Vasile Ilincan - Istoria Presei Literare Romanesti

UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE din SUCEAVA
FACULTATEA DE LITERE SI STIINTE ALE COMUNICARII

DEPARTAMENTUL PENTRU NVATAMNT LA DISTANTA
SPECIALIZAREA: Romna-Franceza/Germana
ISTORIA PRESEI LITERARE ROMNESTI.
SECOLUL AL XIX-LEA
CURS OPTIONAL
PENTRU NVATAMNTUL LA DISTANTA
ANUL II
Lector univ. dr. VASILE ILINCAN
2
CUPRINS
ARGUMENT 3
INTRODUCERE N ISTORIA PRESEI ROMNESTI 4
Unitate de nvatare nr. 1
1. Etape importante din evolutia presei romnesti 5
2. Stilul publicistic romnesc aspecte generale 9
3. Aparitia si evolutia presei europene 10
4. Foile manuscrise precursoare ale ziarelor 12
5. Actul de nastere al presei tiparite 13
nceputurile presei romnesti 21
1. Primele proiecte jurnalistice 22
2. Courrier de Moldavie (1790) 24
3. Ioan Molnar Piuariu tentative esuate 26
4. Chrestomaticul romnesc (1820) 30
5. Biblioteca romneasca (1821) si Fama Lipschii pentru Datia (1827) 31
,,Veteranele presei romnesti: Albina romneasca (1829) si Curierul romnesc (1829) 36
Dezvoltarea presei literare romnesti n a doua jumatate a secolului al XIX-lea 50
1. Foaie pentru minte, inima si literatura 50
2. Momentul Dacia literara 54
3. Revista Propasirea 58
4. Familia 62
5. Tribuna 67
6. Convorbiri literare 70
REVISTE LITERARE ROMNESTI. SECOLUL al XIX- lea. CULEGERE DE
ARTICOLE-PROGRAM 81
Curierul romnesc 81
Curier de ambele sexe 82
Gazeta de Transilvania 84
Dacia literara 87
Propasirea 89
Familia 90
Tribuna 96
Convorbiri literare 98
GLOSAR 99
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 105
AVREVIERI 107
CHEIA TESTELOR DE EVALUARE FINALA 107
3
ARGUMENT
Presa literara din prima jumatate a secolului al XIX-lea, eterogena sub aspectul
continutului si cu o disponibilitate exagerata spre zona traducerilor, atunci cnd nu exista nca
o
constiinta precisa a specificitatii faptului literar, si-a deschis paginile n chip firesc celor mai
diverse domenii ale culturii: istorie, filosofie, ortografie, pedagogie, arheologie etc. Pe masura
diferentierii fenomenului literar de fenomenul mai larg al culturii, n cea de-a doua jumatate a
secolului al XIX-lea au aparut publicatii reprezentantive, al caror profil s-a conturat n functie
de
orientarea estetica a literaturii pe care au tiparit-o. Prin publicarea articolelor-program, cele mai
importante publicatii literare din secolul al XIX-lea au ncercat sa impuna principii si criterii
de
promovare a valorilor autentice, de combatere a exagerarilor, de sincronizare a culturii si a
literaturii
romnesti cu Occidentul, dar si de pastrare a unui echilibru ntre traditie si modernitate.
Cursul de Istoria presei literare romnesti propune o prezentare sintetica asupra
principalelor momente din evolutia presei literare romnesti din secolul al XIX-lea si este
destinat studentilor anului II, care urmeaza forma de nvatamnt la distanta (ID) de la
Facultatea
de Litere si Stiinte ale Comunicarii, domeniul: Limba si Literatura, programul de studiu:
Licenta,
specializarea: Limba si literatura romna - Limba si literatura franceza /germana.
Continutul cursului a fost structurat n patru unitati de nvatare, concepute ntr-o forma
accesibila si concisa, prin dimensionarea unitatilor de nvatare. La sfrsitul fiecarei unitati de
nvatare am propus ntrebari de autoevaluare, sugestii de lectura, teste de autoevaluare si teste
de
autoevaluare finala (cu indicarea raspunsurilor), menite sa contribuie la consolidarea
cunostintelor
de specialitate si, n primul rnd, la formarea competentelor vizate de fiecare unitate de
nvatare.
Obiectivele specifice ale cursului optional snt urmatoarele :
- Cunoasterea principalelor momente din evolutia presei literare romnesti din secolul al
XIX-lea, rolul pe care l-au avut ziarele si revistele n dezvoltarea literaturii si a limbii romne
literare moderne.
