CONSILIEREA PSIHOLOGICA IN GRUP

Personalitatea‚ rolul şi funcţiile psihologului consilier

Deşi consilierea psihologică în grup la o primă analiză pare a oferi iniţiativă

participanţilor‚ formarea consilierilor se prezintă ca o activitate importantă.
Astfel‚ în mai multe surse sunt analizate abilităţile şi cunoştinţele de care are
nevoie un consultant care practică forme grupale1. Printre acestea prezintă importanţă
capacitatea de ascultare activă‚ de contact empatic‚ utilizarea posibilităţilor facilitării
sociale în grup‚ aprecierea activităţii fiecărui membru‚ stabilirea conexiunii
inverse‚ dirijarea proceselor la diverse etape etc.
Aceste aptitudini urmează să fie modelate la viitorii consilieri în cadrul pregătirii
universitare şi speciale‚ prin însuşirea cunoştinţelor teoretice şi a tehnicilor şi metodelor
practice.

Abilităţi şi
Conţinut Scopuri şi rezultate
metode
Ascultare activă Manifestare a atenţiei în Instituirea unei atmosfere de
comunicare fără judecăţi şi încredere‚ sinceritate şi
aprecieri. capacitate de autoanaliză.
Reformulare Repetarea celor spuse de client în Determinarea corectă a
scopul atenţionării sau a înţelegerii conţinutului
mai adecvate a sensului comunicării‚ susţinere şi
comunicării. înţelegere.
Explicare Accentuare a celor mai importante Împărtăşirea trăirilor
momente‚ contact afectiv şi clientului‚ depăşirea stărilor
raţional. de confuzie afectivă.
Rezumare Analiza sumară a rezultatelor Asigurarea direcţionării şi
şedinţei. integrităţii activităţii.
Chestionare Întrebări deschise‚ orientate spre Impulsionarea situaţiei de
răspunsuri concrete. discuţie‚ stimularea
autocunoaşterii.
Interpretare Propunerea explicării Orientarea spre
acţiunilor‚ trăirilor‚ raţionamentelor autocunoaştere şi înţelegere
. de sine.
Comparare şi Propunerea de a analiza Stabilirea situaţiilor de
confruntare acţiunile‚ trăirile‚ raţionamentele în autocunoaştere‚ de analiză a
scopul depistării dezacordurilor. conflictelor interne‚ de
utilizare a potenţelor
individuale.
Reflectare Împărtăşirea sentimentelor şi Instituirea atmosferei de
trăirilor clientului. încredere şi susţinere

1
 reciprocă.
Susţinere Asigurarea susţinerii reciproce în Situaţie de încredere şi
grup. stimulare a sincerităţii.
Empatie Identificarea prin acceptare. Încredere în
consilier‚ stimulare a
autocunoaşterii.
Facilitare Comunicare directă şi deschisă în Rezolvarea trebuinţei de
cadrul şedinţelor‚ responsabilitate afiliere‚ comunicare
personală de procesele care au loc eficientă‚ comportamente
în grup. orientate spre realizarea
scopurilor personale.
Iniţiativă Asigurarea participării active şi a Amplificarea ritmului şi
propunerii temelor discuţiilor de consistenţei acţiunilor de
către participanţi. grup.
Planificare a Determinarea scopurilor grupului şi Intensificarea spiritului
scopurilor a celor individuale. participativ‚ a scopurilor
individuale şi de grup.
Apreciere Evaluarea curentă a acţiunilor Consolidarea tendinţelor de
individuale şi a dinamicii grupului. autocunoaştere şi aprecierea
dinamicii grupului.
Conexiune Reacţii sincere la acţiunile Dezvoltarea capacităţilor de
inversă membrilor grupului. autocunoaştere.
Propunere Prezentarea informaţiilor‚ ideilor şi Ajutor în dezvoltarea
raţionamentelor cu referinţă la formelor alternative de
reacţiile comportamentale. autocunoaştere şi de
comportament.
Protecţie Înlăturarea condiţiei stresante şi a Prevenirea riscurilor,
atmosferei de risc psihologic. sporirea încrederii şi a
coeziunii de grup.
Autoprezentare Reacţii la evenimentele care decurg Realizarea raporturilor
“aici şi acum” în grup. intragrupale‚ instituirea
atmosferei de încredere
mutuală şi a modurilor
autoprezentării în cadrul
grupului.
Modelare Conduite acceptate de membrii Prezentarea unor modele de
grupului. acţiune‚ ajutor clienţilor în
realizarea potenţialului
individual.
Acord Asigurarea conexiunii dintre Instituirea relaţiilor
activitatea şi scopurile fiecărui favorabile între membrii
client şi cele ale grupului. grupului‚ amplificarea
atmosferei de încredere şi
sinceritate.
Consolidare şi Curmarea acţiunilor lipsite de Realizarea protecţiei şi
blocare productivitate şi a conduitelor securităţii intragrupale.
2
 distructive.
Finalizare Pregătirea fazei terminale a şedinţei Integrarea cunoştinţelor şi
şi a trainingului în întregime. deprinderilor în practica
cotidiană.

