Sunteți pe pagina 1din 20

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban.

Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

1
1
Capitolul III: Ora ş ul ş i Fenomenul Metabolic 1 2 Fig.4. Similitudine la nivelul nucleolului

2

Fig.4. Similitudine la nivelul nucleolului celular şi urban: schema structurii inframicroscopice a nucleolului biologic-1 şi nucleol metabolic urban -2 (centru istoric–gravură, Planul Vienei,1683),la nivel mezzoteritorial-3 (nucleol tip pattern pentru o dezvoltare urbană rezidenţială în Brondby, Copenhaga) şi la nivel microteritorial -4 (proto aşezare urbană, sat Antatanarivo, Madagascar) 1

3
3
4
4

Analog, în cadrul organismului urban, citoplasma, este reprezentată la nivel microcelular prin suprafaţa lotului, a parcelei, sau la nivel macrocelular urban de suprafaţa, intravilanul oraşului, compuse din diferite categorii de componente structurante (elemente naturale: cursuri de apă, configuraţie şi forme de relief, etc.; zone şi subzone funcţionale, căi de comunicaţie, reţele tehnico-edilitare, etc.) sau nestructurante (reţele virtuale, informaţionale, energetice, fluxuri de bani şi putere, componente psiho-emoţionale şi social- culturale, etc.).

1 Ilustraţii preluate din: Mogoş Gheorghe, Ianculescu Alexandru, op. cit., pag 35, Yann Arthus- Bertrand, Earth from above, Harry N. Abrams. Inc., NY, 1999 şi www.historicurbanplans.com

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban.

Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

Nucleul celular are forme şi dimensiuni variabile, este aşezat de obicei în centrul celulei, dar poate fi şi împins către periferie, similar vechilor ziduri ale cetăţii, care pot fi integrate în centrul actual sau rămase în afara acestuia, în urma evoluţiei istorice a oraşelor actuale. Numărul nucleelor este variabil în biologie, în funcţie de tipul celular, având un singur nucleu (mononucleare) sau mai multe (polinucleare), similar cu zonele centrale, care pot fi singulare (în cazul aşezărilor umane de dimensiuni mai mici) sau legate într-un sistem de nuclee centrale sau cu caracter de centralitate (în cazul organismelor urbane complexe).

1
1
de centralitate (în cazul organismelor urbane complexe). 1 2 Fig. 5. Tipologii biologice de ţ esut
de centralitate (în cazul organismelor urbane complexe). 1 2 Fig. 5. Tipologii biologice de ţ esut

2

Fig. 5. Tipologii biologice de ţesut epitelial, conjunctiv, osos şi muscular -1 în analogie cu morfotipologii de ţesuturi urbane istorice - 2 2

2 Ilustraţii preluate din: Mogoş Gheorghe, Ianculescu Alexandru, op. cit. , pag. 49, 59, 65, 71 şi inserţii de ţesuturi urbane din: Rochesur Jonne, Franţa şi Planurile istorice ale Bucureştiului:Plan Arhiva de război - Viena 1770 şi Plan F. Ernst 1871, UAUIM.

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban.

Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

Nucleul are la rândul său o membrană nucleară, care ajută la realizarea schimburilor de substanţe cu citoplasma, similară limitei zonei cu caracter de centralitate din urbanism (zonă istorică, zonă centrală cu funcţiuni reprezentative supramunicipale, municipale, zonale, etc.). Nucleolul, formaţiune corpusculară ce se poate observa în nucleu numai în perioada dintre două diviziuni celulare, îşi găseşte similitudinea cu vatra oraşului, amprenta cea mai veche din punct de vedere istoric şi/sau germen al genius loci, în organismele urbane metabolice.