- Interpretarea si ntelegerea principalelor idei afirmate n articolele-program ale
revistelor literare, cteva dintre acestea constituind adevarate puncte de cristalizare estetica
(Dacia literara, Convorbiri literare, Literatorul), cu rol de factor periodizator al unor ntregi
epoci literare.
n culegerea de texte, reproduse la sfrsitul cursului, am selectat cteva dintre articoleleprogram
aparute, de regula, n primul numar al fiecarei publicatii literare sau, n unele cazuri, la
reaparitia acestora, astfel nct sa oferim o imagine ct mai cuprinzatoare asupra miscarii
literare
si culturale din epoca1. Ordinea articolelor din prezenta culegere, semnate de personalitati de
prestigiu ale culturii noastre, a fost stabilita n functie de cronologia aparitiei publicatiilor;
pasajele neinteresante din continutul unor articole au fost eliminate, fiind marcate prin puncte de
suspensie ntre crosete. Diversele dublete lexicale oscilante, dovada a evolutiei, dar si a
instabilitatii limbii, au fost transcrise ca atare: articol-articul, cuprinde-coprinde, romn-rumn,
snt-sunt, societate-sotietate etc. De asemenea, termenii (arhaisme, regionalisme si neologisme),
mai putin cunoscuti sau utilizati cu alt sens n epoca respectiva, au fost explicati n Glosar.
Autorul
1 Textele reproduse n culegerea de articole-program au fost excerptate din volumele: *** Presa literara
romneasca. Articole-program de ziare si reviste (1789-1948). Editie n doua volume, note, bibliografie, indici de
I.
Hangiu si o introducere de D. Micu, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1968; *** Din presa literara romneasca
a secolului XIX. Prefata de Romul Munteanu. Antologie, note si glosar de Aurel Petrescu Text stabilit de Geta
Radulescu-Dulgheru si Aurel Petrescu, Editura Tineretului, Bucuresti, 1967.
4
INTRODUCERE N ISTORIA PRESEI ROMNESTI
Publicatiile periodice (ziare, reviste) autohtone au avut un rol decisiv n
procesul de modernizare a limbii romne literare, mai ales n secolul al XIX-lea,
pagina de ziar fiind, de cele mai multe ori, locul de ntlnire a inovatiei
lexicogramaticale
si principalul canal de raspndire a acesteia.
Datorita rolurilor sale de formare, influentare si/sau manipulare a opiniei
publice, presa reprezinta o putere n orice comunitate culturala, deoarece, de multe
ori, anumite decizii pot fi influentate de aparitia unor informatii n presa.
Cercetarile din ultima vreme, consacrate fenomenului publicistic romnesc,
confirma ca existenta si viabilitatea stilului publicistic nu mai pot fi puse astazi
sub
semnul contestarii sau al reticentei. Analizarea principalelor tendinte din evolutia
limbii literare, de ieri si de azi, nu poate fi conceputa fara a tine seama si de
limba
presei, o lingvistica practica despre care Bogdan Petriceicu Hasdeu spunea ca are
n vedere limba in concreto. n cercetarea discursului jurnalistic actual, se
contureaza, dupa parerea noastra, doua tendinte de abordare a acestuia:
- o tendinta interna, care emana dinspre profesie si vizeaza formarea si
perfectionarea ziaristului din perspectiva teoriei comunicarii; n prezent, exista
deja
o bogata bibliografie de specialitate care abordeaza pe larg specificul presei scrise
n raport cu alte canale media, modul sau de operare, functiile si limitele acesteia,
o
parte dintre aceste lucrari constituind-o traducerile unor specialisti recunoscuti n
domeniul presei scrise sau audiovizuale europene (Melvin de Fleur, Sandra Ball-
Rokeach, Teorii ale comunicarii de masa, Editura Polirom, Iasi, 1999; Patrice
Flichy, O istorie a comunicarii moderne, Editura Polirom, Iasi, 1999; Christian
Baylon & Xavier Mignot, Comunicarea, Editua Universitatii ,,Al. I. Cuza, Iasi,
2000; Jean-Claude Bertrand, O introducere n presa scrisa si vorbita, Editura
Polirom, Iasi, 2001; Philippe Gaillard, Tehnica jurnalismului, Editura Stiintifica,
Bucuresti, 2000; ***Manual pentru ziaristii din Europa Centrala si de Est, Editura
World Press Freedom Committee, Bucuresti, 1992; *** Mass-media si libertatea
de exprimare. Ghidul jurnalistului, Editura Setronic, Bucuresti, 1997; J.J.
Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, Stiinta comunicarii, Editura Humanitas,
Bucuresti, 2000; Jean-Nel Jeanneney, O istorie a mijloacelor de comunicare,
Institutul European, Iasi, 1997.), la care trebuie sa adaugam o serie de contributii
romnesti consacrate identitatii presei scrise n raport cu celelalte componente ale
sistemului media: Mihai Coman, Manual de jurnalism, vol.I, II, Editura Polirom,
Iasi, 1997, 1999; idem, Introducere n sistemul mass-media, Editura Polirom, Iasi,
1999; Marian Petcu, Tipologia presei romnesti, Institutul European, Iasi, 2000;
Ioan Dragan, Paradigme ale comunicarii n masa, Editura Sansa, Bucuresti, 1996;
Peter Gross, Culegerea si redactarea stirilor, Editura de Vest, Timisoara, 1993;
Lucian-Vasile Szabo, Libertate si comunicare n lumea presei. Principii, norme,
reguli. Limbajul mass-media, Editura Amarcord, Timisoara, 1999; Florea
5
Ioncioaia, Introducere n presa scrisa, Editua Universitatii ,,Al. I. Cuza, Iasi,
2000; Dorin Popa, Introducere n studiul si istoria mass-media, Editua
Universitatii ,,Al. I. Cuza, Iasi, 2002; idem, Textul jurnalistic. Genuri si specii,
Editua Universitatii ,,Al. I. Cuza, Iasi, 2002 etc.
- o tendinta externa, care se manifesta din partea cercetatorilor interesati
de evolutia limbii n general si a stilului publicistic n particular, ca una din
variantele autonome ale limbii romne literare.
Aceste modalitati de cercetare snt complementare, abordarea facndu-se
dintr-o perspectiva pragmatica, cea a jurnalistului profesionist, la care se adauga
perspectiva teoretica a lingvistului. Constatarile desprinse n urma studiilor
recente2, departe de a fi exhaustive, releva oportunitatea studierii stilului
publicistic, ca entitate autonoma cu multiple valente expresive, cu particularitati
specifice si particularitati comune cu unul sau mai multe din stilurile limbii
romne
literare actuale. Consideram, asadar, ca a ignora stilul presei scrise ar nsemna sa
ne situam n afara realitatii.
1. Etape importante din evolutia presei romnesti
Am considerat ca o periodizare a principalelor momente din evolutia
stilului publicistic romnesc periodizare fatalmente relativa si conventionala !

se impune aici, ntruct etapele de evolutie a limbii literare coincid doar partial cu
cele ale afirmarii si dezvoltarii stilului publicistic.
Un alt motiv care ne determina spre un asemenea demers este si faptul ca,
n lucrarile consacrate presei, exista diferente vizibile n considerarea anului care
marcheaza nceputul presei romnesti, diferente usor de constatat chiar din
titlurile
ctorva dintre lucrarile avute n vedere: Ilarie Chendi, nceputurile ziaristicii
noastre (1789 1895), Orastie, 1900; ***Bibliografia analitica a periodicelor
romnesti (1780 1850), ntocmita de Ioan Lupu, Nestor Camariano si Ovidiu
Papadima, vol. I(1-3), vol. II(1-3), Bucuresti, 1966, 1972; ***Publicatiunile periodice
romnesti (ziare, gazete, reviste). Descriere bibliografica de Nerva Hodos si Al.
Sadi Ionescu. Cu o Introducere de Ion Bianu, Tom I Catalog alfabetic (1820
1906), Bucuresti, Leipzig, Viena, 1913; I. Hangiu, Dictionar al presei literare
romnesti (1790 1982), Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987
(vezi si editia a II-a, 1996); Georgeta Raduica si Nicolin Raduica, Dictionarul
presei romnesti(1731-1918), Editura Stiintifica, Bucuresti, 1995; Ion Iliescu, O
istorie deschisa a presei romne (1565-1925), Editura Mirton, Timisoara, 1999.
2 Mentionam n acest sens: Irina Preda, mbogatirea lexico-semantica a limbii romne actuale
(Cu privire la perioada post-decembrista), n LR, XLI, 1992, nr. 9, p. 483-490 (I); LR, 1992,
nr.10, p.541-549 (II); LR, 1992, nr. 11-12, p.589-595 (III); LR, XLII, 1993, nr. 1, p. 19-28 (IV);
Adriana Stoichitoiu, mprumuturi necesare si mprumuturi de lux n limbajul publicistic
actual, n Comunicarile Hyperion, volum coordonat de Dimitrie Pacurariu, Ed. Hyperion
XXI, Bucuresti, 1992, p. 169-176; Larisa Schippel, Texte si contexte. Aspecte comunicative si
culturale ale presei actuale din Romnia, n LL, XLVII, 1997, I, p. 52-58; Adriana Stoichitoiu-
Ichim, Observatii privind influenta engleza n limbajul publicistic actual, n LL, XLVI, 1996, II,
p. 37-46 (I); LL, XLVI, 1996, III-IV, p. 25-34 (II).