Pregătirea consilierilor psihologi pentru activităţi psihoterapeutice şi traininguri

în grup se realizează în cadrul unor cursuri şi activităţi practice planificate în planurile
universitare. Totodată‚ pe parcursul studiilor la facultăţile de psihologie studenţii
participă la traininguri şi alte activităţi de grup. Cunoştinţele şi abilităţile‚ de rând cu
propriile potenţe şi capacităţi‚ permit determinarea formei de consiliere potrivită
psihologului-moderator.

Etape ale consilierii în grup

Prima etapă – afirmarea orientării generale a grupului
Tehnicile şi exerciţiile‚ utilizate la primele şedinţe ale grupului psihologic‚ au drept
scop instituirea unei atmosfere de încredere reciprocă şi colaborare. Scopul este
determinat de particularităţile primei etape‚ de funcţiile consultantului şi ale membrilor
grupului.
Particularităţile primei etape a trainingului
1. Participanţii sunt predispuşi să cunoască atmosfera generală‚ să facă cunoştinţă cu
ceilalţi membri ai grupului‚ să afle scopurile training-ului‚ să-şi formeze o
strategie aparte în raport cu activitatea în cadrul grupului.
2. Are loc instituirea unor norme grupale‚ dar până la moment participanţii se află în
aşteptare – nu se manifestă activ‚ evită riscul de a se implica prea mult în
activităţi‚ controlează dacă grupul asigură confidenţialitate.
3. Problema principală constă în formarea unei atmosfere de încredere mutuală.
4. Încă nu s-au desemnat liderii din cadrul grupului‚ de aceea moderatorul este nevoit
să-şi asume mai multe funcţii şi iniţiativă.
5. Se formează primele deprinderi de lucru în grup‚ se consolidează grupul‚ sunt
însuşite principiile activităţii: stima faţă de
ceilalţi‚ acceptarea‚ grija‚ responsabilitatea‚ empatia – adică toate părţile
componente ale încrederii mutuale. Apar primele manifestări de coeziune.

Funcţiile membrilor grupului şi posibilitatea unor dificultăţi

1. Participare activă la consolidarea grupului şi instituirea atmosferei de respect şi
încredere reciprocă.
2. Învăţarea modurilor de exprimare a gândurilor‚ sentimentelor‚ mai ales cu referinţă la
procesele de grup.
3. Însuşirea capacităţilor de exprimare adecvată a tuturor trăirilor.
4. Deschiderea şi sinceritatea în raport cu membrii grupului.
5. Participarea la procesul de instituire a normelor grupului.
6. Stabilirea scopurilor personale în raport cu participarea la şedinţele trainingului.
7. Stabilirea raportului dintre scopurile personale şi cele grupale.
8. Însuşirea modurilor de menţinere a interacţiunilor în cadrul grupului.

3
Dificultăţi. Pasivitate‚ lipsă de interes. Neîncredere. Reprezentări greşite despre
participarea personală la activităţile realizate în grup. Tendinţe de a
oferi altuia sfaturi‚ consultaţii‚ de a aprecia şi a interpreta
comportamentele membrilor grupului.

