oubli pour la constitution de
l’identité. Selon elle, l’oubli est indispensable pour permettre l’intrusion de la
nouveauté. C’est ainsi qu’on permet le changement social d’une génération à
l’autre. L’oubli est aussi la condition incontournable pour une mémoire vive et
vivante dans le sens où l’oubli déclenche inévitablement un processus de réflexion
au cours duquel on va se demander ce qu’on veut garder et transmettre et ce qu’on
ne veut plus garder et donc oublier. Dans le domaine affectif, l’oubli remplit,
toujours selon Anne Muxel, une fonction de refoulement. Cela veut dire qu’on ne
veut plus se souvenir de choses qui ont fait trop mal.22
En 1920, Lla Fatima, la grand-mère maternelle d’Assia Djebar, descend
définitivement en ville avec ses enfants, dont son fils unique et ses trois filles ; sa
fille aînée est déjà mariée. Mais dans la ville, l’arabe est la langue prédominante
tandis que le tamazight est considéré comme la « langue des campagnards ». En
même temps, Lla Fatima quitte son troisième mari en demandant au cadi
l’autonomie afin de gérer, seule, ses biens. La seule enfant issue de cette union est
Bahia, la mère d’Assia Djebar, qui avait à l’époque à peine deux ans. Cette
descente en ville constitue un changement profond pour Bahia, une rupture qui l’a
tellement blessée qu’elle n’en parlera jamais avec ses enfants. Elle cherche à
oublier ce qui lui a fait trop mal, ou, à défaut, à passer au moins sous silence ses
souffrances.23 À cette première rupture s’ajoute une deuxième qui pèse encore plus.
Ainsi, le père de Bahia que Lla Fatima vient de quitter, rend visite à sa femme le
vendredi, avec le but de la persuader de retourner chez lui (cf. « (Il) tente de
ramener à la raison (à la soumission ?) Lla Fatima (…). »24). Enfin, il lui envoie
une lettre de répudiation afin de pouvoir se remarier. Bahia souffre de cette
séparation du père, mais non seulement de cette séparation : les taquineries de son
frère Hasan qui lui propose d’aller demander à son père de l’emmener avec lui,
l’attristent encore plus. Le seul point stable pour la fillette dans cette période de
mutations douloureuses est sa sœur aînée Chérifa qui la défend face à son frère
Hasan. Ce sont des pertes (et des gains) de voix qui caractérisent l’image de la
mère, surtout son aphasie après la mort de sa sœur préférée Chérifa de la fièvre
typhoïde. Dans son entretien avec Lise Gauvin, Assia Djebar constate :
« (...) Ce qui m’a frappée quand j’ai fait cette remontée, qui était une
interrogation sur moi-même, c’était que les femmes passaient d’un territoire
à l’autre, ne s’ancraient pas. J’ai compris peu à peu que ce n’étaient pas
194
seulement des lieux géographiques et des mouvances que je restituais à
travers ces personnages, mais des pertes et des gains de langues. »25
Assia Djebar esquisse le rôle de sa mère dans cette tragédie qui l’a rendue
muette, sa traversée de ce « tunnel », de ce « silence blanc » qui l’a enfermée
pendant une année entière. Face à la sœur morte, sa voix ne la quitte pas
seulement ; elle la précède, elle suit la défunte pour attendre la fillette de l’autre
côté. La traversée de ce silence blanc pousse la fillette au bord d’un gouffre, la
fillette dont il ne reste que le regard qui fait face aux autres sans les fixer, est tirée
d’un côté de l’autre, elle chancelle, bouleversée par cette douleur immense.
Soudain, Bahia occupe le devant de la scène, bien que « (l)es fillettes, d’ordinaire,
ne hantent pas les tragédies. Elles sont dans l’ombre, elles stationnent derrière le
rideau, tout au plus en coulisses (sans doute est-ce seulement au moment où le sang
de leur nubilité coule qu’elles sont censées approcher de la scène fatale, du
danger !). »26 Dans le roman Vaste est la prison, Bahia quitte littéralement l’ombre
en s’accroupissant devant la tête de sa sœur morte. Elle y reste, malgré les
tentatives de ses parentes de la tirer vers elles. Seule la complainte en langue
tamazight d’une cousine de la morte, semble apaiser momentanément ses
souffrances.27 À partir de cet incident du passé, Assia Djebar s’interroge dans son
récit Ces voix qui m’assiègent sur le présent de son pays qui, dans les années 1990,
était bouleversée par des atrocités incroyables à cause de l’intégrisme. Bahia
devient ainsi le symbole des femmes-martyres de l’Algérie, c’est-à-dire de toutes
les femmes et filles qui ont souffert ou qui souffrent toujours en Algérie. En
comparant les femmes souffrantes de l’Algérie ouvertement à Iphigénie et
Antigone, Assia Djebar les inscrit dans la lignée des grands personnages féminins
mythiques des tragédies grecques (nous soulignons) :
« Oui, si tout se passait ainsi : à savoir que pour toutes, les disparues
(…), pour chacune de celles-ci, pour chaque Iphigénie d’Algérie actuelle, ou
pour chaque Antigone par nul fiancé accompagnée à la tombe, vivante pour
y attendre la mort, oh oui, à la suite de la première mère – la mienne –, et à
cet effort d’anamnèse que sa douleur si ancienne m’a imposé, je sais donc, je
suis sûre que, pour chaque femme contrainte à mourir en plein soleil, pour
chaque sacrifiée, pour chaque départ d’immolée, une fillette, une seule, tout
près dans ce voisinage perd sa voix, des semaines ou des mois, ou plus
longtemps encore, quelquefois définitivement. »28
Dans la conception d’Assia Djebar, les femmes, les filles deviennent les
héroïnes d’un « théâtre pour muettes », d’un « théâtre du regard vidé »29. Ainsi, le
silence des fillettes qui ont été confrontées avec la mort et son absurdité, pourrait
être regardé comme le chemin choisi par celles-ci pour arriver à la catharsis, la
nécessaire purification (cf. « Ainsi, des fillettes qui ont dû regarder la mort, et
braver jusqu’à ses grimaces, auraient pris le large pour cet office-là, pour cette
liturgie ?… Peut-être pour la nécessaire purification. »30). Grâce à cette purification
195
Roswitha GEYSS
silencieuse, cette « catharsis » provoquée par l’arrivée brusque de la mort qui

inspire la pitié et la terreur à la fois et qui emporte ou leur voix, ou leur cœur, les
fillettes se munissent d’une nouvelle force, d’une force inattendue, qui les rend
prédestinées à toute sorte « d’écriture » : sur la feuille, sur la pierre, dans le vent,
pourvu qu’elles puissent enfin laisser une trace31; compte tenu du fait que
l’écriture, pour Assia Djebar, naît toujours à l’endroit où la dimension du corps et
de la voix se croisent, cette prédestination des filles à l’écriture pourrait aussi être
interprétée comme une prédestination au mouvement : une fois la purification, la
« catharsis » terminée, elles deviennent nécessairement des « fugitives ». Ainsi,
Bahia, la mère d’Assia Djebar, sort de cette longue aphasie « purifiée » et plus
forte qu’avant. En son début d’âge de femme, elle se transmue en « fugitive » : elle
tourne le dos au tamazight, langue de la mère et du père, ce père perdu à cause du
divorce de sa mère et qui ne revient plus, elle parle l’arabe oral algérien qu’elle
transmet à ses enfants tout en se servant de l’arabe classique dans ses prières
quotidiennes et dans ses chants andalous qu’elle apprécie particulièrement. Elle
aime le père d’Assia Djebar, l’instituteur de français, elle se hasarde ensuite sur le
terrain inconnu de la langue française grâce à ses bavardages avec ses voisines,
toutes femmes d’instituteurs, dans l’immeuble où la famille habitait à l’époque.
Elle gagne une nouvelle « voix », une nouvelle langue. L’apprentissage de la
langue française représente un changement profond pour la mère, parce qu’en
arabe, la femme ne nomme pas directement son mari. La femme le nomme par le
pronom personnel arabe qui correspond à « Lui ». Dans le roman L’Amour, la
fantasia, Assia Djebar se rend compte combien cette nomination directe de l’époux
a coûté à sa mère.32 Puis, elle enlève le voile pour se retrouver en voyageuse : elle
quitte l’Algérie afin de se rendre en France pour rendre visite à son fils unique, le
prisonnier politique. Sa mère, une femme maghrébine qui a grandi dans l’univers
féminin traditionnel, où les aïeules transmettent les interdits ancestraux aux jeunes
filles et femmes, se libère d’une certaine façon de ces contraintes millénaires, elle
devient même mobile. Assia Djebar admire cette « mobilité victorieuse de (sa)
mère »33.
La situation de Leïla Sebbar se distingue nettement de celle d’Assia Djebar.
Dès leur naissance, la fillette et ses deux sœurs, filles de mère française et de père
algérien, sont vêtues et traitées comme de petites Françaises. Elles portent des
jupes courtes sous leur tablier d’école, des souliers et des rubans écossais qui ne
cachent pas les cheveux. Il y a un abîme entre le monde maghrébin traditionnel, où
des interdits millénaires pèsent sur le corps de la femme qu’elle doit rendre
invisible, et la culture occidentale française, qui accorde une plus grande liberté
aux femmes. Sa mère ne se rend pas compte qu’une telle tenue vestimentaire peut
paraître indécente aux yeux des autochtones. Et – pis encore ! –, les trois sœurs ne
se confiant jamais à leurs parents, elle ne sait rien des réactions violentes des
garçons arabes injuriant Leïla et ses sœurs, les filles du maître de français, un
Algérien, un Arabe, un Musulman, chaque jour, quand elles se rendent à l’école
française.34
196
2. Arabe classique
2.1 Assia Djebar et l’arabe classique : l’arrachement lent et à l’infini et
le retour
De six à onze ans, pendant qu’elle fréquentait l’école primaire à Mouzaïa,
Assia Djebar allait aussi à l’école coranique. Elle a gardé de ces années des
souvenirs tendres : les versets psalmodiés dans la salle de classe improvisée où les
élèves étaient assis sur des nattes ou à même le sol, le maître qui, bien que sévère,
épargnait les filles, les difficultés qu’éprouvaient celles-ci à s’asseoir en tailleur à
cause de la jupe, les fêtes que sa mère et la « nounou » improvisaient quand la
fillette avait été louée par le maître, le lavage et le séchage de la planche…35 Tout
cela a profondément impressionné la fille, qui, en une seule journée, côtoyait ainsi
deux mondes totalement différents : l’école française, laïque, où l’on respectait les
recommandations de la pédagogie moderne, et l’école coranique, où les élèves
apprenaient l’arabe classique comme au XIIe siècle, sans comprendre, en récitant
les versets et en les apprenant par cœur. En sixième, Assia Djebar, pour
approfondir ses connaissances d’arabe classique, a voulu choisir l’arabe comme
première langue étrangère ( !), mais sa demande a été rejetée par la directrice de
l’internat à Blida, qui lui a fait savoir qu’on n’allait tout de même pas mobiliser un
prof d’arabe que pour elle…36 En 1997, elle raconte à Lise Gauvin qu’elle a
finalement eu la possibilité d’apprendre l’arabe comme troisième langue étrangère,
pendant deux ans : « J’aurais aimé entrer dans cette langue, que je connaissais déjà,
mais avec une pédagogie moderne et j’aurais pu alors devenir vraiment bilingue.
J’ai dû faire l’anglais. En quatrième, j’ai reposé la question et j’ai eu la même
réponse. Alors j’ai pris le grec. En troisième, j’ai redemandé l’arabe comme
troisième langue et comme nous étions alors cinq ou six, on nous a amené un
professeur. J’ai donc fait deux ans d’arabe avant le bac ; ce n’était pas suffisant. »37
On peut facilement imaginer la déception, voire la frustration de la jeune fille qui
ne voulait qu’approfondir ses connaissances d’arabe classique et acquérir le niveau
nécessaire pour lire les chefs d’œuvres de la littérature arabe, mais qui se heurtait
dans ses efforts sans cesse aux injustices flagrantes du système colonial. Quelque
peu amère, elle constate : « Quand vous êtes en colonisation, il est évident que si
vous continuez vos classes, la langue dominante, c’est celle qui va vous ouvrir des
portes... Ce n’est pas un choix que vous faites. »38 Quand, au début des années
1990, elle se consacre aux chroniques arabes pour restituer aux femmes qui ont
joué un rôle important au moment de l’avènement de l’Islam, leur parole (cf. le
roman Loin de Médine), elle éprouve certaines difficultés à comprendre la langue
des chroniqueurs39, mais c’est pour elle aussi et avant tout un travail gratifiant :
« La richesse diaprée du texte d’origine, son rythme, ses nuances et ses ambiguïtés,
sa patine elle-même, en un mot sa poésie, seul vrai reflet d’une époque, a éperonné
ma volonté d’Ijtihad. »40
Il est donc faux de dire que « L’arabe classique et l’arabe standard

n’occupent qu’une place mineure dans les romans du Quatuor ainsi que dans les
textes théoriques d’Assia Djebar. Cela est probablement dû au fait que Djebar n’a
197
Roswitha GEYSS
pas reçu d’enseignement d’arabe classique continu et que sa maîtrise de cette

langue n’est donc pas suffisante pour que celle-ci – tel l’arabe dialectal – influe sur
son écriture. »41 On pourrait dire qu’il s’agit certes d’une perte (cf. la perte des
amulettes magiques, la destruction des cahiers de musique andalouse que l’auteure
évoque dans son roman Vaste est la prison42), mais d’une perte dont le souvenir
subsiste, et qui, pour cela, ne peut jamais devenir perte absolue, coupure définitive.
Il vaut donc mieux parler d’un arrachement, au lieu de parler d’une « exclusion »43.
Arrachement lent et à l’infini qui l’a fait souffrir, certes, souffrance que
même la « parenthèse » de deux ans au collège à Blida n’a pas su atténuer, compte
tenu du fait que deux ans de cours ne pouvaient pas suffire à faire découvrir à
l’élève studieuse et sensible le patrimoine arabe incroyablement riche.
Arrachement qui l’a fait saigner – presque littéralement, si l’on se rappelle les
troubles qui ont accompagné son entrée à l’âge adulte, quand, ce jour funeste
d’octobre 1953, hantée par le souvenir du père austère, hantée par les interdits
qu’elle était en train de rejeter, hantée par les tabous qu’elle n’avait de cesse de
briser depuis sa naissance, d’abord avec le consentement du père, ensuite à son
insu, ivre de musique et de mouvement, faisant corps avec les poèmes arabes
appris par cœur, elle a voulu, pour un bref moment, se dissoudre dans l’air de
l’immense baie d’Alger44. Mais avant tout arrachement lent et à l’infini, qui est
contrebalancé par des retours tout aussi lents : l’arabe classique est présent dans
son œuvre grâce à la musique traditionnelle des noubas andalouses, qui jouent un
rôle important dans son film La Nouba des femmes du Mont Chenoua (1978), où
elles occupent une place aussi importante que les commentaires, en arabe dialectal,
des femmes honorables que Lila questionne, avide de connaître leur passé et donc
de se connaître ou de se reconnaître dans leurs souffrances et leurs joies, et les
commentaires en voix-off en français de la protagoniste. Les noubas andalouses
confèrent aussi son rythme particulier à son roman L’Amour, la fantasia (1985),
roman polyphone, ballet funèbre où s’affrontent soldats français et tribus
algériennes dans un désir d’amour et de mort, où se font entendre les voix des
femmes ayant participé à la guerre d’indépendance : c’est un roman vibrant de
chants andalous, d’orchestres de musiciennes, du bendir de l’aïeule en transe, des
noubas que la mère écoutait, tandis que la fillette, encore entre les draps, se laissait
envelopper par la voix grave du chanteur racontant l’épreuve d’Abraham. L’arabe
classique est aussi présent dans son œuvre grâce aux chroniques arabes, qu’elle
s’efforce de lire en original, aidée par un arabisant, pour restituer aux femmes qui
ont participé à la mise au monde de l’Islam, leur parole, dans le roman Loin de
Médine (1991). L’arabe classique est présent grâce à la poésie arabe, avec laquelle
elle entretient un rapport charnel, sensuel, en apprenant les vers par cœur, si bien
qu’elle a la sensation que les vers – en arabe, mais aussi traduits en français –
enveloppent son corps de dormeuse au dortoir du collège...45 Pour finir, ajoutons
encore que dans les années 1970, l’auteure a voulu écrire de la poésie en arabe, et
elle maîtrise donc la langue suffisamment bien pour envisager un tel projet.
Cependant, elle a dû se résigner à y renoncer, car elle n’arrive pas à s’identifier
avec l’arabe de la (ré)arabisation46, cette langue des discours politiques, cette
198
langue masculine, et elle éprouve une grande déception en constatant que cette
langue a nié sa réalité première, sa réalité féminine.
2.2 Assia Djebar : le retour en arrière dans l’Histoire arabo-musulmane

– Loin de Médine (1991)
Assia Djebar écrit son roman Loin de Médine en réaction aux sanglantes
émeutes en 1988 à Alger. L’historienne et écrivaine y parle des femmes qui ont
participé à la mise au monde de l’Islam. Pour ce retour en arrière dans l’Histoire
arabo-musulmane, l’auteure suspend même l’écriture de son roman Vaste est la
prison. Le spectre de l’intégrisme qui se fait sentir, les islamistes qui jouissent d’un
prestige de plus en plus grand dans la population et qui, encouragés par le
comportement du président de la République Chadli Bendjedid qui les traite
comme des interlocuteurs officiels, se considèrent comme des représentants
officiels d’une partie non-négligeable du peuple algérien… Toutes ces évolutions
dangereuses angoissent profondément l’écrivaine, si bien qu’elle considère comme
indispensable d’écrire sur les débuts de l’Islam et de raconter cette Histoire d’un
point de vue féminin. Elle sent déjà instinctivement que les intégristes, qui sont
convaincus que ce ne sont qu’eux qui ont la vérité et que la vérité n’est pas ailleurs
et surtout pas multiple, propageront leur vision de l’Histoire islamique, une version
censurée qui néglige le grand rôle que les femmes ont joué aux temps de
Mohammed. Les islamistes trahissent les paroles du Prophète qui n’a jamais traité
ses épouses et sa fille Fatima comme des êtres inférieurs, qui ne les a jamais
méprisées ou privées du savoir. Pour ce retour en arrière dans l’Histoire arabo-
musulmane, l’historienne s’appuie sur des chroniques arabes. Mais très vite, elle
constate que ces chroniques, quelque importantes qu’elles soient pour la restitution
des événements, ont été écrites par des hommes et ont donc tendance à occulter la
présence des femmes.47 Pour combler ces lacunes dans l’historiographie islamique,
Assia Djebar recourt à sa propre imagination. La fiction occupe une place
importante dans ce roman, puisqu’elle seule est capable de donner « chair » aux
femmes des débuts de l’Islam. Leïla Sebbar résume le grand mérite d’Assia Djebar
comme suit : « Où les historiens dessinent un portrait sec et rapide des femmes
proches du Prophète, l’écrivaine donne chair et émotion à ces femmes rebelles ou
soumises. »48
Dans son article intitulé « Des pères et leurs filles », Leïla Sebbar trace un
parallèle entre Fatima, la fille chérie du Prophète, Aïcha, la jeune épouse vive et
intelligente que le Prophète a écoutée, et les filles musulmanes que le père a
conduites à l’école afin qu’elles apprennent à lire et à écrire. Ainsi, le père d’Assia
Djebar a pris la main de sa fille pour la conduire à l’école interdite, un matin
d’automne, il a veillé sur son éducation et il lui a même permis de continuer ses
études, une fois l’âge nubile atteint. Tandis que les femmes de la maison du
Prophète jouissaient d’une ambiance ouverte qui ne leur interdisait pas l’accès au
savoir, les pères et leurs filles qui, plus tard, aiment le savoir, sont souvent en proie
à des reproches qui peuvent vite se transformer en insultes parce que « (…) les
notables et les censeurs, ceux qui dictent des lois iniques que le Prophète n’a pas
199
Roswitha GEYSS
proférées »49 voient dans leur comportement une violation de la tradition

musulmane qui exige que les femmes restent à l’ombre. Il faut rompre avec cette
conception erronée de la foi islamique et du rôle des femmes musulmanes. C’est
l’objectif d’Assia Djebar et de Leïla Sebbar.
Pour la rédaction de son roman Loin de Médine, Assia Djebar étudie d’abord
les chroniques arabes. Néanmoins, elle éprouve certaines difficultés à comprendre
l’arabe des chroniques, parce qu’il s’agit d’une langue qui n’a plus été utilisée
spontanément dans l’espace arabophone depuis le IVe siècle hégirien ; en même
temps, il ne faut pas oublier qu’elle n’a pas reçu de formation continue en arabe.
Néanmoins, ces difficultés ne l’ont pas découragée ; ainsi, grâce au soutien du
poète arabe Nourredine El Ansari qui l’a aidée dans sa confrontation avec la langue
des chroniques, elle parvient à découvrir la « (…) richesse diaprée du texte
d’origine, son rythme, ses nuances et ses ambiguïtés, sa patine elle-même, en un
mot sa poésie (…) »50. Cette poésie de la langue arabe éveille chez elle la volonté
d’Ijtihad. Ce terme désigne cet effort intellectuel pour la recherche de la vérité qui
est recommandé à tout Musulman et à toute Musulmane.51 C’est par cet effort
d’Ijtihad qu’une sorte de « dialogue » s’établit entre l’historienne et les
chroniqueurs arabes masculins qui témoignent de la période qu’elle veut
ressusciter : « Et il y eut alors un étrange dialogue entre lui et moi, entre moi, son
ressusciteur, et le vieux temps remis debout. »52 En se servant de cette citation de
Michelet, Assia Djebar souligne l’importance primordiale de ce « dialogue » qui
sert d’élément structurant à tout le roman. Ainsi, tout en s’appuyant sur le texte des
chroniqueurs masculins, tout en maintenant un « dialogue » avec ces témoins du
passé, elle élargit leur vision de l’Histoire du point de vue féminin ; leur récit
déclenche chez elle un processus que nous pourrions – surtout en raison du grand
rôle qu’y joue la fiction – qualifier de « créatif », mais que nous proposons
d’appeler plutôt « créateur ». En fait, ce terme nous semble apte à décrire la
démarche d’Assia Djebar : en étudiant les chroniques (arabes ou françaises), mais
en élargissant ces textes du point de vue féminin – grâce au recours à l’oralité, au
langage féminin et à la parole vivante, mais aussi grâce à la fiction, à sa propre
imagination -, elle crée une œuvre d’art qui, dans son ampleur et sa profondeur,
dépasse largement les limites de l’historiographie traditionnelle.
Les femmes combattantes de la guerre de libération, celles qui ont lutté aux
côtés des hommes, qui se sont exposées à des dangers inouïs, qui ont été habitées
par la même ferveur et la même ivresse de libérer leur peuple, ne font, en effet, que
renouer avec les premières femmes combattantes des débuts de l’Islam dont Assia
Djebar évoque le sort dans son roman Loin de Médine.53 En retraçant la destinée de
ces femmes fortes, elle veut rappeler aux Algériennes d’aujourd’hui et – dans un
sens plus vaste – à toutes les femmes musulmanes qui souffrent toujours de la
dominance masculine, ces femmes combatives et combattantes du passé pour
qu’elles retrouvent enfin la force de lutter.
200
2.3 Leïla Sebbar et l’arabe classique : langue sacrée et « langue
salvatrice »
L’arabe classique, la langue sacrée parce que langue du Coran, représente
dans les textes de Leïla Sebbar souvent la seule possibilité d’échapper à la mort.
Dans la nouvelle intitulée « La fille en prison » du recueil Sept filles, l’arabe
classique remplit ainsi la fonction d’un remède qui sauve de la démence : mais vers
la fin, les trois filles doivent comprendre que la liberté dont elles ont rêvé n’était
qu’une illusion dangereuse ; la langue arabe, langue miraculeuse, se retourne
contre celles qui y cherchaient un refuge ; soudain, c’est une langue diabolique qui
brise les trois filles, si bien qu’elles se suicident. C’est dans une prison française
que trois filles assez différentes se rencontrent : Marinette, la Française et
Chrétienne, Nadia, une jeune fille issue d’une famille berbère qui a émigré en
France, et Aïché, une jeune Turque et Musulmane pratiquante, sont obligées de
partager une petite cellule. Marinette est une fille insouciante et intrépide dont le
passe-temps préféré est l’échange de lettres avec son fiancé. Nadia, par contre,
s’est réfugiée dans le bonheur trompeur et éphémère du monde de la
consommation. Déjà avant sa peine, elle s’est rendue dans les magasins et les
boutiques et après avoir été condamnée à une peine de prison pour les vols qu’elle
a commis, elle continue à rêver devant les catalogues ouverts, elle espère trouver
dans les pages lisses quoi, sinon un bonheur et une ivresse qu’elle ne trouve pas
ailleurs. Cet « ailleurs », c’est sa famille qui a émigré en France ; elle déteste les
lettres qu’elle reçoit deux fois par mois de son père et que le frère aîné écrit sous la
dictée paternelle. Tous les mots parlent d’une nouvelle prison qui succédera à la
première : le retour au pays, le mariage avec le cousin inconnu, l’honneur sauvé de
la famille. Mais elle, elle cherche la liberté, et elle sait qu’elle ne la trouvera qu’en
dehors des vieilles traditions et loin du cercle de sa famille. L’idée de retourner
dans « son » pays (ou plus précisément, dans le pays de ses parents) lui fait horreur
parce que c’est pour elle le synonyme d’une totale soumission, d’une totale
dépendance, tandis qu’elle veut vivre dans une liberté totale (cf. « Même si je vis
pas dans la ville, je suis en cité, pas loin en RER... Pour moi c’est la liberté. »54).
Entre Marinette, qui cache derrière son insouciance une grande sensibilité
dont témoignent ses crises de larmes, et Nadia, qui ne peut pas s’empêcher de
devenir agressive, se situe Aïché comme point stable qui calme les
bouleversements intérieurs que subissent les deux autres détenues. Aïché – « la
vie ! », la jeune Turque qui a été condamnée à une longue peine sans que les autres
sachent quel crime elle a commis, a trouvé sa paix, elle est calme, rieuse et
généreuse.55 Aïché explique cet équilibre intérieur par le fait qu’elle consacre sa vie
à Dieu. Sa paix intérieure est le résultat d’un cheminement spirituel. C’est le
respect des règles de l’Islam et la langue du Livre qui la sauvent du désespoir et de
la folie. Mais l’arabe classique n’est pas seulement la langue de l’Islam pour elle ;
cette langue est intimement associée à des souvenirs d’enfance, au personnage du
grand-père. Elle se rappelle que, petite fillette dans le village natal, elle s’asseyait à
côté du grand-père qui récitait des versets du Coran le soir, après la journée de
travail.56 Ce n’est donc pas seulement l’arabe classique qui la sauve de la mort,
201
Roswitha GEYSS
mais aussi l’ombre du grand-père qui transparaît dans cette langue : « Et après le
malheur, c’est la voix du Livre qui l’a sauvée de la mort, et la voix du vieil homme
qui l’aimait, elle, la petite fille sur le banc contre la porte de la maison verte. »57
Cette langue est non seulement intimement associée au personnage du grand-père,
mais elle est aussi une langue miraculeuse. Ainsi, Aïché, qui n’a pas appris l’arabe
classique, rêve de découvrir le Coran de son grand-père dans un coffre au village
natal. Pendant toute la nuit, elle feuillette le Livre, si bien qu’au matin, elle
comprend enfin la langue. C’est depuis ce rêve qu’elle est capable de déchiffrer les
versets du Coran qu’elle lit désormais aux deux autres détenues. À travers cette
lecture, elle cherche à échapper à la démence et à la mort, mais aussi à se purifier.
Ainsi, elle veut expier sa peine, elle refuse la possibilité d’avoir un avocat pour la
demande de grâce.
Bien que Marinette, Nadia et Aïché soient des filles très différentes, elles
partagent le désir tenace d’échapper à l’étroitesse de la cellule à l’aide de leurs
rêves. Ces rêves, pour Marinette, sont les lettres qu’elle échange avec son fiancé ;
pour Nadia, ce sont les catalogues qu’elle feuillette, et pour Aïché, c’est le Coran et
l’arabe classique qui la font rêver de son grand-père et de son enfance au village.
Mais ces rêves, au lieu de les sauver de la folie, se révèlent finalement être des
illusions dangereuses qui les plongent encore plus dans la démence sans qu’elles
s’en aperçoivent. Ainsi, le rêve-présage d’Aïché qui a vu Nadia en robe de mariée
avec son avocat, déclenche un drame qui atteint son paroxysme avec la crise
violente de Nadia qui a perdu le sens de la réalité et qui croit qu’elle se mariera
vraiment avec son avocat.58 La nouvelle se termine avec la volonté ferme des trois
filles de se suicider. En coupant la robe blanche de Nadia en de fines lamelles, elles
se privent de leurs rêves. Leur passage de l’univers des rêves et des illusions au
monde réel est cruel, si bien qu’elles se rendent compte qu’elles ne peuvent pas
vivre dans la réalité. Leur seule issue est donc la mort.59
2.4 Leïla Sebbar et l’arabe classique : langue sacrée et « langue

interdite »
Le deuxième visage de l’arabe classique que nous proposons d’étudier est
celui de la langue sacrée et pour cela interdite tel qu’il se manifeste dans la
nouvelle intitulée « La robe interdite ». Leïla Sebbar y raconte les circonstances qui
se trouvent à l’origine de la création d’une robe, et qui, vers la fin de la nouvelle,
deviennent aussi significatives pour sa destruction. Le couturier, obsédé par le désir
de créer la plus belle robe de la saison et la plus belle qu’il n’ait jamais créée,
voyage dans le monde entier afin de trouver une nouvelle source d’inspiration.
Lors de ses vagabondages, il se rend aussi dans un pays arabophone ; il se promène
sur le bazar, quand son regard est attiré par quelques pages sales et, en soi,
insignifiantes, mais qui sont d’une valeur inestimable pour lui, puisqu’elles portent
des arabesques. L’étranger au pays, aux coutumes et à la langue est aussitôt
enchanté par cette écriture inconnue dont l’éclat et la pureté lui font même oublier
les feuilles maculées60. L’arabe se présente donc à lui à travers son écriture ; c’est
une belle langue, et bien qu’il n’arrive pas à déchiffrer les arabesques, il sent
202
instinctivement que celles-ci cachent un secret et une force qui n’est comparable à
rien dans le monde, sauf à la force de la sainteté. Cela explique ses exclamations
réitérées « Divine ! Je la veux divine. »61. Sa robe sera ornée de ces arabesques
brodées au fil d’or, de ces arabesques magiques et miraculeuses (nous soulignons) :
« La robe noire brille d’arabesques savantes, inconnues, étrangement belles,
comme ensorcelées (…). »62 Mais en ornant une robe (donc une œuvre d’art créée
par un homme) d’une écriture sacrée, il « laïcise » cette langue « créée par Dieu »,
puisqu’il l’utilise pour un objet profane. Notons qu’il ne le fait pas
inconsciemment, puisqu’il sent la force mystique de ces signes.
Les qualités surnaturelles des arabesques sont symbolisées par le chiffre
sept. Ainsi, le couturier trouve sept pages déchirées et sales sur le bazar qui
deviennent pour lui une source d’inspiration qui ne se tarit pas, qui lui donne des
ailes63; lors du défilé de mode, le public qui est enthousiasmé par la robe, la
réclame sept fois64. Le chiffre sept, qui joue un rôle primordial dans la mythologie
religieuse ainsi que dans la culture populaire (cf. les contes de fée) est regardé
comme un chiffre porte-bonheur, un chiffre qui est donc capable de rendre heureux
et de combler de bienfaits celui qui y croit. Il est intéressant que les arabesques de
la robe donnent une nouvelle direction à la vie du jeune mannequin qui, après une
première période de célébrité internationale, est tombée à l’oubli. Maintenant, le
couturier redécouvre cette jeune femme et prend aussitôt la décision de la combler
de bienfaits : « Il la couvrira d’arabesques brodées au fil d’or. »65 Elle est la seule à
avoir une idée vague de la signification des arabesques (cf. « Elle reconnaît le mot
qui revient le plus souvent, les traits verticaux au début, la lettre sinueuse à la
fin. »66). La force magique des arabesques transforme cette femme certes belle,
mais quand-même mortelle parce qu’en premier lieu un être humain, en un être
divin (nous soulignons) : « Elle est debout, au milieu de la scène. / Seule. /
Divine. »67
Notons qu’à propos de la force magique de l’arabe, on peut tracer un
parallèle entre ce texte fictif et l’expérience personnelle de l’auteure. Ainsi, Leïla
Sebbar décrit la langue arabe qu’elle ne parle pas comme une « langue étrangère »,
certes, mais aussi comme une « belle langue » qui a cette « force de langue
sacrée ».68 De même que dans la nouvelle, où la connaissance de la langue qui rend
capable quelques spectateurs du défilé de mode de déchiffrer les arabesques, la
prive de ses qualités surnaturelles – elle reste certes la langue sacrée, mais elle
n’est plus une langue miraculeuse, plutôt une langue « diabolique » –, Madame
Sebbar est aussi persuadée que, au moment où elle déciderait d’apprendre cette
langue, celle-ci perdrait cette force miraculeuse pour devenir un outil de
communication.69 Nous avons dit que l’arabe se transforme en langue presque
« diabolique ». En fait, à la fin du spectacle, des hommes qui crient « d’une seule
voix noire, diabolique »70, sautent sur la scène et cernent la femme et la robe ; ils
l’emportent, si bien que la fille se retrouve nue. Cet incident pourrait être regardé
comme une métaphore pour le joug de l’intégrisme qui rend impossible la création
artistique, puisque ses leaders dictent des lois iniques que Mohammed n’a jamais
proférées. L’idéologie intégriste s’appuie sur une déformation du Coran et sur une
203
Roswitha GEYSS
caricature de la langue arabe qui n’est plus la langue de la culture, mais la langue
du plomb, la langue des souffrances et la langue de l’enfermement – bref : une
langue diabolique. La destruction de la robe est une conséquence directe de la
« laïcisation » des arabesques sacrées par le couturier qui a osé en orner une œuvre
d’art profane.
3. Arabe parlé
3.1 Assia Djebar : langue maternelle – langue marâtre
L’arabe oral algérien est la langue maternelle d’Assia Djebar qu’elle parle au
sein de sa famille et à la maison. Assia Djebar compare l’arabe dialectal au lait,
c’est-à-dire au symbole usuel de la fonction nourricière à laquelle la mère est
intimement associée. Cela nous montre l’extrait suivant (nous soulignons) :
« (…) l’arabe, langue maternelle avec son lait, sa tendresse, sa

luxuriance, mais aussi sa diglossie, et le français, lange marâtre l’ai-je
appelée, ou langue adverse pour dire l’adversité), ces deux langues
s’entrelacent ou rivalisent, se font face ou s’accouplent mais sur fond de
cette troisième – langue de la mémoire berbère immémoriale, langue non
civilisée, non maîtrisée, redevenue cavale sauvage… »71
L’opposition entre la langue maternelle (l’arabe dialectal) et la langue

