Sunteți pe pagina 1din 2

Publicat in 1938, romanul “Enigma Otiliei” a produs un adevarat soc in epoca deoarece propunea o formula romanesca care intorcea literatura cu 100 de ani in urma. Inclinatia romanului catre realismul clasic este explicata de autor prin faptul ca romanii, in marea lor majoritate, erau analfabeti. (ce mama lu dreacu?!)

Otilia este caracterizata in mod direct de catre narator. Acesta spunea despre ea ca avea “fata maslinie,nasul turtit si ochii albastri”. Ea era o pustoaica de “optsprezece-nouasprezece ani” care nu prea stia ce doreste de la viata. Din prisma atributelor sale fizice, ea putea ademeni orice barbat dorea.

Din fapte, gesturi, limbaj, comportament ni se contureaza in mod indirect personalitatea acestui personaj. Ii placea sa se detaseze de viata, avea aspiratii mari:”Imi vine uneori sa alerg, sa zbor”. “Ah, ce mult mi-ar placea sa am trasura!”.

Nu era o persoana hotarata. Acest lucru ne este confirmat in mod repetat:”Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera”. Din caracterizarea proprie, ne putem da seama ca ea dorea sa fie iubita:”Oricat de independenta as fi, simt nevoia unei ocrotiri.”Ea confirma din nou ca nu stie ce-i cu ea:”Eu sunt o zapacita, nu stiu ce vreau, eu sunt pentru oamenii blazati, care au nevoie de rasetele tineretii, ca Pascalopol”.

Portretul sau este unul mai complex, fiind singurul personaj care beneficiaza de un portret complex construit prin metode deterministe. Astfel,pentru Felix ea este femeia in ipostaza idealului romantic, pentru Pascalopol este feminitatea insasi iar pentru Titi este obiectul fanteziilor sale erotice.

Din punct de vedere al relatiei spatio-temporale, ea apartine unei epoci in care burghezia era in prabusire libera, ea facand parte din acest grul social:”intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909″,”in strada Antim”. Un al treilea concept prezent este conflictul. El ofera o imagine de ansamblu al existentei acestui personaj si totodata reliefeaza tema mostenirii,fapt ce ii determina pe membrii familiei Tulea sa o priveasca pe Otilia ca pe o amenintare in obtinerea averii lui Costache Giurgiuveanu:”tanti Aglae si cu Aurica nu pot sa ma sufere fiindca le e teama ca sa nu piarda mostenirea”.

Perspectiva narativa este relevanta caracterizarii. Aceasta este de tip Parderiere iar naratorul construieste in mod direct un personaj, el ironizand in mod repetat dezordinea din viata tinerei facand legatura cu dezordinea din camera sa:”O amestecatura comica. Un pantof era in pat, pe o carte deschisa, pus probabil ca sa nu se inchida volumul legat prea dur”. Otilia era fiica adoptiva a lui Costache Giurgiuveanu, ea bucurandu-se de un statul social privilegiat. Era studenta la Conservator dar inca nu hotarase ce va face cu viata ei.

Din punct de vedere psihologic, nu era o fire prea vesela dar iubea multe:”Am linia inimii neteda, asta inseamna ca sunt o fata de inima, capabila de dagoste profunda (ce nostim!)”.

“Eu am un temperament nefericit:ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata”.

Caracteristica principala a Otiliei este nehotararea, ea nefiind capabila de a lua o decizie.

“Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera.” “Oricat de independenta as fi, simt nevoia unei ocrotiri”. Ea mereu isi doreste mai mult decat obtine deja.

De asemenea, ea prefera sa ia deciziile spontan,nefacandu-si planuri de viata pe termen lung:”Am avut intotdeauna frica sa hotarasc lucrurile dinainte, lucrurile care nu sunt inca in puterea mea”.

In primul rand, in baza dovezilor aduse mai sus putem spune ca Otilia este o femeie nehotarata. In al doilea rand, este singurul personaj ce are parte de un portret determinist fiind perceputa in moduri diferite de fiecare personaje, acest fapt scotand in evidenta si complexitatea personajului.

In concluzie, Otilia este un personaj complex construit atat prin metode traditionale cat si moderne.