Funcţiile moderatorului
1. Promovarea principiilor şi modurilor de participare la activităţile realizate în cadrul
grupului‚ a orientării spre productivitate şi rezultate înalte.
2. Formularea regulilor şi normelor grupale.
3. Demonstrarea unui comportament de susţinere‚ aprobare.
4. Ascultarea activă pe parcursul şedinţelor.
5. Asumarea responsabilităţii de calitatea şi cursul proceselor grupale.
6. Acordarea ajutorului în determinarea scopurilor individuale şi de grup.
7. Structurarea timpului‚ selectarea reuşită a tehnicilor şi exerciţiilor.
8. Susţinerea eforturilor de integrare în grup‚ de dezvoltare a atmosferei de încredere şi
colaborare‚ de sinceritate şi de respect reciproc între membrii grupului.
9. Promovarea unor modele ale relaţiilor şi comunicării interpersonale eficiente.
10.Acceptarea doleanţelor şi solicitărilor grupului.
A doua etapă – de cunoaştere reciprocă‚ cu manifestarea unor confruntări şi conflicte

Deoarece pe parcursul primei etape participanţii s-au cunoscut în linii generale‚ au

stabilit obiectivele trainingului‚ s-au pătruns de atmosfera de securitate pe care o oferă
grupul psihologic‚ fiecare începe din ce în ce mai mult să-şi conştientizeze scopurile
personale. Astfel‚ se instituie relaţii critice‚ uneori chiar marcate de agresivitate faţă de
moderator şi ceilalţi participanţi.
Particularităţile etapei a doua
1. Încă nu sunt pe deplin conştientizate scopurile individuale‚ astfel prezentându-se ca
fiind confuze şi obiectivele grupale.
2. Se încearcă o definire a liderilor grupului.
3. Nu s-a instituit o structură certă a rolurilor şi statusurilor membrilor grupului.
4. Primele schimbări provoacă nerăbdare şi dorinţă de a intensifica tempoul
activităţilor‚ pentru a căpăta succese evidente.
5. Se încearcă încadrarea în cadrul solicitărilor regulilor grupale‚ fiecare încălcare
provocând proteste.
Funcţiile membrilor grupului şi posibilitatea unor dificultăţi
1. Intensificarea criticii altor participanţi‚ uneori de pe poziţii lipsite de
constructivism.
2. Stabilirea statutului şi rolului personal în grup de către fiecare participant.
3. Aprobarea unor modele personale de comportament în cadrul şedinţelor.
4. Insistarea în ajustarea scopurilor grupale la cele personale‚ individuale.
5. Nerăbdare în efectuarea tehnicilor‚ exerciţiilor‚ exprimarea nedumeririi cu
referinţă la conţinutul şi oportunitatea lor.
6. Căutarea partenerilor şi încercarea de grupare cu cineva.

4
Dificultăţi. Confruntare‚ uneori chiar de pe poziţii agresive. Rivalitate. Critică
neîntemeiată. Tendinţe de a nega oportunitatea unui sau altul exerciţiu‚
de a pune în discuţie personalitatea participanţilor.
Funcţiile moderatorului
1. Control asupra respectării regulilor grupale.
2. Implicarea participanţilor în activităţi de ajustare a scopurilor individuale la cele
grupale.
3. Susţinere şi aprobare a participării constructive.
4. Tact şi empatie în raport cu fiecare participant.
5. Delegarea unor responsabilităţii de calitatea şi cursul proceselor grupale
persoanelor‚ care se afirmă ca lideri.
6. Structurarea timpului‚ selectarea reuşită a tehnicilor şi exerciţiilor.
7. Utilizarea tehnicilor‚ metodelor‚ jocurilor‚ care implică subgrupuri şi formarea
echipelor cu componenţă flexibilă.
8. Realizarea unor tehnici şi metode de dezvoltare a capacităţilor de ascultare
comprehensivă‚ de comportamente tolerante‚ non-violente.
9. Promovarea discutării colective a rezultatelor şedinţelor şi a planului acestora.
A treia etapă – de acord şi colaborare‚ dezvoltare personală
În condiţiile elaborării unor orientări comune‚ a dezvoltării sentimentului de apartenenţă
la grup şi încrederii în confidenţialitatea participanţilor în grup se instituie atmosfera de
sinceritate‚ ajutor reciproc şi dezvoltare.
Particularităţile etapei
1. Participanţii împărtăşesc sentimentul de apartenenţă la grup.
2. Fiecare participant este încrezut în atmosfera de confidenţialitate‚ respect mutual.
3. Membrii grupului dau dovadă de sinceritate.
4. Sunt respectate interesele fiecărui participant.
5. Se instituie norme şi valori grupale.
6. Trebuinţele personale sunt integrate în structura doleanţelor grupului
Funcţiile membrilor grupului
1. Înlăturarea sentimentului de concurenţă şi înlocuirea acestuia cu cel de respect