6
Cu riscul de a ne repeta, tinem sa precizam ca anul 1829, cnd apar
Curierul romnesc si Albina romneasca, reprezinta o data de referinta pentru
publicistica romneasca, n ciuda unor afirmatii recente care ncearca, ntr-o
interpretare protocronista (protocronism = curent de idei care urmareste sa puna
n
valoare anticiparile creatoare pe plan universal n domeniul culturii si civilizatiei,
pe care orice popor le poate revendica), sa fixeze nceputurile presei cu mai multe
decenii nainte. Astfel, autorii Dictionarului presei romnesti (1731-1918),
Georgeta Raduica si Nicolin Raduica, ncearca sa readuca n discutie un punct
de
vedere ,,nou, afirmnd ca nceputul presei romnesti este n anul 1731, cnd apare
primul calendar, realizat si tiparit de dascalul Petcu Soanul din Scheii Brasovului:
,,n legatura cu nceputurile presei romnesti, exista un adevar istoric, n prezent
putin
cunoscut n literatura de specialitate, prin care se demonstreaza ca n
Transilvania, cu
o jumatate de secol mai de timpuriu, anterior activitatii istoricilor ardeleni
iluministi
(Samuil Micu, Gheorghe Sincai si Petru Maior), a existat o continuitate a culturii
romnesti transilvanene n Brasov, afirmatie confirmata de catre protopopul
Radu
Tempea, n a carui cronica ecleziastica se specifica aparitia celui dinti
Calendar
romnesc n 1731. Asadar, n afara oricarei ndoieli, marele public trebuie sa
cunoasca realitatea, ca aceasta data devanseaza cu o suta de ani Curierul
romnesc, publicat de Ion Heliade Radulescu, si Albina romneasca, publicata
de
Gheorghe Asachi, ambele n 18293 (s.n.).
Reafirmarea unui asemenea punct de vedere, prin care se confirma
calendarele ca ,,organe de presa, vine n contradictie, dupa parerea noastra, cu
nsusi continutul notiunii de presa, care trebuie sa raspunda unor necesitati
imediate de informare. De asemenea, tinem sa subliniem ca n studiile si
lucrarile
consacrate evolutiei presei europene, calendarele nu snt asimilate presei, cu toate
ca primele calendare din Europa se tiparesc nca de la 1448, cele mai cunoscute
fiind calendarele de la Mainz. Este cunoscut faptul ca ncepnd cu a doua jumatate
a secolului al XIX-lea, n spatiul cultural romnesc au circulat asemenea calendare
straine (germane, franceze, dar mai ales italiene), n original, n traduceri si n
c_pii, cel mai frecvent mentionat fiind Foletul novel, ntocmit, la cererea lui
Constantin Brncoveanu, de catre Giovanni Candido Romano (unul din secretarii
domnitorului), care-si semna calendarele cu pseudonimul Ioan Romnul sau Ioan
Frncul. Pe de alta parte, Calendarul tiparit de Petcu Soanul n anul 1731,
considerat de Georgeta Raduica drept punctul de referinta al presei romnesti,
nu
reprezinta cel mai vechi calendar cunoscut n spatiul autohton. Mircea Popa
semnaleaza descoperirea unui ,,Calendar, pe care l atribuie diaconului Coresi, cu
3 Georgeta Raduica, Nicolin Raduica, Dictionarul presei romnesti(1731-1918), Editura
Stiintifica, Bucuresti, 1995, p.5; acelasi punct de vedere a fost afirmat, mai nti, de cei doi
autori, n Calendare si almanahuri romnesti(1731-1918).Dictionar bibliografic, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,1981, p.15-16. Vezi si Ion Iliescu, O istorie deschisa a
presei romne (1565-1925), Editura Mirton, Timisoara, 1999, lucrare n care autorul face o
,,noua deschidere n istoria presei romnesti, invocnd, de data aceasta, un calendar tiparit n
limba latina, la Sibiu, n anul 1565, de catre Martin Heusler, sustinnd ca presa romneasca are
o
vechime de peste patru secole, daca facem abstractie de limba n care a aparut.
7
o vechime mult mai mare, datnd din anul 1569.4 Autorul reuseste sa demonstreze
ca acest calendar n limba romna (nu n limba slavona cum se considera pna
acum) a fost tiparit la Brasov, cheltuindu-se 6 denari pentru a fi oferit n dar unui
sol moldovean venit n vizita la Brasov.
Daca am asimila calendarele presei propriu-zise, asa cum considera autorii
dictionarului mentionat, ar nsemna ca acest Calendar (1569), atribuit diaconului
Coresi, ar fi nu numai primul periodic romnesc, dar el ar putea fi considerat chiar
primul periodic din Europa, stiut fiind faptul ca primul periodic european apare la
Anvers, n anul 1605, Niewe Tydinghen, urmat de Frankfurter Zeitungen, tiparit la
Frankfurt pe Main n 1615 etc. Fara sa minimalizam importanta calendarelor,
indiferent de vechimea si importanta acestora, consideram ca, prin continutul si
prin structura lor preponderent ,,compozita(cele mai multe avnd o parte strict
calendaristica si una astrologica), acestea nu au nimic n comun cu notiunea de
presa, cu att mai putin Calendarul din 1731, descris de protopopul Radu Tempea
n Istoriia besrecei Schilor Brasovului (Brasov, 1899) calendar ,,acum nti
rumnescu alcatuitu de pe cel sarbescu(credem ca este vorba mai degraba de o
traducere), cuprindea ,,niste lucruri a zodiilor, cine cnd sa va naste cum va fi5.
