2.

Educaia moral
Educaia moral este dimensiunea activitii de formare-dezvoltare a personalitii bazat pe valorile fundamentale ale moralei. Morala este o form a spiritualitii, iar tiina despre moral se numete etic. Principalele categorii morale aflate in opoziie sunt: dreptate-nedreptate, cinstenecinste, demnitate-lips de demnitate, generozitate-egoism, loialitate-neloialitate, justee nejustee, fermitate- inconsecven, responsabilitate-comoditate etc. Personalitatea moral se manifest in dou planuri: - unul teoretic, format din reprezentri, noiuni, convingeri, sentimente morale, adic planul contiinei morale; - altul practic, acional, format din deprinderi, obinuine morale, trsturi volitivcaracteriale, cel al conduitei morale.

Contiina moral
Reprezentrile i noiunile morale sunt cele referitoare la atitudinea fa de sine (cum ar fi modestia, demnitatea personal, spiritul autocritic opuse ingamfrii, aroganei, timiditii), la atitudinea fa de ceilali oameni (colectivismul i sociabilitatea opuse individualismului i egoismului), precum i o serie de reprezentri i noiuni privind atitudinea fa de instituiile sociale i fa de munc (precum sarguina, exigena, spiritul de iniiativ etc.) Convingerile morale se constituie intr-un proces mai lent i mai sinuos, ele reprezentand un element stimulator al sentimentelor morale; pe de alt parte, tenta afectiv a acestora, devine element structurant al convingerilor morale. Sentimentele morale reprezint triri apreciative rezultate din raportarea la normele morale, la ceilali oameni, la activitatea acestora, la cea proprie, la instituii. Acestea nu sunt inscute, dar nici nu se inva prin explicatii, ci se formeaz prin relaiile dintre oameni, prin activitate social. Principalul mijloc pe care trebuie s-l utilizeze coala pentru formarea sentimentelor morale la elevi, se consider a fi modul de organizare a activitilor colare, astfel incat s ocazioneze trirea unor sentimente superioare, imbogirea experienei morale a fiecrui elev.

Conduita moral
Conduita moral completeaz ca o parte inseparabil contiina moral. De fapt, marca personalitii morale se evideniaz prin conduit moral. Formarea conduitei morale presupune educarea deprinderilor i obinuinelor de comportare moral, precum i trsturi volitiv-caracteriale. Deprinderile morale reprezint componente automatizate ale aciunii morale, formate in urma unor condiii identice repetate. Asemenea deprinderi formate in familie i coal sunt: politeea, punctualitatea, spiritul de ordine, folosirea cu grij a obiectelor din jur, indeplinirea atribuiilor etc. Obiniunele morale implic, fa de deprinderi, particularitatea c aciunea in spiritul normelor morale a devenit o trebuin intern, ancorat adanc in structura personalitii (obinuina de a te spla, de a fi imbrcat curat, de a fuma etc) Trsturile volitiv-caracteriale sun implicate in activitatea moral prin faptul c un comportament moral presupune efort de voin, uneori foarte mare. A te comporta in consens cu normele morale inseamn, nu de puine ori, un efort susinut, renunarea chiar la unele plceri, efectuarea de activiti neplcute. Voina trebuie exersat in cadrul unor activiti pozitive care s duc la formarea i consolidarea unor caliti de caracter. Aceasta pentru c participarea voinei nu d certificat de moralitate unei aciuni i uneori efortul volitiv poate fi pus in slujba unor scopuri care nu sunt apreciate pozitiv din punct de vedere moral. Toate elementele sistemului moral graviteaz in jurul idealului moral. Idealul moral reflect ceea ce este caracteristic i definitoriu tendinei i opiunilor comportamentale ale membrilor unei comuniti sau ale societii in ansamblul su. In jurul acestei axe graviteaz valorile morale, ce reflect anumite cerine i exigene generale ce se impun comportamentului uman, cat i normele, preceptele i regulile morale ce reprezint modele sau prototipuri de comportare elaborate de societate sau de o comunitate mai restrans i aplicabile unei situaii date (ibidem, p.207). 2.1 Particularitile psihologice ale formrii contiinei i conduitei morale la copii. Implicaii de natur educaional Cercetrile din domeniul psihologiei fac precizri cu privire la momentul apariiei, la dinamica personalitii infantile in plan moral. Astfel, J. Piaget (1896-1982)

