PSIHOSOMATICA

DEFINIRE Psihosomatica, imbinare a stiintelor (medicina, psihologie, sociologie si antropologie), se ocupa atat de studiul cat si de tratamentul bolilor cu dubla component ( psihologica si somatica) a bolilor somatice cu implicatii psihologice, a bolilor psihologice cu implicatii somatice, a aspectelor legate de somatizare, precum si studiul interactiunilor dintre minte, corp si mediul social. Multi autori vad in medicina psihosomatica o reactie sanatoasa la medicina depersonalizata care aparuse ca rezultat al specializarii extreme si care, prin tot mai puternica incredere acordata mijloacelor tehnice in diagnostic si tratament, modificase esential relatia dintre doctor si pacientul sau. Abordarea psihosomatica implica schimbarea fundamentala a atitudinilor medicale, coroborand si aspectele psihologice in diagnosticul si tratamentul diferitelor afectiuni. Termenul "psihosomatica" vine din greaca psyche - sufletul + soma - corp i este folosit pentru a se referi la boala fizic, provocat de anumite cauze psihologice. Potrivit statisticilor de la 42 pn la 60% din totalul pacienilor, care viziteaz cabinetele medicilor somatici, se refer la grupul psihosomatic. Principiul de baz, n cadrul unor astfel de cazuri const n indivizibilitatea laturii fizice i a laturii mentale. Chiar i Platon a declarat: "n cazul n care ntregul se simte ru, partea sa component nu poate fi sntoas." Organismul reacioneaz la experiena emoional: se comprim, i expune blocuri. Teoria Formelor Aceasta teorie ce ii apartine lui Platon, sustine ideea conform careia Formele/Ideile si nu lumea materiala cunoscuta noua, prin intermediul senzatiilor, poseda cea mai esentiala si fundamentala realitate. Formele/Ideile sunt singurele si adevaratele obiecte de studiu care ne pot furniza adevarata cunoastere. Cuvantul forma capata doua intelesuri, forma drept infatisarea unui lucru si Forma, ce are un sens tehnic, inventat de Platon. Conform lui Platon, formele pe care le vedem nu sunt reale, ci doar copii ale Formelor reale. Daca inlaturam materia, Formele sunt cele mai pure lucruri, de aceea Platon credea ca adevarata inteligenta/intelepciune e abilitatea de a intelege Lumea Formelor. Aristotel nu credea ca intelectul poate fi conceput ca ceva fizic, material. El zice ca: daca intelectul ar fi material, atunci nu ar putea percepe toate formele. Daca intelectul ar fi reprezentat printr-un organ anume sau o parte a unui organ, atunci ar fi limitat doar la o anumita gama de informatii si stimuli. Din moment ce intelectul este capabil sa primeasca si sa reflecteze asupra tuturor formelor de date, nu are cum sa fie un organ fizic, deci trebuie sa fie imaterial. Descartes e cel care a identificat mintea cu constiinta de sine si a separat-o de creier, locasul inteligentei, formuland problema dualismului minte-corp, in forma existenta in prezent. Descartes e cel care a oferit lumii faimosul citat Cogito ergo sum. Tot el e cel care a popularizat ideea realitatii drept o dihotomie a materiei (substanta intinsa sau spatiala) si a spiritului (substanta ganditoare, inclusiv Dumnezeu). Aceasta forma de dualism a devenit cunoscuta ca dualism cartezian. Acest gen de dualism e

reprezentat prin orice variatie a relatiei dintre minte si materie, care sustine ca mintea si materia sunt sunt doua categorii ontologice separate. Acest dualism presupune existenta a doua principii distincte de existenta in univers: spirit si materie, suflet si corp. Ideea centrala a dualismului cartezian e faptul ca mintea imateriala si corpul material, desi sunt substante ontologice distincte, pot interactiona una cu alta. Evenimentele corporale pot provoca evenimente mentale si vice-versa. Dar acest lucru duce la o problema majora a dualismului cartezian: Cum e posibil ca mintea imateriala sa afecteze corpul material si vice-versa? Aceasta problema se mai numeste si problema interactionarii. Descartes a incercat sa ofere un raspuns viabil, el a sugerat ca spiritele animale (transmiterea semnalelor nervoase se facea in opinia lui Descartes printr-un aer fin sau spirite) interactioneaza cu corpul prin intermediul glandei pineale. Glanda pineala e un organ localizat in centrul creierului, acest organ a avut un rol important in filozofia lui Descartes. El il considera resedinta sufletului si locul in care se formeaza gandurile. El considera corpul uman drept o masinarie, care functioneaza pe baza spiritelor animale ce sunt inmagazinate in glanda pineala. In descrierea rolului glandei pineale, traseul urmat de spiritele animale reprezinta o notiune cruciala. Descartes considera ca nervii sunt tuburi umplute cu spiritele animale, acestea mai contineau si un anumit numar de fibre ce strabateau corpul uman de la un capat la altul. Aceste fibre erau legate de organele de simt, fiind puse in legatura cu creierul prin intermediul unor mici valve aflate in peretii ventriculelor creierului. Atunci cand organele de simt erau stimulate, partile lor componente erau puse in miscare. De aceea fibrele nervilor erau trase, provocand inchiderea/deschiderea valvelor si eliberarea spiritelor animale, aceste spirite produceau o imagine a stimulului senzorial pe suprafata glandei pineale. Dualismul Dualismul ca filozofie, reprezinta relatia dintre minte si materie, aceasta relatie e posibila datorita asertiunii ca fenomenele mentale sunt, din anumite puncte de vedere, lipsite de o baza materiala. Dualismul descrie starea a doua parti, acest cuvant are la baza cuvantul latin duo, adica doi. Termenul a fost folosit initial pentru a descrie o opozitie binara co-eterna, o idee prezenta in discursurile filozofice metafizice, dar care e diluata atunci cand e folosita la modul general. Mintea este de obicei conceputa ca experienta constienta, materia ca ocupand spatiul si care este in miscare. Ele sunt astfel doua ordine diferite in mod calificativ ale realitatii. Dualismele metafizice admit doua substante, cum ar fi lumea si Dumnezeu, sau doua principii, cum ar fi binele si raul, ca mijloace de explicare ale naturii realitatii. Dualismul grecesc Platon si Aristotel au speculat existenta unui suflet non-corporal, detinator al inteligentei si intelepciunii. Folosind diverse motive drept argumente, ei sustineau ca inteligenta umana nu poate fi identificata sau explicata prin sau cu ajutorul corpului fizic. Termenul de dualism cartezian e asociat uneori cu notiunea de interactiune cauzala prin intermediul glandei pineale. Datorita faptului ca teoria carteziana era extrem de dificil de aparat, unii dintre discipolii sai, cum ar fi Arnold Geulincx si Nicholas Malebranche, au propus o explicatie diferita: Toate interactiunile minte-corp au loc prin intermediul lui Dumnezeu. Conform acestor filozofi, starile normale a mintii si corpului reprezinta doar ocaziile in care aceste interventii divine au avut loc, ci nu cauze reale.