1
1
al genius loci , în organismele urbane metabolice. 1 2 3 Fig. 6. Ţ esut nervos
2
2
3
3

Fig. 6. Ţesut nervos şi Celula Purkinje -1, arbore vascular pulmonar -2, în analogie morfologică cu vederi aeriene din satelit al componentelor peisajelor naturale la nivel macroteritorial -3 3

Aşa cum celulele biologice pot exista singure sau asociate în ţesuturi, în organismul urban, parcelele sunt grupate în ţesuturi urbane de diferite tipologii morfotipologice, dar nu pot exista singular (cu excepţia trupurilor

3 Imagini preluate din: Santiago Ramón y Cajal (a - axon; b - colaterală; c - arborizaţie dendritică d - dendrită II), http://ro.wikipedia.org/wiki/Dendrit%C4%83; perspective aeriene: Egipt Lacul Naser şi Lacul Shore, Etosha National Park, Namibia, în Yann Arthus-Bertrand, op.cit.

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban.

Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

izolate de intravilan, situate în extravilanul localităţii respective, localizate în teritoriul administrativ al unităţii teritoriale de referinţă). În biologie, iniţial toate celulele aveau formă sferică, pe parcurs modificându-şi forma în funcţie de rolul îndeplinit (stelate, fusiforme, cilindrice, cubice, piramidale, prismatice), dimensiunile acestora fiind variabile în funcţie de rolul lor si de mediu.

1 2
1
2

Fig.7. Schema unor structuri biologice - ganglion limfatic şi lobul splenic -1 în analogie cu ţesuturi şi structuri morfotipologice la nivel microteritorial – în cazul unei dezvoltări urbane de tip parcelar şi la nivel macroteritorial - peisaje urbane aeriene- orezării China -2 4

În urbanism, parcelele sunt de diferite tipologii morfotipologice, dar în general de tip rectangular (dreptunghiulare, alungite, cu forme neregulate geometrice). De asemenea numărul celulelor/parcelelor depinde de o multitudine de factori: mărimea organismului urban, tipologia de ţesut urban, etc.

4 Ilustraţii preluate din: Mogoş Gheorghe, Ianculescu Alexandru, op. cit., pag. 588, 590; plan din documentaţia PUZ – Ansamblu Rezidenţial Comuna Ştefăneşti, URBIS “90, sef proiect: prof. dr. arh. Constantin Enache; imagini aeriene Yann Arthus-Bertrand, op. cit.

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban. Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

Ţesuturile grupează celule diferenţiate cu morfologie, structură şi funcţie asemănătoare, având în general aceeaşi origine embriologică sau origini diferite. În organismele urbane, ţesuturile au origini diferite, fac parte din diferite perioade istorice care au marcat dezvoltarea oraşului, un rol important avându-l spaţiul interstiţial, generat de ţesuturi, respectiv sistemul de circulaţii, spaţiul liber, care ajută la metabolismul şi mobilitatea organismului urban.

1 2
1
2
la metabolismul ş i mobilitatea organismului urban. 1 2 Fig.8. Reprezentarea schematic ă a re ţ

Fig.8. Reprezentarea schematică a reţelei capilare şi a sistemului de reţele/griduri/ţesuturi urbane la nivel micro şi macrourban:

sistemul reţelelor de circulaţie -1 şi sistemul de spaţii -2 verzi în cazul unei dezvoltări urbane şi în cazul peisajelor naturale şi/sau construite, antropice

Putem concluziona că similarităţile cu biologia, sunt exprimate la doua niveluri ale organismelor urbane metabolice, privite ca întreg, sau privite ca părţi ale acestora. La nivelul macro al organismelor urbane metabolice similaritatea cu celula biologică constă în:

suprafaţa oraşului propriu-zisă, corespunzătoare corpului celulei, sau citoplasmei limita oraşului, periferia, acolo unde se desparte de restul teritoriului, corespunzând membranei celulei (aceasta este exprimată fizic în cazul celulei biologice, ceea ce nu se întâmplă în cazul aşezărilor urbane, limita intravilanului fiind o limită virtuală)

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban.

Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

nucleul sau partea construită cu caracter de centralitate, corespunzând nucleului celulei, zonă cu densitate şi grad de texturare mare (centre de control ale vieţii organismul urban metabolic).

1
1
2 3 4 5
2
3
4
5
ale vie ţ ii organismul urban metabolic). 1 2 3 4 5 Fig.9. Nucleu, membran ă

Fig.9. Nucleu, membrană şi citoplasmă la nivel biologic (secţiune printr-o sămânţă-1) şi al tipologiilor urbane (zona centrală şi zidurile cetăţii:

plan radial Palma Nuova, 1593, Italia -2; Plan Zamosc,1538 Polonia -3; plan radial şi formal-rectangular: Plan Karlsruhe, 1834, Germania -4; plan hipodamic, Millet, Ionia, sec. 4 -5 5 )

Similarităţile există şi în cazul în care nu luăm în consideraţie întreaga aşezare, ci numai nucleul, care are calităţi adiţionale ce îl fac să semene cu celula fizică, (mai ales când celula este aplatizata), fiind compus din:

suprafaţa de tip masă, uniform construită, corespunzând citoplasmei limita exterioară a nucleului central, exprimată în trecut de zidurile cetăţii, corespunzătoare fizic membranei celulei

5 Ilustraţiile provin din: http://www.biologie.uni-hamburg.de şi Doina Cristea, Istoria Oraşelor, Curs, UAUIM.

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban.

Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

zona centrală propriu-zisă, corespunzând nucleului celulei, mai dens construită şi deţinând controlul vieţii urbane, creşterea şi dezvoltarea părţilor organismului

Premiza „arhitecturii şi a urbanismului organic” se poate vedea şi în vechile studii de urbanism ale lui Hans Bernhard Reichow care „ încerca să se apropie structural de natură prin înţelegerea modului de alcătuire al organismului uman6 . Ierarhia articulaţiilor sociale vrea în realitate să edifice posibilităţile de deplasare, de mişcare, luând exemplu forma copacului şi evitarea pluralismului social, ţinând cont de întemeiata înrudire a reţelelor cu sistemele de organizare.

Christopher Alexander scria: „cu toate că arborii cu puritatea şi frumuseţea dăruită de alcătuirea artistică pot oferi o clară şi uşoară cale spre o complexă unitate, care să aşeze corect şi realist structura oraşului viu de care avem atâta nevoie. Cum este acum: multe planuri de oraşe arată precum coroana copacului. Aţi proiectat cu convingerea că structura arborescentă ni se se potriveşte, sau aţi făcut-o pentru că, complexitatea nu este o formă uşoară de cunoaştere artistică?” 7

o form ă u ş oar ă de cunoa ş tere artistic ă ?” 7 1

1

form ă u ş oar ă de cunoa ş tere artistic ă ?” 7 1 2

2

Fig.10. Analogie biotecturală, între plămânul uman -1 şi o amenajare urbană Lotizare zonă rezidenţială cu locuinţe individuale, Hans Bernhardt Reichow, 1939 -2. (ilustrare grafică preluată şi prelucrată, din Justus Dahinden, Stadtstrukturen fur morgen, Analysen Thesen Modelle, Verlag Gerd Hatje, Stuttgart 1971 pag.38)

6 Ibidem. 7 Christopher Alexander, “A City is not a Tree”, în Design , London, 1967, pag. 206.

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban. Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

Înţelegerea modului de organizare urbană devine astfel o problematică majoră în definirea sistemului urban şi a metabolismului acestuia, a reţelelor şi sistemelor de organizare urbană.

De asemenea în evoluţia conceptelor premetabolice, expresionismul speculativ din Jungendstil este înrudit în prima parte cu viziunile lui Paolo Soleri. El descoperă diferenţele de "arcologie" 8 , precum şi reprezentări ale sistemului economic care relaţionează cu urbanul. Astfel, în dezvoltările rurale predomină viaţa practică, elementară, coerentă şi la scara unui respect ecologic, sistemele fiind lipsite de complexitate; în suburbii şi în dezvoltările periferice urbane viaţa devine sterilă, lipsită de scară, destructurată, fără coerenţă protoumana, în timp ce în dezvoltările urbane de tip megalopolis viaţa urbană devine bidimensională, patologică, fără scară, dezvoltată pe un principiu de gigantism orizontal, sub pericolul epuizării prin explozie urbană.

