Sunteți pe pagina 1din 6

Evaluarea continua a elevilor si examenele, Gilbert de Landsheere Editura didactica si pedagogica, Bucuresti-1975

Partea Intai- Definitii


I.Docimologie, docimastica si doxologie Docimologia este o stiinta care are ca obiect studierea sistematica a examenelor, in special a sistemelor de notare si a comportarii examinatorilor si a celor examinati. Docimastica este tehnica examenelor. Doxologia este studierea sistematica a rolului pe care il are aprecierea in invatamantul scolar, careia J. Guillaumin ii atribuie ca obiective: studierea efectelor inhibatoare sau stimulante ale diferitelor forme de examene, studierea reactiilor emotionale ale elevilor si a reactiilor intelectuale fata de deciziile profesorilor, studierea influentei exercitate de parerea profesorului cu privire la elev, a predarii sale si a procesului de invatare in scoala, studierea proceselor ce se au in vedere si a rezultatelor obtinute prin internotare, notare in echipa, prin lipsa notarii si prin automatizare. G. Noizet si J. J. Bonniol spun :Daca investigarea docimologica depaseste planul constatarii, daca ea permite o perfectionare a sistemului de apreciere prin cunoastrerea experimentala a mecanismului care intra in joc si a cauzelor distorsiunilor in functionarea lor, atunci docimologia devine de fapt o docimonomie. II.Examene si concursuri Examenul si concursul se disociaza cu greu de ideea de proba care a si devenit sinonima cu ele. Admiterea elevului la un examen este hotarata de o nota pe care acesta trebuie sa o obtina sau sa o depaseasca, in timp ce la un concurs numarul de locuri oferite este stabilit dinainte. Examenele marcheaza sfarsitul etapelor; concursurile deschid portile pentru cei alesi. Aprecierea are un rol important in invatamant, fiind intotdeauna in legatura-directa sau indirecta- cu progresul cantitativ sau calitativ al procesului de invatare. Aprecierea are trei roluri: de pronosticare, de cantarire(verificarea achizitiilor, aprecierea progresului, situatia elevului la un moment dat), de diagnosticare. Examenul intern este examenul organizat in mod independent in fiecare scoala, fie ca exista sau nu o coordonare sau o unificare pe disciplina si pe niveluri sau sectii. Prin examene externe se inteleg probele organizate si notate de catre comisii independente de scoli, la nivel local, regional sau national. Dupa J.P.Guilford, a masura inseamna a atribui un numar unui obiect sau unui eveniment conform unor reguli logic acceptabile.Este fundamentul descriptiv, pentru ca arata in mod cantitativ gradul in care se poseda o anumita caracteristica. Diferentierea dintre note si scoruri credem ca ar aduce un mare serviciu invatamantului. Prin scor denumim rezulatele obiective obtinute la un test sau la oricare alta forma de apreciere prin insumarea sau scaderea de puncte conform unor reguli fixe: nuamrul de greseli la dictari, rexulatele la un test standardizat. Prin nota vom intelege o apreciere sintetica ce traduce evaluarea unei performante in domeniul invatamantului. Poate fi obiectiva sau subiectiva, dar intotdeauna relativa. La multi docimologi francezi, notarea in pozitiv arata ca un scor este atribuit prin insumarea de puncte iar notarea in negativ arata o scadere in puncte.