Yin si yang Dualistica complementara din taoism reprezinta interactiune reciproca din Natura, referindu-se la bucla de feeback (reactie), in care fortele opuse nu se schimba in opozitie, ci intr-un schimb reciproc care promoveaza stabilitatea, asa cum e in cazul homeostaziei (reprezinta proprietatea organismului de a mentine, in limite foarte apropiate, constantele mediului intern). Un principiu de baza al taoismului spune ca in cadrul fiecarei entitati independente exista o un fragment din opusul sau. In boala este si sanatate si viceversa. Acest lucru se datoreaza faptului ca toti opusii sunt manifestari ale aceluiasi Tao, de aceea nu au cum sa fie independenti unii de altii, ci doar simple variatii ale aceleiasi forte unificatoare. INTERACTIUNEA ORGANISM PSIHIC Modelul biopsihosocial Modelul medical biopsihosocial este o modalitate de a privi mintea si corpul pacientului ca fiind doua sisteme importante legate intre ele. Termenul de model biopsihosocial este de fapt termenul tehnic pentru ceea ce se numeste in mod popular medicina minte- corp. Modelul medical biopsihosocial a fost dezvoltat de psihiatrul George Engel in 1977. Conform modelului medical biopsihosocial problemele biologice, psihologice si sociale ale corpului sunt legate intre ele, in mod asemanator sistemelor formate din organele corpului, ca de exemplu sistemul cardiovascular sau sistemul respirator. Se face astfel diferenta intre procesele patologice care pot produce afectiunea si perceptia pacientului asupra starii sale de sanatate, ceea ce reprezinta boala. Afectiunea si boala nu sunt neaparat simultane. O persoana se poate simti destul de bine chiar daca are o anumita afectiune, sau se poate simti rau si atunci este bolnav. Modelul biopsihosocial pleaca de la presupunerea ca afectiunea si boala au aceeasi importanta. In afara de semnele biologice si simptome boala este produsa de starea psihologica si factorii sociali, ca de exemplu relatia cu familia sau mediul social. S-a demonstrat faptul ca mintea afecteaza sistemul imun- domeniu al psihoneuroimunologiei. Factorii psihologici pot duce la efecte biologice care predispun persoana spre o serie de factori de risc. De exemplu depresia in sine un produce boli hepatice, dar persoanele care sufera de depresie au predispozitie spre alcoolism si in consecinta spre boli hepatice. In timpul perioadelor de stress scade activitatea sistemului imunitar, mai ales a limfocitelor T natural- killer si a interferonului. Datorita descoperirii efectelor starii mentale/ psihologice asupra sistemului imun s-a dezvoltat o noua ramura a fiziologiei: psihoneuroimunologia, care se ocupa tocmai de legatura dintre mintea umana si sistemul imun. Stressul, suferinta, emotiile negative, anxietatea, teama afecteaza functiile fizologice ale organismului: frecventa respiratorie, frecventa cardiaca, filtrarea urinii, si asa mai departe. Prin intermediul axului hipotalamo- hipofizo- cortico- suprarenalian sistemul nervos, endocrin si imun sunt legate intre ele in interiorul corpului. In consecinta s-a descoperit ca tristetea, vina, depresia, teama si disperarea duc la scadereactivitatii imunitare, iar bucuria, speranta, iertarea, umorul si entuziasmul la cresterea activitatii sistemului imun. Mania poate afecta sistemul imun in ambele sensuri.