« marâtre » ou « paternelle » (le français) est caractéristique pour l’œuvre d’Assia
Djebar. Tandis que l’arabe dialectal représente sa mère « avec son lait, sa
tendresse, sa luxuriance », le français représente – une fois le cadre étroit de la
« langue du sang », donc langue des anciens colonisateurs, dépassé – son père,
l’instituteur à l’école française, qui la libère et qui lui donne la possibilité de
s’émanciper et de s’épanouir pleinement – mais dont elle continue de craindre le
verdict.72
3.2 Assia Djebar : l’arabe féminin « Diglossie verticale » et « diglossie

horizontale » ; Leïla Sebbar : Parle mon fils, parle à ta mère (1984) et le
langage de la mère
Assia Djebar s’intéresse beaucoup aux voix des femmes. Dans son livre Ces
voix qui m’assiègent, elle constate que dans la langue arabe, il n’y a pas seulement
la « simple » diglossie entre l’arabe littéraire, langue du Coran, et l’arabe parlé. À
part ces deux langues employées dans des domaines différents, il y a aussi un
« arabe des femmes », si bien que la diglossie de l’arabe est double. Elle constate :
« (…) je fus sensible à un « arabe des femmes », de telle sorte que la

diglossie de départ (dialecte utilisé familialement d’une part, arabe littéraire
d’autre part, dont je voudrais le rapprocher), cette diglossie que je dirais
« verticale », se trouve doublée par une séparation qui me semble
« horizontale », une véritable fissure secrète correspondant à la ségrégation
sexuelle du quotidien. Il s’agit d’une « langue des femmes » à usage
204
parallèle, le plus souvent clandestin et occulte, par rapport à l’arabe
ordinaire, celui de la communauté (pour ne pas dire la « langue des hom-
mes »). »73
Dans l’« Ouverture » de son recueil Femmes d’Alger dans leur appartement,
Assia Djebar souligne que ces nouvelles sont « quelques repères sur un trajet
d’écoute », « (c)onversations fragmentées, remémorées, reconstituées (...) ». En
fait, avec ce recueil de nouvelles, elle rompt en 1980 son silence littéraire qui a
duré dix années ; dix années de réflexions sur son besoin d’écrire, mais aussi sur
son incapacité d’écrire des textes autobiographiques ; dix années pendant lesquelles
elle a aussi découvert la cinématographie qui l’a relancée enfin sur les voies de
l’écriture. Elle se demande de quelle langue elle est partie : « Je pourrais dire :
« nouvelles traduites de... », mais de quelle langue ? De l’arabe ? D’un arabe
populaire, ou d’un arabe féminin ; autant dire d’un arabe souterrain. »74 Assia
Djebar éprouve une admiration profonde pour cet arabe des femmes qui est pour
elle ; « (…) comme une mémoire sonore ancienne qui resurgissait en (elle) et
autour (d’elle), qui (lui) redonnait force (…) »75 L’arabe féminin est une langue
non écrite, une langue qui existe seulement dans l’oralité, dans les voix des femmes
qui transmettent la mémoire de la tribu aux enfants, dans les soupirs des femmes
séquestrées, des femmes souffrantes pendant la guerre ou pendant les années de
l’intégrisme. C’est donc un arabe qui fleurit à l’ombre ; c’est dans le noir que les
mots sont psalmodiés, déclamés, parfois même hurlés et théâtralisés76, mais par des
locutrices qui restent toujours en retrait, cachées dans les chambres, derrière les
volets clos, dans les patios, sur les terrasses. L’arabe féminin est un langage qui a
pris, tout comme le corps des locutrices, le voile : pour se protéger du dehors, des
regards avides, mais plus souvent pour enfermer et immobiliser les corps des
femmes. En fait, l’écrivaine et cinéaste est même persuadée que ce côté féminin
existe dans beaucoup de langues orales, dans beaucoup de cultures où règne
toujours une ségrégation sexuelle, où les femmes souffrent toujours d’une
marginalisation : « J’aurais pu écouter ces voix dans n’importe quelle langue non
écrite, non enregistrée, transmise seulement par chaînes d’échos et de soupirs. Son
arabe, iranien, afghan, berbère ou bengali, pourquoi pas, mais toujours avec
timbre féminin et lèvres proférant sous le masque. »77 Ce langage féminin se
caractérise par quelques particularités stylistiques (nous soulignons) :
« Dans mon écoute d’alors, je me mis à repérer quelques-unes de ces

réticences, de ces retenues, ou de ces litotes du parler des femmes – y
compris la résurgence, par instants, de la langue berbère qui réapparaît
spontanément aux forts moments d’émotion, pour ainsi dire presque comme
une langue de refoulé (…). »78
Les réticences sont typiques pour le langage féminin ; elles témoignent de la

pudeur et de la discrétion des femmes dans les discours ; elles interrompent
brusquement la phrase, en laissant entendre ce qui suit. De cette façon, les femmes
205
Roswitha GEYSS
omettent volontairement une chose qu’elles devraient dire. Les litotes dont se
servent les femmes témoignent aussi de cet effort d’être pudique. À l’aide d’une
litote on peut faire entendre le plus en disant le moins, par exemple en suggérant
une idée par la négation de son contraire. Une autre particularité de l’arabe des
femmes est la réapparition de la langue tamazight (du berbère) aux « forts moments
d’émotion », quand leur rage ou leur joie leur rend difficile de contrôler leurs
paroles, si bien qu’elles recourent à la « première langue » qui semble mieux
exprimer leur bonheur, mais qui semble aussi mieux les réconforter lorsqu’elles
évoquent les souffrances enfouies dans les méandres de leur mémoire. Une autre
particularité importante de l’arabe des femmes sont les improvisations lors des
fêtes ou en cas de deuil.
Dans le roman Parle mon fils, parle à ta mère (1984), Leïla Sebbar évoque
la conversation entre une mère et son fils, qui, après une longue absence à
l’étranger, rentre à la maison, c’est-à-dire en banlieue parisienne. La conversation
entre la mère et le fils vit surtout de la voix de la mère, le fils ne disant presque
rien. Elle lui parle de la maison, du père, des filles, de lui, de son enfance, de ses
voyages si loin, des filles françaises et de la meilleure épouse, d’une cousine aux
yeux bleus, de la religion, de la radio, de la télévision, de la marche des Beurs pour
l’Égalité, enfin de son âme. Elle lui parle en arabe, mais dans son discours se
glissent aussi des mots en français. Ce langage féminin se caractérise par quelques
particularités stylistiques. Premièrement, nous pouvons constater que la mère ne
prononce jamais le nom du fils, mais elle lui adresse toujours la parole en disant
« mon fils ». De plus, on peut constater que la mère se sert souvent de l’impératif
lorsqu’elle s’adresse à son fils (p. ex. : « dis-moi », « montre-moi » etc.) :
« Je vais mourir ici, sans bouger, mais toi, mon fils, d’où tu viens ? tu
es allé loin, jusqu’en Chine ? C’est loin la Chine ? dis-moi. C’est où le plus
loin ? montre-moi sur une carte partout où tu es passé, et dis-moi les noms.
(nous soulignons) »79
Elle saute entre les sujets, ce qui entraîne une certaine incohérence au niveau
du contenu de la conversation :
« Je sais qu’on a mis des filles comme ça en foyer, ou en prison, parce

qu’elles ont vendu de la drogue. Dis-moi. Mon fils, Samira ta sœur, tu crois
qu’elle fait ça ? tu crois ? et moi je ne sais rien. Je ne sais rien. // Tu veux du
café frais ou du thé à la menthe ? Ce matin, au marché, j’ai acheté de la
menthe. (...) (// indique la « rupture » dans le discours) »80
Le langage de la mère est un langage insidieux, elle n’accepte pas d’être

contredite par le fils. Nous proposons d’illustrer cette hypothèse à l’aide d’un
exemple tiré du roman :
206
« Le fils sourit à nouveau. La mère s’arrête, brusquement – Tu ne me
crois pas, mon fils ? Tu ne vas pas me dire que je ne dis pas la vérité ? parle,
mon fils, parle – Le fils se penche vers sa mère – Tu as raison Imma, tu as
raison. Tu dis la vérité. Je te crois, Imma. (nous soulignons) »81
Le langage de la mère est un langage chaleureux et généreux. Quand elle

apprend que les Beurs et Beurettes veulent traverser la France pour lutter pour plus
de respect, sa première réaction est une réaction typique pour une mère : elle se
soucie des jeunes parce qu’elle sait que l’hiver approche et qu’ils vont être sur la
route, sans abri, et sans protection. Elle craint la violence des Français. Son
angoisse transparaît dans son langage : elle commence à harceler son fils de
questions pénibles qu’elle se pose en même temps à elle-même (cf. « Comment ils
mangent ? Comment ils dorment ? Ils partent à pied et c’est bientôt l’hiver, ils sont
fous ces Arabes... Pourquoi ils pensent pas à ces choses de la vie le froid, l’hiver, la
pluie. Ils n’ont pas une mère ? La mère, qu’est-ce qu’elle a dit ? Ils marchent avec
une valise, un sac ? Ils ont des habits pour avoir chaud et pour la nuit ? Ils sont
fous. (...) »82). La mère est aussi très pieuse ; elle observe les tâches que l’Islam
impose aux fidèles : la prière cinq fois par jour, le jeûne du ramadan. La piété de la
mère se reflète dans sa langue. Vers la fin du roman, le fils quitte de nouveau sa
mère. Elle ne peut pas le retenir à la maison, mais elle veut néanmoins qu’il parte
avec la bénédiction de Dieu :
« Va, mon fils, va... souviens-toi toujours que tu as une âme... – La

mère prononce en arabe des paroles de bénédiction, embrasse son fils sur le
front. Il s’en va. (nous soulignons) »83
Néanmoins, on doit constater que la mère et son fils ne parlent plus la même
langue : elle lui parle en arabe (un arabe avec des particularités féminines dans
lequel se glissent du temps en temps des mots français), et elle voudrait bien que
son fils lui parle aussi dans cette langue, parce que, au bout du compte, c’est sa
langue maternelle, la langue de son enfance aux côtés de la mère. Néanmoins, le
fils s’obstine à parler en français avec sa mère. Sa mère, qui ne parle pas bien la
langue du pays d’accueil à cause des difficultés de prononciation, comprend
néanmoins tout ce qu’il dit ; elle est illettrée, mais elle est une femme intelligente et
vive qui s’adapte vite aux nouvelles situations. Mais pendant la plus grande partie
du roman, le fils ne parle pas. Sa mère insiste, elle veut qu’il lui donne une réponse
à toutes ses questions, elle veut qu’il lui dise enfin quels pays il a visités, comment
il vit… mais il reste taciturne (cf. « Elle ne sait pas s’il écoute. Elle ne sait pas ce
qu’il pense ; c’est elle qui parle et lui ne dit rien. »84). Mais malgré son refus de
parler avec sa mère, le fils l’écoute attentivement, comme autrefois, lorsqu’elle leur
racontait les contes des Mille et Une Nuits. C’est cette découverte qui rassure la
mère : son fils l’écoute, il la prend au sérieux, si elle lui donne des conseils, il les
entendra, et peut-être les suivra-t-il (cf. « Il répète les mots de la mère. Elle sourit
207
Roswitha GEYSS
et poursuit – Tu m’écoutes mon fils, tu écoutes ta mère, je parle encore un peu,

après c’est fini. (...) »85).
3.3 Assia Djebar : la langue maternelle dans la chair de la langue

française
Dans le cadre de ce chapitre, nous proposons d’étudier les démarches dont se
sert Assia Djebar afin d’inscrire les sonorités de sa langue maternelle (l’arabe) dans
la « chair » de sa langue « paternelle » (le français).86 Pour l’écrivaine, cette
« arabisation du français » est importante, d’autant plus qu’elle représente pour elle
la seule possibilité de surmonter cette « aphasie amoureuse » à laquelle chacune de
ses tentatives de dire l’amour en français se heurte irrémédiablement. Dans son
roman L’Amour, la fantasia, elle effectue un retour en arrière dans sa mémoire
enfantine afin d’élucider les origines de cette aphasie amoureuse. Elle explique
cette stérilité affective de la langue française par sa désapprobation instinctive du
comportement de la fille du gendarme français, Marie-Louise. L’auteure / la
narratrice se souvient de l’été où Marie-Louise arrive dans le hameau avec son
fiancé, un officier de la métropole. C’est dans la maison du gendarme français où
elle se rend ensemble avec la benjamine des trois sœurs, qu’elle voit le couple pour
la première fois. Le spectacle qui s’offre à leurs yeux semble incroyable à ces
jeunes filles déjà puritaines : la jeune femme se plaît à manifester ouvertement son
amour (ou ce qu’elle croît être de l’amour) pour le jeune homme, très probablement
pour voir enfin briller cette lueur d’envie dans les yeux des filles et des femmes
algériennes pour qui une telle liberté amoureuse est inconcevable (nous
soulignons) : « Exactement face à nous, dans un couloir partant de la cuisine
ensoleillée, un peu en retrait, Marie-Louise se tient debout, dressée contre un jeune
homme au teint rouge et aux moustaches blondes. »87 Plus tard, Marie-Louise
présente son fiancé aux femmes cloîtrées en lui demandant de passer lentement
devant le portail, de sorte qu’elles le voient, elles, les femmes arabes qui restent
cachées derrière les persiennes. À l’indulgence des femmes algériennes qui
écoutent la jeune Française et qui cachent derrière leur sourire leur
incompréhension de la culture française, s’ajoute l’amusement des fillettes qui se
moquent surtout des mots « Pilou chéri » dont Marie-Louise désigne son fiancé.
Néanmoins, cette hilarité fait bientôt place à une amertume profonde, au fur et à
mesure que l’auteure / la narratrice se rend compte des dimensions de la
destruction que cette appellation a opérée en elle ; elle sent d’emblée « (…) que
l’amourette, que l’amour ne doivent pas, par des mots de clinquant, par une
tendresse voyante de ferblanterie, donner prise au spectacle, susciter l’envie de
celles qui en seront frustrées… »88 Les mots « Pilou chéri » symbolisent cette
stérilité affective de la langue française. Mais la langue est une composante
centrale de l’identité. Le français est pour Assia Djebar non seulement la langue
des anciens colonisateurs (donc la langue des « paternalistic colonial fathers »89),
mais surtout la langue de l’école et la langue de sa libération personnelle qui est
indissolublement liée à l’image de son père. Comme le français se présente à elle
comme une langue « mutilée » puisque dépourvue de sa dimension affective, sa vie
208
affective est, elle-aussi, « mutilée ». Ainsi, elle avoue que, pendant longtemps, elle
ne pouvait, coûte que coûte, dire le moindre mot de tendresse en français, si bien
que tout jeu de séduction avec un homme devenait tout de suite impossible
lorsqu’il n’y avait pas passage à la langue maternelle. Elle décrit sa situation
comme suit (nous soulignons) :
« Anodine scène d’enfance : une aridité de l’expression s’installe et la

sensibilité dans sa période romantique se retrouve aphasique. Malgré le
bouillonnement de mes rêves d’adolescence plus tard, un nœud, à cause de
ce « Pilou chéri », résista : la langue française pouvait tout m’offrir de ses
trésors inépuisables, mais pas un, pas le moindre de ses mots d’amour ne me
serait réservé…Un jour ou l’autre, parce que cet état autistique ferait chape à
mes élans de femme, surviendrait à rebours quelque soudaine explosion. »90
Les termes « aphasie », « état autistique » ou bien « aridité de l’expression »

témoignent d’un trouble intérieur profond : « Her aphasia (loss of speech caused
here by emotional rather than cerebral damage) creates “une aridité de
l’expression”; her autism (withdrawal, not from the world of reality, but from the
world of affective relationships) stifles her spontaneous impulses and creates a
pressure-house of repressed emotions. »91 Cette « pression intérieure » qui est le
résultat direct des émotions réprimées, entraîne cette « soudaine explosion » dont
parle Assia Djebar vers la fin de l’extrait précédent. Nous pensons qu’il est
admissible de voir dans le roman L’Amour, la fantasia le symbole de cette
explosion ; écrit après un silence d’une dizaine d’années et fruit d’un travail
profond sur la langue arabe grâce à la cinématographie, ce roman est traversé par la
volonté tenace de l’écrivaine d’écrire l’amour malgré la mort, de dire l’amour en
dépit du viol et de la passion pervertie, de témoigner de la fascination du corps à
corps sanglant qui caractérise la conquête de l’Algérie et la guerre
d’indépendance : « Est-ce le viol, est-ce l’amour non avoué, vaguement perçu en
pulsion coupable (…) »92 De cette obsession d’inscrire l’amour dans la langue
française témoigne le magnifique chapitre ou, plus précisément, le magnifique
poème « Sistre ». En fait, ce poème se situe au point nodal du roman. Dans le
chapitre qui le précède, elle évoque son mariage avec un Algérien qui vit dans la
clandestinité à Paris. Le mariage se déroule sans les cérémonies traditionnelles,
dans l’appartement abandonné d’un libraire, avec un « semblant de trousseau »
acheté dans les grands magasins parisiens par la mariée et sa mère, sans la foule
féminine autour d’elle, sans la clameur des musiciennes, en l’absence du père qui
aurait dû, selon les rites, envelopper sa fille dans un burnous de laine blanche et la
faire franchir ainsi le seuil de sa maison. L’acte de mariage a déjà été rédigé le
printemps avant, en l’absence des mariés. Il est intéressant que l’auteure raconte
tous les préparatifs qui ont précédé le mariage clandestin à la troisième personne ;
ce n’est qu’au moment où elle évoque l’absence du père qu’elle abandonne ce récit
impersonnel pour continuer la narration à la première personne. Elle se rend
compte que, même si le mariage avait été célébré dans la maison paternelle en
209
Roswitha GEYSS
Algérie, son père n’aurait pas respecté les règles de la tradition : « (…) mon père
n’aurait emprunté aucun burnous de pure laine (…) pour m’enlacer et me faire
franchir le seuil. Il n’aurait pas sacrifié au protocole : il se voulait « moderniste »,
dédaignait les modes récentes comme l’étau des coutumes citadines. »93 Plus que
l’amour pour son futur époux, c’est l’amour pour son père qui est significatif pour
le chapitre. Ainsi, elle décide de lui envoyer un télégramme pour l’assurer de son
amour : « Peut-être me fallait-il le proclamer : « je t’aime-en-la-langue française »,
ouvertement et sans nécessité, avant de risquer de le clamer dans le noir et en
quelle langue, durant ces heures précédant le passage nuptial ? »94 Elle s’adresse
donc à son père resté en Algérie dans sa langue « paternelle », le français, et cela
en dépit de sa stérilité affective ; cette déclaration d’amour anticipe de par son
caractère presque « public » (un télégramme) ainsi que par le fait qu’elle lui écrit
cela quasiment « sans nécessité » évidente, une seconde déclaration d’amour qui
aura lieu pour elle « dans le noir », dans une langue qu’elle n’arrive pas à nommer.
La première réalité de cette langue est le cri : cri de la défloration, cri de la douleur,
cri de la surprise, mais aussi cri de la victoire : « Long, infini premier cri du corps
vivant. »95 Ce cri pourrait être interprété comme l’explosion qui met fin à la
stérilité sentimentale de la narratrice : aphasie amoureuse rompue par le cri, par le
« vol de la voix désossée »96, mais aussi soumission verbale rompue, parce que le
cri « emmagasine en son nadir les nappes d’un « non » intérieur »97. Ainsi,
l’auteure / la narratrice se rend compte que, face à sa première nuit d’amour, elle se
soumet aux contraintes ancestrales qui interdisent aux femmes de nommer
directement leur époux : « Puisque le destin ne me réservait pas des noces de
bruits, de foule et de victuailles, que me fût offert un désert des lieux où la nuit
s’étalerait assez vaste, assez vide, pour me retrouver face à « lui » – j’évoquai
soudain l’homme à la manière traditionnelle. »98 Grâce à son cri, elle rompt avec le
silence qui enveloppe d’habitude la rencontre amoureuse entre homme et femme ;
ainsi, elle ne sera pas une « épouse ordinaire » qui ne crie ni ne pleure, autant dire
qu’elle ne sera jamais une victime.99 Cri de la douleur, certes, mais aussi cri de
l’émancipation.
Dans le poème « Sistre », Assia Djebar donne à ce cri informe qui a
« couronné » sa première nuit d’amour, une dimension écrite. Elle y aborde la
question du désir et de la passion : désir purement corporel, mais aussi désir pour
sa langue maternelle, l’arabe ; en même temps, au désir et à la passion s’opposent
la répression de cette dimension sensuelle, la soumission du corps féminin (cf.
« L’épouse d’ordinaire ni ne crie, ni ne pleure ; paupières ouvertes, elle gît en
victime sur la couche (…) et les cuisses refermées enserrent la clameur. »100) ainsi
que la marginalisation de la langue arabe. Pour remédier à la stérilité du français et
pour inscrire le rythme de l’arabe dans sa langue d’écriture, Assia Djebar est
obligée de passer par la poésie. Ce passage par la poésie est significatif, d’autant
plus que l’écrivaine cherche à renouer avec le rythme et la sensualité de la musique
andalouse, tout en rompant avec les interdits qui pèsent sur celle-ci et qui obligent
les chanteurs à recourir à un code amoureux ; ainsi, elle parle ouvertement du désir
(cf. « navire des désirs »), de la « volupté », des « caresses », de
210
« l’accouplement », du « temps d’amour » et du « plaisir ». En même temps, elle
inscrit tous les événements du roman dans le cadre d’un « opéra funèbre »101 dont
« l’ouverture » constitue la conquête d’Alger en été 1830 par la flotte française (cf.
Silence de l’affrontement, instant solennel, suspendu en une apnée d’attente,
comme avant une ouverture d’opéra. »102) et qui se termine avec l’ « Air de Nay »
et le silence (cf. « Dans le silence qui termine d’ordinaire les opéras funèbres, je
vais et je viens sur ma terre (…). »103). Ainsi, il n’est pas étonnant qu’on puisse
repérer dans « Sistre » non seulement ce que nous proposons de nommer le
« paradigme de la voix » (cf. silence, râles, échos entrecroisés, murmures,
chuchotements, voix, souffles, soupirs, rires, plaintes, crailler, chant), mais aussi le
« paradigme de la musique » (cf. forte, staccato). En même temps, « Sistre »
commence et se termine par un silence (cf. « Long silence, nuits chevauchées
(…) »104, « Or broché du silence. »105). La poésie andalouse est pour Assia Djebar
intimement associée à son enfance et à sa mère ; c’est à travers sa mère que
l’écrivaine fait partie d’un univers féminin certes traditionnel, mais d’autre part
aussi incroyablement riche ; elle grandit dans cette culture, dans cette « (…)
tradition de femmes, de chansons d’amour en arabe classique mais avec un code
amoureux, avec certes une séparation des hommes et des femmes, mais en même
temps, il y avait tout de même une vraie culture qui fonctionnait de part et d’autre,
une culture avec... comment dire... avec une poésie vivante... et réelle. »106 La
musique est le médium qui est le plus capable d’exprimer des sentiments violents
tels que l’amour, le désir et la passion et de bouleverser ainsi le public… mais aussi
le chanteur. La musique est ainsi devenue un élément central de la quête identitaire
de l’héroïne de La Nouba des femmes du Mont Chenoua, et dans son second film
La Zerda ou les chants de l’oubli, la musique joue aussi un rôle primordial pour
« (r)ythmer les images de la réalité pour vingt années de quotidien du Maghreb où
chacun des trois pays a payé son tribut de morts pour obtenir son
indépendance »107. C’est grâce à la musique, grâce à la poésie, que l’écrivaine et
cinéaste a enfin le « vif plaisir de travailler autant en arabe qu’en français… »108
Dans ce contexte, il est aussi intéressant que de nouveau, le cri a une présence très
forte dans le film : ce sont les cris qui peuvent enfin « ramener au présent ce passé
qui refuse de coaguler »109. Dans La Zerda, ces cris rencontrent les images d’hier et
s’intègrent pour cela dans un ensemble, puisque « le détail retrouve l’ensemble, le
chant solo contingent s’intègre à la symphonie funèbre, la fleur se ressoude à la
tige première, la voix retrouve boue et fosse d’aisances du réel »110.
Le rythme constitue un élément central pour l’arabisation de sa langue
d’écriture. Pour imiter les rythmes corporels, Assia Djebar recourt à des phrases
courtes qui se succèdent vite111 et qui, dans le poème, sont séparées par une virgule.
Le désir est renforcé par l’utilisation de l’allitération et de l’assonance. Ainsi,
chaque mot est étroitement lié à l’autre (Assia Djebar parle d’ « échos
entrecroisés »112), ce qui fait que les mots s’entrelacent grâce à un considérable
travail sur les sonorités. Analysons à cet égard le premier paragraphe :
211
Roswitha GEYSS
« Râles, ruisseaux de sons précipices, sources

d’échos ENtrecroisés, cataractes de murmures,
chucho temENts EN taillis tressés, surgeons susurrant
sous la lANgue, chuintemENts, et souque la voix
courbe qui, dANs la soute de sa mémoire, retrouve
souffles souillés de soûlerie ANcienne. »113
Dans ce contexte, le titre « Sistre » est d’une double importance pour la

structure du poème. D’une part, on constate une abondance des consonnes [s] (cf.
silence, ruisseaux, cymbale, cirse, cyprière, aspersion, soufflerie souffreteuse ou
solennelle …) et [z] (cf. entrecroisés, closes, le navire des désirs, s’exhaler, plaisir
…). D’autre part, le titre anticipe déjà la structure musicale du poème : le sistre est
un instrument de musique à percussion fait d’une tige d’où partent des branches
garnies de métal. Il a été utilisé comme instrument de culte dans l’Égypte antique,
surtout pour le culte d’Isis. Dans ce contexte, la présence indirecte de la déesse Isis
dans le poème mérite d’être étudiée. Isis est la déesse de la fécondité et de la
maternité. Il s’agit de deux qualités qui sont intimement associées au corps de la
femme. Le poème témoigne de la force de ce corps féminin qui réussit à trouver sa
voix : « (…) et le corps recherche sa voix, comme une plie remontant l’estuaire. » ;
« (…) puis le chant long, le chant lent de la voix femelle luxuriante enveloppe
l’accouplement (…) »114. Avec ce poème, Assia Djebar se libère non seulement de
son aphasie amoureuse, mais elle montre aussi comment le corps féminin rompt
avec les interdits de la langue maternelle où le désir, la passion et l’amour ne
fleurissent qu’à l’ombre et où il serait impensable que le chant long et luxuriant de
la femme accompagne les tendresses (cf. « (…) brandons de caresses quand
s’éboule le plomb d’une mutité brutale (…) »115). Priscilla Ringrose constate que
« (…) despite being double silenced by « la sensibilité aphasique de la langue
française » and by « les interdits de [l’]éducation musulmane », in Sistre the female
body finds its voice not only in French but also in Arabic. »116
Mais dans « Sistre », il n’est pas seulement question du désir sexuel ; la
maternité joue aussi un rôle important. Premièrement, la maternité se manifeste
dans la passion de l’écrivaine pour sa langue maternelle qu’elle cherche à inscrire
dans la chair même de la langue française dans un acte de « digraphie ».117 Les
mots rares et savants dont abonde le poème et qui font que son langage est
incroyablement riche et luxuriant, en témoignent. : « Et si je dis « tesson de
soupirs », si je dis « cirse ou ciseaux de cette tessiture », ce n’est pas pour écrire de
la poésie savante. C’est parce que je tente de retrouver de possibles vers de la
poésie arabe, où la langue fonctionne par allitérations. »118 Deuxièmement, son
travail sur les rythmes corporels dans « Sistre » deviendra significatif pour ses
romans suivants. Ainsi, il ne s’agit pas seulement d’inscrire les rythmes de l’union
sexuelle dans la langue française119, mais aussi les rythmes corporels qui
déterminent la vie prénatale de l’enfant dans le ventre de sa mère : le battement du
cœur maternel, la lumière qui alterne avec l’obscurité, la chaleur et le froid, la
respiration…120 Surtout dans le roman Vaste est la prison qu’elle publie une
212
dizaine d’années après L’Amour, la fantasia, Assia Djebar cherche ce corps à corps
avec la mère. Derrière l’interrogation personnelle de la romancière sur ce que lui
ont transmis sa grand-mère maternelle et sa mère121, se creuse une seconde
interrogation, à savoir celle concernant le choix de sa langue d’écriture. Dans son
récit Ces voix qui m’assiègent, Assia Djebar cite les paroles de Luce Irigaray, qui a
constaté que « (n)ous avons à découvrir un langage qui ne se substitue pas au corps
à corps, ainsi que tente de le faire la langue paternelle, mais qui l’accompagne, des
paroles qui ne barrent pas le corporel, mais qui parlent corporel… »122 Assia Djebar
reprend cette idée du « corps à corps avec la mère ». Elle souligne clairement que
ce n’est pas par hasard que la traversée de sa généalogie féminine se trouve dans un
rapport direct avec la partie historique du roman.123 À la recherche de « paroles qui
parlent corporel », Assia Djebar redécouvre l’alphabet libyque, le plus ancien
alphabet en Afrique du Nord et en même temps le seul alphabet d’origine
autochtone, l’alphabet arabe et l’alphabet latin ayant été « importés » par les
conquérants. Assia Djebar avoue que ce retour à la langue tamazight, langue de
socle et de base, ainsi qu’à l’alphabet libyque ancien, ouvre enfin la porte à ce
corps à corps avec la mère, c’est-à-dire avec toutes les mères : la mère de sa grand-
mère maternelle qui meurt de chagrin à cause des secondes noces de son mari, sa
grand-mère maternelle qui oublie la défaite de la mère et qui se transmue en aïeule
virile, sa mère qui, après la mort de sa sœur Chérifa, perd passagèrement sa voix
mais gagne une force inespérée qui la fait à quarante ans voyager en France pour
rendre visite à son fils unique, le prisonnier politique. Il s’établit un parallèle entre
le premier volet du quatuor algérien, le roman L’Amour, la fantasia, où Assia
Djebar évoque dans les parties autobiographiques son entrée dans la langue
française et les rapports multiples qu’elle entretient avec cette langue, et le roman
Vaste est la prison, dont le but est d’effectuer un retour en arrière dans la mémoire
féminine afin de redonner une voix à la grand-mère et à la mère et de combler les
trous dans la mémoire.
Assia Djebar reconnaît que le français, tout en étant sa « langue paternelle »
et sa langue d’écriture, est aussi pour elle, Algérienne, la « langue des envahisseurs
et des soldats », la « langue du combat » et du sang124. Le résultat est
l’interrogation douloureuse suivante : « Est-ce que, à mon tour, devant vous, parce
que j’écris et que je parle en la langue des autres – certes langue du père
intercesseur –, je ne me compromets pas, de près ou de loin, dans une alliance
objective avec les meurtriers de la première mère ? »125 S’il est question d’un corps
à corps, il s’agit en premier lieu toujours d’un corps à corps viril et violent. Mais ce
premier corps à corps purement masculin est indissolublement lié à un second
corps à corps à caractère nettement sexuel. Ainsi, dans le roman L’Amour, la
fantasia, Assia Djebar souligne l’aspect sexuel dans la conquête de l’Algérie qui
résulte plutôt d’un désir de viol que d’un désir d’amour ; ainsi, les soldats français
veulent « (…) faire corps avec l’Afrique rebelle, et comment, sinon dans le vertige
du viol et de la surprise meurtrière ?… »126 C’est paradoxalement cet aspect violent
de la langue française qui lui rend enfin possible l’évocation de la première mort de
sa généalogie féminine ; elle rend enfin justice à son arrière-grand-mère immolée.
213
Roswitha GEYSS
Le français devient « langue adverse » pour dire l’adversité, « (…) y compris celle
qui s’abat sur des femmes… »127. C’est dans cette « langue adverse » que
ressuscitent d’autres morts ; ainsi, dans la partie historique de Vaste est la prison,
Assia Djebar évoque la chute de Carthage, elle parle de l’incendie qui brûle les
corps, des livres sauvés… bref : des atrocités qui ont accompagné la chute de la
métropole antique. Elle s’appuie sur le récit de Polybe, récit rédigé dans une
troisième langue en dehors des deux qui s’affrontent et s’entrelacent dans le texte, à
savoir l’alphabet latin du français-langue d’écriture et l’alphabet libyque du
tamazight-langue ancienne. Pour Assia Djebar, ce corps à corps avec la mère a lieu
dans la langue française, « sa » langue française. Ce français est bouleversé, cassé
et brisé par l’évocation du sort des femmes. Elle constate :
« Elle semble, pour moi, parfois se casser, se briser. Son marbre se

morcelle : le son muselé des langues orales derrière elle, des langues muettes
en hors-champ, mises dès l’enfance hors du centre de la lettre, leur son, leur
mouvement, le trop-plein de leur vie masquée ressurgissent dans ce français-
là, et produisent dans sa chair une effervescence. »128
3.4 Leïla Sebbar et la langue inconnu

Shérazade, la fameuse héroïne de la trilogie homonyme129, est habitée par le
désir tenace de se constituer une identité qui tient compte de ses deux
appartenances : l’Algérie, le pays de ses parents, et la France, le pays où elle a
grandi, où elle a fréquenté l’école, où ont décidé d’émigrer ses parents. Elle ne
s’enracine jamais : ses vagabondages à Paris, son voyage en France, sur les pas des
participants à la Marche des Beurs, ainsi que son voyage au Proche-Orient en
témoignent : à petits pas, elle conquiert le terrain peu sûr, cet entre-deux, entre la
maison maternelle et la maison de France, véritable no man’s land, zone
inconfortable, mais aussi zone fertile. Dans ce contexte, il est intéressant qu’elle ne
se rende jamais en Algérie : d’abord, elle a encore le but d’y aller, et lorsqu’elle
quitte, vers la fin du premier roman, Paris avec Pierrot, elle semble tout à fait
décidée à visiter le pays de sa famille, « son » pays. Mais au début du deuxième
roman, on apprend qu’elle a quitté le bateau pour Alger en courant. Cette décision
peut sembler paradoxale, mais en fait, elle témoigne de son déchirement intérieur
qui ne lui permet pas de s’enraciner ni dans l’un pays, ni dans l’autre, mais qui
montre que sa seule place est cet « entre-deux » vague et peu sûr qu’il lui faut
conquérir. L’arabe dialectal joue un rôle ambivalent dans sa quête identitaire.
D’une part, il est vrai que sa famille parle l’arabe dialectal algérien ; Shérazade
parle donc cette langue. Ainsi, lorsqu’elle se rend au Proche-Orient, elle parle en
arabe (« son » arabe algérien avec ses particularités dues à l’immigration en
France) avec le routier arabe, qui l’emmène jusqu’au prochain champ d’oliviers ; il
lui dit à propos de sa langue « Vous parlez l’arabe des Arabes de France... »130 À
Beyrouth, Shérazade, qui est assise au pied d’un olivier, est arrêtée par trois
hommes armées en civil et un soldat avec une mitraillette. Ils la considèrent
aussitôt comme une étrangère : sa tenue vestimentaire, sa liberté farouche, son
214
intrépidité, sa décision d’aller où bon lui semble, la font paraître aux yeux de ces
fanatiques comme une « extraterrestre » (nous soulignons) : « Elle arrive d’une
autre planète... Une extraterrestre... On va voir à quoi ça ressemble, une fille de
cette race-là... ».131
Cependant, Shérazade est capricieuse. Lorsqu’elle se trouve encore à Paris,
elle choisit bien les interlocuteurs avec qui elle parle en arabe. Ainsi, elle refuse
carrément de répondre en arabe à Krim, un de ses copains avec qui elle squatte
l’immeuble vétuste à Paris : « (…) j’ai pas envie de te parler en arabe c’est
tout. »132 D’autre part, elle réagit d’une façon beaucoup moins agressive aux
tentatives de Julien d’engager avec lui une conversation en arabe. Ainsi, « (i)l leur
arrivait de parler en arabe depuis que Shérazade avait vu des livres écrits en lettres
arabes sur la table de travail et que Julien lui avait dit qu’il connaissait cette
langue »133 ; leurs dialogues en arabe sont donc caractérisés par une spontanéité,
une légèreté, voire une insouciance qui les pousse à jouer avec la langue, si bien
qu’ « ils s’amusaient de leurs accents et parfois s’enregistraient pour s’écouter et
rire ensemble de leurs maladresses. Julien apprenait des mots de l’arabe littéraire à
Shérazade et elle lui faisait répéter des phrases en arabe dialectal algérien, la langue
qu’elle parlait avec sa mère et que son grand-père avait commencé à lui faire lire et
écrire en Algérie avec sa sœur Mériem. »134 À cette légèreté insouciante qui
caractérise leurs dialogues en arabe s’opposent les difficultés que Shérazade
éprouve à écrire en arabe et à déchiffrer les arabesques. L’arabe dialectal a donc
deux existences fortes dans le texte : premièrement, comme langue orale dans
laquelle se déroulent les dialogues insouciants et enrichissants à la fois avec Julien,
et deuxièmement, comme langue écrite qu’elle a du mal à comprendre, mais qui
l’attire et qui devient ainsi l’élément central d’un de ses vagabondages en métro :
ce sont les arabesques qui la guident d’un lieu à l’autre :
« Shérazade prit le métro, sans bien savoir où elle irait. Chaque fois
qu’elle voyait une inscription sur une affiche, écrite en caractères arabes, elle
sortait un carnet chinois réservé à cet usage, et notait avec application les
mots, les phrases, elle ne savait pas très bien, vérifiait après la copie, si elle
n’avait pas commis d’erreur, oublié un signe ou une boucle. Elle précisait la
station, l’affiche publicitaire ou cinématographique, l’endroit sur le quai.
Elle voyait de plus en plus de graffiti en lettres arabes, si elle voulait tout
relever… Une fois elle recopiait soigneusement plusieurs lignes en arabe et
c’est à la dernière qu’elle vit, écrit en lettres latines majuscules au-dessous
du texte arabe – Slogan ? poème ? chanson ? Injures – LANGE
INCONNUE… »135
Son voyage en métro se termine donc par un slogan qui pourrait être
considéré comme révélateur pour toute la trilogie : « LANGE INCONNUE » -
certes, mais néanmoins élément central, de par son caractère inconnu, de son
identité qui est en train de se constituer… Ainsi, au cours des trois romans,
Shérazade apprendra non seulement l’arabe, mais elle parviendra aussi à conquérir
215
Roswitha GEYSS
ce terrain vague entre les deux pays qui sont les « siens », néanmoins sans que l’un
d’entre eux le soit complètement, entre les deux langues qu’elle parle, néanmoins
sans que l’une d’entre elles soit pour elle la véritable « langue maternelle », entre
les deux cultures dans lesquelles elle a grandi, sans qu’elle puisse dire avec
certitude quelle culture l’ait dans quelle mesure façonnée… Son identité est
désormais connue : il s’agit d’une identité complexe, multiple, riche et paradoxale.
Citons Amin Maalouf : « Ce qui fait que je suis moi-même et pas un autre, c’est
que je suis ainsi à la lisière de deux pays, de deux ou trois langues, de plusieurs
traditions culturelles. C’est précisément cela qui définit mon identité. Serais-je plus
authentique si je m’amputais d’une partie de moi-même ? »136
3.5 Leïla Sebbar et l’arabe dialectal comme langue de la beauté

L’arabe dialectal est pour Leïla Sebbar la langue de la beauté, de la
sensualité : elle écoutait le père bavarder avec des amis, les parent(e)s de ses
élèves, le père parler avec sa mère et ses sœurs à qui la famille rendait
régulièrement visite, dans la maison ancestrale au vieux Ténès ; elle se laissait
volontiers envelopper par les voix sonores des femmes arabes bavardant gaîment et
que la fillette écoutait attentivement, le soir, lorsqu’elles se recueillaient sur les
balcons et terrasses, ou qu’elle épiait lorsqu’elles lavaient le linge dans l’eau claire
du fleuve… Leïla Sebbar comprend par les rires, par le son doux de la langue arabe
que son père parle avec des amis, des frères, et qu’il ne faut pas avoir peur :
« Mon père était calme, il parlait avec les pères de ses élèves, des
voisins, dans sa langue, près de nous, les mots n’étaient pas les mots de la
colère, ils pouvaient être joyeux, je le sentais parce que mon père riait
doucement en parlant, complice, comme avec un frère. Je ne comprenais pas
la langue de mon père, je l’entendais, dépourvue de sens, et je savais, à la
voix, que mon père n’avait rien à craindre (...). »137
Leïla Sebbar est fascinée par les voix des femmes arabes qui se parlent le
soir sur les balcons et terrasses, et qu’elle écoute jusqu’à ce que le père lui ordonne
de rentrer, parce que la nuit tombe et il est dangereux de rester dehors, à cause de la
guerre. Parfois, elle oublie même la proximité de la guerre et les suit
clandestinement, comme elle le raconte dans le chapitre intitulé « Si je ne parle pas
la langue de mon père » de son récit L’arabe comme un chant secret (2007),
jusqu’à la rivière où elles lavent le linge, entourées de grappes d’enfants jouant
dans l’eau claire, les filles portant le dernier-né dans le dos, et où elle les écoute,
avant de renter avec elles.138 Elle comprend par le son de la voix si les femmes sont
furieuses parce que « les enfants tardaient pour l’eau, le pain » ou si celles-ci se
reposent simplement de leur vie dure en parlant avec des parentes, des amies, des
voisines :
« Les femmes se parlaient dans le soir, fort, toujours. Je les entendais.

