Sunteți pe pagina 1din 220

OCTAVIAN GH.

BOTEZ
MĂDĂLINA MILITARU

COMERŢUL INTERNAŢIONAL
ŞI COMERŢUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI
Ediţia a 3-a

Universitatea SPIRU HARET


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Comerţul internaţional şi comerţul exterior al României /
Octavian Gh. Botez, Mădălina Militaru, Ediţia a 3-a - Bucureşti:
Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006
Bibliogr.
184p.; 23,5 cm
ISBN (10)973-725-660-3
(13)978-973-725-660-7
I. Militaru, Mădălina
339.5(100+490)(075.8)

Coperta I. Clădirea Camerei de Comerţ şi Industrie


a României şi a Municipiului Bucureşti

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006

Redactor: Constantin FLOREA


Tehnoredactor: Vasilichia IONESCU
Coperta: Marilena BĂLAN
Bun de tipar: 01.11.2006; Coli tipar: 11,5
Format: 16/70×100
Editura şi Tipografia Fundaţiei România de Mâine
Splaiul Independenţei nr. 313, Bucureşti, Sector 6, O. P. 16
Telefon/Fax.: 316 97 90; www.spiruharet.ro
Universitatea SPIRU HARET
UNIVERSITATEA SPIRU HARET

OCTAVIAN GH. BOTEZ


MĂDĂLINA MILITARU

COMERŢUL INTERNAŢIONAL
ŞI COMERŢUL EXTERIOR
AL ROMÂNIEI
Ediţia a 3-a

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE


Bucureşti, 2006
Universitatea SPIRU HARET
Universitatea SPIRU HARET
CUPRINS

Partea I
COMERŢUL INTERNAŢIONAL

Introducere în istoria comerţului internaţional ……………………………………. 13


I. Comerţul internaţional cu bunuri (mărfuri) în a doua jumătate
a secolului al XX-lea ………………………………………………………… 16
1. Evoluţia valorii comerţului internaţional cu bunuri (mărfuri) …………… 16
2. Mutaţii în structura fizică a comerţului internaţional cu bunuri (mărfuri)
în a doua jumătate a secolului al XX-lea …………………………………... 20
3. Modificări în repartizarea geografică a comerţului internaţional cu bunuri
(mărfuri) în perioada postbelică ……………………………………………. 28
4. Curentele de schimburi comerciale internaţionale de bunuri (mărfuri) ……. 30
5. Comerţul internaţional cu bunuri (mărfuri) în ultimul deceniu al secolului
al XX-lea …………………………………………………………………… 34
II. Comerţul internaţional cu servicii ………………………………………….. 40
1. Conceptul de comerţ internaţional cu servicii ……………………………... 40
2. Dinamica exporturilor mondiale de servicii ……………………………….. 42
3. Evoluţia structurii exporturilor mondiale de servicii ………………………. 43
4. Principalii exportatori şi importatori în comerţul mondial cu servicii comerciale 45
5. Comerţul internaţional cu servicii în ultimul deceniu al secolului al XX-lea … 47
III. Corelaţia dintre structura fizică a exporturilor ţărilor şi dezvoltarea umană
în anii 1990-2000 …………………………………………………………….. 51

Partea a II-a
COMERŢUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI CU BUNURI ŞI SERVICII

I. Scurtă retrospectivă privind comerţul exterior al României


în prima jumătate a secolului al XX-lea …………………………………….. 65
1. Evoluţia volumului valoric al comerţului exterior ………………………….. 65
2. Evoluţia soldului balanţei comerciale şi gradului de acoperire a importului
cu exportul ………………………………………………………………….. 71
3. Mutaţii în structura fizică a exportului şi importului ……………………….. 73
4. Orientarea geografică a comerţului exterior ………………………………... 77
5. Evoluţia preţului mediu per tonă la export şi la import …………………….. 79
II. Dezvoltarea comerţului exterior al României cu bunuri (mărfuri)
în anii 1950 – 2000 …………………………………………………………… 86
1. Evoluţia volumului valoric al comerţului exterior şi a soldului balanţei comerciale 86
2. Dinamismul comerţului exterior al României, comparativ cu dezvoltarea
economiei sale ………………………………………………………………. 92
3. Comerţul exterior al României în perioada 1990-2000 …………………….. 93
4. Locul comerţului exterior al României în comerţul mondial cu bunuri (mărfuri) 95
Universitatea SPIRU HARET
5
5. Evoluţia structurii fizice a exportului şi importului României
în perioada 1950 – 2000 …………………………………………………….. 97
5.1. Evoluţii şi involuţii în structura fizică a exportului şi importului
în perioada 1950 – 2000 ………………………………………………... 97
5.2. Modificări substanţiale în structura fizică a exportului, a importului
şi a soldului balanţei comerciale, pe grupe de produse, în perioada
anilor 1990-2000 ……………………………………………………….. 107
5.3. Principalele 10 mărfuri la exportul şi importul României, în perioada
anilor 1996-2000 ……………………………………………………….. 111
6. Orientarea geografică a comerţului exterior al României …………………... 115
6.1. Evoluţii din anul 1950 până în anul 2000 ………………………………. 115
6.2. Evoluţii în orientarea pe zone geografice a exportului şi importului
României în anul 2000 faţă de anul 1990 ………………………………. 119
6.3. Principalele 10 ţări partenere în comerţul exterior al României,
în anii 1996-2000 ……………………………………………………….. 122
6.4. Cronicizarea dezechilibrelor în schimburile comerciale ale României
cu Uniunea Europeană, CEFTA şi CSI ………………………………… 126
7. Comerţul exterior al României cu ţările vecine la sfârşitul secolului XX
şi începutul secolului XXI ……………………………………………………. 129
III. Comerţul exterior al României cu bunuri (mărfuri) în anii 2001-2003 ….. 135
IV. Comerţul exterior al României cu servicii …………………………………. 141
1. Evoluţia volumului valoric al comerţului exterior cu servicii ……………... 142
2. Modificări în structura exportului şi importului de servicii comerciale …… 143
3. Cronicizarea soldului negativ al balanţei de servicii comerciale şi evoluţia
gradului de acoperire a importului cu export de servicii comerciale ………. 144

Partea a III-a
TERMENI DE SPECIALITATE, INDICATORI STASTISTICI,
APLICAŢII PRACTICE PRIVIND COMERŢUL INTERNAŢIONAL
ŞI COMERŢUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI

I. Termeni de specialitate în comerţul internaţional ..………………………….. 145


II. Anuarul de comerţ exterior al României …………………………………….. 155
III. Indicatori şi indici statistici de comerţ exterior …………………….……….. 163
IV. Probleme de analizat privind evoluţia exportului de bunuri al unui judeţ …… 167
V. Aplicaţie practică. Analiza comerţului exterior al unei ţări ……….…………. 168
VI. Aplicaţie practică. Analiza structurii exporturilor şi importurilor de servicii
comerciale ale unei ţări ……………………………………………………… 176
VII. Aplicaţie practică. Analiza comerţului exterior al României cu o ţară ………... 177
VIII. Aplicaţie practică. Analiza comerţului exterior al României cu un produs ………... 180

Bibliografie selectivă ……………………………………………………………... 183

Universitatea SPIRU HARET


6
CONTENTS

Section I
INTERNATIONAL TRADE

Introduction to the history of the international trade ……………………………… 13


I. The international trade in goods (commodities) in the second half of the
20th Century ……………………………………………………………….. 16
1. The evolution of the value of international trade in goods (commodities) … 16
2. Changes in the physical structure of the international trade in goods
(commodities) ……………………………………………………………… 20
3. Changes in the geographical orientation of the international trade in goods … 28
4. The international flows of the commercial exchanges of goods (commodities) 30
5. The international trade in goods in the last ten years of the 20th Century …. 34
II. The international trade in services …………………………………………. 40
1. The concept of the international trade in services ………………………… 40
2. The dynamics of the world exports of services …………………………… 42
3. The evolution of the structure of the world exports of services ……………. 43
4. The main exporters and importers in the world trade in commercial services 45
5. The international trade in services in the last ten years of the 20th Century ……. 47
III. The corelation between the physical structure of the countries' exports
and the human development in the 1990s and 2000s …………………….. 51

Section II
ROMANIA'S FOREIGN TRADE IN GOODS AND SERVICES

I. Brief review on the Romania's foreign trade over the first half of the
20th Century ………………………………………………………………… 65
II. The development of Romania's foreign trade in goods between 1950-2000 86
1. The evolution of the foreign trade value volume and the balance of trade … 86
2. The dynamism of Romania's foreign trade compared to the development
of its economy ……………………………………………………………… 92
3. Romania's foreign trade between 1990-2000 ………………………………. 93
4. The place of Romania's foreign trade in the world trade in goods ………… 95
5. The evolution of the physical structure of export and import between 1950-2000 97
6. The geographical orientation of Romania's foreign trade ………………….. 115
7. Romania's foreign trade with neighbouring countries ………………………… 129
III. Romania's foreign trade in goods (commodities) between 2001-2003 …… 135
IV. Romania's foreign trade in services ………………………………………... 141
1. The evolution of the foreign trade in services value volume ………………. 142
2. The changes in the structure of the export and import of commercial services 143
3. The permanent negative balance of commercial services and the evolution
of the covering extent of the import by the export of commercial services .. 144
Universitatea SPIRU HARET
7
Section III
SPECIALIZED TERMS, STATISTICAL INDICATORS
AND PRACTICAL APPLICATION REGARDING INTERNATIONAL
TRADE AND ROMANIA'S FOREIGN TRADE

I. Specialized terms of the international trade ………………………………….. 145


II. Romania's foreign trade statistical yearbook …………………………….…... 155
III. Statistical indicators and indexes of foreign trade……………………….…… 163
IV. Problems to be analised, regarding the evolution of the exports of goods
of a county …………………………………………………………………… 167
V. Practical application. The analysis of the foreign trade of a country …….. 168
VI. Practical application. The analysis of the foreign trade in services of a country 176
VII. Practical application. The analysis of Romania's foreign trade in goods with
another country …………………………………………………………... 180
VIII. Practical application. The analysis of Romania's foreign trade in a product 180

Selective bibliography …………………………………………………………… 183

Universitatea SPIRU HARET


8
TABLES DES MATIÈRES

Partie I-ère
LE COMMERCE INTERNATIONAL

I. Le commerce international avec des biens (marchandises) dans la


deuxième moitié du XX-ème siècle ……………………………………… 13
1. L’évolution du volume valorique du commerce internationl avec des biens
(marchandises) …………………………………………………………….. 16
2. Mutations dans la structure matérielle du commerce international avec
des biens (marchandises) …………………………………………………... 20
3. Modifications dans la répartition géografique du commerce international
avec des biens (marchandises) ..………………………………………..… 28
4. Les courants d’échanges commerciaux des biens (marchandises) ………… 30
5. Le commerce international avec des biens (marchandises) de la dernière décennie
du XX-ème siècle ………………………………………………………….. 34
II. Le commerce international avec les services …………………………….… 40
1. Le concept de commerce international avec les services …………………... 40
2. La dinamique des exportations mondiales des services ……………………. 42
3. L’évolution de la structure des exportations mondiales des services ……… 43
4. Les principaux exportateurs et importateurs dans le commerce mondial
avec les services commerciaux …………………………………………….. 45
5. Le commerce international avec les services dans la dernière décennie
du XX-ème siècle …………………………………………………………... 47
III. La correlation entre la structure matérielle des exportations des pays
et le développement humaine dans les années 1990 - 2000 ……………….. 51

Partie II-ème
LE COMMERCE EXTÉRIEUR DE LA ROUMANIE
AVEC DES BIENS ET DES SERVICES

I. Brève retrospective concernant le commerce exterieur de la Roumanie


dans la première moitié du XX-ème siècle ………………………………... 65
II. Le développement du commerce extérieur de la Roumanie
dans les années 1950-2000 …………………………………………………... 86
1. L’évolution du volume valorique du commerce extérieur et du solde de la
balance commerciale ……………………………………………………….. 86
2. Le dinamisme du commerce extérieur de la Roumanie par rapport au
développement de l’économie nationale ………………………………….. 92
3. Le commerce extérieur de la Roumanie dans la période 1990-2000 ………. 93
4. Le lieu du commerce extérieur de la Roumanie dans le commerce mondial
avec de biens (marchandises) ………………………………………………. 95
5. L’évolution de la structure matérielle des exportations et des importations
de la Roumanie dans la période1950-2000 ………………………………… 97
6. L’orientation géographique du commerce extérieur de la Roumanie ……… 115
7. Le commerce extérieur de la Roumanie avec les pays voisines …………… 135
Universitatea SPIRU HARET
9
III. Le commerce extérieur de la Roumanie avec des biens (marchandises) dans
les années 2001-2003 ………………………………………………………… 135
IV. Le commerce extérieur de la Roumanie avec des services ………………... 141
1. L’évolution du volume valorique du commerce extérieur avec des services 142
2. Modifications dans la structure des exportations et des importations
de services commerciaux ………………………………………………….. 143
3. Les déséquilibres chroniques négatifs de la balance des services
commerciaux et le degré du recouvrement de l’importations avec
l’exportations de services commerciaux …………………………………… 144

Partie III-ème
LEXICON DE SPÉCIALITÉ, INDICATEURS STATISTIQUES
ET APPLICATIONS PRATIQUES CONCERNANT LE COMMERCE
INTERNATIONAL ET LE COMMERCE EXTÉRIEURE
DE LA ROUMANIE

I. Lexicon de spécialité de commerce international ……………………………. 145


II. L’Annuaire de commerce extérieur de la Roumanie …………….…………... 155
III. Indicateurs et indices statistiques de commerce extérieur …………….……... 163
IV. Problèmes à analyser concernant l’évolution des exportations
de biens d’un district …………………………………………………………. 167
V. Application pratique. L’analyse du commerce extérieur d’un pays ……………... 168
VI. Application pratique. L’analyse de la structure des exportations
et importations de services commerciales d’un pays ………………………… 176
VII. Application pratique. L’analyse du commerce extérieur de la Roumanie
avec un pays ………………………………………………………………….. 177
VIII. Application pratique. L’analyse du commerce extérieur de la Roumanie
avec un produit ……………………………………………………………… 180

Bibliographie sélective …………………………………………………………… 183

Universitatea SPIRU HARET


10
Partea I
COMERŢUL INTERNAŢIONAL

Universitatea SPIRU HARET


11
Universitatea SPIRU HARET
12
Introducere în istoria comerţului internaţional

Comerţul internaţional a apărut din necesitatea mai întâi a comercianţilor,


apoi a statelor de a-şi acoperi nevoile de mărfuri când nu existau resurse sau când
acestea erau limitate. În schimbul acestor bunuri, cumpărătorii plăteau cu mărfuri
ce constituiau resurse excedentare pentru ei.
La începutul secolului XX, profesorul I.N. Angelescu, în Istoria comerţului
universal; lecţiuni ţinute la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale,
Bucureşti, 1915, descrie forma de comerţ „mut” sub care se desfăşura schimbul de
mărfuri de către cartaginezi, pornind de la scrierile istoricului din Grecia antică,
Herodot.1 Dar, fenicienii (aflaţi în zona Libanului de azi şi care au creat Cartagina
pe teritoriul de azi al Tunisiei) au dezvoltat nu numai comerţul pe mare, ci şi cel de
pe uscat, respectiv comerţul cu caravanele de cămile. Mai târziu, portul atenian
Pireu din Grecia antică a devenit cel mai important şi mai mare punct de tranzit,
pentru ca apoi să asistăm la dezvoltarea comerţului Romei antice de la Atlantic la
Tibru şi Eufrat.
În Istoria Universală (vol. II, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1959) se prezintă
detaliat rolul important al comerţului Chinei şi Indiei antice, la începutul mileniului
I şi, mai ales, în a doua jumătate a acelui mileniu, precum şi al comerţului
desfăşurat de arabi în dezvoltarea schimburilor de mărfuri dintre Apus şi Răsărit2.
Cât priveşte epoca evului mediu, în dezvoltarea schimburilor comerciale cea mai
mare însemnătate au avut-o oraşele state italiene (Veneţia, Genova şi Florenţa), aflate
în bazinul Mării Mediterane, şi oraşele Ligii Hanseatice, situate în Nordul Europei.
O dată cu căderea Constantinopolului (1453), turcii au ocupat întreaga parte
răsăriteană a Mării Mediterane, tăind cea mai importantă arteră comercială care
lega Europa de ţările din Orient. În căutarea unui nou drum spre India, Columb a
descoperit în 1492 America, iar în 1498 Vasco de Gama, înconjurând Africa, a
descoperit noua cale maritimă spre India. În urma marilor descoperiri geografice,
centrul de greutate al comerţului european s-a deplasat din Marea Mediteraneană în

1
Ajunşi cu corăbiile la destinaţie, negustorii aşezau mărfurile pe mal şi se retrăgeau
pe vas, unde prin foc (fum) vesteau băştinaşilor sosirea mărfurilor. Aceştia preţuiau
mărfurile punând în dreptul lor aur şi se retrăgeau aşteptând reacţia celor de pe corăbii la
vederea cantităţilor de aur din dreptul mărfurilor. Dacă vânzătorii nu erau satisfăcuţi de
plata în aur a mărfurilor lor, ei reveneau pe corăbii şi aşteptau să se mai adauge aur. În final,
se ridicau mărfurile de către băştinaşi numai atunci când corăbierii satisfăcuţi îşi luaseră
aurul apreciat ca echivalent al bunurilor înşirate pe plajă.
2
De fapt, la chinezi, încă din mileniul I, statul care avea cel mai mare număr de
negustori a început să fie considerat drept cel mai puternic şi mai bogat.
Universitatea SPIRU HARET
13
Oceanul Atlantic, iar rolul principal în comerţul internaţional a revenit Spaniei şi
Portugaliei, Ţărilor de Jos, Angliei şi Franţei3.
Descoperirile geografice de la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul
secolului al XVI-lea au avut ca efect practic colonizarea teritoriilor descoperite,
contribuind la dezvoltarea comerţului internaţional şi la afluenţa masivă de aur şi
argint în Europa. Prin dezvoltarea comerţului internaţional s-a ajuns la crearea
pieţei mondiale, care reprezenta sfera schimbului de bunuri şi cuprindea totalitatea
circulaţiei mărfurilor diferitelor ţări legate între ele prin diviziunea internaţională a
muncii. În fapt, comerţul internaţional este o formă de legătură între pieţele
naţionale. O anumită influenţă asupra diviziunii internaţionale a muncii au avut-o,
iniţial, condiţiile naturale, respectiv mediul geografic, care a determinat apariţia şi
dezvoltarea diferitelor ramuri ale producţiei în anumite regiuni şi ţări. Surplusul sau
deficitul de produse agricole, de producţie manufacturată şi, mai ales, de produse ale
industriei mecanizate a contribuit puternic la dezvoltarea comerţului internaţional.
Acest lucru a fost influenţat, îndeosebi, de revoluţia industrială ce a avut loc la
sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, iniţial în Anglia, ţară
care reuşise să deţină monopolul industrial, comercial şi colonial în lume.
Ulterior, Franţa, Germania, alte ţări din Europa, precum şi SUA, în cursul
secolului al XIX-lea, până la sfârşitul deceniului opt al acelui secol, au înfruntat
Anglia atât în plan industrial, cât şi în plan comercial.
La rândul său, prin creşterea sa rapidă, comerţul internaţional a reprezentat un
factor important care a impulsionat dezvoltarea producţiei de mărfuri şi a trans-
portului pe mare şi pe căi ferate, precum şi a băncilor şi comunicaţiilor. În această
etapă, comerţul internaţional a strâns legăturile nu numai între ţările ce atinseseră
un nivel ridicat în dezvoltarea producţiei industriale de mărfuri, ci şi între aceste
ţări şi ţările în care predominante erau economia naturală şi formele primitive ale
schimbului (troc etc.).
Trăsăturile pieţei mondiale în noua etapă, ce se întinde pe un sfert de secol,
până la primul război mondial, marchează primordialitatea exportului de capital
fată de exportul de mărfuri. În această perioadă, dominaţia monopolurilor
comerciale şi financiare a înlocuit libera concurenţă, a avut loc apogeul cotropirilor
coloniale, încheiate cu terminarea împărţirii teritoriale a lumii între cele mai
puternice state, care avusese ca scop să asigure metropolelor pieţe de desfacere
pentru produse finite şi surse de aprovizionare cu materii prime. În această etapă,
cadrul pieţei mondiale a continuat să se lărgească, ajungându-se la formarea pieţei
mondiale atotcuprinzătoare, unice.
Caracteristice perioadei dintre cele două războaie mondiale au fost apariţia
fostei URSS, ceea ce a condus la restrângerea pieţei mondiale capitaliste, şi de-
clanşarea unor crize economice, îndeosebi cea din 1929–1933, care a ascuţit lupta
pentru pieţe, mai ales între marile puteri. Această etapă influenţează evoluţia co-
merţului mondial, cu precădere în condiţiile intensificării măsurilor protecţioniste
luate de state (creşterea nivelului taxelor vamale, utilizarea contingentelor).
Cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea a fost marcată, în primul rând,
de urmările politice şi economice ale celui de-al doilea război mondial, care au
adus SUA în poziţia de lider al lumii occidentale; totodată, a avut loc formarea
grupului fostelor state socialiste aflate în sfera de influenţă a fostei URSS şi au

3
N. Sută, Sultana Sută-Selejan, Istoria comerţului mondial şi a politicii comerciale,
Editura ALL, Bucureşti, 1997, p. 23.
Universitatea SPIRU HARET
14
apărut un număr de peste 150 de noi state naţionale, ca urmare a prăbuşirii impe-
riilor coloniale. Distrugerile materiale imense provocate de războiul mondial, criza
economică din anii ’70, cauzată de cele două şocuri petroliere, precum şi reformele
din ţările foste socialiste, aflate începând cu anii ’90 în tranziţie, au reprezentat,
alături de revigorarea Germaniei şi Japoniei, ajunse pe primele locuri în producţia
şi comerţul mondial, tot atâţia factori importanţi în evoluţia pieţei mondiale şi a
comerţului internaţional. Apariţia unor grupări de state de genul Uniunii Europene,
a unor uniuni vamale pe alte continente (NAFTA, în America de Nord etc.), dez-
voltarea societăţilor transnaţionale, a comerţului cu servicii şi, nu în ultimul rând,
stabilirea de principii şi reguli în desfăşurarea operaţiunilor de export – import –
tranzit prin GATT4, astăzi OMC5, au dinamizat puternic fluxurile comerciale externe.
Sfârşitul secolului al XX-lea marchează devansarea comerţului transatlantic
de către cel transpacific, prefigurând rolul din ce în ce mai important al Asiei în
schimburile comerciale mondiale.
Îndeletnicire de mai multe milenii, comerţul a însemnat întotdeauna o posi-
bilitate deosebită de câştig, mai mare decât cel obţinut din activitatea productivă.
Nu este mai puţin adevărat că şi riscul în comerţ este mai mare şi diversificat. Cât
priveşte comerţul la mare distanţă, fie că este vorba de comerţul exterior,
semnificând comerţul în afara graniţelor unei ţări, fie că este vorba de comerţul
internaţional, pe ansamblul ţărilor lumii, acesta creează posibilităţi neobişnuite de
câştig, profitul ajungând, din lipsă de transparenţă a relaţiei costuri-preţuri, uneori,
la 300 – 500% sau chiar la 1100%6. De aici şi concurenţa acerbă pentru pieţe de
aprovizionare şi de desfacere, barierele şi alte măsuri discriminatorii. În acest sens,
cugetarea eruditului profesor român I.N. Angelescu, din anii primului război
mondial, este de o excepţională valoare: „Lupta pentru dominaţiunea economică
este ca un fir roşu, care străbate toată istoria universală, şi dacă nu se poate spune
că toate războaiele au avut o cauză comercială, se poate afirma cu siguranţă că în
fiecare război există un interes comercial”.
La începutul secolului XXI, comerţul internaţional cunoaşte o evoluţie
accelerată, au loc profunde mutaţii, se redefinesc regulile jocului în schimburile inter-
naţionale, pieţele se liberalizează, se mondializează şi se regionalizează accentuat;
concurenţa în condiţiile globalizării devine tot mai acerbă, iar utilizarea Internetului
pentru informare şi comerţ electronic prefigurează viitorul comerţului internaţional.

4
GATT – General Agreement for Tariffs and Trade (Acordul General pentru Tarife
şi Comerţ).
5
OMC – Organizaţia Mondială a Comerţului.
6
A se vedea F. Braudel, Jocurile schimbului, Editura Meridiane, Bucureşti, vol. I,
p. 181, 191-197 şi vol II, p. 41-48.
Universitatea SPIRU HARET
15
Universitatea SPIRU HARET
Universitatea SPIRU HARET
Universitatea SPIRU HARET
I. COMERŢUL INTERNAŢIONAL CU BUNURI (MĂRFURI)
ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XX-LEA

Cea mai veche şi, totodată, cea mai amplă formă de manifestare a legăturilor
economice între ţări o reprezintă comerţul exterior. Acesta cuprinde totalitatea
tranzacţiilor de import şi export realizate de o ţară, într-o perioadă determinată.
Comerţul exterior îndeplineşte funcţii importante în procesul dezvoltării
economice a fiecărei ţări:
– permite aprovizionarea fiecărei ţări cu factori de producţie şi bunuri de
consum;
– prin exporturi se dezvoltă economia de scară, a statelor, se asigură noi
locuri de muncă şi se procură mijloacele de plată a importurilor;
– în condiţiile în care schimburile externe se împletesc cu specializarea
producţiei şi cu aprofundarea diviziunii muncii în domenii cu un grad superior de
valorificare a materiei prime şi forţei de muncă, comerţul exterior constituie un
factor de creştere a eficienţei economice.
Mediul economic şi comercial internaţional a înregistrat, după cel de-al doilea
război mondial, numeroase şi importante mutaţii, datorită dezvoltării forţelor de
producţie, cu prioritate a industriei, în multe state ale lumii, chiar dacă acest proces
a avut loc în mod inegal.
Dintre fenomenele cele mai reprezentative care au marcat ultimii 50 ani se
detaşează accentuarea revoluţiei tehnico-ştiinţifice şi trecerea la era informaţională,
adâncirea interdependenţelor economice, urmare a specializării şi cooperării rezultate
din diviziunea internaţională a muncii, dezvoltarea rapidă a procesului de integrare
economică, accentuarea rolului societăţilor transnaţionale în economia mondială, în
exportul şi importul mondial. A crescut, totodată, importanţa organizaţiilor inter-
naţionale cu profil financiar, bancar şi comercial, s-a intensificat procesul de globa-
lizare, dar, în acelaşi timp, s-au adâncit discrepanţele în ceea ce priveşte nivelul de
trai al populaţiei, din cele aproape 200 de state şi teritorii ale lumii, din care mai mult
de jumătate se află sub pragul sărăciei.

1. Evoluţia valorii comerţului internaţional cu bunuri (mărfuri)


O succintă retrospectivă a evoluţiei volumului valoric al comerţului interna-
ţional în prima parte a secolului XX – cu suişuri şi coborâşuri, de la 33,1 miliarde
dolari în anul 1900 la 117,2 miliarde dolari în anul 1920, pentru ca în anul 1940 să
fie de numai 41,6 miliarde dolari (graficul nr. 1) – evidenţiază contrastul acestei
evoluţii cu creşterea constantă a volumului valoric al comerţului internaţional în a
doua jumătate a acestui secol.
Universitatea SPIRU HARET
16
Graficul nr. 1
Evoluţia valorii comerţului internaţional în anii 1900-1940
- miliarde dolari -

140

120 117,2

100
94
80

60
53,0
40 41,6
33,1
20

0
1900 1910 1920 1930 1940

Sursa: N. Sută, Sultana Sută-Selejan, Istoria comerţului mondial şi a politicii comer-


ciale, Editura All, Bucureşti 1997, p.68, 82, 103.

Pentru a putea înţelege mai bine evoluţia valorică a comerţului internaţional,


în perioada postbelică, respectiv fenomenele produse în timpul ultimei jumătăţi de
veac, este necesar să avem în vedere cele două şocuri petroliere din anii ’70, crizele
economice ciclice din primii ani ai deceniilor opt, nouă şi zece, precum şi
reformele ce au avut loc în anii ’90 în ţările europene foste socialiste, aflate în
proces de tranziţie.
Cele trei trăsături principale ale comerţului internaţional din perioada
analizată (1950-1998) pot fi sintetizate în felul următor:
a) Prima trăsătură caracteristică constă în faptul că în această perioadă s-a
înregistrat cel mai înalt ritm de creştere valorică (12%), cu o perioadă de vârf de
20,3% pentru anii 1971-1980, astfel că din 1950 până în 1998 volumul valoric al
exporturilor mondiale a sporit de circa 88 ori, adică de la 61 miliarde dolari la 5338
miliarde dolari. Aici se cuvine o remarcă în legătură cu creşterea diferenţiată a
exportului de produse manufacturate de 168 ori, iar a celui de produse agricole de
19 ori. Semnificativ este şi faptul că volumul fizic al bunurilor vândute între 1950-1998
s-a majorat de 18,5 ori, iar preţurile de circa 4,8 ori. Tabelul nr. 1 permite judecăţi
de valoare privind ritmul deosebit de înalt de creştere a valorii exportului mondial
(88 ori) faţă de cel al volumului fizic al exportului (18,5 ori), precum şi ritmul de
creştere a producţiei (6,5 ori) şi a PIB-ului mondial (6,1 ori).

Universitatea SPIRU HARET


17
Tabelul nr. 1
Comparaţie privind creşterile comerţului internaţional
în perioada 1950-1998
Valoric Volum fizic
Anii de comparaţie

Exporturi Exporturi Producţie

PIB mondial
Pro- Pro- Pro- Pro-
Pro-
duse duse duse duse
Pro- duse Prod.
ma- Prod. ale ma- Prod. ma-
Total

Total

Total
duse ale ind. ale ind.
nu- agr. ind. nu- agr. nu-
agr. extrac- extract.
factu- ex- factu- factu-
tive
rate tract. rate rate

18,
Creştere

88 19 168 5,3 8,5 33,6 6,5 3,1 6,1


52 ori 5 4 ori 9 ori
ori ori ori ori ori ori ori ori ori
ori

Sursa: Calculat după Organisation Mondiale du Commerce, Génève, 1999, Rapport


annuel, 1999, vol. II, p. 11.

Analiza ritmului mediu anual de creştere a comerţului internaţional, în anii


’90, scoate în evidenţă oscilaţii atât la export, cât şi la import, în contextul
diminuării generale a ritmului mediu de creştere a acestuia în ultimele cinci
decenii. Menţionăm că, în anul 1998, acest ritm a scăzut, la export, la numai 3,5%,
faţă de un ritm mediu anual de 6% în anii 1990-1995 şi de 10,5% în anul 1997. Cât
priveşte importurile, acestea şi-au redus ritmul de creştere la 4% în anul 1998,
comparativ cu 6,5% în anii 1990-1995 şi 9,5% în anul 1997.1
Cât priveşte analiza ritmului de creştere a exportului mondial pe grupe de
ţări, în aceeaşi perioadă, de aproape 50 ani (1950-1998), rezultă că dacă, în
ansamblu, creşterea a fost de 88 ori, pentru ţările capitaliste dezvoltate majorarea a
fost de 98,1 ori, pentru ţările în curs de dezvoltare – 80,5 ori, iar pentru ţările
socialiste sau foste socialiste – 39,3 ori, deşi în anul 1989 această creştere ajunsese
să fie de circa 55 ori faţă de 1950. Decalajul, în ce priveşte ritmul de creştere, în
favoarea ţărilor dezvoltate îşi are explicaţia, îndeosebi, în evoluţia diferenţiată a
preţurilor la produsele manufacturate (unde acestea deţin cea mai mare pondere)
faţă de preţurile la produsele de bază (exportate îndeosebi de ţările în curs de
dezvoltare), aşa cum rezultă din tabelul nr. 2.
Tabelul nr. 2
Evoluţia preţurilor de export în anii 1985-1996
- procente -
Produse Produse Produse ale
Anii Total mărfuri
manufacturate agricole ind. extractive
1985-1990 +25 +32 +30 -11
1991-1996 +7 +58 +42 +10
Sursa: Calculat după Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel, Génève,
1997, vol. II, p.117.

1
Ion Niţă, Comerţul exterior românesc în perioada de tranziţie, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2000, p. 12.
Universitatea SPIRU HARET
18
b) A doua trăsătură caracteristică este aceea că volumul valoric al comer-
ţului internaţional, în a doua jumătate a secolului XX, a înregistrat o dinamică
deosebit de rapidă, superioară dinamicii tuturor celorlalţi indicatori sintetici ai
economiei mondiale (PIB, producţie industrială, producţie agricolă).
Dacă, în anul 1998, comerţul mondial crescuse, aşa cum am arătat, de 88 ori, în
ce priveşte volumul valoric şi de 18,5 ori în ce priveşte volumul fizic, faţă de anul
1950, PIB-ul real pe plan mondial s-a majorat, în această perioadă, de 8,5 ori, pro-
ducţia industrială mondială de peste 9,5 ori, iar producţia agricolă de peste 4,5 ori.
Este de remarcat faptul că această trăsătură, caracteristică unei perioade de aproape
52 de ani, până la sfârşitul secolului XX, a avut o aceeaşi tendinţă şi pe etape inter-
mediare, atât în perioadele 1950-1970 şi 1971-1980, cât şi în anii 1981-1998.2
Una din explicaţiile acestei evoluţii este faptul că revoluţia ştiinţifico-tehnică
a determinat o relaţie nouă între ritmul exporturilor şi cel al producţiei, dată fiind
accelerarea specializării şi cooperării internaţionale în producţie. Aceasta a avut ca
rezultat majorarea sistematică a cotei părţi din producţie care se valorifică pe calea
exportului. Astfel, dacă în anul 1980 circa 20% din producţia mondială era
destinată exportului, la sfârşitul deceniului al 9-lea, cota respectivă depăşise 25%,
iar în anii 1997-1998, circa 32%.
Dinamica comerţului şi a producţiei mondiale prezintă unele diferenţieri atunci
când analizăm corelaţia export-producţie industrială pe grupe de ţări. Dacă, pentru
ţările dezvoltate, nu există modificări ale acestui binom, în perioada 1950-1970,
pentru ţările în curs de dezvoltare, însă, care au pornit de la o bază extrem de redusă
în domeniul industriei, ritmul mediu anual de creştere a comerţului lor exterior a fost,
în această perioadă, de 4,6%, în timp ce producţia lor industrială s-a dezvoltat într-un
ritm mediu anual de 7%. Singura excepţie de la această relaţie inversă a existat în
anii ’70, când explozia preţurilor la produse de bază, urmare îndeosebi a celor două
şocuri petroliere, a făcut ca ţările în curs de dezvoltare să se înscrie în tendinţa
imprimată la nivel mondial de către ţările dezvoltate privind ritmul mai rapid al
schimburilor comerciale în raport cu ritmul producţiei industriale. Cât priveşte ţările
socialiste sau foste socialiste în tranziţie la economia de piaţă, ele au cunoscut cele
două tendinţe evidenţiate mai sus, respectiv în ţările cele mai dezvoltate dintre ele
comerţul exterior a devansat ca dinamică producţia industrială a acestora, în timp ce
în statele cu economia în curs de dezvoltare s-a înregistrat o tendinţă inversă.
c) Cea de a treia trăsătură caracteristică a volumului valoric al comerţului
internaţional constă în faptul că, în a doua jumătate a secolului XX, comerţul
internaţional a devansat, ca ritm de creştere, precum şi ca volum valoric absolut,
rezervele de aur şi devize centralizate ale ţărilor nesocialiste. Această situaţie a avut
efecte atât pentru ţările dezvoltate, cât şi pentru ţările în curs de dezvoltare (ale căror
rezerve de aur şi devize în rezervele totale ale lumii nesocialiste sunt încă mici).
Astfel, urmare a acestei trăsături caracteristice, marea majoritate a ţărilor în curs de
dezvoltare (cu excepţia celor exportatoare de ţiţei sau a celor recent industrializate),
adică aproape 100 de ţări, deţin 10% din rezervele centralizate de aur şi devize ale

2
Nicolae Sută (coordonator), Comerţ internaţional şi politici comerciale contempo-
rane, Editura Eficient, Bucureşti, 2000, vol. 1, p. 32-33.
Universitatea SPIRU HARET
19
lumii nesocialiste. Această situaţie reprezintă o adevărată frână în calea dezvoltării
comerţului exterior, având în vedere capacitatea redusă de plată a celor peste 100 de
ţări în curs de dezvoltare sărace, situate pe toate continentele lumii.

2. Mutaţii în structura fizică a comerţului internaţional


cu bunuri (mărfuri) în a doua jumătate a secolului al XX-lea

Decalajele între resursele materiale şi tehnologice ale statelor şi nevoile lor,


fie sub aspect cantitativ sau calitativ, fie generate de o lipsă acută sau numai de
necesitatea completării nevoilor, inclusiv pentru efectuarea unor operaţiuni de
import pentru reexport, plasează comerţul internaţional în situaţia unuia dintre cele
mai importante sectoare economice care contribuie la dezvoltarea statelor.
Dacă, în secolul al XIX-lea, în schimburile internaţionale de mărfuri
manufacturate predominau produsele textile şi cele ale metalurgiei de bază, iar la
începutul secolului al XX-lea, produsele chimice, materialul electric şi
echipamentele, totuşi, până la al doilea război mondial, comerţul cu bunuri era
compus în proporţie de 60% din materii prime (energetice, produse agricole şi
minerale)3. Caracteristice perioadei postbelice sunt modificările structurale din
economia mondială, a căror dinamică a făcut să se scurteze ciclul de viaţă al
produselor, îndeosebi la produsele manufacturate, durata acestui ciclu nedepăşind
cinci ani. Se apreciază că, în prezent, mai puţin de ¼ din totalul produselor aflate în
circuitul pieţei internaţionale au o durată de zece ani. La aceste mutaţii
impresionante şi-au adus contribuţia revoluţia tehnico-ştiinţifică, efectele cursei
înarmărilor, demersul strategic pentru cucerirea cosmosului şi a oceanelor, măsurile
de protejare a mediului la scară naţională, continentală şi mondială, concomitent cu
dezvoltarea accelerată a fabricării de produse ecologice şi alimente biologice,
precum şi de echipamente moderne, de comunicare informatică, ce constituie
fundamentul procesului de globalizare şi de integrare regională.
O primă clasificare care permite analizarea modificărilor intervenite în
structura fizică (materială) a comerţului internaţional este împărţirea mărfurilor în
două mari grupe:
– produse de bază (bunuri neprelucrate sau cu grad redus de prelucrare);
– produse manufacturate (produse finite şi semifinite).
Din studierea datelor statistice ale publicaţilor ONU şi OMC, redate în
tabelul nr. 3, rezultă că, înainte de cel de-al doilea război mondial, produsele de
bază ajunseseră să reprezinte aproape 2/3 din exportul internaţional, pentru ca în
anul 1960 ponderea lor să scadă la 1/2, în anul 1990 la 1/4, iar în anul 1998 la 1/5
din acest export. Diametral opusă a fost evoluţia produselor manufacturate, a căror
pondere, de la 36,4% în anul 1937, a crescut constant (cu excepţia anilor 1974-
1985), atingând, în 1998, 80%.

3
Frédéric Téoulon, Comerţul internaţional, Editura Institutul European Iaşi, 1996,
p. 13.
Universitatea SPIRU HARET
20
Tabelul nr. 3
Evoluţia structurii comerţului mondial, în anii 1937-1998
- în procente din volumul valoric -
a) a)
1937 1950 1960 1990 1998
Produse de bază 63,6 56,3 49 25 20
Produse manufacturate 36,4 43,7 51 75 80
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

a)
Pentru anii 1937 şi 1950, datele reprezintă structura exportului mondial (fără ţări
socialiste), iar pentru ceilalţi ani, totalul exportului mondial în structura sa.
Sursa: U.N. Monthly Bulletin of Statistics, 1960-2000; Organisation Mondiale du
Commerce, Rapport annuel,1999 (2 volume), Génève, 1999.

Concluzia care se desprinde din evoluţia structurii exportului mondial în


ultimii 50 de ani este că aceasta a ajuns să aibă un caracter industrial.
Cât priveşte evoluţia exportului mondial al celor două grupe mari de
produse, în perioada 1950-1998, exportul de produse de bază a crescut de 38 ori.
Majorarea a fost influenţată de mărirea de 7,5 ori a volumului fizic şi de 5 ori a
preţurilor. Semnificativ este faptul că la subgrupa de produse minerale, unde
creşterea a fost de 52 ori, deci de 14 ori mai mare decât media grupei, volumul
fizic al exportului a influenţat în această direcţie cel mai mult, respectiv printr-o
majorare de 8,5 ori, dar şi preţurile au crescut de 6,1 ori, adică mai mult decât
creşterea exportului mondial (4,8 ori), a exportului produselor de bază (5 ori) sau a
produselor manufacturate (4,7 ori). Referitor la evoluţia exportului la subgrupa
produse agricole se remarcă faptul că, în perioada 1950-1998, se înregistrează
creşterea cea mai mică, de numai 19 ori, creştere influenţată de majorarea de 5 ori a
volumului fizic al exportului şi de numai 3,8 ori a preţurilor, în această perioadă.
În schimb, la exportul de produse manufacturate, unde creşterea a fost de
168 ori, volumul fizic al exportului a sporit de 33,6, iar preţurile, în perioada
analizată, de 4,7 ori.
Dar evoluţia celor două mari grupe de produse ale comerţului mondial,
respectiv produsele de bază şi produsele manufacturate, poate fi analizată şi din
punct de vedere al ponderii cu care participă statele lumii la schimburile mondiale,
diferenţiate în trei grupări: capitaliste dezvoltate, în curs de dezvoltare şi socialiste
sau foste socialiste (în tranziţie la economia de piaţă).
În primul rând, vom analiza evoluţia ponderii celor trei grupe de ţări în
comerţul mondial cu produse de bază (graficul nr. 2).

Universitatea SPIRU HARET


21
Graficul nr. 2
Mutaţii ale ponderii ţărilor capitaliste dezvoltate, ţărilor în curs de
dezvoltare şi ţărilor socialiste (sau foste socialiste) în exportul şi
importul mondial cu produse de bază, în perioada 1975-1998
- în procente din totalul valoric -

E xport
60,0
50,0
40,0
30,0
20,0
10,0
0,0
1975 1980 1985 1988 1991 1994 1996 1997 1998

Ţ.cap. d. Ţ.în curs de d. Ţ .soc.(sau foste soc.)

Import

80,0
70,0
60,0
50,0
40,0
30,0
20,0
10,0
0,0
1975 1980 1985 1988 1991 1994 1996 1997 1998

Ţ.cap. d. Ţ.în curs de d. Ţ.soc.(sau fost soc.)

Sursa: Pe baza datelor din U.N. Monthly Bulletin of Statistics, 1965-2000; GATT, Le
Commerce International en 1991/1992, Génève, 1992; Organisation Mondiale du Commerce,
Rapport annuel, 1999, Génève, 1999 (vol.II).

Din graficul nr. 2 rezultă că în exportul mondial de produse de bază, între


anii 1975-1985, pe primul loc s-au aflat ţările în curs de dezvoltare, după care
până în 1998 pe locul întâi s-au situat ţările capitaliste dezvoltate, care, de altfel,
ocupaseră prima poziţie, în exportul mondial, şi în perioada 1960-1975. Cu o
pondere redusă, între 4,6 şi 13,2%, ţările socialiste (sau foste socialiste) s-au situat
mereu pe poziţia a treia în exportul mondial cu produse de bază. În ce priveşte
importul mondial la această grupă de produse, formată din produse minerale şi
Universitatea SPIRU HARET
22
agricole sub formă de materii prime, graficul nr.2 relevă că, în anii 1975-1998,
ţările capitaliste dezvoltate au deţinut o pondere între 3/4 şi 2/3, devansând ţările în
curs de dezvoltare, care numai în anii ’90 au avut o pondere puţin peste 1/4, în timp
ce ţările socialiste sau foste socialiste (în tranziţie la economia de piaţă) au ocupat
acelaşi loc trei, cu ponderi minore, de o cifră, cu excepţia anului 1998, când au
atins 10,6% din importul mondial.
Analizând, în continuare, cealaltă grupă de mărfuri din structura fizică a
comerţului mondial, respectiv grupa produselor manufacturate, şi modul de parti-
cipare a celor 3 grupări de ţări menţionate anterior, remarcăm o evoluţie diferită a
acestei grupe faţă de grupa produselor de bază, între anii 1975-1998 (graficul nr. 3).
Graficul nr. 3
Mutaţii ale ponderii ţărilor capitaliste dezvoltate, ţărilor în curs de dezvoltare
şi ţărilor socialiste (sau foste socialiste) în exportul şi importul mondial
cu produse manufacturate, în perioada 1975-1998
- în procente din totalul valoric -

Export

100,0
80,0
60,0
40,0
20,0
0,0
1975 1980 1985 1991 1994 1996 1997 1998
Ţ.cap. d. Ţ.în curs de d. Ţ.soc.(sau foste soc.)

Import

80,0
70,0
60,0
50,0
40,0
30,0
20,0
10,0
0,0
1975 1980 1985 1991 1994 1996 1997 1998

Ţ.cap. d. Ţ.în curs de d. Ţ.soc.(sau foste soc.)

Sursa: Pe baza datelor din U.N. Monthly Bulletin of Statistics, 1965-2000; GATT, Le
Commerce International en 1991/1992, Génève, 1992; Organisation Mondiale du
Commerce, Rapport annuel, 1999, Génève, 1999 (vol.II).
Universitatea SPIRU HARET
23
După cum rezultă din graficul nr.3, practic, în ultimii 25 de ani din secolul XX,
ţările capitaliste dezvoltate au deţinut ponderi între 70% şi aproape 84% în totalul
exportului mondial de produse manufacturate, cu menţiunea că, din anul 1975, când
ponderea a fost de 83,8%, aceasta s-a diminuat treptat, ajungând în anul 1998 să fie
de 70,2%. Pe poziţia a doua la exportul mondial de produse manufacturate, începând
din anul 1980, s-au situat ţările în curs de dezvoltare cu ponderi care, în 1975, abia
ajungeau la 6,8%, pentru ca, în anii 1997-1998, să depăşească 26%, urmare a
efortului depus în general în procesul de industrializare şi, mai ales, a creşterilor
înregistrate la exportul ţărilor din Asia de Sud – Est.
De fapt, statisticile de specialitate ale OMC arată că pe primele locuri la ex-
portul de produse manufacturate al ţărilor în curs de dezvoltare s-au aflat, în ultimele
trei decenii, Hong Kong (China), China, Coreea de Sud, Taiwan (provincie a Chinei),
Singapore, Malaysia, Thailanda, Indonezia, care, împreună cu Mexicul, Brazilia şi
India, însumează circa 82-85% din exportul total de produse manufacturate al ţărilor
în curs de dezvoltare. Cât priveşte ţările socialiste sau foste socialiste (în tranziţie la
economia de piaţă), dacă între 1975-1985 ponderea lor în exportul mondial de
produse manufacturate oscila în jur de 10%, începând din anii ’90, ea nu a mai
depăşit nici 5%, situându-se între 1,7 şi 3,3 %.
În ce priveşte evoluţia ponderilor deţinute, în importul mondial de produse
manufacturate, de către cele trei grupe mari de ţări, din graficul nr. 3 rezultă că
ţările capitaliste dezvoltate s-au situat permanent pe primul loc, cu o pondere
reprezentând 2/3 din totalul importurilor lumii, urmate de ţările în curs de
dezvoltare, cu o uşoară creştere de la 25,4% în anul 1975 la 27,5% în anul 1998,
dar atingând în anii 1996 şi 1997 în jur de 30% din importul mondial. Cât priveşte
ţările socialiste sau foste socialiste (în tranziţie la economia de piaţă), numai în
anul 1995 ponderea acestora în importul mondial de produse manufacturate a
depăşit 10%, respectiv a fost de 11,9%, pentru ca în ceilalţi ani, până în 1998, să
înregistreze o scădere semnificativă, ajungând la 2,7 - 3,6%.
O a doua clasificare, tip standard, elaborată de ONU – CTCI*, privind structura
fizică a comerţului internaţional, are în vedere o cunoaştere mai în detaliu a muta-
ţiilor în timp la nivelul a 6 grupe de produse:
1. Produse alimentare 4. Produse chimice
2. Materii prime 5. Maşini, utilaje şi mijloace de transport
3. Combustibili 6. Alte produse manufacturate
Primele 3 grupe sunt produse de bază, iar următoarele 3 grupe sunt produse
manufacturate. Tabelul nr. 4 permite observarea modificărilor care au avut loc, în
anii 1970-1997, în evoluţia structurii fizice a exportului mondial.
Analizând evoluţia ponderilor celor 6 grupe de produse ale exportului mondial,
evidenţiem faptul că pe primul loc se detaşează, ca poziţie, grupa de maşini, utilaje
şi mijloace de transport, cu 42,1% în anul 1998, cu un volum valoric de circa 2200
miliarde dolari, ceea ce înseamnă o dublare faţă de exportul mondial total (adică o
creştere de circa 160 ori faţă de 1950). S-a ajuns ca grupa de maşini, utilaje şi

*
ONU – CTCI = Clasificarea Tip (Standard) a Comerţului Internaţional în cadrul ONU.
Universitatea SPIRU HARET
24
mijloace de transport să deţină peste 50% din exportul de produse manufacturate,
faţă de circa 20% înainte de cel de-al doilea război mondial. Menţionăm faptul că
această grupă este constituită din două subgrupe:
1. Maşini şi utilaje, aici fiind încadrate şi produsele electrotehnice şi electronice
şi instalaţiile complexe, care au atins o pondere de 28-30% în exportul mondial.
2. Mijloace de transport, cu o pondere de 10-12% în exportul mondial.