DOMENIU Bolile psihosomatice sunt de obicei rezultate a dou motive: reacia la stres i conflict ntre motive. Simptomul este ntotdeauna un paradox: pe de o parte este o modalitate de a satisface nevoia, pe de alt parte - o oportunitate de a o bloca. Boala poate fi privit ca o metafor: ce vrea s-i spun omului simptomul lui? Care sunt beneficiile obinute din boala? Adesea, simptomul este un beneficiul pentru pacient n atingerea anumitor scopuri, care de obicei sunt incontiente. Bolile psihosomatice de baz sunt: astm bronic, hipertensiune arterial, stenocardie, ulcer duodenal, colita ulcerativ, dermatit atopic, diabet, psoriazis, diferite tulburri sexuale, precum i tulburrile ciclului menstrual la femei, i altele. A fost constatat faptul c apariia acestor boli a fost influenat puternic de caracteristicile personale. Astfel, boli coronariene se dezvolt de cele mai multe ori la persoane ambiioase, determinate i intolerante, iar ulcerul la persoane timide, iritabile, cu un sentiment sporit de datorie. Exist prere c durerea psihologic "se transform" n afeciunile fizice, care sunt, n general, mai bine tolerate dect realizarea nfrngerii sale n cutarea demnitii personale, valorii propriei personaliti. Este mult mai uor s spui c ai un ulcer dect s accepi c eti o persoan nerealizat. 90-95% din toate afeciunile fizice sunt cauzate de motive psihologice. Chiar i astfel de boli "obiective" ca infecii virale sau bacteriene sunt asociate cu starea psihologic a omului. Stres i frustrare scad imunitatea i rezistena, deschid uile infeciei. n psihologie, boala psihosomatica este o boal a organelor interne sau a sistemelor ntregului organism, care apare din cauza impactului factorilor emoionale i mentale. Bolile psihosomatice sunt de natur psihogen. n viaa de zi cu zi, ne-am deprins s spunem c astfel de afeciuni au aprut n baza "tulburrilor nervoase": fiecare dintre boli psihosomatice apare sub influena factorilor psihologici (reacia puternic emoional, stres, traume, nevroz, etc.); aceste efecte pot fi ct de lung durat sau cornice, att i de scurt durat; atat lansarea bolii, att i avansarea, agravarea sau repetarea bolii se asociaz cu factorul mintal sau o situaie stresant; unele dintre boli depind de sexul bolnavului i de gradul maturizrii sale sexuale. Studiile arata de exemplu ca persoanele care sunt satisfacute de viata lor au un risc de 1/10 de a se imbolnavi in comparatie cu persoanele care au insatisfactii cronice. Factorii emotionali cu cel mai mare impact in aparitia bolilor sunt stressul si suferinta, mai ales daca sunt insotite de sentimentul singuratatii. In timpul perioadelor de stress scade activitatea sistemului imunitar, mai ales a limfocitelor LTNK (limfocite T natural- killer) si a interferonului. Datorita descoperirii efectelor starii mentale/ psihologice asupra sistemului imun s-a dezvoltat in secolul 20 si 21 o noua ramura a fiziologiei: psihoneuroimunologia, care se ocupa tocmai de legatura dintre mintea umana si sistemul imun. Stresul, suferinta, emotiile negative, anxietatea, teama, etc. afecteaza functiile fizologice ale organismului: frecventa respiratorie, frecventa cardiaca, filtrarea urinii, si asa mai departe. Psihofiziologia se ocupa de studiul acestor fenomene. Modele psihosomatice ale bolilor-perspectiva psihodinamica Din punct de vedere psihodinamic exista cteva grupe de boli cu un caracter psihosomatic dominant.

Modelul O este reprezentat de starea de sntate sau normalitatea psihosomatic, la care nu sunt decelabile niciun fel de afeciuni de acest tip. Este modelul strii de echilibru psihosomatic, reprezentat prin starea de bine, de confort fizic i psihic. Modelul A cuprinde o grup de afeciuni psihosomatice ale sistemului cardiovascular, afeciuni cardiace i vasculare, de tipul: hipertensiune arterial, cefalee, migrene, infarct miocardic etc. Modelul B cuprinde grupa afeciunilor gastro-intestinale i a celor respiratorii. Modelul C cuprinde tulburrile endocrine i diabetul zaharat. Modelul D cuprinde tulburrile dermatologice i alergiile. Modelul E cuprinde tulburrile de dinamic sexual i pe cele din sfera aparatului uro-genital. Modelul F cuprinde tulburrile osteoarticulare i musculare, boala reumatismal. Modelul G cuprinde tuberculoza pulmonar, strile febrile idiopatice, episodice sau prelungite si infeciile. Aceste grupe de afeciuni psihosomatice presupun exitena unui anumit teren, care favorizeaz apariia i dezvoltarea lor. Tipurile constituionale psihosomatice (perspectiva psihodinamica) sunt urmtoarele: Tipul A este tipul simpaticoton, caracterizat prin dominarea activitii sistemului nervos simpatic. Acest teren ofer predispoziie la urmtoarele afeciuni: hipertensiune arterial, migren, infarct miocardic, accidente vasculare cerebrale, hemoragie cerebral, hipertiroidia Basedow, atacurile de panic. Tipul B este tipul parasimpaticoton sau vagal, caracterizat prin dominarea activitii sistemului nervos parasimpatic. El ofer ca predispoziie terenul pe care pot aprea i evolua urmtoarele afeciuni: ulcer gastric i/sau duodenal, colit spastic, rectocolita ulcerohemoragic, astmul bronic, alergiile cutanate, urticaria. Tipul C este tipul amfoton, caracterizat prin manifestri de la cele dou tipuri de mai sus. Acest tip reprezint terenul pe care se pot dezvolta afeciuni osteoarticulare i musculare, precum i tulburri genitourinare i/sau tulburri de dinamic sexuala. Trebuie mentionat ca nu exista boli psihosomatice ci bolnavi psihosomatici. Nu se poate admite ca intotdeauna hipertensiunea arteriala, ulcerul duodenal, diskinezia biliara sunt boli psihosomatice. Reactiile psihosomatice apar in situatiile deosebit de stresante (ameteala ce urmeaza unui pericol, scaderea apetitului in urma unei pierderi). Ele dispar o data cu disparitia ecoului psihologic a situatiei care le-a declansat. Orice tip de individ poate trai reactii psihosomatice. Tulburarile psihosomatice au caractere diferite si pot fi impartite in urmatoarele grupe principale: 1. Simptomele de conversiune constau intr-un raspuns somatic secundar si deyvoltarea unui conflict nevrotic. Ele se raporteaza la organele de miscare si de simt (ex: paralizia isterica, , parestezia, orbirea, surzirea psihogena, vomismentele si diferitele senzatii de durere). 2. Sindroamele functionale sunt cele prezente la numarul mare de pacienti care consulta doctorul, avand un spectru de suferinte schimbator, adesea difuz. (Se refera la sistemul cardiovascular, tractul gastrointestinal, sistemul locomotor, organele respiratorii sau tractul urogenital). 3. Tulburarile psihosomatice in sens restrans ascund in spatele lor o reactie fizica de situatie conflictuala sau de stres. Cele 7 afectiuni psihosomatice "sacre" sunt:

astmul bronsic, colita ulceroasa, hipertensiunea esentiala, neurodermatita, artrita reumatoida, ulcerul duodenal, anorexia. Bolile organice sunt insotite si de reactii psihice (de exemplu hipotiroidia se manifesta in plan psihic prin irascibilitate); astfel, aceeasi boala se manifesta diferit in functie de fiecare persoana. Persoanele isi percep boala in mod diferit (spre exemplu un coleric isi poate exagera boala din cauza trasaturilor sale temperamentale, tot la fel un histrionic isi poate accentua sau chiar simula unele simptome pentru a fi in centrul atentiei). Psihicul are un rol foarte important atat in percererea si trairea unei boli, dar chiar si in ceea ce priveste declansarea sau crearea respectivei boli; unele boli functionale sau organice pot avea origine psihica. Factorii psihici pot fi implicati in etiologia unor tulburari somatice intr-o maniera mai mare sau mai mica, pot cauza, favoriza, determina, ajuta, intensifica boala. In concluzie putem spune ca orice boala are si o latura psihica, generand anumite trairi subiective si in acelasi timp putem spune ca multe boli sunt produse si declansate de factori emotional-afectivi. De aceea, in tratarea oricarei boli, trebuie sa luam in seama atat aspectul psihic, cat si cel organic. Aspectele psihice care pot genera boli organice sunt: aspiratii nerealizate; deceptii; nemultumiri; contrarietati; situatii conflictuale; sentimente de culpabilitate; complexe de inferioritate si superioritate; dificultati profesionale; conflicte refulate; frustrari. Modul subiectiv de percepere a bolii poate ajuta chiar la vindecare. Un pacient optimist care se increde in propriile capacitati de vindecare, dar si in competentele medicilor, poate influenta pozitiv evolutia ulterioara a bolii, in timp ce un pacient pesimist, temator si deznadajduit poate duce la o stagnare sau chiar la involutie a bolii. Factorii psihici implicati in bolile somatic: Factori nepatologici: procese afective, cognitive, volitive, personalitatea si comportamentul individului. Factori patologici: tulburari comportamentale, nevroze, psihoze, tulburari ale proceselor psihice. Clasificarea tulburarilor psihosomatice Sistemul cardiovascular: boala arteriala coronariana; hipertensiune arteriala; aritmia cardiaca. Sistemul respirator: astmul bronsic; febra fanului; sindromul de hiperventilatie; tuberculoza. Sistemul gastrointestinal: ulcerul peptic; colitele ulceroase; obezitatea; anorexia nervoasa. Boli neurologice : tumori creier; boli degenerative ale creierului; Parkinson. Sistemul muscular-schelet: artrite reumatoide; dureri ale spatelui; fibromialgia; migrene(vascular); tensiuni(contractii musculare). Sistemul endocrine: hipotiroidism; diabet zaharat;tulburari endocrine la femei (tulburarea disforica prementruala, distres, menopauza); infertilitatea. Tulburari imunologice: boli infectioase; tulburari alergice; Medicina psihosomatica presupune un studiu amanuntit al persoanei, al vietii profesionale si sociale a acestuia dar si al vietii psihice a bolnavului.

PSIHOSOMATICA ZONEI ORALE Relatia intre infectia orala si afectiunile sistemice Un numar mare de studii au sugerat ca infectiile orale, in special periodontita, reprezinta un factor de risc potential pentru o varietate de afectiuni sistemice importante. Endocardita este una dintre cele mai studiate. Se pare ca procedurile dentale si infectiile orale indeplinesc de obicei criteriile epidemiologice pentru a determina endocardita. Totusi, inca nu exista dovezi foarte clare ale legaturii dintre infectiile orale si ale afectiuni sistemice. Studiile epidemiologice pot identifica legaturile, dar nu si cauzalitatea. De aceea sunt necesare studii ulterioare pentru a determina ca o infectie orala determina leziuni la distanta.Accidentul vascular cerebral este o afectiune cerebrovasculara care afecteaza vasele de sange ce deservesc creierul. Acesta apare cand cand un vas care aduce sange spre creier se sparge sau este obstruat de un tromb sau un agregat infectios provenite din alte surse, cum ar fi inima. Periodontiul inflamat elibereaza citokine inflamatorii in circulatia sistemica, iar acestea promoveaza ateroscleroza si afecteaza coagularea sangelui, functia plachetelor sanguine si sinteza de prostaglandine, contribuind astfel la aparitia accidentului vascular cerebral. Endocardita infectioasa este o infectie bacteriana a valvelor inimii si a endoteliului cardiac. Endocardita apare rar la personele cu o inima sanatoasa. Este o afectiune sistemica severa si deseori cu evolutie fatala care a fost asociata cu afectiunile dentare si tratamentul acestora. Studiile au aratat o legatura clara intre infectiile dentare si manevrele dentare (extractii) si aparitia endocarditei la pacientii predispusi. Bacteriemia timpurie poate sa predispuna suprafata endoteliala a valvelor cardiace si promoveaza ingrosarea precoce a valvelor. Aceasta ingrosare creste susceptibilitatea valvelor de a fi colonizate mai tarziu de bacterii. Bacteriemia tardiva poate dura zile sau saptamani si permite aderenta bacteriana si colonizarea valvelor, rezultant infectia fulminanta caracteristica . Bolile cardiovasculare cum sunt ateroscleroza si infarctul miocardic apar ca rezultat al interactiunii unor factori genetici si de mediu. Factorii genetici includ varsta, metabolismul lipidic, obezitatea, hipertensiunea, diabetul zaharat, nivelele crescute de fibrogen. Factorii de risc ce tin de mediu includ: statutul socio-economic, stresul, dieta, antiinflamatoarele nesteroidiene, fumatul si infectiile cronice. Factorii de risc clasici pentru afectiunile cardiovasculare cum sunt hipertensiunea, hipercolesterolemia si fumatul pot fi incriminati doar pentru jumatate, pana la doua treimi din incidenta afectiunilor cardiovasculare. Printre alti factori de risc posibili, evidentele leaga infectiile cronice si inflamatia de bolile cardiovasculare. Este clar faptul ca bolile periodontale sunt capabile sa predispuna individul la afectiuni cardiovasculare, datorita multitudinii de specii gram-negative implicate, nivelelor crescute de citokine proinflamatorii, a infiltratelor imune si inflamatorii puternice prezente si asocierii cu nivele crescute de fibrinogen si leucocite. Exista mai multe cai prin care se considera ca afectiunile periodontale pot declansa afectiunile cardiovasculare: - Bacteriile orale determina o agregare plachetara, care duce la formarea de trombi; - Exagerarea raspunsului gazdei la invazia microbiana, reflectate in nivelele crecute de mediatori proinflamatori, acestia fiind implicati in producerea placii de aterom;