arat c in evoluia judecii morale la copil se pot distinge mai multe etape in relativ coresponden cu stadiile gandirii. Toate acest etape pot fi grupate in dou mari categorii: cea a eteronomiei morale (pan la 8 ani) i cea a autonomiei morale (ce se manifest plenar dup varsta de 12 ani). Eteronomia moral se caracterizeaz prin faptul c noiunile i judecile morale provin de la adult i sunt respectate de ctre copil din team sau afeciune. Copilul este dominat de reguli i exemple care i se impun i folosete pentru sine ceea ce sesizeaz in realitatea inconjurtoare. Rezult c in aceast etap, copiii mici repet i fac ceea ce aud i vd la omul matur. Alturi de imitaie apar apoi tot mai frecvent stimuli verbali : lauda, dojana, rugmintea, ordinea, interdicia, sfatul, controlul adultului etc. Se formeaz astfel deprinderi elementare cum ar fi: a saluta, a rspunde la intrebri, a folosi batista, a terge picioarele la intrarea in locuin etc. Autonomia moral devine posibil dup varsta de 8 ani, odat cu dezvoltarea gandirii, a imbogirii i diversificrii experienei de via. Dup varsta de 8 ani, relaiile
64

dintre copii incep s se bazeze pe respectul reciproc, iar elementul esenial al acestuia il constituie sentimenul dreptii care devine dup varsta menionat o norm. Intre 8-12 ani, noiuni ca cele de dreptate, ideal estetic, naiune etc incep s fie inelese tot mai mult. Obiectivele educaiei morale vizeaz educaia in spirit umanist, in spirit patriotic, in spiritul muncii, in spiritul disciplinei, al voinei i caracterului. Dintre obiectivele educaiei in spirit umanist pot fi evideniate : cunoaterea, respectarea i satisfacerea trebuinelor materiale i spirituale ale omului; solidarizarea cu nevoile i suferinele omului; cultivarea sentimentului demnitii umane; cultivarea sentimentului de respect fa de semeni; increderea in forele fizice i spirituale umane; dobandirea propriei liberti de gandire, simire i aciune; tolerana fa de ideile i opiniile altora ( 6, p.265) 2.2 Metode i procedee de educaie moral Metodele i procedeele de educaie moral pot fi structurate astfel : 1. explicaia moral 2. prelegerea moral

3. convorbirea moral 4. conferina i referatul cu tematic moral 5. povestirea moral 6. povaa 7. dezbaterea moral 8. exemplul 9. analiza de caz i decizia in grup 10. exerciiul moral a).cerine : - ordinul - dispoziia - indemnul i sugestia - lmurirea - rugmintea - increderea - incurajarea - entuziasmul - stimularea activitii prin promiterea unei recompense - iniierea de intreceri intre elevi - utilizarea perspectivelor - apelul - aluzia - avertismentul - interdicia b) exersarea propriu-zis 11. aprobarea - acordul - lauda - exprimarea recunotinei - recompensa
65

12.dezaprobarea - dezacordul - observaia - reproul - neincrederea

- avertismentul - ironia - pedeapsa Explicaia moral vizeaz coninutul, sensul i necesitatea respectrii unei valori, norme sau reguli morale. Cand experiena cognitiv a elevului este mai redus, explicaia moral ajut la recunoaterea i inelegerea adevrului moral prin contientizarea unei cerine morale externe. Aceast metod indeplinete i o funcie stimulativ, care const in formarea interesului afectiv al elevului datorit argumentrii i persuasiunii limbajului. Prelegerea moral presupune transmiterea unui volum mai mare de informaii, concentrate in jurul unei teme. Se folosete la clasele mari; pentru captarea ateniei se pot utiliza intrebri retorice, exemplificri, demonstraii, alte mijloace expresive (pledoarii morale prin care profesorul susine o cauz moral). Convorbirea moral folosete conversaia dintre profesori i elevi pentru clarificarea ideilor ce fac obiectul dialogului. Convorbirea se poate desfura pe baza unui plan sau ocazional, sub form individual sau colectiv. Succesul convorbirii morale este condiionat de asigurarea unui climat adecvat astfel incat toi elevii s-i poat exprima sincer opiniile. Conferinele i referatele cu tematic moral ofer acazia unei analize mai largi i documentate a unor aspecte ale educaiei morale. Conferinele sunt susinute de profesor sau ali specialiti, iar referatele de ctre elevi, ambele fiind concentrate asupra unor teme cu rezonan mai puternic. Povestirea moral se folosete indeosebi la clasele mici. Ea const in nararea unor intamplri i fapte reale sau imaginare, cu semnificaii morale care ofer elevilor ocazia de a desprinde anumite concluzii i de a face legtura cu comportamentul lor. Povaa se bazeaz pe valorificarea experienei morale a omenirii aflat in proverbe, cugetri, maxime etc., mesajul educativ fiind codificat intr-o expresie lingvistic cu puternic incrctur moral (Ce ie nu-i place, altuia nu-i face, Ai carte, ai parte, Meseria e brar de aur, Cine se scoal de diminea, departe