Tabelul nr. 4
Mutaţii în ponderea celor 6 grupe de produse
ale exportului mondial, în perioada 1970-1998
- în procente din totalul valoric -
Nr.
GRUPE DE PRODUSE* 1970 1980 1990 1998
Crt.
1. Produse alimentare 13,4 10,0 8,7 7,8
2. Materii prime 11,0 6,9 5,2 4,1
3. Combustibili 9,8 23,9 10,1 6,9
4. Produse chimice 7,1 7,4 8,8 9,8
5. Maşini, utilaje şi mijloace de transport 28,2 25,7 35,7 42,1
6. Alte produse manufacturate 29,2 24,3 28,6 29,2
* Există 2-3% din produse necuprinse în cele 6 grupe menţionate.
Sursa: U.N. Monthly Bulletin of Statistics, 1972-2000; GATT, Le Commerce
International en 1990/1991; Génève, 1992; Organisation Mondiale du Commerce, Rapport
annuel, 1999, Génève, 1999 (vol.I, II).

Comerţul mondial cu maşini, utilaje şi mijloace de transport este dominat de


ţările dezvoltate (74,7% la export şi 68,7% la import, în anul 1998), pe principalele
locuri situându-se SUA, Germania, Japonia, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Canada.
Ţările în curs de dezvoltare au ajuns să deţină o pondere de 23,2% în anul 1998 (în
1975, numai 3,3%), în timp ce ţările socialiste sau foste socialiste (în tranziţie la
economia de piaţă) au o pondere infimă în comerţul mondial (circa 2,1% la export şi
3,2% la import, în 1998).4
Din tabelul nr. 4 rezultă că a doua grupă, ca pondere, în exportul mondial,
este grupa de alte produse manufacturate, care, în perioada 1970-1998, a atins un
nivel apropiat de 30%.
Aproximativ 1/4 din această pondere revine subgrupei textile şi confecţii şi
circa 1/5 subgrupei metalelor. Urmează, cu ponderi mai scăzute, dar în creştere,
mobila şi alte produse finite şi semifinite din lemn, precum şi subgrupa
materialelor de construcţii. Şi la această grupă, ţările dezvoltate sunt pe primul loc
în comerţul mondial, cu ponderi de 61,1% la export şi 69,9% la import, în anul
1998. În ceea ce priveşte ţările în curs de dezvoltare, ele au atins o pondere
remarcabilă, de 34% în anul 1988, această cifră fiind devansată la subgrupele
textile, produse de artizanat, metale neferoase (35-40% din exportul mondial).
4
Organisation Mondiale du Commerce, Génève, Raport annuel, 1999, vol. XI, p. 105.
Universitatea SPIRU HARET
25
La import, aceleaşi ţări în curs de dezvoltare au o pondere în creştere, de la 14,1%
în 1995 la 26,1% în anul 1998. În schimb, ţările socialiste sau foste socialiste (în
tranziţie la economia de piaţă) deţin la această grupă, la export şi import, ponderi
sub 5%.
Cea de-a treia grupă ca poziţie în exportul mondial este grupa de produse
chimice, care în anul 1998 s-a apropiat ca pondere de 10% (respectiv 9,8%), având
o valoare de circa 513,1 miliarde dolari. Este de remarcat faptul că a crescut
ponderea subgrupelor de produse chimice cu grad ridicat de valorificare industrială
(petrochimie, produse de sinteză şi mic tonaj, inclusiv farmaceutice, cosmetică,
biostimulatori etc.) şi a scăzut ponderea produselor cu grad redus de prelucrare
industrială (îngrăşăminte, produse clorosodice, negru de fum etc.).
Şi la această grupă de produse, ţările dezvoltate deţin prima poziţie, în anul
1998 ponderea lor atingând 80,5% la export şi 66,9% la import. Principalele ţări
exportatoare şi importatoare de produse chimice sunt SUA, Germania, Franţa,
Marea Britanie, Belgia, Luxemburg, Japonia. În anul 1998, ţările în curs de
dezvoltare au avut o pondere de 16,3% la export şi 28,8% la import, iar ţările
socialiste sau foste socialiste (în tranziţie la economia de piaţă), 3,2% la export şi
4,3% la import.
Din analiza ponderilor în exportul mondial ale primelor 3 grupe de produse
manufacturate (maşini, utilaje şi mijloace de transport, alte produse manufacturate
şi produse chimice) rezultă că acestea însumează o greutate specifică decisivă, ce a
atins, cumulat, circa 80%. Celelalte 3 grupe de mărfuri (produse de bază) ating
ponderi de 7,8%, 6,9% şi, respectiv, 4,1% (cumulat aproape 20%).
Astfel, grupa de produse alimentare, al cărei export, ca nivel valoric, a fost
de 409,5 miliarde dolari, în anul 1998 (de peste 5,3 ori mai mic decât cel al grupei
de maşini, utilaje şi mijloace de transport), a ajuns să deţină o pondere de numai
7,8% în exportul mondial, în 1998, faţă de 13,4%, în anul 1970. Această grupă se
împarte în două subgrupe: produse alimentare animaliere, unde se remarcă o
creştere rapidă a exportului produselor cu valoare nutritivă ridicată, şi produse
alimentare vegetale. Şi la această grupă, comerţul mondial cu produse alimentare a
fost desfăşurat, în anul 1998, în proporţie de peste 2/3, de către ţările dezvoltate (la
export 65,0%, iar la import 69,2%), principalii parteneri fiind SUA, Franţa, Olanda,
Germania, Belgia, Luxemburg, Marea Britanie, Spania, Italia, inclusiv Canada, la
export şi Japonia, la import.
Cât priveşte evoluţia exportului mondial la grupa de combustibili minerali,
carburanţi şi lubrifianţi, ponderea acesteia, după numeroase oscilări, de la circa 10%
în anul 1970, în totalul exportului mondial, la 23-24% în anii 1981-1982 (sub
influenţa şocurilor petroliere din anii '70), a ajuns apoi în 1982-1985 la 18-20%, după
care, începând cu anul 1991, a fost sub 10%, iar în anul 1998 s-a redus la 6,9%.
Dintre cauzele importante ale modificării acestei ponderi reţinem: creşterea deosebită
a comerţului cu ţiţei şi restrângerea comerţului cu cărbune, precum şi dezvoltarea
comerţului cu gaze naturale. Semnificativ este faptul că, în exportul mondial de
combustibili, ţările în curs de dezvoltare ocupă primul loc, cu o pondere de 60,7%,
în anul 1998, în scădere puternică faţă de anii 1975 şi 1980, când această pondere era
de 75%, respectiv 72,3%. În schimb, la importul de combustibili, pe primul loc se
află ţările dezvoltate, cu o pondere de 69,3% în anul 1998. Ponderea ţărilor socialiste
sau foste socialiste (în tranziţie la economia de piaţă) a scăzut, la export, de la 15,1%
în anul 1985 la 9,8% în anul 1998, pentru ca la import să se reducă de la 10% în anul
1985 la 3,8% din importul mondial în anul 1998.
Universitatea SPIRU HARET
26
În fine, ultima grupă analizată privind ponderea în exportul mondial este grupa
materiilor prime, în cazul căreia observăm că s-a înregistrat o continuă scădere, de la
11% în anul 1970 la circa 4-5% în anii 1971-1998. Această diminuare este şi mai
evidentă dacă ţinem seama că, în 1937, materiile prime deţineau o pondere de 37% în
exportul mondial. Dintre principalele cauze care au determinat această tendinţă
menţionăm scăderea consumului de materii prime pe unitate de produs, urmare a
revoluţiei tehnico-ştiinţifice, creşterea rapidă a producţiei de înlocuitori sintetici,
procesul de reciclare a deşeurilor de materii prime naturale şi sintetice şi, nu în
ultimul rând, evoluţia preţurilor, care au înregistrat în general scăderi.
Chiar şi în această grupă de produse, ţările dezvoltate ocupau, în anul 1998,
primul loc, cu o pondere de 58,3% la export şi 63,2% la import, pe locul doi
situându-se ţările în curs de dezvoltare (35,9% la export şi 33% la import). Ca şi la
celelalte 5 grupe de produse, şi la grupa de materii prime, ponderea ţărilor socialiste
sau foste socialiste (în tranziţie la economia de piaţă) a fost şi este nesemnificativă,
ea reprezentând, în anul 1998, circa 5,8% la export şi 3,8% la import.
În concluzie, principalele trăsături caracteristice ale perioadei postbelice
privind structura comerţului internaţional şi participarea diverselor grupe de
ţări la exportul şi importul diverselor grupe de produse sunt:
– s-a îmbogăţit şi reînnoit permanent nomenclatorul produselor comercia-
lizate, predominând în comerţul mondial produsele manufacturate cu un grad tot
mai ridicat de prelucrare industrială şi nepoluante sau cu un grad redus de poluare;
– în cadrul produselor manufacturate s-au detaşat produsele industriei
construcţiei de maşini, urmate de subgrupa altor produse manufacturate şi de
subgrupa produselor chimice;
– comerţul cu produse manufacturate atât la export, cât şi la import, a fost şi
continuă să fie dominat de grupul ţărilor dezvoltate, dar cu o tendinţă de scădere a
ponderii lor în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare şi într-o măsură mult mai mică
a fostelor ţări socialiste;
– comerţul cu produse de bază, deşi valoric şi fizic a înregistrat o importantă
creştere, ca pondere însă a scăzut faţă de perioada antebelică, produsele manufac-
turate urcând pe locul întâi în comerţul mondial;
– în ce priveşte structura pe cele trei subgrupe, se observă o evoluţie
neuniformă: produsele alimentare şi materiile prime au înregistrat o importantă
scădere a ponderii faţă de perioada antebelică, iar combustibilii au înregistrat o
importantă creştere îndeosebi în deceniul opt, în principal sub incidenţa creşterii
preţurilor la ţiţei, pentru ca spre sfârşitul deceniului nouă să scadă substanţial;
– în comerţul cu produse de bază, participarea celor trei grupe de ţări este,
într-o anumită măsură, diferită faţă de comerţul cu produse manufacturate; astfel,
grupul ţărilor în curs de dezvoltare joacă un rol relativ important, ca exportatori, la
toate cele trei subgrupe de produse de bază, îndeosebi la combustibili şi la materii
prime, unde se află pe primul loc; în schimb, ţările dezvoltate domină importul la
toate cele trei subgrupe şi joacă un rol tot mai important la export, îndeosebi la
produsele alimentare; participarea ţărilor socialiste sau foste socialiste la comerţul
cu produse de bază este încă redusă.

Universitatea SPIRU HARET


27
3. Modificări în repartizarea geografică
a comerţului internaţional cu bunuri (mărfuri) în perioada postbelică
În cursul celei de a doua jumătăţi de veac a secolului XX, au avut loc
numeroase evenimente politice şi economice care au exercitat o influenţă
importantă asupra repartizării geografice a comerţului internaţional cu bunuri
(mărfuri). Ele au fost prezentate în analiza efectuată privind evoluţia valorii şi a
structurii fizice (materiale) a comerţului internaţional cu bunuri de la subcapitolele
1 şi 2 ale capitolului I.
Aşa cum am procedat şi anterior, vom analiza, în continuare, modul în care a
evoluat participarea celor 3 grupe de ţări la ansamblul comerţului mondial cu
bunuri (mărfuri). Din tabelul nr. 5 se desprind modificările produse pe parcursul a
50 de ani, din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Tabelul nr. 5
Mutaţii privind ponderea celor trei grupe de ţări, în perioada 1950-1998,
în totalul comerţului internaţional (export, import)
- procente -
1950 1960 1970 1980 1990 1998
Ţări capitaliste dezvoltate 62,3 66,6 71,9 66,3 70,6 68,0
Ţări în curs de dezvoltare 29,0 21,7 17,4 24,1 20,3 28,0*)
Ţări socialiste (sau foste socialiste) 8,7 11,7 10,7 10,6 9,1 4,0**)
*)
Inclusiv R. P. Chineză
**)
Numai ţările europene în tranziţie la economia de piaţă.
Sursa: U.N. Monthly Bulletin of Statistics, 1960-1999; CNUCED, Manuel de
statistiques du commerce international et du développement, Nations Unies, New York,
1992 (supplément, 1993); Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel, 1999,
Génève, volume I, II.

Din datele statistice prezentate în tabelul nr. 5 rezultă, evident, poziţia de


lider permanent al ţărilor capitaliste dezvoltate în comerţul internaţional cu
bunuri timp de jumătate de secol, ele deţinând ponderi de peste 60 şi 70%. Se
remarcă, pentru perioada analizată, o creştere constantă a acestei ponderi din 1950
până în 1970, apoi o reducere în anul 1980, urmată de o majorare în anul 1990 şi o
diminuare în anul 1998, dar mereu ponderea respectivă fiind de peste 2/3 din
comerţul mondial cu bunuri.
Ţările în curs de dezvoltare, în schimb, în aceeaşi perioadă 1950-1970, când
ţările capitaliste dezvoltate îşi sporeau ponderea în comerţul mondial cu bunuri, îşi
reduceau ponderea de la 29,0% la 17,4%; a urmat o creştere semnificativă în anii
’70, datorită şocurilor petroliere ce au făcut să sporească sensibil, în afară de preţul
ţiţeiului, şi preţul celorlalte produse de bază, astfel că, în anul 1980, această
pondere era de 24,3%. Dacă, în deceniul al 9-lea al secolului XX, am asistat la o
uşoară reducere a ponderii acestor ţări, ea atingând 22,1% în anul 1990, în
următorii ani aceasta a crescut, fiind, în 1998, de 28,0%. De reţinut că, în anii
1996-1997, această pondere a fost de 29,0%, respectiv 29,6%. Această evoluţie se
datorează grupului ţărilor în curs de dezvoltare, precum şi a unui număr de ţări din
Asia de Sud-Est şi latino-americane care s-au industrializat puternic în ultima
perioadă. Faptul că se menţine un decalaj deosebit de mare între ţările în curs de
Universitatea SPIRU HARET
28
dezvoltare şi ţările dezvoltate, în ce priveşte participarea la comerţul mondial cu
bunuri, se datorează şi înrăutăţirii raportului de schimb pentru ţările în curs de
dezvoltare, cu excepţia ţărilor membre ale OPEC.
Cât priveşte ţările socialiste sau foste socialiste (în tranziţie la economia de
piaţă), după o creştere promiţătoare a ponderii lor în comerţul mondial, în anul
1960 faţă de anul 1950, ulterior, timp de trei decenii, ele şi-au păstrat nivelul atins,
în jur de 10%. Carenţele în competitivitatea produselor lor au făcut ca aceste ţări,
deşi deţineau o pondere de circa 30% în producţia industrială mondială, să par-
ticipe la exportul şi importul mondial numai cu 1/3 din această pondere. Pe fondul
unor reforme economice şi politice în ţările respective din Europa, în anii ’90 a
avut loc o scădere drastică a ponderii lor în comerţul mondial, care a ajuns să fie de
4% în anul 1998. La aceasta a contribuit şi faptul că, în statisticile internaţionale,
China, după 1990, a fost inclusă în grupa ţărilor în curs de dezvoltare.
Din alt unghi de vedere, respectiv acela al modului în care participă
continentele lumii la comerţul mondial, constatăm modificări demne de reţinut în
repartizarea comerţului internaţional în ultimele două decenii, în contextul
existenţei unei accentuate inegalităţi, cauzate de dezvoltarea economică diferită a
statelor de pe continentele respective şi gradul de angrenare a lor în diviziunea
internaţională a muncii (tabelul nr. 6).
Tabelul nr. 6
Repartizarea geografică a comerţului mondial
cu mărfuri, pe continente, în anii 1980-1998
- în procente din total valoric import/export -
Continente 1980 1989 1998
Europa 50,6 50,9 45,6
America de Nord 15,0 17,4 18,0
America Latină 5,0 3,6 4,9
Asia 24,0 24,0 27,8
Africa 4,2 2,6 2,2
Oceania 1,2 1,5 1,5
Total 100,0 100,0 100,0
Sursa: N. Sută (coordonator), op. cit., p.80.

În primul rând, din tabelul nr. 6 rezultă că Europa ocupă de departe poziţia
de frunte în ierarhia continentelor lumii, deşi, în ultimii 10 ani analizaţi, a avut
loc o reducere însemnată a ponderii sale cu peste 5 procente, îndeosebi ca urmare a
prăbuşirii economiilor în fostele ţări socialiste europene (inclusiv URSS).
În al doilea rând, se remarcă poziţia secundă a Asiei în comerţul mondial şi
creşterea ponderii acestui continent de la 24% în anul 1980 la 27,8% în anul 1998,
aceasta datorându-se evoluţiilor din Asia de Sud-Est, inclusiv India, şi din ţările
exportatoare de ţiţei.
În al treilea rând, se evidenţiază tendinţa de creştere a ponderii Americii de
Nord în comerţul mondial, de la 15% în anul 1980 la 18% în anul 1998, dar nu tre-
buie uitat faptul că, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, această zonă avea
o pondere de 30% în totalul schimburilor comerciale internaţionale.
În al patrulea rând, reţinem faptul că America Latină, Africa şi Oceania, în
perioada analizată, nu realizează, chiar şi cumulat, o pondere de 10% în comerţul
mondial cu bunuri, cu menţiunea, totodată, că asistăm la o reducere, la numai 2,2%,
Universitatea SPIRU HARET
29
a participării Africii la comerţul mondial în anul 1998 faţă de 4,2% în 1980, când
continentul african se apropiase de ponderea deţinută atunci de America Latină (5%).
Abordând problematica repartizării geografice a comerţului mondial pe
principalii exportatori şi importatori de bunuri, relevăm faptul că, în anul 1998,
primii cinci dintre aceştia au fost: SUA, Germania, Japonia, Franţa şi Marea
Britanie, iar printre primele 5 ţări în curs de dezvoltare exportatoare din lume se
află China, Coreea de Sud, Singapore. Ar mai trebui menţionat faptul că ţările
membre ale Uniunii Europene (15) participă cu circa 40% la comerţul mondial,
realizând în 1998 exporturi de 2.180,9 miliarde dolari şi importuri de 1.993,8
miliarde dolari, fiind primul partener comercial al lumii.

4. Curentele de schimburi comerciale internaţionale


de bunuri (mărfuri)
4.1. Pentru mai buna înţelegere a curentelor (fluxurilor) principale de mărfuri din
comerţul mondial, acestea se cer a fi analizate, în primul rând, cu ajutorul punctelor
cardinale. Din tabelul nr. 7 rezultă evoluţia acestor fluxuri în anii ’90 ai secolului XX.
Tabelul nr. 7
Ponderea fluxurilor comerciale de bunuri (mărfuri), în anii 1990, 1997 şi 1998
- în procente din comerţul mondial -
Nr. crt. Fluxuri comerciale 1990 1997 1998
1. Nord-Nord 55,0 48,3 50,0
2. Nord-Sud 28,0 33,7 32,0
3. Sud-Sud 6,0 12,2 11,5
4. Est-Vest 8,0 4,8 5,6
5. Est-Est 3,0 1,0 0,9
Total 100,0 100,0 100,0
Sursa: N. Sută (coordonator), op. cit., p.86.

Curentul Nord-Nord (între ţările capitaliste dezvoltate) este primul în


ierarhia schimburilor de bunuri, cu o pondere în jur de 50%, existând totuşi o
tendinţă de diminuare a acestei ponderi în comerţul mondial. Microcurentele cu
ponderile cele mai mari sunt în cadrul intraeuropean, apoi Uniunea Europeană –
America de Nord – Japonia, precum şi SUA-Canada sau SUA-Japonia. Studierea
acestor fluxuri comerciale în ce priveşte structura de bunuri schimbate arată
situarea pe primul loc a grupei maşini, utilaje şi mijloace de transport (peste 40%),
apoi, pe celelalte locuri, a grupei altor produse manufacturate (aproape 30%) şi a
grupei produselor chimice (cu 10%).
Referitor la curentul Nord-Sud, aflat pe locul doi în ce priveşte fluxurile de
bunuri la nivel mondial, se observă o creştere a ponderii sale, aceasta atingând în
anii 1997-1998 un nivel în jur de 30%. Nordul, reprezentat de ţările capitaliste
dezvoltate, exportă către SUA, în proporţie de circa 50%, maşini, utilaje şi mijloace
de transport, iar Sudul, care cuprinde ţările în curs de dezvoltare, se evidenţiază
prin mai mult decât dublarea ponderii sale la exportul de maşini, utilaje şi mijloace
de transport – de la 14,5% în 1985 la 34,3% în anul 1998, – şi creşterea, în această
perioadă, a ponderii exportului său de alte produse manufacturate, de la 29,9% în
anul 1985 la 36% în anul 1994 şi 34,8% în anul 1998.
Universitatea SPIRU HARET
30
Dar o şi mai viguroasă dinamică s-a înregistrat în curentul Sud-Sud (între
ţările în curs de dezvoltare), cu o pondere de 6% în anul 1990 şi 11,5% în anul 1998
în fluxul de bunuri mondial. Semnificative sunt şi mutaţiile în structura bunurilor
schimbate; respectiv, asistăm la o drastică reducere a ponderii produselor de bază
de la 68,1% în anul 1985 la numai 23,8%, în 1998, influenţa cea mai mare în acest
sens având-o prăbuşirea exportului de combustibili în interiorul grupei ţărilor în
curs de dezvoltare de la un nivel de 49,7% în anul 1985 la numai 9,3%, în 1998,
deci cu peste 40%.
Ultimele două curente – Est-Vest (între ţări socialiste sau foste socialiste şi ţări
nesocialiste) şi Est-Est (între ţări socialiste sau foste socialiste) – au înregistrat
pronunţate diminuări ale ponderii lor, şi aşa mici, în fluxurile comerciale mondiale,
respectiv primul curent, de la 8% în 1990 la circa 5% în anii 1997-1998, iar al doilea
curent, de la 3% la 0,9% în aceeaşi perioadă. Din punct de vedere al structurii măr-
furilor schimbate, se remarcă, la exportul din Est către Vest, o creştere a exportului
de maşini, utilaje şi mijloace de transport, de la 9,2% în anul 1985 la 28% în anul
1998, ca şi a celui de alte produse manufacturate, de la 25,9% la 49,5%, în perioada
analizată. Acelaşi fenomen se evidenţiază şi în ţările în curs de dezvoltare, respectiv
diminuarea exportului de combustibili de la 28,9% la 14,3% în aceeaşi perioadă. În
ceea ce priveşte curentul Est-Est, se remarcă sporirea ponderii în schimburi a
produselor de bază de la 30,0% în anul 1985 la 40,4% în anul 1998, o mare influenţă
având sporirea exportului de combustibili de la 20% la 25,5%. În schimb, exportul
grupei de maşini, utilaje şi mijloace de transport a scăzut în mod deosebit, de la
39,9% în anul 1985 la 16,5%, contrastând cu grupa altor produse manufacturate, la
care exportul a crescut de la 15,9% în anul 1985 la 23,2% în anul 1998.
4.2. Fluxurile principale de bunuri din comerţul mondial pot fi analizate în
evoluţia lor şi din punct de vedere al schimburilor între cele trei mari grupe de
ţări: capitaliste dezvoltate, în curs de dezvoltare şi socialiste sau foste socialiste în
tranziţie. În tabelele nr. 8 şi nr. 9, pot fi remarcate mutaţiile produse în aceste
fluxuri între începutul deceniului 8 şi sfârşitul deceniului 10 ale secolului al XX-lea
atât în ceea ce priveşte exporturile, cât şi în ceea ce priveşte importurile.
Tabelul nr. 8
Destinaţia exporturilor pe cele trei mari grupe de ţări, în anii 1972 – 1998
- în procente din total valoric -
Export către:
Ţări Ţări în Ţări socialiste sau
Anii Total capitaliste curs de în tranziţie la
dezvoltate dezvoltare economia de piaţă
1972 100 71,4 18,0 10,6
Mondial
1998 100 68,0 28,0 4,0
Ţări capitaliste 1972 100 77,1 18,0 4,9
dezvoltate 1998 100 72,9 23,3 3,9
Ţări în curs 1972 100 74,4 20,6 5,0
de dezvoltare 1998 100 57,1 41,1 1,8
Ţări socialiste sau în tran- 1972 100 24,8 14,1 61,1
ziţie la economia de piaţă 1998 100 58,5 15,2 26,3
Sursa: U.N. Monthly Bulletin of Statistics, 1975-1999; Organisation Mondiale du
Commerce, Rapport annuel, 1999, volume II, Génève.
Universitatea SPIRU HARET
31
Este de evidenţiat, analizând datele din tabelul nr. 8, că în jur de 70% din
exporturile mondiale au fost efectuate, în anii 1972-1998, de ţările capitaliste
dezvoltate. Relevante, totodată, sunt creşterea ponderii exporturilor ţărilor în curs
de dezvoltare, de la 18% la 28%, dar şi diminuarea puternică a ponderii ţărilor
socialiste, sau în tranziţie la economia de piaţă, cu 6,6% în perioada analizată, ea
ajungând la numai 4%.
Mergând mai în detaliu cu analiza, observăm că, în ceea ce priveşte expor-
turile ţărilor capitaliste dezvoltate, aproximativ trei pătrimi din ele se desfăşoară
între aceste ţări şi că ponderea exporturilor ţărilor respective în ţările în curs de
dezvoltare a crescut până la 23,3%, în 1998, menţinându-se la un nivel foarte
redus, sub 5%, ponderea exporturilor ţărilor dezvoltate în ţările socialiste sau în
tranziţie la economia de piaţă.
Se poate însă aprecia că mutaţiile cele mai spectaculoase privind exporturile
au avut loc la grupa ţărilor în curs de dezvoltare şi la grupa ţărilor socialiste sau în
tranziţie la economia de piaţă. Astfel, la grupa ţărilor în curs de dezvoltare se remarcă
o sensibilă reducere a livrărilor spre ţările capitaliste dezvoltate – de la o pondere de
74,4% în anul 1972 la 57,1% în anul 1998, o puternică scădere, până la 1,8%, în
relaţia cu ţările socialiste sau în tranziţie la economia de piaţă. În ceea ce priveşte
exporturile spre ţările în curs de dezvoltare, asistăm la o creştere de peste 20%,
ponderea acestor exporturi în anul 1998 atingând 41,1% faţă de 20,6% în anul 1972.
Referitor la exporturile grupei ţărilor socialiste sau în tranziţie la economia de piaţă,
asistăm la o schimbare de proporţii a destinaţiei bunurilor, respectiv la o creştere
extraordinară a ponderii ţărilor capitaliste dezvoltate, de aproape 35% (de la 24,8% în
anul 1972 la 58,5% în anul 1998), concomitent cu o scădere considerabilă, cu 35%, a
ponderii ţărilor socialiste sau în tranziţie la economia de piaţă (de la 61,1% la
26,3%), în timp ce exporturile acestei grupe către ţările în curs de dezvoltare s-au
menţinut la o pondere de circa 15%, în perioada analizată.
Cât priveşte provenienţa importurilor în cele trei grupe mari de ţări, între anii
1972 şi 1998, sunt de relevat, de asemenea, mutaţii semnificative, aşa cum rezultă
din tabelul nr. 9.
Tabelul nr. 9
Provenienţa importurilor în cele trei mari grupe de ţări, în anii 1972 şi 1998
- în procente din total valoric -
Import către:
Ţări Ţări în Ţări socialiste sau
Anii Total capitaliste curs de în tranziţie la
dezvoltate dezvoltare economia de piaţă
Mondial 1972 100 71,2 18,0 10,8
1998 100 68,5 27,9 3,6
1972 100 77,0 18,8 3,5
Ţări capitaliste dezvoltate
1998 100 73,5 23,5 3,0
Ţări în curs de dezvoltare 1972 100 71,3 20,5 8,2
1998 100 57,1 40,9 2,0
Ţări socialiste sau în tran- 1972 100 30,1 8,1 61,8
ziţie la economia de piaţă 1998 100 64,3 12,3 23,4
Sursa: U.N. Monthly Bulletin of Statistics, 1975-1999; Organisation Mondiale du
Commerce, Rapport annuel, 1999, volume II, Génève.
Universitatea SPIRU HARET
32
În ceea ce priveşte provenienţa importurilor, analizând fluxurile dintre cele trei
mari grupe de ţări în anii 1972 şi 1998, observăm similitudini cu evoluţia destinaţiei
exporturilor (ţările capitaliste dezvoltate prezintă o reducere a ponderii de circa 3%,
ţările în curs de dezvoltare, o creştere de 10%, iar ţările socialiste sau în tranziţie la
economia de piaţă, o diminuare de peste 7%). Mutaţii similare cu acelea ale expor-
turilor sunt şi în ceea ce priveşte evoluţia ponderii în totalul importurilor la grupa ţări
capitaliste dezvoltate, dar şi la grupa ţări în curs de dezvoltare, unde se remarcă, pe
fondul unei reduceri de circa 15% a importurilor din ţările capitaliste dezvoltate, o
creştere, în schimb, cu 20%, a importurilor din ţările în curs de dezvoltare, dar şi o
diminuare de peste 5% în relaţia cu ţările socialiste sau în tranziţie la economia de
piaţă, care au ajuns să aibă o pondere insignifiantă, de 2%, în importurile ţărilor
capitaliste dezvoltate. Bineînţeles, ca şi în analiza privind destinaţia exporturilor, şi în
ceea ce priveşte evoluţia provenienţei importurilor la grupa ţări socialiste sau în curs
de tranziţie la economia de piaţă asistăm la mari mutaţii. Astfel, la această grupă, pon-
derea importurilor din ţările aparţinând grupei respective se reduce drastic de la 61,8%
în 1972 la numai 23,4% (aproape cu 40%), în 1998, în timp ce ponderea importurilor
din ţările capitaliste dezvoltate cu destinaţia ţări socialiste sau în tranziţie la economia
de piaţă creşte cu aproape 35% (de la 30,1% în anul 1972 la 64,3% în anul 1998).
Cât priveşte importurile acestei grupe efectuate din ţări în curs de dezvoltare,
ele s-au majorat, ca pondere, de la 8,1% din anul 1972 la 12,3% în anul 1998, cu
menţiunea că între anii 1985-1995 această pondere a fost şi de 15-19%.
4.3. În legătură cu direcţionarea fluxurilor de mărfuri din punct de vedere al
punctelor cardinale, precum şi a curentelor pe grupe de ţări (capitaliste dezvoltate,
în curs de dezvoltare şi socialiste sau foste socialiste în tranziţie), este larg
răspândită opinia conform căreia comerţul internaţional cu mărfuri este polarizat
între trei mari zone: Uniunea Europeană, America de Nord (SUA, Canada şi
Mexic) şi Asia de Sud-Est (unde sunt incluse Japonia, Australia, Coreea de Sud,
Singapore). Dacă, la jumătatea anilor ’80 ai secolului XX, comerţul transpacific
devine superior comerţului transatlantic, după aproximativ un deceniu, pentru
prima oară, exporturile Statelor Unite spre Asia depăşesc vânzările americane spre
Europa, prefigurând o deplasare, în secolul al XXI-lea, a centrului de greutate al
economiei mondiale către Asia.
Graficul nr. 4
Evoluţia ponderii principalelor grupări economice regionale în exportul mondial

Universitatea SPIRU HARET


33
5. Comerţul internaţional cu bunuri (mărfuri)
în ultimul deceniu al secolului al XX-lea
5.1. Aspecte semnificative ale evoluţiei comerţului internaţional cu bunuri
(mărfuri) în anul 2000 faţă de anul 1990
Analiza efectuată anterior asupra comerţului internaţional pe durata celei de a
doua jumătăţi a secolului al XX-lea ne-a permis identificarea tendinţelor de lungă
durată privind evoluţia volumului valoric al exportului şi importului mondial, a
modificărilor în structura fizică a schimburilor comerciale, precum şi a repartizării
pe continente, grupe de ţări şi ţări a exportului şi importului mondial.
În continuare, ne propunem să aprofundăm studierea modului în care s-a des-
făşurat comerţul internaţional cu bunuri în perioada 1990-2000, pentru a cunoaşte
mai bine direcţiile şi modificările ce au avut loc în acest interval de timp, carac-
terizat îndeosebi de procesele globalizării, integrării regionale şi tranziţiei unui
număr însemnat de ţări la economia de piaţă.
Tabelul nr. 10
Evoluţia creşterii exportului şi importului mondial pe total
şi pe grupe mari de ţări în anul 2000 faţă de 1990
- în milioane dolari -
Creşterea valorică în anul 2000 faţă de 1990 Diferenţa
Export Import de creştere
Creştere Creştere
între export
2000 2000
şi import în
1990 2000 faţă de 1990 2000 faţă de
2000 faţă
1990 1990
de 1990
Total mondial 3485598 6326525 2840927 3602839 6509272 2906433 579165
din care:
1. Ţări cu
economia de
piaţă dezvoltată 2489625 4041970 1552345 2610762 4379185 1768423 -216078
2. Ţări în curs
de dezvoltare 834249 2032468 1198219 815396 1893967 1078571 119648
3. Ţări din
Estul Europei 161724 252418 90694 176650 232124 55474 35220

Sursa: prelucrare de către autori a datelor din: UNCTAD of Statistics, United Nations,
New York and Geneva, 2001.

În primul rând, din tabelul nr. 10 rezultă, pentru perioada analizată, de 10


ani, o creştere importantă a exportului total mondial, de 2840 miliarde dolari, şi a
importului, de circa 2900 miliarde dolari.
În al doilea rând, remarcăm o participare diferenţiată, pe grupe de ţări, la
creşterea schimburilor comerciale mondiale, respectiv la export; aportul ţărilor cu
economie de piaţă dezvoltată la această creştere a fost de 55%, al ţărilor în curs de
dezvoltare de 42%, iar al ţărilor din Estul Europei de 3%, în timp ce la import,
aportul ţărilor dezvoltate a fost de 61%, al ţărilor în curs de dezvoltare 37%, iar al
ţărilor din Estul Europei de numai 2%.
În al treilea rând, analizând diferenţa de creştere, în anul 2000 faţă de 1990,
între export şi import, se evidenţiază faptul că dacă la ţările cu economie de piaţă
Universitatea SPIRU HARET
34
dezvoltată s-a înregistrat un minus de peste 200 miliarde dolari, în schimb la celelalte
două grupări de state rezultă excedente, respectiv la ţările în curs de dezvoltare, de
aproape 120 miliarde dolari, iar la ţările din Estul Europei, de 35 miliarde dolari.
Urmărind în continuare evoluţia exporturilor şi importurilor mondiale în
perioada analizată, din tabelul nr. 11 se pot desprinde câteva concluzii.
Tabelul nr. 11
Valoarea exporturilor şi importurilor mondiale pe total
şi pe grupe mari de ţări şi soldul balanţei comerciale, în anii 1990 şi 2000
- în milioane dolari -
Creştere în Creştere în Soldul balanţei
Export Import
2000 / 2000 / comerciale în anul
1990 2000 1990 (%) 1990 2000 1990 (%) 1990 2000
Total
3485598 6326525 +81,5 3602839 6509272 +80,7 -117241 -182747
mondial
din care:
1. Ţări cu
economie 2489625 4041970 +62,3 2610792 4379185 +67,4 -121167 -337215
de piaţă
dezvoltată
2. Ţări în
curs de 834249 2032468 +143,6 815396 1893967 +152,2 +18853 +138501
dezvoltare
3. Ţări din
Estul 161724 252418 +58,1 176650 232124 +31,4 -144074 +20234
Europei

Sursa: UNCTAD of Statistics, United Nations, New York and Geneva, 2001.

O primă remarcă este dinamismul diferit al creşterii exportului mondial pe


grupe de ţări, în raport cu o medie de 81,5% realizată în anul 2000 faţă de anul 1990:
astfel, dacă, pentru ţările în curs de dezvoltare, creşterea este deosebit de mare, 143,6%,
la celelalte două grupe de ţări, creşterea s-a situat sub medie, şi anume 62,3% pentru
ţările cu economii de piaţă dezvoltată şi 58,1% pentru ţările din Estul Europei.
O a două remarcă vizează evoluţia importurilor mondiale, care păstrează
aceeaşi tendinţă pe grupe de ţări, ca şi exporturile mondiale.
A treia remarcă se referă la soldul negativ al balanţei comerciale, în creştere
pe total export şi import mondial, în anul 2000 faţă de 1990, cu circa 65 miliarde
dolari. Analizând pe grupe de ţări acest sold negativ al balanţei comerciale, distingem
o creştere de peste 200 miliarde dolari la grupa ţărilor cu economie de piaţă
dezvoltată, în timp ce la grupa ţărilor în curs de dezvoltare, soldul este excedentar în
cei doi ani analizaţi (1990 şi 2000), cu o diferenţă pozitivă de 120 miliarde dolari,
pentru ca la grupa ţărilor din Estul Europei, soldul în anul 1990 să fie deficitar (144
miliarde dolari), iar în anul 2000 să devină excedentar (20 miliarde dolari).
Aprofundarea investigaţiei privind cauzele creşterilor diferenţiate ale expor-
tului şi importului mondial ne permite, pe baza datelor prezentate în tabelul nr. 12, să
evidenţiem faptul că ritmicitatea schimburilor comerciale pe grupe de ţări a avut
variaţii importante pe fiecare grupă de ţări în perioada analizată.
Universitatea SPIRU HARET
35
Tabelul nr. 12
Evoluţia ritmului mediu anual de creştere a exportului şi importului mondial
pe total şi pe mari grupe de ţări, în perioada anilor 1990 – 2000
- în procente -
Ritm de creştere medie anual
între 1990 – 2000
Export Import
Total mondial 7,4 7,3
din care:
1. Ţări cu economia de piaţă dezvoltată 5,7 6,1
2. Ţări şi teritorii în curs de dezvoltare 12,2 13,8
3. Ţări din Estul Europei 5,3 2,8
Sursa: prelucrare de către autori a datelor din: UNCTAD of Statistics, United Nations,
Nev York and Geneva, 2001.

Astfel, se observă că, pe ansamblul comerţului mondial, ritmul de creştere a


fost la export şi import relativ asemănător (în jur de 7%), iar la ţările cu economie
de piaţă dezvoltată între 5-6%. La grupa de ţări şi teritorii în curs de dezvoltare,
însă, ritmul a fost dublu faţă de ţările dezvoltate, respectiv între 12-13%. Cele mai
mici ritmuri s-au înregistrat la grupa de ţări din Estul Europei, al căror ritm de
creştere mediu anual între anii 1990-2000 a fost în jur de 5% la export şi de numai
2,8% la import.
Toate aceste tendinţe manifestate în exportul şi importul mondial pe grupe de
ţări au condus, în cursul ultimului deceniu al secolului al XX-lea, la modificări
importante privind poziţia acestor grupe în schimburile internaţionale, aşa cum
rezultă din tabelul nr. 13
Tabelul nr. 13
Mutaţii în evoluţia ponderii marilor grupe de ţări în exportul şi importul mondial,
în anul 2000, faţă de anul 1990
- în procente -
Ponderea la
Export Import
1990 2000 1990 2000
Total mondial 100 100 100 100
din care:
1. Ţări cu economie de piaţă dezvoltată 71,4 63,9 72,5 67,4
2. Ţări şi teritorii în curs de dezvoltare 23,9 32,1 22,6 29,0
3. Ţări din Estul Europei 4,7 4,0 2,9 3,6
Sursa: prelucrare de către autori a datelor din: UNCTAD of Statistics, United Nations,
New York and Geneva, 2001.

În ce priveşte grupa ţărilor cu economie dezvoltată, se relevă o diminuare a


ponderii lor în exportul şi importul mondial, fapt însă care nu are repercusiuni
asupra ocupării de către ele a locului de lider mondial, cu o participare de circa 2/3
la schimburile comerciale internaţionale.
Universitatea SPIRU HARET
36
Referitor la grupa ţărilor în curs de dezvoltare, asistăm, în perioada 1990-
2000, la o creştere importantă, mai ales a ponderii lor, în exportul şi importul
mondial, la export apropiindu-se de 1/3, iar la import atingând 29% în anul 2000.
Ţările din Estul Europei deţin cele mai mici ponderi la exportul şi importul
mondial (sub 5%, în anul 2000 faţă de anul 1990), la export diminuându-se la 4%,
de la 4,7%, iar la import înregistrând 3,6%, în raport cu 2,9%, cât era în anul 1990.

5.2. Principalele ţări în exportul mondial de bunuri în anii 1990 – 2000


Din cele aproximativ 200 de state şi teritorii, care desfăşoară activităţi de export
şi import pe glob, o deosebită importanţă prezintă cunoaşterea statelor având partici-
parea cea mai mare la schimburile comerciale internaţionale. Demersul nostru are în
vedere primele 30 de ţări exportatoare în lume. Totodată, analiza vizează repartizarea
spaţială a acestor ţări pe continente. Din necesitatea de a cunoaşte mai bine locul
României în exportul mondial, cu prilejul abordării analizei pe fiecare continent, se
vor face comparaţii cu nivelul volumului valoric al exportului ţării noastre, precum şi
cu cel al altor ţări din Europa Centrală şi de Est. Vor fi relevate, inclusiv, marile
mutaţii ce au avut loc în exportul mondial la sfârşitul secolului al XX-lea.
În ceea ce priveşte Europa, tabelul nr. 14 scoate în evidenţă faptul că între
principalele 30 ţări exportatoare ale lumii, un număr de 10 sunt ţări membre ale
Uniunii Europene, la care se adaugă Federaţia Rusă şi Elveţia.
Tabelul nr. 14
Ţări din Europa situate printre principalele 30 de ţări exportatoare din lume,
alături de România şi alte ţări din spaţiul central şi est-european
- în miliarde dolari -
2000
Ţara 1990 2000 × 100
1990
Germania 421,1 551,5 131,0
Franţa 216,6 298,1 137,6
Marea Britanie 185,2 284,1 134,0
Italia 170,3 237,7 139,6
Olanda 113,8 212,5 186,7
Belgia 117,7 194,0 164,8
Spania 55,6 113,7 204,5
Federaţia Rusă 40,0 105,2 263,0
Suedia 57,5 86,9 151,1
Irlanda 23,7 79,9 337,1
Elveţia 63,8 81,5 127,7
Austria 39,7 63,9 160,9
ROMÂNIA 5,0*) 10,3 206,0
Polonia 16,3 31,6 197,5
Republica Cehă 12,2 29,0 237,7
Ungaria 10,0 28,1 281,0
Turcia 12,9 26,6 206,2
Grecia 8,1 10,2 125,9
Bulgaria 5,0 4,7 94,0
*)
În 1989, exportul a fost de 10,5 miliarde dolari.
Sursa: World Development Indicators, 2002, World Bank, p. 220-222.
Universitatea SPIRU HARET
37
Un prim aspect ce rezultă din tabelul 14 este faptul că primele 5 ţări euro-
pene în top-ul mondial, cu exporturi mai mari de 200 miliarde dolari, în anul 2000,
au fost: Germania (cu peste 500 miliarde dolari), Franţa şi Marea Britanie (cu
aproape 300 miliarde fiecare) şi Italia şi Olanda. Este de subliniat şi volumul
exportului Belgiei, care tot în anul 2000 a atins valoarea de 194 miliarde dolari.
Un al doilea aspect ce merită a fi relevat este acela al prezenţei, între cei mai
importanţi exportatori mondiali, a unor ţări de dimensiuni mici, cum sunt: Olanda,
Belgia, Irlanda, Elveţia sau Austria.
Un al treilea aspect ce suscită un comentariu aparte îl reprezintă dinamismul
excepţional al creşterii exportului unor ţări europene numai într-un singur deceniu
(1990-2000), respectiv al Irlandei de 3,3 ori, al Federaţiei Ruse de 2,6 ori, al
Spaniei de 2 ori.
Un al patrulea aspect este poziţia modestă a exportului României (10,3
miliarde dolari în anul 2000), faţă de alte ţări din Centrul şi Estul Europei, cum ar fi
Polonia (31,6 miliarde dolari), Republica Cehă (28,1 miliarde dolari), Ungaria
(28,1 miliarde dolari) sau Turcia (26,6 miliarde dolari), Nivelul exportului realizat
s-a datorat îndeosebi creşterii acestuia, într-un deceniu, de 2,8 ori în Ungaria, de
2,3 ori în Republica Cehă şi de 2 ori în Turcia.
Cât priveşte creşterea în aceeaşi perioadă, 1990-2000, de 2 ori a exportului
României, aceasta nu este semnificativă, deoarece în anul 1989 se atinsese deja
cifra de 10,5 miliarde dolari.
Referitor la Asia şi Oceania, în tabelul nr. 15 sunt prezentate 11 ţări, din care 3
au realizat în anul 2000 un volum valoric al exportului de peste 200 miliarde dolari,
respectiv Japonia (479,2 miliarde dolari), China (249,3 miliarde dolari) şi Hong-Kong
(China) – 202,4 miliarde dolari.
Tabelul nr. 15
Ţări din Asia şi Oceania situate printre principalele 30 de ţări exportatoare din lume
- în miliarde dolari -
2000
Ţara 1990 2000 × 100
1990
Japonia 287,6 479,2 166,6
China 62,1 249,3 401,4
Hong-Kong (China) 82,4 202,4 245,6
India 18,0 42,3 235,0
Coreea de Sud 65,0 172,3 265,1
Singapore 52,7 137,9 261,7
Malaysia 29,4 98,2 334,0
Thailanda 23,1 69,1 299,1
Indonezia 25,7 62,1 241,6
Australia 39,7 63,9 160,9
pentru comparaţie
ROMÂNIA 5,0*) 10,3 206,0
*)
în 1989, exportul a fost de 10,5 miliarde dolari
Sursa: World Development Indicators, 2002, World Bank, p. 220-222.
Universitatea SPIRU HARET
38
În primul rând, din tabelul 15 reţinem faptul că, din 10 ţări situate printre
principalele 30 de ţări exportatoare de pe glob, 5 ţări au realizat exporturi de peste 100
miliarde dolari.
În al doilea rând, se remarcă poziţia din ce în ce mai puternică a Chinei, care,
împreună cu Hong-Kong-ul (China), a exportat în Japonia, în anul 2000, bunuri
(mărfuri) în valoare de 451,7 miliarde dolari, apropiindu-se de nivelul exportului
nipon de 479,2 miliarde dolari.
În al treilea rând este semnificativ dinamismul exportului ţărilor Asiei, în
ultimul deceniu al secolului al XX-lea, respectiv 7 din 10 ţări au exportat în 2000,
faţă de 1990, mărfuri de peste 2-3 ori mai multe, iar China, de 4 ori, în timp ce
dintre ţările Europei aflate în topul mondial la export numai 3 şi-au sporit volumul
valoric la export de 2-3 ori.
Cât priveşte America de Nord şi America de Sud, conform tabelului nr. 16,
printre principalele 30 ţări exportatoare de bunuri din lume, din acest spaţiu geo-
grafic, se găsesc 5 ţări, între care SUA este lider comercial mondial.
Tabelul nr. 16
Ţări din America de Nord şi America de Sud
situate printre principalele 30 ţări exportatoare din lume
- în miliarde dolari -
2000
Ţara 1990 2000 × 100
1990
SUA 393,5 781,1 198,5
Canada 127,6 276,8 216,9
Mexic 40,7 166,4 402,9
Brazilia 31,4 55,1 175,5
Argentina 12,5 26,3 201,4
pentru comparaţie
ROMÂNIA 5,0*) 10,3 206,0
*)
În 1989, exportul a fost de 10,5 miliarde dolari.
Sursa: World Development Indicators, 2002, World Bank, p. 220-222.