- Bacteriemia si invazia bacteriana cu microorganisme din periodontiu pot avea un efect direct asupra edoteliului si in aparitia aterosclerozei; - Periodontita ca infectie poate determina secretia de proteina C reactiva (un marker inflamator) care va forma depozite in vasele lezate. Prin cascade de evenimente proinflamatorii se favorizeaza formarea placii de aterom; - Infectiile orale pot determina pierderea dintilor. Evidentele au aratat ca persoanale cu edentatie isi modifica obiceiurile alimentare, evitand anumite alimente hranitore datorita dificultatilor de masticatie si aleg alimente bogate in carbohidrati si grasimi. PATOFIZIOLOGIA SOMATIZARII Evidentierea simptomatologiei psihosomatice Pentru a putea pune in evidenta simptomatologia psihosomatica este necesar ca bolnavul sa fie investigat, in afara de medicul generalist si de specialistul intr-o anumita gama de afectiuni (cele pe care le reclama pacientul) si de catre medicul psihiatru si de psiholog, pentru realizarea, in primul rand, a anamnezei, edificatoare in astfel de situatii, alaturi de utilizarea si a altor instrumente si metode de investigare psihologica (interviul, observatia, ancheta sociala, psihogenograma, testele psihologice). Esentiale in acest demers sunt: 1) Cunoasterea biografiei individului, a istoriei sale de viata si a istoriei reactivitatii emotionale a acestuia, in momentele delicate ale existentei sale; 2) Cunoasterea evenimentelor psihotraumatizante (daca exista); 3) Cunoasterea istoricului sau medical, al tratamentelor si al spitalizarilor; 4) Cunoasterea, macar aproximativa, a numarului medicilor si a varietatii specializarii acestora, sau a centrelor medicale consultate de-a lungul timpului; 5) Cunoasterea evolutiei diagnosticului si a manifestarilor acuzelor somatice de-a lungul istoriei biografice; 6) Debutul manifestarilor somatice si ciclicitatea acestora; 7) Accesul la discutia, interviul cu familia, rudele, persoanele apropiate (pentru confirmarea datelor biografice, in primul rand, dar si pentru suplimentarea informatiilor despre dinamica simptomelor pacientului cand se manifesta, cat de des, cu ce intensitate, care sunt factorii care influenteaza cel mai adesea aceste manifestari etc. Toate aceste informatii sunt absolut necesare pentru a putea confirma sau infirma existenta unor factori etiologici de natura psihogena. Stabilirea diagnosticului de tulburare psihosomatica este adeseori dificila, mai ales in cazurile in care afectiunile sunt diagnosticabile clinic, fiind identificate leziuni organice (uneori severe, cum este ulcerul hemoragic), care pun in pericol sanatatea sau chiar existenta individului (cum este infarctul miocardic). Aceste cazuri intra intotdeauna sub incidenta clinicilor de boli interne, ele sunt afectiuni vera si ajung mai greu in atentia medicului psihiatru sau al psihologului clinician; de obicei acestia devin pacienti psihiatrici sau ajung sa beneficieze de psihoterapie si consiliere psihologica abia dupa un numar mai mare de recidive, care pot semnala sau atrage atentia asupra unui potential dezechilibru psihosomatic. Spune-mi ce boala ai ca sa-ti spun cine esti! Miopia: Persoanele care sufera de miopie sunt nesigure pentru ziua de maine, iar ochii lor sunt tematori sa priveasca la distanta.