ajunge, Cine sap groapa altuia, cade singur in ea). Se observ gama larg de domenii acoperite de aceste expresii (relaii interumane, trsturi ale personalitii, domenii de activitate etc.), care se rsfrang sub form de indemnuri asupra componentelor cognitive i afective ale contiinei morale. Sarcina profesorului este aceea de a selecta i folosi la momentul potrivit asemenea forme de experien moral a omenirii. Dezbaterile morale ofer posibilitatea de a asista sau participa la discutarea unor fapte i intamplri morale. Desfurate intre un numr mai mic de persoane, pe fondul unei diversiti de opinii, dezbaterile morale impun treptat adevrul i ajung in final la o concluzie unanim recunoscut. Exemplul are la baz anumite modele ce intruchipeaz fapte i aciuni morale. Am vzut c in perioada eteronomiei, modelul este imitat i preluat in totalitate, copiii strduindu-se s se comporte identic acestuia. Mai tarziu, in perioada autonomiei morale, apar anumite mecanisme de apreciere, cand copilul incepe s analizeze i s treac prin filtrul propriei personaliti ceea ce ii ofer modelul, reinand acele aspecte care se afl in concordan cu cerinele externe, dar i cu condiiile interne. Exemplele directe sunt cele oferite de persoanele din anturajul copilului: prini, profesori, colegi, aduli. Deoarece prinii i profesorii sunt cei care se ocup i de educaia copilului, ei trebuie s fie foarte ateni asupra propriei lor atitudini i comportri, dar fr a se autodeclara exemplu. In cadrul acestei metode, pot aprea i modele negative ale cror implicaii pe plan educativ devin eficiente numai in msura in care copilul se detaeaz de acestea, adoptand o conduit opus. Deci, ele devin operante numai dac il ajut pe elev s diferenieze mai uor binele de ru, moralul de imoral, cinstitul de necinstit, dreptul de nedrept, corectul de incorect etc. Analiza de caz i decizia in grup este metoda prin care elevii analizeaz un caz care intruchipeaz un comportament moral. Discutarea comportamentului propus prin

studiul de caz presupune i raportarea la sine; prin comparaie, pe baza acceptrii sau respingerii se consolideaz unele elemente ale propriei moraliti. Exerciiul moral presupune executarea sistematic i organizat a unor fapte i aciuni, in condiii relativ identice, cu scopul formrii deprinderilor i obinuinelor de comportare moral. Metoda are dou momente : formularea cerinelor de ctre o autoritate extern (profesor, prini, colectiv) i exersarea propriu-zis care const in indeplinirea sistematic i consecvent a cerinelor formulate pentru dezvoltarea contiinei i conduitei morale a elevilor. Dup consumarea actului educativ, se folosesc dou forme de acceptare sau neacceptare a rezultatelor. Acestea sunt aprobarea cu formele ei (acordul, ce se exprim printr-un zambet, o privire, un gest apreciativ etc, lauda, exprimarea recunotiinei sau recompensa) i dezaprobarea, forma negativ prin care manifestrile morale nu sunt acceptate; ea poate declana un proces de inhibare, care la randul lui poate duce la inlturarea lor total. Dintre formele dezaprobrii : dezacordul, observaia, reproul, neincrederea, avertismentul, ironia i pedeapsa, ne vom referi doar la ultimele dou. - ironia este una dintre cele mai controversate forme ale dezaprobrii. Opiniile privind folosirea ei in relaiile cu elevii sunt imprite. Unii pedagogi inclin spre recunoaterea valenelor sale educative cu condiia folosirii ei cu mult tact. Ea nu trebuie s vizeze personalitatea elevului in ansamblu, ci doar unele trsturi izolate de caracter, cum ar fi ingamfarea, trufia, vanitatea etc, astfel incat ironia s urmreasc intotdeauna o manifestare concret, particular. De asemenea, literatura de specialitate (Nicola, I., 1996) menioneaz c o atenie deosebit trebuie acordat expresiilor pe care le utilizm, tonului folosit i contextului in care se aplic. Ironia profesorului incumb apoi riscul de a fi preluat de colectiv i folosit impotriva aceluiai elev care poate conduce in ultim instan la izolarea lui de colectiv (8, pag 239). - pedeapsa, este cea mai inalt form a dezaprobrii, ce se aplic atunci cand elevul refuz indeplinirea sarcinii, impotrivindu-se cerinelor adresate. Indiferent de formele pedepsei, se recomand ca aceasta s nu apar in faa elevului ca o expresie de

rzbunare sau de ur din partea profesorului; acesta trebuie s aib certitudinea c cel pedepsit inelege i este contient de gravitatea faptei sale (idem, pag 240). De asemenea este absolut necesar ca fapta care reprezint obiectul pedepsei s merite o asemenea
67

dezaprobare, cci aplicarea pedepselor fr discernmant risc s amplifice conflictul. Tot astfel, dezaprobarea nu trebuie s fie folosit ca mijloc de ameninare permanent pentru c prelungirea ei poate duce la apariia unor stri negative de instrinare i anxietate