Analiza datelor din tabelul 16 permite evidenţierea faptului că, în America de


Nord şi America de Sud, există 3 state care au depăşit, în 2000, volumul valoric al
exportului de 150 miliarde dolari (SUA, Canada şi Mexic), din care SUA a deţinut
de departe prima poziţie în lume cu livrări la export de 781,1 miliarde dolari. O altă
remarcă importantă este aceea că, într-un singur deceniu, Mexicul şi-a sporit de
4 ori exporturile, ca şi China, în Asia. Totodată, creşteri de circa 2 ori în perioada
1990-2000 au realizat şi SUA şi Argentina.

Universitatea SPIRU HARET


39
Universitatea SPIRU HARET
Universitatea SPIRU HARET
Universitatea SPIRU HARET
II. COMERŢUL INTERNAŢIONAL CU SERVICII

1. Conceptul de comerţ internaţional cu servicii


În ultimele decenii ale secolului al XX-lea am asistat la o creştere continuă a
comerţului internaţional cu servicii. Acesta are o serie de particularităţi care-l
deosebesc de comerţul internaţional cu bunuri materiale, care sunt produse într-o
ţară şi exportate în altă ţară. În timp ce comerţul cu bunuri materiale implică, de
regulă, mişcarea fizică a bunurilor materiale dintr-o ţară în alta, prin traversarea
graniţelor naţionale, în cazul serviciilor, deplasarea transfrontalieră are loc doar
într-un număr redus de tranzacţii cu servicii, îndeosebi cele de telecomunicaţii sau
unele servicii bancare. Sunt însă alte numeroase servicii unde nu este aplicabil
modul de livrare transfrontalier. Este vorba de serviciile în care consumul şi
producţia acestora corespund în timp şi spaţiu. În asemenea tranzacţii interna-
ţionale cu servicii, pentru ca ele să poată să aibă loc, sunt necesare fie deplasarea
consumatorului la locul unde se află producătorul (furnizorul) de servicii (cazul
turismului), fie deplasarea factorilor de producţie la locul consumului (deplasarea
investiţiilor străine directe în alte state)1.
După modul de furnizare a serviciilor, acestea pot fi grupate în patru
categorii2:
A. Furnizarea transfrontalieră (livrarea peste graniţă) a serviciilor prin
intermediul ratelor de distribuţie (cazul serviciilor de telefonie, serviciilor de
telecomunicaţii cu valoare adăugată, al unor servicii bancare).
B. Deplasarea consumatorului din ţara de import în ţara furnizorului de
serviciu (spre exemplu, turismul, serviciile educaţionale, serviciile medicale etc.).
C. Deplasarea temporară a furnizorului de serviciu în ţara utilizatorului/
consumatorului (cum sunt serviciile prestate de către avocaţi, profesori, artişti,
consultanţi şi constructori în străinătate).
D. Stabilirea unei prezenţe fizice pe termen lung pe pieţele externe, prin
efectuarea de investiţii străine directe (ISD).3
Totalitatea tranzacţiilor cu servicii desfăşurate la nivel mondial, prin
intermediul primelor trei moduri de furnizare, formează comerţul internaţional
propriu-zis cu servicii, care poate fi analizat pe baza datelor din statisticile
balanţelor de plăţi.
Noul Manual al FMI (Fondul Monetar Internaţional), în vigoare din anul
1994, abordând balanţa serviciilor, identifică următoarele categorii de servicii:
1
Frédéric Téoulon, op. cit., p. 12-13.
2
A se vedea, pentru detalii, Agnes Ghibuţiu, Serviciile şi dezvoltarea, Editura
Expert, Bucureşti, 2000, p. 205-206.
3
A se vedea şi Runda Uruguay, Ghidul întreprinzătorului (traducere, Ministerul
Industriei şi Comerţului şi Centrul Român de Comerţ Exterior, 1996, p. 358).
Universitatea SPIRU HARET
40
transporturi; turism; servicii de comunicaţii; servicii de construcţii; servicii de
asigurări; servicii financiare; servicii informatice şi legate de computere; taxe de
licenţă, drepturi de autor; alte servicii de afaceri (servicii juridice, consultanţă
contabilă şi de management; servicii de publicitate şi de cercetare a pieţei; servicii
de cercetare-dezvoltare; servicii de arhitectură şi inginerie; servicii din domeniul
agriculturii; alte servicii comerciale); servicii personale, culturale şi de recreaţie;
servicii guvernamentale neincluse în altă parte.
Ansamblul acestor categorii de servicii este evidenţiat în cadrul a trei posturi
importante ale balanţei serviciilor:
A. Transport, înglobând 3 subposturi pe tipuri de transport, respectiv: navlu-
transport mărfuri; transport de pasageri; alte servicii de transport.
B. Turism, cuprinzând 3 subposturi, respectiv: deplasări oficiale; turism
particular; alte categorii de călătorii.
C. Alte servicii, înglobând în cadrul unor subposturi distincte toate celelalte
categorii de servicii evidenţiate mai sus, neincluse în „transport” şi „turism”.
Diferită de clasificarea FMI privind serviciile este clasificarea Organizaţiei
Mondiale a Comerţului (OMC), pe sectoare şi subsectoare de servicii, care permite
o estimare reală a comerţului internaţional cu servicii, incluzând şi tranzacţiile cu
servicii derulate şi în relaţia intrafirmă.
Această clasificare a OMC se prezintă astfel4:
1. Servicii de afaceri:
a) Servicii profesionale.
b) Servicii informatice şi conexe.
c) Servicii de cercetare şi dezvoltare.
d) Servicii imobiliare.
e) Servicii de închiriere/leasing fără operatori.
f) Alte servicii de afaceri.
2. Servicii de comunicaţii:
a) Servicii poştale.
b) Servicii de curier.
c) Servicii de telecomunicaţii.
d) Servicii audiovizuale.
e) Alte servicii.
3. Servicii de construcţii şi servicii de inginerie conexe.
4. Servicii de distribuţie.
5. Servicii de educaţie.
6. Servicii de protecţie a mediului ambiant.
7. Servicii financiare:
a) Toate tipurile de servicii de asigurare şi reasigurare.
b) Servicii bancare şi alte servicii financiare (exclusiv asigurare).
8. Servicii legate de sănătate şi servicii sociale.
9. Servicii de turism şi legate de voiaj.
10. Servicii recreaţionale, culturale şi sportive (altele decât cele de la 2.d).
11. Servicii de transport:
a) Maritim.
b) Fluvial.

4
Runda Uruguay. Ghidul întreprinzătorului, p. 517-524.
Universitatea SPIRU HARET
41
c) Aerian.
d) Spaţial.
e) Feroviar.
f) Rutiere.
g) Prin conducte.
h) Auxiliare tuturor modurilor de transport.
i) Alte servicii de transport.
12. Alte servicii neincluse în altă parte.
Având în vedere diferenţele dintre cele două organisme internaţionale,
respectiv FMI şi OMC, în clasificarea serviciilor în comerţul internaţional, se fac
eforturi pentru a finaliza Manualul statisticilor comerţului cu servicii sub auspiciile
Grupului de lucru din domeniul statisticii comerţului cu servicii, înglobând repre-
zentanţi ai EUROSTAT, FMI, OCDE, ONU, UNCTAD şi OMC.

2. Dinamica exporturilor mondiale de servicii

Analiza evoluţiei exporturilor mondiale de servicii în raport cu cea a


exporturilor mondiale de bunuri, în ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea,
demonstrează ritmuri de creştere, în general similare, dar cu o tendinţă, în deceniul
al 10-lea al secolului trecut, în favoarea exporturilor mondiale de servicii.
Astfel, în ceea ce priveşte creşterea exporturilor mondiale de servicii, în anii
1999, 1990 şi 1980, faţă de anul 1970, tabelul nr. 1 relevă o accelerare a acestora,
în perioada, 1990-1999, în comparaţie cu exporturile mondiale de bunuri.

Tabelul nr. 1
Dinamica exporturilor mondiale,
în perioada 1970-1999
Valoarea Creşterea exporturilor.
(în miliarde dolari) 1970 = 100
1970 1980 1990 1999 1980 1990 1999
Bunuri
264 1963 3485 5460 7,4 ori 13,2 ori 20,7 ori
materiale
Servicii
64 402 815 1340 6,2 ori 12,3 ori 20,9 ori
comerciale
Sursa: Agnes Ghibuţiu, Serviciile şi dezvoltarea, p. 218; statisticile GATT/OMC.

Din tabelul nr. 1 mai rezultă că, la fiecare al 10-lea an din perioadele analizate,
creşterea exporturilor mondiale de servicii a sporit valoric.
În ce priveşte ritmul de creştere decenal al exporturilor mondiale de servicii,
tabelul nr. 2 evidenţiază faptul că atât în perioada 1980-1990, cât şi în perioada
1990-1999, acest ritm a devansat pe cel al exporturilor mondiale de bunuri materiale.

Universitatea SPIRU HARET


42
Tabelul nr. 2
Ritmul de creştere a exporturilor mondiale,
în perioada 1970-1999
- procente -
Creşterea medie anuală
1970-1980 1980-1990 1990-1999
Bunuri materiale 22,2 5,9 5,1
Servicii comerciale 20,2 7,3 5,7
Sursă: Calculat pe baza datelor din: GATT (1989), Le Commerce International 1988-
1989, vol. I, Génève; GATT (1992), Le Commerce International 1990-1991, vol. I, Génève;
Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel, 1999, volume II, Génève, Agnes
Ghibuţiu, op.cit., p. 218.

Dinamica, puţin diferită, a ritmurilor de creştere a exporturilor mondiale de


servicii şi a exporturilor de bunuri materiale nu a adus modificări importante în
privinţa ponderii bunurilor şi serviciilor în exporturile mondiale totale, aşa cum
rezultă din tabelul nr. 3.

Tabelul nr. 3
Ponderea bunurilor şi serviciilor în exporturile mondiale totale,
în perioada 1970-1999
- procente -
1970 1980 1990 1999
Bunuri materiale 80,5 83,0 81,0 80,3
Servicii comerciale 19,5 17,0 19,0 19,5
Sursă: Calculat pe baza datelor din: GATT (1989), Le Commerce International 1988-
1989, vol. I, Génève; GATT (1992), Le Commerce International 1990-1991, vol. I, Génève;
Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel, 1999, volume II, Génève, Agnes
Ghibuţiu, op.cit., p. 218.

Trebuie remarcată reducerea importantă a ponderii exporturilor mondiale de


servicii, în anul 1980 faţă de anul 1970, explicaţia constând în faptul că şocurile
petroliere din anii ’70 au făcut să crească puternic îndeosebi preţurile la bunurile
materiale, ceea ce s-a reflectat în majorarea evidentă a valorii acestora.

3. Evoluţia structurii exporturilor mondiale de servicii


Analiza pe care o efectuăm are la bază serviciile comerciale în accepţiunea
GATT/OMC, incluzând transporturile, turismul, alte servicii (telecomunicaţiile,
construcţiile, serviciile bancare şi de asigurări, serviciile profesionale etc.), precum
şi veniturile din muncă şi proprietate.
În primul rând, să investigăm modul în care a avut loc creşterea medie a
exporturilor mondiale de servicii, pe cele 3 mari grupe de servicii (tabelul nr. 4).
Universitatea SPIRU HARET
43
Tabelul nr. 4
Evoluţia structurii exporturilor mondiale de servicii
în funcţie de ritmul de creştere, în perioada 1970-1996

Valoarea Creşterea medie anuală a exporturilor


(miliarde dolari) (în procente)

1970 1990 1996 1970-1990 1990-1996


Total exporturi de
64 815 1283 13,5 8,0
servicii, din care:
- transporturi 26 270 314 12,6 3,6

- turism 18 245 426 13,9 9,7


- alte servicii şi
20 300 543 14,5 10,4
venituri private
Sursa: Calculat pe baza datelor din: GATT (1989), Le Commerce International 1988-
1989, vol. I, Génève; GATT (1992), Le Commerce International 1990-1991, vol. I, Génève;
Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel, 1998; IMF (1997), Balance of
Payments Statistics Yearbook, International Monetary Fund, Washington, D.C., Agnes
Ghibuţiu, op. cit., p. 222.

Conform tabelului nr. 4, ritmuri peste media de creştere a exporturilor


mondiale de servicii găsim la serviciile de turism şi, îndeosebi, la alte servicii şi
venituri private, care, de altfel, demonstrează cel mai ridicat dinamism, îndeosebi
în perioada 1990-1996, când media a fost de 8%; în schimb, la grupa alte servicii,
respectiv acolo unde se includ toate tipurile de servicii de producţie şi unde ţările
dezvoltate deţin ponderea cea mai mare, ritmul s-a ridicat la 10,4%.
Aceste ritmuri diferite de creştere, în ce priveşte structura exporturilor
mondiale de servicii, au adus importante schimbări în ponderea celor trei mari
grupe de servicii într-o perioadă de peste 25 de ani la sfârşitul secolului al XX-lea,
aşa cum rezultă din tabelul nr. 5.

Tabelul nr. 5
Evoluţia ponderii grupelor de servicii în totalul exporturilor mondiale
de servicii, în perioada 1970-1996
- procente -
1970 1990 1996
Total exporturi de servicii, din care: 100,0 100,0 100,0

- transporturi 40,6 33,1 24,5

- turism 28,1 30,1 33,2

- alte servicii şi venituri 31,3 36,8 42,3

Sursa: Calculat după datele din Agnes Ghibuţiu, Serviciile şi dezvoltarea, p. 222.
Universitatea SPIRU HARET
44
Semnificativ este faptul că serviciile de transport, aflate pe primul loc în
structura exporturilor de servicii mondiale, cu o pondere de 40,6% în anul 1970, au
ajuns în anul 1996 pe locul al treilea, cu o pondere de 24,5%.
În schimb, de pe locul 3, grupa alte servicii – sporind de la 31,3%, ca pon-
dere, în anul 1970, la 42,3%, în 1996 – a trecut pe primul loc în ierarhia serviciilor
de export mondiale. Cât priveşte grupa servicii de turism, ea s-a menţinut pe locul
al doilea cu o pondere în continuă creştere, respectiv de la 28,1%, în anul 1970, la
30,1%, în anul 1990, şi 33,2% în anul 1996.

4. Principalii exportatori şi importatori


în comerţul mondial cu servicii comerciale
O analiză a primelor 40 de ţări exportatoare şi importatoare în comerţul
mondial cu servicii, în anul 1998, pe baza datelor cuprinse în tabelul nr. 6, arată că
acestea deţin o pondere de 91,8% în exportul mondial şi 90,4% în importul mondial.
Semnificativ este faptul că primele 6 ţări exportatoare ating o pondere de 51,8%
din exportul mondial de servicii comerciale, iar aceleaşi 6 ţări sunt şi principalele
importatoare, având o pondere de 50,2% din importurile mondiale de servicii
comerciale. Aceste ponderi importante la nivel de 40 ţări, îndeosebi al celor 6 ţări,
ies şi mai mult în relief, ţinând seama că pe glob există circa 200 de state şi teritorii.
Pe primul loc, în anul 1998, în exportul şi importul mondial de servicii se
află, distanţat, SUA, cu o pondere de 18,2%, respectiv 12,7%. Celelalte 6 princi-
pale ţări exportatoare şi importatoare de servicii comerciale: Germania, Marea
Britanie, Franţa, Japonia, Italia şi Olanda deţin, şi la export şi la import, ponderi
sub 10% (de la 3,6% până la maximum 9,6%). Este de evidenţiat faptul că între
primele 20 de ţări exportatoare se situează următoarele ţări în curs de dezvoltare:
China, Coreea de Sud, Singapore, Turcia, iar între primele ţări importatoare se
înscriu ţările în curs de dezvoltare: China, Coreea de Sud, Singapore, Brazilia.
După cum se poate vedea, ţările în curs de dezvoltare menţionate mai sus sunt, în
majoritatea lor, state din Asia de Sud-Est şi Orientul Îndepărtat. Cât priveşte ţările
în tranziţie la economia de piaţă, acestea ocupă, la exportul de servicii comerciale,
poziţii între locurile 24-38 (Fed. Rusă, Polonia, Rep. Cehă şi Ungaria), iar la import,
poziţii între locurile 21-40 (Fed. Rusă, Polonia, Rep. Cehă).

Tabelul nr. 6
Principalii exportatori şi importatori în comerţul mondial cu servicii în anul 1998
- miliarde dolari şi procente -
Pondere în Pondere în
Valoare exportul Valoare importul
Locul Exportatori Locul Importatori
1998 mondial 1998 mondial
(în %.) (în %.)
0 1 2 3 4 5 6 7
1 SUA 240,0 18,2 1 SUA 165,8 12,7
2 Marea Britanie 100,0 7,6 2 Germania 125,0 9,6
3 Franţa 84,6 6,4 3 Japonia 110,7 8,5
4 Germania 78,9 6,0 4 Marea Britanie 78,8 6,0

Universitatea SPIRU HARET


45
Tabelul nr. 6 (continuare)
0 1 2 3 4 5 6 7
5 Italia 66,6 5,1 5 Franţa 65,4 5,0
6 Japonia 61,8 4,7 6 Italia 62,9 4,8
7 Olanda 51,6 3,9 7 Olanda 46,6 3,6
8 Spania 48,7 3,7 8 Canada 35,2 2,7
9 Belgia-Luxemburg 35,4 2,7 9 Belgia-Luxemburg 33,9 2,6
10 Hong-Kong (China) 34,2 2,6 10 Austria 30,1 2,3
11 Austria 32,4 2,5 11 China 28,8 2,2
12 Canada 30,3 2,3 12 Spania 27,5 2,1
13 Elveţia 27,1 2,1 13 Coreea de Sud 23,8 1,8
14 China 24,0 1,8 14 Taiwanul 23,3 1,8
(provincie a Chinei)
15 Coreea de Sud 23,9 1,8 15 Hong-Kong (China) 22,7 1,7
16 Turcia 23,2 1,8 16 Suedia 21,8 1,7
17 Singapore 18,2 1,4 17 Irlanda 20,0 1,5
18 Suedia 17,9 1,4 18 Brazilia 18,7 1,4
19 Taiwanul 16,6 1,3 19 Singapore 17,9 1,4
(provincie a Chinei)
20 Australia 16,0 1,2 20 Australia 16,8 1,3
21 Danemarca 14,8 1,1 21 Fed. Rusă 16,1 1,2
22 Norvegia 14,0 1,1 22 Elveţia 16,1 1,2
23 Thailanda 13,1 1,0 23 Danemarca 15,3 1,2
24 Fed. Rusă 12,9 1,0 24 Norvegia 15,2 1,2
25 Mexic 11,9 0,9 25 India 14,2 1,1
26 India 11,1 0,8 26 Mexic 12,6 1,0
27 Malaysia 10,7 0,8 27 Malaysia 12,4 0,9
28 Grecia 9,8 0,7 28 Thailanda 11,9 0,9
29 Israel 9,0 0,7 29 Indonezia 11,6 0,9
30 Polonia 8,9 0,7 30 Filipine 10,1 0,8
31 Portugalia 8,5 0,6 31 Israel 9,6 0,7
32 Egipt 7,8 0,6 32 Turcia 9,4 0,7
33 Brazilia 7,6 0,6 33 Arabia Saudită 8,7 0,7
34 Filipine 7,5 0,6 34 Argentina 8,7 0,7
35 Rep. Cehă 7,3 0,6 35 Finlanda 8,0 0,6
36 Irlanda 6,9 0,5 36 Polonia 7,1 0,5
37 Finlanda 6,8 0,5 37 Portugalia 6,7 0,5
38 Ungaria 4,9 0,4 38 Egipt 5,9 0,5
39 Africa de Sud 4,8 0,4 39 Africa de Sud 5,6 0,4
40 Argentina 4,4 0,3 40 Rep. Cehă 5,4 0,4
Total cei 40 1210,0 91,8 Total cei 40 1186,0 90,4
Mondial 1320,0 100,0 Mondial 1305,0 100,0

Sursa: Organisation Mondiale du Commerce, Rapport annuel 1999, Génève, 1999,


vol. II, p. 5.
Universitatea SPIRU HARET
46
5. Comerţul internaţional cu servicii
în ultimul deceniu al secolului al XX-lea
Cursul ascendent al comerţului internaţional cu servicii în a doua parte a
secolului trecut a avut o dinamică mai accelerată în deceniul anilor ’90. Datele din
tabelul nr. 7 ne conduc la o serie de concluzii în acest sens.
Tabelul nr. 7
Exportul şi importul mondial de servicii comerciale, în anii 1990 şi 2000
din care în %
Total în
Anul Transport Turism Alte
mld. dolari
internaţional (călătorii) servicii
Export 1990 750,4 28,1 34,1 37,8
2000 1430,8 23,2 32,1 44,7
Diferenţă +680,4 -4,9 -2,0 +6,9
Import 1990 774,5 32,5 31,7 35,8
2000 1400,0 28,0 30,8 41,2
Diferenţă +625,5 -4,5 -0,9 +4,6
Sursa: calculat pe baza datelor din Rapport annuel, OMC, Genève, 2002.

Astfel, dacă în deceniul anilor ’80 creşterea exportului de servicii comerciale


a fost de 413 miliarde dolari, între anii 1900-2000 sporul a fost de 680 miliarde
dolari, deci 267 miliarde dolari. Semnificativ a fost şi faptul că serviciile comer-
ciale internaţionale au crescut în ultimul deceniu al secolului al XX-lea cu 90%, în
timp ce exporturile de bunuri în aceeaşi perioadă s-au majorat numai cu 81,5%.
Cât priveşte mutaţiile în structura pe categorii de servicii comerciale inter-
naţionale la export şi import, se remarcă o creştere importantă a categoriei „Alte
servicii” cu + 6,9%, respectiv +4,6%, fapt care a determinat ca ponderea acestei
categorii să depăşească 40% în totalul serviciilor internaţionale.
Pe de altă parte, tabelul nr. 8 arată o reducere sensibilă atât la import, cât şi la
export, la categoria de servicii „Transport internaţional”, cu – 4,5%, respectiv – 4,3%,
în timp ce diminuarea celeilalte categorii „Turism (călătorii)” a fost mai redusă.
Investigând mai amănunţit structura exportului serviciilor comerciale în câteva ţări
dezvoltate de pe glob, pe baza datelor din tabelul nr. 8, putem formula unele concluzii.
Tabelul nr. 8
Structura exporturilor de servicii comerciale
ale principalelor ţări dezvoltate, în anul 1999
Marea
Categoria de servicii SUA Franţa Germania Italia Japonia
Britanie
Total servicii comerciale 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
• Transporturi 19,1 18,5 24,2 25,2 16,0 38,0
- Transporturi maritime 1,7 6,3 4,2 8,4 7,0 24,8
- Transporturi aeriene 10,2 10,7 11,1 12,0 5,3 13,2
- Alte transporturi 7,3 1,4 8,9 4,8 3,6 0,0
• Călătorii (turism) 34,4 22,8 38,0 21,1 44,7 5,7
Universitatea SPIRU HARET
47
Tabelul nr. 8 (continuare)
Marea
Categoria de servicii SUA Franţa Germania Italia Japonia
Britanie
• Alte servicii comerciale 46,5 58,7 37,8 53,7 39,3 56,3
- Serv. de comunicaţii 1,4 2,3 1,2 2,2 1,0 1,3
- Serv. de construcţii 1,8 0,4 4,9 5,6 6,7 9,5
- Serv. de asigurări 1,3 5,9 1,2 3,2 1,9 0,0
- Serv. financiare 6,2 11,6 1,7 5,0 3,4 3,4
- Serv. de informatică 1,6 2,9 0,9 3,4 0,4 2,1
- Redevenţe, drepturi licenţă 14,7 6,9 2,4 3,8 0,7 13,6
- Alte servicii pentru întreprinderi 17,5 27,6 24,0 30,3 24,4 26,2
- Serv. personale, culturale
1,9 1,0 1,5 0,2 0,6 0,4
şi relativ la recreere
Sursa: Rapport annuel, OMC, Genève, 2000.

La categoria „Transport internaţional”, există ţări, ca Japonia, care, prin pon-


derea sa de 38%, devansează cu mult celelalte ţări dezvoltate, îndeosebi datorită
ponderii de 24,8% a transporturilor sale maritime în totalul acestei categorii de
servicii. Ar mai trebui subliniată ponderea importantă, de peste 10%, a 5 din cele 6
ţări luate în studiu privind transportul aerian.
Cât priveşte categoria „Turism (călătorii)”, ies în evidenţă, faţă de media
mondială a ponderii de 34,1%, la export atât Italia cu 44,7%, cât şi Franţa cu 38%.
Categoria „Alte servicii comerciale”, cu o medie a ponderii mondiale de
37,8% este puternic devansată de ţări ca Marea Britanie, cu 58,7%, Japonia cu
56,3% şi Germania cu 53,7%. În cadrul acestei categorii, ponderea cea mai ridicată
la subcategoria „Alte servicii pentru întreprindere” o deţin: Germania, cu 30%,
Marea Britanie, cu 27,6% şi Japonia, cu 26,2%.
Datele privind principalii exportatori de servicii comerciale (tabelul nr. 9)
arată că, faţă de anul 1998, în anul 1999, nu au apărut schimbări esenţiale în
locurile ocupate de ţări în clasamentul exportatorilor mondiali.
Tabelul nr. 9
Principalii exportatori în cadrul comerţului mondial de servicii, în 1999
Locul ocupat Ţara Valoarea în miliarde dolari Ponderea în total export mondial
1 SUA 253,4 18,8
2 Marea Britanie 101,5 7,5
3 Franţa 82,6 6,1
4 Germania 79,3 5,9
5 Italia 61,2 4,5
6 Japonia 60,3 4,5
7 Olanda 54,2 4,0
8 Spania 53,0 3,9
9 Belgia-Luxemburg 39,0 2,9
10 Hong-Kong (China) 34,9 2,6
11 Canada 34,2 2,5
12 Austria 31,5 2,3
13 Elveţia 26,3 1,9
14 Coreea de Sud 24,8 1,8
15 China 23,7 1,8
Total mondial 1350,0 100,0
Sursa: Rapport annuel, OMC, Genève, 2000.
Universitatea SPIRU HARET
48
Observăm, totuşi, că a crescut ponderea SUA, în exportul mondial de servicii,
la 18,8% faţă de 18,2% în anul precedent şi că s-au inversat locurile ocupate de
Canada şi Austria, respectiv 11 şi12, precum şi de China şi Coreea de Sud, 14 şi
15. Cum însă China include şi Hong Kong-ul, în anul 1999, această ţară a ajuns, de
fapt, să deţină locul 7 la exportul mondial de servicii comerciale, după SUA, Marea
Britanie, Franţa, Germania, Italia şi Japonia, cu un volum valoric cumulat de
58,6 miliarde dolari.
Pentru a avea o imagine de ansamblu a repartiţiei geografice a exporturilor
mondiale de servicii comerciale pe continente şi ţări/grupe de ţări cu pondere
importantă în comerţul mondial, ne vom folosi de datele din tabelul nr. 10.

Tabelul nr. 10
Evoluţia repartiţiei geografice a exporturilor mondiale de servicii comerciale,
în anii 1990 şi 1999
Continente şi ţări Ponderea serviciilor în exportul mondial
sau grupe de ţări 1990 1999
Total glob 19,2 21,3
• America de Nord 19,2 21,3
SUA 16,9 18,8
• America Latină 3,8 4,0
Mexic 0,9 0,9
Brazilia 0,5 0,5
• Europa Occidentală 53,2 47,4
UE (15) 47,3 42,6
Regatul Unit 6,2 7,5
Franţa 8,5 6,1
Germania 6,6 5,9
Italia 6,2 4,5
• Africa 2,4 2,2
Egipt 0,6 0,7
Africa de Sud 0,4 0,4
• Asia – Oceania 16,8 19,5
Japonia 5,3 4,5
Hong-Kong (China) 2,3 2,6
Coreea de Sud 1,2 1,8
China 0,7 1,8
Singapore 1,6 1,7
Australia 1,3 1,3
Sursa: OMC, Rapport annuel, 2000, Genève.

Din tabelul nr. 10 rezultă că Europa Occidentală este lider mondial la


exportul de servicii (deşi ponderea ei a scăzut în ultimul deceniu al secolului trecut
de la 53,2% la 47,4%). O urmează în ordine America de Nord şi, îndeaproape, Asia
– Oceania cu ponderi în jur de 20%. America Latină şi Africa deţin fiecare ponderi
de 4%, respectiv 2,2%.
Universitatea SPIRU HARET
49
Principala ţară exportatoare de servicii comerciale a lumii este SUA, cu o
pondere de 21,3% în totalul mondial, în timp ce Uniunea Europeană (cu un număr
de 15 membri) deţinea, în 1999, primul loc în lume cu o pondere de 42,6%, după ce
în anul 1990 avusese o pondere de 47,3%.
În finalul acestei analize asupra evoluţiei comerţului internaţional cu servicii
în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, ne folosim de datele din tabelul nr. 11
pentru a vedea care sunt ţările unde serviciile comerciale au cea mai mare pondere
în activitatea lor de comerţ exterior.
Tabelul nr. 11
Ponderea bunurilor şi serviciilor comerciale în totalul exportului mondial
şi în ţările unde serviciile au depăşit 25% în anul 1999
Pondere în total comerţ Locul ocupat în lume
Ţări
bunuri % servicii % la export servicii
Total mondial 80,4 19,6 -
SUA 73,0 27,0 10
Austria 67,6 32,4 4
Spania 67,7 32,3 5
Grecia 34,5 65,5 1
Marea Britanie 72,5 27,5 8
Turcia 64,7 35,3 3
Egipt 36,1 63,9 2
Tunisia 68,0 32,0 6
Maroc 72,4 27,6 7
India 72,9 27,1 9
Sursa: Rapport annuel, OMC, Genève, 2000.

Din tabelul nr. 11 rezultă că două ţări, respectiv Grecia cu 65,5% şi Egiptul
cu 63,9%, se detaşează mult ca pondere a serviciilor în comerţul lor exterior.
Urmează, cu ponderi de peste 30%, Turcia, Austria, Spania şi Tunisia, iar peste
25% Maroc, Marea Britanie, India şi SUA.

Universitatea SPIRU HARET


50
Tabelul nr. 3

Ţări cu ponderi de peste 70% ale exportului de produse de bază


în totalul exporturilor de bunuri, în anii 1990 şi 2000

Ţări în curs de dezvoltare din:


Ţări dezvoltate
Asia Africa America Latină
1990 2000 1990 2000 1990 2000 1990 2000
1. Islanda 91 86 1. Yemen … 99 1. Nigeria … 100 1. Nicaragua 92 92
2. Norvegia 67 77 2. Papua N. Guinee 89 98 2. Algerie 97 98 2. Jamaïca … 92
3. Australia 64 65 3. Iran … 93 3. Benin … 97 3. Venezuela 90 91
4. Azerbaidjan … 92 4. Niger … 97 4. Ecuator 98 90
5. Turkmenistan … 92 5. Uganda … 94 5. Chile 87 81
6. Arabia Saudită 93 93 6. Camerun 91 92 6. Panama 78 84
7. Qatar 84 90 7. Gambia 100 … 7. Paraquay … 81
8. Brunei 100 89 8. Ruanda 95 … 8. Peru 87 80
9. Oman 94 87 9. Libia 95 … 9. Trinidad – Tobago 73 71
10. Kuweit 94 80 10. Coasta de Fildeş … 85 10. Bolivie 95 71
11. Kazahstan … 80 11. Ghana … 85 11.Guatemala 76 68
12. Tanzania … 84 12. Honduras 91 67
13. Kenya 71 79
14. Zimbabwe 68 72
15. Guinea … 70
16. Togo 89 69
17. Senegal 77 69

ROMÂNIA 26 22

Sursa: World Development Indicators 2002, World Bank.


CORELAŢIA DINTRE STRUCTURA FIZICĂ
III. A EXPORTURILOR ŢĂRILOR ŞI DEZVOLTAREA
UMANĂ ÎN ANII 1990 – 20001

Ultimul deceniu al secolului al XX-lea a marcat numeroase mutaţii în dez-


voltarea economică a statelor, care s-au repercutat în comerţul lor exterior. Aceste
mutaţii au vizat atât dinamica valorii exporturilor şi importurilor, cât şi structura
fizică a schimburilor comerciale cu bunuri ale diferitelor ţări ale lumii.
Ne propunem în continuare să aprofundăm unele aspecte legate de situaţia
structurii fizice în comerţul exterior al statelor atât dezvoltate şi în curs de dez-
voltare, cât şi al acelora aflate în tranziţie.

Ţări având mai mult de 80% exporturi


de produse manufacturate în totalul exporturilor lor
Pe baza datelor din tabelul nr. 1, care au apărut în Human Development Report
2002, publicat de O.N.U., investigarea noastră remarcă, în ceea ce priveşte ţările
dezvoltate, cum sunt Japonia şi Elveţia, că ponderea exporturilor lor de produse
prelucrate în totalul exporturilor statelor respective a depăşit 90%. Cele două ţări sunt
urmate de alte 11 ţări dezvoltate (Italia, Irlanda, Luxemburg, Germania, Suedia,
Portugalia, Finlanda, Statele Unite, Austria, Marea Britanie şi Franţa), ale căror
exporturi de produse prelucrate deţin între 81 şi 88% în totalul exporturilor lor. Ar
putea fi surprinzător faptul că Irlanda şi Portugalia, altădată fără tradiţii industriale, se
găsesc acum printre ţările cu cea mai mare pondere în exporturile de produse
prelucrate din lume. Desigur, integrarea acestor state în Uniunea Europeană a avut un
rol decisiv. În acest context, este de menţionat că din cele 13 ţări dezvoltate analizate,
un număr de 10 fac parte din Uniunea Europeană.
Cât despre ţările în curs de dezvoltare, cele cu un procentaj mai mare de 80 % al
exporturilor de produse prelucrate în totalul exporturilor, acestea sunt: Hong Kong
(China), Taiwanul (provincie a Chinei), Israel, Republica Coreea, Filipine, Pakistan,
Mexic şi Turcia. După cum se poate observa, din cele 10 ţări prezentate în tabel, 8 sunt
din Asia.
Referitor la ţările în tranziţie care au realizat un procentaj între 80% şi 90% al
exporturilor de produse prelucrate în totalul exporturilor, acestea sunt Slovenia,
Republica Cehă, Ungaria, Republica Slovacă şi Polonia.
România este aproape de performanţa ţărilor menţionate mai sus, având un
procentaj de 77% exporturi de produse manufacturate în totalul exporturilor sale,
în anul 2000.
1
Din studiul elaborat de Octavian Gh. Botez şi publicat în suplimentul nr. 337 al
ziarului „Economistul” din 6 mai 2003.
Universitatea SPIRU HARET
51
Ţări având mai mult de 15% exporturi de înaltă tehnologie
în totalul exporturilor lor de produse prelucrate
Analiza noastră a reţinut 25 de ţări, conform tabelului nr. 2, care au depăşit în
anul 2000 procentul de 15% în ce priveşte exporturile de înaltă tehnologie în totalul
exporturilor lor de produse prelucrate. Între aceste ţări, 12 sunt din Europa (Malta,
cu o cifră record de 72%, urmată de Irlanda cu 48%, apoi Olanda, Marea Britanie,
Estonia, Finlanda, Ungaria, Franţa, Suedia, Danemarca, Elveţia şi Germania, cu un
procentaj între 18% şi 35%). Printre cele 25 de state se găsesc şi ţări candidate la
integrarea în Uniunea Europeană, respectiv Estonia cu 30% şi Ungaria cu 26%,
precum şi, în mod special, cum am arătat, Malta. La grupul ţărilor europene men-
ţionate se adaugă încă trei ţări dezvoltate (Statele Unite cu 34%, Japonia cu 28% şi
Canada cu 19%).
Din acest grup de 25 de state cu o performanţă excepţională, respectiv, având
un procentaj important de exporturi de înaltă tehnologie în totalul exporturilor de
produse prelucrate, fac parte 10 ţări în curs de dezvoltare din Asia: Singapore cu
63%, Malaysia şi Filipine cu 59%, precum şi Republica Coreea, Thailanda, Israel,
Hong Kong (China) şi Indonezia. Celelalte două ţări în curs de dezvoltare se găsesc
în America Latină: Mexic cu 22% şi Brazilia cu 19%.
România se afla încă departe de nivelul celorlalte ţări citate, având un pro-
centaj, în anul 2000, de numai 6% exporturi de înaltă tehnologie în totalul exporturilor
sale de produse prelucrate.

Ţări având mai mult de 70% exporturi de produse de bază


în totalul exporturilor lor
Analiza evidenţiază un număr mare de ţări în care materiile prime reprezintă
aproape 3/4 din exporturile lor. De această dată, contrar situaţiei pe care am
remarcat-o atunci când ţările dezvoltate erau cele care deţineau ponderile cele mai
mari în exporturile de produse manufacturate sau în cele de înaltă tehnologie, si-
tuaţia dominantă în exporturile de produse de bază o au ţările în curs de dezvoltare.
Astfel, conform tabelului nr. 3, din 43 de ţări analizate un număr de 40 de ţări
sunt în curs de dezvoltare, din care 17 din Africa, 12 din America Latină şi 11 din
Asia şi numai 3 state sunt dezvoltate, respectiv Islanda, Norvegia şi Australia.
Referindu-ne la ţările din Africa, remarcăm că 9 ţări înregistrează o pondere a
exporturilor de produse de bază, în totalul exporturilor lor, între 95 şi 100%. De
asemenea, în 4 ţări din America Latină procentajul produselor de bază în totalul
exporturilor atinge între 90 – 92%. Analizând şi situaţia ţărilor din Asia rezultă că
cele mai multe ţări din acest subgrup sunt din Orientul Mijlociu. Semnificativ,
totodată, este faptul că, pentru prima dată după 1990, se remarcă prezenţa în acest
subgrup a 3 state foste sovietice cu exporturi de produse de bază, respectiv
Azerbaidjan şi Turkmenistan, într-o pondere de 92%, şi Kazahstan, cu 80%, în anul
2000, ţări furnizoare de petrol.
România, cu un procentaj între 22 şi 26% în anii 1990 şi 2000, nu se regă-
seşte în subgrupul de ţări în care dominanta o reprezintă exporturile numai de
produse de bază în totalul exporturilor. Ţara noastră se situează, deci, într-o poziţie
net mai bună, faţă de anul 1938, când 4 produse (petrol, cereale, lemn şi vite)
deţineau o pondere de 90% în totalul exporturilor României.
Universitatea SPIRU HARET
52
Ţări având mai mult de 30% exporturi de alimente
în totalul exporturilor lor
În ce priveşte ţările care exportă produse de bază, este util să examinăm în
special grupul ţărilor în care peste 23% din totalul exporturilor lor sunt exporturi de
produse alimentare.
Astfel, din datele tabelului nr. 4, rezultă că aceste exporturi deţineau, în 2000,
ponderi între 33 şi 88%, într-un număr de 20 de ţări, din care 19 state în curs de
dezvoltare, respectiv 9 din Africa (Tanzania, Uganda, Senegal, Kenia, Mozambic,
Coasta de Fildeş, Ghana, Zimbabwe şi Madagascar), 8 din America Latină (Nicaragua,
Panama, Paraguay, Honduras, Guatemala, Uruguay, Salvador şi Ecuador), o ţară
din Asia (Sri Lanka) şi una din Europa (Republica Moldova, cu o pondere a ali-
mentelor la export de 62% în totalul exporturilor).
Din cele 20 de ţări analizate există numai o singură ţară dezvoltată care face
parte din grupul statelor cu un important procentaj al exporturilor de alimente,
respectiv Noua Zeelandă.
Cât priveşte România, ponderea exportului de alimente atât în anul 1990, cât
şi în anul 2000 a fost foarte redusă, respectiv 1 şi 3% din totalul exporturilor.

Ţări având de la 25 la 100 % exporturi de combustibil


în totalul exporturilor
Conform tabelului nr. 5, din grupul de 20 de state luate în analiză, având
ponderi peste 25% la combustibili în totalul exporturilor lor, numai unul singur,
respectiv Norvegia, este o ţară dezvoltată. Restul de 19 state sunt ţări în curs de
dezvoltare, respectiv 10 din Orientul Mijlociu şi din Asia, în care procentajul
combustibililor în exporturile lor este între 25 şi 93%, urmate de 5 ţări din Africa
(dintre care Nigeria, în anul 2000, deţinea 100% exporturi de combustibili, iar
Libia, mai mult de 90%), precum şi un număr de 4 ţări din America Latină
(Venezuela cu 86 %, Trinidad – Tobago cu 65%, Ecuador cu 49% şi Columbia cu
41%, din totalul exporturilor lor).
România, cu un procentaj al exporturilor de combustibili, în totalul exporturilor
sale, de 18% în 1990 şi 7% în anul 2000, nu mai este ţara care între cele două
războaie mondiale din secolul trecut avea la export ca principală marfă petrolul.

Ţări având un raport de schimb supraunitar în comerţul lor exterior în


anul 1999, comparativ cu anul 1980
Deosebit de interesantă este, în acelaşi timp, analiza raportului de schimb
realizat de fiecare ţară în comerţul său exterior, care reflectă puterea de cumpărare
a produselor străine de către exporturile de bunuri ale ţării respective. În acest sens,
în tabelul nr. 6 sunt incluse ţări având un grad diferit de dezvoltare care au obţinut
realizări importante pe parcursul ultimelor două decenii.
În mod normal, în cadrul acestui grup de 25 de ţări investigate, regăsim
statele dezvoltate industrial. Raportul de schimb supraunitar este prezent în
comerţul exterior a 8 ţări, respectiv: Japonia cu cea mai bună performanţă, 170%,
urmată de Italia, Spania, Statele Unite, Finlanda, Franţa, Germania şi Suedia. Mai
Universitatea SPIRU HARET
53
pot fi remarcate şi ţări în tranziţie şi, totodată, candidate la integrarea în Uniunea
Europeană: Polonia, cu cel mai bun raport de schimb supraunitar înregistrat în
perioada analizată între toate ţările lumii (285%), precum şi Ungaria, cu 112%.
Printre cele 25 de ţări de pe glob în care există un asemenea raport de schimb
supraunitar sunt şi 15 ţări în curs de dezvoltare, din care 6 din Asia (India, Israel,
Iordania, Filipine, Pakistan şi China), 5 din Africa (inclusiv cele mai puţin avansate
cum sunt Burkina Faso şi Mauritania, precum şi Maroc, Zimbabwe şi Kenya) şi 4
din America Latină (Paraguay, Brazilia, Costa Rica şi Salvador).
Din cauza lipsei de date pentru România în tabelele statistice prezentate în
documentul World Development Indicators 2002, am apelat la calculele din raportul
anual 2001 al Băncii Naţionale a României; respectiv, pentru anul 2000, indicele rapor-
tului de schimb a fost de 103,5, iar pentru anul 2001, el a continuat să fie supraunitar,
de 102 %, deci a avut loc o uşoară creştere a puterii de cumpărare a exporturilor noastre.

Ţări având un raport de schimb subunitar în comerţul lor exterior


în anul 1999, comparativ cu anul 1980

Studierea acestui aspect, pe baza datelor din tabelul nr. 7, demonstrează că,
analizând 33 de ţări în care a fost înregistrat un raport de schimb subunitar, între
20% şi 86%, din acest grup de state fac parte 30 de ţări în curs de dezvoltare, care
şi-au redus puterea de cumpărare a produselor străine de către exporturile lor.
Printre ele se află 10 ţări din Africa (Coasta de Fildeş, Angola, Sudan, Libia, Egipt,
Gabon, Tanzania, Algeria, Nigeria şi Uganda), 10 ţări din America Latină
(Columbia, Guatemala, Cuba, Jamaica, Nicaragua, Haiti, Venezuela, Peru, Ecuador,
Mexic) şi 7 ţări din Asia (Kuwait, Thailanda, Siria, Indonezia, Qatar, Malaysia şi
Emiratele Arabe Unite). Singura ţară în curs de dezvoltare din Europa aflată în
acest grup este Cipru.
Există, însă, şi ţări dezvoltate (Norvegia, Australia şi Grecia), care în anul
1999, faţă de anul 1980, au înregistrat un raport de schimb subunitar, puterea lor de
cumpărare diminuându-se în ultimele două decenii.
O privire de ansamblu asupra tuturor celor 33 de ţări care şi-au redus puterea
de cumpărare în schimburile comerciale internaţionale, în perioada analizată
(1980-1999), demonstrează că majoritatea ţărilor din acest grup sunt exportatoare
de combustibili, respectiv de petrol.

Corelaţia între structura fizică a exporturilor ţărilor, pe de o parte,


şi dezvoltarea umană şi veniturile obţinute de către acestea,
pe de altă parte, în anul 1999, comparativ cu anul 1980
În ce priveşte relaţia între ţările exportatoare de produse de bază şi cele ex-
portatoare de produse prelucrate, pe de o parte, şi performanţele lor în dezvoltarea
umană şi veniturile obţinute, pe de altă parte, conform datelor din tabelul nr. 8, pot
fi formulate următoarele concluzii, pentru perioada 1980 – 1999:
• Ţările cele mai puţin avansate din lume, în care produsele de bază reprezintă
aproximativ 70% din totalul exporturilor lor, iar restul de 30% sunt produse pre-
lucrate, au cel mai redus grad de dezvoltare umană şi cel mai scăzut venit din lume.
Universitatea SPIRU HARET
54
• Ţările în curs de dezvoltare şi ţările în tranziţie în care produsele de bază
reprezintă aproximativ 40 – 50 % din totalul exporturilor lor au un nivel mediu de
dezvoltare umană, având totodată şi venituri medii la scară mondială.
• Ţările dezvoltate, ţările în curs de dezvoltare şi ţările în tranziţie în care
produsele de bază reprezintă între 15 şi 20 % în totalul exporturilor lor de bunuri,
iar exporturile de produse prelucrate între 80 şi 85% au reuşit să atingă indici de
dezvoltare umană printre cei mai ridicaţi, datorită veniturilor mari pe care le obţin.
• România, conform statisticilor Băncii Mondiale, se găseşte în grupul ţărilor
cu dezvoltare medie şi cu venituri mijlocii, raportate la situaţia pe plan mondial,
înregistrând, între anii 1990-2000, exporturi de produse de bază între 22% şi 26%,
ca pondere, în totalul exporturilor. Aceeaşi situaţie se evidenţiază şi în ce priveşte
exporturile de produse prelucrate, care au crescut, ca procentaj, de la 73% în 1990
la 77% în anul 2000.
Experienţa istorică, inclusiv a României, demonstrează necesitatea dezvoltării
industriale a tuturor statelor şi, pe această cale, a participării crescânde a acestora
cu exporturi de produse prelucrate la circuitul comercial internaţional, spre bene-
ficiul tuturor ţărilor, inclusiv al ţărilor dezvoltate, care vor avea în acest fel mai
mulţi parteneri cu putere de cumpărare sporită a mărfurilor lor.

Tabelul nr. 1
Ţări cu ponderi de peste 80% la exportul de produse manufacturate
din totalul exportului, în anii 1990 şi 2000
Ţări dezvoltate Ţări în tranziţie Ţări în curs de dezvoltare
1990 2000 1990 2000 1990 2000
1. Japonia 96 94 1. Slovenia 86 90 1. Hong Kong (China) 95 95
2. Elveţia 94 91 2. R. Cehă … 88 2. Taiwan (China) 93 95
3. Italia 88 88 3. Ungaria 63 86 3. Israel 87 94
4. Irlanda 70 86 4. R. Slovacă … 85 4. R. Coreea 94 91
5. Luxemburg … 86 5. Polonia 59 80 5. Filipine 38 92
6. Germania 89 85 6. China 72 88
7. Suedia 83 85 7. Singapore 72 86
8. Portugalia 80 85 8. Pakistan 79 85
9. Finlanda 83 85 9. Mexic 43 83
10. SUA 74 83 10. Turcia 68 81
11. Austria 88 83
12. M. Britanie 79 83
13. Franţa 77 81
ROMÂNIA 73 77
Sursa: Human Development Report 2002, ONU, p. 198-201.