Des voix sonores, violentes, les enfants tardaient pour l’eau, le pain... les
216
mères attendaient, ils désobéissaient et les coups ne les corrigeaient pas. Plus
loin, il y avait moins de colère, les femmes parlaient entre elles, les enfants
n’étaient pas là, les petits, tout petits contre leurs corps, tranquilles, heureux,
alors elles bavardaient et du balcon les voix paraissaient douces, jeunes,
rieuses. Bientôt ce serait l’heure des hommes, je les entendrais à peine, des
murmures. »139
Sans comprendre le sens exact des mots, sans avoir une formation de
linguiste, uniquement parce qu’elle aimait tant se laisser envelopper par les voix
arabes des femmes et des hommes qu’elle écoutait, la petite fille qu’elle était alors
sentait déjà instinctivement que la diglossie de l’arabe est double, qu’il y a,
premièrement, l’arabe dont les hommes et femmes se servent dans leurs prières, la
langue du Coran que son père a aussi apprise à l’école coranique, sans jamais en
parler avec ses enfants, qui s’oppose à l’arabe que parlent Aïcha et Fatima dans la
maison d’école avec le père qui leur rappelait les tâches ménagères à remplir dans
la journée, et que parlait son père avec les parent(e)s de ses élèves, avec ses amis,
et, qu’il y a, deuxièmement, un arabe parlé par les hommes (murmures discrets),
qui n’est pas l’arabe des femmes, mots et gestes généreux, chaleureux, coléreux,
langue très émotive. Assia Djebar parle d’une « diglossie horizontale » (arabe
masculin – arabe féminin) qui dédouble la « diglossie horizontale » (arabe
classique – arabe parlé), et que nous avons évoquée plus haut.
Le récit L’arabe comme un chant secret140 (2007) fait suite à Je ne parle pas
la langue de mon père (2003), car il s’agit d’une interrogation sur l’exil (Leïla
Sebbar dit qu’elle a hérité de l’exil de sa mère, qui a quitté son pays, la France, la
maison au bord de la Dronne, pour suivre son mari en terre inconnue, et de l’exil de
son père, l’Algérien, le maître de français, qui enseigne la langue du colonisateur
aux garçons indigènes et qui élève ses quatre enfants comme des « petits
Français »). Et il s’agit d’une interrogation sur la Langue, l’arabe parlé/langue du
père, « langue fantôme » qui hante l’écrivaine parce qu’elle est présente dans son
absence même, souterrainement, comme « un chant secret », prête à rejaillir à
n’importe quel moment et à trouer les murs orbes de la « citadelle de la langue
française »141. Notons que le récit Je ne parle pas la langue de mon père fait suite,
à son tour, à Le Silence des rives142 (1993), interrogation douloureuse sur l’exil et
sur la mort en exil : les trois textes (1993 – 2003 – 2007) constituent donc une sorte
de « trilogie » sur l’exil et les langues.
3.6 Leïla Sebbar et l’arabe dialectal comme langue de la brutalité

Le contraire de cette belle langue si douce que parle le père avec les
parent(e)s de ses élèves, qui viennent parfois de loin dans la maison d’école pour
faire signer des papiers, qu’il parle avec les hommes du quartier, frères de langue
qui estiment beaucoup le maître de français, et que parlent les femmes entre elles,
est l’arabe comme langue de la brutalité. Les garçons arabes ne se fatiguaient pas
d’injurier les trois filles du maître de français qui devaient traverser le quartier dit
« indigène » pour se rendre à l’école des filles. Ces garçons parlent une langue
217
Roswitha GEYSS
brutale, violente, qui fait mal aux filles, psychiquement et même physiquement,
comme nous le montre l’extrait suivant où Leïla Sebbar compare les insultes à
« des pierres jetées » :
« (…) ces mots étrangers et familiers, je les entends encore, violents

comme des pierres jetées, visant l’œil ou la tempe, et séducteurs. »143
Il est très intéressant que Leïla Sebbar décrive les mots non seulement
comme des mots « violents », mais aussi comme des mots « séducteurs ». Malgré
son angoisse, la fille reste très attentive aux gestes et aux mots des garçons arabes.
Elle comprend que c’est la différence manifeste entre elles et les filles algériennes
qui provoque la rage des garçons. Cependant, malgré son angoisse, angoisse mêlée
de fascination, elle n’évoque jamais les insultes des garçons arabes devant son
père, ce qui peut surprendre, car il n’y a rien de plus normal qu’un enfant angoissé,
voire terrifié, qui se confie à ses parents pour qu’ils le protègent. Mais ni Leïla
Sebbar, ni ses deux sœurs n’ont jamais rompu ce silence ; même des années plus
tard, en France, quand l’auteure témoigne de cette violence subie si tôt, trop tôt
peut-être, dans ses textes, elle ne le rompt qu’à demi, car le père, tout en lisant les
textes, n’en parle jamais avec ces filles : « Je ne dis rien à mon père de ces
blessures quotidiennes dès que je franchis le portail qui nous sépare du chemin
hurlant. Longtemps après, très longtemps, mon père, en exil dans le pays de ma
mère et de la langue qu’il aime, lira ce que j’écris de sa langue qui nous insulte, il
ne dira rien. Comme il n’a rien dit de la maison de sa mère, de son peuple, de sa
langue, ni du pays, de son histoire, de ses histoires. Rien. C’est le silence,
obstinément, du côté du père, de l’arabe, de l’Algérie ancestrale. »144 se rend-elle
compte. Il lui a fallu tant de livres pour ramener cette douleur ancienne dans la
langue, pour que la blessure se cicatrise enfin ; et il lui a fallu tant de textes pour
raconter sa stupéfaction d’alors, car elle ne pouvait pas croire que la langue des
garçons dans la rue soit la langue de son père, cette langue douce, rieuse et
généreuse ne peut pas être cette langue brutale et violente, ce n’est pas possible…
4. Français
4.1 Assia Djebar : la langue du père et le rôle de l’école
Assia Djebar met en rapport le français et l’école avec le monde de son père.
Comme c’était le père qui l’a conduite à l’école, le français est pour elle la « langue
du père », autant dire sa « langue paternelle ».145
Un matin d’automne, son père la conduit à l’école pour qu’elle y apprenne le
français (scène d’enfance souvent restituée, et notamment au début et vers la fin de
son roman L’Amour, la fantasia (1985)), et il est la personne qui autorise les sorties
de moins en moins conciliables avec le rôle traditionnel de la femme maghrébine
au fur et à mesure que la fille grandit. De cette façon, la romancière échappe à
l’enfermement. L’école représente pour Assia Djebar la première conquête et en
même temps la conquête la plus importante de l’espace public, premier pas vers sa
libération personnelle. Mais la fille est tourmentée de scrupules, car elle comprend
218
que son statut privilégié l’éloigne des femmes traditionnelles de sa tribu. C’est
pourquoi elle se demande vers la fin du roman L’Amour, la fantasia (1985) :
« Pourquoi moi ? Pourquoi à moi seule, dans la tribu, cette chance ? »146 En
surplus, elle est persuadée que, parce que le père l’a libérée, elle lui doit
obéissance : mais elle grandit et elle se met à transgresser les interdits, et aussi les
interdits paternels. Hantée par le souvenir du père, homme austère dont elle craint
le verdict, ivre d’espace et de mouvement, ivre aussi de musique (ainsi, elle a passé
sa dernière année à l’internat à Blida et sa première année à Alger dans un état
d’extrême ivresse, ivresse poétique et littéraire, en apprenant par cœur les poèmes
arabes que son fiancé Tarik lui envoyait), elle veut enfin échapper à cette réalité
qui lui paraît soudain trop lourde : ainsi, après une terrible dispute avec son ami,
elle se couche sur les rails du tramway, mais est sauvée de justesse de la mort par le
conducteur qui réussit à stopper l’engin à temps, à quelques centimètres du corps
juvénile et vulnérable.147
4.2 Assia Djebar : le français comme langue du sang

D’une part, Assia Djebar considère le français comme la langue du père, sa
« langue paternelle », comme la langue qui se trouve à l’origine de sa libération
personnelle. Mais d’autre part, il ne faut pas oublier non plus que le français est
aussi la langue de la violence, des envahisseurs et des soldats et de l’ancien coloni-
sateur qui a presque complètement détruit la culture des Algériens. En vue de ces
faits, il n’est pas étonnant que le français soit aussi la « langue du sang » pour
Assia Djebar, comme elle le constate elle-même dans son récit Ces voix qui
m’assiègent :
« Par ailleurs, pour moi, ma langue d’écriture me fut tout récemment

langue du père (« fillette de six ans allant à l’école, main dans la main du
père »). Or celle-ci m’est aussi pour moi, Algérienne, langue des
envahisseurs et des soldats, langue du combat et des corps à corps virils, en
somme langue du sang. »148
Tout en écrivant en français, elle n’oublie jamais que l’implantation de la

langue française en Algérie « s’appuie sur la mort » des siens. De ce dilemme
résulte le problème de la romancière d’écrire, de dire des mots d’amour en français.
C’est un problème qu’elle essaie de résoudre en 1985 dans son roman L’Amour, la
fantasia (cf. le poème « Sistre » que nous avons déjà analysé) :
« Au terme de mon cheminement, j’ai ressenti enfin combien la

langue française que j’écris s’appuie sur la mort des miens, plonge ses
racines dans les cadavres des vaincus de la conquête et c’est pourtant
hors de cette tourbe mortifère que j’enlace les mots de chaque amour. Au
terme de quelle transhumance, après les scribes connus et inconnus qui
m’ont précédée un siècle auparavant, je tresse cette langue illusoirement
219
Roswitha GEYSS
claire dans la trame des cris de mes sœurs analphabètes, et j’écris tout
amour en alphabet latin. »149
Dans son roman L’Amour, la fantasia, elle recourt au jeu de mots suivant
pour souligner ses difficultés à écrire des mots d’amour en français : « L’amour,
ses cris » (« s’écrit »).150
4.3 Leïla Sebbar : père et fille, entre silence et remémoration

Une fonction très importante du père est la représentation du passé, des
traditions et de l’Histoire de sa terre. Ainsi il donne la possibilité aux enfants de
s’enraciner dans une tradition solide.151 Mais le père de Leïla Sebbar n’a pas
assumé ce rôle. Il a refusé pendant toute sa vie que ses trois filles et son fils
apprennent sa langue à lui, l’arabe oral, et il ne leur a jamais parlé de sa culture, des
traditions et de l’Histoire de son pays. Il a cru protéger ainsi sa famille de l’horreur
de la guerre – mais malgré ses bonnes intentions, il a jeté sa fille curieuse et vive
Leïla dans un désespoir profond, parce qu’il l’a obligée à grandir dans un univers
hermétiquement fermé sur lui-même, à savoir celui de la langue française : « Mais
les enfants, ses enfants, nés sur sa terre à lui, de son corps infidèle, il a rompu la
lignée, ses enfants nés dans la langue de leur mère, il les aime, la mère de ses
enfants et sa langue (…). Dans sa langue, il aurait dit ce qu’il ne dit pas dans la
langue étrangère, il aurait parlé à ses enfants de ce qu’il tait, il aurait raconté ce
qu’il n’a pas raconté (…). »152, l’auteure constate-t-elle. Ces phrases témoignent de
sa tristesse de n’avoir pas eu la chance de grandir dans la langue de son père ; c’est
cette tristesse profonde – Leïla Sebbar parle d’une « rupture généalogique »153 –,
mais mêlée de tendresse, parce qu’en fait, les trois sœurs et le garçon ont eu une
enfance heureuse, qui sert de point de départ à son écriture : « Je continuerai à
écrire, tant que je n’aurai pas épuisé cette question : comment suturer ce qui a été
séparé de manière grave par l’Histoire et la politique ? »154 Il en résulte un étrange
syllogisme : Elle ne parle pas l’arabe (= prémisse majeure). Or, elle ne parle pas la
langue de son père (= prémisse mineure). Elle est donc écrivaine (= conclusion).155
Mais ces phrases témoignent aussi de l’amour qu’elle éprouve pour cet « étranger
bien-aimé »156 dont elle garde avant tout des souvenirs tendres, et cela, quelque
contradictoire que cela puisse paraître ! – justement à cause de son silence
acharné ; en fait, encore enfant, Leïla Sebbar sentait déjà instinctivement qu’avec
son silence acharné, le père voulait les préserver de la face grimaçante de la mort
tout proche. Elle écrit à propos de cette intention du père dans son récit Je ne parle
pas la langue de mon père :
« Je ne sais pas, je ne saurai pas s’il se demandait ce que ses enfants

auraient aimé entendre de l’autre histoire. L’interdit de la colonie, mon père
le fait sien, que ses enfants ne connaissent pas l’inquiétude, qu’ils ne se
tourmentent pas d’une prochaine guerre de terre, de sang, de langue. Son
silence les protège. »157
220
Le père de Leïla Sebbar meurt en 1997. Six ans plus tard, elle essaie dans
son récit Je ne parle pas la langue de mon père de comprendre a posteriori sa
personnalité. Il a toujours trouvé des prétextes pour ne pas parler de sa culture
d’origine avec sa fille. D’autre part, il n’était pas mutique : il a abordé avec ses
enfants des questions sociales, culturelles ou politiques importantes. Nous tenons
donc à souligner que lorsque nous évoquons le silence acharné du père, nous
pensons uniquement à son refus de parler avec ses enfants de son pays et de sa
culture. Avec ce silence acharné, il ne voulait pas seulement protéger sa famille de
l’horreur de la guerre, mais aussi lui-même. Ses souvenirs de la guerre
d’indépendance doivent être terribles. En 1957, il est même incarcéré à la prison
d’Orléansville. Mais il ne parle jamais de cette période tragique avec l’auteure, il
cache ses souvenirs sous un voile de silence :
« Mon père ne répond pas à mes questions, lui dans cette guerre, la
liste noire, la prison à Orléansville, les menaces, sa femme seule, cherchant
les amis, les appuis pour les autorisations de visite et, après, le train, les
interrogatoires militaires, trop courtois, ils ne demandaient pas une
collaboration, mais elle, une Française, une institutrice, instruite, elle devrait
voir clair (…). »158
Lors de notre première rencontre à Paris en mai 2005, Leïla Sebbar nous a
dit qu’elle n’apprendrait pas l’arabe159 : même si l’auteure décidait d’apprendre
l’arabe maintenant, cette langue apprise ainsi sur le tard et comme langue
étrangère, ne pourrait plus jamais occuper dans son moi intime la place laissée – en
partie ! – vacante par la langue paternelle (côté maîtrise effective de la langue ;
côté sentiments, rythmes, sonorités, gestes, l’arabe s’est quand-même
profondément implanté dans son moi intime). L’arabe appris maintenant resterait
une langue étrangère pour elle, parce que dépourvu de sa première réalité de voix,
voix du père qui aurait pu transmettre les légendes de son peuple à ses enfants,
mais qui n’a pas pu assumer ce rôle à cause de la guerre et de la mort qui rôdait
dans le quartier ; voix de la grand-mère et des parentes algériennes, à qui la famille
rendait régulièrement visite, le père traduisant pour sa femme et les enfants. Mais
malgré son absence, l’arabe parlé a une présence très forte dans ses textes : « (…)
je veux dire que cette langue a une existence très forte parce que je ne la connais
pas. Elle a une existence, une présence à travers sa propre voix. »160 Elle plie et
casse sa langue d’écriture, le français, pour y inscrire cette autre langue, non-
apprise, certes, mais dont les sonorités lui sont si familières, cette autre langue qui
prend chair et consistance pour elle à travers « sa propre voix »161, qui est en effet
la voix de l’autre, de ceux et celles qui font partie du peuple de son père et qu’elle
nomme ses « sœurs étrangères »162. Elle fait de son français une « contre-
langue »163.
221
Roswitha GEYSS
4.4 Leïla Sebbar et la « citadelle de la langue française »
« Nous portions, mes sœurs et moi, en carapace, la citadelle de la

langue de ma mère, la langue unique, la belle langue de la France, avec ses
hauts murs opaques qu’aucune meurtrière ne fendait (…) »164
Cette « citadelle de la langue française » les protège, ses sœurs et elle : tant
qu’elles sont dans la maison d’école, elles jouissent d’une sécurité totale, les
insultes des garçons arabes ne leur parviennent pas et ne peuvent donc pas les
toucher. Mais ils les guettent sur le chemin d’école, tous les jours, ils sont
inlassables, et ils les injurient sans jamais les approcher, tellement les petits
coquins craignent les trois petites Françaises. Cela veut dire qu’une fois le seuil de
la citadelle franchi, elles entrent dans un monde auquel elles sont étrangères et qui
leur est étranger, puisqu’elles ne comprennent pas la langue. Leïla Sebbar se
demande : « Citadelle invincible, qui la protégeait ? La République ? la Colonie ?
la France ? » En fait, elle a raison de se poser cette question, parce que c’est la
France qui a implanté le français en Algérie et qui, par sa politique de
désarabisation, a privilégié (ou, si l’on veut dire ainsi, « protégé ») le français et
minoré l’arabe. Mais s’il est vrai que la France protège le français, il est aussi vrai
qu’elle ne peut pas détruire la culture et la langue arabes ; et s’il est indéniable que
le français et l’arabe existent en Algérie, il est aussi indéniable que ces deux
langues ne « coexistent » jamais, mais s’affrontent dans un désir d’amour et de
mort. Le résultat direct de cette rivalité violente et passionnée entre l’arabe et le
français est le fossé profond qui traverse la société algérienne (même aujourd’hui,
si l’on pense au conflit tantôt larvé, tantôt violent, qui oppose les arabisants aux
francisants). Ainsi, cette citadelle enferme les trois sœurs, et c’est ce deuxième
aspect que Leïla Sebbar regrette beaucoup.
5. Conclusion
Pour se constituer une identité complexe, mais complète, Assia Djebar
recourt, comme nous l’avons vu, à la tradition féminine afin de légitimer son
travail littéraire. « Quête solitaire et d’impuissance dans (ses) livres »165 dit
l’auteure ; mais quête « solidaire » aussi, sommes-nous tentée d’ajouter. Ainsi, elle
manifeste dans son œuvre tant littéraire que filmique la forte volonté d’être la voix
des femmes qui n’en ont pas eu avant, et, comme le montre notamment son récit Le
Blanc de l’Algérie, elle veut aussi être la voix des hommes qui ont été lâchement
assassinés et qui n’ont plus de voix qui pourrait témoigner de la folie meurtrière.
Ainsi, tout en travaillant aujourd’hui aux Etats-Unis et en France, elle reste très
proche des Algérien(ne)s. Son projet consiste surtout à réécrire l’Histoire. Ses
romans, ses nouvelles (cf. les recueils Femmes d’Alger dans leur appartement
(1980) ou Oran, langue morte (1997)) témoignent de sa volonté de raconter en
première instance non l’héroïsme national, mais surtout le sort du sujet féminin, un
sort qui n’est, en général, pas connu, qui a été négligé par les historiens, qui a été
parfois passé sous silence par la femme même (« le viol, non dit, ne sera pas violé.
Avalé. »166), qui hésite donc à se formuler. Son écriture en français devient ainsi un
222
terrain neutre où se font entendre, où s’enchevêtrent et s’entrelacent les différentes
voix. En même temps, ce terrain neutre de l’écriture permet à l’auteure d’assumer
librement les multiples composantes de son identité, à savoir la langue arabe et
surtout l’arabe féminin, le tamazight et le français qui est devenu sa « langue
paternelle ». Entre les langues, entre les mémoires, entre les voix : elle se rend
compte, visiblement émue :
« Or j’ai rêvé ma vie, ivre d’espace et de mouvement ; j’ai dansé ma

petite vie d’odalisque sortie définitivement du cadre, au moins jusqu’à l’âge
de quarante ans… Et depuis ? Entre ombre et soleil, entre ma liberté
vulnérable et l’entravement des femmes de « chez moi », sur la frontière et le
tranchant d’une terre amère et vorace, je zigzague. Je m’essaie à vivre, c’est-
à-dire à regarder, un œil grand ouvert vers le ciel, quelquefois vers les autres,
l’autre œil tourné en moi, de plus en plus en arrière, jusqu’à retrouver les
processions funèbres d’hier, d’avant-hier… »167
Exclue de la terre de son père, de la langue de son père, protégée et enfermée

dans la « citadelle de la langue française », constamment en exil où qu’elle se
trouve puisque « des deux » sans être tout à fait « des deux », Leïla Sebbar vit sa
situation pas seulement comme une déchirure, mais aussi comme un apprentissage,
susceptible même de procurer du plaisir. C’est son instruction et encore plus son
intelligence et sa lucidité qui rendent possible cet exil enrichissant. Son besoin
d’écrire résulte de sa situation complexe : elle cherche son identité en écrivant, en
racontant des histoires. Sensible aux marques d’une altérité, elle quête, partout où
elle est, des traces de l’Algérie : une vieille affiche des machines à coudre Singer
en France la fait penser aux après-midi de couture de son enfance algérienne et au
sort des immigrées qui habitent les blocs de banlieue ; les boîtes de tabac à chiquer
qu’elle ramasse sur les trottoirs parisiens témoignent de la présence des chibanis,
des travailleurs immigrés ; elle s’intéresse au sort des femmes combattantes et
combatives telles que Djamila Amrane / Danièle Minne, Juliette Grandgury ou
Josette Audin ; elle s’intéresse aux œuvres d’art des artistes algériens ; elle lit la
littérature maghrébine et les romanciers coloniaux comme Isabelle Eberhardt
qu’elle admire beaucoup ; elle contemple les tableaux de la peinture orientaliste,
elle cherche les vieilles cartes postales montrant des femmes algériennes de
brocante en brocante ; elle visite les anciens camps des harkis qu ont été entre-
temps déjà transformés en hameaux… Cette quête identitaire s’insère dans la
dynamique passé/présent : ainsi, l’Algérie qu’elle cherche est toujours étroitement
liée à la France. Comme Shérazade, elle ne s’arrêtera jamais : « Shérazade est
vivante, vivante… vivante. »168
NOTE
1
Interview avec Leïla Sebbar, le 16 mai 2005, Paris, in Geyss 2006 : 374-397 ; Cet interview a aussi
été publié sur le site officiel du College Swarthmore, Etats-Unis, qui est consacré à l’œuvre de
223
Roswitha GEYSS
l’auteure : http://clicnet.swarthmore.edu/leila_sebbar/recherche/index.html. Dernière interro-
gation: 05/03/2008.
2
Ainsi, Assia Djebar ne parle pas la langue tamazight, qui, pourtant, aurait pu être sa véritable langue
maternelle, mais elle reste hantée par ses sonorités. Et tout en grandissant en Algérie, Leïla
Sebbar n’a jamais appris l’arabe, car son père voulait protéger ses enfants des terreurs de la
guerre d’indépendance.
3
Robin 1995 : 152-180 ; Robin 1993.
4
Gauvin 1997 : 5-15.
5
Robin, 1993 : 23.
6
Blanchet 2008.
7
Djebar 1999 : 30.
8
Interview avec Leïla Sebbar, le 16 mai 2005, Paris.
9
Cf. Djebar 2007.
10
Cf. Sebbar 2003a : 39.
11
Djebar 1999 : 33.
12
Ibidem : 32.
13
Ibidem : 30.
14
Ibidem : 31.
15
Ibidem : 31.
16
Ibidem : 31.
17
Cf. Dehane 1992.
18
Djebar 1999 : 31.
19
Cf. aussi Djebar 1997.
20
Djebar 1999 : 32.
21
Ibidem : 32-33.
22
« La mémoire familiale. Entretien avec Anne Muxel », in Ruano-Borbalan 1998 : 162.
23
Cf. Djebar 1995a : 226.
24
Ibidem : 227.
25
Gauvin 1997a : 22.
26
Djebar 1999 : 144.
27
Cf. Djebar 1995a : 237-238.
28
Djebar 1999 : 143-144.
29
Ibidem : 144.
30
Ibidem : 144.
31
Ibidem : 146.
32
Cf. Djebar 1995 : 54-55.
33
Djebar 1999 : 146.
34
Cf. Sebbar 2003a : 41.
35
Cf. Djebar 1995: 253-261.
36
Cf. Dehane 1992.
37
Gauvin 1997a : 29.
38
Ibidem.
39
Ainsi, elle a été aidée par le poète arabe Nourredine El Ansari. cf. Djebar 1991 : 8.
40
« Ijtihad : effort intellectuel pour la recherché de la vérité – venant de djihad, lutte intérieure,
recommandée à tout croyant. » Ibidem : 8.
41
Thiel 2005 : 30.
42
Cf. Djebar 1995a : 171, 287-288.
43
Thiel 2005 : p 30.
44
Cf. Djebar 2007.
45
Ibidem.
46
Cf. Grandguillaume 1983 : 25.
47
Cf. Djebar 1991 : 7.
48
Ibidem, verso.
49
Sebbar 1995.
224
50
Djebar 1991 : 8.
51
Ibidem: 8.
52
Ibidem : 9.
53
Cf. Clerc 1997 : 86.
54
Sebbar 2003 : 97.
55
Ibidem : 98.
56
Ibidem : 101.
57
Ibidem : 101.
58
Ibidem : 103.
59
Ibidem : 103.
60
Cf. Sebbar 1996 : 86.
61
Ibidem : 88.
62
Ibidem : 91.
63
Ibidem : 87.
64
Ibidem : 93.
65
Ibidem : 91.
66
Ibidem : 92.
67
Ibidem : 93.
68
Interview avec Leïla Sebbar, le 16 mai 2005, Paris.
69
Ibidem.
70
Sebbar 1996 : 93.
71
Djebar 1999 : 34.
72
Cf. Djebar 2007.
73
Djebar 1999 : 36.
74
Djebar 1980 : 7.
75
Djebar 1999 : 37.
76
Cf. Djebar 1980 : 7-8.
77
Ibidem : 7-8.
78
Djebar 1999 : 36-37.
79
Sebbar 1984 : 17.
80
Ibidem : 31-32.
81
Ibidem : 46.
82
Ibidem : 23.
83
Ibidem : 84.
84
Ibidem : 58.
85
Ibidem : 79.
86
Cf. Gauvin 1997a : 30.
87
Djebar 1995: 40-41.
88
Ibidem : p 43
89
Ringrose 2001: 95.
90
Djebar 1995 : 43-44.
91
Ringrose 2001 : 96.
92
Djebar 1995: 28.
93
Ibidem : 150-151.
94
Ibidem : 151.
95
Ibidem : 152.
96
Ibidem : 152.
97
Ibidem : 153.
98
Ibidem : 153-154.
99
Ibidem : 154-155.
100
Ibidem : 154-155.
101
Ibidem : 314.
102
Ibidem : 14.
103
Ibidem : 314.
225
Roswitha GEYSS
104
Ibidem : 156.
105
Ibidem : 157.
106
Dehane 1992.
107
Djebar 1999 : 153.
108
Ibidem : 152
109
Ibidem : 153
110
Ibidem : 154
111
Cf. Ringrose 2001: 94.
112
Djebar 1995: 156.
113
Ibidem : 156.
114
Ibidem : 156.
115
Ibidem : 156.
116
Ringrose 2001 : 104.
117
Ibidem : p 97.
118
Gauvin 1997a : 30.
119
Cf. Ringrose 2001: 94-95.
120
Ibidem : 92.
121
Cf. Gauvin 1997a : 21.
122
Cf. Luce Irigaray, citée d’après Djebar 1999 : 147.
123
Cf. Djebar 1999 : 148.
124
Ibidem : 148-149.
125
Ibidem : 148.
126
Djebar 1995: 82.
127
Djebar 1999 : 149.
128
Ibidem : 149.
129
Sebbar 1982 ; 1985 ; 1991.
130
Sebbar 1991 : 16.
131
Ibidem : 18.
132
Sebbar 1982 : 139.
133
Ibidem : 146.
134
Ibidem : 146.
135
Ibidem : 207.
136
Maalouf 1998 : 9.
137
Sebbar 2003a : 18-19.
138
Sebbar 2007 : 21-22.
139
Sebbar 2003a : 19-20.
140
Cf. Sebbar 2007.
141
Sebbar 2003a : 39.
142
Sebbar 1993.
143
Sebbar 2003a : 37.
144
Sebbar 2007 : 47.
145
Cf. Djebar 1995.
146
Djebar 1995: 297.
147
Cf. Djebar 2007.
148
Djebar 1999 : 148-149.
149
Ibidem : 184.
150
Djebar 1995: 299.
151
Cf. Segarra 1997: p 97.
152
Sebbar 2003a : 20-21.
153
Larguet 2005.
154
Ibidem.
155
Cf. Interview avec Leïla Sebbar, le 16 mai 2005, Paris .
156
Sebbar 2003a.
157
Ibidem : 22.
226
158
Sebbar 2003a : 28.
159
Interview avec Leïla Sebbar, le 16 mai 2005, Paris
160
Ibidem.
161
Ibidem.
162
Cf. notamment le récit « Mes sœurs étrangères », in Sebbar 2004 : 48-59.
163
Robin 2003 : 18 et 23.
164
Sebbar 2003a : 39.
165
Djebar, « Idiome de l’exil et langue de l’irréductibilité », in http://www.remue.net/
cont/Djebar01.html. Dernière interrogation: 20/11/03.
166
Djebar 1995: 283.
167
Djebar 1995a : 313.
168
Sebbar 1991 : 203.
BIBLIOGRAFIE
Blanchet, Philippe, Responsable CREDILIF, Rennes 2, Quelles influences et quels

enjeux des contextes plurilingues. Intervention au Colloque international
« Influences et enjeux des contextes plurilingues sur les textes et les
discours » (18-20 novembre 2008), organisé par l’Ecole Normale Supérieure
des Lettres et Sciences Humaines Alger et le Centre de recherche sur la
Diversité Linguistique de la Francophonie de l’Université Rennes 2.
(Blanchet 2008)
Clerc, Jeanne-Marie, Assia Djebar : écrire, transgresser, résister,
Paris/Montréal, L’Harmattan, 1997. (Clerc 1997)
Dehane, Kamal, Assia Djebar entre ombre et soleil, film, 1992. (Dehane 1992)
Djebar, Assia, « Idiome de l’exil et langue de l’irréductibilité ».
http://www.remue.net/cont/Djebar01.html. Dernière interrogation: 20/11/03.
Djebar, Assia, « Ouverture », in Femmes d’Alger dans leur appartement, Paris,
1980. (Djebar 1980)
Djebar, Assia, Loin de Médine, Paris, Albin Michel, 1991. (Djebar 1991)
Djebar, Assia, L’Amour, la fantasia, Paris, Lattès, 1985 ; Albin Michel, 1995.
(Djebar 1995)
Djebar, Assia, Vaste est la prison, Paris, Albin Michel, 1995. (Djebar 1995a)
Djebar, Assia, Oran, langue morte, Actes Sud, Babel, 1997. (Djebar 1997)
Djebar, Assia, Ces voix qui m’assiègent, Paris, Albin Michel, 1999. (Djebar 1999)
Djebar, Assia, Nulle part dans la maison de mon père, Paris, Fayard, 2007. (Djebar
2007)
Gauvin, Lise, « Introduction. D’une langue l’autre. La surconscience linguistique
de l’écrivain francophone », in Gauvin, Lise, L’Écrivain francophone à la
croisée des langues, Entretiens, Paris, Editions Karthala, 1997, pp. 5-15.
(Gauvin 1997)
Gauvin, Lise, « Territoires des langues ». Entretien avec Assia Djebar, in Gauvin,
Lise, L’Écrivain francophone à la croisée des langues, Entretiens,
Paris, Editions Karthala, 1997. (Gauvin 1997a)
Geyss, Roswitha, Bilinguisme littéraire et double identité dans la littérature
maghrébine de langue française : le cas d’Assia Djebar et de Leïla Sebbar,
227
Roswitha GEYSS
Université de Vienne, Département des langues romanes : Mémoire de

Magister, 2006. (Geyss 2006)
Grandguillaume, Gilbert, Arabisation et politique linguistique au Maghreb, Paris,
Maisonneuve & Larose, 1983. (Grandguillaume, 1983)
http://clicnet.swarthmore.edu/leila_sebbar/recherche/index.html. Dernière interro-
gation: 05/03/2008.
Larguet, Maya, « Leïla Sebbar. Par des livres, bâtir des ponts. » Cité nationale de
l’histoire de l’immigration, 2005, in http://www.alterites.com/cache/
center_portrait/id_1047.php. Dernière interrogation: 29/06/05. (Larguet
2005)
Maalouf, Amin, Les Identités meurtrières, Paris, Grasset, 1998. (Maalouf 1998)
Ringrose, Priscilla, « Sistre and the Semiotic : Reinscribing Desire into
Language », in Ruhe, Ernstpeter, Assia Djebar. Studien zur Literatur und
Geschichte des Maghreb, Band 5, Würzburg, Königshausen & Neumann,
2001. (Ringrose 2001)
Robin, Régine, Le Deuil de l’origine: une langue en trop, la langue en moins,
Saint-Denis, Presses Univ. De Vincennes, 1993. (Robin 1993)
Robin, Régine, « L’écrivain et ses langues », in Kremnitz, Georg, Robert
Tanzmeister (éd.), Literarische Mehrsprachigkeit. Multilinguisme littéraire.
Ergebnisse eines internationalen Workshops des IFK, 10.-11. Nov. 1995,
Vienne, IFK-Materialen, 1995, pp. 152-180. (Robin 1995)
Ruano-Borbalan, Jean-Claude (coordonné par), L’Identité. L’individu, le groupe, la
société, Etat des savoirs, Auxerre, Editions sciences humaines, 1998.
(Ruano-Borbalan 1998)
Sebbar, Leïla, Shérazade, 17 ans, brune, frisée, les yeux verts, Paris, Stock, 1982.
(Sebbar 1982)
Sebbar, Leïla, Parle mon fils parle à ta mère, Paris, Stock, 1984. (Sebbar 1984)
Sebbar, Leïla, Les Carnets de Shérazade, Paris, Stock, 1985. (Sebbar 1985)
Sebbar, Leïla, Le Fou de Shérazade, Paris, Stock, 1991. (Sebbar 1991)
Sebbar, Leïla, Le Silence des rives, Paris, Stock, 1993. (Sebbar 1993)
Sebbar, Leïla, « Des pères et leurs filles », in Arabies, décembre 1995, Tribune, no
108. (Sebbar 1995)
Sebbar, Leïla, « La robe interdite », in La Jeune fille au balcon, Paris, Seuil, 1996.
(Sebbar 1996)
Sebbar, Leïla, « La fille en prison », in Sebbar, Leïla, Sept filles, Paris, Thierry
Magnier, 2003. (Sebbar 2003)
Sebbar, Leïla, Je ne parle pas la langue de mon père, Paris, Julliard, 2003. (Sebbar
2003a)
Sebbar, Leïla, Mes Algéries en France. Carnet de voyages, Préface de Michelle
Perrot, Saint-Pourçain-sur-Sioule, Bleu autour, 2004, pp. 48-59. (Sebbar
2004)
Sebbar, Leïla, L’arabe comme un chant secret, Saint-Pourçain-sur-Sioule, Bleu
autour, 2007. (Sebbar 2007)
228
Segarra, Marta, Leur pesant de poudre : romancières francophones du Maghreb,
Paris, Éditions L’Harmattan, 1997. (Segarra 1997)
Thiel, Veronika, Assia Djebar. La polyphonie comme principe générateur de ses
textes, Avec une préface de Georg Kremnitz : Beihefte zu Quo Vadis,
Romania ?, Vienne, Editions Praesens, 2005. (Thiel 2005)
ABSTRACT
Assia Djebar and Leïla Sebbar re-inscribe the sounds of the „other”
languages (Tamazight / Berber, spoken Arabic, classic Arabic), which are spoken
in Algeria, in their French language. The „other” languages are the „phantom
languages” which „haunt” the writers, who do not speak all of them, but who
appreciate their sounds and their imagery. So Assia Djebar doesn’t speak Berber,
and Leïla Sebbar doesn’t speak Arabic. Rhythmical effects, mimicking Arabic
rhythms, are achieved by „breaking” the French syntax, by the frequent use of
Arabic imagery, as well as by the incessant use of alliteration and assonance. Their
French is a „torn language” („langue brisée”), a term invented by Régine Robin
(2003) who examined the multilingualism of Jewish writers. For Assia Djebar,
Tamazight (Berber) is the lost mother tongue, because her mother wasn’t able, after
the divorce of their parents and after the sudden death of her cherished sister
Chérifa, to speak this language anymore. Tamazight „haunts” Assia Djebar who
doesn’t speak this language, but who appreciates its sounds, its music, its force,
and especially in her work Vaste est la prison, she tries to understand her mother
and her grand-mother, as well as she tries to understand the Berber history of her
country. For Assia Djebar, the classic Arabic is the language of the Noubas, the
Andalusian music, of the Arabic poets, and in her work Loin de Médine (1991) she
shows that women played an important role in the Islamic history. For Leïla
Sebbar, the Arabic language is a beautiful „phantom language” (and it is important
to say that she refuses to learn this language, because she needs its „holy force” (L.
Sebbar), otherwise writing wouldn’t be possible anymore), but it is also a brutal
language. The spoken Arabic language is Assia Djebar’s mother tongue, while
French is the language of the French school and of her father, the French teacher,
who permitted her to go to school and to study at the university in Alger. But it is
also the language of the colonial fathers who, for 132 years, oppressed the Algerian
people. French is the only language that Leïla Sebbar speaks, it is her mother
tongue, but although she writes in French, she says that she writes an „Arabic
French”, a „torn” French. She regrets that her father, who gave her the French
language and the literature, didn’t give her also the Arabic language, because he
wanted to protect his children against war and death.
Key words: Magrebin literature in French; literary plurilingualism,