Apreciem, asadar, ca toate initiativele carturarilor romni de la sfrsitul
secolului al XVIII-lea, alaturi de modestele aparitii gazetaresti de la nceputul
secolului al XIX-lea, au netezit drumul catre adevarata presa, care, n opinia
noastra, ncepe prin tiparirea si difuzarea Curierului romnesc si a Albinei
romnesti (1829). De acum putem vorbi de presa, n sensul modern al termenului,
aceasta nsemnnd periodicitate relativ constanta, informatie de actualitate,
continuitate si, nu n ultimul rnd, un public dispus si apt pentru a se informa.
Amplele mutatii produse n structura mentala a secolului al XVIII-lea, de catre
iluminism si enciclopedism, intensul proces de europenizare, pornit din Apus, au
avut efecte dintre cele mai spectaculoase si n rasaritul Europei, unde popoarele
asuprite ncep sa se trezeasca la o viata nationala si spirituala proprie, sa-si
descopere originea, limba si radacinile istorice. Centrele de nvatamnt si cultura
apusene devin tot mai accesibile scoli de formare pentru o intelectualitate avida de
cunostinte si progres.
Avnd n vedere cele afirmate mai sus, am structurat procesul evolutiei
presei romnesti n cinci perioade :
1829 1860;
1860 1900;
1900 1947;
1947 1989;
1990 si pna n prezent.
Cele cinci perioade de afirmare si dezvoltare a stilului publicistic trebuie
puse n relatie directa cu evolutia sistemelor politice si juridice, acestea
4 Mircea Popa, Cel mai vechi calendar romnesc: Calendarul lui Coresi (1569), n
Contemporanul. Ideea europeana, IV, 1994, nr.16-17-18, p. 1, 11.
5 Apud Georgeta Raduica, Nicolin Raduica, Calendare si almanahuri romnesti (1731-1918),
Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981, p.199-200.
8
determinnd, de regula, relatiile dintre presa si putere.6 Referitor la acest aspect,
Eminescu insista, n unul din studiile sale din ciclul Icoane vechi si icoane noua,
asupra rolului pe care l aveau ziarele la sfrsitul secolului al XIX-lea, ca mediator
n relatia putere-presa-public, remarcile sale mentinndu-si partial valabilitatea si
astazi: ,,Se stie ca snt facute pentru a trezi patimile societatii si a crea n public
atmosfera ce-i trebuie guvernului sau adversarilor sai spre a inaugura suirea unora
sau coborrea altora (VI. Fraza si adevar, X, 30).
Acest criteriu general de periodizare a presei trebuie sa aiba n vedere si alte
elemente care sa tina seama de evolutia sistemelor economice si culturale a
societatii, existenta unor cititori instruiti, interesati de viata publica, precum si
gradul
de dezvoltare a tehnologiei de imprimare si de transmitere a informatiei. Fiecare
perioada marcheaza, n general, un anumit stadiu de afirmare si de perfectionare
a
stilului gazetaresc, cu toate acuzele de amatorism si improvizatie, de mistificare
deliberata a realitatii si de vulgaritate (excesele au existat si, din nefericire, exista
si
astazi, att n presa romneasca, ct si n cea straina) aduse presei.
Periodizarea propusa este relativa, n sensul ca, ntre aceste delimitari
conventionale exista, cu siguranta, si elemente de continuitate sub raport tematic,
dar, mai ales stilistic, capitol insuficient analizat, deocamdata, n literatura de
specialitate. Studiile consacrate jurnalisticii au vizat doar anumite perioade din
evolutia stilului publicistic7, asa nct, n prezent, nu avem nca o istorie integrala
a
presei, acut resimtita n cercetarea romneasca. Pe lnga studiile, monografiile si
dictionarele de presa existente, stimulativa n realizarea unei asemenea lucrari
ramne Istoria presei romnesti de la primele nceputuri pna n 1916, scrisa de
Nicolae Iorga si aparuta n anul 1922.
Avem convingerea ca, prin elaborarea unei istorii generale a presei
romnesti s-ar clarifica si unele puncte de vedere divergente cu privire la originile
acesteia, deschizndu-se, n acelasi timp, alte perspective de cercetare n diverse
domenii (istoria literaturii, istorie, sociologie etc.). Pledoaria noastra pentru o
istorie a presei autohtone, completata si reactualizata ca informatie, porneste de
la
constatarea ca, n alte spatii culturale, lucrarilor de sinteza a presei li se acorda
atentia cuvenita. A se vedea numai doua dintre lucrarile de istorie a presei
franceze, indicate de Jean-Nel Jeanneney n bibliografia cartii sale: Ren de
Livois, Histoire de la presse franaise, I. Des origines 1881, II. De 1881 nos
jours, ditions Spes-Lausanne, 1965; Claude Bellanger, Jacques Godechot, Pierre
6 Cf. Dorin Popa, Introducere n studiul si istoria mass-media, Editura Universitatii ,,Al. I.
Cuza, Iasi, 2002, p. 11.