Universitatea SPIRU HARET


55
Tabelul nr. 2
Ţări cu ponderi de peste 15% ale exportului
de înaltă tehnologie în totalul exportului
de produse manufacturate, în anul 2000
Ţări 1990 2000 Europa Asia America
1. Malta 45 72 x
2. Singapore 40 63 x
3. Malaysia 38 59 x
4. Filipine … 59 x
5. Irlanda 41 48 x
6. Olanda 19 35 x
7. R. Coreea 18 35 x
8. S.U.A. 33 34 x
9. Thailanda 21 32 x
10. M. Britanie 24 32 x
11. Estonia … 30 x
12. Japonia 24 28 x
13. Finlanda 8 27 x
14. Ungaria … 26 x
15. Israel 10 25 x
16. Franţa 16 24 x
17. Hong-Kong (China) … 23 x
18. Mexic 8 22 x
19. Suedia 13 22 x
20. Danemarca 15 21 x
21. Elveţia 12 19 x
22. Canada 14 19 x
23. Brazilia 7 19 x
24. Indonezia … 19 x
25. Germania 11 18 x
12 9 4

ROMÂNIA 2 6
Sursa: Human Development Report 2002, ONU, p.198-201

Universitatea SPIRU HARET


56
Tabelul nr. 3
Ţări cu ponderi de peste 70% ale exportului de produse de bază
în totalul exporturilor de bunuri, în anii 1990 şi 2000

Universitatea SPIRU HARET


Sursa: World Development Indicators 2002, World Bank.

57
Tabelul nr. 4
Ţări cu importante ponderi ale exportului de alimente
în totalul exporturilor lor, în anii 1990 şi 2000
America Alte
Ţara 1990 2000 Africa
Latină continente
1. Nicaragua 77 88 x
2. Panama 75 74 x
3. Tanzania … 70 x
4. Uganda … 67 x
5. Sri Lanka 61 67 Asia
6. Paraguay 52 65 x
7. R. Moldova … 62 Europa
8. Senegal 53 59 x
9. Kenya 49 59 x
10. Honduras 82 59 x
11. Guatemala 67 56 x
12. Mozambic … 52 x
13. Coasta de Fildeş … 50 x
14. Ghana 51 48 x
15. Uruguay 40 47 x
16. Zimbabwe 44 47 x
17. Noua Zeelandă 47 46 Oceania
18. Salvador 57 42 x
19. Ecuador 44 37 x
20. Madagascar 73 36 x
21. Peru 21 30 x
22. Costa Rica 58 30 x
23. Bolivia 19 30 x
24. Chile 24 25 x
25. Camerun 20 23 x
12 10 3

ROMÂNIA 1 3
Sursa: World Development Indicators 2002, World Bank.

Universitatea SPIRU HARET


58
Tabelul nr. 5
Ţări cu importante ponderi ale exportului de combustibili
în totalul exporturilor lor, în anii 1990 şi 2000
Orientul America
Ţara 1990 2000 Asia Africa Europa
Mijlociu Latină
1. Nigeria 97 100 x
2. R. Yemen 8 93 x
3. Arabia Saudită 92 92 x
4. Iran … 89 x
5. Venezuela 80 86 x
6. Azerbaidjan … 85 x
7. Oman 92 83 x
8. Turkmenistan … 81 x
9. Koweït 93 79 x
10. Libia 94 … x
11. Siria 45 76 x
12. Trinidad – Tobago 67 65 x
13. Norvegia 48 64 x
14. Kazahstan … 54 x
15. Ecuador 52 49 x
16. Columbia 97 41 x
17. Egipt 29 37 x
18. Camerun 50 35 x
19. Mozambic … 25 x
20. Indonezia 44 25 x
5 5 5 4 1
10

ROMÂNIA 18 7
Sursa: World Development Indicators 2002, World Bank.

Universitatea SPIRU HARET


59
Tabelul nr. 6
Ţări cu un raport de schimb supraunitar
în comerţul exterior, în anul 1999 faţă de 1980
Raportul
Ţara de schimb Europa America Asia Africa
(%)
1. Polonia 285 ●
2. Japonia 196 ●
3. Burkina Faso 170 ●
4. Paraguay 154 ●
5. India 148 ●
6. Mauritania 144 ●
7. Brazilia 142 ●
8. Italia 132 ●
9. Costa Rica 131 ●
10. Israel 129 ●
11. Spania 126 ●
12. Iordania 120 ●
13. Filipine 119 ●
14. S.U.A. 116 ●
15. Finlanda 116 ●
16. Franţa 116 ●
17. Maroc 116 ●
18. Zimbabwe 115 ●
19. Salvador 112 ●
20. Germania 112 ●
21. Suedia 112 ●
22. Ungaria 112 ●
23. Kenya 110 ●
24. Pakistan 107 ●
25. China 105 ●
8 5 7 5
Sursa: Human Development Report 2002, ONU, p. 198-201.

Universitatea SPIRU HARET


60
Tabelul nr. 7
Ţări cu un raport de schimb subunitar
în comerţul exterior, în anul 1999 faţă de 1980
Raportul
America
Ţara de schimb Europa Asia Africa Oceania
Latină
(%)
1. Norvegia 86 ●
2. Coasta de Fildeş 82 ●
3. Singapore 81 ●
4. Australia 79 ●
5. Cipru 79 ●
6 Columbia 78 ●
7. Guatemala 77 ●
8. Cuba 74 ●
9. Kuweit 73 ●
10. Jamaica 73 ●
11. Tailanda 72 ●
12. Grecia 72 ●
13. Angola 71 ●
14. Nicaragua 64 ●
15. Sudan 61 ●
16. Siria 57 ●
17. Indonezia 56 ●
18. Qatar 53 ●
19. Libia 50 ●
20. Egipt 49 ●
21. Gabon 49 ●
22. Haiti 48 ●
23. Malaysia 47 ●
24. Venezuela 45 ●
25. Peru 42 ●
26. Tanzania 41 ●
27. Zambia 40 ●
28. Ecuador 40 ●
29. Emiratele Arabe Unite 40 ●
30. Algeria 36 ●
31. Nigeria 33 ●
32. Mexic 31 ●
33. Uganda 20 ●
3 10 8 11 1
Sursa: Human Development Report 2002, ONU, p.198-201.

Universitatea SPIRU HARET


61
Tabelul nr. 8
Corelaţia dintre structura fizică a exportului
şi veniturile obţinute de ţări, în anii 1990 şi 2000
Exportul de produse Exportul de produse
de bază manufacturate
Grupe de ţări
(% în total export (% în total export
de bunuri) de bunuri)
1990 2000 1990 2000
ŢĂRI ÎN CURS DE DEVOLTARE 38 28 60 71
din care:
• State arabe 81 81 19 19
• Asia de Est şi Pacific 24 13 75 86
• America Latină şi Caraïbe 66 51 34 48
• Asia de Sud … 40 71 58
• Africa Sud-sahariană … 57 … 36

EUROPA CENTRALĂ … 42 … 52
ŞI DE EST ŞI CSI

O.E.C.D. 20 15 78 81

Ţările cu dezv. umană ridicată 20 16 78 82


Ţările cu dezv. umană medie 49 40 48 58
Ţările cu dezv. umană scăzută … 69 … 31

Ţări cu venit ridicat 19 15 78 82


Ţări cu venit mediu 43 35 54 63
Ţări cu venit scăzut … 45 … 53

MEDIA pe glob 24 20 73 77

ROMÂNIA 26 22 73 77
Sursa: Human Development Report 2002, ONU, p. 201.

Universitatea SPIRU HARET


62
Universitatea SPIRU HARET
Tabelul nr. 4

4. Analiza orientării geografice a exportului şi importului şi a balanţei comerciale


a României la produsul ..... în perioada ............

Export FOB Import CIF Soldul balanţei comerciale


Ţara Ţara
Anul Anul Anul Cumulat Anul Anul Anul Cumulat Anul Anul Anul Cumulat

Sursa: Preluare a datelor din .......


Comentariu
Partea a II-a
COMERŢUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI
CU BUNURI ŞI SERVICII

Universitatea SPIRU HARET


63
Universitatea SPIRU HARET
64
I. SCURTĂ RETROSPECTIVĂ PRIVIND COMERŢUL EXTERIOR
AL ROMÂNIEI ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI XX1

O sută de ani în istoria României pot fi consideraţi ca o perioadă relativ scurtă


dacă o raportăm la două milenii de existenţă a poporului nostru. Dar ea se arată a fi
deosebit de importantă mai ales atunci când se dovedeşte că în secolul analizat s-au
înregistrat mari transformări, România evoluând de la o ţară cu puternice rămăşiţe
feudale la o ţară mai întâi agrar-industrială, apoi industrial-agrară. Şi mai trebuie avut
în vedere faptul că în prima jumătate a secolului XX au avut loc, inclusiv pe teritoriul
României, două războaie, care au afectat puternic dezvoltarea firească a economiei
tânărului stat naţional unitar român. Dacă la acest fapt adăugăm şi consecinţele
extrem de grave ale crizei mondiale, din 1929-1933, rezultă cât de mari au fost
eforturile generaţiilor din prima jumătate a secolului XX pentru a înscrie ţara noastră
pe traiectoria ţărilor dezvoltate ale lumii.
Schimburile comerciale cu străinătatea ale ţării noastre din această perioadă
reflectă drumul anevoios parcurs, căci, aşa cum spunea încă în 1881, într-un studiu
asupra comerţului exterior al României, istoricul şi economistul A. D. Xenopol,
„Comerţul exterior al unei ţări ne va da oglinda cea mai sigură a stării sale
economice… Prin exportul său va arăta puterea de producţiune a poporului; prin
obiectele importate se va vedea până întrucât acest popor este atârnat economiceşte
de alte popoare”.
Evoluţia volumului valoric, a balanţei comerciale, a structurii fizice, a repar-
tiţiei geografice şi a preţului mediu per tonă la export şi import oferă imaginea
comerţului exterior al României din primii 50 de ani ai secolului XX.

1. Evoluţia volumului valoric al comerţului exterior

A analiza un fenomen economic de a lungul unei jumătăţi de veac reprezintă


un demers pe cât de tentant, pe atât de dificil pentru un singur autor2. Acest lucru

1
A se vedea: Octavian Gh. Botez, Comerţul exterior al României în secolul XX,
Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2000.
2
Există precedente de mare valoare ştiinţifică, îndeosebi în Enciclopedia României,
volumul IV, în cursurile şi cărţile coordonate de prof. univ. dr. N. Sută, ş.a. Dorinţa noastră a fost
de a extinde analiza şi la alte aspecte, utilizând mai ales grafice ce ilustrează sugestiv fenomenele.
Universitatea SPIRU HARET
65
ne-a determinat, în analiza noastră, să departajăm cei 50 de ani în etape, respectiv
din anul 1900 până în anul 1915, apoi între 1919-1938 şi, câteodată, din 1939 până
în anii 1943, 1945 sau 1949. Alegerea unei asemenea soluţii s-a datorat unor
situaţii specifice României, deoarece pentru anii 1916-1918 – când luptele din
primul război mondial s-au desfăşurat şi pe teritoriul nostru – lipsesc datele
statistice. Surprinzător, mai lipsesc datele şi pentru anul 1947, iar în unele cazuri
după cel de-al doilea război mondial, până în anul 1950, din cauza inflaţiei, secetei
sau reformei monetare. Astfel, nu au fost posibile judecăţi comparabile pertinente,
pe bază de date statistice.
Având în vedere cele de mai sus, vom încerca să sintetizăm, în continuare,
principalele concluzii ce rezultă din studierea evoluţiei volumului valoric al comer-
ţului exterior între anii 1900-1945 (tabelele nr. 1, 2 şi 3).
În primul rând, în primii 15 ani ai secolului XX, creşterea maximă a
volumului valoric al comerţului nostru exterior a avut loc între anii 1911-1913,
când acesta a fost de circa 2,5 ori mai mare decât în anul 1900, datorată îndeosebi
dinamicii mai accentuate a importului faţă de export.
În al doilea rând, urmărind evoluţia volumului din perioada 1920-1939,
rezultă că, faţă de anul 1920, în anii 1926-1927, acesta a crescut de 6,9-7,2 ori, de
această dată dinamica ascendentă fiind influenţată puternic de o creştere a exportului,
în aceiaşi ani, de circa 11 ori.
În al treilea rând, etapa anilor 1939-1945 este caracterizată prin sporirea
relativ rapidă a volumului într-o perioadă destul de scurtă, respectiv de 3,3-3,9 ori
în 1943 şi în 1945, faţă de anul 1939.
În al patrulea rând, din punct de vedere al evoluţiei volumului valoric al
comerţului exterior al României, se observă alternanţa unor creşteri şi descreşteri,
între anii 1900-1908, cu sporuri timp de 2-3 ani şi, apoi, căderi de 1-2 ani, pentru
ca, în anii 1909-1912, să se înregistreze permanent creştere, iar între 1913-1915
situaţia să se inverseze prin existenţa unei diminuări de aproximativ 25% în anul
1914. După primul război mondial, în perioada 1919-1926, an de an, au loc
creşteri ale volumului comerţului exterior al României, după care din 1927 până
în 1933 în fiecare an volumul scade, cel mai mult în 1931, cu circa 50%, iar în
1932 cu 25% faţă de anii precedenţi. Urmează 4 ani de sporuri constante, 1934-
1937, după care o diminuare în 1938, iar între anii 1939-1945 din nou creşteri, cu
excepţia anului 1944, când a avut loc o prăbuşire a volumului cu peste 60% faţă
de 1943 din cauza îndeosebi a exportului, care a scăzut cu circa 70%, ca urmare a
războiului desfăşurat pe teritoriul României.
Graficele nr. 1, 2 şi 3 ilustrează tendinţele dinamicii volumului valoric al
comerţului exterior al României, ale exportului şi importului în trei ipostaze:
1900-1915, 1919-1938 şi 1939-1945.
Suişurile şi coborâşurile frecvente în evoluţia volumului comerţului exterior al
României din prima jumătate a secolului XX îşi au explicaţia, pe de o parte, în
precaritatea dezvoltării economiei naţionale, în fluctuaţiile producţiei şi preţurilor
externe, la cereale îndeosebi, dar şi la petrol şi lemn – baza exporturilor româneşti. Pe
de altă parte, volumul comerţului nostru exterior a fost puternic influenţat, în evoluţia
sa sinuoasă, de consecinţele dezastruoase pentru România ale celor două războaie
mondiale, precum şi de marea criză economică mondială din anii 1929-1933.
Universitatea SPIRU HARET
66
Tabelul nr. 1
Evoluţia volumului valoric al comerţului exterior al României,
în perioada anilor 1900-1945 (bază: 1900, 1920 şi 1939)
EXPORT IMPORT TOTAL Ritmul de creştere (%)
Anul
(mii lei) (mii lei) (mii lei) bază lanţ
1900 280000 216986 496986 100,0 –
1901 353831 292436 646267 130,0 130,0
1902 374819 383345 758164 152,5 117,3
1903 355630 269924 625554 125,9 82,6
1904 261872 311372 573244 115,3 91,6
1905 457101 337538 794639 159,9 138,6
1906 491360 422114 913474 183,8 115,0
1907 554019 430509 984528 198,1 107,1
1908 379431 414058 793489 159,7 80,1
1909 465057 368300 833357 167,7 105,0
1910 616505 409716 1026221 206,5 123,1
1911 691720 569745 1261465 253,8 122,9
1912 642104 637906 1280010 257,5 101,5
1913 670705 590013 1260718 253,7 98,5
1914 451891 504241 956132 192,4 75,8
1915 570182 332942 903124 181,7 94,4
1919 104385 3762300 3866685 – –
1920 3447848 6980290 10428138 100,0 –
1921 8263009 12145405 20408414 195,7 195,7
1922 14039296 12325366 26364662 252,8 129,2
1923 24594129 19516126 44110155 423,0 167,3
1924 28361844 26264582 54625626 523,8 123,8
1925 29126824 29912645 59039469 566,1 108,1
1926 38264805 37195415 75460220 723,6 127,8
1927 38110810 33852131 71962941 689,7 95,4
1928 27029728 31640956 58670684 562,6 81,5
1929 28960005 29628038 58588043 561,8 99,8
1930 28522028 23044163 51566191 494,5 88,0
1931 22196914 15754569 37951483 363,9 51,6
1932 16721593 12011325 28732918 275,5 73,5
1933 14170828 11741850 25912678 248,5 90,2
1934 13655734 13208543 26864277 257,6 103,7
1935 16756223 10847530 27603753 264,7 102,7
1936 21703391 12637698 34341089 343,4 124,4
1937 31568357 20284748 51853105 497,2 151,0
1938 21532580 18767830 40300410 386,4 77,7
1939 26809000 22890000 49699000 476,6 123,3
1940 36780000 27411000 64191000 615,5 129,1
1941 41286000 30576000 71862000 689,1 111,9
1942 52816000 44907000 97719000 937,1 136,0
1943 71323000 94884000 166207000 634,9 170,1
1944 22039000 42337000 64376000 617,3 38,7
1945 179255000 16422000 195677000 1876,4 303,9
Sursa: Prelucrare pe baza datelor din Anuarul Statistic al României 1939-1940, p. 575;
N. Sută (coordonator), Istoria comerţului exterior şi a politicii comerciale româneşti, 1998.
Universitatea SPIRU HARET
67
Tabelul nr. 2
Evoluţia exportului României, în perioada
anilor 1900-1945 (bază 1900, 1920 şi 1939)
Anul Exportul de mărfuri Ritmul de creştere/descreştere %
(mii lei) bază lanţ
1900 280000 100 –
1901 353831 126,4 126,4
1902 374819 133,9 105,9
1903 355630 127,0 94,9
1904 261872 93,5 73,6
1905 457101 163,2 174,5
1906 491360 175,5 107,5
1907 554019 197,9 112,7
1908 379431 135,5 68,5
1909 465057 166,1 122,7
1910 616505 220,2 132,6
1911 691720 247,0 112,3
1912 642104 229,3 92,8
1913 670705 239,5 104,4
1914 451891 161,4 67,4
1915 570182 203,6 126,2
1919 104385 – –
1920 3447848 100 –
1921 8263009 239,6 239,6
1922 14039296 407,2 169,9
1923 24594129 713,3 175,2
1924 28361044 822,6 115,4
1925 29126824 844,8 102,7
1926 38264805 1109,8 131,4
1927 38110810 1105,3 99,6
1928 27029728 783,9 70,9
1929 28960005 839,9 107,1
1930 28522028 827,2 98,5
1931 22196914 643,8 77,8
1932 16721593 485,0 75,3
1933 14170828 411,0 84,7
1934 13655734 396,0 96,4
1935 16756223 486,0 122,7
1936 21703391 629,5 129,5
1937 31568357 915,4 145,4
1938 21532580 624,5 68,3
1939 26809000 777,5 124,5
1940 36780000 1066,7 137,2
1941 41286000 1197,4 112,2
1942 52816000 1531,8 127,9
1943 71323000 2068,6 135,0
1944 22039000 639,2 30,9
1945 179255000 5199,0 813,3
Sursa: Prelucrare pe baza datelor din Anuarul Statistic al României 1939-1940, p. 575;
N. Sută (coordonator), Istoria comerţului exterior şi a politicii comerciale româneşti, 1998.
Universitatea SPIRU HARET
68
Tabelul nr. 3
Evoluţia importului României, în perioada
anilor 1900-1945 (bază 1900 şi 1919)
Anul Importul de mărfuri Ritmul de creştere/descreştere
(mii lei) (%)
bază lanţ
1900 216986 100,0 –
1901 292436 134,8 134,8
1902 383345 176,7 96,9
1903 269924 124,4 95,3
1904 311372 143,5 115,3
1905 337538 155,5 108,4
1906 422114 194,5 125,0
1907 430509 198,4 101,9
1908 414058 190,8 96,2
1909 368300 169,7 88,9
1910 409716 188,8 111,2
1911 569745 262,6 139,0
1912 637906 294,0 119,6
1913 590013 271,9 92,5
1914 504241 232,4 85,5
1915 332942 153,4 66,0
1919 3762300 – –
1920 6980290 100,0 –
1921 12145405 174,0 174,0
1922 12325366 176,6 101,5
1923 19516026 27,6 158,3
1924 26264582 376,3 134,6
1925 29912645 428,5 114,0
1926 37195415 532,9 124,3
1927 33852131 485,0 91,0
1928 31640956 453,3 93,5
1929 29628038 424,4 93,6
1930 23044163 330,1 77,8
1931 15754569 225,7 68,4
1932 12011325 172,1 76,2
1933 11741850 168,2 97,7
1934 13208543 189,2 112,5
1935 10847530 155,4 82,1
1936 12637698 181,0 116,5
1937 20284748 290,6 160,5
1938 18767830 268,9 92,7
1939 22890000 327,9 122,0
1940 27411000 392,7 119,7
1941 30576000 438,0 111,5
1942 44907000 643,3 146,9
1943 94884000 1354,3 211,3
1944 42237000 605,1 44,6
1945 16422000 235,3 38,8
Sursa: Prelucrare pe baza datelor din Anuarul Statistic al României 1939-1940, p. 575;
N. Sută (coordonator), Istoria comerţului exterior şi a politicii comerciale româneşti, 1998.
Universitatea SPIRU HARET
69
Graficul nr. 1
Di n am i ca vol u m u l u i val ori c al com e rţu l u i e xte ri or al Rom ân i e i , al
e xportu l u i şi i m portu l u i î n pe ri oada Export
1900-1915 Import
mil. lei Total
1400 1261 1280
1260
1200
1026
984 956
1000 913 903
793
758 794 833 692
800 646 642 671
625 573 616 570
497
600 491 554 465 638 452
457 379 570
354 375 356 262 590
400 280 422 430 504
383 337 414 368 410
200 333
217 292 270 311
0
00

01

02

03

04

05

06

07

08

09

10

11

12

13

14

15
19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19
Graficul nr. 2
Dinamica volumului valoric al comerţului exterior al României, al exportului şi
importului în perioada Export
1919-1938 Import
Total

mil. lei
80 75 72
59 58 58
60 54 51 52
44 38 38 34 40
40 38
28 29 37 34 27 29 28 29 27 27 22
31
20 26 24 22 17 26 21
20 10 12 14 19 26 30 31 29 23 14 13 17
4 4 7 16 20 19
12 12 12 13 11 12
0 0,1 3 8
19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

31

32

33

34

35

36

37

38
19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

Graficul nr. 3
Dinamica volumului valoric al comerţului exterior
al României, al exportului şi importului în perioada
1939 -1945
mil. lei 195
200
180 166 179
160
140 Export
120 Import
98 95
100 72 Total
80 64 71
60 50 53 64
37 41
40 27 42
45
20 27 30 22 16
23
0
1939 1940 1941 1942 1943 1944 1945

Sursa: Prelucrare grafică a datelor din Comerţul Exterior al României, Anuarele


statistice ale României din anii 1901-1946.
Universitatea SPIRU HARET
70
2. Evoluţia soldului balanţei comerciale
şi a gradului de acoperire a importului cu exportul
Analizând modul în care a evoluat soldul balanţei comerciale pe o perioadă
de 40 de ani (lipsesc datele pentru anii 1916-1918), rezultă că în 29 de ani soldul a
fost pozitiv, iar în restul de 11 ani, a fost negativ.
Încercând o grupare pe câte 5 ani a soldului dintre volumul valoric al
exportului şi importului României în aceeaşi perioadă de patru decenii a secolului
al XX-lea, aşa cum apare în tabelul nr. 4, pot fi făcute următoarele aprecieri:
O primă concluzie este aceea că, în 7 din 8 grupe de câte 5 ani, soldul
balanţei comerciale a fost excedentar şi numai între anii 1919-1923, ca o excepţie,
soldul înregistrat a fost deficitar, cauza principală reprezentând-o condiţiile grele
din primii ani de după război, precum şi, cu prioritate, existenţa, după Unirea din
1918, a unui comerţ intern accelerat între Vechiul Regat şi regiunile româneşti
integrate în teritoriul ţării.
A doua concluzie se referă la dinamica soldului excedentar, care, dacă între
1901-1915, în cele trei grupe de 5 ani, arată uşoare creşteri, în schimb între anii
1924-1938, tot în cele trei grupe de 5 ani, evidenţiază creşteri rapide, ajungându-se
ca, între 1934-1938, soldul pozitiv să fie de circa 15 ori mai mare decât în anii
1924-1928, în principal datorită exportului de produse petroliere, care, începând cu
anul 1934, a devenit principala marfă de export a României.
A treia concluzie, bazată pe soldurile anuale excedentare ale balanţei
comerciale din prima jumătate a secolului XX, este că, până la intrarea României în
primul război mondial, anii cu cele mai mari solduri pozitive au fost 1910 şi 1915,
iar în perioada interbelică, 1935, 1936 şi 1937.
Cât priveşte evoluţia gradului de acoperire a importului României cu exporturi în
perioada 1900-1949, ea este redată în graficul nr. 4, evidenţiind faptul că în 2/3 din anii
primei jumătăţi a secolului XX, exporturile României au depăşit importurile.

Tabelul nr. 4
Evoluţia soldului balanţei comerciale a României
în anii 1901 – 1943, pe grupe de 5 ani
Export Import Sold balanţă
(mii lei) (mii lei) comercială
1901 – 1905 1.803.253 1.494.615 + 308.638
1906 – 1910 2.506.372 2.044.697 + 461.675
1911 – 1915 3.026.602 2.634.847 + 391.755
1919 – 1923 *) 50.448.667 54.729.487 - 4.280.820
1924 – 1928 160.893.211 158.865.729 + 2.027.482
1929 – 1933 110.571.368 92.179.945 + 8.391.423
1934 – 1938 105.216.285 75.746.349 + 29.469.936
1939 – 1943 229.014.000 220.668.000 + 8.346.000
*
Pentru anii 1916-1918 şi 1947 datele lipsesc.
Sursa: Prelucrare pe baza datelor din Comerţul Exterior al României, Anuarele
Statistice ale României 1939-1940; N. Sută (coordonator), Istoria comerţului exterior şi a
politicii comerciale româneşti, 1998.
Universitatea SPIRU HARET
71
Graficul nr. 4

Universitatea SPIRU HARET


72
3. Mutaţii în structura fizică a exportului şi importului

Primii 50 de ani ai secolului XX demonstrează evoluţii semnificative privind


structura exportului şi importului românesc, influenţate de o serie de factori de
dezvoltare economică atât interni, cât şi externi (preponderenţa profilului agricol al
ţării, dezvoltarea extracţiei, prelucrării şi exportului de produse petroliere, slaba
dezvoltare industrială, criza mondială din 1929-1933, împletită cu criza agrară,
deţinerea de către monopolurile internaţionale a unor poziţii importante în
economie)3.
În ceea ce priveşte evoluţia exportului de produse ale României după gradul
de prelucrare, în perioada 1900-1940, graficul nr. 5 prezintă modul în care s-a
modificat ponderea exportului de produse primare, respectiv de la 80,4% în anul
1900 la 32,8% în anul 1940, într-o tendinţă descendentă permanent.
Totodată, se remarcă evoluţii ascendente la exportul de produse intermediare
şi la produsele finite în perioada 1990-1940, respectiv de la 15% la 47,4% la
produse intermediare şi de la 4,6% la 19,8% la produse finite.
O analiză a evoluţiei structurii fizice a exportului pe principalele grupe de
mărfuri în perioada 1900-1947, pe baza datelor din graficul nr. 6, indică faptul că
din 1900 până în 1933 cerealele s-au aflat pe locul 1 în exportul românesc, cu o
pondere iniţială de 61,7%, descrescând în anul 1933 la 37,4%, iar în anul 1945 la
33,2%. Dacă, între 1900-1907, produsele petroliere s-au aflat pe locul 3, din 1908
până în 1933 acestea au trecut pe locul 2 (cu excepţia anilor 1922-1925), după care,
până în anul 1947, ele au ocupat prima poziţie în exportul României. Referitor la
exportul lemnului şi al produselor din lemn, între 1900-1922 ponderea acestora
abia a atins 10,2% în 1913, pentru ca în 1923 şi 1925, ea să reprezinte 19,1 şi
21,9%, după care scăderea participării la export să fie semnificativă, această
pondere situându-se, în 1945-1947, sub 1%.
Referitor la evoluţia importului de produse în România după gradul de
prelucrare, în perioada 1900-1940, graficul nr. 7 ilustrează poziţia constantă, pe
primul loc, a produselor finite, unde România a fost importator net, cu ponderi la
începutul perioadei de 78,4%, în 1921 atingând şi 80,5%, pentru ca între anii 1932-
1938 aceste ponderi să scadă sub 60%, iar în 1940 să crească la 73%. Pe locul 2 în
mod permanent s-a situat importul de produse intermediare, care din 1900 până în
1931 nu a depăşit ponderea de 30%, pentru ca între anii 1932-1938 această pondere
să fie peste 30%, ajungând chiar la 39,1% în 1936, după care a înregistrat o curbă
descendentă, ceea ce a făcut ca aceste produse să revină la ponderile de sub 20% de
la începutul secolului XX, respectiv 17,9%. În ceea ce priveşte importul de materii
prime, rezultă că, timp de 50 de ani, acesta nu a depăşit ponderea de 10%, cu
excepţia anilor 1938-1939 (11,1 şi 12,4%), din cauza inexistenţei unei industrii
producătoare avansate.

3
N.N. Constantinescu, Istoria gândirii economice româneşti. Studii, Editura Economică,
Bucureşti, 1999, p. 66.
Universitatea SPIRU HARET
73
Graficul nr. 5

Universitatea SPIRU HARET


74
Graficul nr. 6

Universitatea SPIRU HARET


75
Graficul nr. 7

Universitatea SPIRU HARET


76
4. Orientarea geografică a comerţului exterior
Analiza orientării geografice a comerţului exterior al României în prima
jumătate a secolului XX (graficul nr. 13) relevă faptul că, într-o proporţie de peste
90%, relaţiile comerciale s-au desfăşurat cu celelalte ţări ale Europei, din care pe
primele locuri s-au situat, în toată perioada, Germania, Austria, Marea Britanie, Italia
şi Franţa, la care se adaugă Belgia, între anii 1900-1915. Parteneri mai importanţi de
pe alte continente au fost SUA şi Egipt.
Aprofundarea analizei o vom realiza, în continuare, pe baza datelor din
tabelul nr. 5, care prezintă principalele ţări partenere la exportul României în
perioada 1896-1944. Din studierea evoluţiei ponderilor deţinute de aceste ţări în
exportul românesc rezultă câteva concluzii:
Prima concluzie este că Germania s-a aflat printre cele dintâi ţări
cumpărătoare de mărfuri româneşti, de la începutul secolului XX până în anul
1924, pentru ca apoi să devină principalul nostru partener, deţinând, în timpul celui
de-al doilea război mondial, o pondere de peste 50% în exportul României.
A doua concluzie, surprinzătoare poate, este că, în primul sfert de veac,
principalul partener al României a fost Belgia, în anii 1901-1905 ea având chiar o
pondere de 42,5% în exportul românesc.
A treia concluzie este că, permanent, în toţi cei 50 de ani ai primei jumătăţi
de secol, parteneri principali importanţi au fost Austria, Italia, Marea Britanie şi
Franţa, ultima depăşind numai între anii 1930-1934 ponderea de 10%, respectiv
10,2%. În total, aceste ţări, împreună cu Germania, deţineau în anii 1940-1944 o
pondere de aproape 75% în exportul românesc.
A patra concluzie se referă la prezenţa activă în relaţiile comerciale cu
România a unor ţări mici, dar puternic dezvoltate, în afara Belgiei, respectiv Olanda
şi îndeosebi Elveţia, care, mai ales în anii 1940-1944, în plin război mondial, a ajuns
să fie al 5-lea partener al României.
A cincea concluzie are în vedere relaţiile cu ţările vecine, din acea vreme:
Bulgaria, Serbia (ulterior Iugoslavia), Ungaria, dar şi Cehoslovacia şi Polonia, ce
aveau frontieră cu România. Este de remarcat ponderea de peste 10% deţinută de
Ungaria în exportul României între 1919-1929, precum şi cea, de 4,9 – 8,5%, a
Cehoslovaciei, între anii 1919-1939.
A şasea concluzie vizează evoluţia ponderii, de până la 5%, fiecare, a Turciei
şi Greciei, parteneri comerciali tradiţionali ai României.
A şaptea concluzie se referă la ponderea nesemnificativă, în exportul României,
deţinută atât de Rusia, ţară apropiată geografic, cât şi de SUA, amândouă fiind între-
cute de Egipt, ţară africană care a întreţinut constant relaţii comerciale cu România.
În ceea ce priveşte principalele ţări partenere la importul României în
perioada 1896-1944, analiza efectuată pe baza datelor existente în tabelul nr. 5
permite mai multe constatări importante.
În primul rând, în toată perioada analizată, Germania s-a situat de departe
pe primul loc în importul României, ponderea cea mai mare ea deţinând-o în anii
celui de-al doilea război mondial, când a depăşit două treimi din importurile
României, respectiv 68,6%.
În al doilea rând, ca şi la export, în importul României, principalii parteneri
au fost Austria şi Marea Britanie, amândouă cu tendinţe de descreştere puternică
între 1935-1944, în timp ce, în relaţia cu Italia, tendinţa a fost de creştere, îndeosebi
între 1940-1944, când a atins 14,6%. Cu alte cuvinte, Germania şi Italia deţineau în
importul României, în anii 1940-1944, impresionanta pondere de 83,2%, ceea ce
demonstra o dependenţă economică externă absolută faţă de aceste ţări.
Universitatea SPIRU HARET
77
În al treilea rând, se remarcă faptul că ţările care se învecinau cu România,
până la al doilea război mondial, au înregistrat în perioada interbelică ponderi de
până la 25% în importul României; Cehoslovacia, de pildă, a deţinut în perioada
1935-1939 un procentaj de 15,6%.
În al patrulea rând, rezultă prezenţa constantă a Belgiei, Olandei şi Elveţiei
cu circa 5% în importul României din aceste ţări luate împreună, precum şi a
Turciei şi a Greciei, cu o pondere cumulată, între 1900-1924, de peste 4%, care va
scădea la circa 2% între 1925-1944.
În al cincilea rând, se distinge o creştere lentă a ponderii SUA în importul
României, dar care a fost de maximum 4-4,3% între 1930-1939, concomitent cu
reducerea drastică a importului din fosta Uniune Sovietică, şi aşa mic ca pondere în
relaţia cu Rusia între 1896-1915 (de la 2,3-3,2% la 0,1-0,3% în anii 1925-1935).
În al şaselea rând, semnalăm, ca şi la export, relaţia tradiţională cu Egipt,
care în perioada 1935-1939 a deţinut o pondere de 3,5% în importul României.
Analiza repartiţiei geografice a comerţului exterior al României în prima
jumătate a secolului XX reliefează faptul că partenerii comerciali ai ţării noastre au
rezultat, în mod logic, din orientările politicii externe a României în acei ani, de
apropiere, îndeosebi de ţările Europei Occidentale.
Tabelul nr. 5
Principalele ţări partenere la exportul României
în perioada 1896 – 1944 (în procente, medii pe 5 ani)
Ţări 1896- 1901- 1906- 1911- 1919- 1925- 1930- 1935- 1940-
1900 1905 1910 1915 1924 1929 1934 1939 1944
Germania 5,1 7,1 6,1 11,2 6,6 16,6 14,7 22,7 56,2
Italia 5,0 7,4 10,8 8,8 6,2 7,1 10,6 8,9 11,6
Austria 20,3 13,1 9,5 23,3 9,7 12,6 8,7 6,4 …
Anglia 18,3 8,5 9,8 6,2 6,3 6,4 12,1 11,5 6,7
Franţa 2,7 3,3 6,4 7,6 7,9 4,8 10,2 5,2 0,8

Belgia 37,1 42,5 29,1 21,1 10,9 2,5 4,5 3,2 0,4
Olanda 1,8 9,7 13,9 6,5 4,1 2,6 5,0 1,8 0,1
Elveţia 0,2 0,1 … 0,1 0,4 0,1 0,5 2,8 4,5
Spania 0,5 … 0,4 0,9 0,2 0,4 1,7 1,2 0,1

Bulgaria 1,4 1,2 0,8 2,0 2,0 1,7 1,0 0,8 1,1
Serbia 0,3 0,3 0,2 0,5 – – – – –
Iugoslavia – – – – 1,7 1,9 1,4 1,3 1,7
Ungaria – – – – 12,1 10,2 7,0 4,8 0,4
Cehoslovacia – – – – 6,5 6,5 4,9 8,5 2,2
Polonia – – – – 3,3 4,9 1,7 0,9 …

Turcia 4,7 2,7 4,6 3,6 3,2 1,6 0,6 0,7 1,0
Grecia 0,2 0,4 0,1 0,5 4,4 4,3 3,1 4,6 1,9

Rusia 2,0 1,5 1,0 0,7 – – – – –


URSS – – – – 0,5 … … 0,2 5,4

SUA … … 0,1 0,1 0,1 0,3 0,2 1,2 0,3

Egipt 0,1 0,2 1,2 2,7 3,9 5,0 4,4 2,9 1,2
Sursa: Prelucrare pe baza datelor din L’économie de la Roumanie. Le XX-ème siècle,
coordonator Acad. Tudorel Postolache, Tabelul nr. A. 58, autor V. Axenciuc şi colab.,
Editura Expert, Bucureşti, 1994, p. 382-383.
Universitatea SPIRU HARET
78
Tabelul nr. 6
Principalele ţări partenere la importul României în perioada
1896 – 1944 (în procente, medii pe 5 ani)
Ţări 1896- 1901- 1906- 1911- 1919- 1925- 1930- 1935- 1940-
1900 1905 1910 1915 1924 1929 1934 1939 1944
Germania 27,7 28,5 33,7 35,4 16,2 22,1 23,8 25,0 68,6
Italia 3,6 5,8 4,8 5,0 11,6 8,8 9,6 6,1 14,6
Austria 28,4 27,0 24,4 24,2 15,4 13,9 5,9 9,6 –
Anglia 19,5 16,8 15,2 11,6 11,2 8,6 11,5 8,5 0,3
Franţa 7,0 5,8 5,5 5,7 8,9 7,3 9,9 7,6 1,2
Belgia 3,4 2,0 3,1 2,9 1,6 2,5 2,8 3,6 0,3
Olanda 0,8 1,7 1,3 0,9 1,1 1,6 2,3 1,6 0,3
Elveţia 1,2 1,9 1,8 1,9 1,6 1,9 2,9 2,5 1,9
Spania … … 0,1 0,1 0,5 0,1 0,3 0,3 0,2
Bulgaria 0,9 1,0 0,4 0,7 0,2 0,2 0,1 0,1 0,8
Serbia 0,1 0,1 0,1 0,1 – – – – –
Iugoslavia – – – – 0,3 0,4 0,5 0,8 0,3
Ungaria – – – – 4,1 4,0 3,6 4,4 0,4
Cehoslovacia – – – – 8,8 14,1 12,7 15,6 5,8
Polonia – – – – 8,4 6,0 4,2 1,9 …
Turcia 4,1 3,6 3,6 2,7 2,1 0,8 0,8 0,8 1,9
Grecia 0,6 1,0 0,3 0,7 1,7 0,8 1,1 1,6 0,2
Rusia 2,3 2,6 2,7 3,2 – – – – –
URSS – – – – … 0,1 0,3 0,1 …
SUA 0,4 0,1 0,9 2,9 2,9 3,6 4,3 4,0 0,5
Egipt … … … 0,1 1,2 1,9 1,1 3,5 0,6
Sursa: Prelucrare pe baza datelor din L’économie de la Roumanie. Le XX-ème siècle,
coordonator Acad. Tudorel Postolache, Tabelul nr. A. 61, autor V. Axenciuc şi colab., Editura
Expert, Bucureşti, 1994, p. 384-385.

Graficul nr. 8 pune în lumină tendinţele de evoluţie a relaţiilor comerciale de


export şi import ale României cu principalii săi parteneri în perioada 1896-1946,
din care rezultă poziţia de lider permanent, până în 1944, a Germaniei, urmată la o
distanţă apreciabilă de către Italia. În acelaşi timp, graficul ilustrează saltul uriaş
făcut de fosta URSS, care, în anii 1945-1946, acaparează practic schimburile
comerciale ale României, anulând totodată orice relaţie economică a acesteia cu
Germania şi cu Italia.

5. Evoluţia preţului mediu per tonă la export şi la import


Dacă analiza evoluţiei volumului fizic al exportului şi importului permite
urmărirea aspectului cantitativ al activităţii de comerţ exterior, studierea modului în
care s-a modificat preţul mediu pe total export şi import ilustrează aspectul calitativ
al relaţiilor noastre comerciale cu străinătatea. În esenţă, este vorba de a cuantifica
evoluţia puterii de cumpărare de produse străine a mărfurilor româneşti, respectiv
câte tone la export ale României reprezintă contravaloarea unei tone de import.4
4
Problematică aflată mereu în atenţia marilor noştri înaintaşi, de la Dimitrie Cantemir
la Mihai Eminescu şi apoi, mai aprofundat, la M. Manoilescu şi N. Georgescu-Roegen.
Universitatea SPIRU HARET
79
Graficul nr. 8

Universitatea SPIRU HARET


80
Din această evoluţie în perioada 1900-1944 (tabelul nr. 7 şi graficul nr. 9)
rezultă că, până în anul 1915, raportul dintre preţul mediu pe tonă la import faţă de
export a variat între 2,8 şi 5,4, aceasta fiind perioada cu cea mai bună putere de
cumpărare a mărfurilor româneşti de produse din import.
Tabelul nr. 7
Evoluţia preţului per tonă la exportul şi importul României,
în perioada 1900 – 1944
- lei -
Export preţ mediu Import preţ mediu Raport preţ mediu pe
Anul
pe tonă pe tonă tonă import/export
1900 136,8 526,7 3,8
1901 118,5 608,2 5,1
1902 113,0 613,3 5,4
1903 109,8 574,3 5,2
1904 115,4 593,1 5,1
1905 131,9 461,7 3,5
1906 116,6 575,1 4,9
1907 131,9 460,4 3,4
1908 134,4 475,4 3,5
1909 141,0 514,4 3,6
1910 137,3 530,7 3,9
1911 128,3 577,8 4,5
1912 148,4 525,5 3,5
1913 146,8 429,4 2,9
1914 144,5 440,4 3,0
1915 403,5 1144,1 2,8
1919 0,96 9,0 9,3
1920 2,35 23,0 9,8
1921 3,05 19,7 6,4
1922 3,44 21,1 6,1
1923 5,02 27,9 5,5
1924 5,87 31,8 5,4
1925 6,24 33,2 5,3
1926 6,25 40,2 6,4
1927 5,19 33,9 6,5
1928 4,59 35,3 7,7
1929 4,10 26,9 6,6
1930 3,09 28,6 9,2
1931 2,21 28,1 12,7
1932 1,85 26,7 14,4
1933 1,61 25,1 15,6
1934 1,54 20,8 13,5
1935 1,80 20,3 11,3
1936 2,06 20,0 9,7
1937 3,27 28,6 8,7
1938 2,91 22,8 7,8
1939 3,54 31,0 8,7
1940 6,84 52,5 7,7
1941 8,36 70,0 8,4
1942 13,3 49,3 3,7
1943 19,5 75,3 3,9
1944 24,1 61,0 2,5
Sursa: calcul efectuat pe baza datelor din L’économie de la Roumanie. Le XX-ème
siècle, coordonator Acad. Tudorel Postolache, Tabelul nr. A. 58, autor V. Axenciuc şi
colab., Editura Expert, Bucureşti, 1994, p. 376-377.
Universitatea SPIRU HARET
81
Graficul nr. 9

Universitatea SPIRU HARET


82
Graficul nr. 10

Graficul nr. 11

Universitatea SPIRU HARET


83
84
Graficul nr. 12
Evoluţia cantităţilor în tone la exportul şi importul României, în perioada 1901-1938

Universitatea SPIRU HARET


Nota: pentru anii 1916, 1917, şi 1918 lipsesc datele
Sursa: prelucrare grafică a calculului pe baza datelor din Comerţul exterior al României, Statistica Financiară, Ministerul
Finanţelor, Anuarul Statistic al României 1939-1940, p. 575
Următoarea perioadă, 1919-1938, debutează în primii doi ani cu un raport
între 9,3-9,8, ceea ce înseamnă o deteriorare de peste 3 ori, faţă de anii 1913-1915,
a puterii de cumpărare a mărfurilor româneşti. Însă, cea mai mare prăbuşire a
acestei puteri de cumpărare a avut loc în timpul crizei economice mondiale din anii
’30, când raportul a atins, în 1931-1934, între 13,5-15,6 tone export de mărfuri
româneşti pentru o tonă de produse din import. Ceea ce surprinde la o analiză mai
atentă este faptul că, în această perioadă, mai precis din 1929 până în anul 1934,
preţul mediu per tonă la exportul românesc a scăzut progresiv de până la circa 3 ori,
în timp ce, la import, diminuarea, în 1934 faţă de 1929, a fost de numai 1,7 ori.
Acest lucru demonstrează că, în perioada crizei, preţul materiilor prime (cereale,
ţiţei, lemn) exportate de România a scăzut într-un ritm mult mai mare decât cel al
produselor finite provenite din ţările dezvoltate.
La baza studierii evoluţiei raportului dintre preţul mediu per tonă la import
faţă de export au stat datele existente în graficul nr. 10, pentru perioada 1900-1915,
şi graficul nr. 11, pentru perioada 1919-1944.
Discrepanţa dintre milioanele de tone la export şi sutele de mii de tone la
import demonstrează stadiul redus de dezvoltare a economiei României din prima
jumătate a secolului XX (graficul nr. 12).

Universitatea SPIRU HARET


85
II. DEZVOLTAREA COMERŢULUI EXTERIOR AL ROMÂNIEI
CU BUNURI (MĂRFURI) ÎN ANII 1950- 2000

O privire de ansamblu asupra situaţiei României la începutul celei de a doua


jumătăţi a secolului al XX-lea ne conduce la constatarea că ţara noastră se caracteriza
printr-un nivel scăzut de dezvoltare. Acesta rezulta, pe de o parte, din rămânerea în
urmă economică, având în vedere caracterul predominant agrar al dezvoltării societăţii
româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea, cu toţi paşii înainte de loc
neglijabili făcuţi în industrie în anii interbelici. Pe de altă parte, această stare era
datorată distrugerilor suferite de România în timpul celui de-al doilea război mondial,
multiplicate de sumele importante plătite de ea sub formă de datorii de război, deoarece
nu i s-a recunoscut calitatea de beligerant, deşi, prin participarea umană, materială şi
pierderile suferite, ţara noastră s-a situat pe locul 4 în rândul naţiunilor aliate.