« phantom language »
229
ADVERBUL ÎN GN
Alina GIOROCEANU
În cadrul enunĠului, grupul nominal (GN) este un component de referinĠă

care, în relaĠia cu predicatul, poate funcĠiona atât ca argument, cât úi ca non-
argument al acestuia1. În structura GN, poziĠia-centru este obligatoriu ocupată de
un substantiv sau un substitut nominal, pronume sau numeral cu valoare
pronominală; cât priveúte realizarea, numele poate avea ocurenĠă singulară sau
poate selecta adjuncĠi de natură morfologică diferită: adjectivală, nominală,
adverbială, verbală sau propoziĠională.
Clasa adverbelor este tratată în volumul I al Gramaticii Academiei (2005)
drept o clasă eterogenă, deschisă, capabilă să capteze adjective, substantive care
funcĠionează adverbial sau care tind spre o utilizare adverbială2. În cazul
substantivelor care au eliminat flexiunea se vorbeúte de adverbializare completă (a
adormi colac/covrig, a aduna grămadă/mănunchi, singur cuc, iute foc, a se duce
glonĠ, gol puúcă – * au adormit covrigi etc.), iar în cazul substantivelor care tind
spre o utilizare adverbială se vorbeúte de adverbializare neîncheiată (călătoreúte
noaptea/joia/vara, pleacă dimineaĠa – aleargă ore/kilometri, cântăreúte
kilograme). Ca adverbe sunt grupate, în unele lucrări, úi numeralele care au un
comportament general adverbial, ca numeralul multiplicativ, distributiv úi
adverbial3.
Vom considera adjuncĠi adverbiali adverbele propriu-zise, substantivele în
curs de adverbializare úi numeralele cu valoare adverbială. OpĠiunea noastră Ġine
seama de comportamentul gramatical al cuvintelor care alcătuiesc respectivele
clase: lipsa flexiunii, natura verbală sau de provenienĠă verbală, respectiv natura
adjectivală ori adverbială a regentului.
Gramatica limbii române (2005) ilustrează4 situaĠiile prototipice de GN cu
adjuncĠi adverbiali, în cazul în care centrul este un substantiv, respectiv un
pronume/numeral:
(1) sosirea mâine
(2) statul la soare ore în úir
În cadrul GN, adverbul poate fi component al unui grup prepoziĠional, care,
la rândul său ocupă poziĠia de adjunct:
(3) etajul de sus
Când centrul este un nominal de tip pronume sau numeral, adverbul este
legat de centru cu ajutorul prepoziĠiei de:
(4) cel de acolo
(5) tu de acolo; dumneata de aici
(6) acesta de acolo, acela de aici
(7) oricine de acolo, nimeni de aici
(8) care de acolo
(9) trei de acolo, cinci de aici
230
Adverbul în GN
(10) prima de acolo, a cincea de aici

(11) amândoi de acolo, ambii de aici
(12) câte cinci de sus, câte cinci de jos
Pe baza exemplelor anterioare, care recurg la adverbe de loc sau de timp, se
pot trage următoarele concluzii provizorii:
– adverbul ocupă fie poziĠia de adjunct în grupul nominal, fie este
component al grupului prepoziĠional, adjunct al GN;
– în situaĠia în care centrul este ocupat de un pronume sau numeral, adverbul
este legat de aceasta cu ajutorul unei prepoziĠii (de), iar autorii Gramaticii
Academiei lasă să se înĠeleagă că este constituent al unui grup prepoziĠional;
– în cazul în care centrul este un substantiv, se întâlnesc două situaĠii:
adverbul apare atât ca adjunct nominal, cât úi în structura unui grup prepoziĠional
care ocupă poziĠia de adjunct în cadrul GN. La o primă vedere, ataúarea adverbului
este determinată de natura regentului: în cazul în care centrul este substantiv verbal
(statul, sosirea), adverbul este direct legat de acesta, în celelalte cazuri este legat cu
ajutorul unei prepoziĠii. O posibilă explicaĠie e de natură sintactico-semantică:
sensul grupurilor de tipul etajul de sus indică o interpretare statică úi, implicit, o
istorie transformaĠională de tipul:
etajul (care se află) sus ĺ etajul (de) jus
cel (care este /se află) acolo ĺ cel (de) acolo
dumneata (care esti) aici ĺ dumneata (de) aici.
De se poate combina cu altă prepoziĠie úi funcĠionează într-o structură de
tipul:
Vaza de pe jos ĸ vaza (care se află) pe jos.
În ce priveúte grupurile cu centru substantiv verbal, observaĠia generală este
că acestea au ca adjunct un adverb fără prepoziĠie. A. Cornilescu, în
Nominalization, consideră că substantivele verbale au drept caracteristică păstrarea
proprietăĠilor verbelor din care derivă5. CalităĠile verbale păstrate de substantivul-
centru permit adverbului să se comporte ca în structura iniĠială. Utilizând
observaĠiile lui J. Grimshaw, A. Cornilescu observă că nominalizarea verbului în
română, realizată prin sufixare6, comportă două forme: 1. e-nominalizare (event-
nominalization la Grimshaw) úi 2. r-nominalizare (result-nominalization la
Grimshaw)7. În prima clasă intră substantive provenite din verbe, care semantic
acoperă „evenimente, activităĠi, procese”, în cea de-a doua clasă, restul
substantivelor. Mai jos, în acelaúi text, autoarea menĠionează că nominalizările cu
sufixe de infinitiv lung úi de supin permit citirea eveniment (prototipică), iar
adverbele de timp úi de loc, pe lângă alte elemente, constituie un test pentru
delimitarea e-nominalizării de r-nominalizare. Astfel, în timp ce e-nominalizările
permit ataúarea adverbului fără de (infra), r-nominalizările cer prezenĠa prepoziĠiei
de (afirmaĠia de ieri – a afirmat ieri, periajul de mâine – iúi va peria mâine etc.).
De asemenea, există utilizări eveniment úi utilizări rezultat în cazul aceluiaúi nume,
mai ales cât priveúte nominalizările cu sufixe infinitivale:
Soseúte mâine ĺ sosirea mâine, dar sosirea de mâine (numele este rezultat
al acĠiunii).
231
Alina GIOROCEANU
În exemple cu adverbe provenite din substantive, se observă comportamentul

uniform adverbial:
Stă la soare ore ĺ statul la soare ore
Similar, funcĠionează úi alte adverbe provenite din substantive sau
numeralele adverbiale:
Ne adunăm grămadă ĺ adunatul grămada (Ne place maneaua, jucatul
tananicii, statul pe prispă, vorba lungă, adunatul grămadă. Istanbulul e mai
aproape decât Parisu’. (Cronica Română, februarie 2006; Treba cu adunatul
grămadă nu o să mai meargă.)
Merge la úcoală - Mersul de două ori la úcoală. (Internet)
Schimbă hainele a doua oară - Schimbatul hainelor a doua oară.
Transformarea nominală nu impune modificări în relaĠia centru – adjunct
adverbial; grupul derivat păstrează prepoziĠia dacă aceasta este prezentă în
structura verbală anterioară:
Vine de acasă ĺ venirea de acasă
Gătesc pentru diseară ĺ gătitul pentru diseară.
Mergem spre mâine ĺ mersul spre mâine.
Merge până acolo ĺ mersul până acolo.
Doarme pe jos ĺ dormitul pe jos (Unicul leac pentru insomnia ei este
dormitul pe jos - Internet)
Camelia Stan, în Gramatica numelor de acĠiune din limba română8,
punctează situaĠiile de realizare a atributului adverbial úi realizează, implicit, o
analiză a prezenĠei adverbului în grupul nominal. ExcepĠiile de tipul concurentul
dinainte, locul (de) dindărăt sunt explicate funcĠional-istoric: prepoziĠia de există
în structura adverbului determinant (de + înainte, de + îndărăt etc.). Este
semnalată de către autoare prezenĠa în grupul nominal a adverbelor aspectuale,
care, în construcĠii de tipul sosirea numaidecât, concurează utilizările adjectivale,
gen sosirea grabnică. La acesta se adaugă adverbele de mod gen greu, permanent,
constant, frecvent, urgent, care au în grupul nominal comportament adjectival:
întârzie frecvent – întârzierea frecventă. Comportamentul „tare”, similar
adverbelor de timp úi de loc, se remarcă úi în exemplele citate de Camelia Stan:
parcurgerea drumului împreună, plecarea direct la gară, salvarea cât de cât a
aparenĠelor, pe când în cazul lui alene, aúa, astfel se poate vorbi de un
comportament slab adverbial, mai ales că ele au fost asimilate, în majoritatea
gramaticilor actuale, clasei adjectivelor (merge alene - mersul alene).
Numele de acĠiune, mai ales e-nominalizările, păstrează schema actanĠială a
verbului-bază. Substantivele, în general, ataúează adverbul cu ajutorul prepoziĠiei
de. Mai rar se întâlnesc utilizări cu prepoziĠii specifice numelor deverbale, de tipul
drumul până acolo (infra), rezultate din construcĠii verbale cu semantică
procesuală: drumul (parcurs/pe care îl parcurg/pe care îl fac) până acolo:
ğinta este respectul. Puterea – drumul până acolo. (Ziarul financiar, 13
aprilie 2007)
Drumul până acolo este complet irelevant. (Internet)
Drumurile până acolo sunt destul de dificile. (Internet)
232
Adverbul în GN
În enunĠuri de genul Savurez momentele până atunci.(Internet), până atunci

devine, în special prin poziĠionarea adnominală, constituent al grupului nominal.
Această poziĠie este întărită de utilizări asemănătoare: Număram clipele până
atunci./ ViaĠa mea până acum, în variaĠie cu viaĠa mea de până acum (Internet) úi
impune o citire eveniment de tipul clipele (pe care le voi petrece/trăi) până atunci.
Centrul de grup este, în cazurile citate, un substantiv compatibil semantic cu
adverbul úi argument al verbului suprimat. Putem compara în această idee
exemplele viaĠa mea până acum cu viaĠa mea de acum (pe care o am acum),
drumul până acolo úi drumul de acolo.
În toate cazurile aduse în discuĠie, adverbul sau structurile cu adverb din
grupul nominal au rolul de modificatori9 ai centrului nominal. Modul în care
adverbul se ataúează centrului nominal este însă diferit; în cele mai multe situaĠii
(substantive propriu-zise úi r-nominalizări) intervine prepoziĠia de, golită de sens10,
adică incapabilă să-úi asume poziĠia de centru de grup (tocmai de aceea în unele
studii a fost tratată ca marcă a adjectivării11). În cazul e-nominalizării, adverbul se
ataúează direct, fără ajutorul prepoziĠiei de, sau păstrează din grupul verbal primar
prepoziĠiile pline semantic de tipul până, spre, pentru. Opinăm pentru următoarea
interpretare: 1. în cazul în care adverbul este introdus de prepoziĠiile până, spre,
pentru este un constituent al grupului prepoziĠional, complement al prepoziĠiei
centru; grupul prepoziĠional este cel care ocupă poziĠia de adjunct în cadrul GN, 2.
în cazul în care intervine de – mai puĠin în exemple de tipul venirea de (dinspre)
acasă – adverbul este adjunct în GN. SituaĠia cea mai clară este cea în care: 3.
adverbul este direct legat de numele-centru, adică este adjunct în GN.
NOTE
1. Pentru definiĠia GN, v. GALR 2005 II: 73, respectiv Jacobs 1995: 11 ú.u.
2. v. GALR 2005 I: 130-131.
3. v. Irimia 1997: 291 ú.u.
4. GALR 2005 II: 72 ú.u.
5. v. Cornilescu 2006. Terminologia diferă, substantivele verbale sunt numite úi substantive
deverbale; v. úi Stan 2003.
6. Ibidem. În română, verbul este nominalizat prin sufixare, iar A. Cornilescu deosebeúte cinci clase:
1. verbe nominalizate cu sufixul de infinitiv (re), 2. cu sufixul de supin, 3. cu sufix participial
în formă feminină (bătută, învirtita), 4. cu alte sufixe lexicale: -aj, -uú, -ărie, -eală etc., 5. cu
sufixul zero /prin derivare regresivă (laudă, asalt).
7. Mardale - Nedelcu 2005 preferă utilizarea termenilor prototipic, sinonim cu eveniment, úi ocurenĠă,
sinonim cu rezultat.
8. Stan 2003.
9. Pentru o definire a termenului, v. Jacobs 1995: 100 ú.u., respectiv Zafiu 2003: 165.
11. v. Cornilescu 2006.
BIBLIOGRAFIE:
*** Gramatica limbii române, vol. I, Cuvântul, vol. II, EnunĠul, Bucureúti, Editura
Academiei, 2005. (GALR 2005)
233
Alina GIOROCEANU
Ciortea, Marcela, Supinul în Divanul lui Dimitrie Cantemir, http://www.uab.ro

/reviste_recunoscute/philologica/philologica_2005/25_ciortea.doc.
Cornilescu, A., Nominalization, http://www.linguist.jussieu.fr/~mardale/
CORNILESCU_NOMINALIZATIONS_AVR2006.doc. (Cornilescu 2006)
Giurgea, Ion, Determiners and articles, http://www.linguist.jussieu.fr/~mardale/
GIURGEA_DETERMIERSSYNTAX_AVR2006.doc
Irimia, Dumitru, Gramatica limbii române, Iaúi, Polirom, 1997. (Irimia 1997)
Mardale, Alexandru - Nedelcu, Isabela, Nume masive úi abstracte. Paralelisme
sintactice úi semantice, Colocviul Catedrei de Limba Română, Fac. de
Litere, Univ. din Bucureúti, 2005; http://www.linguist.jussieu.fr/
~mardale/mardale&nedelcu_numeabstracte&masive.doc sau în volumul
Limba română. Aspecte sincronice úi diacronice (coord. Gabriela Pană-
Dindelegan), Bucureúti, Editura UniversităĠii din Bucureúti, 2006, pp. 153-
160. (Mardale - Nedelcu 2006)
Pană-Dindelegan, Gabriela, Probleme de gramatică: dificultăĠi, controverse, noi
interpretări, Bucureúti, Humanitas, 2003.
Jacobs, Roderick A. English Syntax. A Grammar for English Language
Professionals, Oxford University Press, 1995. (Jacobs 1995)
Stan, Camelia, Gramatica numelor de acĠiune din limba română, Bucureúti,
Editura UniversităĠii din Bucureúti, 2003; http://ebooks.unibuc.ro/
filologie/stan/mainframe.htm. (Stan 2003)
Zafiu, Rodica, Gerunziul în GN / adnominal, http://www.linguist.jussieu.
fr/~mardale/Rodica%20Zafiu%20-%20Gerunziul%2025.11.2003.doc
ABSTRACT
In the noun phrases, the adverb is a modifier. Concerning the way in which
the adverb is attached to the noun head, there are two situations: 1. the adverb is a
complement of a preposition (până, spre, pentru). 2. the adverb is a constituent of
the noun phrase, a modifier, when it is directly added or through the preposition de.
Key words: noun phrases, adjunct, adverb
234
ATTITUDE AND APTITUDE IMPLICATIONS IN
SECOND LANGUAGE ACQUISITION AND LEARNING
Andreea ILIESCU
Second language acquisition, or SLA, is the process by which people learn

languages in addition to their native language(s). The term second language is used
to describe any language whose acquisition starts after early childhood (including
what may be the third or subsequent language learned). The term „language
acquisition” became commonly used after Stephen Krashen contrasted it with
formal and non-constructive „learning”. Though SLA is often viewed as part of
applied linguistics, it is typically concerned with the language system and learning
processes themselves, whereas applied linguistics may focus more on the
experiences of the learner, particularly in the classroom.
Researchers have found a very consistent order in the acquisition of first
language structures by children, and this has drawn a great deal of interest from
SLA scholars. Considerable effort has been devoted to testing the identity
hypothesis, which asserts that first-language and second-language acquisition
conform to the same patterns. Orders of acquisition in SLA do often resemble
those found in first language acquisition, and may have common neurological
causes. According to Ushakova (1994: 154), „the second language is incorporated
into the classification system already available in the first language, relies on the
previously developed semantic system, and actively employs first language
phonology. This all means that the main driving force is not so much inner self
development as it is use of first language development. To put it figuratively,
second language is looking into the windows cut out by the first language”. In
essence, Ushakova is arguing that an individual can only have a single inner speech
– the one developed in the L1.
There are two general areas of interest with regard to L2 gesture research:
the appropriation of culture-specific gestures and the interface between speech and
gesture as related to Slobin’s thinking-for speaking hypothesis. In popular usage,
„gesture” is generally understood as manual movements that frequently occur in
the absence of speech, such as when someone waves to indicate leave taking. Such
behaviour represents only one type of gesture, which McNeill calls „emblems”, or
gestures whose meaning can be interpreted independently of speech. Another
popular understanding of gesture includes pantomime, in which the entire body
may be used to express meaning. According to McNeill, speaking and gesturing
form a unit that must be analyzed as a whole, what he calls a „growth point”, a
concept closely connected to Vygotsky’s notion of inner speech. The growth point
of an utterance combines into a single meaning system – „two distinct semiotic
architectures” – and, because each component of the unit possesses „unique
semiotic properties”, each can surpass „the meaning possibilities of the other”. In
235
Andreea ILIESCU
McNeill’s opinion, gestures are „material carriers of thinking” and for this provide
„an enhanced window into mental processes” (McNeill and Duncan 2000: 144).
Most learners begin their acquisition process with a „silent period”, in which
they speak very little if at all. For some, this is a period of language shock, in
which the learner actively rejects the incomprehensible input of the new language.
However, research has shown that many „silent” learners are engaging in private
speech (sometimes called „self-talk”). While appearing silent, they are rehearsing
important survival phrases and lexical chunks. These memorized phrases are then
employed in the subsequent period of formulaic speech. Whether by choice or
compulsion, other learners have no silent period and pass directly to formulaic
speech. This speech, in which a handful of routines are used to accomplish basic
purposes, often shows few departures from L2 morphosyntax. It eventually gives
way to a more experimental phase of acquisition, in which the semantics and
grammar of the target language are simplified and the learners begin to construct a
true interlanguage.
Learners’ most direct source of information about the target language is the
target language itself. When they come into direct contact with the target language,
this is referred to as „input”. When learners process that language in a way that can
contribute to learning, this is referred to as „intake”. Generally speaking, the
amount of input learners take in is one of the most important factors affecting their
learning. However, it must be a level that is comprehensible to them. In his
Monitor Theory, Krashen advanced the concept that language input should be at
the „L+1” level, just beyond what the learner can fully understand; this input is
comprehensible, but contains structures that are not yet fully understood.
According to Stephen Krashen (1981: 12), „the acquisition-learning distinction
helps interpret findings in all areas in second language acquisition research and
practice. One important area is the one of individual variation. At one extreme end
of the continuum, some performers might utilize conscious knowledge of the target
language whenever possible. Extreme Monitor users might, in fact, be so
concerned with editing their output to make it conform to their conscious rules that
fluency would be seriously hampered. At the other end of the continuum, we may
find those who almost never monitor their output”.
The most important characteristics of Monitor users are: successful Monitor
users edit their second language output when it does not interfere with
communication; this editing results in variable performance, that is, we see
different types and amounts of errors under different conditions; monitoring
generally improves accuracy level; monitor users show an overt concern with
„correct” language, and regard their unmonitored speech and writing as „careless”.
According to Stephen Krashen (1981: 19), one of the second language
research and practice areas that „the acquisition-learning hypothesis helps to
interpret is work in second language aptitude and attitude, providing explanation
for what had appeared to be a strange finding: both language aptitude (as measured
by standard tests) and attitude (affective variables) appear to be related to second
language achievement, but are not related to each other. It is possible to have high
236
Attitude and aptitude implications in second language acquisition and learning
aptitude and low attitude, low attitude, low aptitude and high attitude, or both high,
or both low.” Foreign language aptitude, defined as the rate at which persons at the
secondary school, university and adult level learn to criterion, has been measured
by standardized tests such as the Modern Language Aptitude Test (MLAT) and the
Language Aptitude Battery (LAB). According to Carroll, there are three major
components of modern aptitude tests. The first, phonetic coding ability, is the
ability to store new language sounds in memory. The other two components appear
to relate directly to learning. Grammatical sensitivity, the second component, is
defined as „the individual’s ability to demonstrate his awareness of the syntactical
patterning of sentences in a language” (Carroll 1973: 7). Carroll makes it clear that
although performance on this component does not require the subject’s actually
knowing grammatical terminology, it does involve a conscious meta-awareness of
grammar. Carroll contrasts this sort of knowledge of a language with the
subconscious or tacit knowledge entailed in Chomsky’s term competence:
„Although it is often said that linguistic competence in the sense defined by
Chomsky involves some kind of knowledge of the grammatical rules of a language,
this knowledge is ordinarily our conscious awareness… nevertheless, some
adolescents and adults (and even some children) can be made to demonstrate an
awareness of the syntactical structure of the sentences they speak… even among
adults there are large individual differences in this ability, and these individual
differences are related to success in learning foreign languages, apparently because
this ability is called upon when the student tries to learn grammatical rules and
apply them in constructing and comprehending new sentences in that language”
(Carroll 1973: 7-8).
The inductive ability is the third ability to „examine language material… and
from this to notice and identify patterns and correspondences and relations
involving either meaning or grammatical form” (Carroll 1973: 8). In Carroll’s
opinion, a typical method of measuring this ability is to present materials in an
artificial language in such a way that the individual can induce the grammatical and
semantic rules governing that language. It is probably through this factor that
foreign language aptitude is most closely related with general intelligence.
Attitudinal factors that relate to second language acquisition will be those
that perform one or both of two functions. First, they will be factors that encourage
intake. They are simply factors that encourage acquirers to communicate with
speakers of the target language, and thereby obtain the necessary input, or intake,
for language acquisition. Secondly, attitudinal factors relating to acquisition will be
those that enable the performer to utilize the language heard for acquisition. Simply
hearing a second language with understanding appears to be necessary but is not
sufficient for acquisition to take place. The acquirer must not only understand the
input but must also, in a sense, be open to it. A list of attitudinal factors includes
integrative motivation, instrumental motivation as well as empathy. Integrative
motivation, defined as the desire to be like valued members of the community that
speak the second language, is predicted to relate to proficiency in terms of the two
functions. The presence of integrative motivation should encourage the acquirer to
237
Andreea ILIESCU
interact with speakers of the second language out of sheer interest, and thereby
obtain intake. A low filter for integratively motivated acquirers is also predicted for
similar reasons. The integratively motivated performer will not feel a threat from
the other group and will thus be more prone to engage in „receptive learning”
(acquisition), rather than „defensive learning”. Instrumental motivation, defined as
the desire to achieve proficiency in a language for utilitarian, or practical reasons,
may also relate to proficiency. Its presence will encourage performers to interact
with L2 speakers in order to achieve certain ends. For the integratively motivated
performer, interaction for its own sake will be valued. For the instrumentally
motivated performer, interaction always has some practical purpose. While the
presence of integrative motivation predicts a low affective filter, the presence of
instrumental motivation predicts a stronger one. With instrumental motivation,
language acquisition may cease as soon as enough is acquired to get the job done.
Also, instrumentally motivated performers may acquire just those aspects of the
target language that are necessary; at an elementary level, this may be simple
routines and patterns, and at a more advanced level this predicts the non-
acquisition of elements that are communicatively less important but that are
socially important, such as aspects of morphology and accent.
Personality factors are interrelated with motivational factors. Briefly, it is
hypothesized that the self-confident or secure person will be more able to
encourage intake and will also have a lower filter. Traits relating to self-confidence
(lack of anxiety, outgoing personality, self-esteem) are thus predicted to relate to
second language acquisition.
Empathy, the ability to put oneself in another’s shoes, is also predicted to be
relevant to acquisition in that the empathic person may be the one who is able to
identify more easily with speakers of a target language and thus accept their input
as intake for language acquisition. Empathy appears to interact with other
attitudinal factors. Two other personality factors, not related to self-confidence, are
also predicted to relate to success in second language. Attitude toward the
classroom and the teacher may relate to both acquisition and learning. The student
who feels at ease in the classroom and likes the teacher may seek out intake by
volunteering, and may be more accepting of the teacher as a source of intake.
Positive attitudes toward the classroom and teacher may also be manifestations of
self-confidence and integrative motivation, and for this reason may also relate to
acquisition. If aspects of aptitude relate directly to conscious language learning,
attitudinal factors generally relate to subconscious language acquisition.
According to Stephen Krashen (1981: 37), the good language learner is an
acquirer, who first of all is able to obtain sufficient intake in the second language,
and second, has a low affective filter to enable him to utilize this input for language
acquisition. The good language learner may or may not be a conscious learner. If
he is, he is an optimal Monitor user.
Immersion and motivation are the most frequent responses to the question of
what factors influence successful second language acquisition. It is an
unquestionable reality the one that learning a language in the country of the target
238
Attitude and aptitude implications in second language acquisition and learning
language, often combined with self-study, ensures a successful acquisition of it.

Approaching the second language acquisition process from the good language
learner perspective implies an entire list of conclusions: the study of grammar
alone is not enough, the mixture of formal and informal experience with the second
language enhances the success, the immersion in both formal and informal
environments is advisable.
The good language learner profile is counterbalanced by the bad language
learner one. Consequently, we may consider the existence of three types of bad
language learners: the very worst has neither acquisition nor learning abilities; in
the specialists’ opinion, this might be the result of both attitudinal factors (lack of
interest in the target language and its speakers and self-consciousness, high
anxiety, etc.) as well as low aptitude or interest in grammar. The second language
student who seems to get nothing from the class or the natural environment may be
of this sort. Two other varieties of bad language learners have been identified: the
underuser of the Monitor will progress as far as his attitudes will take him; the
Monitor overuser will be limited by his conscious knowledge and will suffer from
a lack of spontaneity. It has been proved that all varieties of performers will be
helped by a classroom where intake for acquisition is available in a low anxiety
situation. It is not necessary to avoid conscious learning, just put in its place. Such
a recommendation is similar to Carroll’s assertions: „Persons with limited
sensitivity to grammar may be better off in courses that de-emphasize grammar and
concentrate on exposing the learner to large amounts of the second language in
actual use. Nevertheless, many of them will find it profitable to note carefully, and
to try to correct, the errors they make in second language utterances. Others, as
they use the language more and more, may find it satisfactory simply to wait until a
natural correction process takes over, somewhat the way children learn to speak
their native language in increasing conformity with adult norms” (Carroll 1977: 3).
Undoubtedly, acquisition is central and compulsory for real proficiency in a
second language and learning is a useful supplement available only in certain
situations. Attitude is the single most important factor in second language learning.
BIBLIOGRAPHY
Carroll, J., „Implications of aptitude test research and psycholinguistic theory for
foreign language teaching’, Linguistics, 112, 1973. (Carroll 1973)
Carroll, J., „Characteristics of successful second language learners”, in M. Burt,
H.Dulay, and M. Finnochiaro (eds.), Viewpoints on English as a Second
Language, New York, Regents, 1977. (Carroll 1977)
Krashen, Stephen D., Second Language Acquisition and Second Language
Learning, University of Southern California, Pergamon, Press Inc, 1981.
(Krashen 1981)
Krashen, Stephen D., The Input Hypothesis: Issues and Implications, New York,
Longman, 1985.
239
Andreea ILIESCU
Lantolf, James P. and Thorne, Steven L, Sociocultural Theory and the Genesis of
Second Language Development, Oxford, Oxford University Press, 2006
Lantolf, James P., „Second culture acquisition: cognitive considerations” in E.
Hinkel (ed.), Culture in Second Language teaching and Learning,
Cambridge, Cambridge University Press, 1999.
Lightbown, P. and Spada, N., How Languages are Learned, (2nd edn.) Oxford:
Oxford University Press, 1999.
McNeill, D. and Duncan, S., „Growth points in thinking for speaking” in D.
McNeill (ed.), Language and Gesture, New York, Cambridge University
Press, 2000 (McNeill and Duncan 2000)
Mitchell, R. and Myles, F., Second Language Learning Theories, London, Edward
Arnold, 1998.
Ritchie,W. (ed.), Principles of Second Language Learning, New York, Academic
Press, 1978.
Ushakova, T. N., „Inner speech and second language acquisition: an experimental-
theoretical approach” in J. P. Lantolf and G. Appel (eds.), Vygotskian
Approaches to Second Language Research. Hillsdale, N. J., Ablex, 1994.
(Ushakova 1994)
ABSTRACT
The theme of the process of learning a foreign language continues to be a

favorite subject for specialists and not only for them. Acquiring linguistic
competences, in the case of a foreign language, presupposes a multitude of stages
and analyses, of key factors and strategies, as well as a correct evaluation of the
cognitive potential. A sine qua non condition of the success of this kind of
initiative is represented by the motivational definition. The aptitude and the
attitudinal factors create the premises of linguistic success or failure. The
assimilation of the theoretical knowledge has to be doubled by the practical part of
the study of a foreign language.
Key words: aptitudes, strategies of learning, observance
240
SEMANTISMUL UNUI NUME DE CULOARE: GALBEN
Cristina RADU-GOLEA
1. Istoria cuvintelor oferă numeroase informaĠii despre numele culorilor úi

evidenĠiază faptul că, în orice societate, funcĠiile culorii sunt de a marca, a asocia
sau a opune.
În ciuda unor particularităĠi semantice de tip etnic1, limbajul culorilor
exprimă un simbolism universal; prin urmare, în culturile lumii, culorile constituie
„limbaje simbolice”, având o semantică extrem de diversificată. Prin intermediul
culorilor úi al nonculorilor2 se pot stabili úi comunica informaĠii semantice, estetice
úi afective. Lumea imaginii, alcătuită dintr-o diversitate de configuraĠii ale
culorilor, reprezintă un mijloc de comunicare, prin universalizarea limbajului
simbolic figurativ, astfel putându-se realiza transmiterea úi receptarea unui număr
mare de informaĠii3.
Galbenul este o culoare asociată aurului, reprezintă strălucirea soarelui úi
simbolizează viaĠa, căldura úi, uneori, focul. Ea este specifică voioúiei úi tinereĠii.
În heraldica Evului Mediu, galbenul era folosit pentru a reprezenta aurul,
unde semnifica gloria, statornicia úi înĠelepciunea.
Valoarea pozitivă a culorii galbene se materializează în: aur propriu-zis, inel
de aur, grâne, pâine etc.
Dar galbenul dezvoltă úi o semnificaĠie negativă. Goethe, în teoria sa despre
culori, numea galbenul „o culoare veselă, vie úi cu efect liniútitor; însă ea aluneca
lesne într-o culoare neplăcută, prin cele mai uúoare combinaĠii ea depreciindu-se,
devenind urâtă úi bătând în gri”4. De-a lungul timpului, în sistemele cromatice
europene, galbenul s-a devalorizat. În antichitate, la Roma, galbenul era o culoare
căutată, însă treptat, devine o culoare respinsă5; astfel, galbenul a început să fie
culoarea ipocriziei úi a minciunii. Galbenul este, de asemenea, culoarea
trădătorilor. În China, actorii îúi vopsesc faĠa în galben, când personajul pe care îl
interpretează este făĠarnic; pentru islamici, o anumită nuanĠă de galben, mai
deschisă, reprezintă trădarea úi dezamăgirea. Iar la greci, mărul discordiei era
galben6.
În basmele populare româneúti, opoziĠia dintre galben úi verde este una
clară: Verde Împărat luptă, în general, împotriva lui Galben Împărat, culoarea din
numele primului semnificând tinereĠea, iar galbenul, din numele celui de-al doilea,
semnifică uscăciunea úi moartea7.
2. În câmpul lexico-semantic românesc al culorilor, termenii moúteniĠi din

latină (alb, negru, verde, roúu, galben, albastru, vânăt) ocupă o poziĠie privilegiată.
Pe măsură ce se face referire la nuanĠa cromatică (noĠiune care apreciază gradul de
puritate a unei culori), lexicul moútenit face loc împrumuturilor datorate diferitelor
contacte dintre cultura română úi culturile altor civilizaĠii.
241
Cristina RADU-GOLEA
Alb, negru, verde, roúu, galben, albastru desemnează culori-prototip8,

numite úi culori de bază (primare). Culorile-prototip au mai fost încadrate în
categoria cuvintelor-axiomă, adică a cuvintelor ce se definesc prin ele însele úi nu
se descompun semic.
3. Pentu a denumi „galbenul”, în diverse nuanĠe, în latină existau mai mulĠi

termeni:
FLƖVUS „galben, blond, auriu, galben-roúcat”; FLƖVIDUS „gălbui,
auriu”;
FǋLVUS „arămiu, roúcat, roú-galben”;
GALBUS „verde gălbui, galben”; GALBINUS „verde spălăcit, gălbui”;
GILVUS „galben-deschis, úarg”;
HELVUS, HELVIUS, HELVEOLUS, HELVINUS „gălbui- închis”;
LǋR΂DUS „vânăt, galben-vânăt, întunecat”;
PALLENS, PALLIDUS „palid, galben, livid, úters”;
LUTEUS „galben, gălbui, portocaliu, purpuriu”;
CROCEUS „galben ca úofranul, galben-auriu”; CROCINUS „de culoarea
úofranului, galben-auriu”.
FLƖVUS era definit prin comparaĠie cu aurul, cu părul blond sau cu lanurile
de grâu înaintea seceriúului9, în compoziĠia sa intrând albul. FǋLVUS se
diferenĠiază de FLƖVUS prin faptul că albul nu intră în compoziĠia sa, ci, mai
degrabă, roúul10.
GALBUS este un termen atestat doar în glose, iar sensul acestuia era de
„galben-verzui”.
GILVUS era un adjectiv întâlnit rar în textele clasice úi se referea doar la
roba cailor11.
HELVUS, cu derivatele sale, aparĠinea limbajului rustic úi se folosea în
special pentru a descrie un anumit soi de struguri12.
În limbile neolatine, în speĠă úi în română, termenii ce denumesc culorile
sunt structuraĠi în alt mod decât de cel din latină (úi greacă)13.
Din multitudinea de termeni ce denumeau „galbenul” în latină, româna l-a
moútenit pe GALBưNUS („verde spălăcit, gălbui”), un derivat al lui GALBUS.
Termenul românesc galben este definit în dicĠionare prin raportare la diferite
materii úi lucruri din natură: „de culoarea aurului, a lămâii, a mălaiului” úi, de
asemenea, este una din cele úapte culori spectrale. „Forma firească ar fi trebuit să
fie galbăn, dar prezenĠa lui -e- se explică prin influenĠa formelor de plural (galbeni,
galbene)”14. Sensul de „galben” al termenului latinesc GALBưNUS s-a păstrat úi în
alte limbi romanice: sp. jalde, port. jalne, jalde, jardo, fr., prov. jaune.
4. Unele contexte lingvistice ajută la dezambiguizarea úi la clarificarea

sensurilor cuvintelor polisemantice. Galben are astfel sensuri diferite, în funcĠie de
context úi, mai exact, de tipurile distribuĠionale.
În română există sensuri negative ale termenului galben, această culoare
fiind asociată cu suferinĠa, cu boala, cu o sancĠiune sau cu gradul de periculozitate:
242
Semantismul unui nume de culoare: galben
- friguri galbene (= febră galbenă – expresie calchiată din franceză: fievre

jaune) „un tip de infecĠie contagioasă”;
- a i se face (cuiva) galben înaintea ochilor „a-i veni (cuiva) ameĠeală, a i
se face rău”;
- a se îngălbeni la faĠă „a deveni palid”;
- dinĠi galbeni – în opoziĠie cu dinĠi albi – arată neglijarea igienei cavităĠii
bucale úi se referă la culoarea căpătată de dinĠi în urma consumului de
cafea, băuturi (colorate) sau a fumatului;
- galben de gras (expresie peiorativă) – se referă la o persoană foarte slabă,
al cărei sfârúit este aproape;
- cartonaú galben „avertisment arătat de arbitru unui jucător de pe teren,
fără însă ca jucătorul să fie eliminat din joc”;
- fântână galbenă „fântână a cărei apă se poate bea doar de adulĠi”;
- cod galben „cod folosit pentru avertizare în caz de fenomene
meteorologice extreme”.
Invidia úi gelozia sunt redate prin două expresii folosite numai izolat:
„această interpretare se datorează corelării cu fierea galbenă care este atribuită,
potrivit teoriei antice răspândite până în epoca modernă a celor patru umori ale
trupului, temperamentului coleric”15:
- a fi galben de invidie;
- a râde galben.
Când motivaĠia substantivală a culorii s-a pierdut, conotaĠiile ei obiectuale
sunt prezente în limbă prin intermediul unor sintagme de tip comparativ úi
superlativ, la fel cum în latină se foloseau cuvinte independente (vezi 3). Acestea
s-au consacrat úi au devenit uzuale în urma observării anumitor modificări ale
culorii tenului:
galben ca ceara/ca turta de ceară;
galben ca lumânarea/ca lumina lumânării;
galben ca lămâia.
Alte comparaĠii, însă, nu au conotaĠii negative, ca cele de mai sus, ele fiind
neutre úi slujind scopului pentru care au fost create: indicarea unei anumite nuanĠe
sau a luminozităĠii culorii:
galben ca lipanul;
galben ca soarele;
galben ca aurul;
galben ca portocala16.
De asemenea, galben este úi culoarea-simbol a geloziei (cu simbolistică
implicită, pot fi relevante unele obiecte de vestimentaĠie, accesorii, flori etc. având
această culoare) însă, în limba română, ea nu apare în expresii lingvistice; spre
deosebire de română, în franceză există expresia: étre peint en jaune, care
desemnează infidelitatea (cf. it. essere tradito dalla moglie)17.
5. Seria ce cuprinde nuanĠele termenului galben este una bogată, termenii

respectivi făcând parte din diferite registre ale limbii, unii dintre aceútia desemnând
243
Cristina RADU-GOLEA
culoarea galbenă prin raportare la diferite materii úi materiale, cei mai mulĠi fiind
formaĠi cu sufixul -iu: chihlimbariu, limoniu, năutiu, nisipiu, (înv., reg.) plăviu,
piersiciu, (înv.) samariu, úofraniu, untdelemniu18. O parte din aceúti termeni
(limoniu, năutiu, piersiciu, untdelemniu) sunt foarte puĠin utilizaĠi în vorbirea
curentă úi sunt definiĠi drept „galben” + „aproximare în minus”19.
6. În paradigma lui „galben”, lexemele20 auriu, blond, bălai, galfăd (reg.),

cvasiechivalente cu lexemul galben, admit numai contexte ce se referă la părul,
pletele sau faĠa omului; gălbejit, gălbineĠ, pal, palid (acestea fiind echivalente
semantic cu galben) se combină numai cu substantivele piele, ten, faĠă21. Gălbejit
úi palid se constituie în indicii ale unei posibile suferinĠe, ele desemnând paloarea
úi, implicit, aspectul nesănătos al tenului unui om bolnav.
Lexemele pălit, ofilit, veútejit se disting contextual prin combinarea cu
substantive ce denumesc vegetaĠia, iar sensurile lor au valori negative, desemnând
uscăciunea.
Lexemele plăvan, plăviu (înv., reg.) bălan, úarg sunt úi ele cvasiechivalente
cu galben, dar se diferenĠiază de acesta pentru că admit numai contexte în care se
face referire la părul sau blana animalelor.
7. În concluzie, se poate spune că lexemul galben apare în numeroase

sintagme; există, de asemenea, un număr mare de termeni ce indică diferitele
nuanĠe ale acestei culori. Contextul lingvistic este cel care clarifică sensurile
termenului polisemantic galben, iar analiza semică este relevantă úi importantă,
întrucât prin raportarea la diferite clase de substantive se pot stabili compatibilităĠi
sau incompatibilităĠi ale anumitor lexeme cu aceste clase.
NOTE
1
Vezi clasificarea culorilor făcută de Jacques Moeschler úi Antoine Auchlin (2005: 44): „acolo unde
franceza are un termen pentru fiecare zonă «discretă» a spectrului, chona nu are decât trei, iar
bassa două”, aceasta însemnând că fiecare limbă clasifică realitatea în mod diferit.
2
Nonculorile se mai numesc úi culori acromatice (acestea sunt: albul, negrul úi toate nuanĠele
intermediare de gri, dintre alb úi negru) úi prezintă o anumită particularitate: reflectă în mod
egal toate lungimile de undă electromagnetice vizibile pentru ochiul uman.
3
Vezi Mihăilescu 1980: 134.
4
Cf. Johann Wolfgang Goethe, apud Bidermann 2002: 163.
5
Vezi Huizinga 1993: 449-450.
6
Vezi Borchin 2001: 58.
7
Cf. George Călinescu, Estetica basmului, apud Evseev 1999: 178.
8
„Termenul culoare-prototip a fost folosit (vezi Angela Bidu-Vrănceanu, 1986:156) independent de
semantica prototipului. [...] Culorile care îndeplinesc condiĠia de a fi prototip îúi păstrează o
anumită medie semantică, iar importanĠa lor este dovedită prin faptul că alĠi termeni cromatici
se raportează la ei.” (Bidu-Vrănceanu, Forăscu 2005: 156)
9
Cf. DEL: 239.
10
Ibidem: 260.
11
Ibidem: 275.
12
Ibidem: 291.
244
Semantismul unui nume de culoare: galben
13
Cf. Leo Weisgerber, Grundzüge der inhaltsbezogenen Grammatik, Düsseldorf, 1962, p. 170, apud
Kisch, Mantsch 1969: 26.
14
Vezi CDDE 713; cf. DER 3571, REW 3646.
15
Vezi Bidermann 2002: 163.
16
Vezi Gheorghiu 1968: 45.
17
Vezi Bidu-Vrănceanu 1992: 589.
18
«Numeroúi termeni cromatici se grupează într-o clasă numită structura referenĠială, constituită din
formaĠii de la numele unui obiect X + sufixul –iu = „de culoarea obiectului X”.» (Bidu-
Vrănceanu, Forăscu 2005: 156)
19
Vezi Bidu-Vrănceanu, Forăscu 2005: 156.
20
Lexem, folosit, în acest caz, ca sinonim al termenului cuvânt.
21
Vezi Bidu-Vrănceanu, Forăscu 2005: 160.
BIBLIOGRAFIE
*** DicĠionarul explicativ al limbii române, ediĠia a II-a, Bucureúti, Editura