Partea a doua: Acuzarea si apararea

Fie ca este vorba de interogari periodice sau de examene trimestriale ori anuale, aprecierea se reduce deseori la o verificare a asimilarii cunostintelor, lasand neexplorate nu numai aspectele cele mai importante ale inteligentei, ci si aproape toate trasaturile personalitatii pe care o educatie bien inteleasa trebuie sa le cultive. Ne gasim in fata sechelelor unui sistem pedagogic in care lectiile servesc drept benzi transportatoare de cunostinte si valori selectionate in functie de rolul predeterminat pe care ele trebuie sa il joace intr-o societate nedemocratica. Dezvoltarea persoanei umane nu ocupa nici un loc in aceste preocupari, caci educatia nu este conceputa pentru ea insasi, ci pentru slujirea unui regim. Intr-o civilizatie in care reusita scolara conditioneaza reusita materiala si sociala, examenul care hotaraste trecerea clasei sau obtinerea diplomei este temut de copil si de familia sa. In sistemul nostru scolar, fiecare profesor isi redacteaza intrebarile de examen destinate elevilor sai; in sistemul britanic, toate examenele-cheie erau incredintate unor comisii din afara scolii, fiecare cadru didactic avand raspunderea verificarii; libertatea aproape totala, acordata profesorilor belgieni duce la situatii nedrepte. Adaptarea profesorului la nivelul elevilor sai este o caracteristica a unui bun educator. Se constata variatii considerabile ale cantitatii de materii impuse si ale calitatii raspunsurilor pretinse. -Cercetarile actuale confirma un vechi adagiu pedagogic: succesul da nastere la succes si esecul de azi pregateste esecul de maine. Incurajati de reusita, unii elevi valorifica un capital intelectual limutat. Trecerea clasei ca gasca prin apa prezinta uneori dublul avantaj de a nui sili pe parinti sa-si retraga copilul de la scoala unde se afla si de a permite elevului sa regaseasca un fel de nou suflu. Un elev se comporta in functie de modul cum este apreciat de profesor. -Examenul trebuie sa fie oglinda lectiilor predate. -Toti docimologii citeaza exemple de mari divergente intre profesorii chemati sa aprecieze o aceeasi lucrare a unui elev, sau acelasi ansamblu de lucrari, fapt care permite totusi o mai sigura relativitate. Ei sunt de acord sa recunoasca nepotriviri si mai mari la examinarile orale decat la cele scrise. -In situatia scolara obisnuita, profesorul cunoaste pe fiecare din elevii sai si deci poate sa-si dozeze si sa-si nuanteze notele in functie de efectul urmarit. Prin stereotipie intelegem o fixatie mai mult sau mai putin pronuntata, care se instaleaza in opinia referitoare la un elev. Aceasta rezulta dintr-o contaminare a rezultatelor. O prima lucrare mediocra duce la presupunerea ca si a doua va fi la fel de mediocra, etc. Efectul halo consta intr-o supraestimare a raspunsurilor unui elev. Efectul ordinii de corectare a lucrarii: elevii familiarizati cu examenele au descoperit de multa vreme importanta constrastelor: sa vii imediat dupa un candidat foarte bine pregatit iti este defavorabil; sa urmezi dupa unul mai slab ca tine poate fi avantajos, cu conditia ca mediocritatea raspunsurilor pe care le-a primit examinatorul sa nu-i fi creat o dispozitie prea rauvoitoare. -Examenul confera mai curand o certificare sociala decat o garantie de competenta tehnica, care este rareori suficienta pentru cadrele de conducere dintr-o intreprindere. Efect de repercusiune, fenomen prin care profesorii modifica metoda si continutul lectiilor predate in functie de evolutia examenelor impuse din exterior. -Toate modurile de apreciere implica stabilirea unui scor sau a unei note ce se doreste a fi perfect obiectiva, ori perfect controlata. -Siguranta judecatii profesorilor se explica prin mai multi factori: isi bazeaza judecat pe o observare indelungata si neintrerupta, iau in consideratie un numar cu mult mai mare de factori decat examenul, pot sa tina seama in mode deosebit de comportamente exceptionale care probabil nu vor iesi in evidenta la examen.

-Oricare le-ar fi imperfectiunile, examenele traditionale nu au impiedicat civilizatia noastra sa ajunga la un nivel stiintific inca neegalat in istoria omenirii. -Conform behavioristilor, un comportament nu se insuseste decat daca se produce in mod efectiv. -Daca o clasificare defavorabila la o proba poate sa produce un soc, ea iti ingaduie totdata sa te situezi in raport cu ceilalti. -Un examen regional sau national constituie un mijloc de verificare a muncii profesorului. Examenul permite sa se stabileasca daca profesorul nu-si concentreaza prea mult eforturile asupra anumitor elevi, in detrimentul altora. Examenul bine conceput permite profesorului sa judece, din cunostintele insusite de elevi, valoarea anumitor aspecte ale lectiilor predate de el.