mutual.
2. Intensificarea colaborării.
3. Elaborarea normelor şi valorilor grupului.
4. Respectarea unor standarde comportamentale‚ stabilite prin acordul tacit al
participanţilor.
5. Stabilirea certă a structurii statusurilor‚ rolurilor şi funcţiilor participanţilor.
6. Susţinerea reciprocă în creşterea personală.

Dificultăţi. Uneori armonia în relaţii poate fi falsă‚ de fapt manifestându-se chiar

pasivitate din partea unor participanţi. Activităţile pot provoca reacţii
formale‚ lipsite de rezultate. Nu se reuşeşte echilibrarea armonioasă a
autonomiei‚ libertăţii şi normativităţii‚ astfel diminuându-se
creativitatea personală şi grupală.
Funcţiile moderatorului
1. Stimularea participării active.

5
 2. Aprofundarea în conţinutul proceselor‚ modificarea tehnicilor în conformitate
cu oportunitatea.
3. Susţinerea şi aprobarea participării constructive.
4. Reevaluarea scopurilor la un alt nivel al dezvoltării grupului.
5. Orientarea spre cele mai constructive opinii şi modele de conduită în cadrul
grupului.
6. Structurarea timpului‚ selectarea reuşită a tehnicilor şi exerciţiilor.
7. Delegarea unor funcţii grupului sau unor participanţi.
8. Evitarea organizării tehnocrate a şedinţelor.
9. Accent pe creativitatea membrilor grupului‚ pe implicarea lor
personală‚ activă.
A patra etapă – faza terminală
Obiectivul central al grupului psihologic s-a epuizat. Şedinţele devin din ce în ce mai
lipsite de constructivitate. Dar conştientizarea finalului poate provoca anumite stări
afective negative – unii participanţi nu-şi doresc despărţirea de grup.
Particularităţile etapei
1. Discuţiile în grup depăşesc cadrul scopurilor şi obiectivului central.
2. Se dă dovadă de interes faţă de anumite aspecte ale vieţii
participanţilor‚ moderatorului‚ care nu ţin de conţinutul activităţilor.
3. Participanţii tot mai frecvent pomenesc de realizările pe care le au în afara grupului
psihologic.
4. Analiza scopurilor personale denotă o realizare a lor.

Funcţiile membrilor grupului

1. Încercarea unui sentiment de saturaţie‚ de rând cu lipsa dorinţei de a înceta activitatea
grupului psihologic.
2. Conştientizarea unor capacităţi sociale noi.
Dificultăţi. Se poate manifesta un sentiment dificil de despărţire‚ lipsa dorinţei de a
curma activităţile în cadrul grupului psihologic. În condiţiile când faza terminală nu
este realizată‚ confruntaţi cu experienţa reală participanţii vor ignora experienţele
asimilate în timpul activităţilor grupului psihologic.
Funcţiile moderatorului
1. Promovarea unor metode de evaluare‚ sistematizare şi conştientizare a
experienţelor sociale noi.
2. Organizarea unor activităţi de transferare a experienţelor asimilate în cadrul
şedinţelor în contextul social al participanţilor.
3. Totalizarea şi aprecierea rezultatelor trainingului.