Archologia propunea din punct de vedere al dezvoltării urbane o viaţă coerentă şi semnificativă în totalitatea sistemică tridimensională, păstrarea unei scări umane, prin megastructuri ecologice relevante, care să condiţioneze un oraş deschis şi o realizare prin implozie.

1 2 3 4
1
2
3
4

Fig.11. Model «arcologic» al lui Paolo Soleri - 4: dezvoltări rurale –a (viaţa urbană practică, elementară, coerentă şi la scara unui respect ecologic, sistemele simple sau fără complexitate); suburbii -2 şi dezvoltări periferice urbane -3 (viaţă urbană sterilă, fără scară, destructurată, fără coerenţă social-umana); dezvoltările urbane macrourbane - de tip megalopolis (viaţă urbană bidimensională,

8 Paolo Soleri, The City and the Image of Man, Cambridge, Mass., London, 1969.

patologică, fără scară, dezvoltată pe un principiu de gigantism orizontal, pericol de

epuizare, explozie urbană

(Ilustraţie prelucrata şi interpretatată din: Paolo Soleri, op. cit., pag.34).

arh. CERASELLA

CRĂCIUN

29

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban.

Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

În cadrul Formalismul biologic studiat în cercetările lui John Osajimas, tehnologia-raţională provine, pe de o parte din structura impunătoare a cristalelor şi de la geometria vegetală şi, pe de altă parte, de la geometria animală, concretizate în oraşe ideale.

Această motivaţie constă în căutarea de a construi cu cheltuieli minime pentru o maximă performanţă. Studiile lui Richard Buckminster Fuller, David Georges Emmerich si Otto Frei sunt un exemplu de valoare în această direcţie. privind propunerile de dezvoltare ale diatomului, ca puncte de sprijin spaţiale. Domeniul funcţionează prin implicarea ciberneticii în procesele naturale, în structurile artistice, în scopul obţinerii rezistenţei materialelor iniţial testate.

William Katavolos descrie „organicul” dintr-o situaţie, corespondenta cu nevoile umane 9 . La Rudolf Doernach „hidrogenetica biotectonică10 este procedeul si evoluţia sistemelor biologice în planificare şi supraveghere. Deopotriva viaţa şi moartea oraşelor este asemenea oamenilor. În structura sa, deplasarea mecanismelor sunt corespunzătoare lui Ecto-, Meso si Endoderm. Spre exemplu avem pereţi şi ferestre „genetic” tratate cum tratează şi pielea biologică schimbările climatice 11 .

Erwin Muhlestein ataca această problemă , a „oraşului fără ferestre”. Starea moleculară medie a geamului, privită din punctul de vedere al transparenţei, ca filtru. De asemenea construcţiile pneumatice şi hidraulice explică principiile biotectonicii şi schimbările survenite în mediul construit. Împreună cu instrumentarul acestui domeniu al biotectonicii se urmăreşte „maşina de locuit”. Acest „vis de natură biologică” orientat constructiv, elimină tehnica - „proteză” a arhitecturii şi realizează o simbioză la nivel chimico-fizico- biologică, a omului cu mediul său înconjurător

9 William Katavolos, in Architecture d´aujourd´ hui, nr. 6-7, 1962, pag.102.

Rudolf Doernach, Furniture Interior Design, in Architectural Design, 1966. 11 Vezi şi analogiile cu teoriile Baubiologice.