1. Evoluţia volumului valoric al comerţului exterior


şi a soldului balanţei comerciale
Analizând pe o perioadă de 50 de ani evoluţia volumului valoric al comerţului
exterior al României, rezultă că în anul 2000, faţă de anul 1950, exportul FOB a crescut
de 48,9 ori, în timp ce importul FOB s-a majorat de 49,6 ori. Efectuând comparaţia pe
o perioadă de 40 de ani (1950-1989), observăm că exportul era în 1989 de 49,47 ori
mai mare decât în 1950, în timp ce importul crescuse numai de 34,72 ori în aceeaşi
perioadă. Aceasta demonstrează, la o primă constatare, faptul că, în perioada 1950-
1989, s-a valorificat mai bine potenţialul de export al României. Tabelul nr. 1,
prezentând evoluţia comerţului exterior al României în perioada 1950-2000, permite o
diversitate de evaluări privind dinamica exportului FOB şi importului FOB.
În primul rând, dacă evidenţiem modul în care s-au dezvoltat exportul şi importul
României, în perioade decenale, rezultate din gruparea datelor cuprinse în tabelul nr. 2,
reiese că timp de 3 decenii, în anii ’50, ’60 şi ’70, ritmul exportului şi importului a fost
aproximativ acelaşi. În schimb, în anii 80, exportul a devansat sensibil importul
(amintim perioada forţării exportului pentru plata datoriei externe şi a intensificării
substituirii importurilor de maşini şi utilaje), pentru ca, în anii ’90, fenomenul să se
inverseze, respectiv importul României a devansat exportul (consecinţă a scăderii
drastice a producţiei îndeosebi industriale, concomitent cu liberalizarea la cel mai înalt
grad a importului). Graficele nr. 1, 2 şi 3 sunt edificatoare privind tendinţele evoluţiei
volumului valoric al comerţului exterior al României în perioadele analizate.
În al doilea rând, prezintă un deosebit interes studierea evoluţiei soldului
balanţei comerciale a României, care, timp de 25 de ani, începând cu anul 1950 şi
până în anul 1974, a înregistrat, în general, solduri negative de câteva sute de
milioane de dolari, la serii de câte 5 ani, singura excepţie făcând-o perioada între
1975-1979, când importurile au devansat exporturile, într-un cincinal, cu 2 miliarde
dolari. Graficul nr. 4 reflectă în detaliu, anual, evoluţia soldului balanţei comerciale
(35 ani sold negativ, 15 ani sold pozitiv). Tabelul nr. 3, care marchează această
evoluţie, reliefează, însă, şi mutaţiile care au avut loc în ultimii 20 de ani, respectiv
solduri excedentare ale balanţei comerciale însumând peste 15 miliarde dolari în
anii ’80, dar şi solduri cronice deficitare în anii ’90, ce depăşesc 18 miliarde dolari.
Universitatea SPIRU HARET
86
Tabelul nr. 1
Comerţul exterior al României, în perioada 1950-2000
Date absolute Soldul balanţei comer- Gradul de acoperire a impor-
ANII (mil. dolari) ciale (mil. dolari) turilor FOB cu exporturi (%)
Export FOB Import FOB
1950 212 243 -31 87,3
1951 263 273 -10 96,6
1952 304 364 -60 83,7
1953 366 463 -97 79,1
1954 369 388 -19 95,2
1955 422 462 -40 91,3
1956 444 402 42 110,2
1957 411 492 -81 83,6
1958 468 482 -14 97,2
1959 522 502 20 104,1
1960 717 648 69 110,7
1961 793 815 -22 97,3
1962 818 941 -123 86,9
1963 915 1022 -107 89,5
1964 1000 1168 -168 85,6
1965 1102 1077 25 102,3
1966 1186 1213 -27 97,8
1967 1395 1546 -151 90,2
1968 1469 1609 -140 91,3
1969 1633 1741 -108 93,8
1970 1851 1960 -109 94,4
1971 2101 2103 -2 99,9
1972 2599 2616 -17 99,4
1973 3738 3505 233 106,6
1974 4874 5144 -270 94,8
1975 5341 5342 -1 99,98
1976 6138 6095 43 100,7
1977 6979 7018 -39 99,4
1978 8237 9087 -850 90,7
1979 9724 10915 -1191 89,1
1980 11401 13200 -1799 86,4
1981 11180 10978 202 101,8
1982 9848 8323 1525 118,3
1983 9847 7648 2199 128,8
1984 9898 7729 2169 128,1
1985 10174 8402 1772 121,1
1986 9763 8084 1679 120,8
1987 10492 8313 2179 126,2
1988 11392 7643 3749 149,1
1989 10487 8438 2049 124,3
1990 5775 9202 -3427 62,8
1991 4266 5372 -1106 79,4
1992 4363 5784 -1421 75,4
1993 4892 6020 -1128 81,3
1994 6151 6562 -411 93,7
Universitatea SPIRU HARET
87
Tabelul nr. 1 (continuare)
1995 7910 9487 -1577 77,0
1996 8084 10555 -2470 70,6
1997 8431 10411 -1980 74,7
1998 8300 10911 -2611 70,2
1999 8505 10392 -1887 81,8
2000 10366 12050 -1684 86,0
Sursa: Comisia Naţională pentru Statistică; Anuarele Statistice ale României.

Tabelul nr. 2
Evoluţia exportului şi importului României, în anii 1950-1999
Perioade Export Creştere indice Import Creştere indice
de 10 ani faţă de bază în lanţ faţă de bază în lanţ
1950-1959 3781 100% - 4071 100% -
1960-1969 11028 2,9 ori 2,9 ori 11780 2,9 ori 2,9 ori
1970-1979 40103 10,6 ori 3,6 ori 42306 10,4 ori 3,6 ori
1980-1989 94584 25,0 ori 2,3 ori 78860 19,4 ori 1,9 ori
1990-1999 66777 17,6 ori 70,5% 86602 20,8 ori 107,1%
Sursa: Comisia Naţională pentru Statistică; Anuarele şi Buletinele lunare statistice
ale României, 1995-1999.
Graficul nr. 1

Universitatea SPIRU HARET


88
Graficul nr. 2

Graficul nr. 3

Universitatea SPIRU HARET


89
Graficul nr. 4

Universitatea SPIRU HARET


90
Tabelul nr. 3
Evoluţia exportului şi importului, a soldului balanţei comerciale a României
şi a gradului de acoperire a importului cu export, pe perioade de 5 ani, între 1950 -1999
- milioane dolari -
Perioade Export Import Soldul balanţei Gradul de acoperire a
de 5 ani FOB FOB comerciale importurilor cu exporturi %
1950-1954 1514 1731 -217 87,5
1955-1959 2267 2340 -73 96,7
1960-1964 4243 4594 -351 92,3
1965-1969 6785 7186 -401 94,4
1970-1974 15163 15328 -165 98,9
1975-1979 24940 26978 -2038 92,4
1980-1984 42276 37980 +4296 111,3
1985-1989 52308 40880 +11428 127,9
1990-1994 25447 32940 -7493 77,2
1995-1999 41288 51788 -10560 79,7
Sursa: Comisia Naţională pentru Statistică, Anuarele şi Buletinele lunare statistice
ale României, 1995-2000.

În al treilea rând, din calcularea gradului de acoperire a importului cu export, a


cărui evoluţie este redată tot de tabelul nr. 3, putem desprinde concluzia că, timp de 30 de
ani, respectiv din 1950 până în 1979, acest grad a oscilat în jurul a 90%. În timp ce, în
anii ’80, el a atins cote pozitive - între 111,3-127,9%, dimpotrivă, în anii ’90, a înregistrat
o tendinţă inversă, situându-se între 77,2-78,5%, ceea ce reflectă o acută scădere a
potenţialului de export al României. Graficul nr. 5 redă elocvent această tendinţă. Astfel,
nivelul exportului din anii 1995-1999 s-a diminuat sub nivelul celui din anii 1980-1985.
Graficul nr. 5

Universitatea SPIRU HARET


91
2. Dinamismul comerţului exterior al României,
comparativ cu dezvoltarea economiei sale

Activitatea de comerţ reprezintă o componentă esenţială a complexului


economic naţional, exercitând o influenţă determinantă asupra dezvoltării şi moder-
nizării producţiei şi serviciilor, precum şi asupra creşterii eficienţei economice
generale. Condiţiile în care au loc schimburile comerciale şi trăsăturile ce caracte-
rizează dezvoltarea economiei mondiale contemporane oferă dovezi incontestabile
ale faptului că nici o ţară, indiferent de gradul ei de dezvoltare şi dotare cu resurse
materiale, financiare şi umane, nu poate să asigure o dezvoltare modernă a econo-
miei sale naţionale fără o participare susţinută la circuitul mondial.1
Una din particularităţile de bază ale comerţului exterior al României, în
perioada 1950-1989, a reprezentat-o dinamica susţinută înregistrată de acesta. Din
tabelul nr. 4 rezultă că ritmul de creştere a volumului comerţului exterior, în
această perioadă, a depăşit toţi ceilalţi principali indicatori ai economiei naţionale,
cu excepţia celui al producţiei industriale.

Tabelul nr. 4
Dinamica principalilor indicatori ai dezvoltării economiei României
1950 = 100
1960 1970 1975 1980 1985 1989
Produsul social 263 623 10 ori 14 ori 18 ori 19 ori
Venitul naţional 268 599 10 ori 15 ori 17 ori 16 ori
Producţia industrială 340 11 ori 21 ori 30 ori 40 ori 44 ori
Prod. globală agricolă 171 212 289 334 406 351
Vol. comerţului exterior
- Export 338 871 21 ori 40 ori 42 ori 42 ori
- Import 266 805 17 ori 40 ori 30 ori 29 ori
Sursa: Anuarul Statistic al României, 1990, p. 235-239, 608-611.

Semnificativ este faptul că, într-o perioadă de 20 de ani, din cei 40 de ani
analizaţi, respectiv între anii 1970-1989, creşterea volumului comerţului exterior a
devansat şi creşterea producţiei industriale. În acest fel, activitatea de comerţ
exterior, îndeosebi exportul, a devenit motorul creşterii economice a României.
Interesant de observat este şi aspectul că dezvoltarea cea mai susţinută a
reprezentat-o, în perioada menţionată, comerţul cu ţările capitaliste dezvoltate şi
ţările în curs de dezvoltare, cu care decontările se efectuau în devize convertibile
(DC), al cărui ritm de creştere l-a depăşit pe cel al schimburilor în relaţia cliring
ţări socialiste (CTS), după cum rezultă din graficul nr. 6.

1
Costin Murgescu, Ion Vasile, Relaţiile comerciale internaţionale ale României şi
cooperarea economică cu alte ţări, în Progresul Economic în România, Editura Politică,
Bucureşti, 1977, p. 637.
Universitatea SPIRU HARET
92
Graficul nr. 6
Volumul comerţului exterior al României în raport cu principalii indicatori
ai dezvoltării economiei naţionale, în anii 1988 şi 1989, faţă de anul 1970

3. Comerţul exterior al României în perioada 1990-2000


Activitatea de comerţ exterior a României, în ultimul deceniu al secolului
al XX-lea, a fost influenţată în evoluţia sa puternic descrescătoare atât de factori
interni, cât şi de factori externi.
Dintre factorii interni sunt de relevat, în primul rând, prăbuşirea producţiei de
bunuri şi servicii, luând ca bază anul 1989. Astfel, s-au redus la mai mult de jumătate
producţia industriei alimentare, producţia produselor minerale, producţia industriei
metalurgice, s-a diminuat aproape la jumătate producţia industriei constructoare de
maşini, a scăzut cu peste 40% producţia de lemn, celuloză, hârtie şi mobilier, iar cel
mai mult a scăzut producţia industriei chimice, respectiv la 23,9% în 1998 faţă de anul
1989. De asemenea, o influenţă nefastă a avut-o liberalizarea bruscă a comerţului
exterior prin lichidarea monopolului de stat, concomitent cu creşterea exponenţială, de
circa 1000 ori, a numărului de agenţi economici cu activitate de export-import, lipsiţi
de cunoştinţe de specialitate şi de experienţă. Liberalizarea fără discernământul necesar
a importului şi exportului a provocat dezechilibrul cronic al balanţei comerciale, cu
influenţe din cele mai negative asupra stabilităţii cursului valutar, precum şi a defi-
citului contului curent al balanţei de plăţi externe şi a consolidării rezervei valutare.
Mai trebuie adăugate în acest lanţ al neîmplinirilor şi faptul că noul tarif vamal de
import al României nu a reuşit să-şi îndeplinească rolul de instrument principal al
politicii comerciale, precum şi faptul că măsurile de politică economico-financiară au
fost nearticulate şi incoerente, ceea ce nu a permis o redresare a evoluţiei comerţului
exterior al României în anii ’90 ai secolului XX.
Cât priveşte factorii externi, care au avut un impact deosebit de nociv asupra
comerţului exterior al Românei, ei pot fi sintetizaţi după cum urmează: pierderea unor
importante pieţe externe de desfacere şi de aprovizionare, vecine şi mai puţin depărtate,
prin dezintegrarea CAER şi dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice; declanşarea şi
persistenţa unor războaie şi conflicte în ţări partenere comerciale importante ale
României (Irak, fosta Iugoslavie), cu implicaţii zonale însemnate (vezi comerţul cu
ţările riverane Dunării); încheierea unor acorduri cu Uniunea Europeană, AELS şi
CEFTA, care, în condiţiile reducerii de neimaginat a producţiei, îndeosebi industriale, în
România, şi-au dovedit ineficienţa prin înregistrarea, an de an, de solduri deficitare, ce
au depăşit 1 miliard dolari; asistenţa financiară externă nesemnificativă în raport cu cea
acordată altor ţări (Polonia, Ungaria), sub formă de investiţii sau împrumuturi, de către
mari ţări ale lumii sau organisme internaţionale (FMI, BM, BERD, BIE etc.) ş.a.
Universitatea SPIRU HARET
93
Tabelul nr. 5

Universitatea SPIRU HARET


94
Tabelul nr. 5 reflectă sintetic rezultatele deloc satisfăcătoare ale evoluţiei
comerţului exterior al României în anii ’90.
Deosebit de îngrijorătoare pentru ultimul deceniu al secolului XX sunt nu
numai caracterul cronic al deficitului balanţei comerciale, îndeosebi în calculul
export FOB – import CIF, ci şi, mai ales, mai mult decât dublarea acestuia la
următoarea serie de 4 ani, faţă de seria 1991-1994. Astfel, dacă între anii 1991-
1994, potrivit datelor din tabelul nr. 5, soldul negativ cumulat a fost de 6011,1
milioane dolari, în următorii 4 ani, 1995-1998, acesta a fost de 12088,7 milioane
dolari, respectiv s-a dublat.
Comparaţia cu alte ţări (Ungaria, Polonia şi Turcia) privind evoluţia negativă
a soldului cumulat al balanţei comerciale arată o situaţie şi mai dificilă a acestor
ţări în raport cu aceea a României (tabelul nr. 6):
Tabelul nr. 6
Evoluţia soldului cumulat al balanţei comerciale
- milioane dolari -
Perioada România Ungaria Polonia Turcia
1986-1989 + 8302 + 1813 + 5090 - 14366
1990-1993 - 9122 - 1944 - 849 - 38783
1994-1997 - 9525 - 11482 -39750 - 61979
Sursa: Statistiques Financières Internationales, FMI, 1990-1998.

Cifrele vorbesc de la sine, dar ele ar trebui coroborate şi cu alţi indicatori


macroeconomici (spre exemplu: împrumuturi primite, datoria externă, soldul
comerţului invizibil, turism, rezerva valutară etc.) pentru a aprecia corect cât de
grav a fost fenomenul menţionat pentru fiecare ţară în parte.

4. Locul comerţului exterior al României


în comerţul mondial cu bunuri (mărfuri)

Întrucât în lume există aproximativ 200 de state, apreciem că prezintă


importanţă modul în care a evoluat comerţul exterior al României şi de aici poziţia
sa în comerţul mondial. În acest sens sunt de semnalat următoarele aspecte:
– exportul şi importul, cumulat, pe locuitor, au avut, în ultimii 20 de ani, o
curbă sinuoasă (tabelul nr. 7).
Tabelul nr. 7
Evoluţia exportului şi importului, cumulat, pe locuitor
- dolari -
1980 1989 1994 1997-1999 2000-2002
1100 900 560 850 1410

– pentru perioada anilor 1997-1999 şi 2000-2002, exportul s-a situat la nivelul


de 370 şi 565 dolari/locuitor, în timp ce importul a fost mai mare cu 110-135 dolari,
respectiv 480 şi 700 dolari/locuitor;
Universitatea SPIRU HARET
95
– ponderea comerţului exterior al României în comerţul mondial s-a redus
puternic în ultimul sfert de secol (tabelul nr. 8):
Tabelul nr. 8
Ponderea comerţului exterior al României în comerţul mondial
- procente -
1975-1980 1988-1989 1994 1997-1999
0,60-0,70 0,40 0.14 0,18

Comparativ cu ponderea sa în populaţia lumii, de 0,38%, şi în suprafaţa


terestră, de 0,21%, ponderea României în comerţul mondial, de 0,18%, demonstrează
o participare a sa sub posibilităţi la schimburile comerciale internaţionale cu bunuri
(mărfuri); aceeaşi tendinţă de recul s-a manifestat şi în poziţia ocupată de România
în exportul mondial. Astfel, în anul 1988, România se situa pe locul 38, pentru ca
în anul 1999 să coboare pe locul 60.
O comparaţie cu alte ţări europene relevă faptul că în timp ce ponderea
comerţului exterior al României în comerţul mondial cu bunuri (mărfuri) a scăzut
vertiginos la export de la 0,53%, în anul 1985, la 0,16%, în anul 1997, deci o
diminuare de peste trei ori, în schimb, la import, reculul este mult mai mic, de la
0,42% la 0,21%.
Evoluţia ponderii comerţului exterior cu bunuri al României în comerţul
mondial, comparativ cu alte ţări europene, se prezintă astfel (tabelul nr. 9):
Tabelul nr. 9
Evoluţia ponderii comerţului exterior cu bunuri al României,
comparativ cu alte ţări europene
- procente -
Anii
Ţara Operaţiunea
1985 1990 1997
export 0,53 0,17 0,16
România
import 0,42 0,26 0,21
export 0,43 0,29 0,35
Ungaria
import 0,40 0,25 0,50
export 0,60 0,40 0,48
Polonia
import 0,54 0,23 0,77
export 0,41 0,38 0,49
Turcia
import 0,57 0,62 0,89
export 0,24 0,24 0,16
Grecia
import 0,57 0,56 0,51
Sursa: Anuarele statistice ale României din anii ’80 şi ’90.

Se observă, deci, comparativ cu România, că, în ţările europene menţionate,


reducerile ponderii lor în exportul mondial sunt mult mai mici, iar în Turcia au avut
loc chiar creşteri constante. La import, faţă de România, au înregistrat majorări ale
ponderii lor în exportul mondial Ungaria, Polonia şi Turcia.

Universitatea SPIRU HARET


96
5. Evoluţia structurii fizice a exportului şi importului României
în perioada 1950-2000

Dezvoltarea volumului valoric al comerţului exterior al României vizează


diferite aspecte, îndeosebi, în plan cantitativ. De aceea, studierea evoluţiei structurii
fizice a exportului şi importului este deosebit de importantă pentru a descifra
mutaţiile calitative produse în ultima jumătate a secolului XX în relaţiile
comerciale externe ale României.

5.1. Evoluţii şi involuţii în structura fizică a exportului şi importului


Din analiza tendinţelor ponderii, pe grupe de produse, a structurii fizice a
exportului şi importului României în perioada 1950-2000 (vezi tabelul nr. 10) rezultă
câteva concluzii importante:
Prima concluzie este aceea că, în ceea ce priveşte exportul la grupa maşini,
utilaje şi mijloace de transport, de la o pondere a sa în totalul exportului de 4,2% în
anul 1950, după 20 de ani, respectiv în anul 1970, această pondere ajunsese la 22,4%,
pentru ca în anul 1989 să fie de 29,3%, iar în anul 1990 de 30,3% (evoluţie datorată
îndeosebi livrării comenzilor anterioare cu ciclu lung de fabricaţie de la sfârşitul
anilor ’80 şi în condiţiile în care a avut loc o drastică contracţie pe total a exportului
românesc, în anul 1990, de aproape 4 miliarde dolari). Aceste ponderi ridicate, în
jurul a 30% din totalul exportului, situau România la nivelul ţărilor dezvoltate
industrial. Este adevărat că ele reprezentau media, deoarece dacă pe relaţia cliring ţări
socialiste ponderea respectivă ajunsese să fie deosebit de mare, respectiv 56,7% în
anul 1989, în relaţia cu ţări unde decontarea se făcea în devize convertibile, ea
înregistra o tendinţă de scădere, în anii ’80, fiind numai de 8,6%. După momentul de
vârf al anilor 1989-1990 urmează, însă, o prăbuşire vertiginoasă a acestei ponderi pe
total grupă, care, începând din 1994 şi până în 1998, este de numai 14-15%, deci la
jumătatea celei din anii 1989-1990. Din tabelul nr. 10 asupra evoluţiei acestei
ponderi, pe o perioadă de 50 de ani, rezultă că, în ultimul deceniu, s-a înregistrat un
recul serios, ajungând să avem, în 1998, o valoare a ei, în totalul exportului,
caracteristică anilor ’50-’60, deci o întoarcere înapoi cu 40-50 de ani. Este totuşi de
evidenţiat că, în anul 1999, ponderea grupei respective a crescut la 16,8%, pentru ca
în anul 2000 să atingă 18,5%.
A doua concluzie vizează evoluţia ponderii grupei de produse combustibili,
materii prime, minerale, metale, care, cu o singură excepţie, în anul 1970,
(22,6%), s-a situat peste 30% timp de 40 de ani, până în anul 1990. Semnificativ
este faptul că, dacă în anii ’80, ponderea exportului din această grupă pe relaţia
cliring ţări socialiste rămăsese redusă la 11%, în schimb cu ţările pe relaţia devize
convertibile ea crescuse de la 39,9% la 48,0%. În perioada 1991-1998, această
pondere, cu excepţia anului 1993, nu a mai depăşit 30%, atingând 24,3-29,4%.
Acest fapt este pozitiv pentru ultimul deceniu al secolului XX şi, la prima vedere,
marchează o nouă tendinţă în exportul românesc pe linia reducerii livrărilor în
străinătate de mărfuri inferior prelucrate. În anii 1999-2000, ponderea grupei
menţionate a fost de 22,4%, respectiv 27,4%.
Universitatea SPIRU HARET
97
A treia concluzie se referă la evoluţia ponderii exportului grupei de produse
chimice, îngrăşăminte, cauciuc, care, într-o perioadă de 5 decenii, a crescut de la
1,7% în anul 1950 la 10,5% în anul 1985 şi la peste 10% în anii 1992, 1994, 1995
şi 1996 (între 10,3% şi 10,7%). Faptul însă că, în anii 1997-1998, asistăm la o
bruscă diminuare a acestei ponderi la 8,8%, respectiv 6,1%, reprezintă în fapt un
recul serios, căci o greutate specifică asemănătoare fusese realizată cu circa 30 de
ani în urmă, în anul 1970 (7,2%). La fel ca la grupa de maşini, utilaje şi mijloace de
transport, unde scăderea este drastică, continuarea diminuării ponderii exportului şi
la grupa produselor industriei chimice este deosebit de îngrijorătoare, deoarece
aceste două ramuri sunt până în prezent fundamentele în economiile şi comerţul
exterior ale ţărilor industrializate. În anii 1999-2000, această pondere a scăzut la
5,6%, respectiv 7,3%.
A patra concluzie are în vedere evoluţia ponderii exportului produselor
agroalimentare, care dacă, între anii 1950-1980, reprezenta 25,7% (1950) şi 12,7%
(1980), în următorii ani, până în 1998, ea nu a mai depăşit niciodată 10%, iar între
1996-1998, prezintă o tendinţă rapidă de scădere de la 8,7% la 5,2%. În anii 1999-
2000, această pondere a coborât la 5,4% respectiv 3,3%.
A cincea concluzie priveşte evoluţia ponderii exportului grupei de mărfuri
industriale de larg consum (ce include şi mobila), care, după o creştere aproape
continuă timp de 50 de ani, a ajuns să deţină locul 1 între mărfurile livrate de
România în străinătate. Astfel, dacă în anul 1950 ea nu reprezenta decât 1,3% în
totalul exportului românesc, în anii 1970-1980 aceasta a crescut la 16-18%.
Totodată, apar două tendinţe diferite, respectiv diminuarea ponderii exportului pe
relaţia cliring ţări socialiste de la 15,3% în anul 1970 la 11,5% în anul 1989 , în
timp ce exportul în relaţia cu ţările în care decontările se efectuau în devize
convertibile a crescut, ca pondere, de la 12,1% în 1970 la 17,8% în anul 1989.
Ponderea respectivă, în anii 1999-2000, a ajuns la niveluri deosebit de ridicate, de
47%, respectiv 44,2%, ceea ce marchează o tendinţă de înscriere a României, din
păcate, între ţările exportatoare de mărfuri cu valoare adăugată redusă, bazată pe
forţă de muncă slab plătită.

Universitatea SPIRU HARET


98
Tabelul nr. 10

Universitatea SPIRU HARET


99
Evoluţia structurii fizice a exportului

Încercând o sintetizare a evoluţiei ponderii exportului României pe trei dintre


cele mai importante grupe de produse în a doua jumătate a secolului al XX-lea,
putem arăta că, aşa cum se observă din graficul nr. 7, între 1950-1970, atât grupa
de maşini, utilaje şi mijloace de transport, cât şi grupele de mărfuri industriale de
larg consum şi de produse chimice, îngrăşăminte, cauciuc au înregistrat creşteri
semnificative. Remarcabil este faptul că grupa de maşini, utilaje şi mijloace de
transport a avut ritmul cel mai rapid de creştere. În următorii 20 de ani, respectiv
între 1970-1989, grupa de maşini şi mijloace de transport a sporit din nou ca
pondere, apropiindu-se de 30%, urmată de o creştere mult mai redusă la grupa de
produse chimice, îngrăşăminte, cauciuc, iar la grupa de mărfuri industriale de larg
consum, după o mică diminuare între 1970-1985, asistăm la o revenire în anul
1989. Deceniul anilor ’90, după cum rezultă din graficul analizat, demonstrează
reducerea la jumătate a ponderii grupei de maşini, utilaje şi mijloace de transport
(sub 15%), urmată de o majorare în ultimii ani până la 19,5%, creşterea de peste
două ori a ponderii grupei mărfuri industriale de larg consum, oscilaţii cu tendinţe
de scădere la grupa de produse chimice, îngrăşăminte, cauciuc.
În ce priveşte evoluţia ponderii exportului României din grupa produse agro-
alimentare, în ultimii 50 de ani, în fapt, asistăm la o diminuare a acesteia timp de 40 de
ani, din 1950, când reprezenta 25% din exportul românesc, până în anul 1989, când s-a
situat sub 5%, pentru ca în anul 1990 să fie de numai 14%. Din anul 1992 până în anii
1994–1995 ponderea respectivă s-a stabilizat între 6-7% pentru ca, după o creştere în
anul 1996 (8,7%), să se reducă, în anul 1998, la 5,2% şi în anul 2000 la 3,3%.
Deosebit de semnificativă apreciem a fi şi evoluţia gradului de prelucrare a
produselor exportate de România între începutul anilor ’50, când se situa în jur de
30%, şi anii ’70 şi începutul anilor ’80, când ajunsese la 65-70%. Totodată, a avut
loc diminuarea exportului românesc de produse de bază, de la 70% la 35% şi 30%
în perioada analizată.
Graficul nr. 7

Mutaţii semnificative în structura fizică a exportului României,


în perioada 1950-2000 (în procente din total)

Grupa maşini, utilaje şi m ijloace de transport


Grupa mărfuri industriale de larg consum

50 Grupa produse chimice, îngrăşăm inte, cauciuc


%

Grupa produse agroalim entare 44.2


40 39.8
25.7 28.7 29.3
30 21.2 24.9 30.8
22.4 25.7
16.2 16.7 18.1
20 18.2 21.1 19.5
16.7
12.7 10.5 13.5 14.6
9.5
5.8 16.6 11.7
10 4.2 7.2 7.7
9.7 6.5 6.1 7.3
1.7 2.1
1.3 1.9 6.7 5.2 3.3
0 1.4

1950 1960 1970 1980 1985 1989 1990 1995 1998 2000
ani
Sursa:Comisia
Sursa: Comisia Naţională
Naţională pentru
pentruStatistică, Anuarele
Statistică, şi buletinele
Anuarele şi buletinele
lunare statistice,
lunare 1990.
statistice,

Universitatea SPIRU HARET


100
Ca un corolar al saltului calitativ în evoluţia structurii fizice a exportului
României în ultima jumătate de veac, se evidenţiază mai mult decât dublarea,
începând cu 1965, a ponderii produselor manufacturate în volumul valoric al
exportului României. Această concluzie iese şi mai mult în evidenţă atunci când
facem comparaţia cu structura fizică a exportului din perioada interbelică, respectiv
anul 1938, în care petrolul, cerealele, lemnul şi vitele reprezentau circa 90% din
totalul exportului românesc.

Tendinţe în modificarea structurii fizice a exportului României


în ţările Uniunii Europene
Studierea evoluţiei şi mutaţiilor din structura fizică a exportului României în
relaţiile cu ţările membre ale Uniunii Europene are o importanţă prioritară în prefigu-
rarea implicaţiilor integrării în cea mai reprezentativă organizare regională din lume.
În fapt, Uniunea Europeană este liderul mondial comercial, în condiţiile exis-
tenţei în cadrul ei a 15 ţări membre, fără a lua în considerare viitoarea extindere, cu 10
şi apoi 12 state, când ponderea ei în exportul mondial va creşte cu mult peste 45%.
În acest context o investigare mai aprofundată a evoluţiei ponderii a 8 princi-
pale secţiuni de mărfuri în exportul României către Uniunea Europeană, în perioada
anilor 1997-2001, ne-a permis să relevăm următoarele tendinţe:
1) Existenţa constantă a unui mare grad de concentrare a exporturilor româneşti
în ţările membre ale Uniunii Europene la numai 4 secţiuni de mărfuri: produse ale
industriei textile şi pielăriei; produse ale industriei de lemn (inclusiv mobilă), a
hârtiei şi cartonului; metale comune şi articole din acestea; produse ale industriei
construcţiilor de maşini (inclusiv electronică); ponderea cumulată a acestor secţiuni a
ajuns în jur de 90%. Rezultă, astfel, că 3 din cele 4 secţiuni de mărfuri menţionate
reprezintă produse cu valoare adăugată mai mică, deci, o încadrare mai puţin bene-
fică în diviziunea europeană a muncii.
2) Deosebită, în această privinţă, se prezintă situaţia la secţiunea produse ale
industriei textile şi pielăriei, a cărei pondere în totalul exportului României în ţările
membre al Uniunii Europene a fost de aproape 50% în toţi anii analizaţi, 1997-2001.
Or, se ştie că printre cele mai mici câştiguri salariale medii brute şi nete în cadrul
principalelor activităţi ale economiei naţionale sunt tocmai cele din industria textilă şi
a produselor textile, industria confecţiilor de îmbrăcăminte şi industria pielăriei şi
încălţămintei. Conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, câştigul
salarial net în aceste industrii este în jur de 3 milioane lei lunar („Economistul”
nr. 1333/2359 din 3 aprilie 2003).
3) Alte două secţiuni cu ponderi importante în exportul românesc către ţările
membre ale Uniunii Europene, respectiv, produsele industriei lemnului (inclusiv
mobilă), ale hârtiei şi cartonului, deţinând circa 10% din export, precum şi grupa de
metale comune şi articole din acestea, înregistrând ponderi între 9-16,5% în
perioada analizată, sunt din nou secţiuni de mărfuri din sectoare economice în care,
în conformitate cu datele statistice menţionate, câştigurile salariale medii nete se
situează între 2,5 şi 5,4 milioane lei lunar. Totodată, însă, exportul acestor produse
poluează mediul ambiant prin tăierile masive de lemn, precum şi prin noxele emise
de către industria metalurgică.
4) În ce priveşte exportul României, în Uniunea Europeană, de produse ale
industriei construcţiilor de maşini (inclusiv electrotehnice), este de remarcat faptul
Universitatea SPIRU HARET
101
pozitiv al unei creşteri constante a ponderii acesteia de la 11,6 % în anul 1997 la
21,0% în anul 2001. De această dată, câştigurile salariale medii nete în această
ramură sunt mult mai mari, respectiv între 3,5 şi 6,2 milioane lei, permiţând un
standard de viaţă îmbunătăţit.
5) Negative, însă, sunt ponderile nesemnificative înregistrate la exportul
României în Uniunea Europeană la produsele industriei chimice şi de mase plastice
(între 3,3 şi 5,4%, cu tendinţă de scădere) şi la produse agroalimentare (între 2,6 şi
3,8%). Această situaţie este departe de a reflecta potenţialul românesc, bazat pe
resurse naturale proprii (petrol şi gaze), precum şi un pământ fertil puţin întâlnit în
Europa.
În cadrul exportului românesc pe ţări se remarcă faptul că volumul său a crescut
de la an la an. Pe primul loc se situează Italia, unde valoarea acestui export în 1997
era de 1643 mil. dolari, pentru ca în anul 2001 să însumeze 2838 mil. dolari,. Pe
locul al doilea se găseşte Germania, care, în 1997, înregistra 1419 mil. dolari, iar în
anul 2001, 1781 mil. dolari. În continuare se situează Franţa, cu 465 mil. dolari, în
1997, şi 919 mil. dolari, în 2001, şi Marea Britanie, cu 299 mil. dolari în 1997 şi
586 mil. dolari în anul 2001. Pe locurile 5-9 la exporturile României se află Olanda
cu 264 mil. dolari în 1997 şi 386 mil. dolari în 2001; Austria cu 178 mil. dolari în
1997 şi 342 mil. dolari în 2001; Grecia cu 175 mil. dolari în 1997 şi 316 mil. dolari
în 2001; Belgia cu 148 mil. dolari în 1997 şi 193 mil. dolari în 2001; Suedia cu
51 mil. dolari în 1997 şi 61 mil. dolari în 2001. Celelalte ţări membre ale Uniunii
Europene înregistrează valori mai mici în ceea ce priveşte exporturile româneşti.
Din această analiză a exportului României în ţările membre ale Uniunii
Europene rezultă faptul că cele trei ţări aflate pe primele trei locuri la acest export
(Italia, Germania, Franţa) totalizează o pondere de aproximativ 71% în totalul
exportului nostru. De aici concluzia că aproape 3/4 din exporturile României se
desfăşoară cu aceste ţări.
În acest sens, sunt importante, în perspectiva apropiată a aderării României la UE,
unele concluzii rezultate din analiza exportului pe o perioadă de 5 ani (1997-2001):
– în primul rând, se observă o creştere în ritmuri diferenţiate a exporturilor de
bunuri în funcţie de secţiunile de mărfuri analizate. Astfel, faţă de creşterea medie
în perioada 1997-2001, care este de 161,9%, numai 3 din 8 secţiuni luate în studiu
depăşesc, ca medie, această creştere;
– în al doilea rând, reiese în mod evident că cea mai dinamică secţiune de
bunuri la exporturile româneşti în Uniunea Europeană este cea a produselor
industriei construcţiilor de maşini, inclusiv cea electrotehnică, unde creşterea, în
anii 1997-2001, a fost de aproape 3 ori (293,9%). Faptul că acest export de produse
s-a majorat, an de an, este un fenomen deosebit de pozitiv, astfel că, faţă de anul
1997, în anul 2001 creşterea este de 3 miliarde dolari;
– în al treilea rând, se remarcă şi un aspect negativ, rezultat din creşterea
peste medie a exportului de produse minerale, cu 191,6%, respectiv a celor din
grupele de bunuri de materii prime şi produse de redusă prelucrare. La o examinare
mai atentă a tendinţei din perioada analizată, observăm, totuşi, că în trei ani, 1998-
2000, la această grupă de produse media anuală a exporturilor a fost de numai 73
mil. dolari, adică cu 26 mil. dolari sub valoarea exportului din anul 1997;
Universitatea SPIRU HARET
102
– în al patrulea rând, rezultă faptul că, la exportul de produse ale industriei
textile şi pielărie, creşterile anuale în perioada analizată se cifrează între 130 şi 650
mil. dolari, cele mai mari realizându-se în anii 2000-2001.
În perioada 1997-2001 se remarcă o creştere continuă a volumului valoric al
exportului României în ţările membre ale UE, de la 4768 mil. dolari în 1997 la
7720 mil. dolari în 2001.
În anul 1997 exportul României în ţările membre ale UE reprezenta 56,6%
din totalul exportului său, pentru ca în 1998, să fie de 64,5%, în 1999, de 65,5%, în
2000, de 63,8%, iar în 2001, de 67,8%.
Creşterea, în general, a exportului României, în perioada analizată, a fost
determinată, în principal, de liberalizarea comerţului, respectiv de eliminarea unor
bariere tarifare şi netarifare, în special, în relaţiile cu ţările dezvoltate, atât ca urmare
a Rundei Uruguay, cât şi, mai ales, a acordurilor de asociere la Uniunea Europeană şi
a acordurilor de comerţ liber.
Asupra ritmului de dezvoltare a exportului către ţările membre ale UE, în
perioada analizată, au acţionat factori interni şi externi, unii dintre aceştia având
efecte pozitive, iar alţii negative.
Dintre factorii interni cu efecte negative asupra ritmului de creştere a expor-
tului în ţările membre ale UE, amintim:
– blocajul financiar în industrie;
– subcapitalizarea întreprinderilor;
– nivelul ridicat al costurilor creditului;
– restrângerea sau lichidarea producţiei unor produse sau chiar a unor între-
prinderi, ca urmare a reducerii consumului intern sau a unui management neper-
formant;
– ritmul lent al restructurării, retehnologizării şi privatizării;
– investiţii reduse pentru crearea de noi produse sau îmbunătăţirea celor
existente, astfel încât să corespundă exigenţelor pieţei externe;
– lipsa de experienţă a producătorilor cu activităţi de export pe piaţa ţărilor
Uniunii Europene şi, în aceste condiţii, o valorificare necorespunzătoare a măr-
furilor româneşti pe pieţele europene;
– o ofertă la export insuficient de diversificată şi de o calitate care nu este în
to-talitate adaptată la cerinţele pieţelor europene etc.
La aceşti factori interni trebuie adăugaţi şi unii factori interni din domeniul
agricol (restrângerea suprafeţelor agricole, scăderea randamentelor la hectar,
reducerea efectivelor de animale etc.).

Evoluţia structurii fizice a importului


În perioada ultimilor 50 de ani, analiza greutăţii specifice a diferitelor grupe
de produse în totalul importului României conduce la câteva concluzii importante:
În primul rând, la grupa de maşini, utilaje şi mijloace de transport, în
perioada anilor 1950-1970, ponderea acesteia, care timp de 30 de ani s-a situat pe
primul loc în importul României, a fost de peste 30%, în 1970 atingând chiar
40,3%. Începând cu anul 1980 şi până în anul 1999, ea nu a mai depăşit 30%,
aflându-se mereu între 20-30%, cu excepţia anilor 1991-1992, când a fost de numai
17,2%, respectiv 19,6%. În anul 2000 a atins însă 31,5%.
Universitatea SPIRU HARET
103
În al doilea rând, la grupa de produse combustibili, materii prime, minerale,
metale, dacă în anii ’50, ’60 şi ’70 ponderea importului României era între 20-35%,
în anii ’80 ea a depăşit constant 50% (situându-se între 50,3-56,6%), pe fondul
creşterii producţiei industriale cu valoare adăugată ridicată. După 1989, respectiv în
anii 1990-1991, ea a fost de 48,0-49,5%, pentru ca apoi să scadă continuu de la
36,7% în anul 1992 la 27,3% în anul 1997. Ponderea cea mai redusă din a doua
jumătate a secolului XX s-a înregistrat în anul 1999, când a fost de numai 17,6%,
ca urmare a diminuării drastice a producţiei industriale din ultimii ani.
În al treilea rând, la grupa de produse chimice, îngrăşăminte, cauciuc,
ponderea acesteia în importul total al României, din 1950 până în 1992, nu a
depăşit 10%, situându-se între 4,5% la începutul perioadei menţionate şi 9,5% la
sfârşitul acesteia. În schimb, începând cu 1993, până în 1999, ea se află în continuă
creştere, oscilând între 11-13%, cea mai mare creştere înregistrându-se în anul
1999, respectiv în condiţiile căderii producţiei de profil româneşti.
În al patrulea rând, la grupa produse agroalimentare, evoluţia ponderii ei în
importul total al României prezintă oscilaţii: sub 10%, timp de 40 de ani, din 1950
până în 1989, cel mai des situându-se în jur de 5%, iar după 1989 peste 10%,
situându-se între 1990-1993 la 13,2-15,9%. În ultimii 7 ani, ea s-a situat din nou
sub 10%, dar devansează sensibil creşterea în ansamblu a exportului românesc.
În al cincilea rând, evoluţia ponderii, în importul României, a grupei de
mărfuri industriale de larg consum scoate în evidenţă faptul că, până în 1991, deci
peste 40 de ani, cu excepţia anului 1950, când a fost de 10,2%, ea nu a depăşit
5,5%. În schimb, după 1991, se remarcă o creştere neîntreruptă a acestei ponderi de
la 5,3% la 18,4% în anul 1997. Pentru prima dată, în anul 1998, greutatea specifică
a acestei grupe a depăşit pragul de 20%, marcând constant prezenţa specifică pe
piaţa României a confecţiilor, textilelor, încălţămintei, sticlăriei, inclusiv a mobilei
din străinătate, multe dintre ele fiind, însă, din categoria second hand. În anii
1999-2000, ponderea grupei menţionate a crescut la 24,3%, respectiv 22,8%.
Concluziile prezentate mai sus, rezultat al analizei datelor din tabelul nr. 11,
permit o evaluare de ansamblu a tendinţelor din importul Românei în a doua
jumătate a secolului XX.

Universitatea SPIRU HARET


104
Tabelul nr. 11

Universitatea SPIRU HARET


105
Graficul nr. 8

Mutaţii semnificative în structura fizică a importului României,


în perioada 1950-2000 (în procente)
Grupa combustibili, materii prime minerale, metale
Grupa maşini, utilalaje şi mijloace de transport
Grupa mărfuri industriale de larg consum
Grupa produse chimice, îngrăşăminte, cauciuc şi articole din cauciuc
%

60 56,6 56
50,3
50 48

40 40,3
38,3 34,3
31,1 30,7 29,4
30 33,7 31,5
24,6 25,5 27,2
23,5 22,1 23,1 22,8
20 20,5 20,9 21,3
15,6
10,2 12,8 13
10 7,4 6,4 6,7 8,1 10,4
4,5 5,5 5,6 4
5,2 6 3 3,4
0 3,4
1950 1960 1970 1980 1985 1989 1990 1995 1998 2000
ani

Sursa: prelucrare grafică a datelor din Anuarele statistice ale României din anii 1990-2000 .

Ilustrarea, prin graficul nr. 8, a evoluţiei ponderii la import a 4 principale


grupe de produse nealimentare: grupa maşini, utilaje şi mijloace de transport, grupa
combustibili, materii prime şi metale, grupa mărfuri industriale de larg consum şi
grupa de produse chimice, care, pe parcursul ultimilor 50 de ani, au reprezentat în
fiecare an aproape 80% din totalul importului Românei, permite anumite judecăţi
de valoare.
O primă constatare are în vedere faptul că, spre deosebire de perioada 1950-
1970, când ponderea grupei maşini, utilaje şi mijloace de transport (38,3% şi
40,3%) a depăşit ponderea, la import, a grupei combustibili, materii prime şi
materiale, în perioada 1970-1989, inclusiv 1990, observăm o inversare a tendinţei
anterioare. Astfel, nevoia de combustibili şi materii prime minerale, determinată de
dezvoltarea puternică a industriei, a făcut ca ponderea acestora la import să fie mai
mare de peste două ori decât a grupei maşini, utilaje şi mijloace de transport. După
1990 şi până în 2000, însă, asistăm din nou la o inversare a tendinţei anterioare,
urmare a prăbuşirii producţiei industriale, când, la cote mult mai mici faţă de
perioada 1970-1990, ponderea în importul României a grupei de maşini, utilaje şi
mijloace de transport devansează cu circa 10% pe cea a combustibililor, materiilor
prime şi materialelor (31,5% faţă de 21,3%).
O a doua constatare vizează mutaţiile care au avut loc în perioada 1950-2000
în ceea ce priveşte evoluţia ponderii altor două importante grupe de produse la
import, respectiv grupa mărfuri industriale de larg consum şi grupa produse chimice,
îngrăşăminte, cauciuc şi articole de cauciuc. Astfel, dacă, în anul 1950, ponderea
importului de bunuri de larg consum devansa ponderea importului de produse
chimice (10,2%, faţă de 4,5%), timp de 30 de ani ulterior, respectiv între 1960-1990,
Universitatea SPIRU HARET
106
situaţia s-a inversat, ponderea importului de produse chimice depăşind permanent cu
câteva procente ponderea importului de bunuri de larg consum, fără ca vreuna din
aceste grupe să atingă o pondere de 10% în totalul importului României. A fost
perioada când efectiv a lipsit din magazinele noastre un sortiment diversificat de
produse din străinătate, care să-l completeze pe cel al producţiei din ţară. Această
situaţie s-a schimbat însă brusc în anii ’90, când, în 1995, ponderea la import a grupei
de bunuri de larg consum a atins 15,6%, pentru ca în 1998 să ajungă la 20,6%, deci
de 4 ori mai mult decât la începutul anilor ’90, de astă dată piaţa românească fiind
efectiv „invadată” de mărfuri străine, nu întotdeauna de bună calitate. Anii 1999-
2000 au dus la creşterea şi mai mult a acestei ponderi la 24,3%, respectiv 22,8%. O
tendinţă asemănătoare, dar la proporţii mai mici, o întâlnim în ceea ce priveşte
evoluţia ponderii la importul de produse chimice, îngrăşăminte, cauciuc: faţă de
1990, când aceasta era sub 10%, respectiv 8,1%, în 1995 ea ajunsese la 12,8%,
pentru ca în anul 1998 să atingă 13%, iar în 1999 să fie de 14%.
Analiza evoluţiei ponderii structurii fizice a exportului şi importului Românei
pe grupe de produse evidenţiază tendinţele manifestate în comerţul exterior
românesc în a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Ne propunem, în continuare, să investigăm mai aprofundat perioada 1990-
2000, pentru a descifra evoluţia soldurilor balanţelor comerciale pe grupe de
mărfuri în această perioadă, care exprimă mutaţiile produse în acest ultim deceniu
al secolului al XX-lea în dezvoltarea economică şi în comerţul exterior al României.

5.2. Modificări substanţiale în structura fizică a exportului, a importului şi a


soldului balanţei comerciale, pe grupe de produse, în perioada anilor 1990-2000
Pe fondul mutaţiilor, în general, deloc favorabile pe plan atât intern, cât şi
extern în ceea ce priveşte activitatea de comerţ exterior a României în anii ’90,
analiza structurii fizice, bazată pe datele din tabelul nr. 12, ne permite să formulăm
o serie de concluzii de mare importanţă.
În ceea ce priveşte grupa produselor agroalimentare (animale şi produse ale
regnului animal, produse vegetale, grăsimi şi uleiuri, produse alimentare, băuturi şi
tutun), în întreaga perioadă 1990-2000, importurile au depăşit exporturile cu
100-1100 milioane dolari. Dacă, în ce priveşte exportul României de produse
agroalimentare, anul cu cele mai mari vânzări în străinătate a fost 1996,
704,6 milioane dolari, iar anul cu cele mai mici, 1990, 82,2 milioane dolari, în
schimb, la importul aceloraşi mărfuri, anul cu cele mai mari importuri a fost 1990,
cu 1210,9 milioane dolari, iar anul cu cele mai mici, 1994, cu 664,0 milioane
dolari. Media anuală a importurilor a fost, în perioada 1990-2000, de aproape 900
milioane dolari, în timp ce media anuală a exporturilor a fost de numai circa 400
milioane dolari. De aici, un sold negativ, cumulat pe întreaga perioadă, în balanţa
comercială a acestei grupe de produse, cifrat la – 5382,7 dolari, cu un grad de
acoperire a importurilor cu exporturi româneşti de produse agroalimentare de
45,1%, extrem de redus dacă avem în vedere potenţialul agroalimentar al ţării
noastre. Cea mai mare influenţă la acest deficit enorm a avut-o subgrupa produse
alimentare, băuturi şi tutun, cu un sold deficitar de peste –3,5 miliarde dolari.
Universitatea SPIRU HARET
107
Referitor la grupa produselor minerale, analiza importului şi exportului, în
perioada 1990-2000, evidenţiază scăderea volumului valoric al acestora. Astfel,
dacă reducerea exportului de la 1136,0 milioane dolari în 1990 la 504,7 milioane
dolari în 1999 poate fi apreciată ca un fenomen pozitiv, în sensul diminuării
vânzării în străinătate de produse inferior prelucrate, în schimb, contracţia
importului de la 3895,6 milioane dolari, în anul 1990, la 1251,2 milioane dolari în
anul 1999 (un recul de circa 68%) demonstrează, ţinând seama şi de scăderea
producţiei interne, neutilizarea la cote ridicate a capacităţilor de producţie.
Analiza locului grupei de produse ale industriei chimice (produse chimice,
materiale plastice, cauciuc şi produse din cauciuc) în exportul şi importul
României, în perioada 1990-2000, suscită un deosebit interes în condiţiile în care
ţara noastră a devenit un importator net în toţi aceşti ani. Dacă exportul cel mai mic
a fost de 369,5 milioane dolari în 1999, iar cel mai mare de 926,1 milioane dolari
în anul 1995, la import, în schimb, cel mai mic volum valoric s-a înregistrat în
1991, respectiv 486,7 milioane dolari, iar cel mai mare în 2000 de 1638,6 milioane
dolari. Media anuală a importurilor a fost de peste 1100 milioane dolari, în timp ce
media anuală a exporturilor în perioada analizată a fost de numai 600 milioane
dolari. Această evoluţie nefavorabilă a făcut ca în întreaga perioadă 1990-2000 să
se acumuleze un sold deficitar în balanţa comercială la această grupă de produse
de - 4238,1 milioane dolari. Semnificativ este şi faptul că importurile cumulate din
toţi aceşti 9 ani analizaţi au fost acoperite de exporturi româneşti din aceeaşi grupă
numai în proporţie de 55%.
Grupa de produse ale industriei uşoare (piei crude şi tăbăcite, materii
textile şi produse încălţăminte) a manifestat cel mai mare dinamism în dezvoltarea
exportului, cât şi a importului, România fiind net exportator între anii 1990-2000,
cu excepţia anului 1992. Dacă, la export, creşterea în anul 2000, faţă de anul 1990,
a fost de 4,6 ori, la import ea a fost mult mai pronunţată, respectiv de 7,3 ori. Cel mai
mare export a fost efectuat în 2000, în valoare de 3393,7 milioane dolari, iar cel
mai mic în 1991, de 525,8 milioane dolari, în timp ce la import cel mai mic volum
valoric s-a înregistrat tot în 1991 de 308,9 milioane dolari pentru ca în anul 2000
acesta să depăşească 2,7 miliarde dolari (2715,5 milioane dolari). O analiză mai
detaliată a evoluţiilor în această grupă ne permite să constatăm, la subgrupa cu cea
mai mare pondere: materii textile şi produse textile, că dacă între anii 1995-1998
această pondere a fost de 78,3% la import şi de 76,1% la export, în 1999 exportul
acestora crescuse de 3,8 ori faţă de 1990, în schimb importul a fost deosebit de
dinamic, fiind de 6,9 ori mai mare faţă de 1990. Desigur că o investigare a
fenomenului şi mai în profunzime, cu referire la importul de produse second hand,
ar releva şi alte aspecte privind tendinţele în schimburile comerciale cu străinătatea.
În acelaşi context, preocupantă este şi ponderea crescândă a exportului în lohn, care
nu permite o valorificare deplină a resurselor materiale şi umane ale României.