Hipermetropia: La persoanele cu hipermetropie, ochilor le este teama sa priveasca ce este aproape, in jurul lor. Afectiunile gatului: Ne arata ca ne purtam nepotrivit fata de persoanele din jur, deseori cu persoanele apropiate, si in acest fel ne facem rau. Afectiunile ginecologice: Arata nemultumire fata de partenerul sexual, nedorinta sau teama fata de relatiile sexuale. Cefalee, hipertensiune arteriala: Acestea sunt semne de stres, hipertensiunea de a rezolva problemele, oboseala acumulata, si un sentiment profund de presiune din partea altei persoane. Afectiunile picioarelor: Sunt efecte ale sentimentului ca persoana nu isi poate conduce propria viata, ca cineva o raneste, si nu ii permite sa traiasca asa cum vrea ea. Alergiile: Astazi este dovedit faptul ca alergiile pot sa apara nu doar din cauza prafului, a alimentelor, plantelor si parului de animale, dar si datorita unor persoane sau locuri in care persoanei alergice nu-i place sa stea. Psihofiziologia Psihofiziologia studiaza legatura dintre psihologie si fiziologie la om. Incepand cu anul 1970 studiile s-au concentrat asupra impactului starilor si sistemelor fiziologie asupra celor psihologice. Psihologia fiziologica studiaza mecanismele fiziologice care duc la o stare psihologica, in timp ce psihofiziologia studiaza modul in care activitatile psihologice produc raspunsuri fiziologice. In trecut psihofiziologii au fost interesati mai ales de raspunsul fiziologic al sistemului nervos autonom, in timp ce la ora actuala se exploreaza potentialul cortical, neuroimageria, electroencefalograma, emisia pozitronica, etc. Medicina psihosomatica - Eu, hormonul, te pun in miscare Cuvantul "hormon" vine din limba greaca : "homa" inseamna "Eu pun in miscare". Fiecare emotie declanseaza secretii hormonale, si aceasta fara stirea creierului rational. Bucuria, fericirea te inunda cu un val de endorfine, pe cand grijile si tensiunile te atrag intr-un vartej al hormonilor stresului. Centrul tuturor emotiilor este situat in sistemul limbic (formatiune cerebrala). Aici, emotiile sunt decodificate biochimic si etichetate ca placute sau neplacute. Receptionarea emotiilor se face in hipotalamus, care actioneaza apoi asupra hipofizei (dirijorul orchestrei sistemului hormonal). In urma unei comenzi locale sau la distanta, urmeaza deversarea in circulatia sanguina a hormonilor stresului sau fericirii. Sistemul imunitar nu scapa acestei influente, astfel ca intensitatea emotiilor se repercuteaza asupra sanatatii fizice. Trairea intensa si repetata a unor sentimente de gelozie, disperare, teama, ura sau violenta determina suferinta psihologica si, ca si cum nu ar fi de ajuns, afectiuni organice. Secretati de glandele endocrine (expeditorii), hormonii ajung in sange si se indreapta spre organele destinatare. Ca mesageri chimici, rolul lor este sa asigure comunicarea intre diferitele organe din corp, le stimuleaza sau le inhiba activitatea". Expeditorii "si-au ales locatii in regiuni foarte indepartate din organism. Hipofiza este in cutia craniana, tiroida in gat, timusul in torace, ovarele si testiculele in bazin, glandele suprarenale si pancreasul, in abdomen". Investiti cu functia de "manageri", hormonii controleaza impulsurile si emotiile fundamentale (impulsurile sexuale, frica, furia, bucuria si tristetea). Si nu se limiteaza doar la atat: regleaza temperatura corpului, stimuleaza cresterea si identitatea sexuala, contribuie la refacerea tesuturilor", precizeaza Ioana Marinescu, medic endocrinolog. "Aproape toti hormonii sunt implicati in emotii, la

fel cum orice ingredient din mancare este implicat in digestie. Autoreglajul emotional nu poate fi realizat fara hormoni. La fel se poate spune si despre sete, foame, sex, agresivitate", sustine psihologul Elena Schifirnet, specialist in neurostiinte. In creierul uman au fost identificati 50 de neuromediatori diferiti care actioneaza asupra comportamentului. Aceste substante chimice eliberate de celulele nervoase au puterea de a influenta activitatea altor celule. Si fiecare stie bine ce are de facut. Acetilcolina iti creste capacitatea de invatare si memorare. Dopamina te ajuta sa iti elaborezi proiectele, sa iei decizii, sa explorezi noutatea si sa iti coordonezi miscarile. In plus, stimuleaza dorinta si senzatia de placere. Noradrenalina te sustine in proiectele de lunga durata. Scaderea nivelului de noradrenalina suscita frecvent o stare depresiva. Hormonul calmului si al rabdarii, serotonina, permite suportarea frustrarilor si limitarea agresivitatii. Civilizatiile stravechi cunosteau acest secret: inima este o sursa de inteligenta. In muschii cordului au fost descoperiti aproximativ 40.000 de neuroni capabili sa controleze emotii de 50-60 ori mai puternice decat cele gestionate de catre creier. Cheia inteligentei emotionale ar fi relatia dintre inima si creierul emotional (sistemul limbic). Invatarea unor tehnici de control a inimii te va ajuta sa iti imblanzesti creierul emotional (si invers). In urma studiilor referitoare la performantele sportive, s-a ajuns la concluzia ca inima este capabila sa furnizeze o inteligenta pentru a se adapta instantaneu la situatii. Inima comunica biochimic cu restul corpului si emite un hormon in stare sa contracareze hormonii stresului. OBIECTIVE Cum functioneaza tehnicile psihosomatice? Psihoterapia la persoanele cu boli psihosomatice se refera la psihoterapia directionata spre tratarea factorilor psihologici ai bolii, recunoscand impactul corpului asupra mintii si a mintii asupra corpului. Exista situatii in care simptomele fizice prezentate de o persoana sunt strict rezultatul factorilor psihologici, cum se intampla in fenomenele de somatizare, sau exista boli cu componenta psihologica importanta si cu componente organice, ca de exemplu astmul bronisc sau hipertensiunea arteriala esentiala, sau exista boli somatice cu impact psihologic profund, si agravarea afectiunii somatice, cum este cazul cancerului, SIDA sau hepatitei cronice. Psihoterapia se adreseaza tuturor acestor situatii. Durata psihoterapiei este foarte variabila de la o persoana la alta, de la o boala la alta, si nu depinde doar de boala in sine ci si de cauzele sale psihologice si organice. La unele persoane psihoterapia poate fi de scurta durata: 10-20 de sedinte, la altele de durata medie: 50-60 de sedinte, iar la altele de lunga durata. In terapia traditionala, poate dura luni sau ani pentru a localiza experienta trecuta care reprezinta cauza. Si in unele cazuri, experienta este atat de traumatica si de profund inradacinata, incat nu devine niciodata disponibila mintii constiente. Unele afectiuni psihosomatice potfi vindecate prin psihoterapie, iar altele pot fi ameliorate. Bolile cronice sunt aproape intotdeauna insotite de simptome psihologice, cum sunt depresia sau anxietatea, iar psihoterapia ajuta la indepartarea sau ameliorarea acestora. In plus, exista boli cronice cum este cancerul in care psihoterapia poate duce la ameliorari spectaculoase sau chiar vindecare. Terapia medicamentoasa impreuna cu psihoterapia da rezultate mult mai bune decat terapia medicamentoasa de sine- statatoare. Se poate invata controlul asupra durerii. Durerea are