Univers Enciclopedic, 1998 (DEX2).
*** DicĠionarul limbii române moderne, Bucureúti, Editura Academiei R.S.R.,
1958 (DLRM).
*** Micul dicĠionar academic, II, Bucureúti, Editura Univers Enciclopedic, 2002,
(MDA).
*** Noul dicĠionar universal al limbii române, Chiúinău, Editura Litera
InternaĠional, 2006 (NDU).
Academia Română, DicĠionarul limbii române, Tomul II, partea I, literele F-I,
Bucureúti, Imprimeria NaĠională, 1934 (DLR).
Biderman, Hans, DicĠionar de simboluri, vol. I, Bucureúti, Editura Saeculum I.O.,
2002. (Biderman 2002)
Bidu-Vrănceanu, Angela, Nume de culori – semantică, linvistică, semiotică (II), în
SCL, XVIII, nr. 6/1992, p. 579-594. (Bidu-Vrănceanu 1992)
Bidu-Vrănceanu, Angela, Forăscu, Angela, Limba română contemporană. Lexicul,
Bucureúti, Editura Humanitas EducaĠional, 2005. (Bidu-Vrănceanu, Forăscu
2005)
Borchin, Mirela-Ioana, Paradigme ale comunicării: limbaje úi limbi, Timiúoara,
Editura Excelsior, 2001. (Borchin 2001)
Bucă, Marian, Evseev, Ivan, Király, Francisc, Craúoveanu, Dumitru, VasiluĠă,
Livia, DicĠionar analogic úi de sinonime al limbii române, Bucureúti, EùE,
1978.
Bulai, Eugen, DicĠionar de termeni cromatici, Bucureúti, Editura Viitorul
Românesc, 1997.
Canarache, Ana, Câteva nume de culori úi nuanĠe în limba română, în LR, nr.
1/1961, p.16-20.
Candrea, Ioan-Aurel, Densusianu, Ovid, DicĠionarul etimologic al limbii române.
Elementele latine (A – Putea), Bucureúti, Editura Paralela 45, 2003 (CDDE).
Ciobanu, Fulvia, ObservaĠii asupra unor termeni cromatici româneúti, în LR,
XXVIII, nr. 1/1979, p. 3-12.
Ciorănescu, Alexandru, DicĠionarul etimologic al limbii române, Bucureúti,
Editura Saeculum, 2002 (DER).
245
Cristina RADU-GOLEA
Dimitrescu, Florica, Despre culori úi nu numai. Din cromatica actuală, în „Aspecte

ale dinamicii limbii române actuale”, Bucureúti, EUB, 2002, p. 147-184.
Ernout, Alfred, Meillet, Antoine, Dictionnaire étymologique de la langue latine.
Histoire des mots, Paris, Librarie C. Klincksieck, 1959 (DEL).
Evseev, Ivan, Enciclopedia semnelor úi simbolurilor culturale, Timiúoara, Editura
Amarcord, 1999. (Evseev 1999)
Gheorghiu, Domnica, În legătură cu terminologia culorilor din limba română, în
LR, nr. 1/1968, p. 39-49. (Gheorghiu 1968)
Giuglea, George, Kelemen, Béla, Termenii privitori la culori în latină, cu referinĠă
la limbile romanice, în „Cercetări lingvistice”, nr. 2/1966, p. 215-220.
GuĠu, Gheorghe, DicĠionar latin-român, Bucureúti, EùE, 1983.
Huizinga, Johan, Amurgul Evului Mediu, Bucureúti, Editura Meridiane, 1993.
(Huizinga 1993)
Kisch, Ruth, Mantsch, Heinrich, Note asupra teoriei câmpurilor semantice, în LR,
nr. 1/1969, p. 25-30. (Kisch, Mantsch 1969)
Matei, Virgil, DicĠionar român-latin, Bucureúti, Editura Paideia, 2004.
Meyer-Lübke, Wilhelm, Romanisches etymologisches Wörterbuch, Heidelberg,
Carl Winters Universitätsbuchhandlung, 1935 (REW).
Mihăilescu, Dan, Limbajul culorilor úi al formelor, Bucureúti, EùE, 1980.
(Mihăilescu 1980)
Moeschler, Jacques, Auchlin, Antoine, Introducere în lingvistica contemporană,
Cluj, Editura Echinox, 2005. (Moeschler, Auchlin 2005)
Mureúan, Pavel, Culoarea în viaĠa noastră, Bucureúti, Editura Ceres, 1988.
Sala, Marius, Aventurile unor cuvinte româneúti, I-II, ediĠia a II-a, Bucureúti,
Editura Univers Enciclopedic, 2006.
ùăineanu, Lazăr, Basmele române în comparaĠiune cu legendele antice clasice úi în
legătură cu basmele popoarelor învecinate úi a tuturor popoarelor
romanice, Bucureúti, Editura ùtiinĠifică, 1973.
ABSTRACT
In Latin, there were various terms for naming the yellow color. Romanian
has preserved the word galben („yellow”), derived from the Latin GALBưNUS, a
derivative from GALBUS. Also, galben („yellow”) is a polysemantic word, and the
category of colour names, formed with suffixes from the names of substances,
materials or plants (auriu, nisipiu, piersiciu), is very well represented.
Key words: semanticism, color name, galben („yellow”)
246
LIMBAJUL AUDIOVIZUAL, ÎNTRE
LIBERTATE ùI CALITATE
Gabriela RUSU-PĂSĂRIN
Libertatea de exprimare în cazul presei profesate într-un spaĠiu democratic,

România după 1990, a reprezentat tentaĠia abdicării de la folosirea corectă a limbii
române în favoarea exprimării „pe înĠelesul tuturor”. A fost, în esenĠă, evitarea
folosirii limbii de lemn úi abordarea unui limbaj caracterizat de accesibilitate, nu de
puĠine ori înĠelegându-se renunĠarea la proprietatea cuvintelor úi folosirea
expresiilor în jargon úi argou. Scopul declarat a fost întâmpinarea orizontului de
aúteptare al unui public eterogen, cu nivel de instrucĠie mediu cu o cultură
„foiletonistă”, „mozaicată”. „A fi pe placul ascultătorilor sau telespectatorilor” a
devenit o prioritate în strategia de programe pentru obĠinerea unei audienĠe
crescute, în cazul posturilor de radio úi de televiziune private reprezentând condiĠia
rămânerii în spaĠiul mediatic aflat sub imperativul concurenĠei. Această strategie nu
este dublată întotdeauna úi de o grijă pentru realizarea unor exprimări în spiritul
normelor specifice limbii române actuale.
ConsecinĠa imediată a acestui compromis, greúit înĠeles, făcut audienĠei „cu
orice preĠ” (sintagmă des reperată în discursul managerilor de presă) a fost numărul
mare al abaterilor de la corectitudinea limbii.
ConsecinĠa „la distanĠă” a exprimărilor cu dublu sens sau frizând chiar
trivialul a fost renunĠarea la rolul cultural úi educativ al presei audiovizuale în
sistemul privat. N-au lipsit însă nici greúelile evidente în rostirea liberă la microfon.
Impactul „directului” (a prezenĠei radiofonice sau televizuale în transmisiune
în direct) a avut dintotdeauna un anume efect psihologic asupra prezentatorului sau
realizatorului.
ReacĠia promptă, evitarea pauzelor nejustificate, fondul emoĠional
corespunzător secvenĠelor radiodifuzate sau televizate reprezintă rigori de
comportament în situaĠia „în direct” (formulă consacrată de denominare a
emisiunilor în transmisiune în direct).
Sub acelaúi imperativ al creúterii audienĠei prin crearea sentimentului de
coparticipare („teleprezenĠă” sau „radioparticipare”) grilele de programe sunt
formate, în proporĠie de 80% din emisiuni în direct (radioprograme tip actualitate
sau magazin, dezbateri televizate, emisiuni de divertisment). „Directul” impune o
stare de autocontrol permanent pentru evitarea cacofoniilor, a pleonasmelor, a
umorului involuntar într-un context sobru.
Efectul este uneori o hipercorectitudine a exprimării sau rostirea unor
sintagme folosite în afara spaĠiului de emisie, între jurnaliúti, cu nuanĠă peiorativă
úi cu tentă umoristică.
În anul 2001 Academia Română úi Consiliul NaĠional al Audiovizualului au
realizat monitorizarea posturilor de radio úi de televiziune în două perioade
247
reprezentând cele două grile de programe: grila iarnă-primăvară (cu accent pe

programele informative) úi grila de vară (cu axare pe contractul de divertisment)1.
Proiectul a fost coordonat de prof. univ. dr. Mioara Avram úi prof. Theodor
Hristea. Specialiútii au grupat cele mai frecvente úi semnificative greúeli. S-au
detaúat improprietăĠile semantice, abuzul de neologisme, de calc lingvistic,
utilizarea incorectă a unor expresii, sintagme úi locuĠiuni. Amintim doar câteva din
două considerente: sunt úi azi reperate în programele de radio úi de televiziune úi
produc aceeaúi ilaritate: „Hagi este acum direct prin telefon; din ordinul cavalerilor
de la Masa Rotundă; te ascultă ce vezi; maximele cele mai crescute; mi se pare
cool; evoluĠia ascendentă; un sat din Iaúi; urmează întrebările de spirit de
observaĠie; o melodie pe care o vom cânta la prima mână...”
Excesele de familiaritate, de exprimări argotice, de expresii triviale au
reprezentat nota definitorie a programelor de divertisment la posturile private de
radio úi televiziune. Simpla rostire a lor identifică postul care le-a lansat: „Tilică,
reporter de reporter”, „Iar am dat-o-n vară”, „o nouă vară cu lipeli”.
La distanĠă, o nouă monitorizare confirmă persistenĠa unor greúeli de sintaxă,
morfologie úi ortoepie. Mediul concurenĠial, ca úi „saturaĠia” produsă de excesul de
familiarisme úi exprimări argotice au generat o triere a prezenĠelor radiofonice úi
televizuale. S-au impus moderatorii úi realizatorii care au făcut mai puĠine concesii
exprimării libere în limbaj „pe înĠelesul tuturor”.
CompetenĠa lingvistică úi competenĠa culturală au constituit în ultimii ani
criterii de selecĠie a prezenĠelor la microfon.
ùi totuúi...
Consiliul NaĠional al Audiovizualului a efectuat monitorizări în lunile martie
úi mai 2008 cu privire la calitatea limbii române folosite în audiovizual.
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” a
întocmit un raport de consultanĠă privind îndrumarea, coordonarea úi analizarea
acestor monitorizări.2
Privind comparativ cele două studii de monitorizare (2001, 2008) constatăm
prezenĠa unor greúeli de sintaxă, semantică, morfologie, ortoepie, într-un număr
mai mic în anul 2008, preponderent la posturile private de radio úi televiziune.
S-au efectuat 330 de ore de monitorizare úi au fost analizate sub aspect
lingvistic numai intervenĠiile verbale úi mesajele scrise pentru care úi-au asumat
responsabilitatea angajaĠii posturilor (redactori) úi colaboratorii, nu úi exprimările
invitaĠilor la microfon.
Pentru ilustrare selectăm câteva greúeli frecvente consemnate de raport.
Posturile monitorizate au fost:
x6 posturi de radio: Radio România ActualităĠi, Europa FM, Radio InfoPro,
Radio România Cultural, Antena Satelor úi Radio Gherrilla;
x12 posturi de televiziune: TVR 1, Antena 1, Pro TV, Realitatea TV, Prima
TV, TVR 2, TVR Cultural, NaĠional TV, Antena 3, B1 TV, OTV úi N24.
Întrucât au fost monitorizate, în egală măsură, posturi publice úi posturi
private de radio úi televiziune, vom prezenta trei situaĠii comparative: OTV (post
248
Limbajul audiovizual, între libertate úi calitate
privat) – TVR1 (post public); TVR Cultural – Radio România Cultural (posturi
publice); Radio România ActualităĠi (post public) – Radio Gherrilla (post privat).
Perspectiva comparativă poate oferi argumente pentru analiza calităĠii
programelor (din punctul de vedere al expresiei verbale sau al scriptului pe ecran la
televiziune) úi calităĠii competenĠelor comunicative ale realizatorilor.
Prima comparaĠie: OTV úi TVR 1. OTV este un post privat de televiziune cu
emisie în plan naĠional (recepĠie în toate zonele Ġării). TVR 1 este postul public de
televiziune, post generalist, cu acoperire naĠională úi care beneficiază de cea mai
mare notorietate în timp (ca prim post naĠional din România). OTV este post de
niúă, cu formate de televiziune ce se circumscriu ariei informative, genurile
publicistice preponderente fiind jurnalele televizate, emisiuni gen mozaic, dezbateri
în direct. Din perspectiva impactului informaĠional la nivel naĠional (ca nivel de
recepĠie) greúelile consemnate în Raportul de monitorizare realizat de Academia
Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” sunt
importante, pentru că publicul receptor este numeros, iar nivelul de instrucĠie al
acestuia este diferit úi, în consecinĠă, efectele produse prin repetarea acestor greúeli
în programe pot avea consecinĠe asupra competenĠei culturale a consumatorului de
produs mediatic.
A doua situaĠie comparativă vizează posturile TVR Cultural – Radio
România Cultural. Ambele posturi sunt posturi publice în România úi au ca funcĠie
principală culturalizarea úi educarea publicului receptor. Realizatorii sunt angajaĠi
pe baza unui concurs riguros de exprimare corectă úi fluentă la microfon
(competenĠă comunicativă) úi de punere în valoare a competenĠei culturale ( cultură
generală úi de specialitate). De aceea se úi constată un număr mic de abateri de la
folosirea corectă a limbii române. Sunt însă câteva greúeli pe care le-am selectat
pentru că sunt percepute doar de către publicul cultivat. Fiind posturi specializate
cu funcĠie de culturalizare, acurateĠea exprimării în limba română ar trebui să fie
„regula de aur” a conduitei televizuale úi radiofonice.
A treia perspectivă comparativă vizează două posturi de radio diferite ca
format úi arie de recepĠie: Radio România ActualităĠi este postul public de radio de
tip generalist, cu o recepĠie naĠionalăúi cu cea mai mare notorietate. Radio Gherrilla
este un post privat de radio, recent înfiinĠat, de format generalist, dar adresat în
special publicului tânăr (16-35 de ani). De aici rezultă maniera de adresare,
exprimarea uneori în jargon úi argou, contextul informativ fiind circumscris
contextului de divertisment.
1. OTV – TVR 1
1.1. Greúeli privind sintaxa
OTV:
– al unei persoane dispărută (dezacord în caz al adjectivului participal) –
5.V, ora 21.03, Dan Diaconescu Direct (corect: dispărute);
– Eu am fost cel care am scris (acord greúit) – 7.V, ora 18.50, Cafeneaua
politică (corect: a scris).
– Important decât că a dispărut (adv. decât folosit în context afirmativ);
249
– Ce categorie de alimente poate să mănânce cei care sunt bolnavi

(dezacord), 12.05, ora 15.49, Lumea de azi, lumea de mâine (corect: pot);
– E dascălul care aveĠi úi chemarea asta de a vorbi (anacolut) – 19.V, ora
18.05, Cafeneaua politică;
– De ce mai îi pune statul să plătească (topică greúită a semiadverbului mai),
21.V, ora 17.41, Se întâmplă acum (corect: îi mai pune).
TVR1:
– vizavi de această cupă, credeĠi (utilizarea adverbului pentru a introduce un
circumstanĠial de relaĠie), 07.V, ora 21.26, Minutul 91;
– revoluĠiei pusă la cale (dezacord în caz între adjectivul participal úi
substantiv), 12.V, ora 19.54, Sport;
– serie de noi veniĠi (acord incorect al adv.), 14.V, ora 19.39, Jurnal TVR.
1.2. Greúeli privind semantica
OTV:
– Întreabă de săptămâni bune de zile (pleonasm) – 05.V, ora 21.04, Dan
Diaconescu Direct;
– Nelu Ploieúteanu ofertat să cânte nud (folosirea improprie a verbului);
– ùi te costă úi foarte, foarte, ieftin (pleonasm), 12.V, ora 15.51, Lumea de
azi, lumea de mâine..
TVR1:
– Cum vă simĠiĠi? Ca o, virgulă, concluzie, aúa, la sfârúit de emisiune...
(inserĠia metadiscursivă virgulă, folosită pentru evitarea cacofoniei, este inutilă),
19.V, ora 21.49, După 18 ani;
– LocaĠia este cât se poate de inedită (folosirea improprie a neologismului –
„limba de lemn”), 21.V, ora 22.11, Ultra News (corect: locul).
1.3. Greúeli privind morfologia
OTV:
– dacă vor apare elemente noi (infinitiv, formă greúită) – 5.V, ora 21.50,
Dan Diaconescu Direct (corect: apărea);
– Mai spuneĠi-mi (accentuarea greúită pe sufix, în loc să fie accentuat verbul
pe radical), 6.V, ora 21.12, Dan Diaconescu Direct (corect: spuneĠi-mi);
– 80% din victimile traficanĠilor (formă greúită de plural), 10.V, ora 19.41,
Legea tăcerii (corect: victimele).
TVR1:
– în orele după-amiezei (formă greúită de genitiv a substantivului amiază,
formă des întâlnită în prezentarea rubricii „Meteo”), 20.IV, 5,V, 7.V, 12.V (corect:
amiezii).
1.4. Greúeli privind ortoepia
OTV:
– Nu mai reĠin ecsact (pronunĠarea greúită a lui „x” intervocalic), 14.V, ora
15.39, Lumea de azi, lumea de mâine (corect: egzact).
TVR1:
250
– În minutul optîsprezece, 19.V, ora 19.11, Sport; după optisprezece, 19.V,

ora 21.49, După 18 ani (corect: optsprezece).
1.5. Greúeli privind lexicul
OTV:
– Ar trebui să înmulĠim cu minim 500 de euro (forma adjectivului minim
este utilizată în locul formei adverbului minimum).
TVR1:
– La fotbal, Rădoi este fără fisură (în locul expresiei corecte a fi fără cusur)
– 16.05, ora 19.52, Sport.
Cele mai multe greúeli sunt de grafie, lipsa diacriticelor úi de punctuaĠie, în
special lipsa virgulei care marchează elipsa verbului.
Sunt greúeli datorate grabei de redactare, a timpului scurt de procesare a
materialelor, dar úi greúeli care denotă necunoaúterea regulilor gramaticale.
Nemarcarea relaĠiilor sintactice de subordonare, prezenĠa virgulei între subiect úi
predicat (TVR 1, 13.V, ora 19.38, Jurnal, titraj: „EURO 2008, se apropie”), acordul
greúit între subiect úi predicat (TVR 1, 14.V, ora 22.00, Ultra News: „eúti unul
dintre cei care te-ai întors”), lipsa prepoziĠiei gramaticalizate „pe” care marchează
funcĠia de complement direct a relativului (OTV, 6.V, ora 21.39, Dan Diaconescu
Direct: „Ori pe dosarul Iacob, care, de asemenea, l-am avut la microfon”) sunt
câteva exemple dintre cele mai frecvente greúeli de exprimare verbală sau titrare.
2. TVR Cultural – Radio România Cultural.
Analizând monitorizarea posturilor specializate, culturale, Radio România
Cultural úi TVR Cultural, ambele posturi publice, cu funcĠii preponderent de
educare úi culturalizare, se constată numărul mic de greúeli.
Sunt însă cu atât mai mult de remarcat, când greúelile vizează cultura
generală úi de specialitate: „târgmureúenii” (conform DOOM2: târgumureúenii) –
TVR Cultural, 17,V, ora 22.58, Jurnal Cultural; „în Rasthaus Platz” (corect:
Rathaus Platz) – TVR Cultural, 1.V, ora 22.44, Jurnal Cultural; „specializat în
counseling” (corect: specialist în consultanĠă) – Radio România Cultural 6.V, ora
10.14, Texte úi pretexte.
3. Radio România ActualităĠi – Radio Gherrilla
Radio România ActualităĠi (post public de radio) úi Radio Guerrilla (post
privat de radio) au avut puĠine greúeli remarcate de către grupul de specialiúti.
Rezultă că realizatorii sunt jurnaliúti cu experienĠă radiofonică, obiúnuiĠi cu
formatul „în direct” (care, psihologic, ar motiva evitările, dezacordurile sau
formarea unor enunĠuri arborescente, în care apar discontinuităĠi).
ProducĠiile de Radio sau de televiziune cu costurile cele mai mici sunt talk-
show-urile, argument (financiar, dar úi politic) care motivează numărul mare al
acestora pe tronsoane-orare (ca fluxuri de emisiune) úi reluarea acestora.
În aceste contexte apar discontinuităĠile sintactice care pun în evidenĠă
nivelul de instrucĠie, cultura moderatorilor úi a interlocutorilor. Câteva exemple
sunt prezentate în Raportul de consultanĠă privind îndrumarea, coordonarea úi
analizarea monitorizării efectuate de direcĠia de specialitate din cadrul C.N.A. cu
privire la calitatea limbii române folosite în audiovizual:
251
– „a venit cu acel papion care toată lumea, úi astăzi, îi zice” (TVR 1, 19.V);
– „o úedinĠă printre care punctele de pe ordinea de zi” (Antena 3, 20.V);
– „ca să vedeĠi în acelaúi timp care noi nu cunoaútem adevărul” (OTV,
10.V).
Au fost semnalate „erorile elementare, unanim recunoscute ca atare de
specialiúti”3.
Oralitatea, element distinctiv al comunicării în audiovizual, trebuie să fie
oralitate cultivată. Înúelătoarea oralitate este o capcană pentru jurnaliútii care nu au
competenĠă comunicativă úi mai ales competenĠă culturală. Comprehensiunea
mesajului mediatic este un proces complex condiĠionat de competenĠele
emiĠătorului (jurnalistului de radio sau de televiziune) úi de competenĠele
publicului-Ġintă.
Libertatea de exprimare úi libertatea de a alege conform orizontului de
aúteptare se revendică din aceste competenĠe. ùi tot competenĠele generează
produsului mediatic emis sau aúteptat.
NOTE
1
Detalii în: Gabriela Rusu-Păsărin, Comunicare audio-vizuală, Editura Universitaria Craiova, 2005,
pp. 98-107.
2
www.cna.ro
3
Raportul de consultanĠă privind îndrumarea, coordonarea úi analizarea monitorizării efectuate de
direcĠia de specialitate din cadrul C.N.A. cu privire la calitatea limbii române folosite în
audiovizual, www.cna.ro.
BIBLIOGRAFIE
Bertrand, Claude-Jean, Deontologia mijloacelor de comunicare, Institutul

European, Iaúi, 2000.
Chomsky, Naom, Propaganda, médias et démocratie, Les Editions Ecosociété,
Montreal, 2007.
Gross, Peter, Mass media úi democraĠia în ğările Europei de Est, Editura Polirom,
Iaúi, 2004.
Paillart, Isabelle, SpaĠiul public úi comunicarea, Editura Polirom, Iaúi, 2004.
Rusu-Păsărin, Gabriela, Comunicare audio-vizuală, Editura Universitaria Craiova,
2005.
Zelizer, Barbie, Despre jurnalism la modul scris, Polirom, Iaúi, 2007.
www.cna.ro
ABSTRACT
The freedom of expression, a condition of verbal and non-verbal

communication in the democratic public space, has sometimes degenerated into
verbal libertinism. The radio and television programmes of the last decade have
been analyzed by specialists in the fields of linguistics and communication, the
252
results of their observance being published. The declared purpose of the approach
was that of notifying the deviations from the correct use of Romanian language by
journalists. The comprehension of the radio and television message is a complex
process depending on the competences of the emitter and on the competences of
the target audience.
The concessions made to „free expression” at the microphone have had as an
immediate consequence giving up the cultural and educative role of the private
audiovisual press in Romania.
Key words: audiovisual language, linguistic competence, observance
253
LE MOT COQ ET SON CHAMP SEMANTIQUE
Adela-Marinela STANCU
Il est bien connu que le coq est un des emblèmes nationaux de la France. En
latin, coq et gaulois se disaient tous deux gallus. Au début du Bas Moyen Âge
(XII-e), les ennemis de la France réutilisèrent le calembour par dérision, faisant
remarquer que les Français (tout particulièrement leur roi Philippe-Auguste) étaient
tout aussi orgueilleux que l’animal de basse-cour. Par esprit de contradiction, les
Français reprirent à leur compte cette expression en mettant en avant ce fier animal.
Bien que présent comme figure symbolique en France depuis l’époque
médiévale, c’est à partir de l’époque de la Renaissance que le coq commence à être
rattaché à l’idée de Nation française qui émerge peu à peu. Sous le règne des
Valois et des Bourbons, l’effigie des Rois est souvent accompagnée de cet animal
censé représenter la France dans les gravures, sur les monnaies. Même s’il reste un
emblème mineur, le coq est présent au Louvre et à Versailles.
Le coq gaulois gagna une popularité particulière à l’occasion de la
Révolution française et de la monarchie de Juillet, où il fut introduit en
remplacement des animaux symboliques de la Royauté (lion et aigle), ainsi que du
lys dynastique. Ainsi, à la période révolutionnaire, on le voit figurer sur un écu,
orné du bonnet phrygien, sur le sceau du Premier consul et l’allégorie de la
fraternité porte souvent un bâton surmonté d’un coq. Napoléon I-er substitue
l’Empire à la République et dès lors l’aigle remplace le coq car pour l’Empereur:
„Le coq n’a point de force, il ne peut être l’image d’un empire tel que la France”.
Après une période d’éclipse, les „Trois Glorieuses” de 1830 réhabilitent l’image du
coq français et le Duc d’Orléans, c’est-à-dire Louis-Philippe, signera une
ordonnance indiquant que le coq devrait figurer sur les drapeaux et les boutons
d’uniformes de la garde nationale. L’aigle impériale retrouve sa place avec
Napoléon III, comme signe de la permanence de l'Empire.
Après cela, le coq ne retrouva jamais une véritable autorité au niveau
politique. On peut seulement trouver quelques références éparses, telles que: le
sceau de la II-e République représentant la figure de la Liberté tenant un gouvernail
marqué du coq; la grille du Palais de l’Elysée fut ornée d’un coq, „la grille du coq”
que l’on peut voir encore actuellement; la pièce d’or de 20 francs frappée en 1899
et circulant jusqu’en 1914, dont le dos est orné d’un coq; le coq apparaît
occasionnellement sur des timbres.
Après avoir vu l’histoire du symbole gaulois, nous voulons porter une

discussion sur le mot coq. Il a été attesté vers l’année 1138 dans la forme coc
(coccus) (rencontrée dans Vie de saint Gilles) qui a éliminé l’ancien français jal,
jau du latin gallus1. Le Nouveau Petit Robert2 explique le mot coq „oiseau de
basse-cour, mâle de la poule (gallinacé)”.
Le coq franc symbolise le coq gaulois.
254
Le mot coq et son champ semantique
On emploie aussi le mot coq (fig. et fam.) à propos d’un homme „qui est le
plus riche, le plus considéré d’un village, d’une paroisse de campagne”; „homme
qui séduit ou prétend séduire les femmes par son apparence avantageuse”; „homme
jouissant d’une certaine notoriété dans une ville ou un village par le fait de sa
profession, de sa fortune ou de son pouvoir de domination sur les autres”; „homme
exerçant une certaine fascination sur les jeunes filles”:
Il est le coq de son village (paroisse). („le galant qui courtise toutes les
belles du lieu”)
Par analogie, coq du collège, coq de la classe - „meneur, chef”.
Coq se dit aussi à la figure qu’on met sur la pointe des clochers des églises et
qui sert de girouette. C’est un coq stylisé, placé sur le clocher des églises, faisant
office de girouette et symbolisant la lumière et la résurrection du Christ: le coq de
telle église, le coq du clocher:
Il faut voir où est tourné le coq, pour savoir de quel côté vient le vent.
En horlogerie, on rencontre le syntagme le coq d’une montre avec
l’explication „platine gravée servant à recouvrir et protéger le balancier de
certaines montres.”
Comme terme culinaire, coq se retrouve en coq au vin; il a aussi le sens de
„cuisinier du bord, sur les grands navires”.
Comme terme mythologique, coq se rencontre dans sacrifier un coq à
l’Esculape (par allusion aux paroles prononcées par Socrate avant sa mort) „faire fi
de certains préjugés, même s’il doit en coûter”. Socrate voue, en mourant, un coq à
l’Esculape, pour se disculper du reproche d’athéisme et Buffon se confesse à un
capucin; il voulait être enterré pompeusement.
En botanique, nous trouvons le coq dans coq-franc, coq des jardins, herbe
au coq, menthe au coq, la crête-de-coq, pour une plante aromatique des régions
méditerranéennes.
En zoologie, le terme coq est rencontré souvent:
– coq faisan, coq de perdrix - „mâle de certains gallinacés et de quelques
oiseaux” ;
– le grand coq ou grand tétras - „gros oiseau au plumage rouge éclatant, à la
queue garnie de longues plumes lui permettant de faire la roue” ;
– petit coq, petit tétras, tétras lyre, coq de bouleau - „oiseau de petite taille,
au plumage bleu nuit brillant, à la queue fourchue” ;
– la crête du coq, les barbillons du coq - „caroncule ou l’excroissance
charnue, rouge, sur la tête ou la gorge de certains gallinacés - coq, dindon,
casoar”3 ;
– les ergots du coq - „pointe recourbée du tarse, doigt abortif servant d’une
arme d’offensive”4 ;
– le plumage du coq - „camail, les longues plumes du cou et la poitrine chez
le coq”5 ;
– coq de roche - „rupicole, oiseau passereau”6; „passereau au plumage
brillant jaune orangé”; synonyme savant rupicole; couleur coq-de-roche „d’un
beau jaune orangé” ;
255
– coq de marais - „gélinotte, oiseau voisin de la perdrix”7) ;

– coq héron - „huppe, oiseau portant une touffe érectile de plumes rousses
tachées de noir à l’extrémité”8 ;
– coq indien, coq d’Amérique - „oiseau comestible qui tient du faisan et du
pigeon” ;
– coq châtré, coq vierge - „chapon, jeune coq châtré que l’on engraisse pour
la table et qui est très apprécié”9 ; „préparation faite à partir d’un coq, d’un poulet
ou d’un autre volaille”10 ;
– coq en pâte - „poularde, coq ou chapon farci” ;
– coq de bruyère - „nom de deux variétés de gallinacés”, „oiseau grand et
fort; il est noir avec la poitrine verte métallique, le ventre marqué de blanc. Il
habite les forets des montagnes. Sa chair est très estimée”10. Le syntagme est attesté
en 131711 ;
– coq de bouleaux (bouleau < ancien français boul, 1516, „arbre de sols
sableux, des régions froides et tempérées, à petites feuilles, dont le bois est utilisé
en ébénisterie et pour la fabrication du papier”) ;
– coq d’Inde - „le dindon, le mâle de dinde”; „dupe, victime”cx. En raison
du caractère agressif du dindon et de sa couleur, on rencontre des comparaisons du
type: rouge, colère comme un coq d’Inde, bouffi de colère, comme un coq d’Inde
– coq de combat (qui étaient employés dans les luttes) - „homme agressif et
vindicatif”.
Le mot coq entre aussi dans la formation de plusieurs locutions:

– au chant du coq (fam.) avec le sens de „au point du jour, à l’aube” ;
– se lever avec les coqs (fam.) - „se lever de très bonne heure” ;
– matinal comme un coq - „très laborieux” ;
– avoir une voix de coq - „avoir une voix au timbre aigu” ;
– avant que le coq ait chanté trois fois cet homme aura trahi la cause…
„s’appliquant à toute personne coupable de trahison” ;
– (fig., fam., péj.) (appliqué à un homme ou à un jeune homme), par
référence à l’instinct de domination du coq: faire le coq, jouer au coq „faire le
fanfaron”; „avoir une attitude hardie et arrogante, souvent pour masquer une
faiblesse de caractère” ;
– se dresser comme un coq sur ses ergots - „s’ébouriffer, se rengorger” ;
– (prov.) être comme un coq en pâte - „être dans son lit bien chaudement et
bien couvert de sorte que la tête seule paraisse. Il signifie d’une manière plus
générale „être dans une situation très commode, très agréable”; „être choyé,
dorloté”, „mener une existence confortable et douillette” „se gaver de nourriture
sans prendre aucun exercice”. Par extension „se trouver dans une situation de
confort douillet, avoir tout à satiété”. Synonyme vieilli coq en panier.
– du coq à l’âne (fam.) - „discours qui n’a pas de suite, de liaison, de
raison”: sauter du coq à l’âne. Il m’a répondu par un coq à l’âne. Il fait toujours
des coq-à-l’âne. Utilisée au début sous la forme coq-a-l’asne (en 1370) et puis
dans la forme actuelle en 1536.
256
– fier comme un coq - „très fier, prétentieux” ;

– gambes, mollets12 de coq - „partie charnue à la face postérieure de la
jambe, entre le jarret et la cheville” ;
– être rouge comme un coq - „très rouge de honte, d’embarras” ;
– avoir des cheveux en crête de coq - „avoir les cheveux dressés sur la tête”;
„mèche de cheveux relevée sur le dessus du crâne” ;
– avoir des jambes (des mollets) de coq - „avoir des jambes, des mollets
grêles; jambes d’une longueur, d’une finesse excessive; grêles”13 .
Coq désigne aussi une catégorie de boxeurs (50 kg 800 - 53 kg 520) et de
lutteurs (52 - 57 kg). Le syntagme poids coq est utilisé pour la première fois en
1924.
Comme mot argotique, coq a les sens14 de: 1. champion, chef ; 2. pièce de
monnaie ou somme de 20 francs (anciens). 3. (expr.) avoir les deux coqs = avoir
l’âge de 40 ans. Le deuxième sens exprime, en fait, une réalité ancienne: cette
monnaie a existé autrefois (1899-1914) et il était un „Louis d’or à l’effigie du coq,
ancienne pièce de vingt francs”.
Coq se retrouve aussi dans des proverbes:

Coq chante ou non, viendra le jour. Même si le coq ne chantait pas,
l’aurore viendrait. Le soleil se lève même si le coq ne chante pas. Le jour se lève,
même s’il n’y a pas de coq pour le chanter.
Un bon coq n’est jamais gras.
Un coq est bien fort sur son fumier. (l’assurance que donne la légitimité)15
Chaque coq est seigneur sur son fumier. Chaque coq est maître de chanter
sur son fumier. Chaque coq chante dans l’endroit où l’on jette des balayures.
(l’idée de propriété)
La poule ne doit pas chanter devant le coq. (thème de la supériorité de
l’homme dans le ménage, traité avec une certaine dérision)
Le ménage va mal quand la poule chante plus haut que le coq.
Quand les poules chantent, le coq se tait.
Où il y a un coq, ce n’est pas la poule qui chante.
Tu veux un bon coq? Choisis le maigre!
Quand la poule cherche le coq, l’amour vaut moins qu’un escargot.
La maison est à l’envers lorsque le coq se tait et que la poule chante.
Coq qui chante le matin sera le soir dans le bec du faucon.
Laissez le coq passer le seuil, vous le verrez bientôt sur le buffet.
Bon coq n’a jamais trop de poules.
Pour qui est chanceux, même le coq pond des œufs.
Là où chantent plusieurs coqs, le jour est en retard.
Mieux vaut être coq un an que poule pendant quarante. Il vaut mieux être
coq durant un jour que poule durant toute une année.
Là où est le coq, les poules sont.
Fête ou deuil, on coupe la tête au coq.
Bon coq chante dès l’œuf.
257
C’est la poule qui pond et c’est le coq qui chante.

