Contractul de societate civila

Desi aria contractelor de societate comerciala este mult mai vasta, contractul de societate civila, reglementat de Codul civil, poate deveni o prezenta activa, cu efecte benefice pentru cosocietari. Realizarea unor beneficii nu este privilegiul exclusiv al contractelor de societate comerciala, de vreme ce contractul de societate civila avizeaza acelasi scop, insa intr-un cadru juridic distinct, care necesita o analiza speciala. Ani de zile, cazut in desuetudine, contractul de societate civila are, in prezent, sansa revitalizarii, Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole readucindu-le in actualitate. Dominant intr-un asemenea contract este interesul, insa fundamentul sau il constituie increderea, intelegerea si bunacredinta a membrilor unor asemenea societati civile. Configuratia juridica a contractului de societate este complexa, unele probleme continuind sa ramina controversate (de exemplu, daca ai sau nu personalitate juridica etc.).

I.Distinctia fata de asociatie, contractul de societate comerciala

Codul civil (art. 1491) defineste contractul de societate ca fiind acel "contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scop de a imparti foloasele ce ar putea deriva". Referindu-se la persoane, art. 1491 Cod civil nu face distinctie intre persoanele fizice si juridice, de unde concluzia ca un asemenea contract poate fi incheiat si intre persoane juridice, sau intre persoane fizice si persoane juridice. Intre asociati, contractul de societate creeaza o comunitate de interese. Profilul juridic al acestui contract face ca societatea sa se deosebeasca de indiviziune si de comunitatea de bunuri. Ea nu trebuie confundata: nici cu asociatia, deoarece, de multe ori, o asociatie poate avea si alte scopuri decit acelea de a obtine beneficii. Or, obtinerea beneficiului este de esenta contractului de societate civila. Este ceea ce s-a relevat in doctrina: "In contractul de societate scopul comun este prin urmare un mijloc prin care fiecare dintre participanti isi satisface un interes propriu, tinind seama de scopurile generale ale obligatiilor civile".^1 1.Contractul de societate civila si de societate comerciala Elementele comune ale celor doua forme de contract sint urmatoarele: a) ambele contracte nu pot lua nastere decit prin incheierea unui contract de societate; b) un patrimoniu social trebuie sa aiba atit societatea comerciala, cit si cea civila; c) scopul lucrativ il distingem la ambele forme de societate, comerciala sau civila, societatea vizeaza obtinerea unui beneficiu. Distinctiile intre societatea comerciala si societatea civila sint insa esentiale. a. Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 31/1990, societatile comerciale au ca obiect actele de comert. Nu forma exterioara a societatii are importanta, ci natura actelor realizate de societate. De aceea, in mod just s-a relevat ca "Daca o societate va face acte de comert, va fi o societate comerciala, daca insa, actele emanate de la dinsa nu sint cele enuntate de lege ca acte comerciale, acea societate va fi considerata civila, independent de forma ei exterioara". ^1) Crearea unei societati civile nu are drept scop operatii comerciale. De altfel in caz de litigiu, daca judecatorul va aprecia ca actele societatii nu au caracter comercial, atunci se va considera ca ele sint civile. Vom retine deci ca in structura activitatii societatii civile nu intra operatiile cu caracter comercial.