Tehnici şi metode ale consilierii în grup

Metode şi proceduri de diagnostic. Pot fi utilizate în diverse scopuri: selectarea
participanţilor‚ realizarea unei informări despre calitatea schimbării‚ efectuarea feed-
back-ului‚ controlul eficienţei procedurilor‚ evaluarea calităţii coeziunii grupale etc. În
acest scop sunt utilizate diverse metode şi tehnici recomandate de autorii diferitor

6
terapii‚ cum ar fi analiza tranzacţională‚ sau grupajul de exerciţii‚ recomandate în
vederea cercetării situaţiei grupale de Klaus W. Vopel2.
Exerciţii de psihogimnastică3. Pot fi implicate în realizarea diferitor scopuri: de
elaborare a unor modele de comportament; de dezvoltare a abilităţilor
cognitive‚ afective‚ volitive‚ acţionale etc.; de conştientizare a unor
situaţii‚ schimbări‚ dorinţe; de diminuare a situaţiei de tensiune emoţională. Se
recomandă utilizarea lor în debutul şedinţelor, dar la fel de utile se dovedesc a fi şi pe
parcurs, oferind dinamică activităţilor. În anumite situaţii pot servi diminuării stărilor de
tensiune, produse de discutarea în grup a unor situaţii dificile. Deşi sunt deosebit de
acceptate în şedinţele cu participarea copiilor şi tinerilor, practica demonstrează
interesul viu pe care-l manifestă adulţii pentru această categorie de metode.
Jocul de rol. În linii mari‚ metoda dată constă în jucarea unor roluri de către
participanţi. Prin intermediul acestei metode pot fi atinse mai multe scopuri: înlăturarea
mecanismelor de apărare şi depăşirea rezistenţelor; conştientizarea unor experienţe şi
cunoştinţe personale ignorate; exprimarea afectivă liberă‚ autentică; exersarea unor
modele de comportament; transferul unor comportamente din cadrul grupului psihologic
în situaţia socială reală etc. O formă specifică a jocului de rol este drama
psihologică‚ care presupune derularea jocului într-o formă mai complexă‚ realizată după
modelul unei situaţii reale.
Debriefing. Mod de conştientizare prin analiză a noilor cunoştinţe şi abilităţi prin
intermediul discuţiilor în grup‚ instituirea atitudinilor faţă de acestea. Prin realizarea
acestei metode se urmăresc scopurile: “ieşirii” din rol sau situaţie; analizei rezultatelor;
comparării realizărilor; dezvoltării capacităţilor de autoanaliză şi autoobservare;
înlăturării stărilor afective puternice; pregătirii de activităţile ulterioare etc.
Brain-storming. Metoda dată stimulează discuţia în grup a unor situaţii mai dificile.
Funcţia de bază – generarea unor idei noi. În condiţiile respectării stricte a regulilor sunt
notate toate ideile‚ care mai apoi sunt discutate‚ grupate în conformitate cu
particularităţile contextului‚ selectate cele mai oportune. Regulile brain-storming-ului:
Non-evaluare‚ non-apreciere‚ non-critică‚ egalitate‚ autonomie în exprimarea
ideilor‚ asociaţii libere‚ înscrierea tuturor ideilor.
Desenul. Prin desen participanţii proiectează anumite stări‚ dorinţe‚ cogniţii‚ probleme
etc. Poate fi utilizat în mai multe forme: în cadrul unor exerciţii ca probă suplimentară;
tematic; individual sau în grup etc. Discutarea desenelor urmăreşte un anumit scop
formativ‚ diagnostic‚ psihoterapeutic sau de altă natură.
Tehnici de relaxare. Se folosesc în scopul rezolvării unor probleme‚ legate de
afectivitate‚ atenţie‚ trăire a experienţelor trecute sau elaborare a altor noi etc.
Prezentăm una dintre metodele tradiţionale de relaxare.
- Metoda pe care o vom folosi în continuare va demonstra procedeul
relaxării‚ învăţându-vă să-l utilizaţi în scopul liniştirii‚ restabilirii echilibrului
emoţional. Luaţi o poziţie cât mai comodă‚ ascultaţi muzica şi îndepliniţi toate
indicaţiile pe care le auziţi.
- Simţiţi muşchii antebraţului drept. Strângeţi mâna în pumn. Simţiţi încordarea‚ fiecare
muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum eliberaţi tensiunea musculară. Relaxaţi cât se
poate de mult antebraţul. Simţiţi căldura relaxării şi calmul care vă învăluie. Muşchii
2