10

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban. Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

Fig.12. Biotectură speculativă expresionistă, Babel IIB, Paolo Soleri -1 1 Secţiune prin tulpina unei plante,
Fig.12.
Biotectură speculativă
expresionistă,
Babel IIB, Paolo Soleri -1
1
Secţiune prin tulpina unei
plante, cu structură superioară
şi funcţionalitate eficientă -2
Formalism biologic.
„Construcţii-plante”,
prezentate la Congresul
Internaţional de la Viena, John
Osajimas -3
2
(Imagini preluate si prelucrate
din Architecture d´aujourd´
hui, nr. 6-7, 1962, pag.104)
3
Fig. 13.
Modele de dezvoltări urbane
metabolice,
Erwin Muhlestein ,
Construcţii pneumatice şi
hidraulice
pag.40

Imagini preluate din Justus Dahinden, Stadtstrukturen fur morgen, Analysen Thesen Modelle, Verlag Gerd Hatje , Stuttgart,1971,

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban. Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

urban. Capitolul III: Ora ş ul ş i Fenomenul Metabolic De ş i, ca punct de

Deşi, ca punct de plecare, conceptul metabolic s-a regăsit la diferiţi autori, cercetători, urbanişti şi arhitecţi în diferite ipostaze, el a fost dezvoltat în concepte urbane specifice, mai ales la începuturile Art Nouveau-ului, fiind cunoscut sub denumirea de biotectură”.

III.3.1. Biotectura - morfologia formelor urbane şi preocupări biologice funcţionaliste

Problema pusă de biotectură este legătura dintre biologie şi civilizaţia urbană sau antiteza de aclimatizare a oraşului văzut ca un organism urban, posibilităţile oferite de natură reflectându-se în mediul înconjurător. Această contradicţie pune în evidenţă complexitatea vieţii moderne şi implicaţiile asupra sănătăţii; „pierderile” din punct de vedere social subliniază pe de altă parte, tocmai această antiteză. În acest sens, există o întreagă tendinţă spre morfologia formelor de locuit, care aspiră chiar să devină ştiinţă sub denumirea de biotectonică 12 .

12 Termen derivat din biologie = ştiinta fiinţelor vii şi tectonică = ştiinţa structurilor

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban.

Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

Arhitectura concepută ca o celulă inspirată din celulele biologice se inserează într-un urbanism care este proiectat ca un organ, totul fiind reglat pe principiul circulaţiilor “naturale” (aer în plămâni, sânge în vene şi artere, etc.). Unul dintre primii urbanişti moderni preocupat de acest domeniu, Patrick Geddes, era biolog, iar peste încă aproape o suta de ani, un alt biolog, Henri Laborit, a comparat din nou problemele urbanismului cu cele ale disciplinei sale. Plecând de la Modern Style, volumele arhitecturale nu au fost dintotdeauna trasate cu teul şi compasul: cub, sferă, volută, arc frânt. Cercetările actuale pentru o morfologie arhitecturală reînnoadă, câteodată fără să ştie, legăturile dintre Modern Style, expresionismul german şi hibridizarea tot mai fragmentată a urbanismului actual, obiectul de arhitectură fiind uneori determinant în ceea ce priveşte forma urbană metabolică.

Frederic Kiesler, provenit din expresionismul german, dorea să facă o arhitectură care să aibe ca model farmecul şi curbele senzuale ale corpului biologic. În acelaşi timp, în Anglia, Arthur Quarmby a studiat celule de locuit din material plastic în formă de glande, “rinichi”.

celulei

biologice, Paolo Soleri a propus oraşe în formă de muşchi şi

Paul-Jacques Grillo în formă de frunze.

James Guitet a desenat

un

habitat

bazat

pe

legile

Oare Louis Armand a prevăzut corect, în 1964, când a declarat în discursul de recepţie la Academia de Arhitectură, că s-ar putea ca în câţiva ani totul sa fie comandat de biologie :“Pornind de la legile biologiei, sublinia el, vor munci arhitecţii. Numerele de aur nu vor mai fi geometrice ci biologice” ? 13

Însă, după cum subliniau în acea vreme, A.J.Helmcke şi Frei Otto,“Primele lucrări ale oamenilor semănau cu cavernele si cuiburile, construcţiile realizate de animale, dar în nici un caz cu structura interna a fiinţelor vii. Structurile vii păreau a se supune unor legi total diferite de cele care conduc creaţiile omului.”