Universitatea SPIRU HARET


108
Grupa de produse din lemn, inclusiv mobilier, situează România în pe-
rioada 1990-2000 în poziţie de net exportator. Există, totuşi, o creştere mai rapidă a
importului decât cea a exportului. Astfel, dacă în 2000 exportul a crescut de 2 ori faţă
de 1990, importul s-a majorat în aceeaşi perioadă de aproape 5 ori. Merită a fi subli-
niat, totodată, faptul că, dacă în perioada 1990-1994 exporturile anuale au fost între
500-600 milioane dolari, iar importurile între 75-200 milioane dolari, în următoarea
perioadă, 1995-1998, exporturile s-au situat la un nivel anual de 800-900 milioane
dolari, în timp ce importurile au sporit sensibil, atingând 350-650 milioane dolari. În
anii 1999-2000, exporturile au depăşit 1 miliard dolari, iar importurile peste 500
milioane dolari, respectiv 600 milioane dolari.
La grupa articole din piatră, ciment, ceramică şi sticlă, analiza importului şi
exportului României în perioada 1990-2000 relevă o situaţie neîntâlnită în anii ’70 şi
’80. Este vorba de faptul că pentru prima dată, în anii 1990 şi 2000, importurile au
devansat exporturile româneşti. În anii 1991-1995, soldul pozitiv al balanţei comer-
ciale cel mai ridicat la această grupă a ajuns în jur de 40 milioane dolari, în anul
1994, pentru ca în anii1996-1997 să se situeze sub 10 milioane dolari, prefigurând
viitoarea poziţie a României, de importator net, din anii 1998 şi 2000.
Referitor la grupa metale comune şi articole din metal, ca şi la grupele:
produse ale industriei uşoare şi produse din lemn, inclusiv mobilier, România s-a
aflat în perioada anilor 1990-2000 în poziţia de exportator net. Volumul valoric cel
mai ridicat la export a fost, în anul 2000, de 1657,9 milioane dolari, iar cel mai mic
de 634,3 milioane dolari, în anul 1991. La import, volumul cel mai mic a fost, tot
în anul 1991, de 242,5 milioane dolari, iar cel mai mare, de 890,9 milioane dolari,
în anul 2000. Semnificativ este faptul că dacă exportul în 2000, faţă de 1991, a
crescut de 2,6 ori, importul s-a mărit în aceeaşi perioadă de 3,7 ori.
În ceea ce priveşte grupa de produse ale industriei constructoare de
maşini, analiza importului şi exportului din perioada 1990-2000 evidenţiază faptul
că, exceptând anul 1991, în toţi ceilalţi ani România s-a încadrat între ţările de tip
importator net. Dacă, în anul 2000, exportul prezenta un plus de 14,3% faţă de cel
înregistrat în 1990, în schimb, importul ajunsese să fie cu 93,3% mai mare la
sfârşitul perioadei menţionate faţă de anul 1990. Această schimbare demonstrează,
pe de o parte, nu numai lipsa sau insuficienţa procesului de restructurare, retehno-
logizare şi modernizare, dar şi accentuarea fenomenului de dezindustrializare în
ramura cu unul dintre cele mai înalte niveluri de productivitate a muncii. Pe de altă
parte, remarcăm că pătrunderea şi apoi dominarea pieţei interne româneşti de către
mărfurile străine au făcut ca, în cei 11 ani analizaţi, soldul deficitar cumulat al
balanţei comerciale la această importantă grupă de produse să înregistreze
impresionanta valoare de – 13903,1 milioane dolari. Această sumă reprezintă peste
jumătate din soldul negativ cumulat pe ansamblul balanţei comerciale a României
în perioada 1990-2000 şi, ceea ce este şi mai grav, acest import masiv nu a avut
impactul aşteptat în ce priveşte modernizarea industriei României.

Universitatea SPIRU HARET


109
Tabelul nr. 12

Universitatea SPIRU HARET


110
5.3. Principalele 10 mărfuri la exportul şi importul României, în perioada
anilor 1996-2000
Analiza activităţii de comerţ exterior cu bunuri (mărfuri) a României devine
şi mai relevantă, în ceea ce priveşte calitatea schimburilor comerciale desfăşurate,
atunci când adâncim cercetarea la nivelul principalelor 10 mărfuri la export şi
import. Ea permite evidenţierea în esenţă a modului în care se încadrează de fapt
ţara noastră în diviziunea internaţională a muncii.
În acest context, vom analiza mai întâi, pentru perioada anilor 1996-2000, pe
baza datelor din tabelul nr. 13, evoluţia mărfurilor plasate pe primele zece locuri
la livrările de bunuri (mărfuri) în străinătate ale României în ultimii 5 ani ai
secolului al XX-lea.
Un prim aspect, rezultat din studierea cifrelor din tabelul nr. 13, se referă la
faptul că pe primul loc în cadrul principalelor mărfuri de export ale României se
află, cumulat, produsele industriei uşoare (confecţii pentru femei şi bărbaţi,
încălţăminte cu tălpi de cauciuc şi plastic, precum şi piei pentru încălţăminte), toate
însumând în anul 1996 o pondere de 15,3%, pentru ca, în anul 2000, această
pondere să crească la 17,5%. Este de reţinut că, în anul 1999, ponderea acestor
produse atinsese chiar 23,1%.
Al doilea aspect scoate în relief faptul că pe principalele poziţii la exportul
României se află bunuri cu prelucrare industrială inferioară provenite fie din
resurse interne, fie din importuri de materii prime, cum sunt produsele petroliere
(benzine, motorine), sau produse laminate plate din fier şi oţel, cu o pondere
cumulată a celor două grupe de produse menţionate în jur de 10% la începutul şi
sfârşitul perioadei analizate.
Al treilea aspect ce merită a fi relevat este locul important, 5, în ierarhia
exporturilor României, ocupat de mobilă, dar a cărei pondere s-a redus de la 5,4%
în anul 1996 la 3,7% în anul 2000.
Al patrulea aspect, care demonstrează o tendinţă negativă, este prezenţa, între
principalele mărfuri de export, în fapt, a unor materii prime, a căror pondere a
crescut în perioada analizată. Ne referim la lemn tăiat sau cioplit, dar şi la deşeuri şi
resturi din fontă, fier şi oţel, aflate din păcate în anul 2000 pe locurile 7 şi 9 în
exportul românesc, în loc ca acestea să fie valorificate superior în ţară în produse
industriale cu valoare adăugată sporită destinate atât pieţei interne, cât şi externe.
Al cincilea aspect, pe care-l subliniem ca pozitiv este înscrierea în princi-
palele 10 mărfuri de export ale României a pacheboturilor, navelor de croazieră
sau pentru mărfuri, deşi trebuie să avem în vedere că o bună parte din valoarea
acestora o formează importul de completare de înaltă tehnicitate.
Cât priveşte modul în care au evoluat primele 10 bunuri (mărfuri) la
importul României, pe baza datelor din tabelul nr. 14, se pot formula unele
concluzii relevante pentru perioada ultimilor 5 ani ai secolului al XX-lea:
În primul rând, pe parcursul întregii perioade analizate, locul 1 la importul
României l-au deţinut cumpărările de produse petroliere (ţiţei), dar a căror
pondere în total import s-a diminuat de la 9,1% în anul 1996 la 6,3% în anul 2000,
după ce în anii 1998-1999 această pondere a fost şi mai mică, respectiv de 4,6%.
Universitatea SPIRU HARET
111
De remarcat că aceeaşi tendinţă s-a manifestat la importul de gaze naturale, de la
5,4% la 2,6%, în perioada amintită, precum şi la importul de benzine şi motorine,
de la 3,5% în anul 1996 la 1,6% în anii 1999-2000 – fenomen datorat reducerii
permanente a producţiei industriale din această perioadă.
În al doilea rând, este de subliniat faptul că singurele materii prime aflate
printre primele zece produse de import ale României, în cadrul cărora cumpărările
au crescut ca pondere, au fost pieile depilate de bovine şi porcine, respectiv, ca
pondere, de la 1,8% în anul 1996 la 2,4% în anul 1999 şi 2,3% în anul 2000, cu
consecinţe favorabile în dezvoltarea exportului de încălţăminte românească.
În al treilea rând, prezintă un deosebit interes creşterea accelerată a
importului, în domeniul informaticii şi telecomunicaţiilor, al produselor: circuite
integrate şi micromontaje, aparate electrice pentru telefonie, telegrafie şi maşini
pentru prelucrarea automată a datelor, aflate pe locurile 2, 5 şi 10 la cumpărările
României din străinătate. Astfel, aceste trei grupe de produse au ajuns să aibă o
pondere cumulată de 6,4% în anul 2000, faţă de 2,2% în anul 1996, fapt ce a
determinat dinamizarea producţiei industriale în acest domeniu, inclusiv sporirea
exportului românesc.
În al patrulea rând, se observă o creştere constantă a importului de medi-
camente şi produse farmaceutice, situate pe locul 6 în importurile României.
Astfel, de la o pondere de 1,1%, a acestora, în anul 1996, s-a ajuns, în anii 1998-
1999-2000, la circa 2%.
În al cincilea rând, menţionăm plasarea pe locul 7 a importului de ţesături
din fire şi fibre sintetice, faţă de valoarea acestui import, în anul 1996, creşterile în
anii 1999-2000 fiind mai mari cu peste 100 milioane dolari, pe fondul reducerii
producţiei interne.
În al şaselea rând, avem în vedere oscilaţiile în descreşterea şi creşterea
ponderii importului de fire, cabluri şi conductori electrici izolaţi, care, dacă, în
anul 1996, reprezenta 1%, între 1997-1998 a fost de 0,6-0,8%, pentru ca în anii
1999-2000 să se majoreze la 1,8 şi 1,5%, ocupând în anul 2000 locul 9 în importul
total al României.
Încercând o comparaţie a nivelului ponderii principalelor 10 mărfuri la
importul şi exportul României reiese că, dacă la import, faţă de 1996, această
pondere, de 25,2%, a scăzut puţin, ajungând în anul 2000 la 24,4%, în schimb, la
export, ponderea respectivă a crescut de la 37,3%, în anul 1996, la 44,2% în anul
1999 şi, respectiv 38,5% în anul 2000. Astfel, iese în evidenţă faptul că România
are un grad mai mare de concentrare la exportul principalelor 10 mărfuri, ca urmare
a unei mai reduse diversificări a producţiei industriale.

Universitatea SPIRU HARET


112
Tabelul nr. 13

Universitatea SPIRU HARET


113
Tabelul nr. 14

Universitatea SPIRU HARET


114
6. Orientarea geografică a comerţului exterior al României

6.1. Evoluţii din anul 1950 până în anul 2000


În a doua jumătate a secolului XX asistăm la radicale reorientări geografice
ale comerţului exterior al României. Din graficul nr. 9 privind evoluţia acestei
repartizări geografice, se desprind mai multe concluzii importante:
În primul rând, timp de 20 de ani, între 1950 şi 1970, ţările socialiste (din
care fosta URSS s-a aflat pe primul loc) au deţinut cea mai mare pondere în comerţul
exterior al României, respectiv 83,2% în anul 1950, pentru ca apoi, treptat, această
pondere să se diminueze până la 55% în anul 1970.
În al doilea rând, se evidenţiază faptul că, în aceeaşi perioadă, România a
reuşit să-şi diversifice relaţiile comerciale şi cu alte ţări ale lumii (capitaliste
dezvoltate şi în curs de dezvoltare), astfel că, de la o pondere, în anul 1950, de
16,8%, a acestor ţări, luate împreună, în comerţul exterior românesc, s-a ajuns la o
pondere de 44% în 1970. Lărgirea accentuată a ariei geografice a schimburilor
comerciale ale României cu alte state a redus coeficientul de risc pe care îl implică,
inerent, pentru orice economie naţională, participarea la circuitul economic
internaţional într-o singură direcţie2. Se diminua în acest fel, îndeosebi, dependenţa
faţă de fosta URSS.
În al treilea rând, graficul nr. 9 ilustrează că, în anii 1975 – 1980, ponderea
ţărilor nesocialiste, în comerţul exterior românesc, ajunsese să o depăşească pe cea
a fostelor ţări socialiste. Aceştia au fost anii de maximă deschidere spre ţările
occidentale, rezultat al faptului că, între timp, România devenise membră a GATT
(azi OMC), a FMI şi a Băncii Mondiale, încheiase numeroase acorduri comerciale
şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică pe termen lung cu ţările vestice şi
îndeosebi cu cele în curs de dezvoltare.
În al patrulea rând, se observă că, între anii 1980 şi 1988 (tendinţa a rămas
nemodificată şi în anul 1989), a avut loc treptat o inversare de orientare geografică
a comerţului exterior al României. Astfel, asistăm la o creştere mai rapidă a
ponderii, în cadrul acestuia, a relaţiilor cu ţările socialiste, care, în ultimii ani ai
perioadei menţionate, depăşea 60%, concomitent cu reducerea deosebit de acce-
lerată a ponderii ţărilor nesocialiste, care a ajuns să se situeze, în aceşti ani, între
35,8%-38,1%. Este de menţionat că, în toţi anii ’80, s-a plătit datoria externă
acumulată de România, care, în anul 1980, a fost de circa 11 miliarde dolari şi care
a însemnat restituiri, inclusiv ale dobânzilor, în valoare de circa 20 miliarde dolari
până în anul 1989.
În al cincilea rând, din anul 1990 până în anul 2000, în contextul mutaţiilor
din politica comercială a României, ţările capitaliste dezvoltate şi ţările în curs de
dezvoltare ating, în comerţul exterior românesc, o pondere de un dinamism cu totul
excepţional, respectiv 68%-73,8%, între anii 1990-1992, pentru ca din anul 1993
până în 2000 să depăşească în mod constant 80%. Totodată, ponderea relaţiilor cu
ţările foste socialiste acum aflate în tranziţie se reduce drastic, în 1990, la 31,4%,
pentru ca în anul 1998 să fie de numai 17,4%, iar în anul 2000 de 17,5%.

2
Tipologia economiilor naţionale, Economie Mondială, Editura Politică, Bucureşti,
1977, p. 113.
Universitatea SPIRU HARET
115
Aprofundând analiza evoluţiei repartizării geografice a comerţului
exterior al României, respectiv pe ţări membre ale CAER, alte foste ţări socialiste,
ţări capitaliste dezvoltate şi ţări în curs de dezvoltare, în perioada anilor 1960-1998,
observăm că, la perioade ciclice, de 10-20 de ani, apar inversări de situaţii, rezultat
al influenţei puternice a factorilor politici externi, neputând fi ignoraţi nici factorii
politici interni care au potenţat tendinţele respective.
Astfel, între anii 1960-1980, aşa cum o ilustrează evoluţiile comerţului
exterior al României pe grupe de ţări (graficul nr. 10), ţările membre CAER, care
reprezentau primul partener comercial al ţării noastre, îşi reduc constant ponderea
de la 66,8% în anul 1960 la 34,6% în anul 1980. În aceeaşi perioadă, până în 1975,
creşte, în comerţul exterior al României, ponderea ţărilor capitaliste dezvoltate,
respectiv, de la 22,3%, în anul 1960, la 36,7%, în anul 1975. Este de subliniat că, şi
în anul 1980, ţările capitaliste dezvoltate deţineau o pondere importantă în schimburile
comerciale cu România, plasându-se pe locul al doilea, ca parteneri, respectiv 33%,
deci foarte aproape de ponderea ţărilor socialiste (34,7%).
Graficul nr. 10 mai scoate în evidenţă faptul că, între anii 1960-1980, cea mai
viguroasă creştere a schimburilor comerciale externe ale României a fost cu ţările
în curs de dezvoltare. Astfel, ponderea acestora s-a ridicat la 26,0% în 1980, faţă de
4,7% în anul 1960. A fost perioada când s-au încheiat cu aceste ţări zeci de
acorduri comerciale pe termen lung, când, alături de schimburile de mărfuri, au
proliferat cooperările industriale, prin care România a exportat instalaţii complexe
şi a participat la realizarea a numeroase obiective economice şi civile în aceste ţări,
pe bază de relaţii reciproc avantajoase. Din acelaşi grafic reiese faptul că ponderea
relaţiilor României cu alte ţări socialiste a fost modestă, nedepăşind, în toţi cei 20
de ani analizaţi, 7%.

Universitatea SPIRU HARET


116
Graficul nr. 9

Universitatea SPIRU HARET


117
118
Graficul nr. 10

Universitatea SPIRU HARET


Sursa: Prelucrare grafică după tabelele din lucrarea: N. Sută (coordonator), Istoria
comerţului exterior şi a politicii comerciale româneşti, Editura Economică, 1998, p. 190
(pentru perioada 1950-1988) şi Anuarele Statistice ale României 1995, 1996, 1997, 1998,
1999, 2000.
Aşa cum arătam la începutul analizei noastre, cu referire la graficul nr. 10,
următoarea perioadă de 10 ani (1980-1989) a însemnat reorientări substanţiale în
schimburile comerciale externe ale României. În primul rând, creşte rapid
ponderea ţărilor CAER (de la 34,6% în 1980 la 58,3% în 1986), după care această
pondere se situează, în anii următori, la peste 50%. În al doilea rând, scade
ponderea ţărilor capitaliste dezvoltate (de la 33,0% în 1980 la 20% în 1986), pentru
ca apoi ea să nu depăşească 25% în 1988. În al treilea rând, se înregistrează o
cădere rapidă a ponderii ţărilor în curs de dezvoltare de la 26,0% în anul 1980 la
13,4% în anul 1988.
O nouă inversare a locului principalilor parteneri în relaţiile comerciale
externe ale României are loc în perioada 1990-1998, pe prima poziţie situându-se
acum ţările capitaliste dezvoltate. Viteza cu care a evoluat ponderea acestora în
comerţul exterior al României este deosebită, respectiv, de la 39,9% în 1990 la
68,2% în 1998. La polul opus este evoluţia ponderii ţărilor foste socialiste în
tranziţie, care de la 54% în anul 1988 scade la 31,4% în anii 1990-1991, pentru ca
în anul 1998 să fie de numai 17,4%. Cât priveşte comerţul României cu ţările în
curs de dezvoltare, după un salt al ponderii sale, în anul 1988, de la 13,4% la
28,7%, în 1990, aceasta s-a redus brusc, astfel că, în anul 1998, ea nu mai era decât
de 14,4%.
Toate aceste modificări de orientare a comerţului exterior al României, într-un
interval de câteva decenii, sau mai des, şi mai ales din ultimul deceniu, explică
instabilitatea orientării geografice a exportului şi importului ţării noastre, oscilaţiile
în volumul valoric al comerţului său exterior, soldul negativ al balanţei comerciale
şi, pe un plan mai general, slaba eficienţă a schimburilor comerciale ale României,
care rezultă inclusiv din ponderea mare, în cadrul acestora, a relaţiilor cu ţări cu
nivel de dezvoltare mult superior.

6.2. Evoluţii în orientarea pe zone geografice a exportului şi importului


României în anul 2000 faţă de anul 1990
Anii ’90, în contextul trecerii României la economia de piaţă şi al abandonării
sistemului de planificare centralizată, precum şi al prăbuşirii relaţiilor economice şi
comerciale între fostele ţări socialiste din cadrul CAER (Consiliul de Ajutor
Economic Reciproc), au adus importante modificări în orientarea geografică a
comerţului exterior românesc.
Pentru a scoate în relief aceste schimbări, de importanţă deosebită pentru
viitorul relaţiilor comerciale ale României, am considerat necesar ca perioada de
analiză să fie cât mai lungă, astfel că vom compara datele anului 2000 cu cele ale
anului 1990. Totodată, analiza modificărilor se va face în procente, de natură să
evidenţieze mai concludent calitatea fenomenului investigat.
Astfel, analiza orientării exportului României pe zone geografice, în perioada
analizată, pe baza datelor din tabelul nr. 15, evidenţiază următoarele concluzii:

Universitatea SPIRU HARET


119
Tabelul nr. 15

Orientarea exportului României, pe zone geografice,


în anul 2000 faţă de anul 1990

- procente -
1990 2000 Diferenţa
Total export 100,0 100,0 –
Europa 70,4 85,5 +14,1
din care:
UE 33,9 63,8 +29,9
CEFTA 9,1 8,2 -0,9
Alte ţări din Europa 27,4 13,5 -13,9
Africa şi Orientul Mijlociu 14,1 6,8 -7,3
Asia şi Oceania 7,3 2,9 -4,4
America 8,2 4,8 -3,4
Sursa: Aspecte privind evoluţia comerţului exterior al României în perioada 1990-
2000, lucrare elaborată de Centrul de Promovare a Comerţului Exterior, ANEIR, 2001.

a) Europa a fost zona geografică cu ponderea cea mai mare în exportul


României atât în anul 1990, cât şi în anul 2000. Semnificativ este faptul că această
pondere, care era de 70,4% în anul 1990, a crescut puternic, cu încă 14,1%,
atingând 85,5 % în anul 2000. Adâncind analiza pe grupele cele mai reprezentative
ale zonei geografice Europa, spre care se îndreaptă exportul României, rezultă că în
relaţia cu ţările membre ale Uniunii Europene a avut loc cea mai profundă mutaţie,
ponderea acestora făcând un excepţional salt de la 33,9 % în anul 1990 la 63.8% în
anul 2000, deci o creştere de aproape 30%. Dimpotrivă, exportul României către
ţările membre CEFTA s-a diminuat cu mai puţin de 1% (0,9%), în aceeaşi
perioadă, de la 9,1% la 8,2%, pentru ca în relaţia cu alte ţări din Europa (îndeosebi
Rusia şi celelalte ţări ale Comunităţii Statelor Independente) să existe cel mai mare
recul, respectiv de la 27,4% în anul 1990 la numai 13,5% în anul 2000, deci cu mai
mult din jumătate faţă de începutul perioadei analizate.
b) Africa şi Orientul Mijlociu au fost o zonă geografică a cărei pondere în
exportul României s-a diminuat sensibil. Astfel, de la 14,1 %, cât reprezenta în
anul 1990, aceasta a coborât la 6,8% în anul 2000, deci sub jumătatea ponderii
existente în anul 1990, când era dezvoltat mai ales exportul cu ţările arabe.
c) Asia şi Oceania şi-au redus şi ele puternic ponderea în exportul României
de la 7,3% în anul 1990 la numai 2,9% în anul 2000, urmare a încetării livrărilor de
instalaţii complexe în ţările în curs de dezvoltare din această importantă zonă
geografică.
d) În ceea ce priveşte schimburile comerciale cu America (cuprizând nordul,
centrul şi sudul, de la Alaska până în Ţara de Foc), ponderea exportului României
spre ţările din această parte a lumii a scăzut de la 8,2% în anul 1990 la 4,8 % în
anul 2000, îndeosebi prin diminuarea livrărilor româneşti de mărfuri către ţările din
America Latină.
Universitatea SPIRU HARET
120
Concluzia finală care se poate desprinde din analiza efectuată este că
întreaga creştere a ponderii ţărilor Uniunii Europene în exportul României, ce s-a
majorat cu 29,9% (respectiv de la 33,9% în anul 1990 la 63,8% în anul 2000), s-a
realizat pe seama scăderii ponderii altor ţări din Europa (din CSI şi din CEFTA) şi
a altor zone geografice (Africa şi Orientul Mijlociu, America, Asia şi Oceania).
Cât priveşte orientarea importului României pe zone geografice în deceniul
anilor 90, datele din tabelul nr. 16 indică modificări şi mai importante decât cele
din orientarea exportului.

Tabelul nr. 16

Orientarea importului României, pe zone geografice,


în anul 2000 faţă de anul 1990

- procente -
1990 2000 Diferenţa
Total import 100,0 100,0 –
Europa 61,1 85,8 +24,7
din care:
UE 21,8 56,6 +34,8
CEFTA 11,3 8,9 -2,4
Alte ţări din Europa 28,0 20,3 -7,7
Africa şi Orientul Mijlociu 26,0 1,5 -24,5
Asia şi Oceania 5,9 7.0 +1,1
America 7,0 5,7 -1,3
Sursa: Aspecte privind evoluţia comerţului exterior al României în perioada 1990-
2000, lucrare elaborată de Centul de Promovare a Comerţului Exterior, ANEIR, 2001.

Concluziile desprinse din studierea evoluţiei orientării geografice a


importului României pe parcursul ultimului deceniu al secolului al XX-lea sunt
următoarele:
În primul rând, Europa se află de departe pe acelaşi loc 1 în importurile
României. Faptul, însă, cel mai deosebit îl reprezintă creşterea ponderii ei de la
61,1% în anul 1990 la 85,8% în anul 2000, respectiv cu 24,7% (deci, cu peste 10%
mai mare faţă de exportul României în aceeaşi zonă geografică în anii 1990-2000).
Şi mai accentuat este dinamismul cu care a evoluat importul din ţările Uniunii
Europene, a căror pondere în importul României a fost, în anul 1990, de numai
21,8%, pentru ca în anul 2000 să atingă 56,6%, deci o creştere puternică, de 34,8%.
Dimpotrivă, când ne referim la importurile României din ţările CEFTA,
acestea s-au diminuat ca pondere de la 11,3% în anul 1990 la 8,9 % în anul 2000, iar
cele din alte ţări europene (îndeosebi foste socialiste) de la 28,0 % în anul 1990 la
20,3% în anul 2000, scăderea ponderii pe totalul celor două grupe de ţări europene
fiind de 10,1%.

Universitatea SPIRU HARET


121
În al doilea rând, zona geografică Africa şi Orientul Mijlociu înregistrează
cea mai drastică scădere a ponderii în importul României – de la 26,0% în anul
1990 la numai 15% în anul 2000, ilustrând cât de mare a fost pierderea unor pieţe
tradiţionale arabe, îndeosebi în aprovizionarea cu ţiţei etc.
În al treilea rând, Asia şi Oceania au înregistrat o uşoară creştere a
ponderii în importul României, de la 5,9% în anul 1990 la 7,0% în anul 2000.
În al patrulea rând, America s-a înscris în rândul zonelor geografice care,
în importul României, şi-au redus ponderea, între anii 1990-2000. Astfel, dacă în
anul 1990 aceasta era de 7,0 %, în anul 2000 ea scăzuse la 5,7%.
Ca o concluzie finală la analiza efectuată privind mutaţiile care au avut loc în
orientarea geografică a importului României în ultimul deceniu al secolului al
XX-lea rezultă că, la fel ca şi la modificările intervenite în orientarea geografică a
exportului ei, asistăm la o puternică deplasare a schimburilor comerciale în
direcţia Europei, în general, şi a ţărilor membre ale Uniunii Europene, în
special. De astă dată, însă, această creştere a ponderii, în importul României, a
ţărilor Uniunii Europene, de 34,8%, a avut loc, în primul rând, prin diminuarea
ponderii importurilor din zona geografică Africa şi Orientul Apropiat cu 24,5% şi,
în al doilea rând, a importurilor din alte ţări din Europa şi din CEFTA (îndeosebi
foste ţări socialiste, acum aflate în tranziţie) cu 10%, luate împreună, precum şi a
importurilor din zona geografică America cu 1,3%.

6.3. Principalele 10 ţări partenere în comerţul exterior al României, în anii


1996-2000
Analiza în detaliu a mutaţiilor intervenite în ceea ce priveşte primii 10
parteneri la exportul României, în perioada anilor 1996-2000, aşa cum rezultă din
tabelul nr. 17, ne permite următoarele concluzii:
– în primul rând, asistăm la o schimbare de lider în exportul românesc, pe
locul întâi trecând Italia, urmată de Germania, care, în perioada 1990-1996, a
deţinut locul fruntaş. Semnificativ este şi faptul că se observă o evidentă devansare
a Germaniei de către Italia, ca pondere, în totalul exportului românesc în anii 1999
şi 2000, respectiv Italia ajunge să deţină 23,3% şi 22,4%, în timp ce Germania
numai 17,8% şi 15,7%;
– în al doilea rând, se relevă faptul că există o stabilitate în ocuparea
locurilor 3-6 în exportul românesc de către Franţa, Turcia, Marea Britanie şi SUA.
În ceea ce priveşte locurile 7-10, din tabelul nr. 17 reiese că Ungaria şi-a îmbunătăţit
sensibil poziţia, urcând de pe locul 9 pe locul 7, Grecia a pierdut un loc, iar Olanda
de pe locul 5 a ajuns pe locul 8. Cea mai spectaculoasă evoluţie a avut-o Bulgaria,
care de pe locul 18 a urcat pe locul 10;
– în al treilea rând, în perioada analizată 1996-2000, înregistrăm un
dinamism diferenţiat al evoluţiei exporturilor primilor 10 parteneri ai României,
faţă de o creştere medie, pe total, în anul 2000, de 28,2% în raport cu anul 1996.
Astfel, exportul României în Bulgaria a crescut de 4 ori, în Marea Britanie de 2,2
ori, în Ungaria de peste 2 ori, în SUA de aproape 2 ori, în Grecia cu 83,3%, în
Italia cu 67%, în Turcia cu 60,1%, în Franţa cu 56,9 %. Sub media creşterii s-a
Universitatea SPIRU HARET
122
situat Germania, cu o majorare de numai 9,4 % în anul 2000, faţă de 1996, în timp
ce în relaţia cu Olanda exportul s-a diminuat cu 4,3%;
– în al patrulea rând, se desprinde concluzia că printre primele 10 ţări
partenere în exportul României se află 6 ţări membre ale Uniunii Europene, care, în
1996, deţineau 50,1 % din totalul exportului românesc, pentru ca în anul 2000
această pondere să se majoreze la 56,7%;
– în al cincilea rând, trebuie subliniată tendinţa pronunţată de contracţie a
exportului României, manifestată printr-o creştere puternică a ponderii primilor 10
parteneri în exportul românesc, respectiv de la 60,2% în anul 1996 la 72,7 % în
anul 2000, ceea ce, printre altele, restrânge dispersia bunurilor româneşti în cât mai
multe ţări ale lumii în condiţii de eficienţă sporită.
Cât priveşte schimbările înregistrate în poziţia primelor 10 ţări în importul
României, în perioada anilor 1996-2000, analizând datele din tabelul nr. 18 putem
formula următoarele concluzii:
– în primul rând, ca şi la exportul României, la importuri observăm o inver-
sare în ce priveşte deţinerea locurilor 1 şi 2 de către Germania şi Italia. Astfel,
începând cu anul 1997, Italia trece pe primul loc, iar ponderea acestei ţări în totalul
importului României se apropie de 20% în anul 1999, concomitent cu realizarea
unui decalaj crescând între ponderea ei şi cea a Germaniei (1998 = 0,2%, 1999 = 2,5%,
iar în anul 2000 = 4%);
– în al doilea rând, rezultă faptul că, în perioada analizată, Federaţia Rusă se
află în mod constant pe locul 3 la importul României (în timp ce la exportul
României această ţară nu se regăseşte între primii 10 parteneri), iar Franţa ocupă, în
toţi anii 1996-2000, locul 4. Totodată, este de remarcat că sunt ţări care câştigă câte
2 locuri în ierarhia primelor 10 ţări din care importă România, respectiv Marea
Britanie şi Ungaria, ajunse în anul 2000 pe poziţiile a 5-a şi a 6-a, iar Grecia trece
de pe locul 9 pe locul 8. Ţările care au pierdut poziţiile anterioare sunt SUA (de pe
locul 5 trece pe locul 7), iar Austria, de pe locul 6 pe locul 9. Kazahstan, aflată în
anul 2000 pe locul 10 la importul României, ocupa în anul 1996 abia poziţia 72;
– în al treilea rând, se constată că, dacă pe totalul importului României există
o creştere de 14,2 % în anul 2000 faţă de anul 1996, în ce priveşte evoluţia importului
din primele 10 ţări partenere, aceasta se diferenţiază sensibil. Astfel, cu mult peste
media creşterii menţionate mai sus se află Kazahstan, de unde s-a importat în această
perioadă de 268 de ori mai mult (în 1996, importul din această ţară a fost
insignifiant), Grecia (de unde, practic, importul s-a dublat), Ungaria (+ 77,5%),
Marea Britanie (+ 62,2 %), Franţa (+ 42,4%) şi Italia (+ 39,5%). În schimb, în
perioada analizată, importurile s-au redus din Rusia cu 21,8%, SUA cu 10,4%,
Austria cu 5 % şi Germania cu 4,3%;
– în al patrulea rând, la importul României, ca şi la export, printre primele
10 ţări partenere se află 6 ţări membre ale Uniunii Europene, care şi-au majorat
ponderea în totalul importului ţării noastre de la 42,3 % în anul 1996 la 46,4% în
anul 2000;
– în al cincilea rând, se manifestă o uşoară tendinţă de contracţie a importului
României prin majorarea ponderii, în anul 2000, faţă de anul 1996, primelor 10 ţări
partenere, la 66,7 % faţă de 64,2%. Dar această majorare de 2,5 % este net inferioară
celei de la exportul în acelaşi grup al primelor 10 ţări partenere, a cărui creştere de
12,4 % reprezintă un fenomen negativ în comerţul exterior al unui stat.
Universitatea SPIRU HARET
123
Tabelul nr. 17

Universitatea SPIRU HARET


124
Tabelul nr. 18

Universitatea SPIRU HARET


125
6.4. Cronicizarea dezechilibrelor în schimburile comerciale ale României cu
Uniunea Europeană, CEFTA şi CSI
Dintotdeauna, semnarea unor convenţii, acorduri şi tratate comerciale între
state a fost făcută în scopul obţinerii unor avantaje. În acest sens a acţionat şi
România atunci când a negociat şi încheiat cu Uniunea Europeană şi statele
membre un Acord de asociere în anul 1993, iar în anul 1997 a semnat Acordul de
liber schimb cu CEFTA.
Din analiza, pe baza datelor din tabelul nr. 19, a modului cum au evoluat
schimburile comerciale cu ţările Uniunii Europene, după 8 ani de la încheierea
acordului menţionat, rezultă cronicizarea negativă a soldului balanţei noastre
comerciale, aspect pus şi mai mult în evidenţă de calcule, prin cumul, pe perioade
de câte 3 ani şi 2 ani (1999-2000).
Tabelul nr. 19
Evoluţia soldului balanţei comerciale a României cu UE şi ţări ale UE
- milioane dolari -
1990-1992 1993-1995 1996-1998 1999-2000
Total Uniunea Europeană - 1184,8 - 2296,3 - 4042,2 - 1621,6
din care:
Germania - 908,3 - 989,3 - 1389,0 - 629,8
Italia - 241,5 - 373,2 - 737,2 - 197,3
Marea Britanie - 59,3 - 75,3 -264,7 -22,0

Rezultă că, în perioada anilor 1990-1992, când încă nu se încheiase Acordul de


asociere, situaţia schimburilor comerciale era mult mai bună privind soldul balanţei
comerciale decât în perioada următorilor 3 ani, 1993-1995, când a intrat în funcţiune
Acordul. Ceea ce a îngrijorat a fost faptul că, după încă 3 ani,1996-1998, dezechi-
librul în balanţa comercială dintre ţările UE şi România s-a majorat cu 75% pe total,
dar cu Italia s-a dublat, cu Germania a crescut cu 40%, iar cu Marea Britanie a de-
venit de 3,5 ori mai mare. În anii 1999-2000 a avut loc, totuşi, o reducere semni-
ficativă a deficitului comercial în relaţia cu ţările membre ale Uniunii Europene
atât pe total, cât şi pe ţări individual. Tabelul nr. 21 demonstrează această tendinţă.
Referitor la evoluţia relaţiilor României cu ţările CEFTA, prezentată în tabelul
nr. 20, şi în acest caz se observă o înrăutăţire a soldului balanţei noastre comerciale,
comparând doi ani înaintea semnării Acordului cu doi ani de funcţionare a acestuia.
Tabelul nr. 20
Evoluţia soldului balanţei comerciale a României cu CEFTA şi ţări ale CEFTA
- milioane dolari -
1995-1996 1997-1998 1999-2000
Total ţări CEFTA - 479,0 -970,3 -727,5
din care:
Ungaria -257,9 -491,8 -301,3
Polonia -50,7 -74,3 -130,8
R.Cehă -105,5 -269,5 -335,5

Rezultă, deci, că soldul negativ s-a dublat în primii ani de funcţionare a


Acordului cu CEFTA, din care cu Ungaria de 1,9 ori şi cu R. Cehă de 2,5 ori, faţă de
anii 1995-1999. Situaţia s-a ameliorat în parte în anii 1999-2000, mai puţin în relaţia cu
R.Cehă şi Polonia. Tabelul nr. 22 permite analiza în detaliu a aspectelor menţionate.
Universitatea SPIRU HARET
126
Tabelul nr. 21

Universitatea SPIRU HARET


127
Tabelul nr. 22

Universitatea SPIRU HARET


128
În ce priveşte relaţiile cu ţările Comunităţii Statelor Independente (CSI),
cronicizarea dezechilibrelor negative în domeniul schimburilor comerciale ale
României este evidentă prin soldul deficitar al balanţei comerciale, ce a depăşit, an
de an, 1 miliard dolari, cu excepţia anului 1999, influenţa cea mai mare (între 81-
98%) determinând-o schimburile comerciale dezechilibrate cu Federaţia Rusă
(tabelul nr. 23).
Tabelul nr. 23

Soldul deficitar al balanţei comerciale a României


cu ţările CSI, în anii 1996-2000

- milioane dolari -
1996 1997 1998 1999 2000
Total
Comunitatea - 1450 - 1360 - 1020,3 - 652,9 - 1054,6
Statelor Independente

din care:
Federaţia Rusă - 1268 - 1106 - 981,5 - 657,1 - 1031,7

7. Comerţul exterior al României cu ţările vecine


la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI

Evoluţia volumului valoric al exporturilor României


în ţările vecine, în perioada 1997-2001

În această perioadă, volumul valoric al exporturilor României în ţările vecine


a înregistrat o creştere continuă, care a atins valoarea maximă în anul 2000
(1014,4 mil. dolari). În anul 2001, s-a înregistrat o uşoară scădere faţă de anul
2000, cu 129,7 mil. dolari, însă, faţă de primul an al perioadei analizate, a existat o
creştere de 1,6 ori.
Analizând această evoluţie pe fiecare ţară în parte, pe baza datelor din tabelul
nr. 24, se observă că exporturile României în Bulgaria au înregistrat o creştere, din
1997 până în 2001, de 3,5 ori, iar exporturile României în Ungaria s-au dublat în
această perioadă. Situaţia nu se prezintă la fel în ceea ce priveşte exporturile României
în Republica Moldova, acestea scăzând de la 128,7 mil. dolari la 111,5 mil. dolari.
Volumul valoric al exporturilor României în Ucraina s-a diminuat la jumătate, iar cel
în fosta Iugoslavie a avut o evoluţie fluctuantă, ajungând în 2001 la valoarea de
154,5 mil. dolari.

Universitatea SPIRU HARET


129
Tabelul nr. 24
Evoluţia exporturilor României în ţările vecine, în perioada 1997-2001
- mil. dolari -
Ţara 1997 1998 1999 2000 2001
Bulgaria 57,4 77,9 136,7 289,5 202,2
Ungaria 182,6 219,2 270,8 355,1 371,4
R.Moldova 128,7 128,7 101,0 142,3 111,5
Ucraina 91,8 53,1 63,0 89,7 45,1
Fosta Iugoslavie 139,7 118,6 85,9 137,8 154,5
Total ţări vecine 542,8 597,5 657,4 1014,4 884,7
Total România 8431 8302 8487 10367 11385
Sursa: Anuarul Statistic de Comerţ Exterior al României, 2000-2002.

Evoluţia exporturilor României în ţările vecine, în perioada 1997-2001

Referitor la ponderea exporturilor României în ţările vecine, faţă de totalul


exporturilor ţării noastre, se observă că aceasta este foarte redusă evoluând de la
6,43% în 1997, atingând un maxim de 9,78% în 2000 şi ajungând în anul 2001 la
7,74%. Pe ţări, ponderea cea mai mare în exporturile României, dintre ţările vecine,
în 2001, o deţinea Ungaria (41,98%), urmată de Bulgaria(22,85%), fosta Iugoslavie
(17,46%), Republica Moldova (12,6%), pe ultimul loc situându-se Ucraina cu 5,09%.
Tabelul nr. 25
Evoluţia exporturilor României în ţările vecine, în anii 1997-2001
- în % -
Ţări 1997 1998 1999 2000 2001
Bulgaria 10,57 13,03 20,79 28,53 22,85
Ungaria 33,64 36,68 41,19 35,00 41,98
R.Moldova 23,71 21,53 15,36 14,02 12,60
Ucraina 16,91 8,88 9,58 8,84 5,09
Fosta Iugoslavie 25,73 19,84 13,06 13,58 17,46
Sursa: Anuarul Statistic de Comerţ Exterior al României 2000-2002.
Universitatea SPIRU HARET
130
Ponderea exporturilor României
în ţările vecine, în anul 2001

Evoluţia volumului valoric al importurilor României


din ţările vecine, în perioada 1997-2001
Analizând evoluţia volumului valoric al importurilor României din ţările ve-
cine, în perioada 1997-2001 (tabelul nr. 26), se pot desprinde următoarele concluzii:
– în primul rând, volumul valoric al importurilor a avut o evoluţie oscilantă,
înregistrând o creştere de 1,25 ori în 1998, apoi o scădere în 1999, pentru ca în anul
2000 să înregistreze din nou o creştere care a continuat şi în anul 2001;
– în al doilea rând, evoluţia volumului valoric al importurilor pe ţări s-a
prezentat astfel, în perioada 1997-2001: valoarea importurilor României din Bulgaria
s-a dublat, din Ungaria a crescut de 1,7 ori, din Republica Moldova a scăzut la
jumătate, din Ucraina a crescut, iar din fosta Iugoslavie a înregistrat o scădere.

Tabelul nr. 26
Evoluţia importului României din ţările vecine, în perioada 1997-2001
- mil. dolari -
Ţara 1997 1998 1999 2000 2001
Bulgaria 55,6 47,5 55,0 87,7 148,8
Ungaria 346,7 546,9 412,1 513,3 599,3
R.Moldova 62,4 61,8 40,4 41,3 38,7
Ucraina 186,5 167,5 106,6 196,1 320,2
Fosta Iugoslavie 54,0 61,1 55,9 65,2 34,2
Total ţări vecine 705,2 884,8 670,0 903,6 1141,2
Total România 10411 10926 9744 12050 14354
Sursa: Anuarul Statistic de Comerţ Exterior al României 2000-2002.

Universitatea SPIRU HARET


131
Evoluţia exporturilor României în ţările vecine,
în perioada 1997-2001

În ceea ce priveşte ponderea importurilor României din ţările vecine în totalul


importurilor României (tabelul nr. 27), aceasta se situa, în 2001 faţă de 1997, la
acelaşi nivel cu ponderea exporturilor, adică aproximativ 7%, crescând, în aceasta
perioadă, de la 6,77% la 7,95%, respectiv cu 1,18 puncte procentuale.
Referitor la ponderea importurilor pe ţări, Ungaria este principalul partener al
României, cu 52,21%, urmată de Ucraina, cu 28,05%, de Bulgaria cu 13,03%,
Republica Moldova cu 3,39%, pe ultimul loc situându-se fosta Iugoslavie.

Tabelul nr. 27
Evoluţia importurilor României din ţările vecine, în perioada 1997-2001
- %-
Ţări 1997 1998 1999 2000 2001
Bulgaria 7,88 5,36 8,20 9,70 13,03
Ungaria 49,16 61,81 61,5 56,80 52,51
R.Moldova 8,84 6,98 6,02 4,57 3,39
Ucraina 26,44 18,93 15,91 21,7 28,05
Fosta Iugoslavie 7,65 6,90 8,34 7,2 2,99
Sursa: Anuarul Statistic de Comerţ Exterior al României 2000-2002.

Universitatea SPIRU HARET


132
Ponderea importurilor României din ţările vecine,
în anul 2001

Evoluţia soldului balanţei comerciale a României,


în relaţia cu ţările vecine, în perioada 1997-2001
Tabelul nr. 28 prezintă situaţia soldului balanţei comerciale a României, în
relaţia cu ţările vecine, în perioada 1997-2001.
Tabelul nr. 28
Evoluţia soldului balanţei comerciale a României,
în relaţia cu ţările vecine, în perioada 1997-2001
- mil. dolari -
Ţări 1997 1998 1999 2000 2001
Bulgaria 1,8 30,4 81,7 201,8 53,4
Ungaria -164,1 -327,7 -141,3 -158,2 -227,9
R.Moldova 66,3 66,9 60,6 101,0 72,8
Ucraina -94,7 -114,4 -43,6 -106,4 -275,1
Fosta Iugoslavie 85,7 57,5 30 72,6 120,3
Sursa: Anuarul Statistic de Comerţ Exterior al României 2000-2002.

În cei cinci ani ai perioadei analizate se observă că soldul balanţei a fost


excedentar cu Bulgaria, fosta Iugoslavie şi cu Republica Moldova şi deficitar cu
Ucraina şi Ungaria. Deficitul cel mai mare al balanţei comerciale se înregistrează cu
Ungaria, acesta depăşind 100 de milioane dolari în fiecare an al perioadei analizate.
Din analiza gradului de acoperire a importului cu exportul României, în relaţia
cu ţările vecine (tabelul nr. 29) reiese faptul că, în perioada analizată, România a fost
exportator net, faţă de Bulgaria, fosta Iugoslavie şi Republica Moldova, şi importator
net faţă de Ungaria şi Ucraina. Acest lucru înseamnă că importurile din Ungaria şi
Ucraina nu au fost asigurate cu valuta obţinută prin importurile din aceste ţări.

Universitatea SPIRU HARET


133
Tabelul nr. 29
Evoluţia gradului de acoperire a importului cu exportul României,
în relaţia cu ţările vecine, în perioada 1997-2001
-%-
Ţări 1997 1998 1999 2000 2001
Bulgaria 103,2 164 248 330 135,8
Ungaria 52,6 40 65,7 69,1 62
R.Moldova 206,2 208,2 250 344,5 288,1
Ucraina 49,2 31,7 59 45,7 14
Fosta Iugoslavie 258,7 194,1 153,6 211 451,7
Sursa: Anuarul Statistic de Comerţ Exterior al României 2000-2002.

Un alt indicator important pentru analiza comerţului exterior al României, în


relaţia cu ţările vecine îl reprezintă exportul şi importul pe locuitor. Din lipsa datelor
statistice această analiză a fost efectuată numai în relaţia cu Republica Moldova şi
Ungaria (tabelul nr. 30). Astfel, se pot observa valorile mici ale exportului pe locuitor,
în ambele cazuri, valoarea maximă fiind de 36,4 dolari. În ceea ce priveşte importul
pe locuitor, acesta are valori foarte mici în relaţia cu Republica Moldova, aproximativ
2 dolari şi puţin mai ridicate în relaţia cu Ungaria, ajungând în 2001, la 26,1dolari.