7
devin calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a muşchilor. (Se repetă cu antebraţul
stâng)
- Simţiţi muşchii braţului drept. Lipiţi-l puternic de corp. Simţiţi încordarea‚ fiecare
muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum eliberaţi tensiunea musculară. Relaxaţi cât se
poate de mult braţul. Simţiţi căldura relaxării şi calmul care vă învăluie. Muşchii devin
calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a muşchilor. (Se repetă cu braţul stâng)
- Simţiţi muşchii umărului drept. Apăsaţi puternic cu cotul în braţul scaunului
(fotoliului). Simţiţi încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum eliberaţi
tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de mult umărul. Simţiţi căldura relaxării şi
calmul care vă învăluie. Muşchii devin calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a
muşchilor. (Se repetă cu umărul stâng)
(Fiecare parte a exerciţiului se repetă de trei ori).
- Simţiţi muşchii frunţii. Ridicaţi cât mai sus sprâncenele. Simţiţi încordarea‚ fiecare
muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum eliberaţi tensiunea musculară. Relaxaţi cât se
poate de mult fruntea. Simţiţi căldura relaxării şi calmul care vă învăluie. Muşchii devin
calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a muşchilor.
- Simţiţi muşchii obrajilor. Strângeţi nasul de parcă aţi fi supărat. Priviţi cu încordare.
Simţiţi încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum eliberaţi tensiunea
musculară. Relaxaţii cât se poate de mult obrajii. Simţiţi căldura relaxării şi calmul care
vă învăluie. Muşchii devin calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a muşchilor.
- Simţiţi muşchii maxilarelor. Trageţi colţurile buzelor în părţi‚ strângeţi dinţii. Simţiţi
încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum eliberaţi tensiunea
musculară. Relaxaţi cât se poate de mult muşchii. Simţiţi căldura relaxării şi calmul care
vă învăluie. Muşchii devin calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a muşchilor.
(Fiecare parte a exerciţiului se repetă de trei ori).
- Simţiţi muşchii gâtului. Întindeţi gâtul înainte‚ totodată împiedicând această întindere
prin încordarea muşchilor din spatele lui. Simţiţi încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea
musculară. Iar acum eliberaţi tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de mult
muşchii gâtului. Simţiţi căldura relaxării şi calmul care vă învăluie. Muşchii devin calzi‚
grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a muşchilor.
- Simţiţi muşchii spatelui în regiunea omoplaţilor. Apropiaţi cât se poate de mult
omoplaţii în partea de sus‚ apoi de mijloc‚ jos. Simţiţi încordarea‚ fiecare
muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum eliberaţi tensiunea musculară. Relaxaţi cât se
poate de mult spatele. Simţiţi căldura relaxării şi calmul care vă învăluie. Muşchii devin
calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a muşchilor.
- Simţiţi muşchii spatelui în partea de jos. Încordaţi-i prin îndreptarea spatelui şi
arcuirea internă a coloanei vertebrale. Simţiţi încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea
musculară. Iar acum eliberaţi tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de mult
muşchii spatelui. Simţiţi căldura relaxării şi calmul care vă învăluie. Muşchii devin
calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a muşchilor.
- Simţiţi muşchii pieptului. Ridicaţi şi strângeţi umerii spre piept. Simţiţi
încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum eliberaţi tensiunea
musculară. Relaxaţi cât se poate de mult muşchii pieptului. Simţiţi căldura relaxării şi
calmul care vă învăluie. Muşchii devin calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a
muşchilor.