13 “Urbaniştii de care avem nevoie trebuie să imagineze forme urbanistice care pot să satisfacă sensibilitatea lumii urbane în care sfera şi curba au un loc. Ei trebuie să regăsească o geometrie mai complexă şi mai adevarată decât cea a cuibului şi a dreptei, o geometrie a viului, a deschiderii florilor şi a creşterii vegetale, a structurilor vitale elementare:

oul şi celula.” , Raymond Ledrut, în Problema spaţiului, Ed. Antrophos, 1976.

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban. Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

1 2
1
2

Fig.14. Model de nervură, în formă organică, care aminteşte de vertebrele animalelor abandonate în deşert, folosite la Aeroportul Oraşului Marin autonom plutitor,

Novonoah, Paolo Soleri, 1976 -1).

Unul dintre primele proiecte de oraş interplanetar, Asterome, Paolo Soleri, 1967 -2. 14

Arhitectura biologică este

mai puţin

un

mimetism, cât mai mult o

lecţie rezultată din structurile vegetale şi animale.

Este

vorba câteodată de forme tehnice împrumutate

mecanismelor

naturii, dar de asemenea, şi de întâlniri între natural şi antropic.

Structurile vii, pentru A. J. Helmcke şi Frei Otto, sunt structuri interne proprii vegetalelor şi animalelor, adesea identice structurilor tehnice create de om, astfel încât se pune întrebarea dacă similitudinea este accidentală sau cele două tipuri structurale nu au la bază legi comune.

14 Ilustraţii preluate şi prelucrate de pe site-ul http://www.arcosanti.org/

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban.

Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

urban. Capitolul III: Ora ş ul ş i Fenomenul Metabolic 1 Fig. 15. Microorganisme (Colonie de
1
1

Fig. 15. Microorganisme (Colonie de Volvox si Radiolari) şi dezvoltări structurale urban-arhitecturale (Candilis-Josic-Woods şi David Greene) 15

( Candilis-Josic-Woods ş i David Greene ) 1 5 2 Problematica sistemului urban metabolic, în perspectiv
2
2

Problematica sistemului urban metabolic, în perspectivă durabilă, este similară cu cea a creaturilor multicelulare, cu care există similitudini în ceea ce priveşte nutriţia, hrana şi resturile, pierderile 16 .

15 Sursa ilustraţiilor: http://dipbau.bio.uniroma1.it şi http://www.flickr.com 16 James Lovelock, Gaia. The Practical Science of Planetary Medecine, London, Gaia BooksLtd, 1991,pag. 105.

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban.

Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

Fig.16.: ALTERNATIVE

METABOLICE

ALE

ORGANISMELOR

 

MULTICELULARE

 

SOLUŢIA:

ÎN

MEDIUL

ÎN MEDIUL URBAN:

 

MARIN:

ORAŞE METABOLICE

Dezvoltare

ex.: Meduza

Oraşul Linear

 

orizontală

 

Dezvoltare liberă

ex.: Buretele

Nuclei Urbani Dispersaţi (legaţi prin sistemul de căi de comunicaţie şi de spaţii verzi)

 

de mare

Mobilitatea,

ex.: Mamifere

Căi de comunicaţie şi Reţele tehnico-edilitare (circulaţie, linii de tensiune, canalizare, gaze, telefonie, net, etc.)