Tabelul nr. 30
Evoluţia exportului şi importului României, pe locuitor,
în relaţia cu Ungaria şi Republica Moldova
România – Republica Moldova
1997 1998 1999 2000 2001
Populaţia R Moldova (mil. loc.) 4,320 4,304 4,293 4,281 4,264
Populaţia României (mil. loc.) 22,545 22,502 22,458 22,435 22,408
Exportul/loc. (dolari/loc.) 29,8 29,9 23,5 33,2 27,0
Importul/loc. (dolari/loc.) 2,8 2,7 1,8 1,9 1,7
România – Ungaria
1997 1998 1999 2000 2001
Populaţia Ungariei (mil. loc.) 10,301 10,280 10,253 10,222 10,200
Populaţia României (mil. loc.) 22,545 22,502 22,458 22,435 22,408
Exportul/loc. (dolari/loc.) 17,7 21,3 26,4 34,7 36,4
Importul/loc. (dolari/loc.) 15,3 24,3 18,3 22,8 26,7
Sursa: Anuarul Statistic al României 2002; Anuarul Statistic al Ungariei 2002;
Anuarul Statistic al R. Moldova 2002.

Universitatea SPIRU HARET


134
III. COMERŢUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI
CU BUNURI (MĂRFURI) ÎN ANII 2001-2003

Evoluţia comerţului exterior cu bunuri al României în primii ani ai secolului


al XXI-lea permite o analiză complexă, îndeosebi ţinând seama modul în care s-au
desfăşurat schimburile comerciale cu bunuri (mărfuri) la nivel mondial.
În acest context, trebuie subliniat faptul că, după declinul înregistrat în anul
2001 (urmare a evenimentelor tragice din 11 septembrie), statisticile Organizaţiei
Mondiale a Comerţului (OMC) arată că au existat cereri mari de import atât în ţările
în curs de dezvoltare din Asia şi în ţările în tranziţie, cât şi în SUA, ceea ce a făcut
ca în anul 2002 să se reia creşterea comerţului internaţional. Cu toate acestea,
ritmul creşterii schimburilor comerciale, de 3 la sută, a reprezentat doar jumătate
din ritmul expansiunii comerţului din anii ’90, care a fost de 6 la sută.
În prima jumătate a anului 2003 asistăm, însă, la o stagnare a fluxurilor
comerciale. Această stagnare reflectă, înainte de toate, slaba creştere a economiei
globale în ţările dezvoltate, îndeosebi în cele din Europa Occidentală.
Evoluţiile îmbunătăţite din trimestrul trei al anului 2003 sunt de natură să
conducă la aprecierea că schimburile comerciale internaţionale vor creşte pe total
an, în termeni reali, cu 3 la sută, deci într-un ritm neschimbat faţă de anul 20021.
Într-o asemenea conjunctură a economiei şi comerţului internaţional, creş-
terea exportului şi importului României, în anii 2001-2003, a fost şi este deosebit
de accelerată. Aceasta este o primă trăsătură definitorie a perioadei analizate.
Astfel, la export, ritmurile în anii 2001, 2002 şi 2003 (10 luni), faţă de anii pre-
cedenţi, au fost de 9,8%, 21,8% şi 28,3%, în timp ce la import, în aceiaşi ani,
ritmurile au fost de 19,1%, 14,8% şi 33,8%2. Calculele de mai sus, privind
comerţul exterior al României au fost efectuate pe baza datelor din tabelul nr. 1.

1
Opiniile privind evoluţia comerţului internaţional au fost exprimate la începutul
lunii noiembrie 2003 de către directorul general al OMC, Supacai Panitchpakdi.
2
Conform datelor statistice ale OMC, expansiunea comercială a Chinei (atât la export,
cât şi la import) rămâne puternică. În anii ’90, comerţul Chinei a crescut de trei ori mai repede
decât comerţul global, iar între 2000 şi 2002, exporturile şi importurile sale au crescut cu 30%
în timp ce comerţul global a stagnat. China a devenit, în 2002, al patrulea mare comerciant de
mărfuri în lume (dacă socotim UE ca o singură entitate).
Universitatea SPIRU HARET
135
Tabelul nr. 1
Exportul, importul, soldul balanţei comerciale a României
şi gradul de acoperire a importurilor cu exporturi, în anii 2001-2003 (10 luni)
Date absolute în milioane dolari Gradul de acoperire
Anul Export Import Sold balanţă a importurilor CIF
FOB CIF comercială cu exporturi FOB
2001 11385 15552 -4167 72,9
2002 13869 17857 -3988 77,6
2003 (10 luni) 14503 19344 -4841 75,0
Sursa: Anuarul de Comerţ Exterior al României 2002, Institutul Naţional de Statistică
şi Direcţia Generală a Vămilor, pentru datele pe anii 2002 şi 2003.

Analizând datele înscrise în tabelul nr. 1, desprindem câteva evoluţii semni-


ficative:
• în ceea ce priveşte exportul, dacă în anul 2001, faţă de 2000, creşterea va-
lorică a acestuia a fost de circa 1 miliard dolari, în anul 2002, faţă de 2001, sporul
s-a ridicat la 2,5 miliarde dolari, pentru ca în anul 2003 să se realizeze, în 10 luni,
cu peste 600 milioane dolari mai mult decât în 2002;
• referitor la import, creşterile valorice de la an la an au fost mai mari,
respectiv de 2,5 miliarde dolari în anul 2001 faţă de anul 2000 şi de 2,3 miliarde
dolari în anul 2002 faţă de 2001, pentru ca în 10 luni ale anului 2003 să depăşească
cu circa 1,5 miliarde dolari importul din anul 2002;
• soldul balanţei comerciale a continuat să fie cronic deficitar (aşa cum a fost
în fiecare an din perioada 1990-2000), dar a crescut cu circa 1,3-1,5 miliarde dolari
anual în anii 2001 şi 2002, faţă de anul 2000, stabilindu-se la 4 miliarde dolari, iar în
anul 2003, în 10 luni, deficitul comercial s-a ridicat la 4,8 miliarde dolari;
• gradul de acoperire a importurilor CIF cu exporturi FOB a rămas per-
manent sub 80%, reiterând situaţia din majoritatea anilor ’90, deşi, începând cu
anul 2002, a fost depăşit pragul de 1 miliard dolari export lunar şi de aproape
1,5 miliarde dolari în primele 10 luni ale anului 2003, faţă de 864 milioane dolari
în anul 2000.
O a doua trăsătură definitorie a modului cum a evoluat comerţul exterior
cu bunuri al României în anii 2000-2003 este evidenţierea mutaţiilor ce au avut loc în
structura fizică a schimburilor comerciale, chiar şi în această perioadă scurtă de
la începutul secolului al XXI-lea.
Cât priveşte exportul de bunuri al României, studierea datelor din tabelul
nr. 2 ne permite să ajungem la câteva concluzii semnificative.

Universitatea SPIRU HARET


136
Tabelul nr. 2
Principalele secţiuni de bunuri la exportul României, în anii 2001-2003
Cod Valori absolute Dinamica (%)
Structură (%)
secţiune (milioane dolari) faţă de:
Denumirea
nomen-
bunurilor 2003 2003 2003
clator 2001 2002 2001 2002 2001 2002
(10 luni) (10 luni) (10 luni)
combinat
Articole de
îmbrăcăminte,
confecţionate din
XI 2879,2 3509,9 3721,3 25,3 25,3 25,6 118,9 117,8 128,3
ţesături, tricotaje
sau croşetate,
materii textile
Maşini şi dispo-
zitive mecanice;
maşini, aparate
şi echipamente
XVI 1679,6 2171,8 2304,9 14,7 15,7 15,9 115,8 129,3 130,6
electrice; aparate
de înregistrat sau
reprodus sunetul
şi imaginile
Produse
XV 1515,9 1788,9 1833,3 13,3 12,9 12,7 91,4 118,0 128,7
metalurgice
Produse minerale
XII (produse petroliere, 784,4 1176,9 1079,5 6,9 8,5 7,5 95,4 150,0 123,6
ciment, sare ş.a.)
Încălţăminte şi
V 981,9 1166,0 1221,7 8,6 8,4 8,4 124,4 118,7 113,6
articole similare

Sursă: Direcţia Generală a Vămilor.

În primul rând, se observă că produsele industriei uşoare (confecţii, tricotaje,


textile, încălţăminte) se află pe locul întâi în exportul României, cu o pondere de
peste 33%, iar creşterea este evidentă în anul 2003, când timp de 10 luni s-a depăşit
valoarea exportului din 2002.
În al doilea rând, se remarcă poziţia a doua, în exportul românesc, a bunurilor
din ramura construcţiilor de maşini şi electronicii, a căror pondere s-a stabilizat la
circa 15%, aflându-se ca mărime la jumătatea ponderii din anii 1989-1990.
În al treilea rând, rezultă faptul că produsele metalurgice ocupă locul trei în
exportul românesc, cu valori apropiate de cele ale construcţiilor de maşini şi
electronicii, la numai 150-470 milioane dolari diferenţă, ceea ce indică încă o
redusă valorificare superioară a produselor noastre de fontă, oţel şi aluminiu.
În al patrulea rând, dinamica ritmurilor exporturilor pune în evidenţă situarea
pe primul loc, în ultimii ani, a maşinilor şi produselor electronice, dar pe locul doi a
produselor metalurgice, în locul altor mărfuri cu valoare adăugată ridicată.
Referitor la importul de bunuri al României, în anii 2001-2003, datele din
tabelul nr. 3 ilustrează câteva tendinţe importante:
Universitatea SPIRU HARET
137
Tabelul nr. 3
Principalele secţiuni de bunuri la importul României, în anii 2001-2003
Cod Valori absolute Dinamica (%)
Structură (%)
secţiune (milioane dolari) faţă de:
Denumirea
nomen-
bunurilor 2003 2003 2003
clator 2001 2002 2001 2002 2001 2002
(10 luni) (10 luni) (10 luni)
combinat
Maşini şi dispo-
zitive mecanice;
maşini, aparate
şi echipamente
XVI 3527,1 4091,5 4587,1 22,7 22,9 23,7 109,7 116,0 139,9
electrice; aparate
de înregistrat sau
reprodus sunetul
şi imaginile
Articole de
îmbrăcăminte,
confecţionate din
XI 2500,0 2928,9 2910,1 16,1 16,4 15,0 117,3 117,2 121,8
ţesături, tricotaje
sau croşetate,
materii textile
Produse minerale
V (produse petroliere, 2236,7 2277,6 2359,3 14,4 12,8 12,2 118,2 101,8 128,6
ciment, sare ş.a.)
Produse ale indus-
XII triei chimice şi ale 1218,2 1501,8 1550,7 7,8 8,4 8,0 113,1 123,3 126,4
industriilor conexe
Produse
XV 1138,2 1321,4 1495,8 7,3 7,4 7,7 127,7 116,1 138,9
metalurgice
Sursă: Direcţia Generală a Vămilor.

• O primă concluzie este aceea că produsele industriei de maşini şi electronică


se află pe primul loc la importul României în anul 2003, faţă de anul 2002, având
totodată şi cel mai înalt ritm de creştere (39,9%), urmat de sporul la importul de
produse metalurgice (38,9%).
• O a doua concluzie vizează importul mare de confecţii, tricotaje, materii
textile, care face ca valorile acestuia să se afle la numai 400-800 milioane dolari dife-
renţă de exporturile României, semnalând faptul că produsele româneşti destinate
pieţelor străine sunt în mare parte exportate prin efectuarea de operaţiuni în lohn.
• O a treia concluzie se referă la faptul negativ că, pe de o parte, scade pon-
derea importului de produse minerale, iar pe de altă parte, este în creştere ponderea
importului de produse ale industriei chimice şi industriilor conexe, precum şi de
produse metalurgice, urmare a neutilizării sau dezafectării capacităţilor de producţie
din România.
• O a patra concluzie este aceea că, şi în primii ani ai secolului al XXI-lea,
România rămâne net exportatoare la produsele industriei uşoare (confecţii, încălţă-
minte ş.a.) şi ale industriei metalurgice, ramuri în care salariile se situează la
niveluri scăzute, precum şi net importatoare la produsele scumpe ale industriei de
Universitatea SPIRU HARET
138
maşini, electrotehnice şi electronice, la produsele industriei chimice şi ale industriilor
conexe. În acest fel, România, nu se înscrie încă în structurile fizice ale schimburilor
comerciale caracteristice ţărilor dezvoltate ale lumii. O excepţie pozitivă o repre-
zintă, totuşi, faptul că România este net importatoare de produse minerale.
Cea de a treia trăsătură definitorie a comerţului exterior al României în etapa
analizată (2001-2003) o reprezintă orientarea geografică cu precădere a exportului
şi importului nostru către megapieţele externe de integrare euroatlantică. Astfel,
trebuie remarcat faptul că, la export, ponderea Uniunii Europene şi a SUA în totalul
vânzărilor româneşti în străinătate depăşeşte 70%, iar la import peste 60%.
Tabelul nr. 4
Export Import
2001 2002 2003 (10 luni) 2001 2002 2003 (10 luni)
UE 67,8 67,1 68,1 57,3 58,4 59,7
SUA 3,1 4,3 3,6 3,2 3,0 2,4
Total 70,9 71,4 71,7 60,5 61,4 62,1
Sursă: Direcţia Generală a Vămilor.

Aprofundând analiza orientării geografice a comerţului exterior al României


în primii ani ai secolului al XXI-lea, prin evidenţierea principalilor 10 parteneri la
export, din tabelul nr. 5 rezultă că:
– Italia şi Germania deţin împreună, în fiecare an, circa 40% din ponderea
exporturilor româneşti;
– din grupul de 10 ţări aflate în fruntea partenerilor României la export, un
număr de 7 sunt membre ale Uniunii Europene;
– dacă Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a crescut în pondere
de la 5,2%, în 2001, la 6,6% în 2003, iar Turcia se află pe locul 5, ajungând în 2003
la o pondere de 5,2%, în schimb Franţa şi-a diminuat ponderea în exportul
românesc de la 8,1% în anul 2001, la 7,2% în anul 2003;
– Ungaria şi-a păstrat constant locul 8 în exportul României, cu o pondere
peste 3%.
Tabelul nr. 5
Ponderea principalelor 10 ţări partenere în exportul României, în anii 2001-2003
Nr. Ponderea la exportul României (%)
Ţara
crt. 2001 2002 2003 (10 luni)
1. Italia 24,0 25,1 24,7
2. Germania 15,6 15,6 15,9
3. Franţa 8,1 7,6 7,2
4. Regatul Unit al Marii Britanii
5,2 5,8 6,6
şi Irlandei de Nord
5. Turcia 4,0 4,2 5,2
6. SUA 3,1 4,3 3,6
7. Olanda 3,4 3,1 3,4
8. Ungaria 3,3 3,1 3,4
9. Austria 3,0 3,0 3,2
10. Grecia 2,8 2,8 2,5
Sursa: Anuarul de Comerţ Exterior al României 2002, Institutul Naţional de Statistică
şi Direcţia Generală a Vămilor, pentru datele pe anii 2002 şi 2003.
Universitatea SPIRU HARET
139
Cât priveşte principalele 10 ţări partenere ale României la import, în anii
2001-2003, din tabelul nr. 6 reies câteva concluzii semnificative:
– ca şi la exportul României, la import pe primele două locuri se află Italia şi
Germania, cu o pondere, cumulat, de circa 35%;
– Federaţia Rusă deţine locul trei la importul românesc, observându-se o
uşoară tendinţă de creştere a ponderii ei, îndeosebi în anul 2003, când pe primele
10 luni a ajuns să fie de 8,3% faţă de între anul 2002, când era de numai 7,2%;
– dacă Franţa, Turcia şi Austria au o tendinţă de creştere a ponderii, în
schimb, la importul din SUA această pondere a scăzut de la 3,2% în anul 2001 la
2,6% în anul 3002;
– locul 10 între partenerii de import ai României a fost ocupat, pe rând, de
Grecia în 2001, Olanda, în 2002, şi Ucraina, în primele 8 luni ale anului 2003.
Tabelul nr. 6
Ponderea principalelor 10 ţări partenere la exportul României, în anii 2001-2003
Nr. Ponderea la exportul României (%)
Ţara
crt. 2001 2002 2003 (10 luni)
1. Italia 19,9 20,7 19,8
2. Germania 15,2 14,8 14,9
3. Federaţia Rusă 7,6 7,2 8,3
4. Franţa 6,3 6,4 7,2
5. Turcia 2,4 3,1 3,8
6. Ungaria 3,9 3,6 3,6
7. Austria 2,8 3,3 3,6
8. Regatul Unit al Marii Britanii
3,5 3,8 3,3
şi Irlandei de Nord
9. SUA 3,2 3,0
China 2,6
10. Grecia 2,1
Olanda 2,2
SUA 2,4
Sursa: Anuarul de Comerţ Exterior al României 2002, Institutul Naţional de Statistică
şi Direcţia Generală a Vămilor pentru datele pe anii 2002 şi 2003.

Universitatea SPIRU HARET


140
IV. COMERŢUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI CU SERVICII

Schimburile internaţionale de servicii comerciale constituie a doua componentă


principală a contului curent al balanţei de plăţi a României. Ele reprezentau la export,
în anul 2000, o pondere de 0,12% din exporturile mondiale de servicii, deci chiar mai
puţin decât ponderea exportului de mărfuri româneşti în exportul mondial (0,18%) şi
mult mai puţin decât ponderea Poloniei (0,7%), Cehiei (0,6%) sau Ungariei (0,4%) în
anul 1996.
În acelaşi timp, exporturile româneşti de servicii, deşi au ajuns să deţină în anul
2000 circa 16% din totalul cumulat al exporturilor României de bunuri (mărfuri) şi
servicii, deci mai mult decât o dublare a ponderii lor faţă de anul 1989, când aceasta
era de 7,4%, prezintă, totuşi, o rămânere în urmă faţă de media mondială, situată la
20%, inclusiv faţă de media Uniunii Europene, ce depăşeşte 25%1.
Din analiza modului în care a evoluat comerţul exterior cu servicii al României
vom desprinde, mai întâi, câteva concluzii asupra perioadei anilor 1989-1992, pentru ca
apoi să detaliem observaţiile noastre asupra intervalului de 8 ani între 1993-2000. Am
procedat în acest fel, deoarece în prima parte a anilor ’90 au avut loc modificări brusce
atât în volumul valoric, cât şi în structura comerţului exterior cu servicii al României.
Astfel, în anul 1992, exportul de servicii româneşti a scăzut cu circa 25% faţă de
anul 1989, în timp ce importul de servicii, în aceeaşi perioadă, a crescut cu peste 77%.
Au avut loc, totodată, puternice modificări în ceea ce priveşte structura comerţului cu
servicii al României. La export, transporturile internaţionale au înregistrat un recul de
aproape 20% a ponderii lor în totalul exportului de servicii, respectiv de la 55% în
anul 1989 la numai 36,5% în anul 1992, ca urmare a prăbuşirii exporturilor de bunuri
româneşti din această perioadă. În schimb, serviciile din turism îşi dublează ponderea
de la 20% în anul 1989, la 41,5% în anul 1992.
Şi la importul României de servicii comerciale, schimbările în structura
serviciilor sunt importante. Astfel, la transporturi internaţionale, de la o pondere de
87,1% a acestora în totalul importurilor de servicii ale României în anul 1989,
asistăm la o cădere de aproape 50% a acesteia în anul 1992, din cauza diminuării
importurilor de bunuri materiale, ajungându-se la o pondere de numai 39,5%. În
sens contrar evoluează la import serviciile din turism şi alte servicii. Deplasările
oficiale şi ale persoanelor fizice private în străinătate cresc exponenţial, ca pondere,
de la 7,8% în anul 1989 la 32,6% în 1992, respectiv cu aproximativ 25%, cifră
relativ similară celei cu care sporeşte, ca pondere, capitolul Alte servicii – de la
5,1%, în anul 1989, la 27,9%, în anul 1992.
Aceste schimbări de direcţie şi intensitate în evoluţia comerţului exterior al
României cu servicii, de la începutul anilor ’90, aveau să situeze ţara noastră, în
perioada următoare (1993-2000), în rândul ţărilor cu evoluţii similare statelor
dezvoltate, în care ponderea cea mai mare în totalul schimburilor internaţionale de
servicii o deţine capitolul Alte servicii.
1
Agnes Ghibuţiu, Serviciile şi dezvoltarea, Editura Expert, Bucureşti, 2000, p. 312.
Universitatea SPIRU HARET
141
4.1. Evoluţia volumului valoric al comerţului exterior cu servicii
Din analiza modului în care a evoluat volumul valoric al exportului şi impor-
tului României de servicii comerciale în perioada anilor 1993-2000, din datele
cuprinse în tabelele nr. 1 şi 2 rezultă o creştere de 2,2 ori a acestor două operaţiuni
de comerţ exterior pe parcursul a 8 ani, cu un ritm mediu anual de 27,5%.
Tabelul nr. 1
Evoluţia volumului valoric al exportului de servicii comerciale al României,
în anii 1993-2000
- milioane dolari -
Serviciul 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
comercial
Total export 799 1044 1494 1563 1524 1217 1367 1754
din care:
Transport 291 381 471 572 588 504 536 652
Turism 197 414 590 529 526 260 252 359
Alte servicii 311 249 433 462 410 453 579 743
Sursa: Rapoartele anuale pe anii 1995, 1996, 1997, 1998, 1999 şi Buletinul lunar
nr. 12/2000 ale Băncii Naţionale a României.
Tabelul nr. 2
Evoluţia volumului valoric al importului de servicii comerciale al României,
în anii 1993-2000
- milioane dolari -
Serviciul 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
comercial
Total import 904 1215 1819 1948 1938 1871 1786 1992
din care:
Transport 341 403 604 692 565 633 571 666
Turism 195 449 697 666 681 458 402 420
Alte servicii 378 363 518 590 692 780 813 906
Sursa: Rapoartele anuale pe anii 1995, 1996, 1997, 1998, 1999 şi Buletinul lunar
nr. 12/2000 ale Băncii Naţionale a României.

În ceea ce priveşte exportul de servicii comerciale, peste media de creştere


amintită s-a situat capitolul Alte servicii comerciale (2, 39 ori), în timp ce serviciile
de turism au crescut de numai 1,82 ori. Semnificativ este şi faptul că, pe total,
exportul de servicii comerciale, precum şi din domeniul transportului şi alte
servicii, faţă de primii 4 ani ai perioadei, respectiv 1993-1996, a marcat în
următorul interval, 1997-2000, creşteri între 1,2 şi 1,5 ori. În ce priveşte capitolul
export de servicii turistice româneşti, în a doua parte a perioadei analizate, valoarea
acestuia a scăzut cu 25% faţă de primul interval de 4 ani.
Referitor la importul de servicii comerciale, în perioada anilor 1993-2000
are loc o creştere deosebită a importului de alte servicii comerciale, care s-a majo-
rat de 3,78 ori, în timp ce la serviciile de transport şi turism, creşterile au fost de
1,95 ori şi 2,15 ori. Continuând analiza pe cele două intervale de timp (1993-1996
şi 1997-2000), rezultă că, dacă, în al doilea interval, faţă de primul, s-a înregistrat o
majorare a importurilor pe total servicii comerciale, cu 1701 milioane dolari, con-
tribuţia cea mai mare la aceasta a avut-o importul de alte servicii, care a înregistrat
un spor de 1349 milioane dolari (servicii în comunicaţii, construcţii, servicii finan-
ciare, asigurări etc.).
Universitatea SPIRU HARET
142
4.2. Modificări în structura exportului şi importului de servicii comerciale
Datele prezentate în tabelul nr. 3 permit cunoaşterea evoluţiei ponderii dife-
ritelor categorii de servicii comerciale atât în exportul, cât şi în importul României,
în perioada anilor 1993-2000.

Tabelul nr. 3

Mutaţii în structura exportului şi importului


de servicii comerciale ale României, în anii 1993-2000

- procente -
Tipul de servicii 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Total export 100 100 100 100 100 100 100 100
din care:
Transport 36,4 36,5 31,5 36,7 38,6 41,4 39,3 37,2
Turism 24,6 39,6 39,5 33,7 34,5 21,4 18,4 20,5
Alte servicii 39,0 23,9 29,0 29,6 26,9 37,2 42,3 42,3
Total import 100 100 100 100 100 100 100 100
din care:
Transport 37,7 33,2 33,2 35,5 29,2 33,8 23,0 33,4
Turism 21,5 36,9 38,3 34,2 35,1 24,5 22,5 21,1
Alte servicii 41,8 29,9 28,5 30,3 35,7 41,7 44,5 45,5
Sursa: Calculat pe baza datelor din Rapoartele anuale pe anii 1995, 1996, 1997,
1998, 1999 şi Buletinul lunar nr. 12/2000 ale Băncii Naţionale a României.

La export, observăm atât la începutul intervalului de 8 ani, cât şi, mai ales, în
ultimii ani ai acestuia, că ponderea cea mai mare o deţin alte servicii comerciale
(42,3%), îndeosebi cele legate de comunicaţii şi construcţii în străinătate. Pe locul
secund se situează serviciile de transport internaţional, cu ponderi, în marea
majoritate a anilor, de peste 30%. O curbă sinuoasă a ponderii au înregistrat serviciile
de turism; faţă de 24,6%, în anul 1993, această pondere a variat, în anii 1994-1997,
între 33,7-39,6%, pentru ca în anii 1998-2000 să scadă în jur de 20%.
La importul de servicii comerciale, ca şi la export, pe locul întâi ca pondere
se află alte servicii, urmate de transportul şi turismul internaţional. În primul rând,
se constată că atât la începutul perioadei analizate, cât şi, mai ales, în anii 1998-
2000, ponderea la alte servicii a crescut permanent, atingând 45,5%. În al doilea
rând, reiese faptul că ponderea transporturilor internaţionale se află în scădere
începând cu anul 1993. În al treilea rând, în ce priveşte turismul în străinătate,
după creşteri excepţionale ale ponderii, în medie, cu peste 15% în anii 1994-1997,
faţă de anul 1993 (s-a atins şi 38,3% în anul 1995), asistăm la o diminuare a
acesteia, an de an, în perioada 1998-2000, la finalul intervalului înregistrându-se
21,1%, ca urmare a reducerii deplasărilor oficiale, dar şi a călătoriilor persoanelor
fizice în afara ţării.

Universitatea SPIRU HARET


143
4.3. Cronicizarea soldului negativ al balanţei de servicii comerciale şi
evoluţia gradului de acoperire a importului cu export de servicii comerciale
O privire de ansamblu asupra tabelului nr. 4, care redă, pe total şi pe structura
de servicii comerciale, soldurile balanţei de servicii, ne permite să observăm că
există numai două excepţii, şi acestea nesemnificative, când balanţa de servicii a
fost excedentară (în 1993 la turism +2 milioane dolari şi în 1997 la transport +23
milioane dolari). În rest, în toată perioada anilor 1993-2000, soldurile negative pe
total servicii comerciale s-au situat între 115-654 milioane dolari, iar pe grupe de
servicii, soldul deficitar cel mai mare s-a înregistrat, în anul 1998, la categoria alte
servicii – 327 milioane dolari. Analizând fenomenul cronicizării soldului negativ al
balanţei cu servicii comerciale în evoluţia sa pe două intervale de 4 ani (1993-1996
şi 1997-2000), rezultă că, în timp ce la transporturi internaţionale, acesta s-a
diminuat cu mai mult de jumătate, în schimb, la turism, el a sporit de 2,2, ori, iar la
alte servicii, de 2,55 ori în intervalul 1997-2000, faţă de anii 1993-1996.

Tabelul nr. 4

Evoluţia soldului balanţei de servicii comerciale ale României,


în anii 1993-2000
- milioane dolari -
Serviciul comercial 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Total sold -115 -171 -325 -385 -414 -654 -419 -238
din care:
Transport -50 -22 -133 -120 +23 -129 -35 -14
Turism +2 -35 -107 -137 -155 -198 -150 -61
Alte servicii -67 -114 -85 -128 -282 -327 -234 -163
Sursa: Calculat pe baza datelor din Rapoartele anuale pe anii 1995, 1996, 1997,
1998, 1999 şi Buletinul lunar nr. 12/2000 ale Băncii Naţionale a României.

Din analiza gradului de acoperire a importului cu export de servicii comerciale


româneşti, pe baza datelor din tabelul nr. 5, rezultă câteva concluzii semnificative:
În primul rând, se observă că, între anii 1993-1999, gradul de acoperire a
importului cu export de servicii comerciale a fost constant sub 80%, pentru ca, în
anul 2000, acesta să marcheze un reviriment, în condiţiile unui spor atât al exportului,
cât şi al importului în sensul creşterii acestui grad de acoperire cu aproximativ
10% faţă de ceilalţi ani, el apropiindu-se de 90% (88,8%).
În al doilea rând, relevăm faptul că, la capitolul transporturi internaţionale,
gradul de acoperire este deosebit de ridicat în anii 1999-2000 (93,6 şi 97,9%).
În al treilea rând, menţionăm aspectul pozitiv că, la capitolele turism şi alte
servicii, în ultimii 3 ani, de la un grad de acoperire de peste 55% s-a ajuns, în anul
2000, la peste 80%.
De fapt, tendinţa favorabilă în ce priveşte acoperirea importului cu exporturi
de servicii comerciale româneşti a făcut ca acest indicator să fie în mod evident
superior (88,8% în anul 2000) faţă de gradul de acoperire a importului de bunuri cu
export de mărfuri româneşti (79,4 % în acelaşi an).
Universitatea SPIRU HARET
144
Tabelul nr. 5
Gradul de acoperire a importului cu export
de servicii comerciale din România, în anii 1993-2000
- procente -
1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Total servicii 78,7 78,6 78,2 78,0 77,9 76,5 77,6 88,8
din care:
Transport 85,5 94,5 78,0 82,6 104,1 79,6 93,6 97,9
Turism 101,0 92,9 84,6 79,4 77,2 56,8 62,7 85,5
Alte Servicii 82,3 68,6 83,6 78,3 59,2 58,0 71,2 82,0
Sursa: Calculat pe baza datelor din Rapoartele anuale pe anii 1995, 1996, 1997,
1998, 1999 şi Buletinul lunar, nr. 12/2000, ale Băncii Naţionale a României.

Pentru o analiză mai în profunzime a structurii serviciilor comerciale ale României


în schimburile internaţionale am utilizat datele din Raportul anual 2001 privind balanţa
de plăţi externe, publicat de către Banca Naţională a României şi redat în tabelul nr. 6.
Tabelul nr. 6
Balanţa externă a serviciilor comerciale a României
- milioane dolari -
2000 2001
Articol credit debit credit debit
sold sold
(încasări) (plăţi) (încasări) (plăţi)
Total servicii 1767 2021
-254 1994 2203 -209
Transport 652 655 -3 789 788 1
Navlu – transport mărfuri 442 573
-131 528 704 -176
– maritim 44 83-39 35 148 -113
– fluvial 3 2 1 5 2 3
– aerian 5 26-21 4 31 -27
– căi ferate 46 98-52 51 93 -42
– auto 342 305 37 431 375 56
– altele 2 59-57 2 55 -53
Transport pasageri 35 26 9 57 26 31
Alte servicii de transport 175 56119 204 58 146
Turism–Călătorii 359 425-66 362 449 -87
Deplasări oficiale 87 241
-154 59 245 -186
Turism particular 270 183 87 301 203 98
Alte servicii 756 941
-185 843 966 -123
Servicii de comunicaţii 145 82 63 135 91 44
Servicii în construcţii 30 28 2 59 24 35
Servicii de asigurări 21 41-20 37 49 -12
Servicii financiare 110 98 12 94 76 18
Servicii informatice şi pentru 44 29 15 50 34 16
computer
Taxe licenţe, merchanting, leasing,
servicii audio-vizuale şi înrudite 35 93 -58 48 112 -64
Alte serv. culturale şi de recreere 67 63 4 61 69 -8
Serv. guvern. neincluse în altă parte 27 45 -18 25 40 -15
Alte servicii 277 462 -185 334 471 -137
Sursa: Raport anual 2001, Balanţa de plăţi şi poziţia investiţională a României,
BNR, 2002.
Universitatea SPIRU HARET
145
O primă concluzie este că, în anul 2001, în România a continuat să crească
volumul comerţului exterior cu servicii atât pe total export şi import, cât şi pe
fiecare categorie de servicii.
A doua concluzie vizează fenomenul reducerii, în anul 2001, faţă de anul
2000, a soldurilor negative la categoria „Turism-călătorii” şi la „Alte servicii”, în
timp ce la categoria „Transport”, soldul minim negativ se evidenţiază prin transfor-
marea sa într-un sold pozitiv.
A treia concluzie scoate în evidenţă faptul că la categoria „Transport” în România
ponderea cea mai mare, în anul 2001, o deţin transporturile auto, pentru ca la categoria
„Turism-călătorii” pe primul loc să se afle turismul particular, iar la categoria „Alte
servicii”, pe locul fruntaş să se găsească schimburile la serviciile de comunicaţii.
Pentru perioada 2001-2005, în Programul Economic de Preaderare la
Uniunea Europeană, conform politicii economice guvernamentale preconizate, în
condiţii normale, în ce priveşte exportul şi importul României, soldul balanţei
comerciale şi al contului curent al balanţei de plăţi externe se prefigurează astfel
(tabelul nr. 7):
Tabelul nr. 7
Variantă privind evoluţia comerţului exterior al României,
în anii 2000-2005
- milioane dolari -
Nr.
2000 2001 2002 2003 2004 2005
crt.
1. Export FOB 10366 11900 12900 14000 15100 16200
2. Import CIF 13055 15800 17270 18660 19990 21290
3. Deficit FOB/CIF -2689 -3900 -4370 -4660 -4890 -5090
4. Deficit de cont curent -1359 -2282 -2280 -2350 -2380 -2410
Sursa: date publicate în „Ziarul Financiar” din 3.10.2001 şi „Adevărul” din 9.10.2001.

Universitatea SPIRU HARET


146
Partea a III-a
TERMENI DE SPECIALITATE,
INDICATORI STATISTICI,
APLICAŢII PRACTICE PRIVIND COMERŢUL
INTERNAŢIONAL ŞI COMERŢUL EXTERIOR
AL ROMÂNIEI

Universitatea SPIRU HARET


147
Universitatea SPIRU HARET
148
I. TERMENI DE SPECIALITATE
ÎN COMERŢUL INTERNAŢIONAL

• balanţa comercială a bunurilor (mărfurilor) – componentă principală a


balanţei de plăţi externe, care reprezintă diferenţa între exportul şi importul de
mărfuri al unei ţări pe o perioadă determinată (de regulă, un an). Se urmăreşte atât pe
total, cât şi în relaţia cu o ţară sau un grup de ţări pentru a se preveni eventualele
disproporţii în schimburile comerciale externe, nefavorabile economiei naţionale.
Soldul balanţei comerciale se calculează ca diferenţă între exportul şi importul unei
ţări. Când exportul este mai mare decât importul, soldul balanţei comerciale este
pozitiv, iar balanţa este „excedentară” sau „activă”, iar când importul este mai mare
decât exportul, soldul balanţei este negativ, iar balanţa este „deficitară” sau „pasivă”.
Poate exista şi situaţia în care exportul este egal cu importul şi atunci balanţa este
echilibrată;
• balanţa comercială a serviciilor – componentă a balanţei de plăţi externe,
care reprezintă diferenţa între sumele valutare încasate pe o perioadă determinată
(de regulă, un an) din prestaţiile de servicii ale rezidenţilor unei ţări în folosul
străinătăţii şi sumele valutare plătite pentru prestările de servicii efectuate de
străinătate în folosul rezidenţilor autohtoni;
• balanţa de plăţi externe – bilanţ periodic în care se înscriu şi prin care se
compară toate plăţile şi încasările efectuate pe o perioadă de timp dată (trimestru,
an) de către o economie naţională şi rezultatele obţinute din tranzacţiile economice,
financiare şi monetare ale economiei respective cu alte economii. În contul curent
al balanţei de plăţi externe intră încasările şi plăţile valutare rezultate din comerţul
cu bunuri, servicii, venituri şi transferuri curente;
• ciclul de viaţă al produselor – important concept de marketing, care
reflectă evoluţia unui produs în raport cu celelalte produse concurente. El cuprinde
patru etape, cunoscute sub numele de: introducere, creştere, maturitate şi declin.
Introducerea corespunde unei perioade de creştere lentă a vânzărilor, determinată
de pătrunderea iniţială a produsului pe piaţă, etapă în care profiturile sunt inexistente
din cauza cheltuielilor mari de lansare. Creşterea este o perioadă de acceptare
rapidă a produsului de către piaţă şi de creştere substanţială a profitului. Maturitatea
este o perioadă de diminuare a creşterii vânzărilor, produsul fiind deja acceptat de
majoritatea cumpărătorilor potenţiali; în această etapă, profiturile se stabilizează
sau scad ca urmare a cheltuielilor de marketing tot mai mari, care vizează apărarea
produsului împotriva concurenţei. Declinul este perioada în care vânzările şi pro-
fiturile scad;
• cliring (engl. clearing) – sistem de plată instituit în relaţia dintre două sau
mai multe state, pe calea unui acord de plăţi interguvernamental. Potrivit acestuia,
decontarea plăţilor reciproce de orice natură se face fără transfer valutar, pe calea
Universitatea SPIRU HARET
149
înregistrării lor în conturi bancare de evidenţă, create în acest scop. La sfârşitul
perioadei determinate se face compensarea soldurilor, în modul convenit. Se
foloseşte o monedă unică de estimare şi de decontare a livrărilor reciproce şi a
prestaţiilor de servicii reciproce. Exportatorii şi prestatorii de servicii ai unei ţări
sunt plătiţi în moneda naţională din sumele încasate tot în monedă naţională de la
importatorii şi beneficiarii de servicii ai aceleiaşi ţări;
• curs valutar – raportul valoric dintre două monede naţionale, respectiv,
preţul unei unităţi monetare dintr-o ţară exprimat în unităţile monetare ale altor ţări;
• comerţ „captiv” – totalitatea schimburilor comerciale externe realizate de o
„societate fiică”. Aceste schimburi sunt controlate de „societatea mamă”;
• comerţ electronic – schimbul de valori (informaţii, mărfuri şi servicii) pe
cale electronică, prin intermediul unor reţele de calculatoare, cu prioritate prin
Internet;
• comerţ exterior – comerţul cu străinătatea privit din unghiul de vedere al
unei singure ţări. Comerţul exterior include toate bunurile materiale şi serviciile
care se schimbă de către o ţară cu alte ţări. În cadrul comerţului exterior cu bunuri
materiale se desfăşoară tranzacţii de export şi de import.
Exportul se compune din:
– exportul de mărfuri de origine naţională;
– exportul de mărfuri importate temporar pentru a fi prelucrate şi reexportate
sub formă de produse finite (prelucrare activă sau lohn activ);
– exporturile temporare de bunuri livrate în alte ţări pentru prelucrare pasivă
(lohn pasiv);
– exporturile de mărfuri din zonele libere sau antrepozitele vamale, care au
fost importate anterior;
– bunurile exportate în sistemul leasing financiar (plata în rate).
Importul are următoarea componenţă:
– importul direct de mărfuri pentru consum;
– mărfurile importate şi depozitate în zone libere care sunt scoase din acestea
şi dirijate către consumul intern;
– importul de produse finite rezultate din prelucrarea în alte ţări a bunurilor
exportate temporar (prelucrare pasivă, lohn pasiv);
– bunurile importate în sistemul de leasing financiar (plata în rate).
În exportul şi importul de bunuri nu sunt cuprinse mărfurile în tranzit,
mărfurile temporar admise/scoase în/din ţară (cu excepţia celor pentru prelucrare)
şi mărfurile pentru reparaţii.
Valoarea mărfurilor exportate şi importate este stabilită pe baza preţurilor
efective FOB la exporturi şi a preţurilor efective CIF la importuri.
Preţul FOB (free on board – liber la bord) reprezintă preţul la frontiera ţării
exportatoare, care include:
– valoarea mărfii;
– cheltuielile de transport până la punctul de îmbarcare;
– taxele suportate pentru ca marfa să fie încărcată la bordului vasului.
Preţul CIF (cost, insurance, freight – cost, asigurare, transport) reprezintă
preţul la frontiera ţării importatoare, cuprinzând:
– elementele componente ale preţului FOB;
– costurile de asigurare şi transport internaţional.
Datele valorice ale preţurilor FOB şi CIF sunt exprimate în statistica interna-
ţională în dolari.
Universitatea SPIRU HARET
150
• comerţul cu servicii reprezintă a doua componentă a comerţului exterior,
alături de comerţul cu bunuri (mărfuri). Există o foarte mare diversitate de servicii
care fac obiectul comerţului exterior. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
transportul internaţional, turismul internaţional, serviciile de afaceri, serviciile
financiare (bancare şi de asigurare), serviciile de comunicaţii. Datele satistice ale
acestui gen de comerţ exterior se găsesc în statistica internaţională exprimate în
dolari, sub formă de încasări în valută în cazul exporturilor de servicii şi sub formă
de plăţi în cazul importurilor de servicii;
• comerţ internaţional – totalitatea schimburilor de bunuri şi servicii între
două sau mai multe state. În ultimele decenii a luat o mare amploare comerţul
regional, ca parte importantă a comerţului mondial;
• comerţ „mut” – formă de comerţ sub care se desfăşura schimbul de mărfuri
de către cartaginezi. Ajunşi cu corăbiile la destinaţie, negustorii aşezau mărfurile pe
mal şi se retrăgeau pe vas, unde prin fum vesteau băştinaşilor sosirea mărfurilor.
Aceştia preţuiau mărfurile, punând în dreptul lor aur şi se retrăgeau aşteptând reacţia
celor de pe corăbii la vederea cantităţilor de aur din dreptul mărfurilor. Dacă vânză-
torii nu erau satisfăcuţi, ei reveneau pe corăbii şi aşteptau să se mai adauge aur. În
final, băştinaşii ridicau mărfurile numai atunci când corăbierii satisfăcuţi îşi luaseră
aurul apreciat ca echivalent al bunurilor înşirate pe plajă;
• comerţ internaţional „invizibil” – exportul şi importul de servicii comerciale,
adică de bunuri intangibile, cum sunt turismul, transporturile etc.;
• comerţ transatlantic – schimburile comerciale efectuate între ţări de pe
continentul american (Canada, SUA, Mexic, Brazilia, Argentina) şi ţări de pe con-
tinentul european şi african care au ieşire directă la Oceanul Atlantic;
• comerţ transpacific – schimburile comerciale efectuate între ţări de pe
continentul asiatic şi australian (China, Australia) şi ţări de pe continentul american
(de la Alaska până în sudul statului Chile);
• cota exportului în producţie – ponderea pe care o deţine volumul valoric
al exportului unei ţări în totalul volumului valoric al producţiei respectivei ţări;
• cota importului în consum – ponderea pe care o deţine volumul valoric al
importului acelei ţări în totalul valorii consumului ţării respective;
• devize – totalitatea mijloacelor de plată exprimate în valută străină (cambii,
cecuri, scrisori de credit, acreditive, ordine de plată bancare etc.);
• diviziunea internaţională a muncii – categorie economică exprimând
relaţiile ce se stabilesc între statele lumii în procesul dezvoltării producţiei şi
comerţului internaţional, precum şi locul şi rolul fiecărui stat în circuitul mondial
de valori materiale şi de servicii comerciale. Este un proces de specializare interna-
ţională în producţie a economiilor naţionale care are la bază legăturile dintre
acestea. Diviziunea internaţională a muncii arată poziţia pe care diferitele ţări ale
lumii o ocupă în economia mondială şi reprezintă temelia materială şi imaterială a
fluxurilor economice internaţionale, de la bunurile primare şi serviciile cele mai
simple la produsele şi serviciile cu cea mai înaltă valorificare a forţei de muncă;
• export de bunuri (mărfuri) – vânzarea de bunuri materiale aparţinând
economiei unei ţări în alte ţări;
• export de capital – deplasările de fonduri dintr-o ţară în altă ţară sub formă
de: investiţii directe, investiţii indirecte, investiţii de portofoliu etc.;
• exportator net – ţara în care exportul este mai mare decât importul;
• importator net – ţara în care importul este mai mare decât exportul;
Universitatea SPIRU HARET
151
• lohn – operaţiune curentă în afacerile internaţionale care se referă în special
la prelucrarea de materii prime sau semifabricate într-o altă ţară, urmărindu-se
transformarea sau înnobilarea acestora. Exportul în lohn se mai numeşte şi lohn
activ – marfa importată este scutită de taxe vamale, rămânând proprietatea benefi-
ciarului din străinătate, urmând a fi prelucrată şi apoi returnată sub forma unui produs
superior. Importul în lohn se mai numeşte şi lohn pasiv – marfa indigenă se exportă,
urmând să fie înnobilată. Ea rămâne în proprietatea exportatorului şi la returnarea ei,
sub forma unui produs superior prelucrat se aplică taxe vamale numai pentru părţile
componente care s-au adăugat efectiv în cursul prelucrării în străinătate;
• gradul de acoperire a importului cu export – indicator care arată în ce
măsură sumele încasate din export de o ţară acoperă cheltuielile efectuate cu
importul de către ţara respectivă; el se exprimă sub forma unui procent;
• monopol de stat asupra comerţului – politică specifică statului bazat pe
economie centralizată, planificată la nivel de stat, opusă economiei de piaţă, bazată
pe liberul schimb;
• operaţiune de import pentru reexport – operaţiune de revânzare în
străinătate a mărfurilor importate, cu sau fără indigenarea lor. De regulă, exportul
de acest gen trebuie să fie consimţit de ceilalţi exportatori pentru a nu fi concurat
cu propria lor marfă pe segmentele de piaţă pe care au pătruns;
• produse de bază – bunuri neprelucrate sau cu grad redus de prelucrare;
• produse manufacturate – produse finite şi semifinite;
• ponderea unor produse şi grupe de produse în exportul/importul
mondial – procentajul din totalul exportului mondial pe care îl deţine exportul
dintr-un anumit produs/sau o grupă de produse, respectiv procentajul din importul
mondial pe care îl deţine importul dintr-un anumit produs/sau o grupă de produse;
• raportul de schimb – indicatorul sintetic care demonstrează eficienţa
schimburilor comerciale internaţionale. Se calculează ca un raport între preţul
mediu pe o unitate de măsură a mărfurilor exportate şi preţul mediu pe o unitate de
măsură a mărfurilor similare importate sau a altor produse importate. Dacă indica-
torul este supraunitar, ţara respectivă înregistrează un avantaj, iar când indicatorul
este subunitar, un dezavantaj. Studierea evoluţiei acestui indicator, în timp, eviden-
ţiază creşterea sau descreşterea puterii de cumpărare a unei ţări;

Valoarea exportului FOB în dolari


• preţul mediu la export/tonă, m3,m2,hl,buc,per =
tonă, m3,m2,hl,buc,per

Valoarea importului CIF în dolari


• preţul mediu la import/tonă, m3,m2,hl,buc,per =
tonă, m3,m2,hl,buc,per

• repartizarea/orientarea geografică pe continente a comerţului mon-


dial/ţară – repartizarea schimburilor comerciale externe între continentele lumii.
Orientarea geografică a comerţului unei ţări se referă la dispersia schimburilor
comerciale externe ale respectivei ţări pe glob. Ponderea orientării geografice
exprimă gradul de dependenţă faţă de una sau mai multe ţări;
• rezerva de aur – cantitatea de aur în monede şi în lingouri, care se găseşte
la dispoziţia statului şi a băncii sale centrale de emisiune sub formă de tezaur;
• structura fizică (materială) a comerţului internaţional/ţară – produsele
şi grupele de produse ce fac obiectul schimburilor comerciale externe din cadrul
comerţului internaţional sau al unei ţări;
Universitatea SPIRU HARET
152
• tariful vamal – actul normativ prin care statul reglementează taxele vamale,
de obicei la import. Clasificarea mărfurilor în tariful vamal a fost elaborată pe baza
Convenţiei Internaţionale privind Sistemul Armonizat de Descriere şi Codificare a
Mărfurilor, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1987. Sistemul Armonizat cuprinde
99 de capitole, în cadrul a 21 de secţiuni, şi realizează unificarea clasificărilor de
mărfuri pentru mai multe domenii (vamal, statistică, transporturi) etc.;
• taxa vamală – impozit indirect perceput de către stat când mărfurile trec
frontiera statului respectiv. Majoritatea statelor aplică taxa la import sub forma de
procent la valoarea mărfii în vamă;
• tranzacţie de comerţ exterior – act prin care se încheie, se modifică sau se
sting raporturi juridice, civile sau comerciale în comerţul exterior;
• tranzit – transportul unei încărcături dintr-o ţară în alta prin teritoriul altor
ţări. Tranzitul se reglementează de obicei prin acorduri şi convenţii comerciale;
• uniune vamală – asociaţie de state caracterizată printr-un teritoriu vamal
unic, liberă circulaţie a mărfurilor între state şi tarif vamal unic în relaţia cu ţările
din afara uniunii;
• volumul fizic(material) al exportului/importului mondial sau al unei
ţări – exportul mondial sau al unei ţări din punct de vedere cantitativ (tone, metri
cubi, hectolitri etc.);
• volumul valoric al exportului/importului mondial sau al unei ţări –
valoarea exportului mondial sau al unei ţări (în moneda naţională a unei ţări sau în
monede de largă circulaţie internaţională – dolari, euro, lire sterline etc.).