8
- Simţiţi muşchii burţii. Încordaţi-i cât se poate de mult‚ de parcă v-aţi pregăti să primiţi
o lovitură. Simţiţi încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum eliberaţi
tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de mult burta. Simţiţi căldura relaxării şi
calmul care vă învăluie. Muşchii devin calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a
muşchilor.
(Fiecare parte a exerciţiului se repetă de trei ori).
- Simţiţi muşchii coapsei drepte. Încordaţi-i cât se poate de mult de parcă i-aţi trage în
sus. Simţiţi încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum eliberaţi
tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de mult muşchii coapsei. Simţiţi căldura
relaxării şi calmul care vă învăluie. Muşchii devin calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi
această stare a muşchilor. (Se repetă cu coapsa stângă).
- Simţiţi muşchii pulpei drepte. Ridicaţi piciorul în vârful degetelor şi strângeţi degetul
mare de la picior. Simţiţi încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum
eliberaţi tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de mult muşchii. Simţiţi căldura
relaxării şi calmul care vă învăluie. Muşchii devin calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi
această stare a muşchilor. (Se repetă cu piciorul stâng).
- Simţiţi muşchii tălpii. Îndoiţi talpa în interior‚ strângând degetele de la picior. Simţiţi
încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum eliberaţi tensiunea
musculară. Relaxaţi cât se poate de mult talpa. Simţiţi căldura relaxării şi calmul care vă
învăluie. Muşchii devin calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a muşchilor. (Se
repetă cu talpa stângă)
(Fiecare parte a exerciţiului se repetă de trei ori).
- Corpul este greu‚ cald‚ relaxat. Respiraţi ritmic. Inspiraţi adânc pe nas‚ cât mai adânc.
Expiraţi puternic pe gură. Efectuaţi această inspiraţie-expiraţie de zece ori. Menţineţi
respiraţia‚ ascultaţi muzica şi lăsaţi corpul să se odihnească (2 min.).
- Voi efectua o numărătoare inversă. Cu fiece număr corpul va deveni mai uşor‚ mai
viguros‚ mai energic. Cinci – simţiţi înviorare în muşchii tălpilor‚ a pulpei şi a
coapselor. Patru - se umplu de energie muşchii burţii şi a pieptului. Trei - muşchii
umerilor‚ a spatelui devin uşori‚ viguroşi‚ plini de energie. Doi – mâinile devin
uşoare‚ puternice‚ energice. Unu – muşchii feţei devin uşori‚ aruncând urmele relaxării.
Ridicaţi-vă în picioare‚ scuturaţi de pe corp urmele relaxării‚ simţiţi corpul întreg
odihnit‚ plin de putere‚ energic.
Unele exerciţii de relaxare preced alte tehnici sau se utilizează cu scopul realizării
activităţilor de diversă natură.

Principii teoretice ale consilierii psihologice în grup

Orientarea umanistă. Se bazează pe principiul unicităţii experienţei individului uman
şi a capacităţii lui de rezolvare a problemelor personale‚ de creştere personală şi
autoactualizare. Particularitatea esenţială – utilizarea metodelor nedirective‚ care
stimulează activismul şi autonomia participanţilor. Instituirea unei atmosfere de
încredere mutuală‚ sinceritate‚ securitate provoacă stări afective pozitive‚ creează
condiţii de manifestare autentică a stărilor afective şi cunoaştere profundă de sine.
Grupele de întâlnire se conduc de metodologia umanistă‚ în cadrul şedinţelor elaborând
moduri de comportament şi reacţii afective‚ care sunt mai apoi transpuse în experienţa
socială reală.

9
Orientarea gestaltterapeutică. La fel precum orientarea umanistă se orientează spre
analiza stărilor afective‚ prin cunoaşterea mai profundă a propriilor necesităţi
conducând spre autoorganizare şi formare a unor modele finisate ale percepţiei
stimulilor şi experienţelor. În cadrul analizelor totul se centrează pe trăirile “aici şi
acum”. Prin amplificarea câmpului de conştientizare‚ participanţii se autocunosc‚ îşi
actualizează experienţele‚ îşi asumă responsabilităţi personale de procesul perfecţionării
sinelui.
Psihodrama. Participanţii se implică în jucarea rolurilor şi modelarea situaţiilor ce
prezintă importanţă în viaţa lor. Se realizează modificarea atitudinilor şi directivelor la
diverse nivele: cognitiv – prin sugestie‚ convingere şi acceptare; afectiv – prin
trăirea‚ actualizarea unor stări; comportamental – elaborarea unor conduite
noi‚ renunţarea la stereotipul comportamental nepotrivit.
Analiza tranzacţională. Tehnicile şi metodele conduc succesiv de la identificarea
stărilor eului şi a modurilor de interacţiune cu alţii‚ spre analiza jocurilor şi scenariilor.
Sunt scoase în evidenţă modelele distructive‚ non-OK‚ fiind înlocuite cu paterne şi
moduri de implicare în cadrul relaţional de pe poziţie OK – favorabilă‚ de integrare
armonioasă şi instituire a unor stări interne pozitive.
Orientarea behavioristă sau cognitiv-comportamentală. Se manifestă în trainingurile
de dezvoltare a capacităţilor vitale. Experienţele sunt analizate şi modificate prin
învăţarea unor modele noi‚ favorabile. Modelarea unei reacţii noi în cadrul jocului de
rol sau al exerciţiului este susţinută şi aprobată de grup‚ iar în calitate de temă pentru
acasă se propune exersarea abilităţilor învăţate în training într-o situaţie socială reală.