Circulaţia

Atât oraşele lineare, cât şi nucleii urbani dispersaţi depind de canalele circulatorii ale propriului lor metabolism 17 . Ambele forme urbane pot fi mult mai eficiente, în termeni energetici, în extinderea unui oraş, vorbind în general, numai dacă câteva din condiţiile rezidenţiale şi ale locurilor de muncă sau a celorlalte activităţi solicitând mobilitate, pot fi rezolvate. În prezent sistemul nostru circulator urban este sclerotic, îmbătrânit şi înfundat. Eficienţa virtuală a metabolismului urban în toate oraşele de azi, a descrescut constant de-a lungul timpului, odată cu creşterea populaţiei urbane, cu îmbătrânirea infrastructurii şi în momentul în care populaţia din toate ţările lumii a devenit mai dependentă de automobil.

Le Ricolais a cercetat aceste legi comune, studiind în special scheletul uman, radiolarii şi picătura de apă. Studiul picăturii de apă, cu ajutorul “filmelor de săpun”. dând posibilitatea unor imagini considerabil mărite, arată că “ moleculele de la suprafaţă, în număr limitat faţă de cele din interiorul lichidului, sunt atrase spre interior, provocând astfel o tensiune, manifestată ca un fel de piele foarte subţire dar elastică, având tendinţa, în virtutea elasticităţii sale, să

17 Aspectele metabolice ale vieţii urbane au fost reconsiderate cu 30 de ani în urmă de Abel Wolman şi operaţionalizate de Stephen Boyden şi colegii săi în Hong Kong.

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban.

Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

formeze o suprafaţă cât mai mică posibil, de unde numele de suprafaţă minimă”.

Datorită filmului acestei suprafeţe minime, se pot determina diagramele de tensiune. “Credem, scrie Le Ricolais, că evoluţia arhitecturii nu se va face decât dacă se eliberează de consideraţiile estetice învechite şi dacă îşi găseşte cu umilinţă respectul faţă de legile raţiunii. În locul unei atitudini pur analitice, viitoarea etapă ce trebuie realizată este o viziune sintetica şi, fără îndoială, că studiul formelor naturale guvernate, de asemenea, de Număr, ne va ajuta să realizăm un mare pas. Începând cu pânza de păianjen şi până la structurile misterioase ale radiolarilor 18 suntem confruntaţi cu probleme ale Formei, noţiune dificilă şi abstracta, căci forma este adesea confundata cu aspectul vizual al obiectelor statice. Pentru a ajunge la o concepţie autentică despre formă, Le Ricolais a sugerat câteva experienţe simple cu filmele de săpun, care au meritul de a face să se întrevadă anumite miracole ale naturii, infinit mai bogate şi mai complexe decât cele ale creierului uman. «Fără a trece prin aceste studii, structurile nu sunt decât pure accidente care cu greu pot fi numite creaţii» 19 .

Pentru Doernach, arhitectura şi biologia au în comun faptul că sunt ştiinţe care studiază structuri şi caută să clasifice materialele. Urbanist, luând ca model procesele de creştere ale sistemelor biologice, formează biostructuri cu hidrogen” cu aceste materiale noi, care sunt materiale de construcţie regenerabile. Astfel, sistemele regeneratoare sunt posibile în structurile urbane, scheletul purtând unităţi celulare interschimbabile, permiţând regenerarea continuă a organismului urban. Dar oare, fiinţe vii pot locui în sisteme vii care cresc ele însele şi se reproduc, deoarece după sistemul lui Doernach, “celulele de locuit, precum celulele biologice, cresc ele însele şi se reproduc biotectural ?”.

18 Din fr. radiolaire; lat. radiolus « rază mică »; ordin de protozoare marine, înconjurate de o membrană silicioasă şi având la exterior numeroase pseudopode, dispuse radial; prin acumularea scheletelor de radiolari, s-au format roci silicioase. 19 Cf. Michel Ragon, Histoire Mondiale de l'architecture et de l'urbanisme modernes, Vol. III, Casterman, 1978, Prospective et Futurologie, pag. 216.