Deux coqs ne peuvent pas chanter dans un même lieu.
Il vaut mieux être le bec du coq que la queue du taureau.
Si le coq hérisse ses plumes, il est aisé de le plumer.
Ce n’est pas le caquetage de la poule qui fait lever le jour, c’est le chant du
coq.
Autrefois le coq pondait; maintenant la poule même ne pond pas. (la vie est
devenue difficile)
Domestique et coq ne sont bons que pendant une année.
Le coq éloquent chante déjà dans son œuf.
Un coq ne chante pas dans l’œuf.
Tous les coqs qui chantent ont d’abord été des œufs.
Le coq ne chante pas sur deux toits. Deux coqs ne chantent point sous le
même toit.
Quand le coq est ivre, il oublie la hache.
La poule ne chante pas en présence du coq.
La poule connaît l’aube, mais elle attend le chant du coq.
Coq ivre ne monte pas au perchoir.
Où est coq, poule ne chante.
En consultant le dictionnaire de Dauzat16, nous y avons trouvé les noms de

personne suivants formés à partir du mot commun coq:
Coq, rare isolement, fréquent avec l’article: Lecoq, Lecocq; surnom appliqué
à celui qui porte beau, beau parleur, coureur de filles, („coq du village”).
Beaucoup de noms de personne sont dérivés:
Coquard + -art, Cocard, péjoratif „méchant coq”, „sot, nigaud” d’où
Cocardon, Cocardeau („sot” - Normandie). Diminutifs (anciens) Cochet (variantes
Cochez, Cochey (Nord et Nord-Est) „petit coq”, sobriquet; Cocheteau, Cocheteux;
Cochin, Cochy (Sud et Sud-Ouest), d’où Cochinal, Cochinart, Cochineau; plus
récents: Coquet, Cocquet (coquet, „petit coq”, nom très fréquent qui est un
sobriquet désignant le plus souvent une personne vaniteuse), matronyme Coquette
(variante de Coquet, surtout porté dans le département du Nord), sous-dérivés:
Coqueteau, Cocteau (forme contractée de coqueteau, sobriquet); Coquot; Coquex,
d’où Coqueugniot; Coquel, matronyme Coquelle, sous-dérivés: Coquelet, Coclet,
Coclin, Coquelu(t) (dans la région de Dunkerque), Coquelin est la francisation du
flamand koklijn, diminutif de kok, cuisinier; Coquerel, Coquereau (Poitou),
Coqueret, Coquerez (Nord et Nord-Est). Comparaison: Coqblin, Coqueblin „coq-
mouton”, formation ironique, Cocquempot, Coquenpot „coq en pot” (équivalent
sémantique de notre „coq en pâte”, pour designer une personne choyée); Alacoque
représente [fils] à la femme de coq. On rencontre aussi la variante Cocher,
probablement „éleveur de coqs”, comme Cocherel, Cochereau (attesté en ancien
français), Cocherel est aussi un nom de localité, Cocheril parait être une variante
régionale du précédant (au sens propre „endroit ou l’on élève les coqs”), Cochery,
258
Cocheris est une altération de Cocheril ou du nom de lieu Cocherie „élevage des
coqs”.
Coquebert, „sot”, en ancien français.
Coquetain „volant” (jeu) en ancien français, mais aussi „nigaud”, valeur
probable du surnom.
Coquerel, Coquerelle, Cocrelle diminutifs du coq; la forme féminine a
désigné dès la fin du moyen âge une plante dont le fruit est entouré d’une grande
capsule de la couleur d’une crête du coq. Le surnom peut provenir du nom de la
plante.
Coquibus, sobriquet: „sot, niais” en ancien français (formation plaisante,
tirée de coq avec une finale latine).
Coquin „gueux, mendiant”, en ancien français; dérivé Coquinot.
Coquot v. Coq.
Le mot coq a donné aussi beaucoup de dérivés:

– coquard, var. coquart (1883), de la forme cocard (1867), formé
probablement de coque et -ard d’après l’idée de „objet rond”. Familièrement,
signifie „tuméfaction de l’œil consécutive à un coup violent”17 ;
– coquetier avec les sens: 1. (1307) „marchand d’œufs de volaille en gros”.
2. (1524) „petite coupe dans laquelle on met un œuf le manger à la coque.”
L’expression décrocher, gagner le coquetier a comme équivalent „réussir”18 ;
– coquelet (1790) a le sens „poulet de petite taille, mâle ou femelle (entre
poulet et poussin”19 ;
– coqueleux, -euse (régionalisme, mentionné pour la première fois en 1876,
rencontré au Nord, en Belgique), avec le sens „éleveur de coqs de combat”20 ;
– coquetière (1786) a le sens „ustensile où l’on met à cuir les œufs à la
coque”21 ;
– coqueleur (régionalisme: Nord, Flandre, Belgique) „éleveur de coqs de
combat” ;
– coqueluche (1414) „capuchon” a une origine inconnue, peut être rattaché à
coque, coquille „coiffe” et dernier élément de capuche. L’explication est „maladie
contagieuse, caractérisée par une toux convulsive, évoquant le chant du coq”22.
L’hypothèse selon laquelle les coquelucheux se seraient soignés en
s’encapuchonnant, le mot coqueluche remontant par voie d’emprunt à cucullus
n’est nullement prouvée; quelle que soit l’origine du mot, un croisement avec le
mot coq est certain, la toux particulière à cette maladie étant précisément appelée
chant du coq23.
– coquelicot (1545) désigne „le petit pavot sauvage à fleur rouge vif qui croît
dans le champs”24; rouge comme un coquelicot signifie „rouge de confusion, de
timidité” ;
– coquelourde (1539) - „nom de diverses fleurs qui servent à l’ornement des
parterres; nom vulgaire d’une espèce d’anémone; peut être ancien français
coquelourde (coq lourde) avec l’influence de coq (dial. coqueton = narcisse, c’est-
à-dire petit coq25 ;
259
– coquet (1643) - „petit coq”, „qui cherche à plaire aux personnes de sexe
opposé” a actuellement un sens figuré. Coqueter (1611) „se pavaner comme un
coq” (caqueter au XVI siècle, d’où coquette „femme qui caquette”26) ;
– coqueret (fin du XIII-e siècle) - „genre des plantes dont l’espèce la plus
remarquable est l’Alkekenge, qui porte une baie légèrement aigrelette, renfermée
dans une vésicule rougeâtre”27; „l’enveloppe du fruit qui a été comparée avec la
crête de coq”28.
Nous pouvons constater que le mot coq fait partie de plusieurs expressions et
locutions et qu’il entre dans de nombreux proverbes. Comme base
anthroponymique, il se trouve à l’origine de quelques noms propres.
NOTES
1
Dubois, Mitterand, Dauzat 2006 : 198.
2
Petit Robert 2008 : 540-541.
3
Ibidem : 221, 355, 582.
4
Ibidem : 919.
5
Ibidem : 333.
6
Ibidem : 2262, 2282.
7
Ibidem : 1139.
8
Ibidem : 1231, 1258.
9
Ibidem : 397, 406.
10
Trésor de la langue française informatisée.
11
Petit Larousse Illustré 1921 : 225, 985.
12
13
Ibidem : 1621.
14
Ibidem : 1185. Voir aussi Trésor de la langue française informatisée.
15
Dumitrescu 1998: 73.
16
Montreynaud, Pierron, Suzzoni 2006 : 52.
17
Dauzat 1994 : 145-146.
18
Petit Robert 2008 : 540. Voir aussi Dubois, Mitterand, Dauzat 2006 : 199.
19
Ibidem : 541.
20
Ibidem .
21
Ibidem : 541.
22
Ibidem : 540.
23
Ibidem.
24
Picoche 2006 : 131.
25
Petit Robert 2008 : 541.
26
27
Ibidem. Petit Robert 2008 : 541.
28
Dictionnaire de l’Académie française : 439.
29
BIBLIOGRAPHIE
Dauzat, Albert, Dictionnaire étymologique des noms de famille et prénoms de

France, Paris, Larousse, 1994. (Dauzat 1994)
Dictionnaire de l’Académie française, Paris, 1835. (Dictionnaire de l’Académie
française)
260
Dubois, Jean, Mitterand, Henri, Dauzat, Albert, Dictionnaire étymologique et

historique du français, Paris, Larousse, 2006. (Dubois, Mitterand, Dauzat
2006)
Dumitrescu, Dan, DicĠionar de argou francez-român, Bucureúti, Editura Teora,
1998. (Dumitrescu 1998)
Le Nouveau Petit Robert de la langue française 2008, Paris, Edition Le Robert,
2007. (Petit Robert 2008)
Montreynaud, Florence, Pierron, Agnès, Suzzoni, François, Dictionnaire de
proverbes et dictons, Paris, Edition Le Robert, 2006. (Montreynaud, Pierron,
Suzzoni 2006)
Petit Larousse Illustré (nouveau dictionnaire encyclopédique), Paris, Edition Le
Robert, 1921. (Petit Larousse Illustré 1921)
Picoche, Jacqueline, Dictionnaire étymologique du français, Paris, Edition Le
Robert, 2006. (Picoche 2006)
Schinteie, Ion, DicĠionar franco-român de cuvinte úi expresii, Craiova, Editura
„Scrisul Românesc”, 1983.
Trésor de la langue française informatisée (version électronique du Trésor de la
Langue Française, dictionnaire de référence des XIX-e et XXe siècle).
ABSTRACT
It is well known that cocoúul („the cock”) is one of France’s symbols. In

Latin, only one word gallus, expresses two notions: cocoú (coq) and gal (gaulois).
In this article I have shown to what extent the word coq has become established in
everyday language (expressions, phrases, derivative words), as well as in
onomastics.
Key words: semantic field, phrase, anthroponym
261
CRONOGRAFUL LUI MIHAIL MOXA.
PARTICULARITĂğI LINGVISTICE ALE
COMPARTIMENTULUI MORFOLOGIC
Irina TIğA
Cronograful călugărului Mihail Moxa (1620), text aparĠinând

literaturii istorice, a fost alcătuit la îndemnul episcopului Teofil al
Râmnicului úi păstrat până aproape de secolul al XIX-lea la mănăstirea
BistriĠa din Oltenia. Acesta nu e o simplă traducere din slavonă, ci o
încercare de prezentare a evenimentelor de istorie universală, având ca
model o serie de lucrări cunoscute în epocă, precum úi de integrare între
acestea a unor întâmplări din istoria românilor, imprimând astfel textului o
notă de originalitate. Manuscrisul original a fost descoperit în biblioteca
mănăstirii olteneúti BistriĠa úi cumpărat de către filologul rus Vasili I.
Grigorovici, în 1845, iar o copie a acestuia din 1859 se găseúte, împreună cu
întreaga colecĠie de manuscrise a lui Grigorovici, în Biblioteca Lenin din
Moscova. În lipsa primei pagini cu titlul, cercetătorii care au tradus úi
publicat manuscrisul au denumit scrierea Cronică universală (Moxa 1989:
27), Cronograf (Moxa 1942), Hronograf (Nicolăescu-Plopúor 1943: 1-28) sau
simplu Cronică (Hasdeu 1983: 299), după conĠinutul úi asemănarea cu
lucrările model. Pentru prezentarea particularităĠilor morfologice întâlnite în
Cronograful lui Mihail Moxa am utilizat ediĠia din 1989 a lui G. Mihăilă.
Ca úi la nivel fonetic, în compartimentul morfologic predomină
particularităĠi ale variantei sudice, dar se regăseúte úi un număr destul de
mare de elemente aparĠinând variantelor nordice ale vechii române literare:
– Substantivele neutre cu radical în r fac pluralul în -ă, formă literară
la acea vreme întâlnită în special în variantele nordice, ca de exemplu: „...
izvoarăle ...” (p. 99, 100), „... den hotarăle greceúti ...” (p. 166), în timp ce în
scrierile sudice sunt întâlnite neutre cu terminaĠia -re: „... ca o corabie de
valure ...” (p. 160), „... cu rele lucrure ale lui ...” (p. 168), „... cîndu se
tocmiră pîlcure la războiu ...” (p. 201), „... lucrure ...” (p.182, 201), „... toĠi
boiarii-ú picniia locure de locuit ...” (p. 213), „... tunure ...” (p. 214);
– AlternanĠa ani/ai ca forme de plural: „ ùi împărăĠi 52 de ai.” (p.
120), „... se adunară ... úi sfătuiră să nu mai fie împăraĠi, ce tocmiră în toĠi
ani ...” (p. 122), „ Tiverie au domnit 23 de ai.” (p. 127), „... úi o au bătut doi
ai ...” (p. 129), „... au domnit 10 ai ...” (p. 129) „... 17 ani ...” (p. 142), „...
era tinerel de 7 ani.” (p. 143), „... 372 de ani ... 42 de ani ...” (p. 146), „... au
domnit 20 de ani.” (p. 186);
262
Cronograful lui Mihail Moxa. ParticularităĠi lingvistice ale compartimentului morfologic
– Substantivul om apare în manuscrisul lui Moxa la vocativ, cu forma

veche ome: „ Dară tu, ome, cum úi cîndu-Ġ va fi sfîrúeniia?” (p. 130);
– Articolul hotărât proclitic cunoaúte forma lu, frecvent nordică: „... lu
Dumnezeu ...” (p. 99), „... de se închinară lu Adam ...” (p. 100), „... úi dede
úi lu Adam ...” (p. 101), „... úi dederă lu Amulie domniia ...” (p. 120), „... o
rudă a lu Anastasie ...” (p. 152), respectiv lui, prezent constant în varianta
literară sudică: „ Lăsă-úi domniia fiiiu-său, lui Tit, ...” (p. 130), „ Mută-se
partea de domnie lui Domentian ...” (p. 130), „... nepoĠii lui Iacov úi ai Iudei,
fraĠii lui H[risto]s trupéúte, den ruda lui David.” (p. 130);
– Articolul posesiv-genitival este variabil în funcĠie de gen úi număr:
„... nepoĠii lui Iacov úi ai Iudei...” (p. 130), normă literară specifică variantei
sudice, dar úi invariabil, precum în variantele literare nordice vechi: „ Den
anul dentîiu a lui Avram ...” (p. 106);
– Specific nordică este forma pronumelui dinsul: „ Elu-l priimi la
dinsul ...” (p. 115), „... pînă va veni domnu-său la dinsa.” (p. 115), „Ei se
jurară toĠi să-ú pue capetele derept dinsa ...” (p. 115), „Deci pre dinsa o
băgară în temniĠă ...” (p. 119), „... la dinsul ...” (p. 123), „... ducîndu-se el la
dinúii ...” (p. 141);
– Dintre pronumele negative întâlnite în paginile Cronografului
notăm: forma nime cu o largă răspândire în Moldova încă din secolul al
XVI-lea, dar este notat úi în Oltenia: „... nime nu-l asculta ...” (p. 103), „...
nu munciia pre nime ...” (p. 125), „... nice slutiia pre nime ...” (p. 131);
pronumele negativ nemică prezintă fonetismul etimologic cu e úi apare
frecvent în scrierile moldoveneúti úi sporadic în Muntenia úi Transilvania:
„... úi nu folosi nemică ...” (p. 110), „... ce nemică nu-úi semăna la nărav cu
tată-său.” (p. 134), „... nu-úi veghea voe nemică ...” (p. 154); pronumele
negativ nimenea/nimenilea cu particula deictică a este notată încă din
secolul al XVI-lea în textele sudice: „... deci nu se nevoia nimenilea la
războiu ...” (p. 116), „... pre nimenea ...” (p. 125), „ ùi nu-i cuteza nimenea
...” (p. 143), „... de nimenea ...” (p. 154);
– În Moldova este dominantă forma etimologică a numeralului
ordinal, în timp ce după 1600 scrierile sudice consemnează numeralul
ordinal cu terminaĠia -lea úi destul de rar apar exemple cu forma
etimologică: „... al doile ceriu ...” (p. 99), „... al doile ... úi al trile ... al
cincile ... al úasele ...” (p. 100), „... al doile fiiu ...” (p. 139), „ Al doile an ...”
(p. 142, 217), „... al cincile săbor ...” (p. 153), „... al úasele săbor ...” (p.
162);
– Formele iotacizate la verbe cu radical în d, n, t au fost răspândite în
întreg teritoriul dacoromân, formele cu dentală refăcută fiind consemnate în
scrieri abia în secolul al XVII-lea în Moldova úi în secolul al XVIII-lea în
263
Irina TIğA
celelalte regiuni ale Dacoromaniei: „... să spue adevăr ...” (p. 99), „... să-ú
pue capetele ...” (p. 115), „ ùi întîiu sfătuiră să-l arză ...” (p. 117), „... să-ú
pue sfetnici ...” (p. 122), „... se-l scoaĠă den nărav ...” (p. 125), „... úi zise să-
l arză de viu.” (p. 130), „... ca să-ú Ġie legea ...” (p. 133), „... se-i tremiĠă ...”
(p. 142), „... să-úi Ġie fetiia ...” (p. 146), „... să o Ġie ...” (p. 147), „... ca să-i
pue un fecior ...” (p. 147), „... Ġiind o hîrtie ...” (p. 150), „... de vrea să-l
scoaĠe ...” (p. 151), „... eu nu poci răbda ...” (p. 154), „... ca să vie ...” (p.
158), „... ca să-i tremeaĠă ...” (p. 165), „... să-i piarză ...” (p. 165), „... să-i
vază ...” (p. 170), „... úi crez ...” (p. 171), „... să piarză ...” (p. 175), „... să
auză ...” (p. 179), „... să rămîie ...” (p. 179), „... să i le spue ...” (p. 179), „...
să te piarză ...” (p. 186), „ Văz ...” (p. 188), „... zise să vînză ...” (p. 192), „...
vru să-l scoaĠă ...” (p. 199), „... să o scoaĠă ...” (p. 200), „... să-i Ġie ...” (p.
200), „... să vază...” (p. 203);
– Verbul a mânca are forma mănânc întâlnită în scrieri nordice,
precum úi în texte munteneúti: „... ca să-ú mănînce însuúi oile ...” (p. 189);
cu sensul „a avea mâncărime” este întâlnit în nord-estul Olteniei: „... rănile
... de nu mănîncă rău...” (p.126); forma de indicativ prezent mîncă este
notată în unele scrieri olteneúti úi bănăĠene: „... mîncă ...” (p. 101);
– Forme cu sufix la indicativ prezent a verbului a lucra, caracteristice
variantei sudice a vechii române literare: „... să lucréze pămîntul ...” (p.
101);
– Verbul a fi prezintă la indicativ prezent forme analogice,
particularitate morfologică notată încă din secolul al XVI-lea numai în
Muntenia úi Banat: „... că-i sîmt nepoĠi.” (p. 120), „... sîmt sătule ...” (p.
126), „... cum sîmtu úi ei.” (p. 134), „... că sînt tînăr.” (p. 171), „... că noi
sintem oameni ...” (p. 186);
– La indicativ imperfect persoana a III-a plural verbele nu au
desinenĠa -u, ca în marea majoritate a textelor epocii: „... că pînă aciia
răutăĠi hitléne în inima lui nu era.” (p. 100), „... úi era puúi 72 de deregători.”
(p. 104), „... coconii fără milă era uciúi.” (p. 117), „ Ei rîdea ...” (p. 123),
„AlĠii să întrecea ...” (p. 123), „ùi zicea toĠi ...” (p. 130), „... úi-i era dragi
înĠelepĠii ...” (p. 133); formele cu -u la persoana a III-a plural vor intra în
limba literară din secolul al XIX-lea, odată cu noi norme impuse de I.
Heliade Rădulescu prin intermediul Gramaticii româneúti, tipărită la Sibiu,
în 1828;
– În manuscrisul lui Moxa apare forma veche a verbului a cerúi la
perfect simplu, spre deosebire de textele sudice ale începutului secolului al
XVII-lea, când autorii vremii utilizau forme verbale care au la perfect
simplu terminaĠia -sei: „ Văzu ... trimise ... de cerúu ajutoriu, ce nu-i dede
...” (p. 116);
264
– Forme etimologice de indicativ perfect simplu ale verbului a da: „...

úi dede úi lu Adam ...” (p. 101), „... úi iară se dede mulĠime a toate sufletele.”
(p. 103), „... văzu un tăciune aprins eúind den trupul mueriei lui úi dede ...”
(p. 114), „Văzu ... trimise ... de cerúu ajutoriu, ce nu-i dede ...” (p. 116), „...
úi dederă lu Amulie domniia ...” (p. 120), „... dede-úi sabiia ...” (p. 131);
– La indicativ perfect simplu sunt notate în manuscrisul lui Moxa
forme etimologice ale verbului a face, la fel ca în majoritatea textelor
vremii: „deci féceră un cal de lemn ... úi se féceră a se duce ...” (p. 117), „...
úi féceră colibi.” (p. 118);
– Persoana a III-a singular a indicativului perfect compus este
construită cu au, ca în toate textele literare ale epocii: „... că el au avut limbă
dulce, de au fost drag a podobi poveútile.” (p. 117), „... Isus ... au fost
îngropat ... s-au înălĠat la cer ...” (p. 127), „... Mariia Magdalina s-au dus
tocma la Rim de-au jeluit.” (p. 127), „ Tiverie au domnit 23 de ai.” (p. 127),
„... Tit au ocolit cu oútile cetatea úi o au bătut doi ai ...” (p. 129), „
Uespasian au domnit 10 ai úi au murit bătrîn.” (p. 129), „ Mahamet au murit,
úi au stătut în loc fiiu-său, Baiazit.” (p. 222);
– Veri în loc de vei ca auxiliar de viitor, întâlnit în majoritatea textelor
vremii: „Iară ei răspunseră: «Nice tu nu veri domni de acum»”. (p.107), „O,
ome, împărat a toată lumea veri naúte”. (p. 125), „... cu aceasta veri birui !”
(p. 139), „... de vere vrea să iai ...” (p. 153), „... de veri avea minte curată ...”
(p. 154), „... nu te veri ruúina de boiari ...” (p. 154), „De veri să mori ...” (p.
167), „De veri să crezi ...” (p. 186), „... că veri armă hitleană găsi ascunsă
...” (p. 186), „... că veri împărăĠi ...” (p. 187), „De veri adeveri úi veri avea ...
nu veri scăpa ...” (p. 201);
– CondiĠionalul prezent úi perfect construit cu auxiliarul ar/ară este
înregistrat în aproape toate textele epocii, o formă care apare úi astăzi în
normele literare: „... ară fi mai bine ...” (p. 121), „... ară fi tăiat atunce ...” (p.
121), dar „... destoinic ar fi fost a o Ġinea alături ...” (p. 130); apar în text úi
exemple de condiĠional perfect construite cu a vrea: „... că de vrea pune ...
sau vrea cinsti cu altă boierie ...” (p. 126), „... cît de vrea fi ú-altă lume
alăturea ...” (p. 130), „Cînd vrea fi în pace, oarece vrea cugeta de demăneaĠă
... de vrea vorovi ...” (p. 135), „... vrea durmi ...” (p. 135), „... de vrea aduce
...” (p. 173), „... deci cît vrei căuta într-însa, tu vrei cunoaúte ... să se vrea
rădica oúti.” (p. 183), „... úi vrea peri atunceú.” (p. 186), particularitate
morfologică notată în texte sudice úi bănăĠene;
– Adverbul acmu este frecvent în textele din toate zonele, în timp ce în
scrierile sudice apare înlocuit destul de rar, încă din secolul al XVI-lea cu
forma acum: „... acmu ...” (p. 156), „... pînă acmu ...” (p. 178), adverbul
curund: „... curundu-l junghiară ...” (p. 141) alternează în textul lui Moxa cu
265
Irina TIğA
inovaĠia sudică curînd: „... curînd plecă.” (p. 131), „... curînd ...” (p. 139,
150, 161, 162), călugărul oltean inserând în paginile manuscrisului forma
arhaică notată în textele de tip nordic úi, rar, în Oltenia primelor decenii ale
secolului al XVII-lea; tot în texte ce circulau în aria nordică apare forma
încătruo: „... de încătruo veniia ...” (p. 156) úi dencătruo „... dencătruo ardea
soarele ...” (p. 159);
– Adverbul temporal mainte este frecvent, după 1600, în scrieri
nordice; sporadic apare úi în texte sudice alături de înainte. În Cronograful
lui Moxa sunt notate ambele forme: „... úi mainte de ...” (p. 125), „... ce
mainte cetéúte ...” (p. 125), „... mainte era ginere ...” (p. 138), „... úi mainte-l
jură ...” (p. 146), „... nu vom vedea mainte de la tine ...” (p. 185), „... úi
trimiseră înainte pre Ahilei ...” (p. 116), „... înaintea lu H[risto]s ...” (p.
157);
– PrepoziĠiile cătră: „... aduse Dumnezeu cătră Adam ...” (p. 100), „...
cătră Protives ...” (p. 115), „... de cătră o samă de boiari ...” (p. 153) úi
preste: „... preste toată ...” (p. 104), „ De vezi că domnesc preste lege ...” (p.
131) au fost forme uzuale în epocă, particularităĠi morfologice care vor
deveni ulterior specifice ariilor dialectale nordice;
– ConjuncĠia aorea „sau” este o formă veche cu frecvenĠă nordică: „
Deci aúa le era sfada: aorea biruia grecii pre troiani, aorea troianii pre greci.”
(p. 116), „Deci aorea-l biruiia, aorea-i biruia.” (p. 187).
În urma prezentării celor câteva particularităĠi morfologice selectate
din Cronograful de la 1620, se poate afirma că Mihail Moxa a alăturat unor
elemente constitutive ale variantei literare munteneúti (înĠelegând aici úi
elemente specifice graiurilor olteneúti, dată fiind originea sa oltenească úi
întocmirea acestei lucrări pe teritoriul Olteniei), o serie de particularităĠi
morfologice specifice variantelor nordice ale vechii române literare, ca de
exemplu: substantive neutre cu radical în r aducând ca exemplu în acest sens
termenii izvoară, pahară, hotară, articolul hotărât proclitic lu, pronumele
dinsul úi nime, adverbele curund, încătruo, mainte, precum úi conjuncĠia
aorea, unele dintre acestea putând fi explicate, în accepĠia lui I. GheĠie
1975, prin utilizarea de către călugărul oltean a unor surse ardeleneúti sau
bănăĠene, nemenĠionate la izvoare.
Prin intermediul textelor, fie tipărite sau rămase în formă manuscrisă,
cunoaútem úi noi o exprimare specifică începutului secolului al XVII-lea, ce
permit o localizare a zonei de provenienĠă dialectală a celor ce scriau.
266
BIBLIOGRAFIE
Chivu, Gheorghe, Costinescu, Mariana, Frâncu, Constantin, GheĠie, Ion

(coordonator), Roman Moraru, Alexandra, Teodorescu, Mirela, Istoria limbii
române literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureúti, Editura Academiei
Române, 1997.
GheĠie, Ion, Baza dialectală a românei literare, Bucureúti, Editura Academiei
RSR, 1975. (GheĠie 1975)
GheĠie, Ion, Introducere în dialectologia istorică românească, Bucureúti, Editura
Academiei Române, 1994.
Hasdeu, Bogdan Petriceicu, Cuvente den bătrâni, vol. I, ediĠie de G. Mihăilă,
Bucureúti, EDP, 1983 (Hasdeu 1983)
Mihăescu, Doru, Cronografele româneúti, Bucureúti, Editura Academiei Române,
2006. (Mihăescu 2006)
Mihăilă, G., Cultură úi literatură română veche în context european, Studii úi
texte, Bucureúti, Editura ùtiinĠifică úi Enciclopedică, 1979. (Mihăilă 1979)
Mihail Moxa, Cronograful lui Mihail Moxa, transcris úi adnotat de N. Simache úi
Tr. Cristescu, Buzău, Tip. Dumitrescu, 1942. (Moxa 1942)
Moxa, Mihail, Cronica universală, ediĠie critică, însoĠită de izvoare, studiu
introductiv, note úi indici de G. Mihăilă, Bucureúti, Editura Minerva, 1989.
(Moxa 1989)
Nicolăescu-Plopúor, C., Hronograful lui Moxa, „Oltenia”, IV, 1943 (1944), p. 1-
28. (Nicolăescu-Plopúor 1943)
*** DicĠionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureúti, Editura
Academiei RSR, 1979. (DLR 1979)
ABSTRACT
The linguistic features of the morphological domain used by Mihail Moxa in

Chronograph (1620), are characterized by the existence of some phenomena
specific to the place of origin of the Oltenian monk; there are, nevertheless, a
number of features that can be explained through the Northern variants of old
literary Romanian, taken over through the transition zone of North-West Oltenia.
Belonging to historical literature, the manuscript is written in a period dominated
by the appearance of the religious texts and, unlike these, Moxa’s writing is open to
the innovations occurring in dialects.
Key words: Chronograph, Mihail Moxa, morphology
267
ONOMASTICA ROMÂNEASCĂ ÎNTRE
CONTINUITATE ùI ÎNNOIRE
Ion TOMA
Documentându-ne pentru definitivarea studiului privind Onomastica

românească actuală (cu varianta de titlu NoutăĠi în onomastica românească), am
descoperit cu plăcere o lucrare de teorie a numelui propriu semnată de un onomast
necunoscut úi, probabil, tânăr. Este vorba de volumul intitulat Numele proprii.
InterfaĠa semantică-sintaxă (Editura UniversităĠii din Bucureúti, 2005), autor:
Mihaela Miron-Fulea. Ne-au atras atenĠia titlul incitant (care cuprinde, inspirat, un
cuvânt la modă – interfaĠă, oferit de cea mai în vogă disciplină-pilot, informatica,
úi pune în corelaĠie două domenii lingvistice importante pentru dezbaterea
statutului atât de mult discutat úi disputat al numelui propriu) úi prezentarea
elogioasă a doamnei prof. univ. dr. Gabriela Pană-Dindelegan din care cităm:
„Lucrarea […] îúi asumă dificila sarcină de a scoate numele propriu din codul de
umbră al tradiĠiei úi, mai ales, de a face posibilă úi o discuĠie dincolo de locurile
comune impuse de interpretările tradiĠionale”… „Date fiind marginalizarea úi
excesiva simplificare a problematicii numelor proprii impuse de tradiĠia lingvistică,
este extrem de actuală úi de utilă o reluare a problematicii, o nouă abordare în acord
cu ultimele dezbateri teoretice privind problema desemnării în general úi a numelor
proprii în special”.
AfirmaĠiile doamnei profesoare poartă semnul încurajărilor fireúti ale unui
tânăr cercetător talentat care îúi propune cu îndrăzneala specifică vârstei să
revoluĠioneze disciplina în care tocmai a făcut primii paúi. Nesesizând că laudele,
de circumstanĠă într-o bună măsură, sunt temperate de moderatorii „îúi asumă
dificila sarcină” úi „o reluare a problematicii”, autoarea plusează, în Introducere,
apreciind că numele proprii „au fost considerate multă vreme elemente marginale
ale sistemului lingvistic”; despre acestea „se vorbeúte de mai bine de un secol, dar
nu în lingvistică, ci în logică úi filosofie sau în antropologie ori în onomastică” (se
opune onomastica lingvisticii, dar nu din unghiul cunoscut al statutului de
disciplină lingvistică la graniĠa cu geografia, istoria, antropologia, sociologia etc.);
„proprietatea de a fi operator de individualitate” „a reprezentat motivul plasării
[numelui propriu – n.n.] dincolo de graniĠele ce delimitează domeniile fertile de
cercetare în lingvistică” (Saussure spunea úi el că în limbă nu contează decât
generalul, dar în alt context, iar lingvistica identificase de multă vreme articolul,
unele pronume úi adverbe, diverse construcĠii úi contextualizări ca având această
funcĠie, de care, aúadar, nu era străină); lucrarea „se înscrie în prelungirea
numeroaselor studii care úi-au asumat dificila sarcină de a scoate numele propriu
din uitarea tradiĠională” (dacă e vorba de numeroase studii, nu credem că mai
poate fi vorba de uitare) „úi de a semnala multiplele aspecte pledând pentru
integrarea lor în orizontul de cercetare lingvistică” (după ce au fost deja publicate
numeroase studii?); îúi clamează triumfalist: „dorinĠa de desprindere din
268
Onomastica românească între continuitate úi înnoire
atitudinea inerĠială impusă de abordările clasice, pentru a face loc receptării critice
a teoriilor care-úi propun să dezvăluie profunzimea [etc. etc. etc.], corectitudinea
ipotezelor fiind validată doar de forĠa argumentativă a discursului” (poate úi de
rezultatele analizei faptelor lingvistice!).
În primul moment, ne-am gândit la o replică tăioasă, cerută, de fapt, de tonul
iritant al Introducerii úi, explicit, de autoarea însăúi, care este convinsă că „numai
pe acest fond al confruntării, al polemicii se pot contura etapele ce trebuie parcurse,
pentru a se produce întâlnirea cu adevărata fiinĠă [sublinierea noastră] a obiectului
de cercetare“, dar am preferat să nu împrumutăm atitudinea maniheistă din lucrare,
ci să recurgem la o discuĠie calmă úi lucidă, care poate conduce mai bine la adevăr
úi stimula atât dialogul, cât úi colaborarea.
Am avut în vedere că la începutul carierei útiinĠifice toate lucrurile sunt
limpezi (úi simple) úi propriile obiective generoase (ca să nu zicem grandioase). Cu
timpul, încep să apară îndoielile úi neclarităĠile, dificultăĠile, dacă nu úi eúecurile, úi
conútiinĠa că útiinĠa nu este sprintul unui alergător singuratic, oricât de performant,
ci maratonul unui întreg front (compus úi el cel mai adesea din echipe).
În ceea ce priveúte onomastica, trebuie să acceptăm că este o disciplină grea,
oĠioasă chiar, care necesită deplasări în teren, ca în dialectologie, despuierea
arhivelor, ca în istoria limbii, efort susĠinut de teoretizare, ca în logică úi filozofie,
orizont spaĠial úi social, ca în geografie úi sociologie, conceperea úi mânuirea unor
chestionare specifice, ca în psihologie úi sociologie, simĠul succesiunilor cauzale,
ca în istorie etc., că obiectul ei poate începe cu statutul numelui propriu, dar nu se
reduce la acesta (sau, în alĠi termeni, nu se opreúte la acesta) úi, de aceea, familia
onomaútilor este mai unită úi mai armonioasă decât alte grupări sectoriale ale
lingviútilor. Noii onomaúti se pot încadra în această familie având, bineînĠeles, în
acelaúi timp, propriile proiecte, opinii úi realizări, dar integrându-se efortului
comun, mai ales că aici marile proiecte sunt colective (dicĠionare toponimice úi
antroponimice, monografii pe zone úi tranúe de timp, studii comparative cu alte
spaĠii lingvistice etc.). Pentru a accepta această realitate, trebuie mai întâi s-o
cunoúti úi s-o însuúeúti.
Bibliografia lucrării în discuĠie naúte unele semne de întrebare din
perspectiva de mai sus. Predomină în mod clar titlurile străine, chiar dacă unele nu
sunt lucrări de onomastică, în timp ce contribuĠiile româneúti sunt neglijate (sperăm
că nu úi necunoscute). Nu este vorba numai de cele tradiĠionale, pe care autoarea
le ignoră de plano (menĠionăm printre personalităĠile mai cunoscute, pe: I. A.
Candrea, Ovid Densusianu, Sextil Puúcariu úi întreaga úcoală de onomastică din
cadrul Muzeului Limbii române, N.A. Constantinescu, Ion Conea, Ion Donat, A.
SacerdoĠeanu), ci úi de contribuĠiile mai noi úi, de multe ori, mai moderne, între
care nu puĠine au în vedere úi statutul numelor proprii (Gheorghe Bolocan,
Christian Ionescu, Viorica Florea, Sabina Teiuú, Ion Roúianu, Mircea Homordean,
Viorel Păltineanu, Dragoú Moldovanu, Gheorghe Moldoveanu, Ilie Dan, Vasile
IoniĠă, Rodica SufleĠel, Viorica úi Simona Goicu, Teodor Oancă, Elena Silvestru
etc.). Emil Petrovici úi DomniĠa Tomescu sunt incluúi cu câte un articol, deúi
realizările lor pot umple pagini întregi de titluri, inclusiv în volume úi inclusiv pe
269
Ion TOMA
tema dezbătută în lucrare. Argumentul lipsei de spaĠiu nu rezistă, întrucât au fost