b. Pentru a lua fiinta, o societate comerciala trebuie sa respecte anumite formalitati prevazute de Legile nr. 31/1990 vsi 26/1990. Astfel, societarii comerciali trebuie sa urmeze o anumita procedura, incepind de la constituire (Inregistrare, publicitate etc.), si pina la declararea in stare de faliment sau a lichidarii judiciare a societatii. Dimpotriva, aceasta procedura nu este impusa de lege in cazul contractului de societate civila. Fiind un contract consensual, el se incheie doar prin simplul acord de vointa al contractantilor (verbal, prin act scris sau chiar tacit, cum ar fi, de exemplu, punerea unor bunuri in comun cu intentia formarii unei societati). In caz de conflict, pentru a putea califica un raport juridic ca fiind un contract de societate, "trebuie ca in intentia partilor sa fi fost vointa de a constitui, din aportul pe care fiecare se obliga a-l aduce un fond comun in scopul de a imparti intre dinsii foloasele ce ar rezulta".^2) Tot spre deosebire de contractul comercial, legea nu impune, in cazul contractului de societate civila, existenta unui registru jurnal obligatoriu. Sub acest aspect concluzia care se desprinde este ca societatile comerciale se supun Codului comercial si legilor speciale in materie, pe cind societatilor civile li se aplica numai prevederile Codului civil. c. Raspunderea membrilor societatilor comerciale pentru datoriile incheiate de societate este mult mai variat: decit in cazul societatii civile. d. Termenele de prescriptie a dreptului la acliune in materie comerciala difera de cele din domeniul societatii civile. e. In sfirsit, o alta distinctie intre cele doua forme de societate este legata de personalitatea lor juridica. Intr-adevar, cit priveste societatile comerciale, acestea, de regula, au personalitate juridica, potrivit art. 1, alin 2 din Legea nr. 31/1990. Problema este controversata, cit priveste personalitatea juridica a societatilor civile, doctrina si jurisprudenta neavind un punct de vedere unitar. Solutia care se adopta are importanta mai ales asupra consecintelor juridice. 2.Contractul de societate civila si asociatia Asa cum se face distinctia intre contractul de societate comerciala si contractul de societate civila, o asemenea delimitare trebuie facuta intre asociatie si contractul de societate civila. Legea pentru persoanele juridice din 6 februarie 1924, in art. 31, defineste asociatia ca fiind acea conventie prin care mai multe persoane pun in comun, in mod permanent, contributia lor materiala, cunostintele si activitatea lor, pentru realizarea unui scop care nu urmareste foloase patrimoniale. Orice asociatie are un scop ideal, care trebuie sa corespunda intereselor intregii colectivitati sau numai unei categorii sociale din care asociatii fac parte sau, mai prevede legea, "sa corespunda intereselor personale nepatrimoniale ale asociatiilor". Deci, ceea ce distinge asociatia de contractul de societate civila este faptul ca o asociatie nu urmareste obtinerea unor beneficii. Or, in cazul societatii civile art. 1491 Cod civil dispune expres ca scopul acesteia este obtinerea de foloase, care sint impartite intre cosocietari. 3.Deosebiri intre contractul de societate civila si comunitate Daca o societate nu poate lua fiinta decit prin contract, indiviziunea poate lua nastere si prin alte moduri, cum ar fi, de exemplu, succesiunea, legatul etc. De asemenea, cind mai multe persoane se intrunesc sa cumpere doua sau mai multe imobile, se va verifica dacra in intentia lor a fost sa constituie o societate sau exista o comunitate. Cind imobilele au fost cumparate in scopul obtinerii unor beneficii, vom fi in prezenta unei societati, iar scopul a fost sa devina doar proprietarii imobilelor cumparate, va exista o indiviziune.^1) Pe de alta parte, nici un coindivizar nu poate fi constrins sa ramina in indiviziune, prin conventia lor, coindivizarii putind suspenda partajul cel mult cinci ani; in cazul societatii, se poate conveni asupra unui termen oricit de lung.