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban. Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

urban. Capitolul III: Ora ş ul ş i Fenomenul Metabolic Fig. 17. Modele structurale spa ţ
urban. Capitolul III: Ora ş ul ş i Fenomenul Metabolic Fig. 17. Modele structurale spa ţ
urban. Capitolul III: Ora ş ul ş i Fenomenul Metabolic Fig. 17. Modele structurale spa ţ
urban. Capitolul III: Ora ş ul ş i Fenomenul Metabolic Fig. 17. Modele structurale spa ţ

Fig. 17. Modele structurale spaţiale care folosesc analogii morfologice cu lumea biologică (Robert Le Ricolais, 1962), Spumelaria -microorganism biologic (litografie din lucrarea Art Forms of Nature a biologului Ernst Haeckel) (Sursa ilustraţiilor: http://www.upenn.edu şi http://www.arranz.net)

Radiolarii sunt, după Le Ricolais, adevăraţii maeştri: “Aceste extraordinare organisme marine mici, spunea el, desfăşoară o varietate de artificii tehnice care depăşesc, şi aceasta cu mult, tehnologia noastră actuală”. Despre os, autorul preciza ca “Microfotografia unui os de tibia este deosebit de interesantă. Vedem aici un material precum osul, defavorizat în ceea ce priveşte rezistenţa sa, cum depăşeşte în performanţe, datorită aranjării sale, cele mai bune structuri din oţel ale noastre. Scheletul

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban.

Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

uman, cântăreşte aproximativ o zecime din greutatea pe care o suportă. Un examen mai atent ne arată că această structură osoasă dă la iveală un aranjament extraordinar de complex de structuri cu trei dimensiuni. În ciuda imposibilităţii de a rezolva statistic geometria acestor reţele, adică numărul de bare din noduri, se poate avea în vedere un artificiu şi anume să nu se considere nodurile, ci să se considere distribuţia golurilor´´ 20 .

s ă se considere distribu ţ ia golurilor´´ 2 0 . Fig.18. Structuri arhitectural–urbanistice (Emilio Pérez
s ă se considere distribu ţ ia golurilor´´ 2 0 . Fig.18. Structuri arhitectural–urbanistice (Emilio Pérez

Fig.18. Structuri arhitectural–urbanistice (Emilio Pérez Piñero) şi modele biologice naturale, analogie cu Structuri microbiologice– Stephoidea (litografie-Art Forms of Nature a biologului E. Haeckel) 21

20 Idem, pag. 217. 21 Sursa ilustraţiilor: http://en.wikipedia.org/wiki/Image şi http://www.flickr.com

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban. Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

urban. Capitolul III: Ora ş ul ş i Fenomenul Metabolic Cum se ş tie, ora ş

Cum se ştie, oraşele născute sub semnul funcţionalismului, sunt oraşe de concepţie mecanică. Aceste oraşe pot fi repetate şi multiplicate la infinit. “Din contră, ne spune, Maurice – Francois Rouge, un urbanism care ar răspunde cerinţelor biologice ar presupune caracterul finit al urbanismului, având raporturi determinate cu mediul şi supunându-se anumitor reguli de structură internă, între părţile componente şi ansamblu”. Se ajunge astfel, la o limită a formei oraşului, dar şi o limitare care altădată îşi găsea “epiderma”, în zidurile cetăţii. Propuneri asemănătoare de oraşe organice au fost studiate, în special în SUA, de Paolo Soleri 22 .

22 Ilustraţii preluate şi prelucrate grafic de pe site-ul http://www.arcosanti.org/.

METABOLISMUL URBAN. O abordare neconvenţională a organismului urban. Capitolul III: Oraşul şi Fenomenul Metabolic

Fig. 19. Dezvoltări urbane similare dezvoltarilor celulare, Paolo Soleri, Barajul Veladiga, Plan şi Secţiuni, 1967.
Fig. 19.
Dezvoltări urbane similare dezvoltarilor celulare,
Paolo Soleri, Barajul Veladiga, Plan şi Secţiuni, 1967.