7 Vezi Al. Andriescu, Limba presei romnesti n secolul al XIX-lea, Ed. Junimea, Iasi, 1979.
Autorul analizeaza, pe larg, primele doua perioade din evolutia stilului publicistic: Limba
presei
romnesti n perioada 1829 1860 (p. 84-132), Limba presei romnesti n perioada 1860
1900 (p. 133-193). O cercetare partiala a primei perioade face si Gh. Bulgar n studiul Despre
limba si stilul primelor periodice romnesti (1829 1840), n ***CILRL II, 1958, p.75-113;
Livia Popescu, Observatii asupra limbii si stilului presei progresiste de la 1848, n StUBB,1961,
nr.2, p.27-36; Gh. Chivu, Elemente regionale n limba periodicelor muntene din secolul al
XIXlea,
n LR, XII, nr.4, 1972, p.293-306; Lucia Cifor, Aspecte normative privind cteva fenomene
morfo-sintactice din limba presei basarabene, n Revista de lingvistica si stiinta literara, 1993,
nr.5, p.34-41.
9
Guiral si Fernand Terrou, Histoire gnrale de la presse franaise, Paris, P.U.F.
(lucrare n cinci volume): t I Des origines 1814, Paris, 1969, [634 p.]; t II De
1815 1871, Paris, 1969, [466 p.]; t III De 1871 1940, Paris, 1972, [688 p.]; t IV
De 1940 1958, Paris, f.a., [488 p.]; t V De 1958 nos jours, Paris, 1976, [550 p.]
2. Stilul publicistic romnesc aspecte generale
Stilul publicistic (gazetaresc) romnesc s-a instituit pe baza normelor
limbii literare, fiind un stil de esenta moderna, si cuprinde n sfera sa o gama de
mijloace si forme de comunicare orale si scrise, care servesc la informarea
publicului n calitatea sa de receptor, asupra celor mai diverse evenimente
cotidiene din viata sociala, politica, economica, culturala, stiintifica, artistica,
sportiva etc., ndeplinind astfel functia de mediatizare, dar si de influentare a
opiniei publice. Textele publicistice prezinta trasaturi specifice care decurg din
necesitatea unei informari rapide, exacte, expresive si convingatoare, din
caracterul
lor dinamic, deschis nnoirilor, dar pastrnd, n general, un echilibru firesc ntre
traditie si inovatie. Datorita receptivitatii la inovatie si continutului sau variat,
nca
de la aparitia primelor ziare romnesti, stilul publicistic a reprezentat unul din
principalele instrumente n procesul de introducere si adaptare a neologismelor,
precum si n actiunea de perfectionare, sub aspectul corectitudinii, a normelor
limbii literare din secolul al XIX-lea. De asemenea, datorita circulatiei si
influentei
imediate asupra cititorilor, la care trebuie sa adaugam prestigiul redactorilor si al
colaboratorilor (n general scriitori si oameni de cultura recunoscuti n epoca),
presa din secolul al XIX-lea si de la nceputul secolului al XX-lea a contribuit, n
mare masura, la stabilirea si la impunerea unui model de norma scrisa,
considerata
literara, grabind astfel procesul de unificare a limbii de cultura, printr-o renuntare
treptata si constienta la elementele regionale si populare.
Negarea existentei stilului publicistic sau anexarea lui la stilul beletristic
reprezinta, probabil, si consecinta indirecta a faptului ca aproape toti marii
nostri
scriitori, ncepnd cu Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ioan Slavici si continund
cu Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, George Calinescu s.a., au fost si mari gazetari.
De altfel, n toate etapele de dezvoltare a societatii romnesti din secolul al
XIXlea,
aparitia presei constituind un atribut al unei lumi ce tindea spre modernitate, si
pna n prezent, putem constata o colaborare fructuoasa si activa a scriitorilor, n
primul rnd, n paginile ziarelor sau revistelor. Fenomenul nu este specific doar
spatiului cultural romnesc, marii scriitori si-au mpletit destinul lor artistic si
printr-o colaborare (permanenta sau ocazionala) la presa vremii: Voltaire, Honor
de Balzac, mile Zola, Victor Hugo, Albert Camus, Jean-Paul Sartre s.a.
ntruct cei care practicau ziaristica erau si mari scriitori (unii dintre acestia,
cum ar fi Mihai Eminescu, I. L. Caragiale sau Tudor Arghezi, au dat stralucire
ambelor domenii ), interferente stilistice ntre stilul publicistic si stilul beletristic
s-au produs si se produc n permanenta, cu efecte benefice, n primul rnd, pentru
stilul publicistic, dar si cu rezultate pozitive pentru evolutia literaturii.