o componenta fiziologica si una psihologica. In consecinta durerea poate fi accentuata sau scazuta, deplasata, modificata. Durerea nu este ceva de sine- statator, ea este un simptom, si prin tehnici de relaxare si hipnotice putem invata sa o controlam. EMDR sau desensibilizarea si reprocesarea prin miscarea ochilor este o metoda controversata, promovata pentru tratamentul multor probleme mentale si emotionale. Persoana este rugata sa-si aminteasca un eveniment traumatic si sa coteze anumite sentimente inainte si dupa ce urmareste vizual degetul psihoterapeutului miscandu-se inainte si inapoi. Cercetarile recente spun insa ca teoria EMDR nu este in concordanta cu cunoasterea stiintifica actuala legata de rolul miscarilor oculare. Terapia prin culoare este o tehnica controversata, in care culorile sunt utilizate pentru tratamentul diverselor boli. Asa de exemplu, promotorii terapiei prin culore considera ca anumite culori induc o anumita stare sau sunt utile in tratament. Conform acestora: - galbenul este utilizat pentru tratamentul bolilor gastro- intestinale, mai ales colon iritabil; - culorile oranj, rosu si galben ar fi utile pentru tratamentul anemiei; - culorile verde, albastru si turcoaz se considera ca folosesc in tratamentul durerii cronice. Biofeedback-ul este o metoda la granita dintre psihoterapie si fiziologie, in care se utilizeaza senzori pentru a informa persoana despre variatiile in procesele fiziologice care apar in mod normal si nu sunt accesibile constientului. Apoi procesul este manipulat in directia dorita. Exista doua tipuri majore de biofeedback: - masurarea tensiunii musculare si temperaturii cutanate - este probabil cea mai eficace metoda in tratamentul sindromului Raynaud si este utila pentru durerea cronica, migrene, afectiuni motorii, boli legate de stress, hipertensiune arteriala, fibromialgie. - neurofeedback: biofeedback-ul undelor cerebrale - peroana incearca sa maximalizeze undele teta si alfa, asociate cu odihna si meditatia, creativitatea, in contrast cu undele beta, asociate cu stressul, iritabilitatea si starile de concentrare ingusta a atentiei. Se utilizeaza pentru scaderea stressului, depresiei, in autism, epilepsie si traumatismele craniene. Rolul psihoterapiei in afectiunile psihosomatice Sindromul de stress a devenit foarte cunoscut si popular in anii 1960, dar mai tarziu a pierdut din popularitate, odata ce George Endel a dezvoltat teoria retragerii pentru conservare. Stressorii declanseaza comportamente de tip pierderi si deprivari, care fac ca organismul sa se retraga si sa apara depresia. Autorul a realizat o schema complexa care arata cum relatiile disfunctionale intre indivzi afecteaza functiile psihologice, cu crearea unei cai finale comune catre boala si moarte. Asa ca pana in anii 70 psihosomatica dispunea deja de un nou set de concepte. Importanta psihosomaticii si a managementului durerii este recunoscuta de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), care include aceste concepte in directivele trasate pentru ingrijirea paliativa. Ingrijirea paliativa este definita de OMS ca ingrijire totala activa a pacientilor cu afectiuni care nu raspund la tratamentul curativ. Este inclusa aici si ingrijirea pacientului care sufera de o boala incurabila si stie ca urmeaza sa moara, pentru care cele mai importante aspecte includ controlul durerii, managementul simptomelor, evitarea prelungirii nejustificate a perioadei de timp premergatoare decesului, achizitionarea sentimentului de control si intarirea relatiei cu persoanele apropiate.

Astfel, psihosomatica este o ramura multidisciplinara, numita si medicina biocomportamentala, pentru a o diferentia de psihosomatica ca subspecialitate psihiatrica, care recent a devenit o specialitate aprobata de Colegiul American al Specialitatilor Medicale. Majoritatea clinicienilor si oamenilor de stiinta sunt interesati de modul in care comportamentul si biologia contribuie la generarea bolii. Analiza Gottschalk- Gleser este o tehnica analitica care masoara anxietatea si agresivitatea, implementata in cercetarea in psihosomatica de cativa zeci de ani, cu scoruri medii obtinute foarte diferite de la o tara la alta, aratand diferentele in evaluarea psihosomatica in functie de zona geografica. Alte experimente includ investigarea dimetrului pupilar la pacientii cu afectiuni psihosomatice ( ulcer peptic, colita ulcerativa, fobie de afectiuni cardiace, anorexie nervoasa, astm bronsic), atat prin pupilometrie statica ( diametru pupilar), cat si prin pupilometrie dinamica ( reactii pupilare evocate vizual), evidentiind reactiile diferite in diverse boli psihosomatice, cu diferente semnificative atat intre afectiunile mentionate, cat si intre aceste afectiuni si grupul de control, cu relevanta deosebita pentru posibilitatea caracterizarii fiecarei boli psihosomatice in parte ( Grunberger si colab., 1985). Psihoterapia nu este indicata numai in afectiunile psihosomatice, managementul durerii si al bolilor cronice, ci si pentru terapia copiiilor cu parinti care au boli cronice, in aproximativ 50% din cazuri. Copilul poate sa nu aiba capacitatea de a se descurca cu situatia de viata reprezentata de boala parintelui, astfel ca exista riscul problemelor de sanatate psihica si fizica la copiii cu parinti bolnavi cronici. In general medicii sunt presati de timp si nu mai exista practic relatia terapeutica medic- pacient. Cu toate ca biotehnologia s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani, tot mai multi pacienti necesita psihoterapie, partial si datorita faptului ca in medie medicul petrece 7 minute cu fiecare pacient, in timp ce terapeutul petrece cel putin 30 de minute. Pacientii cu manifestari fizice si tulburari psihologice datorate afectiunilor psihosomatice au adesea nevoi terapeutice speciale ( Frederick, Phillips, 1992). La nivel constient au vederi pesimiste legate de viitor, inclusiv spectrul mortii iminente. In hipnoza, progresia de varsta poate creste sperantele pozitive ale pacientului pentru supravietuire, utile fiind intarirea eului si integrarea. Sachse (1990) spunea ca terapeutii exercita o influenta puternica asupra procesului explicativ al clientului, tipul de referinte pe care le face terapeutul influentand puternic efectul interventiilor la clientii cu probleme psihosomatice. In tratamentul psihosomatic in prezent se utilizeaza psihoeducatia, tehnicile de relaxare, managementul stressului si terapia suportiva, mai ales cognitivcomportamentala si psihoterapia psihodinamica. Frankel ( 1975) sustinea ca hipnoza, tehnicile de relaxare, sugestibilitatea si raspunsul de tip placebo includ ca aplicatii majore in bolile psihosomatice : relaxarea, indepartarea simptomelor si psihoterapia. Relaxarea a fost descrisa pentru prima oara ca meditatie transcedentala budhista. In 1929 Edmund Jacobson introducea relaxarea progresiva ca terapie a anxietatii, iar in 1975 Herbert Benson descria in detaliu mecanismul de reducere a stressului prin care corpul scurtcircuiteaza raspunsul de tip lupta sau fuga si duce la scaderea tensiunii arteriale, relaxarea musculara si controlul frecventei cardiace. Stressul a fost legat de geneza bolilor coronariene, hipertensiunii arteriale, sindromului de colon iritabil, ucerului gastro- duodenal, anxietatii, tulburarilor de tip adictiv, putand declansa simptome precum greata, cefalee, caderea parului, oboseala si durere musculara.