In sfirsit, decesul unui cosocietar duce la dizolvarea conventiei (doar daca nu s-a convenit altfel), pe cind la indiviziune, chiar daca moare un coindivizar, indiviziunea va continua cu mostenitorii celui decedat. 4.Conditii de validitate ale contractului de societate civila Conditiile de validitate ale contractului de societate sint in principiu, comune tutror contractelor. 1. Consimtamintul valabil al cosocietarilor (art. 948 Cod civil). 2. Fiecare cosocietar sa aiba capacitatea de a contracta (art. 948 Cod civil) 3. Obiectul societatii sa fie licit. Art. 1492 Cod civil stipuleaza expres, sub acest aspect: "orice societate trebuie sa aiba de obiect un ce licit". Sint ilicite, de exemplu, societatile care ar avea ca scop savirsirea de infractiuni, pentru exploatarea unei case de toleranta; de a specula asupra licitatiilor publice, indepartind concurenta prin promisiuni, daruri sau alte mijloace, in scopul scaderii pretului obiectelor scoase la licitatie pentru exploatarea unui oficiu public; sa inlesneasca contrabanda in tara sau straiantate. Cind societatea are partial un obiect licit si partial ilicit, instanta va verifica daca aceste obiecte alcatuiesc un tot indivizibil, sau este posibil sa se inlature obiectul ilicit si sa ramina cel licit. 4. Fiecare societar trebuie sa aduca in societate bunuri (mobile sau imobile corporale sau incorporale). Daca unul din ei n-ar aduce nimic, ne vom afla in prezenta unei donatii deghizate. 5. Societatea sa fie infiintata in interesul tuturor cosocietarilor, adica fiecare sa aiba speranta unei parti din beneficii. 5.Domenii in care pot fi incheiate contracte de societate civila Este una dintre cele mai importante probleme care, din punct de vedere practic, intereseaza, in prezent, cel mai mult. Codul civil nu dispune in ce domenii isi poate gasi aplicabilitatea contractul de societate civila, ci se limiteaza doar sa prevada ca "orice societate trebuie sa aiba de obiect un ce licit" (art. 1492 alin. 1 Cod civil), precum si faptul ca "fiecare membru al unei societati trebuie sa puna in comun sau bani, sau alte lucruri, sau industria sa" (art. 1492, alin. 2 Cod civil). Deci, conditia esentiala pe care o impune legea este ca obiectul societatii sa fie licit si moral. Sint contrare legii sau imorale, de pilda, urmatoarele societati civile: exploatarea unei case de toleranta; activitatile de contrabanda; camata; cind societatea are ca obiect bunuri obtinute prin contrabanda; punerea in vinzare a unor bunuri care sint scoase din circuitul civil; cind are ca scop realizarea unor activitati rezervate prin lege exclusiv statului; sint ilicite societatile care s-au format pentru a specula asupra licitatiilor publice, urmarind indepartarea prin manopere frauduloase a eventualilor concurenti; cind se vizeaza exercitiul ilegal al medicinei etc. Citeva domenii in care se poate incheia un contract de societate civila: - societatile agricole - printre alte forme de asociere a taranilor pentru a lucra pamintul, prevede expres si posibilitatea incheierii unor contracte de societate reglementate de de Codul civil. Contractul de societate civila a fost intotdeauna frecvent intilnit in domeniul agricol. - societati civile pentru realizarea unor operatiuni imobiliare, cum ar fi cumpararea si vinderea de imobile (o asemenea activitate nu are caracter comercial) - societati pentru inchirierea imobilelor sau a inlesnirii inchirierii acestora; - societati civile pot fi infiintate in vederea construirii unui imobil (membrii societatii fiind zidari, zugravi, fierari betonisti, vopsitori etc.). - societati civile pot fi formate intre mestesugari, indiferent de profilul lor, in scopul obtinerii unor beneficii, de exemplu, croitori, timplari, instalatori etc. - societatile alcatuite din mai multi profesori, pentru a acorda meditatii elevilor; - societatile cu activitate de consulting si engineering; - societati civile care sa aiba ca obiect know-how;