Partea a III-a: Elaborarea examenului


Examenele elaborate de profesori ar trebui sa se desfasoare in etape bine definite. Fazele importante ale elaborarii unui examen sunt: definirea scopului si a obiectivelor, redactarea intrebarilor, standardizarea prezentarii, administrarii si corectarii, etalonarea, testarea fidelitatii examenului si stabilirea validitatii. 1.Scopul si obiectivele Sunt posibile 3 scopuri: a) pronosticul- pe termen lung, stabilit pe baza rezultatelor la un examen scolar, este deseori inselator; schimbarile de profesori, metode, spirit al cursului pot provoca o profunda transformare de atitudine la elev. -pe termen scurt se stabileste in 3 moduri: teste de maturitate specifica(readiness)-se refera la formele de rationament, aptitudinile care intervin in procesul de invatare; verificarea cunostintelor-cheie sau a notiunilor critice necesare noilor achizitii; testarea. b)inventarul(probe de randament)-are ca scop sa masoare cunoastintele dobandite intr-o perioada mai mult sau mai putin lunga c)diagnosticul-are ca obiect sa descopere si sa explice punctele slabe si deprinderile defectuase care se manifesta in toate domeniile invatamantului scolar. Cele mai obisnuite cauze ale dificultatilor scolare sunt: lipsa de aptitudini pt a indeplini o sarcina, cunoasterea insuficienta a elementelor de baza, un invatamant prost adaptat la nivelul de aptitudini al elevilor, dobandirea de deprinderi rele care franeaza progresul, lipsa de energie in atacarea problemelor, nepriceperea de a transfera, descoperi sistemul, de a realiza procedee de solutionare. Obiectivele A instrui inseamna a pune pe cineva in posesia unor cunostinte noi. Obiectivele generale tin de educatie, obiectivele speciale de instruire. Ambele sunt insa inseparabile, sau cel putin ar trebui sa fie. Inca de inceperea anului scolar, profesorul trebuie sa precizeze obiectivele ce urmeaza a di atinse si sa defineasca si materia examenelor. a)obiectivele generale: In fond, obiectivul invatamantului este unic: sa formeze un adult -obiectivele cunoasterii ex: taxonomia lui Bloom: cunoasterea prin memorare; intelegere; aplicare; analiza; sinteza; evaluare modelul lui Guilford: defineste cele 3 dimensiuni ale intelectului: operatiile(procese cognitive, memoria, productie convergenta, productie divergenta, apreciere), continuturile(figurative, simbolice, semantice, comportamentale), produsele(unitati, clase, relatii, sisteme, transformari, implicatii