Aspecte etice ale consilierii în grup

Activitatea de consiliere în grup se conduce de principii etice.
Acordul şi informarea participanţilor.
În etapa formării grupului‚ participanţii sunt informaţi despre:
•scopurile‚ caracteristicile generale ale grupului‚ metodele şi formele utilizate în cadrul
şedinţelor;
•posibilităţile grupului de a satisface scopurile individuale ale participantului;
•calificarea profesională şi experienţa psihologului-consultant‚ a moderatorului;
•problemele financiare şi durata şedinţelor;
•posibilitatea unui risc psihologic;
•responsabilităţile‚ drepturile şi obligaţiile clientului şi consilierului;
•condiţiile de încălcare a confidenţialităţii.

În cadrul şedinţelor participanţii sunt informaţi despre:

•reguli‚ drepturi‚ obligaţii‚ scopuri ale grupului;

•realizarea unor înregistrări video- sau audio-‚ cercetări‚ observaţii etc.;
•modurile de realizare a intervenţiei psihoterapeutice sau formativ-
informative‚ posibilitatea unor consilieri individuale‚ ajutorul acordat în transferarea
cunoştinţelor şi capacităţilor căpătate în cadrul grupului psihologic în viaţa reală;
•respectarea confidenţialităţii.

1
Principiul confidenţialităţii presupune menţinerea informaţiei în cadrul grupului.
Acest principiu asigură încrederea participanţilor şi atmosfera de sinceritate. Acordul cu
referinţă la menţinerea confidenţialităţii se capătă în cadrul unei discuţii
colective‚ devenind o normă a activităţii grupului.
Principiul respectării scopurilor grupului psihologic solicită respectarea
programului‚ construit în conformitate cu obiectivele trainingului.
Un principiu important solicită aplicarea unor tehnici şi metode maximal de
constructive. Moderatorul urmează să se manifeste cât mai adecvat funcţiilor sale‚ să
insiste asupra respectării regulilor şi normelor grupale‚ să curme orice acţiuni
distructive sau conducând spre umilirea persoanei.
Relaţiile personale dintre consultant şi client. În conformitate cu solicitările codurilor
deontologice ale asociaţiilor psihoterapeuţilor şi consilierilor-psihologi‚ sunt interzise
raporturile intime sau apropiate dintre consultant şi client. Respectarea acestui principiu
exclude orice gen de exploatare sau supunere a conduitelor părţilor dorinţelor altuia.
Respectarea particularităţilor culturale (etnice‚ naţionale‚ confesionale etc.) ale
comportamentului clienţilor. Consilierul‚ moderatorul trebuie să întreprindă
eforturi‚ pentru ca valorile‚ normele şi modelele comportamentului propriu‚ determinate
de apartenenţa sa la o anumită cultură‚ să nu influenţeze asupra atmosferei grupale. El
trebuie să ţină cont de specificul culturii membrilor grupului psihologic‚ să denote
respect în raport cu normele şi valorile pe care aceştia le împărtăşesc.
Principiul competenţei profesionale. Consilierea psihologică în grup‚ conducerea
trainingului presupune pregătire profesională teoretică şi empirică. Această pregătire
include asimilarea cunoştinţelor teoretico-conceptuale‚ participarea în calitate de
membru la şedinţe‚ realizarea psihoterapiei cu un specialist în domeniu‚ activitatea sub
supervizarea unui profesionist în domeniu.

Bibliografie

Rusnac S. Consilierea psihologică în grup: Forme şi metode – Ed. ULIM, Chişinău

2005