Relaxarea este de mai multe tipuri: de eliberare, profunda si controlata. Se incepe cu relaxarea musculara profunda Jacobson, care poate fi inregistrata pe suport audio si pe care pacientul o poate asculta si acasa, recomandandu-se sa practice zilnic acest exercitiu. Relaxarea de eliberare, ca si relaxarea profunda, are drept scop reducerea tensiunii musculare, fara a face referire ca si in relaxarea musculara profunda atat la relaxarea, cat si la contractia musculara, ci numai la relaxare. Relaxarea de eliberare este recomandata ca urmator pas, dupa ce pacientul este familiarizat cu relaxarea musculara profunda. Relaxarea controlata combina relaxarea cu exercitiile de respiratie profunda, utilizand un cuvant sau o imagine pentru a declansa sentimentul imediat al relaxarii musculare. Acest cuvant sau imagine trebuie sa fie asociate cu relaxarea in mintea pacientului. Se alege un cuvant sau o imagine care sunt utilizate in cursul exercitiului de relaxare in mod repetat, pana cand acel cuvant sau acea imagine declanseaza automat relaxarea. Indicatiile hipnozei in stomatologie si chirurgie dentara sunt: controlul durerii, salivatiei, contractiei musculare, bruxismului, reflexelor nazele, controlul anxietatii, in anestezie: diminuarea anxietatii preoperatorii, anestezie generala, terapia durerii, hipertensiunea arteriala, in boala canceroasa: vizualizare pentru cresterea efectelor chimioterapiei, a reactiilor de aparare a sistemului imunitar si modificarile actiunii Il-2. Psihoterapia Ericksoniana ofera o perspectiva de tip integrare personala si dezvoltare a pacientilor, cu facilitarea mecanismelor inconstiente care lucreaza permanent pentru mentinerea echilibrului. Terapia prin sunet, incluzand terapia prin muzica, incantatiile si sunetele din natura este de asemenea utila in terapia afectiunilor psihosomatice. Diferite sunete declanseaza emotii si reactii diferite. In 1896 medicii americani descopereau ca muzica poate imbunatati procesul gandirii si fluxul sangvin, dar terapia prin muzica a inceput in 1940, cand a fost utilizata ca tratament de reabilitare pentru soldati. Se sustine ca terapia prin sunet este benefica in tratamentul stressului, anxietatii, hipertensiunii arteriale, depresiei si autismului. In terapia bolii Alzheimer se folosesc incantatiile, despre care se spune ca ajuta la functionarea memoriei. Terapia Tomatis este promovata si pentru pacientii cu probleme motorii si de coordonare. Alte forme de terapie prin sunet sunt cele cu frecvente speciale sau muzica pentru SIDA sau obezitate, terapia cu sunete sintetizate, pentru a induce o stare de transa, si adaptarea instrumentelor vechi tibetane, impreuna cu incantatiile sau meditatia. Cu toate ca la ora actuala exista o gama atat de variata de metode terapeutice destinate terapiei psihosomatice in culturile vestice exista inca o problema in relatia dintre psihologie si sanatatea fizica, probabil datorita persistentei influentei lui Rene Descartes ( 1637) a carui filozofie se refera la dualism, o separare intre corp si minte. Psihanaliza a fost prima care a incercat sa acopere acest gol prin intremediul medicinii psihosomatice, spunand ca in diferite afectiuni exista anumite trasaturi de personalitate. Acestea sunt insa niste formulari simplificate, fiindca unele afectiuni pot fi, de exemplu, de natura alergica, sau infectioasa. Psihosomatica datoreaza multe lui Sigmund Freud, insa terapia strategica dezvoltata de Paul Watzlawick si hipnoza Ericksoniana, promovata de Milton Erickson permit abordarea afectiunilor functionale si psihosomatice fara a necesita psihoterapie de lunga durata.

BIBLIOGRAFIE

1. Brazdu, Ovidiu - Cancerul: o boal psihosomatic? 2. Chirilu, Simona - Boala psihosomatic: ntre stres i trsturi de personalitate 3. Enachescu, Constantin , Enachescu, Liliana - Psihosomatica 4. Jacques, Cain - Psihanaliza si psihosomatica 5. www.psihosomatica.psihologia.info.ro/ 6. http://solutiiterapeutice.wordpress.com/category/tulburarile-psihosomatice/ 7. http://webcache.googleusercontent.com/search? q=cache:IUC0GW7Sqe0J:www.descopera.org/dualismul-curent-filozofic-sireligie/+legatura+minte+trup+platon&cd=5&hl=en&ct=clnk&client=firefox-a 8. http://www.psiho-med.ro/medicina-psihosomatica/