-obiective afective:individul raspunde la un stimul exterior(este numai recceptiv; primeste si reactioneaza; primeste si reactioneaza acceptand sau respingand ), individul ia initiativa(incearca spontan sa inteleaga, judece, resimta; actioneaza conform optiunilor sale) b)obiective specifice c)obiectivele operationale II.Redactarea intrebarilor Pentru a fi echitabil si valid, un examen trebuie sa comporte, aproape totdeauna, un mare numar de intrebari. A sti cum sa formulezi intrebarile este probabil insusirea cea mai necesara profesorului. Indicatii: intrebari comprehensibile, a se lua in consideratie nivelul e informare, incercarea sau testarea anticipata a intrebarilor, calcularea facilitatii intrebarilor, calcularea eficacitatiiputerea discriminatorie. -La o intrebare cu raspuns deschis, elevul raspunde in mod spontan, folosind vocabularul sau propriu.Acestea sunt intrebarile cele mai naturale, acelea pe care le punem in orice clipa din viata. Ele convin in mod deosebit fie probelor de control, facute in mod rapid, cu spontaneitate de catre profesori in timpul predarii, fie verificarii unor notiuni insusite si cae sunt atat de complexe. Incat scapa unei examinari riguroase. Raspunsul se numeste inchis daca subiectul este obligat sa aleaga dintre mai multe raspunsuri propuse.Utilitate:-examenul intensiv urmareste sa verifice in amanuntite calitatea achizitiilor, avand un scop diagnostic, cel extensiv se refera la o materie vasta. In ambele cazuri fiind necesare numeroase verificari, implicand utilizarea intrebarilor cu raspunsuri inchise; Gasirea mai multor zeci de intrebari precise, pentru un singur examen, pune imaginatia la o grea incercare; exploatarea gamei de posibilitati logice; calcularea eficacitatii factorilor de distragere; critici si respingere partiala. Acordarea notelor la intrebarile cu raspunsuri la alegere este indiscutabil obiectiva: raspunsurile corecte sunt dinainte definite; elevul le gaseste sau nu. Subiectivitatea persista, cel putin partial, in redactarea intrebarilor si in decizia privind raspunsul ce se va considera corect. La o intrebare inchisa cu doua raspunsuri la alegere, unul corect si celalalt fals, probabilitatea de reusita a unui elev care merge la noroc, este teoretic, de 50%. Examenelor traditionale li se aduce imputarea ca favorizeaza prea mult usurinta de exprimare. Este important nu numai sa se cunoasca nivelul de dezvoltare intelectuala a elevilor, dar sa se stie in mod precis ceea ce se urmareste: verificarea cunoasterii materiei, capacitatea de a intelege textul si de a rationa, sau combinarea acestora doua. Elevii trebuie antrenati cu grija in tehinca examenelor cu raspunsuri la alegere, inainte de a fi supusi unei probe decisive. Intrucat se pare ca intrebarile deschise si cele inchise poseda fiecare anumire avantaje si aplica procese de invatamant diferite, ambele pot coexista perfect. -Daca se porneste de la o taxonomie in loc sa se urmeze libera inspiratie atunci cand se redacteaza intrebarile, interventia subiectivitatii se reduce, dar este departe de a fi complet inlaturata. Exemple: testul de completare consta in a suprima un cuvant din 5 si a invita elevul sa completeze lipsurile, proba ce permite o buna apreciere a puterii de intelegere si a lizibilitatii; testul priceperii lecturii; diferite forme de exercitii pentru scadere. III.Notarea Este imposibil sa se discute despre aprecierea rezultatelor fara a se folosi ca baza cateva notiuni matematice. 1.Curba lui Gauss

a)Curba lui Gauss, imagine a probabilitatii-aceasta distributie, zisa normala, reproduce multe insusiri omenesti, asa cum sunt ele repartizate in grupuri numeroase, luate la intamplare; chiar si eroarea se supune deseroi legii normale b)Curba lui Gauss, imaginea rezultatelor invatamantului neindividualizat- se obtin multe rezultate medii, putine foarte bune si putine foarte rele c)abaterea tip sau sigma, indice pretios-sigma este un indice usor de calculat, care ne arata imediat in ce mod variaza rezultatele in raport cu media aritmetica a notelor obtinute 2)Notarea subiectiva: scara de apreciere Prin notarea subiectiva intelegem orice apreciere facuta de profesori, in mod global, fie imediat supa examinarea performantei elevilor, fie dupa ce au capatat o vedere de ansamblu a scorurilor individuale. Gradul de subiectivitate variaza foarte mult. Aprecierea subiectiva se face prin comportarea cu criterii externe sau interne. Scara de apreciere ajuta la amplasarea indivizilor sau a obiectelor in raport cu o insusire pe care o poseda intr-o masura mai mare sau mai mica. Reprezinta un continuum care poate, teoretic, sa mearga de la un minim absolut la un maxim absolut. Este instrumentul cel mai des folosit in scoala si cel mai au cunoscut. Natura si inconvenientele scarilor de apreciere: scara de apreciere este o scara ordinala(nu are nici zero si nici un maxim absolut), treptele nu sunt egal distantate in cuprinsul unei singure scari, treptele corespunzatoare a doua scari pentru aceeasi disciplina nu au aceeasi amrime, scarile pentru discipline diferite nu sunt comparabile=>scarile de aprecire nu permit nici un fel de operatie aritmetica. Scara de apreciere este in multe cazuri singurul instrument de care dispunem pentru a concretiza parerea noastra despre comportamentele umane complexe. Ea permite adaugarea, intr-un dosar scolar, a unor elemente calitative, cat mai obiective posibil, constituind completari indispensabile ale rezultatelor cantitative furnizate de examenele obiective sau de teste. Metoda determinarii frecventelor: consta in a stabili tipurile de greseli, a numara pe cele existente in comounere si a exprima numarul de greseli la suta sau mia de cuvinte. 3)Notarea obiectiva-nu intervine parerea personala a examinatorului, dar obiectivitatea notarii nu garanteaza deloc obiectivitatea examenului in ansamblu -Interpretarea oricarei note necesita un punct de referinta, un criteriu, o norma. Etalonarea consta in a defini norme. Centilajul, sau rangul ocupat pe o scara cu o suta de trepte, arata cati elevi ar fi clasati in urma unui anumit elev, daca in clasa lui ar fi o suta de elevi. IV.Verificarea fidelitatii examenului In mod ideal, un acelasi examen(scris sau oral), sustinut de mai multe ori fara ca elevul sa aiba timpo de a invata lucruri noi, ar trebui sa duca totdeauna la acelasi rezultat. O intrebare lipsita de claritate intr-o astfel de amsura incat se preteaza la diferite interpretari suprima anticipat fidelitatea examenului. Daca se pun foarte putine intrebari, raman zone destul de amri de materie neexplorata. Se poate intanmpla inca ca elevul sa nu fi inteles intreaga materie, ori sa fi neglijat unele parti ale cursului, speculand norocul sau preferinta cunoscuta de profesor. Fidelitatea raspunsurilor nu este suficienta. Ea trebuie sa fie insostita de fidelitatea notarilor. V.Verificarea validitatii Fidelitatea unui examen nu garanteaza catusi de putin validitatea sa. A valida un examen inseamna a dovedi ca el masoara evectiv ceea ce trebuie sa masoare. In functie de natura retrospectiva sau prospectiva a examenului se distinge: a)validitatea continutului-depinde de calitatea si adecvarea judicioasa a esantionarii cunostintelor si a insusirilor