- societatile pentru exercitarea profesiei de farmacist (exceptind situatiile cind s-ar realiza activitati strict comerciale); - societatile cu caracter sportiv (care au ca scop antrenarea unor sportivi in diferite ramuri ale sportului); - societatile realizate pentru educarea si instruirea altor persoane; - societati preocupate cu deschiderea unor expozitii (daca se va urmari insa obtinerea unui profit, societatea va fi comerciala) etc. Este posibil ca obiectul societatii sa fie partial licit si partial ilicit. In acest caz, se va lichida societatea in ceea ce priveste obiectul ilicit, raminind in fiinta numai asupra obiectului licit. Cind obiectul societatii, privit in totalitatea lui, este indivizibil, atunci se va proceda la lichidarea intregii societati. Oricum, in caz de conflict, judecatorul este singurul care va decide daca actele societatii au caracter comercial sau civil, daca obiectul societatii civile este sau nu licit si moral. Codul civil, in art. 1492 alin. 1, prevede ca orice societate trebuie sa fie contractata in folosul comun al membrilor ei, adica pentru obtinerea unor beneficii. Daca scopul nu l-ar constitui realizarea beneficiului, nu ne vom mai gasi in prezenta unui contract de societate civila, ci, eventual, al unui contract de asociere (care urmareate un scop ideal, general). Vom intelege prin beneficii nu numai cistigurile banesti, ci si foloasele sau avantajele care pot fi apreciate in bani.

II.Categorii de societati civile si administrarea societatii

1.Categorii de societati civile Codul civil prevede ca societatile pot fi universale si particulare. In ceea ce priveste societatile universale, aproape niciodata intilnite in practica, pot fi constituite prin aducerea in comun a tuturor bunurilor mobile si imobile ale cosocietarilor, pe care ei le au in proprietate, la data incheierii contractului sau a tuturor cistigurilor. Frecventa practica o pot avea insa societatile civile particulare. Ele pot lua fiinta prin aducerea unor bunuri deterrninate in comun, uzul acestora sau fructele lor (art. 1499 Cod civil). Asemenea societati particulare pot avea ca obiect o activitate determinata de exercitarea unei meserii sau a unei profesii. Imparteala in societati universale si particulare a fost preluata din dreptul roman. Astfel, romanii cunosteau societatea tuturor bunurilor (societas omnium bonorum) si societatea tuturor cistigurilor (universorum quae ex quaestu veniunt). Prima forma cuprindea totalitatea bunurilor prezente si viitoare, iar a doua forma, totalitatea cistigurilor. Codul civil roman a preluat aceasta clasificare dar, consideram ca, intr-o viitoare reglementare, va trebui sa se renunte la aceasta clasificare. Aceasta pentru motivul ca societatile universale nu se intilnesc niciodata in practica. Dimpotriva, justificare isi gasesc numai societatile particulare (art. 1499 Cod civil). Aportul fiecarui societar este determinat (obiectul poate consta in lucruri determinate, folosinta acestora sau fructele lor). De asemenea, obiectul societatii il mai poate constitui o activitate determinata (care are ca scop exercitiul unei meserii sau al unei profesiuni). Deci, in patrimoniul societatii vor intra proprietatea sau folosinta bunurilor. 2.Raporturile membrilor societatii intre ei si cu tertii Raporturile membrilor societatii intre ei In cazul acestor raporturi, vom distinge drepturile si obligatiile cosocietarilor unul fata de altul. In ceea ce priveste obligatiile, evidentiem citeva dintre ele: a) Obligatia de a aduce aportul social promis. Se face distinctie dupa cum se promite proprietatea sau folosinta bunului. Daca s-a promis o suma de bani si se intirzie aducerea ei in societate, art. 1504 alin. 1 Cod civil prevede ca societarul "de drept si fara nici o cerere ramine debitor de dobinda acestei sume, din ziua in care trebuia sa o plateasca". In eventualitatea in care intirzierea a produs si daune, atunci