copios citaĠi alĠi câĠiva lingviúti români, e drept importanĠi, dar care nu au avut
preocupări de onomastică. Perdeaua (ca să nu zicem cortina) a fost trasă úi pentru
unii mari onomaúti străini care au avut contribuĠii valoroase în studierea numelui
propriu (cum sunt J. Kuryáowicz, H. Gardiner, Pavel Trost, H. Rospond, V. A.
Belenkaja, O. S. Akhmanova, V. Nikonov, A. V. Superanskaja, H. Sorensen etc.).
Din perspectiva celor de mai sus, lipsa de complexe úi temeritatea autoarei
sunt explicabile. Dar nu úi întrutotul acceptabile. În câteva articole úi comunicări
publicate în ultimii ani, reia (úi/sau repetă) unele pasaje din lucrare, de data aceasta
excluzând aproape cu totul bibliografia românească (chiar atunci când se referă la
limba română, ca în Numele proprii metaforice în limba română actuală sau în
Numele proprii metonimice în limba română actuală).
Unii ar putea spune că atitudinea în speĠă se aseamănă cu „politica struĠului”.
Noi credem că poate fi pusă în legătură cu graba profesională úi cu dorinĠa fierbinte
de integrare imediată într-o filiaĠie neapărat prestigioasă (adică la modă).
Poate că este momentul unei cotituri în onomastica românească, dar, ca orice
cotitură, devine mai credibilă dacă preia critic elemente valoroase anterioare decât
dacă se caută cu orice preĠ o tabula rasa, mai ales că pentru aceasta ar trebui
înlăturat destul de mult. Nu e cazul să căutăm, cel puĠin în onomastică, mereu noi úi
noi începuturi.
Ne putem întreba dacă există cu adevărat realizări valoroase în onomastica
românească de până în 2005, când a apărut cartea. Răspunsul este sigur: există. ùi
facem această afirmaĠie în deplină cunoútinĠă de cauză, întrucât ne-am ocupat
îndeaproape de studierea, pe etape, a evoluĠiei onomasticii româneúti.
Practic, începând cu 1975, am făcut, cam din 10 în 10 ani, bilanĠul
contribuĠiilor româneúti în domeniul onomasticii, urmărind, evident, deopotrivă
liniile de continuitate în raport cu perioadele anterioare (filiaĠia merge, uneori, până
la sfârúitul secolului al XIX-lea, când apar primele studii notabile asupra numelor
proprii). Iată o apreciere pe care o făceam în primul dintre aceste studii (referitor la
studierea sensului numelor proprii) úi care credem că îúi menĠine actualitatea: „Deúi
sensul numelor proprii a preocupat pe logicieni ú pe lingviúti de foarte mult timp, în
ultimele decenii a devenit o problemă de mare actualitate, mai ales în lingvistică.
SoluĠiile foarte contradictorii, mergând de la negarea sensului acestei categorii de
nume până la extinderea lui la infinit, sunt o urmare a dificultăĠii problemei
discutate, a folosirii în prea mică măsură a analizei lingvistice amănunĠite úi
multilaterale a materialului concret. Redăm sintetic cele mai importante păreri
exprimate în ultimul timp de cercetătorii români în această direcĠie” (este vorba, în
ordinea din articol, de Sabina Teiuú, Al. Graur, Angela Bidu úi Mihai Mitu, V.
Păltineanu, Ion Coteanu, Ion Roúianu, Ion Coja, Viorica Florea, Sorin Stati,
Tatiana Slama-Cazacu, Henri Wald), după care conchidem: „Extinderea analizei
lingvistice a numelor proprii úi la alte situaĠii contextuale, descrierea sensului lor în
«langue» úi în «parole», în sincronie úi în diacronie, în context úi în paradigmă, ca
úi definirea clară a termenilor de concret úi abstract în materie de sens lexical ar
putea aduce multe folooase pentru aprofundarea úi precizarea sensului lor”. Nu
270
dezvoltăm discuĠia asupra modului în care a evoluat studierea sensului numelor

proprii (úi a statutului lor lingvistic în general), dar menĠionăm că o bună parte din
lingviútii citaĠi, úi alĠii care s-au adăugat ulterior (printre care úi subsemnatul) au
urmărit în continuare problema aceasta interesantă úi incitantă. ùi ei, ca úi doamna
Miron-Fulea, au făcut apel la o bibliografie străină, în pofida unor dificultăĠi
caracteristice epocii (în ceea ce ne priveúte, spre pildă, am consultat atunci úi am
preluat critic idei din lucrările lui J. Kuryáowicz, Allan H. Gardiner, O. S.
Akhmanova, Pavel Trost., H. S. Sorensen, Petar Skok, V. A. Nikonov ú.a.), citaĠi în
articolul menĠionat.
Cu riscul de a fi acuzaĠi că tragem focul pe propria turtă, dăm un nou citat,
de data aceasta dintr-un alt studiu al nostru, apărut în 1996: „Cercetarea din diverse
perspective a masei de nume de locuri conduce la probleme, concepte úi teorii noi:
nume de grup, «modele» toponimice, etimologia «de grup», sistemul în toponimie,
«polarizarea» toponimică, «legi formative», tendinĠe statistice úi areale toponimice,
raporturile macrotoponimie – microtoponimie, comparaĠii între categoriile
sociogeografice de toponimie, perspectiva interdisciplinară; baza psihologică a
procesului denominativ topic, stratificarea numelor de locuri, metodologia
cercetării toponimice, transferul de nume în toponimie, raporturile toponimiei cu
antroponimia, sistemul entopic etc. PreponderenĠa caracterului sincronic al
cercetării toponimice, după o lungă perioadă dominată de diacronie, a necesitat
unele clarificări teoretice: clasificarea multicriterială a toponimiei, distincĠia
toponimie oficială – toponimie populară, toponimie urbană – toponimie rurală,
tipologie úi geografie toponimică , gramatica numelor proprii etc. TendinĠa tot mai
accentuată de autonomizare a toponimiei ca disciplină a impus úi ea o serie de teme
úi disocieri: toponimele ca nume proprii, sensul numelor proprii, raportul toponime
– apelative, toponime – antroponime, toponimizarea úi consecinĠele ei lingvistice,
constituirea terminologiei de onomastică, «desemantizarea» úi «resemantizarea»
numelor de locuri, «câmpuri semantice» în toponimie, tautologia toponimică etc.
Conceperea úi elaborarea dicĠionarului toponimic naĠional (pe regiuni) a antrenat
toponomaútii din diferite centre în dezbateri referitoare la: metodele úi
instrumentele de culegere din teren a toponimelor (ducând la câteva proiecte atent
elaborate de chestionare toponimice, definirea etimologiei numelor de locuri,
lexicografia toponimică, modalităĠi de identificare a formelor corecte ale
toponimelor úi de localizare a topicelor dominante, sistemul entopic). Continuă,
bineînĠeles, pe o bază de informare, teoretică úi metodologică, superioară, studierea
unor teme mai vechi […]. Orizontul problematic se extinde prin integrarea
toponimiei româneúti, pe epoci úi categorii, în contextul romanic. Majoritatea
problemelor menĠionate au concentrat úi concentrează în jurul lor demersuri
teoretice, inclusiv contradictorii, analize de material, corelaĠii cu alte aspecte
toponimice sau extratoponimice etc., conturând împreună «doctrina» care stă la
baza lucrărilor de referinĠă privind studierea numelor de locuri”, „sfârúitul de secol
va continua direcĠiile de cercetare a numelor proprii configurate în ultimele decenii
[…] Se aúteaptă în primul rând o avansare mai rapidă a acĠiunii de elaborare úi
publicare a celor două mari lucrări de interes naĠional DicĠionarul / Tezaurul
271
Ion TOMA
toponimic al României úi DicĠionarul numelor de familie din România. În legătură

cu acestea, vor apărea în continuare studii teoretice úi aplicative privind diverse
aspecte ale numelor de loc úi de persoană úi, sperăm, curând, noi sinteze care să
valorifice aceste importante achiziĠii. Fiind considerate cele mai «pure» nume
proprii, antroponimele deĠin primul loc în discuĠile teoretice privind statutul
numelui propriu úi sfera onomasticii, sensul numelui propriu, raportul nume
propriu – nume comun, sistemul numelor proprii etc. În legătură cu aceste aspecte
de principiu, sunt abordate problemele propriu-zise ale numelor de persoane:
raportul toponim – antroponim, baza psihologică úi evoluĠia procesului de
denominaĠie personală, mecanismul creării prenumelor, numelor de familie,
supranumelor, poreclelor, hipocoristicelor româneúti, schimbarea valorii
onomasiologice úi a comportamentului lingvistic prin trecerea de la o clasă la alta”.
Trimiterile referitoare la problemele enumerate se fac, în afara onomaútilor deja
citaĠi, care-úi continuă, fireúte, activitatea, în ordine, la cercetători ca Gheorghe
Bolocan, Onufrie VinĠeler, Marius I. Oros, Ioan PătruĠ, Emil Petrovici, DomniĠa
Ichim-Tomescu, Sabin Vlad, Maria Dobre, Adrian Rezeanu, Emilian BureĠea,
Elena ùodolescu-Silvestru, Sigmund Bodzei, Ion Calotă, Petre Avram, Ecaterina
Mihăilă, V. Vascenco, E. Nedelcu, Radu Sp. Popescu, Marius Sala, Grigore Topan,
Grigore Răcariu, Gabriel Vasiliu, Dumitru LoúonĠi, Vlad Cojocaru, D. Buga, C.
Săteanu, Vasile FrăĠilă, Rodica SufleĠel, Viorica Goicu, Aurelia Stan, Al.
Cristureanu.
Sperăm că acest lung citat úi lista consistentă de cercetători ai numelor
proprii demonstrează că onomaútii români nu s-au complăcut nici în „uitare
tradiĠională”, nici într-o „atitudine inerĠială”, că peisajul onomasticii româneúti nu
este pustiu, iar întâlnirea cu „adevărata fiinĠă a obiectului de cercetare” s-a produs
úi se produce mereu, numai că doamna Mihaela Miron-Fulea nu a fost prezentă úi,
de aceea, poate, forĠează uúi larg deschise. A fost reĠinut, probabil, din citate úi
spiritul în care înĠelegem îmbinarea tradiĠiei cu inovaĠia úi căruia credem că i se va
integra úi noua noastră colegă onomastă. Pentru că nu ne-ar face plăcere ca úi
domeniul nostru să ofere exemple pentru participanĠii la simpozionul organizat la
Iaúi în octombrie a.c. pe tema Distorsionări în comunicarea lingvistică, literară úi
etnofolclorică românească úi contextul european. Ar fi păcat ca un tânăr onomast
talentat să-úi afecteze imaginea útiinĠifică prin neglijenĠe de limbaj úi atitudini
„distorsionante”.
Dincolo de comentariul de mai sus, care ar fi putut să lipsească, dacă am fi
renunĠat, în numele onomaútilor, la ideea de a ne apăra munca úi realizările, trebuie
să recunoaútem că lucrarea Mihaelei Miron-Fulea este valoroasă, utilă úi se
încadrează în frontul onomasticii româneúti, fiind binevenită úi pentru faptul că
Universitatea din Bucureúti nu mai are un onomast redutabil.
Chiar dacă multe dintre ideile cuprinse în lucrare, preluate dintr-o bună
bibliografie modernă úi sistematizate, se regăsesc „risipite” în diverse lucrări
româneúti anterioare, strângerea lor într-o sinteză critică merită apreciată fără
rezerve. Ne raliem, din punctul acesta de vedere, opiniei exprimate de doamna
profesoară Pană-Dindelegan, mai ales că spre sfârúitul Introducerii, Mihaela
272
Miron-Fulea revine, ea însăúi, la sentimente mai bune úi se „salvează”,

contrazicându-úi într-un fel afirmaĠiile din prima parte. De fapt, îúi afirmă
susĠinerea pentru „o concepĠie cumulativă despre lingvistică: útiinĠa limbajului
progresează prin asimilarea teoriilor anterioare”, ceea ce este nu numai corect, dar
úi productiv útiinĠific. ùtie úi domnia-sa, ca úi noi, că o útiinĠă se confundă, în cea
mai mare parte, cu istoria sa.
O analiză detaliată a cărĠii va fi făcută într-un studiu distinct pe care-l avem
în pregătire, spaĠiul articolului de faĠă nemaipermiĠându-ne o discuĠie de amănunt.
Nu putem să nu evidenĠiem însă, câteva merite indiscutabile ale acestei bune
monografii.
Relevăm, în primul rând, multitudinea punctelor de vedere din care este
privit numele propriu (desemnarea, sensul, statutul morfo-sintactic), diversitatea
disciplinelor lingvistice úi nelingvistice implicate (pragmasemantica, logica,
morfologia, sintaxa) úi pluralitatea impresionantă a părerilor supuse analizei.
Rezultatul îl constituie formularea câtorva teorii úi a numeroase concepte (úi
termeni) relativ la numele propriu. Exemple: numele propriu vs. numele comun
din perspectiva desemnării, numele proprii vide de sens, teoriile descriptivistă
úi cauzală, predicatul de denominaĠie, sens instrucĠional, categorizatori,
structuri sintactice diagnostice pentru numele propriu, predeterminanĠi; re-
naúterea numelui, instanĠiere vs. individualizare, particularii numibili – nu era
mai bine denominabili? – n.n., cuantificatorii, nume proprii incarnate vs. nume
proprii dezincarnate etc. etc., majoritatea conceptelor fiind necunoscute în
lingvistica română, în forma propusă de autoare prin traducere (nu întotdeauna cea
mai nimerită). Efortul de împământenire a unor teorii în ansamblu úi a unei
terminologii moderne merită apreciat.
Nu sunt de neglijat acuitatea observaĠiei, analiza pertinentă, spiritul de
sinteză, buna mânuire a verbului, coerenĠa ideilor úi coeziunea construcĠiilor
adoptate ori susĠinute, calităĠi rare fiecare în parte úi mai ales la un loc.
În stabilirea direcĠiei în care se îndreaptă onomastica, problema nu este dacă
optăm pentru continuitate sau pentru inovaĠie, ci cum le îmbinăm. Mai ales că nu
tot ce e tradiĠie este probat ca depăúit úi nu tot ce este inovaĠie se va impune,
dovedindu-se trainic, eficient úi valoros. În cazul în care aderăm la această opinie,
este necesar să identificăm problemele, teoriile úi metodele posibil de înlăturat fără
„pagubă” úi obiectivele pe care le putem îndeplini mai bine cu ajutorul noilor
metode. Oricum, pragmasemantica nu poate rezolva chiar totul, aúa cum n-au
putut-o face nici alte curente mai mult sau mai puĠin „efemere”. PriorităĠile úi
preferinĠele se vor decela de la sine în curgerea timpului úi în relaĠie cu diverúi
factori lingvistici úi extralingvistici pe care nu-i putem anticipa atât de sigur úi de
simplu.
Închistarea, stagnarea, inerĠia nu au existat, nu există úi sperăm să nu-úi
facă loc în onomastica românească. Ele sunt o iluzie datorată distanĠei. Avionul,
privit de la câteva mii de metri, pare mic, dar dacă ne „trezim” în apropierea lui,
vedem cât e de mare. Onomastica românească înainte de a fi calificată într-un fel
273
Ion TOMA
sau altul trebuie cunoscută de aproape. După ce va fi citită, va fi cu siguranĠă úi

citată.
Problema atitudinii în raport cu înnoirea vs. continuitate este veche úi are
extensiuni în diverse domenii. V. Alecsandri, de pildă, recunoaúte, cu o sinceritate
dezarmantă, că „úi eu am răguúit strigând: să trăiască libertatea úi egalitatea!...dar
înĠelegem egalitaua cu boierii cei mari [...]; dar nu egalita cu Barabulă úi cu Badea
Trofin văcarinul”. Iar G. Călinescu se confesa în poezia Impostură: „pe vremuri,
încrezut, gândeam spre-a fi văzut / acum, când spiritul mi-e de probleme fecund,
mă ruúinez úi m-ascund”. În Preambulul volumului Retorică publicistică. De la
paratext la text, apărut la Editura UniversităĠii din Bucureúti în 2006, Maria
Cvasnâi Cătănescu formulează un adevăr aproape axiomatic: „Stabilitatea úi
mobilitatea sunt trăsături opozabile, uneori conflictuale, dar úi complementare care
definesc o cultură dată în fiecare fază a evoluĠiei sale”. Iar Rodica Zafiu, în
articolul omagial intitulat Despre o anume continuitate, vorbeúte despre
„recuperarea unei conútiinĠe a tradiĠiei, transmise cu zâmbet úi cu ironică
înĠelepciune”. Ca un corolar, Marius Sala, mărturiseúte într-o înĠeleaptă profesiune
de credinĠă: „Doamnelor, domniúoarelor úi domnilor, sunt un produs al úcolii
lingvistice româneúti”, „m-am hrănit cu învăĠătura marilor profesori români”, „mi-
am făcut datoria, deúi aú fi putut s-o fac mai bine”, „nu ezit să arăt acest lucru
studenĠilor úi colaboratorilor mei: orice lucrare trebuie să înceapă cu ce au spus alĠii
înainte. Acest mic detaliu te ajută să vezi unde se plasează cercetarea úi eventual
să-Ġi arate dacă este cazul să o publici sau nu.”
Bucuria descoperirii unui lingvist tânăr valoros preocupat de onomastică este
amplificată, aflând că nu este singurul de acest calibru. La Craiova, am „întâlnit”,
cu ceva timp în urmă, un alt lingvist de aceeaúi factură, dr. Iustina Burci, cercetător
la Institutul de profil al Academiei. Alături de colegii lor de generaĠie, cele două
cercetătoare vor prelua útafeta de la generaĠia mai veche, ai cărei reprezentanĠi, în
mod fatal úi regretabil, se răresc. În ultima vreme, au dispărut dintre noi Ioan
PătruĠ, Gheorghe Bolocan, Mircea Homordean, Radu S. P. Popescu, Victor
Vascenco, lăsând goluri care trebuie umplute úi opere útiinĠifice de referinĠă care
trebuie continuate. Înnoirea teoretică úi metodologică nu împiedică útafeta
generaĠiilor, ci, din contră, o motivează.
ABSTRACT
The Romanian mistreatment of onomastics in the last few decades by some

young researchers constitutes an opportunity for the author to review contributors,
collective and individual projects, various and biting topics, traditional or modern
concepts and methods that can render an adequate starting point for those who wish
to continue and innovate the domain.
Key words: onomastics, toponymy, the meaning of proper nouns
274
*
* *
Isabel González Rey, La didactique du français idiomatique,
Cortil-Wodon, Editions Modulaires Européennes,
Collection « Discours et Méthodes », 2008, 217 p.
Daniela DINCĂ
Maître de conférences en langue française à la Faculté des Sciences

Humaines de L’Université de Saint-Jacques de Compostelle, Isabel González Rey
a publié en 2002, aux Presses Universitaires du Mirail, La phraséologie du français
et, en 2008, elle en applique les principes théoriques dans un ouvrage consacré à
l’apprentissage des expressions figées du français langue étrangère. Par
conséquent, La didactique du français idiomatique est un livre complexe qui
réunit, dans une première partie, une présentation des aspects de la didactique de la
phraséologie (ou la phraséodidactique) et, dans une deuxième partie, une méthode
intitulée Le français idiomatique, sur deux niveaux (débutant et avancé).
Finalement, les deux parties sont complétées par un glossaire thématique qui fait
l’inventaire des champs lexicaux et structuraux que présentent les trois classes
d’expressions figées analysées: expressions idiomatiques, collocations et parémies.
Conçu de cette manière, cet ouvrage est destiné aussi bien aux théoriciens et
enseignants de langue, qui y trouveront un sujet de réflexion et un instrument de
travail, qu’aux apprenants qui sont ainsi sensibilisés et familiarisés avec une
ressource importante pour l’enrichissement du vocabulaire en langue maternelle ou
étrangère.
Dans la partie théorique, les enseignants trouvent une base didactique pour la
définition des principaux concepts opérationnels (phraséologie, phraséodidactique,
phraséologie appliquée, expression figée, expression idiomatique, collocation,
parémie), mais aussi l’état des lieux sur la place des expressions figées dans la
didactique du français langue étrangère, avec une prise en compte du Cadre
Européen Commun de Référence pour l’apprentissage des langues étrangères et
des démarches pédagogiques dans l’enseignement des expressions figées en langue
étrangère.
L’importance de la phraséodidactique est parfaitement illustrée dans le
chapitre Les valeurs intrinsèques des expressions figées, où l’auteur présente les
trois dimensions des expressions figées: linguistique, culturelle et valorisante qui
« les rendent dignes d’être étudiées et enseignées » (p. 10). Il y a toujours eu un
intérêt de la part des didacticiens pour l’enseignement des expressions figées d’une
langue et cette constatation donne l’occasion à l’auteur de faire le point sur les
travaux théoriques portant sur la phraséologie dans le chapitre La didactique des
expressions figées : état des lieux.
En diachronie, l’enseignement de la phraséologie est resté même au XX-e
siècle « un domaine presque inexploré » (p. 11), le premier à avoir entrepris l’étude
et la défense de la phraséologie étant Charles Bally, linguiste et enseignant
276
Isabel González Rey, La didactique du français idiomatique
d’allemand. Quant à la stylistique française, elle a toujours rejeté les expressions

figées du discours et même de l’enseignement des langues car celles-ci s’opposent
à la langue écrite, qui a son propre style.
L’auteur met ensuite en parallèle la place de la phraséologie en français
langue maternelle et en français langue étrangère, ce qui nous amène à la
constatation, assez surprenante, que la situation est presque pareille dans les deux
domaines envisagés. On y retrouve le même manque d’intérêt des concepteurs de
manuels pour la phraséologie, qui est presque inexistante. Par conséquent, les
élèves semblent, à une première approche, ignorer les expressions figées et se
cantonner au niveau de la langue standard.
Sur ce territoire presque vide, Isabel González Rey lance une invitation aux
enseignants de se servir de la phraséologie pour sensibiliser les apprenants à la
culture de l’Autre, en mettant à leur disposition un inventaire d’outils pédagogiques
divisés en deux classes : (i) les méthodes intégrales (le livre de l’élève, le cahier
d’exercices, le guide du professeur, cassettes audio, cassettes vidéo, CD-Roms,
sites Internet) sur trois niveaux (débutant, intermédiaire et avancé) ; (ii) les
compléments pédagogiques, à composante variée (livres d’entraînement portant sur
un aspect concret de la langue, dictionnaires, collections d’ouvrages, techniques de
références).
Un rôle important revient aussi au cursus universitaire qui assure la
formation des futurs professeurs de français qui doivent, d’une part, être conscients
des atouts de la phraséologie dans la didactique des langues et, d’autre part, savoir
s’en servir pour une meilleure « humanisation de la langue et de l’enseignement »
(G. Jorge, « Les expressions idiomatiques correspondantes : analyse comparative »,
Terminologie & Traduction, n. 2-3, 1992, p. 132).
Afin de fournir aux enseignants les outils nécessaires pour une bonne
intégration de la phraséologie dans la didactique des langues, l’auteur analyse, dans
deux autres chapitres (Le Cadre européen commun de référence pour les langues
(CECR) et La phraséodidactique), la place de la phraséologie dans le CECR et la
phraséodidactique définie comme : « la didactique de la phraséologie dans un sens
large, c’est-à-dire l’enseignement-apprentissage de tout élément considéré comme
unité phraséologique, à savoir les expressions idiomatiques (formules routinières,
les expressions familières et les locutions imagées), les collocations et les parémies
(proverbes, dictons, maximes, etc.) (p. 25).
Les enseignants y trouvent également les étapes de l’intégration des
expressions figées en classe de français langue étrangère dans le sous-chapitre
Démarche pédagogique dans l’enseignement des EF en langue étrangère. On y
voit le souci de l’auteur de souligner la méthodologie différente qui s’impose pour
les trois sous-classes d’expressions figées (expressions idiomatiques, collocations
et parémies), avec une analyse fine et détaillé des enjeux pédagogiques et des pistes
à suivre par ceux qui veulent intégrer l’enseignement de la phraséologie dans les
cours de langue.
Dans le même souci de faire accéder les enseignants à deux niveaux
d’entraînement des expressions figées du français langue étrangère, l’auteur
277
Daniela DINCĂ
conçoit la deuxième partie de son ouvrage comme une méthode - Le Français

Idiomatique sur deux niveaux (Niveau 1- débutant, Niveau 2- avancé), une vraie
batterie d’exercices portant sur des expressions à compléter, à repérer, à traduire, à
reproduire, à réemployer, etc.
Bien que les expressions figées soient réparties en deux classes, selon les
deux niveaux envisagés, les activités pédagogiques proposées aux apprenants ont la
même structuration: d’une part, des exercices lacuniers à remplir à l’aide du
lexique et, d’autre part, des activités portant sur la structure syntaxique et sur
l’aspect sémantique des expressions figées. Afin de créer des stratégies
d’anticipation, chaque exercice est précédé des objectifs visés (de nature formelle,
sémantique ou pragmatique).
L’ouvrage se termine par un Glossaire thématique fort utile, « un outil
dynamique de fixation et de mémorisation des séquences figées en français » (p.
34), qui recueille l’ensemble des expressions travaillées, tout en respectant l’ordre
de présentation des deux niveaux.
À la fin de notre lecture, nous avons gardé le sentiment que, d’un bout à
l’autre de son ouvrage, l’auteur souhaite ardemment nous convaincre d’intégrer la
phraséologie dans l’enseignement des langues étrangères, en nous offrant un
dernier argument : « Cet ouvrage est donc un outil complémentaire à situer parmi
le reste des ressources didactiques mises à la portée des apprenants de français
langue étrangère, pour la bonne acquisition d’un niveau idiomatique.» (p. 34). Le
résultat en sera à coup sûr bénéfique pour les deux parties concernées, enseignants
et apprenants, car « Parler une langue, c’est savoir la parler de façon
idiomatique ! » (p. 35).
278
Cecilia Mihaela Popescu, NoĠiuni de morfosintaxă a
limbii latine. Grupul nominal, Craiova,
Editura Universitaria, 2007, 192 p.
Dana DINU
Cartea pe care o supun atenĠiei este o iniĠiere în lingvistica latină, cu referire

expresă la morfosintaxa numelui latin. StudenĠii cărora le este adresat acest curs,
pentru că este vorba despre o lucrare cu adresabilitate didactică, dobândesc
cunoútinĠe úi informaĠii subsumate unei concepĠii lingvistice în mare măsură
moderne, slujită de o terminologie actualizată, precis definită. Caracterul didactic
al lucrării este evident úi în macrostructurarea conĠinutului în două părĠi distincte:
prima, cu cea mai mare întindere, este reprezentată de expunerea teoretică, urmată
de partea practică, restrânsă ca număr de pagini, dar cu aplicaĠii bine Ġintite úi
riguros alese.
Lucrarea are două obiective importante, pe care autoarea le expune în
Argumentum (p.7-9) Partea majoră a demersului lingvistic este alocată punctului
central al evoluĠiei latinei, latina clasică, având ca obiectiv sistematizarea faptelor
de limbă la nivelul clasei lexico-gramaticale a numelui, adică, al celei care
cuprinde, în gramatica scolastică, părĠile de vorbire declinabile, nomina, mai puĠin
participiul. Această clasificare a cuvintelor are în vedere „particularităĠile [lor]
comune úi / sau specifice”1 de asociere în enunĠ. O primă dificultate teoretică în
lingvistica generală apare chiar în definirea cuvântului. În lucrarea de faĠă, este
tratat cuvântul aparĠinând subclasei flexibilelor, adică, aparĠinând sistemului „ca
mulĠime de forme organizate în paradigmă prin relaĠii de opoziĠie în temeiul
informaĠiei gramaticale specifice”, ,,oricare formă fiind divizibilă în unităĠi
semnificative minimale”2. Definirea părĠilor de vorbire flexibile drept substantiv,
adjectiv, pronume, numeral are în vedere atât particularităĠile lor flexionare
(morfologice), cât úi selecĠiile asociative (sintactice) ale acestora.
Tratarea aspectului clasic al limbii latine începe cu o scurtă retrospectivă a
fazei indo-europene până în perioada „premergătoare”. Un alt obiectiv este
schiĠarea unei perspective asupra mutaĠiilor survenite în acelaúi domeniu în fazele
ulterioare: postclasică, târzie, medievală, până la limbile romanice. Rezultă că
lucrarea încadrează tratarea sincronică a morfosintaxei nominale a perioadei clasice
într-o viziune diacronică asupra limbii latine. Scurtul excurs iniĠial de lingvistică
indo-europeană este un racord indispensabil pentru lămurirea unor aspecte privind
Originea úi structura limbii latine (p. 11-20). De asemenea, consecventă inserării
în fluxul temporal a sistemului nominal clasic, autoarea nu pierde din vedere
anumite evoluĠii din latina vulgară sau din fazele ulterioare ale limbii latine, astfel
încât lingvistica romanică, domeniu în care autoarea are o competenĠă recunoscută,
concură úi ea la formarea unei imagini dinamice a problematicii studiate.
Paragrafului despre originile limbii latine îi urmează în mod logic o prezentare
279
Dana DINU
sumară a principalelor idiomuri italice indo-europene úi neindo-europene în

mijlocul cărora a evoluat latina vorbită la Roma, fapt care pune în evidenĠă mai
pertinent particularităĠile limbii latine.
Lingvistica generală cooperează úi ea la fundamentarea teoretică a acestui
demers útiinĠific, în special pentru Delimitarea domeniului morfologiei între
útiinĠele limbajului, după cum se numeúte un subcapitol din Preliminarii (p. 29).
Pentru definirea principalelor Concepte operaĠionale, în paragraful cu acelaúi
nume, autoarea procedează raĠional, asemenea lui Voltaire, care cerea
preopinenĠilor săi să-úi definească termenii înainte de a iniĠia un dialog. Astfel,
între noĠiunile utilizate în descrierea úi analiza pe care o va face în capitolele
subsecvente celor introductive amintesc: morfosintaxă, axă paradigmatică,
morfem, afix, desinenĠă, alternanĠă vocalică, sincretism cazual, fără a epuiza
enumerarea lor (p. 29-32).
În concepĠia lui A. Martinet, morfologia este ,,studiul variantelor
semnificantului”3. Pe de altă parte, morfosintaxa este un concept care aparĠine
perspectivei structuraliste úi se întemeiază pe definirea cuvântului ca ,,sintagmă
autonomă formată din moneme neseparabile”4, altfel spus, pe definirea cuvântului
ca succesiune de unităĠi minimale semnificative (morfeme gramaticale), organizate
intern în conformitate cu anumite reguli combinatorii. La aceasta se adaugă un
aspect foarte important, anume că morfemul este unitatea distinctivă la nivel
semantic capabilă să dezambiguizeze, printr-o corectă identificare a structurii
morfematice a cuvintelor, în situaĠiile de interpretare multiplă la nivel fonetic sau
sintactic. Se justifică astfel permanenta raportare a valorii morfologice la funcĠia
sintactică, extinderea conceptului de sintaxă în domeniul tradiĠional al morfologiei
úi utilizarea conceptului operaĠional, hibrid, „morfo-sintaxă”: ,,[...] întoarcerea
către temeiurile morfologice ale sintaxei este folositoare [...] nu numai sub raportul
soluĠionării - sintagmatice - a unor contexte nărăvaúe: la fel de utilă este o privire
înapoi spre desprinderea - paradigmatică - a concurenĠei funcĠionale dintre
diversele valori morfologice, spre verificare, de la funcĠii către valori, în special, în
privinĠa concurenĠei cazurilor”5. PoziĠiei categorice în favoarea modului de
abordare a profesorului D. Sluúanschi, întărită úi de afirmaĠia că ,,între valoare úi
funcĠie există o corelaĠie constantă úi biunivocă [...], fiecare treaptă valorică putând
exprima un evantai de funcĠii”6, îi subscrie úi autoarea lucrării pe care o recenzez.
Morfemul este deci unitatea constitutivă a enunĠului, iar studierea relaĠiilor
structurale create de combinaĠiile acestor unităĠi semnificative revine sintaxei7. În
opinia lui Ch. Touratier „identificarea claselor de morfeme, fără a face parte din
sintaxa propriu-zisă, relevă totuúi din sintaxă, dacă apreciem că aceste clase trebuie
definite úi identificate în funcĠie de sensul sau de morfologia lor, adică în virtutea
proprietăĠilor lor combinatorii, adică de proprietăĠile lor sintactice. [...] Chiar dacă
morfemele nu sunt cuvinte, mai ales într-o limbă cum este latina, [...] este totuúi
posibil să aplicăm morfemelor ceea ce este esenĠial în clasificarea cuvintelor pe
care tradiĠia logico-gramaticală o propune sub numele de părĠi de vorbire.”8 Aúadar,
conceptul de „morfo-sintaxă” trimite pe de o parte la structura morfematică a
cuvântului úi, pe de altă parte, la structura morfematică a enunĠului. În cartea
280
Cecilia Mihaela Popescu, NoĠiuni de morfosintaxă a limbii latine. Grupul nominal
Ceciliei Popescu conceptul de morfosintaxă decurge din combinatoria morfematică

în cadrul cuvintelor, mai precis în cadrul numelui latin, exceptat fiind participiul.
Structura morfologică a cuvântului (p. 32-38) flexibil, reprezentat în lucrare
de categoria numelui, este subcapitolul care pune în evidenĠă morfemele lexicale úi
gramaticale care structurează cuvântul, marcând componentele radical, rădăcină,
flectiv, afixe úi oferind, pe lângă definiĠii, suportul concret al câtorva exemple.
Nivelul de conĠinut al flexiunii (p. 38-39), Tipurile gramaticale (p. 39-41) úi
PrepoziĠie úi desinenĠă cazuală (p. 41-42) sunt importante diviziuni teoretice ale
capitolului de preliminarii ce precede tratarea propriu-zisă a chestiunilor de
morfologie a numelui.
Astfel, stabilite fiind premisele teoretice, urmează tratarea claselor lexico-
gramaticale ale Substantivului (p. 43-79), Adjectivului (p. 78-95), Pronumelui (p.
95-125) úi Numeralului (p. 125-136).
Substantivul, parte relativ extinsă în economia lucrării, considerat o clasă
,,fundamentală”, este definit morfologic, sintactic úi semantico-pragmatic. În ceea
ce priveúte Clasificarea în declinări a substantivului (p. 45-52), trebuie remarcată
în cadrul ei abordarea diacronică a tipurilor flexionare din latina clasică prin
extinderea tratării unor evoluĠii în latina târzie. Flexiunea substantivului (p. 53-58)
este un subcapitol cu un conĠinut structurat în funcĠie de categoriile gramaticale ale
substantivului, încheindu-se cu tabloul TerminaĠiilor cazuale în latina clasică (p.
75-77). Descrierile sunt pertinente, clare, sistematice, consistente. În ceea ce
priveúte Adjectivul, acesta este descris având în vedere clasele lui morfosintactice úi
tipurile paradigmatice. În mod deosebit, autoarea insistă asupra Categoriei
intensităĠii (p. 87-93).
Tratarea Pronumelui (p. 95-124) se bucură, de asemenea de o atenĠie
deosebită, fiind o clasă lexico-gramaticală cu un statut complex încă din indo-
europeană. Cercetările recente ale lingviútilor se regăsesc în modul în care autoarea
descrie această clasă, urmărind: clasificarea semantică, categoriile gramaticale,
flexiunea fiecărei clase de pronume. În ceea ce priveúte conĠinutul, în totalitatea lui
acest capitol este bine structurat úi bine fundamentat teoretic. Numeralul (p. 125-
135) este definit úi clasificat morfologic úi semantic, apoi descris, fără a omite
perspectiva diacronică.
O remarcă specială se cuvine Anexei 2 (p. 155-180), care Ġine de pragmatica
discursului epistolar, intitulată Anaforic úi deictic pentru o poetică palimpseste la
Plinius cel Tânăr (Epistula VI, 16), un model de aplicare a problematicii anaforei
úi deixis-ului, prin care este revelată poetica stratificată, implicită, de tip
palimpseste, a acestei epistole pliniene, fiind decelată în interiorul ei o poetică a
elogiului funebru úi o poetică a discursului istoric.
Cecilia Mihaela Popescu îúi sprijină demersul teoretic pe o selecĠie
bibliografică pertinentă, în care îmbină contribuĠii româneúti în domeniul
lingvisticii latine, mai vechi úi mai noi, care se bucură de autoritate útiinĠifică úi de
recunoaúterea specialiútilor, cu lucrări úi articole de lingvistică latină úi romanică
recente, datorate celor mai buni specialiúti europeni, în mod deosebit celor din
spaĠiul francez. Dintre lucrările româneúti consacrate lingvisticii latine amintesc
281
Dana DINU
doar cele două volume academice privitoare la Istoria limbii române, care tratează
Limba latină úi Latina dunăreană, lucrarea fundamentală despre Morfologia
istorică a substantivului de I. Fischer, Morfologia istorică a verbului de Gabriela
CreĠia úi volumele de Sintaxă a limbii latine de Dan Sluúanschi, iar din domeniul
lingvisticii româneúti cele două volume recente ale Gramaticii limbii române
apărute sub egida Academiei Române, care i-au oferit un model de structurare a
materialului lingvistic. Din bibliografia străină de referinĠă menĠionez doar
Grammaire fondamentale du latin, tome VI, L'emploi des cas en latin, vol. I., de
Guy Serbat úi Syntaxe latine de Christian Touratier.
Noutatea aplicării unor concepte ale cercetării lingvistice moderne într-o
lucrare românească de lingvistică latină este în concordanĠă cu actualizarea
útiinĠifică de care beneficiază úi descrierea limbii române în perspectiva
funcĠională, pe care o oferă ultima ediĠie a Gramaticii limbii române, pe care
Cecilia Popescu a consultat-o în mod oportun. Trebuie spus că noutatea
terminologică nu reprezintă un scop în sine pentru autoare, pentru că, aúa cum
însăúi spune în Argumentum úi subliniază prin reluarea afirmaĠiei pe coperta a patra
a cărĠii sale, ,,abordează acest domeniu dificil în lumina vechilor, dar mai cu seamă
a noilor teorii lingvistice” într-un mod judicios úi echilibrat. Într-adevăr, în lucrare
se sistematizează úi se esenĠializează informaĠii vechi úi noi, non multa, sed
multum, în buna tradiĠie a conciziei úi eficienĠei latineúti.
NOTE
1
*** Gramatica limbii române, I, Cuvântul, Bucureúti, Editura Academiei Române, 2005, p. 37.
2
Idem, p. 39.
3
André Martinet, Elemente de lingvistică generală, Bucureúti, Editura ùtiinĠifică, 1970, p. 141.
4
Idem, p. 152.
5
Dan Sluúanschi, Sintaxa limbii latine, vol. II. Sintaxa frazei, Editura UniversităĠii Bucureúti, 1994, p.
10.
6
Idem, p. 6.
7
Christian Touratier, Syntaxe latine, Louvain-la-Neuve, Peeters, 1994, p. LV.
8
Idem, p. 1 (traducerea mea, D. D.).
282
Mariana Istrate, Delia Ioana FrenĠiu, Gabriela Cristina
FrenĠiu, DicĠionar juridic român-italian, italian-român,
Bucureúti, Editura Hamangiu, 2008, 415 p.
Elena PÎRVU
Apparso di recente alla prestigiosa Casa Editrice Hamangiu di Bucarest, în