b)validitatea predictiva

Partea a patra: Procedeele de moderare


Moderarea, in docimologie, a avut initial ca obiect sa atenueze excesele de severitate sau de indulgenta ale unor examinatori. Ea reprezinta ansamblul masurilor ce se iau pentru ca notele examenelir interne sa fie comparabile si deci semnificatia lor sa se unifice la nivelul diferitelor clase de acelasi tip dintr-o scoala, grup de scoli, din institutii similare ale unei regiuni sau ale unei tari. Pentru ca examenele sa fie comparabile este important ca invatatorii si moderatorii sa fi putut ajunge la un acord in privinta obiectivelor invatamantului si a catorva principii de notare fundamentale. Sisteme de moderare a examenelor: in raport cu un test-sistemul suedez de moderare pe discipline, bazat pe testele de cunostinte; sistemul bazat pe un test de cunostinte; sistem de selectie bazat pe un etst de inteligenta; utilizarea de aprecieri ajustate; moderarea prin utilizarea unei banci de intrebari; procedeul de echilibrare

Partea a V-a:O pedagogie a maiestriei


In stiintele umaniste, curba in forma de colop a lui Gauss, joaca un rol considerabil, deoarece ea este insasi imaginea repartitiei multor aptitudini si calitati: indivizi mijlocii se gasesc din abundenta, insa geniile si idiotii, uriasii si piticii sunt rari. In sistemul nostru cu clase rigide, atunci cand invatatorul primeste, la inceputul anului scolar, un grup de elevi pe care nu-i cunoaste, el se afla in mod normal in fata a...doua curbe: una reprezinta distributia aptitudinilor si cealalta pe a cunostintelor. Cuvantul aptitudine reprezinta caracteristici, innascute sau dobandite, considerate drept simptomatice pentru capacitatea unui individ de a-si insusi un nivel de competenta, mai mult sau mai putin inalt intr-un anumit domeniu. -Rolul profesorului este de a stimula dobandirea cunostintelor noi. -Aprecierea formativa are ca singur si unic scop de a recunoaste unde intampina elevul o dificultate, in ce consta ea si de a-l informa asupra celor constatate; este vorba de un feedback pt elev si profesor. -De indata ce s-a stabilit precis drumul care duce spre un proces de invatare, elevul trebuie sa fie indrumat in acel sens -Aprecierea somativa imprumuta de la aprecierea formativa un oarecare caracter diagnostic, insa acesta este cu mult mai general: aici, aprecierea se adreseaza fie unei parti importante dintr-un curs, fie chiar cursului intreg