n primele doua etape de dezvoltare a stilului publicistic (1829-1860; 1860-
1900), timp n care s-au produs mari schimbari n evolutia societatii romnesti, n
paginile ziarelor au avut loc ample campanii de clarificare ideologica. Tot n presa
10
s-au propus solutii care priveau dezvoltarea, unificarea si mbogatirea limbii
literare si s-au publicat creatii literare valoroase, ncercndu-se o selectie mai
riguroasa a acestora pe baza unor criterii estetice ferme. Presa si literatura cunosc
acum o perioada de emulatie, apropiindu-se, dar si separndu-se din punct de
vedere stilistic, prin scopul urmarit, care impunea jurnalistului mijloace de
persuasiune specifice, marcate de oralitate n articolul gazetaresc. Ca sa folosim
terminologia retoricii antice, literatura tindea tot mai mult catre un stil ales
(,,nalt), n timp ce presa cultiva ,,stilul de jos, n sensul unei comunicari largite,
fara excesele de vulgaritate din presa actuala.
Odata cu aparitia Daciei literare (1840), asistam la o specializare a presei,
prin editarea primelor reviste literare, care erau fondate si conduse de reputati
scriitori si oameni de cultura: Dacia literara, sub ndrumarea lui Mihail
Kogalniceanu, Romnia literara (Iasi, 1855), condusa de Vasile Alecsandri,
Convorbiri literare (Iasi, 1867-1944), revista fondata de Societatea Junimea si
condusa de Titu Maiorescu, Tribuna (Sibiu,1884), editata de I. Slavici. Presa
literara8 nu cuprindea, la nceputurile ei, numai publicatii cu caracter strict literar,
ea
a fost n acea perioada mai mult o presa culturala si politica, cu un spectru larg,
n
domenii cum ar fi: istoria, filozofia, economia, medicina, arta, literatura, filologia
etc. Prin programele lor, cele mai importante publicatii literare din secolul al
XIXlea
au stabilit principii si criterii de periodizare, de promovare a valorilor autentice,
de combatere a exagerarilor, de sincronizare a culturii si a literaturii romnesti cu
Occidentul, dar si de pastrare a unui echilibru ntre traditie si modernitate.
3. Aparitia si evolutia presei europene
n ansamblul mijloacelor de comunicare, presa detine si nu de astazi un
loc privilegiat att prin vechimea, ct si prin desavrsirea la care a ajuns, ca
principal instrument de informare si de interpretare a realitatii, determinnd, de
cele
mai multe ori, ideile, gesturile si reactiile cotidiene, simpatiile si antipatiile
,,curentedin cadrul unei comunitati sociale.
Aparitia si evolutia presei este fixata, n general, dupa inventarea tiparului,
dar nu trebuie sa pierdem din vedere si asa-zisa ,,preistorie a acesteia, deoarece
dorinta de informare s-a manifestat nainte de aparitia scrisului si, evident, nainte
de
aparitia si generalizarea tiparului.
Cele mai multe dintre studiile si lucrarile consacrate perioadei de nceput a
presei europene au evidentiat faptul ca primele manifestari, care pot fi ncadrate
n
categoria genurilor si speciilor jurnalistice, snt rezultatul aparitiei buletinelor din
Roma antica Acta publica, Acta diurna populi romani sau Acta senatus , datnd
din vremea lui Iulius Caesar (100-44 . Hr.). Evenimentele importante ale fiecarui
an erau notate cronologic pe tabule, acestea erau numite ,,analele pontifilor (dar si
8 Majoritatea ziarelor tiparite n intervalul 1829-1840 si chiar mai trziu, aveau nscrise pe
frontispiciu sintagma ,,gazeta politica si literar(l)a; prin ,,literar se ntelegea, n primul
rnd,
stirea, faptul divers cultural-stiintific si creatia beletristica; vezi n acest sens, Iorgu Iordan,
Albina romneasca. Note pe marginea primului ei volum, n volumul Limba literara. Studii si
articole. Editie ngrijita si note de Pavel Tugui si Ion Traistaru, Editura ,,Scrisul Romnesc,
Craiova, 1977, p. 169.
11
Annales maximi, Annales Pontificum etc.), fiind accesibile la nceput doar
patricienilor, apoi si plebeilor. Ele erau dublate de Acta Senatus si Acta diurna,
care
contineau informatii despre adunarile senatului, cuprinznd parti din procesele
verbale, extrase din discursuri, proiecte de legi, evenimente de la Curte,
evenimente
militare, informatii despre spectacole sau ceremonii, fapte ale actorilor, procese,
calamitati si chiar ceea ce astazi am numi ,,faptul divers9.
Prin intermediul acestora, cetatenii erau informati asupra principalelor
decizii ale autoritatilor, noutatile zilei fiind afisate n piata publica sau n forum.