condizioni grafiche speciali, DicĠionarul juridic român-italian, italian-român
contiene in sé due dizionari: DicĠionar juridic român-italian (201 p.) e Dizionario
giuridico italiano-romeno (214 p.)
Il lavoro, il primo di questo tipo nel nostro paese, è presentato dalle autrici
come „un vocabolario minimo italiano-romeno e romeno-italiano” (p. 6), dedicato
ad un pubblico largo (e, perché no, anche agli specialisti) interessato al campo
giuridico, sia romeno, che italiano. Si tratta, in realtà, di un lavoro di specialità,
realizzato da autori di specialità. Delia Ioana FrenĠiu è professoressa di lingua e
letteratura romena e italiana e traduttrice autorizzata per la lingua italiana. Gabriela
Cristina FrenĠiu, giudice con grado di corte d’appello, è vicepresidente del
Tribunale di BistriĠa-Năsăud e lettrice universitaria a contratto alla Facoltà di
Scienze Politiche, Amministrative e di Comunicazione dell’Università „Babeú-
Bolyai” di Cluj-Napoca – Estensione BistriĠa. Nel 2007 ha usufruito di uno stage di
perfezionamento presso il Tribunale di Roma. Mariana Istrate, responsabile con la
coordoninazione e la realizzazione della revisione lessicografica del dizionario, è
professoressa associata alla Cattedra di Lingue e Letterature Romaniche
dell’Università „Babeú-Bolyai” di Cluj-Napoca, dove è titolare dei cosrsi di Storia
della lingua italiana, Lessicografia, Semantica del Testo, Filologia romaza. Auttrice
di numerosi lavori di linguistica, Mariana Istrate è oggi un nome di riferimento
dell’italianistica romena.
Nella realizzazione del dizionario, le autrici hanno avuto in vista, “non tanto
lo specialista quanto quelli che sono interessati nel mettere in pratica la legislazione
in un modo corretto, sia romeni che italiani, dato che le nostre azioni devono essere
in concordanza con le norme previste dal codice civile o penale” (p. VI).
Nella realizzazione del dizionario, le autrici hanno concentrato la loro
attenzione „su tre problemi: 1. la selezione dei lemmi specialistici in base agli atti
legislativi in vigore in Italia e Romania (i codici romeni: il Codice civile, il Codice
penale, il Codice del lavoro, il Codice della famiglia, il Codice della strada, il
Codice di procedura civile, il Codice di procedura penale; i codici italiani: il
Codice civile, il Codice penale, il Codice del lavoro, il Codice di procedura civile,
il Codice di procedura penale), ma anche in base ai lavori teorici di riferimento,
non tralasciando però le soluzioni apparse nella practica giudiziaria; 2. trovare il
corrispondente consacrato dagli specialisti, dato il quesito obbligatorio di esattezza
e precisione; 3. includere anche alcuni termini sociali, economici e politici connessi
al campo giuridico” (p. VII).
283
Elena PÎRVU
Le norme di redazione del dizionario sono quelle della practica

lessicografica per un dizionario bilingue. Nell’elencare i vocaboli, le autrici
combinano due criteri fondamentali: l’ordine alfabetico, imposte dale esigenze di
chiarezza nel consultare il dizionario, e il raggruppamento dei sintagmi e delle
espressioni sotto l’esponente dell’articolo lessicografico. Il dizionario menziona
inoltre le classe morfologiche per ogni lemma specialistico, ogni termine ed
espressione avendo equivalenze precise nella lingua d’arrivo.
Pensando il loro lavoro come uno di informazione, a portata di mano di
qualsiasi lettore, le autrici hanno rinuciato alle locuzioni latine, perché queste
ultime si trovano in qualsiasi dizionario giuridico italiano o romeno e sono
utilizzate specialmente dagli specialisti. Mettono però all’inizio del Dizionario
giuridico italiano-romeno un ampio elenco delle abbreviazioni più comuni del
linguaggio giuridico italiano, con il corrispondente in italiano e in romeno (p. IX-
XXXV).
Sottolineiamo, in finale, in conoscenza di causa, dato che teniamo, a partire
dal 1992, corsi di terminologia giuridica alla Facolta di Diritto dell’Università di
Craiova, l’informazione densa, basata su un numero impressionante di fonti di
specialità italiane e romene, elemento che fa dalla pubblicazione del DicĠionarul
juridic român-italian, italian-român un avvenimento editoriale.
284
Maria ğenchea (coord.), DicĠionar contextual de termeni
traductologici, Timiúoara, Editura de Vest, 2008, 245 p.
Anda RĂDULESCU
DicĠionarul contextual de termeni traductologici (domeniul francez-

român), publicat la Editura de Vest în 2008 úi coordonat de profesor
universitar dr. Maria ğenchea, vine să completeze pe cel al doamnei
conferenĠiar universitar dr. Georgiana Lungu-Badea, intitulat Micul
dicĠionar de termeni utilizaĠi în teoria, practica úi didactica traducerii,
apărut la editura Orizonturi Universitare din Timiúoara, în anul 2003. El se
dovedeúte a fi cu atât mai util cu cât nu se mulĠumeúte numai cu definirea
unui termen utilizat în traductologie, ci oferă comentarii, exemple úi
referinĠe bibliografice din lucrări de specialitate în care termenul respectiv
este menĠionat.
Contextele în care termenul este înregistrat sunt bine alese, ele având
meritul de a preciza sensul úi funcĠionarea termenului în contexte autentice.
Remarcăm bogăĠia de surse care stau la baza termenilor selectaĠi în
lucrare: cărĠi de autor, volume colective, dicĠionare, articole din diverse
periodice de specialitate, situri web, dar úi lucrări din alte domenii, precum
lingvistica, pragmatica, analiza discursului úi teoria comunicării. Tematica
abordată este variată, ea cuprinzând termeni referitori la activitatea propriu-
zisă de traducere, la rezultatele activităĠii de traducere, la evaluarea, istoria
úi didactica traducerii.
DicĠionarul este ingenios construit, având cuvântul-titlu în limba
franceză, căruia i se asociază un corespondent în română. Dacă termenul
respectiv se află în relaĠie de antonimie constantă cu altul, atunci ambii
figurează în cadrul aceluiaúi articol (de exemplu texte source / cible;
traduction fidèle / infidèle), cu trimitere la termenul antonim, circularitate
extrem de necesară pentru a lămuri anumite faĠete ale conceptelor utilizate.
AnumiĠi termeni polisemantici (de exemplu Fr. Traduction / R. 1.
traducere ca acĠiune; 2. traducere ca rezultat al acĠiunii) au intrări separate,
pentru a le deosebi accepĠiunile, sau pentru a scoate mai bine în evidenĠă
faptul că limba română prezintă termeni diferiĠi pentru acelaúi cuvânt din
franceză (de exemplu Fr. Report / R. transcriere, report; Fr. Chassé-croisé /
R. transpunere complexă, permutare).
Fiecare termen este prezentat în enunĠuri clare, menite a-i lămuri
sensul, cu exemple concludente atât pentru limba franceză cât úi pentru
limba română, contextele fiind variabile ca dimensiuni úi număr, în funcĠie
285
Anda RĂDULESCU
de importanĠa termenului úi de frecvenĠa sa în diversele lucrări de

specialitate consultate.
DicĠionarul este prevăzut cu un index alfabetic francez úi român (221
de termeni înregistraĠi în franceză úi 237 în română) cu menĠionarea
paginilor la care poate fi găsit termenul căutat, în vederea facilitării
accesului cititorului la informaĠie. DicĠionarul se dovedeúte a fi un
instrument de lucru important nu numai pentru traducători, ci úi pentru toĠi
cei interesaĠi de terminologia contrastivă, deoarece compararea termenilor
din franceză úi din română scoate în evidenĠă influenĠa considerabilă a
limbii franceze asupra limbii române în domeniul metalimbajului
traductologic. ComparaĠia care se poate face uúor între contextele de folosire
a unui termen din franceză faĠă de cele în care apare corespondentul
românesc evidenĠiază anumite neconcordanĠe între cele două limbi úi culturi,
precum úi faptul că nu toĠi termenii au aceeaúi arie de acoperire în cele două
limbi.
Cercetarea interdisciplinară terminologică contrastivă pe care o
utilizează colegii timiúoreni în cadrul dicĠionarului lor este cu atât mai
importantă cu cât astfel de lucrări pot constitui oricând un izvor de inspiraĠie
úi un punct de plecare pentru orice alte dezvoltări ulterioare.
286
DicĠionarul toponimic al României. Muntenia (DTRM),
Bucureúti, Editura Academiei Române,
vol. I, A-B, 2005; vol. II, C-D, 2007
Ion TOMA
Seria muntenească a DicĠionarului toponimic al României, notată prescurtat

DTRM, „soră”, metodologic vorbind, cu cea privind Oltenia, DTRO, încheiată în
2007, a început úi ea să „curgă” editorial, spre bucuria autorilor, care au trudit peste
40 de ani la strângerea materialului úi la prelucrarea lui lexicografică, dar úi a
numeroúilor onomaúti neimplicaĠi direct, dar care vor avea la dispoziĠie un bogat
material din provincia menĠionată, pe care, în corelaĠie cu cel din Oltenia úi din
celelalte provincii, în curs de publicare, îl pot folosi pentru cercetare útiinĠifică,
documentare úi consultare útiinĠifică.
Lansată în anii ’60, alături de celelalte lexicoane toponimice regionale,
botezate DicĠionar (sau Tezaur), dar componente ale aceleaúi mari opere útiinĠifice,
D(T)TR, seria Muntenia este alcătuită aúa cum anticipam, după aceleaúi principii
útiinĠifice după care a fost realizată DTRO úi după care va fi întocmit, sperăm,
DTRD (DicĠionarul toponimic al României. Dobrogea), chiar dacă în procesul
redactării au intervenit unele „reducĠii”, cauzate, în principal, de necesitatea
economisirii spaĠiului tipografic úi a scurtării timpului de elaborare, deja prea lung.
Primul proiect modern (au mai fost proiecte în perioada interbelică) îi
aparĠine regretatului Ion Donat, úeful primului úi singurului sector de onomastică
dintr-un institut de profil (Institutul de Lingvistică din Bucureúti) úi a fost publicat
în 1968. Unele dintre ideile sale nu au putut fi aplicate datorită lipsei de forĠe
umane úi materiale, dar úi orizontului prea îndepărtat de timp până la care ar fi
ajuns finalizarea. Este vorba printre altele, de adunarea toponimelor, întâi din
documente (publicate sau studiate în arhive), apoi de pe teren, de aceeaúi oameni,
pentru a se putea identifica úi verifica forma autentică a toponimelor. Mare parte
dintre ideile sale (datând, de fapt, din anii ’30, când au publicat primul proiect) au
fost preluate úi completate, îmbunătăĠite, adaptate de „urmaúii” útiinĠifici, în primul
rând de „grupul Bolocan” care a stabilit concepĠia pe baza căreia a fost realizat
DTR în Oltenia, Muntenia úi Dobrogea (sperând că va apărea úi aceasta din urmă).
Articolele de „lansare” au fost publicate de Gheorghe Bolocan, împreună cu
Christian Ionescu în 1975 (respectiv 1976), când au fost fixate reperele teoretice úi
metodologice după care s-a condus concret realizarea DTR în provinciile
menĠionate.
Fără a detalia prea mult, ni se pare utilă prezentarea câtorva dintre principiile
elaborării DTR, în concepĠia lui Gh. Bolocan, precizări necesare úi pentru că autorii
DTRM au publicat o Introducere lămuritoare prea puĠin extinsă, considerând
probabil că este de notorietate filiaĠia metodologică faĠă de DTRO. Lucrarea a fost
concepută ca „operă de mare amploare úi importanĠă naĠională”, care „va înregistra
287
Ion TOMA
(pe cât posibil exhaustiv) úi va analiza din punct de vedere lingvistic toate numele
de locuri care au fost sau care sunt folosite astăzi pentru a desemna diferite
elemente ale spaĠiului geografic naĠional”.
Lexicografic, analiza consemna: 1. Forma-tip (care putea fi, după caz, forma
oficializată sau forma cea mai frecventă); 2. PronunĠia locală; 3. Variantele
fonetice úi morfosintactice (articulat/nearticulat, singular/plural, variante de gen
etc.); 4. DefiniĠia topicului (semnificaĠia geografică ori socioculturală, localizarea,
perioada de funcĠionare); 5. Atestările; 6. Etimologia.
DTRM urmează în linii mari această schemă, chiar dacă apare la trei decenii
de la publicarea proiectului iniĠial.
Importante sunt activităĠile pregătitoare, cărora Gh. Bolocan úi colaboratorii
le-au acordat o atenĠie aparte. Aspectele cel mai atent urmărite au fost culegerea
materialului toponimic úi criteriile de stabilire a etimologiilor, care, de fapt,
particularizează metodologic DTRO úi DTRM în raport cu DTRB, TTRT úi
TTRM. Gh. Bolocan a optat pentru culegerea toponimelor de pe teren de către
cercetători, dar úi cu ajutorul unor colaboratori externi care aveau o bună pregătire
lingvistică (fiind majoritatea studenĠi la filologie úi profesori de limba úi literatura
română) úi erau instruiĠi temeinic, prin întâlniri periodice úi prin îndrumare scrise
detaliate. Mărturie a contribuĠiei acestor colaboratori stau lungile liste cu care se
deschide fiecare volum. O astfel de listă este publicată úi în secvenĠa iniĠială a
DTRM. Materialul cules de pe teren a fost completat úi, într-o măsură, confirmat
prin excerptarea documentelor istorice úi a materialelor cartografice (operaĠiune
mai puĠin avută în vedere în cazul DTTR úi chiar al DTRB), de către cercetători
profesioniúti (menĠionabil este efortul acestora de a „despuia” inclusiv documentele
nepublicate din arhive, îndeosebi din Bucureúti). Rezultatele acestor documentări
se regăsesc în informaĠiile cu privire la atestările toponimelor, care, în cazul
DTRM, sunt simĠitor reduse úi simplificate faĠă de DTRO.
Consemnăm realizarea, în momentul lansării DicĠionarului, a culegerii
toponimelor, de pe teren, din documente úi din arhive, în două zone – pilot (judeĠul
Gorj úi o zonă din judeĠul IalomiĠa), precum úi organizarea úi interpretarea
materialului într-un dicĠionar de probă, rămas în manuscris, DicĠionarul toponimic
al judeĠului Gorj, care fusese, de fapt, realizat în mare parte sub conducerea lui Ion
Donat.
Faptul că adunarea materialului pentru Oltenia a început mai devreme úi că
s-a apelat în proporĠie mare la colaboratori externi a făcut ca DTRO să apară mult
mai repede decât celelalte dicĠionare/tezaure regionale. Nu trebuie neglijată însă
implicarea concertată a cercetătorilor de la Institutul de Lingvistică din Bucureúti úi
din cele două instituĠii craiovene care dispunea de specialiúti în domeniu
(Universitatea din Craiova úi Centrul Academiei). Poate nu e întâmplător faptul că
primul atlas lingvistic regional publicat aparĠine aceleiaúi provincii, care are
avantajul unei individualizări geografice clare úi al unui teritoriu nu prea mare.
În ceea ce priveúte etimologia (care presupune, de fapt, analiza lingvistică
multilaterală a fiecărui nume, chiar dacă nu este consemnată, de regulă, în articolul
de dicĠionar), traseul pregătitor a fost mult mai complex. ConsideraĠiile teoretico –
288
DicĠionarul toponimic al României. Muntenia (DTRM)
metodologice formulate o dată cu prezentarea proiectului DicĠionarului au fost

dezvoltate, completate úi perfecĠionate în intervalul scurs până la prelucrarea
materialului úi la redactarea finală a lucrării prin zeci de studii, articole,
comunicări, teze de doctorat etc., semnate de Gheorghe Bolocan úi de numeroúii săi
colaboratori úi învăĠăcei. Evantaiul tematic al acestor contribuĠii este amplu úi
divers, constituind o bună parte din ceea ce s-ar putea numi „útiinĠa românească a
numelor de locuri” din ultimul sfert de secol XX. Nu trebuie să uităm însă, în acest
context, realizările notabile ale altor „úcoli” toponimice, cum sunt cele de la Iaúi,
Cluj, Timiúoara úi a unor toponomaúti izolaĠi, dar nu mai puĠin implicaĠi în
descifrarea statutului lingvistic al toponimelor, care, prin cumulare sau prin
confruntare, cu părerile úcolii de la Bucureúti – Craiova, au conturat „moda
toponimică” 2000. Pentru cei care n-au urmărit evoluĠia studiilor de toponimie úi ar
putea aprecia ca exagerată aprecierea de mai sus, consemnăm câteva dintre
aspectele abordate de Gheorghe Bolocan (ca să ne referim numai la „port-drapelul”
echipei) în intervalul respectiv: categoria nume de grup în toponimie, articularea
numelor de locuri, toponime compuse, derivare toponimică, grafia numelor proprii
în documentele slavo – române, modele sinonimice în toponimie, pluralul
toponimic, numele de locuri din oraúe, standardizarea hidronimelor, sistemul
entopic, stratificarea în toponimie, structura numelor de sate, toponimie úi
dialectologie, transferul de nume în toponimie.
Încă din 1975, era clar că „dificultăĠile par a fi mai mari în domeniul
etimologiei toponimice” (decât în cel al etimologiei cuvintelor comune), întrucât
obiectivul final vizează aici „cunoaúterea relaĠiei primare, motivate, pe care
vorbitorii au stabilit-o în momentul creaĠiei toponimului, între un anumit element
geografic úi un anumit semn lingvistic, învestit cu funcĠie toponimică”. Cum
etimonul toponimic românesc este „fie un element comun al limbii, fie un alt nume
propriu (toponim sau antroponim)”, autorii úi-au propus ca , în paralel cu
DicĠionarul úi pentru facilitarea alcătuirii acestuia, să realizeze câteva lucrări
auxiliare: Lexiconul regional al limbii române sau, într-o variantă ulterioară,
DicĠionarul entopic, DicĠionarul antroponimiei româneúti, Fiúierul de toponimie
istorică, Tipologia formaĠiilor toponimice („sistemul de creaĠie istorică din diferite
epoci úi din diferite regiuni”, „distribuĠia diferitelor tipuri, cronologia lor
aproximativă”), Fiúierul etimologic al numelor proprii româneúti, DicĠionare
toponimice úi antroponimice inverse etc. În vederea utilizării cât mai eficiente
útiinĠific, era proiectată includerea în DicĠionar a unor indici care să pună în
evidenĠă „elementele care apar în toponimele constituite dintr-un grup de cuvinte”,
respectiv „contextul toponimic al fiecărei localităĠi anchetate, prin gruparea, sub
numele satului, a tuturor numelor de locuri de pe teritoriul acestuia.”
Deúi lucrările auxiliare (ca úi indicii promiúi) nu au văzut lumina tiparului,
ele au funcĠionat, în manuscris, cel puĠin ca material de lucru, úi încep să fie
publicate de către unii dintre membrii colectivului „larg” de autori(culegători de
material, cercetători ai acestuia, redactori ai diferitelor volume din DTRO úi
DTRM, autori ai unor studii de teorie, metodologie, analize, sinteze monografii
etc.), întregind în mod necesar informaĠiile oferite de DicĠionar.
289
Ion TOMA
DTRM a beneficiat de aceste utile instrumente ajutătoare, de experienĠa

DTRO, care l-a precedat cu un deceniu, úi de achiziĠiile altor dicĠionare/tezaure
regionale (DTRB, TTRM, parĠial TTRT), aducând însă úi opĠiuni noi, determinate
de specificul provinciei de referinĠă(mult mai mare decât Oltenia) úi al colectivului
de autori (mai restrâns úi mai eterogen din punctul de vedere al experienĠei în
cercetarea toponimiei).
În Introducere, autorii DTRM precizează că materialul lexicografic este
prezentat în cele patru tipuri de articole – titlu existente úi în DTRO: (articole cu un
singur obiect denotat, articole cu două sau mai multe obiecte denotate, articole
matcă úi articole – trimiteri), dar „la etimologie se dă forma corespunzătoare unei
singure realităĠi denotate”. Precizarea pare a nu se regăsi în corpul propriu-zis al
DicĠionarului, dacă observăm că chiar toponimul dat ca exemplu de articol cu mai
multe trimiteri, Baloteúti, oferă la primul obiect denotat două posibile etimologii:
ex. 1 < grup. Baloteúti (de la n.p. Balotă, Balotescu), 2. < top. 1. Probabil că a
doua „etimologie” se referă la posibilul transfer de nume de la sat la moúie úi atunci
ambiguitatea dispare. Într-o altă precizare cu privire la etimologia unor toponime
provenite din „aúa-zisele nume de grup, care au la bază nume proprii: antroponime
úi toponime”, dar care depăúesc „sfera derivatelor onomastice incluzând úi
substantive comune provenite de la nume de ocupaĠii: blidari, brăniútari, brânzari,
buturugari etc. sau adjective”, se acceptă „soluĠii etimologice alternative”
menĠionate în paranteză. Se oferă ca exemple, printre altele, Albeúti < n. grup
Albeúti (de la n.p. Albu sau top. Alba), Băniceri < n. grup băniceri (de la n.p.
Băniceru sau bănicer „meseriaú care face coúuri sau baniĠe din coajă de tei; cel care
măsoară cerealele cu baniĠa”). Ne întrebăm dacă nu cumva numele de grup albeúti
poate avea la bază úi un antroponim ca Albea sau un toponim ca Valea Albă,
situaĠie în care alternativele oferite sunt insuficiente. Gheorghe Bolocan
recunoaúte, de fapt, în Introducerea de la DTRO II că, „relaĠia antroponim –
toponim, apelativ – toponim sau relaĠia complexă apelativ – antroponim – toponim,
apelativ – toponim – antroponim, în lipsa unor date concrete, figurează în listele
noastre ca posibilităĠi.” IniĠial, autorii DTRO aveau de gând să preceadă lista
articolelor DicĠionarului de un Index al modelelor etimologice, în care fiecare
model să fie notat cu un cod, acesta urmând să fie consemnat ca etimologie
probabilă (ideea este prezentă, într-o altă variantă, în studiile lui Dragoú
Moldovanu).
SoluĠia autorilor DTRM continuă sistemul DTRO úi chiar îl îmbunătăĠeúte
(pentru un nume de grup ca baloteúti se dă ca variantă úi provenienĠa din n.p.
Balotescu, printr-un „plural antroponimic”), la Institutul de Lingvistică „Iorgu
Iordan – Al. Rosetti” fiind în lucru, din câte útim, úi o Sinteză a toponimiei
româneúti din punct de vedere etimologic, care să inventarieze „formulele
toponimice” ale teritoriului limbii române.
Interesante sunt úi precizările din Introducerea de la DTRM privind
alternativele etimologice ale toponimelor feminine cu sufixe (-eanca, -easca, -easa,
-oaia, -oaica) „formate, în cele mai multe cazuri cu sufixe moĠionale care derivă un
antroponim feminin/masculin úi fixate ca nume proprii în denumirea locurilor (de
290
DicĠionarul toponimic al României. Muntenia (DTRM)
obicei moúii)”. Înseamnă că numele localităĠilor omonime provin prin transfer de la

acestea, deci invers decât se întâmplă, de regulă, cu numele de grup. În corpul
DicĠionarului, etimonul apare la numele de sat, iar pentru celelalte „obiecte”
denumite la fel se trimite la acesta. Credem că aici era nevoie mai mult de
„alternative etimologice”, pentru că e puĠin probabil ca cele 12 nume simple
Băneasa (úi încă 10 analitice) să aibă la bază n.p. Băneasa, fără să ne gândim úi la
un adjectiv substantivizat desemnând apartenenĠa (sau posesia), care să fi provenit
fie de la un ban (purtător al cunoscutului titlu feudal), fie de la un Banu.
Posibilitatea aceasta poate fi regăsită úi pentru celelalte formaĠii feminine cu sufixe,
inclusiv cele cu sufixul -a, recunoscut ca atare, pe bună dreptate, úi de către autorii
DTRM. Este cazul ca, după exemplul nume de grup, acceptat cu timpul de
majoritatea toponomaútilor, să fie acceptate úi adjectivele de apartenenĠă (sau de
posesie) substantivizate, ambele incluzând în mecanismul lor deonimizarea (úi de
aceea impunând lexicografilor apelul inclusiv la etimologia indirectă). Cu atât mai
mult cu cât, cel puĠin în DTRM (dar úi, mai ales, în TTRT), amploarea atestărilor
istorice úi a informaĠiilor geografice úi administrative este foarte redusă (în timp ce,
de pildă, TTRM le-a dedicat volume speciale).
Până la urmă, etimologia este „regatul individualului”, aúa cum s-a spus, úi
în cazul toponimelor restricĠia metodologică se resimte mai acut.
Bibliografia din volumul I al DTRM, de circa 100 de pagini, este foarte
utilă, dar aceasta ar fi putut fi restrânsă la sursele publicate după 1993, când a
apărut DTRO, (din care sunt preluate majoritatea titlurilor), aúa cum bine s-a
procedat în DTRM 2, iar spaĠiul „salvat” astfel să fi fost oferit materialului
lexicografic propriu-zis.
Publicarea primelor două volume din DTRM constituie un eveniment
útiinĠific important úi autorii merită toate elogiile úi recunoútinĠa numeroúilor
pasionaĠi de „útiinĠa numelor de locuri”.
291
Carla Marcato, Dialect, dialecte úi italiană,
traducere în limba română de Elena Pîrvu,
Cluj-Napoca, Editura Echinox, 2008, 227 p.
Federico VICARIO
Università di Udine, Italia
L’opera che qui si segnala, Dialect, dialecte úi italiană, costituisce la

traduzione rumena del volume di Carla Marcato Dialetto, dialetti e italiano,
apparso nel 2002 alla Casa Editrice Il Mulino di Bologna. L’autrice si è formata al
prestigioso magistero di Giovan Battista Pellegrini, Maestro della Scuola patavina,
ed è ora professore ordinario di Linguistica italiana presso la facoltà di Lingue e
letterature straniere dell’Università di Udine, nonché direttore del Centro
Internazionale sul Plurilinguismo dalla medesima Università. Veramente
imponente è la sua produzione scientifica – diverse centinaia sono i suoi titoli, tra
monografie, curatele, articoli e recensioni – una produzione che spazia dalla
geografia linguistica all’onomastica, dalla morfologia alla lessicologia. In questo
volume, Dialect, dialecte úi italiană, Carla Marcato dipinge un efficace quadro di
sintesi di una disciplina, la dialettologia italiana, che vanta una tradizione e una
solidità di studi che ha pochi eguali in Italia, tra Otto e Novecento, annoverando
studiosi del calibro di Graziadio Isaia Ascoli, Matteo Bartoli, Carlo Battisti, Manlio
Cortelazzo, Giuseppe Francescato, il già citato Giovan Battista Pellegrini, Gerhard
Rohlfs, Carlo Tagliavini, Alberto Zamboni e altri ancora. E non paia al lettore
rumeno esagerata l’attenzione per questa materia, in generale, dal momento che
proprio la varietà delle parlate d’Italia, tra lingue minori e dialetti, con tutta la
ricchezza delle colorate inflessioni dell’italiano regionale, oltretutto, costituisce
uno dei caratteri linguistici più evidenti e importanti della penisola, un carattere che
anche il viaggiatore o il turista meno attento non può non cogliere. Pur prendendo
in considerazione le sole varietà romanze, tralasciando quindi tutta la serie delle
parlate germaniche, slave, albanesi e greche disseminate per il Paese, a ragione gli
specialisti sostengono che l’Italia racchiuda in sé maggiore varietà linguistica di
tutto il resto del mondo romanzo; i dialetti italiani sono a tal punto diversi, per
fonologia, morfosintassi e lessico, da impedire o rendere comunque assai difficile
la comprensione reciproca tra i parlanti, soprattutto se provenienti da aree lontane
dal punto di vista geografico. Molte lingue e dialetti d’Italia sono stati adoperati per
usi pubblici e ufficiali, nel corso dei secoli, e possiedono inoltre vaste e pregevoli
letterature, basti pensare al veneto, al siciliano, al piemontese, al napoletano.
Situazione ben diversa è senza dubbio quella rappresentata dalla Romania dove, al
contrario, le parlate regionali si distinguono principalmente per il lessico, oltre che
per alcuni fattori di carattere intonativo ed espressivo, fattori che arrivano mai a
compromettere la reciproca comprensione tra i locutori. Anche questo fatto
292
Carla Marcato, Dialect, dialecte úi italiană
costituisce uno stimolante punto di vista, possiamo dire, nel confronto tra due
grandi aree linguistiche del mondo neolatino.
Il volume si apre con una PrefaĠă di Francesco Bruni, docente all’Università
di Venezia, che mette in rilievo l’importanza dello studio dei dialetti, per l’area
italiana, dialetti che mantengono ancora, nonostante alcuni recenti fenomeni di
cedimento nei confronti della lingua nazionale, una notevole vivacità e diffusione
nella sfera orale. Un secondo aspetto dello studio dei dialetti, come delle lingue
meno diffuse in generale, è costituito poi dall’attenzione da riservare al valore
positivo della diversità dell’espressione linguistica, in antitesi rispetto alla tendenza
massificatrice portata dall’imporsi dell’inglese come lingua della comunicazione
globale.
La trattazione della materia si articola in dieci capitoli e scorre piana ed
efficace, con ampiezza di esempi e ricchezza di rimandi alla bibliografia
specialistica, presentando i principali temi della disciplina. Si affronta, dunque, una
precisa descrizione e classificazione tipologica delle varietà linguistiche d’Italia e
della loro genesi, della contrapposizione „ideale” tra lingua e dialetto – categorie
considerate per comodità in antitesi tra di loro, dove la differenza risiede però, in
buona sostanza, nel diverso status sociolinguistico che esse possiedono – e si
presenta l’articolato quadro della variazione linguistica nelle diverse regioni.
Opportuni spazi di approfondimento, sempre con l’attenzione puntata per la
descrizione delle varietà minori, sono riservati anche a temi relativamente meno
frequentati, nella letteratura specialistica, come ad esempio il linguaggio giovanile,
il gergo, i nomi propri di persona e di luogo, i dialetti delle aree urbane e la
variazione diastratica tra italiano popolare e italiano letterario. Ben descritti sono
gli strumenti di studio a disposizione del dialettologo, a partire dagli atlanti
linguistici regionali o sovraregionali, per arrivare ai dizionari dialettali e alle
grammatiche. Chiudono il volume alcuni spunti riguardanti i dialetti al di fuori
d’Italia – tanto numerose sono, ancora, le comunità di emigranti italiani nei cinque
continenti, comunità dove spesso si conservano i dialetti delle regioni d’origine,
piuttosto che l’italiano, per la comunicazione familiare – e infine il tema del
riconoscimento delle lingue minoritarie storiche, avvenuto ufficialmente,
finalmente, grazie alla promulgazione della legge statale n. 482 del 1999. I testi
citati sono raccolti nelle ReferinĠe bibliografice; ampie e aggiornate.
Il valore del volume, pubblicato dall’editrice Echinox di Cluj-Napoca,
editrice che già si è segnalata in passato per la qualità delle sue scelte editoriali e
delle sue realizzazioni, è fuori discussione. Ulteriore valore aggiunto, per il lavoro,
è dato poi dalla traduzione rumena di Elena Pîrvu, traduttrice di provata esperienza
e italianista di ottimo livello, docente presso l’Università di Craiova, cui anche va il
nostro plauso. La traduzione, accurata e precisa, coniuga due aspetti altrettanto
importanti di tale delicata operazione: la fedeltà verso l’originale, con la resa
scrupolosa del lessico tecnico e specialistico adoperato dalla Marcato, e la qualità
della lingua d’arrivo, il rumeno.
In conclusione, non ci resta che formulare il fervido augurio che il volume
Dialect, dialecte úi italiană abbia il successo che merita e che possa contribuire
293
Federico VICARIO
anch’esso a svolgere quell’importante funzione di avvicinare due aree romanze,

quella italiana e quella rumena, che tante cose hanno condiviso in passato e che
continuano a condividere anche oggi.
RIFERIMENTI BIBLIOGRAFICI
Ascoli, G. I., L’Italia dialettale, „Archivio Glottologico Italiano”, 8, 1992, pp. 98-
128.
Bartoli, M., Introduzione alla neolinguistica, Genève, Olschki, 1925.
Berruto, G., Sociolinguistica dell’italiano contemporaneo, Roma, La Nuova Italia
Scientifica, 1987.
Bruni, F., L’italiano. Elementi di storia della lingua e della cultura, Torino, Utet,
1984.
Cortelazzo, M., Avviamento critico allo studio della dialettologia italiana, Pisa,
Pacini, 1969.
Cortelazzo, M., Lineamenti di italiano popolare, Pisa, Pacini, 1972.
De Mauro, T., Storia linguistica dell’Italia unita, Roma-Bari, Laterza, 1976.
Grassi, C./Sobrero, A. A./Telmon T., Introduzione alla dialettologia italiana, Bari,
Laterza, 2003.
Marcato, C., Dialetto, dialetti e italiano, Bologna, il Mulino, 2002.
Pellegrini, G. B., Saggi di linguistica italiana, Torino, Boringhieri, 1975.
Telmon, T., Le minoranze linguistiche in Italia, Alessandria, Edizioni Dell’Orso,
1992.
294

Anale Lingvistica 2008

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anale Lingvistica 2008

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANNALES DE L’UNIVERSITÉ DE CRAÏOVA

ANNALS OF THE UNIVERSITY OF CRAIOVA

SERIA ùTIINğE FILOLOGICE

0LFKHO)UDQFDUG /DXUHQW*DXWLHU 0DULD,OLHVFX

(OHQD3UXV 0DULXV6DOD )ORUDùXWHX )HGHULFR9LFDULR

Raluca ALEXE, Observaciones sobre el eufemismo administrativo 9

Isabel GONZÁLES-REY, La didactique du français idiomatique

Raluca ALEXE, Observations on the administrative euphemism 9

Isabel GONZÁLES-REY, La didactique du français idiomatique

Raluca ALEXE, Remarques sur l’euphémisme administratif 9

Isabel GONZÁLES-REY, La didactique du français idiomatique

El eufemismo es, según la definición que recoge el Diccionario de la Real

tal vez más llame la atención del lector es el de la profesión de cartero,

Ya en algunos trabajos anteriores sobre el lenguaje administrativo se

Es precisamente debido a causas como las que acabamos de detallar que, en

La Administración se ve obligada a recurrir a atenuaciones eufemísticas para

Es el caso de los adjetivos pobre y anciano cuyos usos en la prosa administrativa

– „Como quiera que la nota característica de estas comarcas deprimidas es la

Asimismo, la Administración, en su intento de evitar evocaciones

– „... normas especiales relativas a los minusválidos...”

Como acertadamente observa O. Săliúteanu en un reciente trabajo sobre el

de normalizar y simplificar este tipo de lenguaje tan estrechamente vinculado a la

*** Boletín Oficial del Estado, diverse ediĠii, sursa: internet.

This paper deals with an interesting, yet controversial, tendency which

Key words: language of bureaucracy, formality, euphemisms

Trăsăturile caracteristice stilului religios în majoritatea limbilor moderne

multireligios, interortodox, panortodox, mulĠi dintre aceúti termeni suprapunându-

Bidu Vrănceanu, Angela, Lexicul specializat în miúcare de la dicĠionare la texte,

Through this article we propose a lexical analysis of the orthodox theological

Key words: theological texts, lexicology, neologism.

Diverse dicĠionare, glosare úi lexicoane regionale1 înregistrează termenul

Antonio Magini: „[Transilvania] are codri mari úi păduri nesfârúite” (Geografia

mult úi fără teamă), a mânca ca-n codru (= a mânca cât úi ce pofteúte), a i se

multiseculare, al cărei ecou persistă în „memoria lingvistică” a comunităĠilor úi a

„Iar izvorul prins de vrajă

* * * DicĠionarul limbii române, Academia Română, Bucureúti, 1913-1949. Serie

ùăineanu, Lazăr, Încercare asupra semasiologiei limbei române, Bucureúti,

The article presents the linguistic and extra-linguistic monograph of two

Key words: the lexico-semantic field of forest, forest, grove

grec italien autres

52 av JC 200 ap. JC 6 ème 9 ème 14 ème 17 ème 19 ème

4. Les dialectes et l'ancien français

- bagarre, bizarre sont issus du basque

4 bis. L’arabe (langue chamito-sémitique)

Plusieurs faits importants vont marquer l’Histoire et la langue du 15ème

Le 18ème siècle prolongera cet idéal classique en respectant, dans l'ensemble,

Brunot, F., Histoire de la langue française, Paris, Éditions A. Colin, 1966-67

Dictionnaire de l’ancien Français, éditions Larousse.

Key words: old/middle/classical/modern French, popular Latin, the French

du cerveau (Paillard 1991), il y a tout un ensemble de classifications pour les

Il est difficile de se rendre compte de quel côté de la maison se trouvent les

(7) a. À gauche de la fontaine il y avait des pots de fleurs fanées.

b. J’ai vu qu’à gauche de la fontaine il y avait des pots de fleurs fanées.

Le manque de précision concernant la direction dans laquelle se trouvent des

2. Les sites déictiques dans le discours indirect

Les relations topologiques

(9) Quelquefois je la prends mon enfant, je la tiens à brasse-corps contre moi

Les exemples ci-dessus expriment des processus dans lesquels l’agent

Souvent la relation topologique de support apparaît quand la phrase décrit les

Une catégorie spéciale de déictiques spatiaux impliquant une relation

Des messages écrits à caractère déictique se retrouvent dans certaines

(18) ... il lut : « Je soussignée, Victorine-Charlotte Cachelin, exprime ici mes

Un autre type de site assez fréquent pour les relations topologiques de