societarul va datora si despagubiri pe linga dobinda. Situatia este similara cu aceea cind un societar, fara acordul celorlalti, ia o suma de bani din patrimoniul societatii. b) Membrii societatii sint obligati sa actioneze in raporturile dintre ei cu bunacredinta si pentru indeplinirea scopului societatii. Potrivit art. 1508 Cod civil, fiecare asociat raspunde pentru prejudiciile produse societatii, neadmitindu-se compensari ale daunelor impotriva altora. In primul rind, dreptul de a cere restituirea bunului adus in patrimoniul societatii. Desigur, restituirea nu poate fi ceruta atunci cind bunul a intrat in proprietatea societatii. Existind un drept indiviz al tuturor societarilor asupra bunului, acesta urmeaza a se imparti in momentul incetarii societatii. In situatia in care societatea a dobindit doar un drept de folosinta asupra bunului, la incetarea societatii se va putea cere restituirea bunului. Explicatia se gaseste in faptul ca, permanent, societarul a ramas proprietarul bunului. Exceptie fac bunurile consumptibile date ca aport social societatii , bunurile destinate a fi vindute, precum si bunurile mobile care au fost puse in comun, printr-o evaluare a lor efectuata prin inventar (in acest caz, se prezuma ca asociatii si-au manifestat intentia de a trece proprietatea bunurilor evaluate in patrimoniul societatii, la incetarea acesteia urmind sa primeasca valoarea bunurilor). In al doilea rind, societarii au dreptul la despagubiri, pe care le datoreaza ceilalti membri ai societatii. Asemenea despagubiri vizeaz si urmatoarele aspecte: restituirea acelor sume cheltuite in folosul societatii; in cazul obligatiilor contractate de un asociat in interesul societatii, cu bunacredinta; repararea acelor prejudicii care i-au cauzat prin administrarea societatii; daune pe care el nu le-a putut evita. Dreptul la actiune va putea fi exercitat impotriva fiecarui societar, raspunderea sa fiind proportionala cu cota sa din societate. In al treilea rind, societarul are dreptul la beneficiile realizate. Calculul beneficiilor si al pierderilor se face avindu-se in vedere patrimoniul social din momentul infiintarii societatii si patrimoniul existent la data incetarii societatii. Impartirea beneficiilor are loc la data stabilita de partile contractante. Expres sau tacit, societarii pot decide ca impartirea sa aiba loc periodic, de regula, anual sau semestrial. Cind aportul social il constituie doar munca, potrivit art. 1511 Cod civil, societarii pot conveni ca beneficiile si pierderile sa fie impartite in mod egal. Exceptie face situatia in care toti societarii au pus in comun doar munca lor. Cosocietarii pot conveni ca intinderea parpi din societate sa nu fie proportionala cu aportul social al fiecaruia. In al patrulea rind, fiecare asociat are anumite drepturi asupra bunurilor care alcatuiesc societatea. In acest sens, fiecare asociat are dreptul de a se folosi de bunurile societatii, insa numai potrivit destinatiei lor si fara ca prin aceasta sa se prejudicieze societatea. Societarul are dreptul sa ceara celorlalti membri ai societatii sa suporte cheltuielile necesare conservarii sau administrarii bunurilor societatii. Raporturile membrilor societatii cu tertii Au calitatea de a obliga societatea fata de terti doar asociatii care administreaza patrimoniul societatii. In absenta unor administratori special desemnati, atunci oricare asociat poate efectua acte de administrare si obliga, in consecinta, societatea in raporturile cu tertii. Fireste, este necesar ca asociatul sa contracteze obligatia in contul societatii, iar nu in contul sau personal. Tertul creditor poate urmari, pentru satisfacerea creantei sale, bunurile societatii, iar daca acestea sint neindestulatoare, executarea va putea fi indreptata si impotriva bunurilor proprii ale societarilor, insa pro parte.

III.Incetarea societatii civile

O societate poate inceta de drept sau prin vointa unuia sau a mai multor membri ai sai. De drept, o societate inceteaza in urmatoarele cazuri:

a) Cind expira termenul pentru care a fost infiintata prin contract. De regula, partile convin asupra duratei societatii. La data stabilita, societatea inceteaza, deoarece aceasta a fost vointa partilor. Daca s-a omis sa se stipuleze, se prezuma ca societatea a fost convenita pentru toata durata vietii asociatilor. Chiar in cazul mortii unui asociat, societatea isi va continua existenta, pina la implinirea termenului stabilit de parti. Desigur, este posibil ca, si mai inainte de expirarea termenului, erezii defunctului sa nu fi provocat dizolvarea (art. 1526 Cod civil).^1) Evident, nimic nu-i impiedica pe societari sa hotarasca incetarea societatii si inainte de termen sau sa continue si dupa implinirea termenului, in situatia in care, de exemplu, obiectul societatii nu a fost realizat. b) Implinirea scopului pentru care societatea a fost infiintata prin contract. De regula, partile stipuleaza un termen, dar daca omit aceasta, societatea se considera contractata pe durata necesara realizarii afacerii. In acest caz, durata societatii va depinde de natura afacerii. Cind afacerea s-a realizat, contractul inceteaza de drept (art. 1502, alin. 2 Cod civil). c) In situatia in care obiectul societatii a pierit sau a fost distrus. Urmarirea bunului de catre un creditor a fost asimilata pierderii bunului. In cazul in care pieirea sau distrugerea este partiala, eventuala desfacere juridica a societatii o va decide judecatorul. O alta situatie care poate avea ca efect incetarea societatii constituie pieirea sau distrugerea bunului destinat sa constituie aport social. Incetarea societatii va avea loc de drept si atunci cind a pierit bunul dat in folosul societatii. d) Un alt caz de posibila incetare il constituie moartea unuia dintre membrii societatii. Explicatia se gaseste in faptul ca contractul de societate civila are caracter intuitu personae. Nimic nu impiedica ca societatea sa continue cu mostenitorii asociatului decedat sau numai cu asociatii ramasi in viata. Daca mostenitorii refuza sa faca parte din societate, ei vor putea solicita lichidarea societatii, insa numai in limita partii defunctului. Se va avea in vedere starea patrimoniului social din momentul decesului asociatului. Aportul social al defunctului si partea din beneficii vor fi distribuite mostenitorilor . Desigur, este de preferat ca, in cuprinsul contractului de societate, membrii acesteia sa stipuleze clauza potrivit careia societatea va putea continua si dupa moartea unuia dintre ei. Nimic nu impiedica partile sa decida continuarea societatii si dupa moartea unui asociat. Mai subliniem imposibilitatea mostenitorilor de a interveni in activitatea de administrare a societatii. Cu toate acestea, s-a considerat ca ei ar putea interveni fn afacerile societatii "cind acestea ar fi o consecinta a operatiunilor facute inainte de decesul autorului lor". e) Incetarea de drept a societatii va mai avea loc in cazul interdictiei legale sau judecatoresti, a insolvabilitatii unui asociat sau chiar a falimentului. Desigur, si in acest caz, membrii societatii pot conveni ca societatea sa continue si in absenta asociatului insolvabil sau falit. Este ilegala insa clauza prin care s-ar conveni sa se continue societatea cu asociatul insolvabil sau falit. f) Societatea mai poate inceta de drept prin acordul tuturor cosocietarilor (mutuus dissensus), inclusiv in situatia in care societatea a fost infiintata pentru o anumita perioada. Exista insa si imprejurari care pot avea ca efect incetarea societatii, insa ca urmare a vointei unuia sau a mai multor asociati. Astfel, art. 1523 pct. 5 Cod civil prevede ca societatea inceteaza prin vointa expresa a unuia sau mai multor asociati de a nu mai dori continuarea societatii, iar art. 1527 Cod civil reglementeaza conditiile in care poate fi facuta cererea de retragere cind durata ei este "nemarginita" (notificarea retragerii din societate catre toate partile; bunacredinta a celui care se retrage). Pe linga cazurile de incetare a societatii mai exista un caz de desfacere judiciara a societatii (art. 1529 Cod civil). Doua asemenea motive intemeiate: neindeplinirea atributiilor de catre un asociat (art. 1020-1021 Cod civil) ; neglijarea afacerilor de catre un asociat ca urmare a unei infirmitati.

O desfiintare judiciara poate avea loc insa si pentru alte motive: conflicte grave intre asociati; reducerea apreciabila a fondului social; nerealizarea beneficiilor scontate etc.