Organizaţii economice (comerciale, financiare) internaţionale


• AELS – Asociaţia Europeană a Liberului Schimb, care cuprinde, în prezent,
Elveţia, Norvegia, Lichtenstein şi Islanda. Între statele asociate sunt desfiinţate
taxele vamale, dar fiecare stat asociat îşi păstrează propriul tarif vamal în raport cu
statele terţe.
• BERD – Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare, fondată în 1992 la
Londra, cu scopul principal de finanţare a ţărilor europene care au aparţinut fostului
sistem socialist.
• BEI – Banca Europeană de Investiţii, cu sediul în Uniunea Europeană,
fondată în 1957, prin Tratatul de la Roma, o dată cu stabilirea bazelor Comunităţii
Europene. Are ca obiectiv central finanţarea proiecstelor de investiţii în ţările UE, cu
deosebire a proiectelor de dezvoltare regională.
• BM – Banca Mondială, care cuprinde patru instituţii financiare de sprijinire a
dezvoltării ţărilor membre: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
(BIRD), Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID), Societatea Financiară
Internaţională (SIF) şi Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (AMGI).
Toate aceste instituţii financiare interguvernamentale fac parte din sistemul de insti-
tuţii specializate ale ONU şi au sediul la Washington.
• CAER – Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, organizaţie internaţională
de colaborare între fostele state socialiste, care a luat fiinţă în ianuarie 1949 şi a
încetat să mai funcţioneze din anul 1991.
• CEFTA – Acordul Central European de Liber Schimb, intrat în vigoare la 1
ianuarie 1993, sprijinit de Uniunea Europeană; prevede, în esenţă, suprimarea
Universitatea SPIRU HARET
153
treptată a taxelor vamale la unele produse, crearea unei zone de liber schimb între
ţările participante, în totalitate pentru comerţul cu produse industriale şi parţial
pentru comerţul cu produse agricole.
• FMI – Fondul Monetar Internaţional, instituţie financiară înfiinţată la 27
decembrie 1945 în urma Acordului de la Bretton Woods, care deţine un rol esenţial
în ordinea monetară internaţională (funcţionează din 1 martie 1947).
• GATT – Acordul General pentru Tarife şi Comerţ, acord interguver-
namental, încheiat la Havana în 1947, sub auspiciile ONU, care a stat la baza
reglementării comerţului mondial până în 1995, când a fost înlocuit cu Organizaţia
Mondială a Comerţului.
• OMC – Organizaţia Mondială a Comerţului, fondată la 1 ianuarie 1995. Este
principala instituţie care stă la baza organizării comerţului mondial, constituie baza
juridică şi instituţională a sistemului comerţului multilateral, îndeplinind funcţia de
forum al negocierilor comerciale multilaterale; rezolvă diferendele comerciale dintre
state; supraveghează politicile comerciale naţionale şi de grup în vederea realizării
unui comerţ echitabil.
• OPEC – Organizaţia ţărilor exportatoare de petrol, înfiinţată în 1960, la
Bagdad. Scopul principal al activităţii OPEC este de a stabili direcţiile şi regulile în
comerţul internaţional cu ţiţei, ţările membre ale acestei organizaţii deţinând circa
85% din exportul mondial de ţiţei şi având o influenţă importantă atât asupra
vânzărilor, cât şi a preţului. Secretariatul OPEC îşi are sediul la Viena.
• UE – Uniunea Europeană, asociaţie de state din Europa care prevede:
eliminarea între ţările membre a taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative în
schimburile reciproce de bunuri materiale şi servicii, precum şi promovarea unei
politici comerciale comune în relaţie cu statele terţe; înlăturarea tuturor obstaco-
lelor din calea liberei circulaţii a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor
pe piaţa internă comună; promovarea de politici comune în industrie, transporturi,
agricultură, pescuit; încurajarea şi dezvoltarea reţelelor transeuropene şi introducerea
unei monede unice. Moneda unică – euro – a fost introdusă de la 1 ianuarie 2002 în
12 ţări membre ale UE, fiind emisă de Banca Centrală Europeană. Uniunea Europeană
a avut 15 state membre până în aprilie 2003, când au aderat la Uniune încă 10 state.
Astfel, din 2004, Uniunea Europeană va cuprinde 25 de state.

Universitatea SPIRU HARET


154
II. ANUARUL DE COMERŢ EXTERIOR
AL ROMÂNIEI*

1. Încadrat în sistemul publicaţiilor statistice ale Institutului Naţional de


Statistică (I.N.S.), la începutul anilor ’90, Anuarul de comerţ exterior al României a
constituit, de la apariţia primei ediţii, un eveniment deosebit. Acest fapt s-a datorat
ponderii importante a comerţului exterior în Produsul Intern Brut.
2. Aşteptat cu interes de numeroase categorii de utilizatori: agenţi economici,
ministere, organisme neguvernamentale, instituţii de învăţământ superior şi de
cercetare ştiinţifică etc., aflate, an de an, în creştere numerică şi calitativă, preocupate
de obţinerea datelor şi informaţiilor specifice din domeniul exportului şi importului,
Anuarul a cunoscut îmbunătăţiri şi actualizări succesive.
3. Publicaţie complexă, cu o structură pe categorii de indicatori macroeco-
nomici, Anuarul cuprinde importante serii de date definitive, comparabile în timp,
parte componentă a Fondului naţional de date şi informaţii gestionat la nivel central
de I.N.S.
4. Anuarul, având la bază datele obţinute din declaraţiile vamale (documente
întocmite la încheierea operaţiunilor de export/import), furnizate de Direcţia
Generală a Vămilor, şi date colectate prin formulare statistice (pentru unele cate-
gorii de mărfuri), este una din publicaţiile de mare interes în rândul utilizatorilor.
Întrucât în decursul unui an calendaristic pot interveni în domeniul exportului
şi importului frecvente rectificări (cu deosebire prin modificarea şi anularea unor
declaraţii vamale întocmite în lunile anterioare), datele publicate lunar capătă
caracter definitiv la nivelul anului, după modificarea seriilor de date şi elaborarea
Anuarului.
Din punct de vedere metodologic (al construirii seriilor de date), Anuarul de
comerţ exterior are o valoare deosebită pentru compararea realizărilor.
5. În prezent, sunt utilizate Anuarul de comerţ exterior al României ediţia
2002, care cuprinde serii de date pe fiecare an în parte, începând din 1995 până în
2001 (pentru majoritatea categoriilor de indicatori), cât şi Anuare din ediţiile prece-
dente, cu serii de date pentru diferite perioade de timp.
Ediţia 2002 din Anuar a fost tipărită în 650 pagini, bilingv (română şi engleză).
6. În ediţia 2002 a Anuarului sunt folosite diferite CLASIFICĂRI şi NOMEN-
CLATOARE (pentru export, cât şi pentru import), acestea contribuind în mare

*
Din comunicarea susţinută la Simpozionul organizat de Societatea Română de
Statistică, iulie 2003, elaborată de prof.univ.dr. Octavian Gh. Botez, asist.univ.dr. Mădălina
Militaru, expert Ioan B. Gâlceavă.
Universitatea SPIRU HARET
155
măsură la satisfacerea cerinţelor utilizatorilor de date şi informaţii din domeniile
respective, cerinţe amplificate în ultimii ani ţinând seama de numărul deosebit de
mare, câteva zeci de mii, de agenţi economici cu activitate de export/import.
7. Anuarul de comerţ exterior al României, ediţia 2002, are o mare valoare
practică, cuprinzând comerţul exterior al României din perioada 1995 – 2001, pe
baza sa putându-se efectua analize pe o perioadă semnificativă, de 7 ani, atât în
ceea ce priveşte exportul (FOB) şi importul (FOB) din sectorul privat şi din alte
sectoare, cât şi ponderea în total export şi import a sectorul privat şi altor sectoare.
Aceeaşi importanţă deosebită au datele din Anuar privind soldul operaţiunilor
de comerţ exterior (FOB/CIF) şi gradul de acoperire a importului cu export (pe
intervalul de 7 ani), mediile lunare la exporturile (FOB) şi importurile (CIF); co-
merţul exterior al României cu principalele ţări partenere (separat pentru exporturi
FOB şi, respectiv, importuri CIF); în structură şi pe diferite grupe de ţări: Uniunea
Europeană, ţări în curs de dezvoltare, ţări în tranziţie în Europa, SUA şi alte ţări, pe o
perioadă de 3 ani.
8. Pe linia relevării unor aspecte calitative ale activităţii de comerţ exterior, în
Anuar sunt prezentate şi date cu privire la indicii valorici şi indicii valorii unitare ai
comerţului exterior (pentru export şi import – calculaţi pe o perioadă de 7 ani),
precum şi indicii valorii unitare ai comerţului exterior (pe perioadă de 4 ani – pentru
export şi import), ceea ce permite cercetătorilor, profesorilor şi studenţilor for-
mularea de aprecieri asupra evoluţiei puterii de cumpărare a mărfurilor româneşti.
9. De o evidentă importanţă în aprecierea locului pe care îl ocupă România în
diviziunea muncii internaţionale şi europene sunt datele statistice din Anuar cu
privire la comerţul exterior, pe secţiuni, conform Clasificării Standard de Comerţ
Internaţional (S.I.T.C./Rev. 3), separat pentru export FOB şi separat pentru import
C.I.F., precum şi la comerţul exterior, pe marile categorii economice, separat pentru
export FOB şi separat pentru import C.I.F., şi exporturile (FOB) ale României (pe
principalele activităţi ale economiei naţionale – C.A.E.N.).
10. Faptul că, în Anuarul de Comerţ Exterior, datele statistice se întind şi pe o
perioadă de 3 ani, prezintă posibilitatea efectuării de analize asupra evoluţiei expor-
tului şi importului pe perioade mai scurte de timp.
11. Aprofundarea analizei calitative a comerţului exterior al României poate
fi efectuată, în prezent, datorită introducerii, pe lângă datele statistice privind co-
merţul exterior pe principalele mărfuri, din care pe ţări de export şi de import, şi a
comerţului exterior pe principalele ţări, din care pe mărfuri de export şi de import.
Acest fapt permite practicienilor, cadrelor didactice, studenţilor, cercetătorilor,
patronatelor şi asociaţiilor profesionale calcularea preţurilor medii practicate
(inclusiv evoluţia acestora în timp), urmare a includerii în Anuar şi a datelor pri-
vind valorile şi cantităţile de mărfuri la export şi import.
12. Existenţa concomitentă a Anuarului – cu date complete – şi a dischetei
respective satisface cerinţele şi dotările diferite ale utilizatorilor.

* * *
Întreaga structură a Anuarului de Comerţ Exterior al României, ediţia 2002, pe
categorii de indicatori, şi precizările privind seriile de date pentru export şi import
sunt prezentate sub formă de schemă–cadru (în anexă).

Universitatea SPIRU HARET


156
Anexă

SCHEMĂ–CADRU

Structura Anuarului de Comerţ Exterior al României, ediţia 2002

INDICATORI – SERII COMERŢUL EXTERIOR


DE DATE EXPORT IMPORT
0 1 2
– Export (FOB): 1995-2001 – date absolute
(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte) – ponderi (%)
faţă de total
comerţ exterior
(export)
– indici valorici
(1990/an bază)
– sector privat,
date absolute
(milioane dolari SUA)
– ponderi (%)
sector privat
faţă de total export
– ponderi (%)
alte sectoare faţă
de total export
– Import (FOB): 1995-2001 – date absolute
(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte) – ponderi (%)
faţă de total
comerţ exterior
(import)
– indici valorici
(1990/an bază)
– sector privat,
date absolute
(milioane dolari SUA)
– ponderi (%)
sector privat
faţă de total import
– ponderi (%)
alte sectoare faţă
de total import

Universitatea SPIRU HARET


157
0 1 2
– Export (FOB): 1998-2001 – date absolute
(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte)

– Import (CIF): 1998-2001 – date absolute


(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte)

– Soldul operaţiunilor
de comerţ exterior
(FOB/CIF)

– Export (FOB): 1995-2001 – medii lunare


(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte)

– Import (CIF): 1995-2001 – medii lunare


(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte)

– Export (FOB): Anul 2001 – ponderea (%)


principalelor
ţări partenere

– Import (CIF): Anul 2001 – ponderea (%)


principalelor
ţări partenere

– Export (FOB): 1999-2001 – ponderea (%)


(fiecare an principalelor
în parte) grupe de ţări
(parteneri
comerciali)

– Import (CIF): 1999-2001 – ponderea (%)


(fiecare an principalelor
în parte) grupe de ţări
(parteneri
comerciali)

Universitatea SPIRU HARET


158
0 1 2

– Export (FOB): 1995-2001*) – date absolute


(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte)

– Import (FOB): 1995-2001*) – date absolute


(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte)

– Import (CIF): 1995-2001*) – date absolute


(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte)

– Soldul operaţiunilor
de comerţ exterior - date
absolute*)
(FOB / FOB)
(FOB / CIF)

– Gradul de acoperire
a Importurilor FOB cu
Exporturi CIF - pondere*)
(%)
*)
Serii de date, separat
pentru sectorul privat

– Export: 1998-2001 – indicii valorice unitare


(fiecare an (anul precedent
în parte) an bază)

– Import: 1998-2001 – indicii valorice unitare


(fiecare an (anul precedent
în parte) an bază)

Universitatea SPIRU HARET


159
0 1 2
– Export (FOB): 1999-2001 – date absolute
(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte) Secţiuni conform
CSCI/REV.3*)

– Import (CIF): 1999-2001 – date absolute


(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte) Secţiuni conform
CSCI/REV.3*)
*)
CSCI/ REV.3 – Clasificarea
Standard de Comerţ
Internaţional

– Export (FOB): 1999-2001 – date absolute


(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte) Marile Categorii
Economice (MCE)

– Import (CIF): 1999-2001 – date absolute


(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte) Marile Categorii
Economice (MCE)

– Export (FOB): 1999-2001 – date absolute


(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte)
– indici/procente
Serii de date, pe (%)
principalele activităţi ale 2000/1999
economiei naţionale 2001/2000
(C.A.E.N.)

– Export (FOB): 1999-2001 – date absolute


(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte)

– Import (CIF): 1999-2001 – date absolute


(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte)

Serii de date, pe
secţiuni şi principalele capitole
Nomenclator Combinat (N.C.)
Universitatea SPIRU HARET
160
0 1 2
– Export (FOB): 1999-2001 – date absolute
(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte)

– Import (CIF): 1999-2001 – date absolute


(fiecare an (milioane dolari SUA)
în parte)

Serii de date, pe
grupe de ţări

– Export (FOB): Anul 2001 – date absolute


(mii dolari SUA)
- structură/procente (%)

– Import (CIF): Anul 2001 – date absolute


(mii dolari SUA)
- structură/procente (%)
Serie de date - cu
principalele 10 ţări
partenere

– Export (FOB): 1999-2001 – date absolute


(fiecare an (mii dolari SUA)
în parte)

– Import (CIF): 1999-2001 – date absolute


(fiecare an (mii dolari SUA)
în parte)

Serii de date, pe
principalele secţiuni
conform Nomenclatorului
Combinat (N.C.) şi pe
ţări

– Export (FOB): 1999-2001 – date absolute


(fiecare an (mii dolari SUA)
în parte)

– Import (CIF): 1999-2001 – date absolute


(fiecare an (mii dolari SUA)
în parte)

Serii de date, pe principalele


ţări şi secţiuni, conform
Nomenclatorului Combinat
(N.C.)
Universitatea SPIRU HARET
161
0 1 2
– Export (FOB): Anii 2000, 2001 – date absolute
Cantităţi
Valori (mii dolari SUA)

– Import (FOB): Anii 2000, 2001 – date absolute


Cantităţi
Valori (mii dolari SUA)

Serii de date, pe
principalele mărfuri
şi ţări

– Export (FOB): Anii 2000, 2001 – date absolute


Cantităţi
Valori (mii dolari SUA)

– Import (CIF): Anii 2000, 2001 – date absolute


Cantităţi
Valori (mii dolari SUA)

Serii de date, pe
principalele ţări şi mărfuri

– Export: Anul 2001 – date absolute – date absolute


– Import: Anul 2001 Cantitate (mii tone) Cantitate (mii tone)
Valoare (milioane Valoare (milioane Valoare (milioane
Serii de date, pe grupe de dolari SUA) dolari SUA)
ţări după naţionalitatea
mijlocului de transport şi pe
moduri de transport: feroviar,
rutier, maritim, fluvial, alte
moduri de transport

– Export (FOB): Anul 2000 – date absolute – date absolute


– Import (CIF): Anul 2000 Total (mil.dolari SUA) Total (mil.dolari SUA)
(FOB) pe locuitor pe locuitor
(dolari SUA) (dolari SUA)

Serii de date – comerţul


exterior al unor ţări

– Export (FOB): 1990-2000 – în procente (%)


(fiecare an în parte)
– Import (CIF): 1990-2000 – în procente (%)
(fiecare an în parte)

Serii de date, comerţul


exterior al unor ţări
Universitatea SPIRU HARET
162
III. INDICATORI ŞI INDICI STATISTICI
DE COMERŢ EXTERIOR

A. Indicatorii statistici ai activităţii de comerţ exterior


1. Cota parte a exportului în producţia unei ţări
E (arată cât de important este rolul pieţei externe în valorificarea producţiei)
× 100 = L %
I

2. Rata de dependenţă a aprovizionării de pieţele externe sau Rata de com-


pletare a resurselor autohtone
Valoarea importului
Rd = × 100 = K %
Valoarea consumului
Valoare import
Rc = × 100 = K%
Valoare resurse

3. Raportul dintre export şi PNB


Export
× 100 = K %
PNB

4. Raportul dintre import şi PNB


Import
× 100 = K %
PNB

5. Soldul balanţei comerciale


Sold = E – I

6. Gradul de acoperire a importului prin export


E
Gr.A = × 100 K %
I

7. Raportul între soldul balanţei comerciale şi PNB


E-I
× 100 = K %
PNB
Universitatea SPIRU HARET
163
8. Intensitatea participării unei ţări la schimburile comerciale internaţionale
E I
Număr de locuitori Număr de locuitori

9. Gradul de penetrare a exporturilor unei ţări pe o piaţă străină


Export către o ţară în dolari
= …dolari/locuitor străin
Nr. de locuitori al ţării respective

10. Gradul de dependenţă a unei ţări faţă de o piaţă externă


Export către o ţară Import dintr-o ţară
× 100 = …% × 100 = …%
Total export Total import

11. Coeficient de concentrare teritorială sau indice al distribuţiei geografice


Export într-o ţară Import dintr-o ţară
IDGexport= × 100 IDGimport= × 100
Total export Total import

12. Dinamica schimburilor comerciale cu străinătatea – în preţuri curente (pe


total, pe fiecare flux comercial); poate fi comparată cu evoluţia indicatorilor
sintetici ai economiei naţionale (PIB, producţie industrială, producţie agricolă etc.)

13. Coeficienţii de elasticitate a exportului/importului


a) faţă de ritmurile creşterii economice interne
b) faţă de dezvoltarea pieţei internaţionale

14. Indicele volumului valoric (Iv), volumului fizic (Iq) şi preţurilor Ip


q 1q 1 q1p 0 q 1 p1
Iv = Iq = Ip =
q0p0 q0p0 q1p 0

I v = Iq × Ip Iq = Iv : Ip

15. Indicele raportului de schimb (se tratează detaliat la pct. B)

16. Indicele individual al preţului (comparaţie între preţuri efective contractate


(p1 şi p0) ale unei mărfi identice
p1
Ip =
p0

17. Indicele valorii medii lunare (utilizat în statistica ONU)


Σ v1
Ip =
1
Σ p ⋅ v1
I
Universitatea SPIRU HARET
164
18. Coeficientul teritorial de preţ pentru o piaţă (t), la o singură marfă (j) au
valoare operativă
Ptj -preţul realizat pe o piaţă
I ptj =
Pcj -preţul internaţional caracteristic

19. Indicele de grup al preţurilor pe mai multe pieţe


Σ q tj ⋅ p tj Pj Σ q tj ⋅ p tj
I= sau sau
Σ q tj ⋅ Pcj Pcj Σ1
Σ ⋅ q tj ⋅ p tj
i ⋅ p tj

20. Indicii preţurilor internaţionale (pentru o caracterizare generală a tendinţei


pieţei internaţionale)
v0 -volumul fiecărei mărfi
Ip = ip ×
Σ v0 -volumul global al comerţului cu astfel de produse

I p = indice mediu de grup i p = indice individual de preţuri

B. Indicii raportului de schimb


1. Indicele gradului de acoperire a importului prin export (IGA)
I v (exp) Σv 1 Σv 1
IGA = = :
v
I (imp) Σv 0 Σv 0
export import
2. Indicele raportului de schimb brut (IRSB)
I q (exp) -indicele volumului fizic al exportului
IRSB =
I q (imp) -indicele volumului fizic al importului

3. Indicele raportului de schimb net (IRSN)


I p (exp) - indicele valorii medii unitare la export
IRSN =
I p (imp) - indicele valorii medii unitare la import
evidenţiază efectul preţurilor asupra activităţii de comerţ exterior.

Notă. Legătura dintre cei trei indici ai raportului de schimb este:


IGA = IRSB · IRSN
Cele trei obiective ale creşterii eficienţei comerţului exterior trebuie înţelese
şi realizate în unitatea lor inseparabilă, în sensul ameliorării situaţiei balanţei
comerciale (IGA > 1), care nu se poate realiza decât în condiţiile folosirii intensive
a factorilor de producţie disponibili (IRSB < 1) şi ale valorificării cât mai eficiente
a resurselor ţării pe piaţa internaţională (IRSN > 1).
Universitatea SPIRU HARET
165
4. Indicele puterii de cumpărare a exportului (IPCE)
I p (Exp) I v (Exp)
IPCE = p
⋅ Iq (Exp) = IPCE = v
⋅ Iq (Im p)
I (Im p) I (Im p)

C. Sistemul de indicatori ai rentabilităţii


operaţiunilor de comerţ exterior
1. Cursul de revenire al exportului
PICE
CR = (lei / dolari )
PE
PICE = preţ intern complet de export în lei
PE = preţ extern în valută

2. Aportul net în valută


Av = PE – Mv
valoare nou creată în industrie preţ cheltuieli materiale încorporate
şi valorificată la export extern în produsul exportat

3. Rata aportului valutar (Rav)


Av
Rav = × 100
PE

4. Cursul de revenire al aportului valutar (CRav)


(cheltuieli interne nemateriale în lei, salarii directe şi indirecte,
Cil C impozit pe Fondul de salarii, cota CAS)
CRav =
Av (aportul net în valută)
Se consideră un curs bun când CRav este inferior CR al exportului.

5. Valorificarea manoperei
Aportul valutar (Av) în dolari, euro Plata în dolari, euro a orei de muncă
=
Nr. de ore-muncă efectuat de
salariaţii care au contribuit direct şi
indirect la realizarea produsului

Acest indicator evidenţiază specializarea în muncă, antrenată la circuitul


economic mondial.

Notă. Prezentarea indicatorilor şi indicilor statistici de comerţ exterior a fost fă-


cută pe baza studiului elaborat de prof. univ. dr. Constantin Anghelache şi drd.
Emanuela Niculescu şi publicat în Suplimentul săptămânal al ziarului „Economistul”
nr. 328 din 10 martie 2003.

Universitatea SPIRU HARET


166
PROBLEME DE ANALIZAT

IV. PRIVIND EVOLUŢIA EXPORTULUI DE BUNURI


ÎN JUDEŢUL …………………… ÎN PERIOADA ……………

1. Dinamica volumului valoric total al exportului judeţean şi pe locuitor


2. Evoluţia numărului de firme exportatoare din judeţ
3. Evoluţia numărului deplasărilor în străinătate ale exportatorilor, a numă-
rului de zile pe an şi a numărului de comercianţi străini primiţi în judeţ în vederea
contractării exportului
4. Participarea la târguri şi expoziţii internaţionale, în străinătate şi în ţară
5. Principalele 20 de firme exportatoare din judeţ, din punct de vedere al
volumului valoric, şi ponderea acestora în totalul exportului judeţean
6. Principalele 10 localităţi în exportul judeţean şi ponderea acestora în to-
talul exportului judeţean
7. Evoluţia structurii fizice a exportului judeţean (cantităţi, valori în dolari şi
preţuri medii/ţară), pe cele XXI secţiuni din Anuarul de Comerţ Exterior, şi ponderea
lor în totalul exportului judeţean
8. Principalele 20 de produse în exportul judeţean şi ponderea lor în totalul
exportului judeţean
9. Evoluţia cursului de revenire la principalele 20 de produse în exportul
judeţean (preţul complet de export în lei la frontiera română împărţit la preţul
obţinut în dolari la frontiera română)
10. Evoluţia investiţiilor străine directe la nivel judeţean, pe total şi pe do-
menii, cu impact asupra exportului judeţean
11. Dezvoltarea exportului IMM-urilor în judeţ pe total şi pe categorii de
IMM-uri (până la 10 persoane, 50, 100, 200 şi 250 persoane)
12. Orientarea geografică a exportului judeţului pe ţări
13. Exporturile judeţului pe continente, din care: în Uniunea Europeană, şi
ponderea deţinută de acestea
14. Primele 10 ţări în exportul judeţului
15. Orientarea geografică a exporturilor IMM-urilor din judeţ
16. Puncte tari şi puncte slabe în exportul efectuat de principalele 10 firme
din judeţ
17. Aspecte pozitive şi negative ale sistemului de promovare şi stimulare a
exportului la principalele 10 firme din judeţ
18. Dezvoltarea exportului judeţean ca urmare a asistenţei acordate de Camera
de Comerţ şi Industrie, Centrul Român de Comerţ Exterior, Asociaţia Naţională a
Exportatorilor şi Importatorilor din România
Universitatea SPIRU HARET
167
V. APLICAŢIE PRACTICĂ
ANALIZA COMERŢULUI EXTERIOR AL UNEI ŢĂRI

1. Evoluţia volumului valoric


al comerţului exterior cu bunuri al ţării …..
1.1. Evoluţia exportului de bunuri pe perioada…………………………
Exportul Creşterea sau descreşterea Ritmul de creştere
FOB în valoare absolută sau descreştere (%)
Anul
în milioane faţă de anul cumulat faţă de anul cumulat
dolari precedent pe ani precedent pe ani

Sursa:
Comentariu la tabel

1.2. Evoluţia importului de bunuri pe perioada ……………………


Import Creşterea sau descreşterea Ritmul de creştere
CIF în valoare absolută sau descreştere (%)
Anul
în milioane faţă de anul cumulat faţă de anul cumulat
dolari precedent pe ani precedent pe ani

Sursa:
Comentariu la tabel
Universitatea SPIRU HARET
168
1.3. Evoluţia comerţului extern (export + import) pe perioada ………………
Total export Creşterea sau descreşterea Ritmul de creştere
FOB plus în valoare absolută sau descreştere (%)
Anul Import CIF faţă de anul cumulat faţă de anul cumulat
în milioane precedent pe ani precedent pe ani
dolari

Sursa:
Comentariu la tabel

Grafic 1

Evoluţia volumului valoric


al exportului şi importului în perioada …………..

Comentariu la grafic
Universitatea SPIRU HARET
169
2. Evoluţia soldului balanţei comerciale
şi a gradului de acoperire a importului cu export
Soldul balanţei comerciale Gradul de acoperire
Anul în milioane dolari a importului cu export (%)
pe un an cumulat pe un an cumulat

Sursa:
Comentariu la tabel

Grafic 2 Grafic 3
Soldul balanţei comerciale Gradul de acoperire a importului cu export
mil. dolari
%

100
Anii Anii

Comentariu la grafic Comentariu la grafic

Universitatea SPIRU HARET


170
2.1. Evoluţia structurii importurilor pe categorii economice (% din volumul total)
Anul
1 2 3 4 5
Importuri totale, din care: 100 100 100 100 100
1. Alimentare, băuturi …….
1.1. Produse de bază
1.1.1. pentru industrie
1.1.2. pentru consum casnic
1.2. Produse manufacturate
1.2.1. pentru industrie
1.2.2. pentru consum casnic
2. Aprovizionări industriale
2.1. Produse de bază
2.2. Produse manufacturate
3. Combustibili
3.1. Produse de bază
3.2. Produse manufacturate
3.2.1. benzină
3.2.2. alte produse
4. Echipamente
4.1. Maşini
4.2. Piese accesorii
5. Transport (utilaje)
5.1. Automobile
5.2. Altele
5.2.1. utilaje industriale de transport
5.2.2. utilaje neindustriale
5.3. Piese accesorii
6. Bunuri de consum
6.1. De lungă durată
6.2. Semidurabile
6.3. Nedurabile (consum curent)
7. Alte bunuri neclasificate la punctele 1-6
Sursa:
Comentariu la tabel
2.2. Evoluţia structurii exporturilor pe ramuri de activitate (%)
Anul
1 2 3 4 5
Exporturi totale, din care: 100 100 100 100 100
1. Agricultură
2. Industria extractivă
3. Industria manufacturieră
3.1. Alimente, băuturi, tutun
3.2. Industrii textile
3.3. Lemn şi produse
3.4. Hârtie şi produse
3.5. Industrii chimice
3.6. Minereuri nemetalice
3.7. Industria metalelor de bază
3.8. Metale prelucrate
3.9. Alte produse manufacturate
Sursa:
Comentariu la tabel
Universitatea SPIRU HARET
171
2.3. Evoluţia importului CIF de produse după C.T.I.C. (Rev. 2.), mii dolari

Anul
PRODUSUL 1 2 3 4 5
1. Alimentare, animale vii
2. Băuturi şi tutun
3. Materii prime necomestibile
4. Combustibili minerali, lubrifianţi
5. Uleiuri, grăsimi animale şi vegetale
6. Produse chimice
7. Articole manufacturate (lemn, hârtie, textile,
sticlărie, metalice)
8. Maşini şi material de transport
9. Articole manufacturate diverse (sanitare, de
iluminat, mobilă, medicale, confecţii, instrumente,
aparate ştiinţifice, aparate de măsură şi calcul,
aparate foto, instrumente muzicale, cărţi etc.)
10. Alte articole tranzacţionate neclasificate
Sursa:
Comentariu la tabel

2.4. Evoluţia exportului FOB de produse după C.T.I.C. (Rev. 2), mii dolari

Anul
PRODUSUL 1 2 3 4 5
1. Alimentare, animale vii
2. Băuturi şi tutun
3. Materii prime necomestibile
4. Combustibili minerali, lubrifianţi
5. Uleiuri, grăsimi animale şi vegetale
6. Produse chimice
7. Articole manufacturate (lemn, hârtie, textile,
sticlărie, metalice)
8. Maşini şi material de transport
9. Articole manufacturate diverse (sanitare, de
iluminat, mobilă, medicale, confecţii, instrumente,
aparate ştiinţifice, aparate de măsură şi calcul,
aparate foto, instrumente muzicale, carte etc.)
10. Alte articole tranzacţionate neclasificate
Sursa:
Comentariu la tabel

Universitatea SPIRU HARET


172
2.5. Soldul balanţei comerciale pe produse după C.T.I.C. (Rev. 2), mii dolari
şi a gradului de acoperire a importului cu export, cumulat pe perioada analizată

Soldul Gradul de acoperire


Export Import cumulat a importului cu
PRODUSUL
cumulat cumulat al balanţei export, cumulat pe
comerciale perioada analizată
(mii dolari) (procente)
1. Alimentare, animale vii
2. Băuturi şi tutun
3. Materii prime
necomestibile
4. Combustibili minerali,
lubrifianţi
5. Uleiuri, grăsimi animale
şi vegetale
6. Produse chimice
7. Articole manufacturate
(lemn, hârtie, textile,
sticlărie, metalice)
8. Maşini şi material de
transport
9. Articole manufacturate
diverse (sanitare, de
iluminat, mobilă, medicale,
confecţii, instrumente,
instrumente ştiinţifice,
aparate de măsură şi
calcul, aparate foto,
instrumente muzicale,
carte etc.)
10. Alte articole tranzacţio-
nate neclasificate
Sursa:
Comentariu la tabel

Universitatea SPIRU HARET


173
4. Principalele 10 produse sau grupe de produse la export şi import
în primul şi în ultimul an ai perioadei analizate*

Principalele % din Principalele % din


Nr. Valoarea Valoarea
produse total produse total
crt. (mii dolari) (mii dolari)
exportate export importate export
în primul an

în ultimul an

în ultimul an

în ultimul an

în ultimul an

în ultimul an

în ultimul an
în primul an

în primul an

în primul an

în primul an

în primul an
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
Sursa:
*
Se va calcula, separat de tabel, şi soldul balanţei comerciale şi a gradului de aco-
perire a importului cu export la grupele de mărfuri unde există tranzacţii atât la export, cât
şi la import.
Comentariu la tabel

5. Evoluţia orientării geografice a exportului şi importului


pe principalii 10 parteneri la export şi la import
în primul şi în ultimul an ai perioadei analizate**

Nr. Principalii Valoarea % din Principalii Valoarea % din


crt. parteneri în mii total parteneri în mii total
la exportat dolari export la import dolari export
în ultimul an

în ultimul an

în ultimul an

în ultimul an

în ultimul an

în ultimul an
în primul an

în primul an

în primul an

în primul an

în primul an

în primul an

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1.
2.
3.
4.
Universitatea SPIRU HARET
174
5.
6.
7.
8.
9.
10.
Sursa:
**
Se va calcula separat de tabel, pentru primul şi ultimul an analizat şi soldul balanţei
comerciale şi a gradului de acoperire a importului cu export la principalii parteneri ce se
regăsesc în tabel în primii 10 parteneri atât la export, cât şi la import.
Comentariu la tabel

6. Evoluţia preţului mediu pe tonă la export şi la import la câteva grupe


de produse sau produse în primul şi în ultimul an al perioadei
analizate, unde au avut loc schimburi reciproce de bunuri

Grupa Valoarea Canti- Preţul Valoarea Canti- Preţul Raportul între


de pro- expor- tatea mediu impor- tatea mediu preţul mediu
duse tului expor- pe tului impor- pe tonă pe tonă la
sau pro- (mii tată tonă la (mii tată la export şi la
dusele dolari) (tone) export dolari) (tone) import import
în ultimul an

în ultimul an

în ultimul an

în ultimul an

în ultimul an

în ultimul an

în ultimul an
în primul an

în primul an

în primul an

în primul an

în primul an

în primul an

în primul an

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Sursa:
Comentariu la tabel

Universitatea SPIRU HARET


175
APLICAŢIE PRACTICĂ

VI. ANALIZA STRUCTURII EXPORTURILOR


ŞI IMPORTURILOR DE SERVICII COMERCIALE
ALE UNEI ŢĂRI ÎN ANUL ...…

Prezentăm în continuare tabelul cu date privind exporturile şi importurile de


servicii comerciale ale SUA în anul 1999, pe baza căruia se vor face comentariile
necesare.

- miliarde dolari şi procente -


Exporturi Importuri
Parte în Parte în
Val. Val.
comerţul comerţul
1999 1999
cu servicii cu servicii

Total servicii comerciale 253,4 100,0 100,0 180,4 100,0 100,0


din care:
Transporturi 48,4 22,8 19,1 55,8 32,3 30,9
• transporturi maritime 4,2 2,8 1,7 16,3 9,2 9,1
• transporturi aeriene 25,9 11,3 10,2 25,0 13,5 13,9
• alte transporturi 18,4 8,7 7,3 14,5 9,6 8,0
Călătorii (turism) 87,1 37,3 34,4 62,0 35,7 34,3
Alte servicii comerciale 117,8 39,9 46,5 62,6 32,0 34,7
• servicii de comunicaţii 3,6 1,8 1,4 8,2 6,0 4,6
• servicii de construcţii 4,5 1,3 1,8 0,8 0,3 0,4
• servicii de asigurări 3,4 0,7 1,3 7,7 4,1 4,3
• servicii financiare 15,8 3,6 6,2 3,9 1,9 2,2
• servicii de informatică
4,1 1,2 1,6 0,5 0,2 0,3
şi de informaţii
• redevenţe şi drepturi de licenţă 37,2 15,4 14,7 12,4 5,4 6,9
• Alte servicii pentru întreprinderi 44,4 14,7 17,5 28,9 14,0 16,0
• Servicii personale, culturale
4,9 1,3 1,9 0,2 0,1 0,1
şi relativ la recreere
*
Datele pentru efectuarea analizei se găsesc în rapoartele anuale ale Organizaţiei
Mondiale a Comerţului (OMC).

Universitatea SPIRU HARET


176
APLICAŢIE PRACTICĂ

VII. ANALIZA COMERŢULUI EXTERIOR AL ROMÂNIEI


CU BUNURI CU ŢARA ……………………….

I. Analiza comerţului bilateral


Tabelul nr. 1
1. Evoluţia exportului României în ţara ......... în perioada .......
Export Creşterea/descreşterea Ritmul de creştere/descreştere
FOB în în valori absolute (în procente)
Anul
mii dolari faţă de anul precedent cumulat faţă de anul precedent cumulat
1998 10.000 - - - -
1999 12.000 2000 2000 20 20
2000 14.000 2000 4000 16,6 40
Sursa:
Comentariu la tabel

Tabelul nr. 2
2. Evoluţia importului României în ţara ............ în perioada .............
Export Creşterea/descreşterea Ritmul de creştere/descreştere
Anul FOB în în valori absolute (în procente)
mii dolari faţă de anul precedent cumulat faţă de anul precedent cumulat
1998 20.000 - - - -
1999 22.000 2000 2000 10 10
2000 25.000 3000 5000 13,6 25
Sursa:
Comentariu la tabel

Tabelul nr. 3
3. Evoluţia soldului balanţei comerciale şi a gradului de acoperire a importului
cu exportul în comerţul dintre România şi ţara ............ în perioada .............
Gradul de acoperire
Export FOB Import CIF Soldul balanţei
Anul a importului cu export
în mii dolari în mii dolari comerciale
(în procente)
1998 10.000 20.000 -10.000 50
1999 12.000 22.000 -10.000 54,5
2000 19.000 25.000 -6.000 56,0
Sursa:
Comentariu la tabel
Universitatea SPIRU HARET
177
4. Analiza structurii fizice a comerţului exterior dintre România şi ţara ........….,
a gradului de acoperire, cumulat, a importului cu exportul, în perioada ......……
Valoarea Valoarea Gradul de aco-
Nr. Denumirea exportului importului perire a impor-
secţiunii secţiunii de bunuri cumulat cumulat tului cu export
(mii (mii (procente)
dolari) dolari)
Produse agricole
I Animale vii şi produse ale regnului
animal
II Produse ale regnului vegetal
III Grăsimi şi uleiuri vegetale de origine
animală sau vegetală
IV Produse ale industriei alimentare:
băuturi, tutun şi produse
Produse industriale
V Produse minerale
VI Produse ale industriei chimice sau
ale industriilor conexe
VII Materiale plastice şi articole din
material plastic, cauciuc sintetic
VIII Piei brute, piei tăbăcite, blănuri
şi produse artificiale etc.
IX Lemn, cărbune de lemn şi articole,
plută, împletituri din fibre
X Pastă de lemn sau alte materiale,
hârtie, carton
XI Materiale textile şi articole
XII Încălţăminte şi alte obiecte diverse
XIII Articole din piatră, ciment, produse
ceramice şi de sticlă
XIV Perle naturale, pietre preţioase, me-
tale preţioase şi obiecte din acestea;
bijuterii
XV Metale comune şi articole
XVI Maşini şi aparate, echipamente
electrice, aparate
XVII Mijloace de transport şi echipamente
auxiliare
XVIII Instrumente şi aparate optice, foto-
grafice, cinematografice, de măsuri
şi control, medico-chirurgicale, ins-
trumente muzicale
XIX Arme şi muniţii, părţi şi accesorii
XX Mărfuri şi produse diverse (mobi-
lier, aparate de iluminat etc.)
XXI Obiecte de artă, colecţie, antichităţi
Sursa: Preluare a datelor din ............
Comentariu la tabel
Universitatea SPIRU HARET
178
5. Principalele 10 produse sau grupe de produse la exportul şi importul, cumulat,
din perioada ..……... în comerţul între România şi ţara ....………
Principalele Valoarea % din Principalele Valoarea % din
Nr.
produse (mii dolari) total produse (mii dolari) total
crt.
exportate cumulat export exportate cumulat import
Total export 36.000 100 Total import 67.000 100
din care: din care:
1 1
.. ..
. .
10 10
Sursa: Preluare a datelor din ........
Comentariu la tabel

II. Concluzii la analiza comerţului


dintre România şi ţara .........……..
1. Evoluţia exportului României în ........
2. Evoluţia importului României din ........
3. Evoluţiei soldului balanţei comerciale
4. Analiza structurii fizice a exportului şi importului
5. Analiza gradului de acoperire a importului cu export
6. Principalele 10 produse sau grupe de produse la export şi import

III. Aprecieri generale asupra stadiului relaţiilor comerciale bilaterale şi


propuneri pentru dezvoltarea, diversificarea şi eficientizarea comerţului cu bunuri
între România şi ţara ........……

Universitatea SPIRU HARET


179
APLICAŢIE PRACTICĂ

VIII. ANALIZA COMERŢULUI EXTERIOR AL ROMÂNIEI


CU PRODUSUL ......... ÎN PERIOADA .........

I. Analiza exportului şi importului României cu produsul ........


Tabelul nr. 1
1. Evoluţia exportului produsului ......... în perioada .......
Export Creşterea/descreşterea Ritmul de creştere/descreştere
Anul FOB (valori absolute) (procente)
(mii dolari) faţă de anul precedent cumulat faţă de anul precedent cumulat
1998 10.000 - - - -
1999 12.000 2000 2000 20 20
2000 14.000 2000 4000 16,6 40
Sursa:
Comentariu la tabel

Tabelul nr. 2
2. Evoluţia importului produsului ......... în perioada .......
Export Creşterea/descreşterea Ritmul de creştere/descreştere
Anul CIF (valori absolute) (procente)
(mii dolari) faţă de anul precedent cumulat faţă de anul precedent cumulat
1998 20.000 - - - -
1999 22.000 2000 2000 10 10
2000 25.000 3000 5000 13,6 25
Sursa:
Comentariu la tabel

Tabelul nr. 3
3. Evoluţia soldului balanţei comerciale şi a gradului de acoperire
a importului cu export la produsul ......... în perioada .......
Soldul balanţei comerciale Gradul de acoperire a importului cu export
Anul mii dolari (+/-) (procente)
pe un an cumulat pe un an cumulat
1998 -10.000 - 50,0 -
1999 -10.000 -2000 54,5 52,4
2000 -11.000 -3100 56,0 53,7
Sursa:
Comentariu la tabel
Universitatea SPIRU HARET
180
Tabelul nr. 4
4. Analiza orientării geografice a exportului şi importului şi a balanţei comerciale
a României la produsul ..……….….., în perioada ....………........, pe principalele 10 ţări

Universitatea SPIRU HARET


Sursa: Preluare a datelor din .......
Comentariu la tabel

181
Tabelul nr. 5
5. Analiza gradului de acoperire a importului cu exportul României pe ţări
la produsul ...……….., în perioada ....……… cumulat
Valoarea Valoarea Gradul de acoperire
Ţara exportului cumulat importului cumulat a importului cu export
(mii dolari) (mii dolari) (procente)
Total 36.000 67.000 53,7
din care:
Italia
Germania
Franţa
Sursa:
Comentariu la tabel

Tabelul nr. 6
6. Principalele 10 ţări la exportul şi importul cumulat
din perioada ....……., în comerţul exterior între România şi ţara ...………..
Principalele Principalele
ţări partenere Valoarea % din ţări partenere Valoarea % din
Nr.
la export (mii dolari) total la import (mii dolari) total
crt.
(maximum cumulat export (maximum cumulat import
10 ţări) 10 ţări)

Sursa:
Comentariu la tabel

II. Concluzii la analiza comerţului exterior


al României cu produsul ..……... în perioada .....……....
1. Evoluţia exportului
2. Evoluţia importului
3. Evoluţia soldului balanţei comerciale
4. Analiza orientării geografice a exportului şi importului
5. Analiza gradului de acoperire a importului cu export, pe ţările partenere
6. Principalele ţări la export şi import

III. Aprecieri generale asupra studiului evoluţiei exportului şi importului


României la produsul ..…..., în perioada ..….... şi unele propuneri de perspectivă.

Universitatea SPIRU HARET


182
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Adumitrăcesei Ioan D., Fapte şi idei economice. Despre români şi pentru români,
Editura Economică, Bucureşti, 2001.
2. Axenciuc Victor, Introducere în istoria economică a României, Epoca modernă şi
contemporană. Partea I. Epoca Modernă, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
2000.
3. Belli Nicolae, Tranziţia, mai grea decât un război, Editura Expert, Bucureşti, 2001.
4. Botez Octavian Gh., Politica comercială externă a României, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 1999.
5. Botez Octavian Gh., Comerţul exterior al României în secolul al XX-lea, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2000.
6. Constantinescu N.N., Istoria gândirii româneşti, Studii, Editura Economică,
Bucureşti, 1999.
7. Enache Constantin, Mecu Constantin (coordonatori), Economie Politică, vol. 2,
Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2003.
8. Ghibuţiu Agnes, Serviciile şi dezvoltarea, Editura Expert, Bucureşti, 2000.
9. Ghişa V.V., Gh. A. Păunescu, Parteneriatul comercial extern al României 1900-
2000, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, 2001.
10. Iancu Aurel, Locul României în diviziunea muncii europene, în Oeconomica,
I.R.L.I., Bucureşti, nr.2/2000.
11. Moisuc Constantin, Distorsiuni şi involuţii în relaţiile economice externe ale
României, în „Opinia Naţională” nr. 267/1999.
12. Manoilescu Mihail, Forţele naţionale productive şi comerţul exterior. Teoria
protecţionismului şi a schimbului internaţional, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1986.
13. Miron Dumitru, Comerţ internaţional, Editura ASE, Bucureşti, 2003.
14. Niţă Ion, Comerţul exterior românesc în perioada de tranziţie, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2000.
15. Sută Nicolae (coordonator), Comerţ internaţional şi politici comerciale contem-
porane, Editura Eficient, Bucureşti, 2000.
16. Sută Nicolae (coordonator), Istoria comerţului exterior şi a politicii comerciale
româneşti, Editura Economică, Bucureşti, 1998.
17. Sută Nicolae, Sută Sultana-Selejan, Istoria comerţului mondial şi a politicii
comerciale, Editura ALL, 1997.
18. Sută Nicolae (coordonator), Comerţul exterior şi politica comercială a României
în perioada de tranziţie la economia de piaţă. Strategii de dezvoltare, Editura Economică,
Bucureşti, 2002.
19. Téoulon Frédéric, Comerţ internaţional, Editura Institutului European, Iaşi, 1997.
20. Văcărel Iulian, Echilibrarea balanţei comerciale – obiectiv prioritar al politicii
economice, în Politici economice şi financiare de ieri şi de azi, Editura Economică,
Bucureşti, 1996.
Universitatea SPIRU HARET
183
21. Zaman Gheorghe, Vasile Valentina, Structura comerţului exterior românesc.
Puncte tari şi puncte slabe, „Economistul”, nr. 732 (1958), 2002.
22. *** Anuarul de comerţ exterior al României, Comisia Naţională pentru Statistică,
1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002.
23. *** Anuarele statistice ale României, Comisia Naţională pentru Statistică,
INSSE, 1990 – 2000 şi buletinele statistice lunare.
24. *** Rapoartele anuale pe anii 1995, 1996, 1997, 1998, 1999 şi Buletinul lunar
nr. 12/2000 ale Băncii Naţionale a României.
25. *** Ghidul întreprinzătorului. Runda Uruguay, Centrul de Comerţ Internaţional
UNCTAD/OMC, Secretariatul Commmonwealth, 1995.
26. *** IMF Balance of Payments Statistics Yearbook, 1997, 1998, 1999.
27. *** OMC/WTO, Le commerce international en 1998 – 1999, Génève, 2000.
28. *** OMC/WTO, International Trade (Trends and Statistics), Geneva, 1998.
29. OMC/WTO, Rapport annuel, I + II, Génève, 2000.
30. ONU, Yearbook of International Trade Statistics, United Nations, 1980.

Universitatea SPIRU HARET


184