Diurnarii erau cei care scriau aceste foi, unul din cei mai cunoscuti a fost Caius
Sallustius, protejatul lui Iulius Caesar, cel care coordona Commentarius rerum
novarum (,,cronica noutatilor), o foaie saptamnala, care aparea n peste 10000
de
exemplare, textul initial fiind recopiat de cei peste 300 de scribi10. Pe lnga aceste
modalitati oficiale de comunicare, o pondere nsemnata, n mprejurarile de
atunci,
o aveau informatorii orali, porecliti subrostrani. ntr-o scrisoare a lui Coelius catre
Cicero, se mentioneaza ca la Roma, n apropierea Rostrelor11, asemenea
persoane
bine informate furnizau noutati platite celor interesati.
Modestele foi existente la Roma aveau un caracter strict administrativ.
Departe nca de presa periodica moderna, aceste mijloace incipiente de
informare,
urmate spre sfrsitul Evului Mediu de foile manuscrise (numite la Venetia avvisi,
iar n Germania zeytungen), erau citite, probabil, cu interes de catre autoritatile de
la Roma, sau din provincii. Ar fi hazardat sa consideram ca astfel de buletine, al
caror continut era preponderent comercial, care circulau, n principal, la Roma, ar
fi putut sa determine sau sa influenteze aparitia presei din provinciile Imperiului
Roman. Ecouri ale acestor substituienti ai ziarelor de mai trziu au ajuns, probabil,
prin intermediul militarilor care veneau de la Roma sau din alte parti ale lumii
romane, inclusiv n Dacia sau n alte regiuni, de unde acestia trebuiau sa
informeze
autoritatile asupra evenimentelor importante din teritoriile ocupate12.
Referitor la originile presei, nu credem ca este lipsita de interes opinia lui
Ren de Livois, care considera ca originile ndepartate ale jurnalismului snt cu
mult mai timpurii dect n spatiul european. Autorul, ntr-o documentata lucrare
consacrata istoriei presei franceze13, mentioneaza ca aparitia acestor mijloace
de
comunicare, puse pna acum n legatura cu Acta diurna sau cu foile manuscrise
din secolele al XV-lea si al XVI-lea, este cu mult mai ndepartata, daca ne
raportam la spatiul cultural european: ,,Treisprezece secole naintea erei noastre,
egiptenii aveau la dispozitia lor papirusuri de informare, guvernamentale sau
independente, chiar ostile cercurilor oficiale14.
9 Apud Eugene Dubief, Le journalisme, Paris, Hachette, f.a. p.4
10 http://mediastheatresje.iquebec.com/version%20texte.htm
11 Tribuna situata lnga forum, nconjurata de o arcada sustinuta de coloane mpodobite cu
rostre;
n Roma antica exista obiceiul de a se ridica o coloana cu rostre (ciocurile de la prora corabiilor
de razboi), dupa obtinerea unei victorii ntr-o batalie navala.
12 Cf. Al. Andriescu, Limba presei romnesti n secolul al XIX-lea, Editura Junimea, Iasi, 1979,
p. 1.
13 Ren de Livois, Histoire de la presse franaise, I, Des origines 1881. II. Des 1881 nos
jours, Editions Spes - Lausanne, 1965.
14 Apud Al. Andriescu, Op. cit., p. 12.
12
Un rol important n aparitia primelor forme de manifestare a presei din
Europa l-a avut, desigur, inventarea tiparului, de avantajele caruia astazi nu se mai
ndoieste nimeni, desi plenul Sorbonei hotarse, n 1533, distrugerea masinilor de
tiparit: ,,aceste inventii dracesti care dau nastere n fiecare zi la o multime
mare
de carti vatamatoare. Aparitia la Strasbourg (dupa unii autori la Mainz), n anul
1438, a acestei tulburatoare inventii a lumii occidentale, datorate lui Johann
Gutenberg15, a condus la tiparirea primei carti din Europa (Lyon, 1473) si la
aparitia, n Franta, a unor fascicule de dimensiuni limitate numite ,,ocazionale
(ofereau informatii generale, fiind editate sub forma unor foi mici de 4, 8, sau 16
pagini, din care nu lipsea senzationalul, prin titluri care urmareau sa atraga
atentia:
evenimente de la Curte, cataclisme, miracole etc.), iar n Italia, ,,gazzette.
Tiparirea si difuzarea acestora, mai nti fara regularitate, a constituit ,,trasatura
majora a acestei prime faze, de la sfrsitul secolului al XV-lea pna la nceputul
celui urmator16, urmata, n Franta, de publicatiile cu un caracter popular,
denumite
,,canards, foi de scandal, care povesteau un fapt extraordinar, real sau, de cele mai
multe ori, imaginat; prima foaie de acest tip dateaza din anul 1529, astfel de
publicatii cunoscnd apogeul n secolul al XIX-lea17.
4. Foile manuscrise - precursoarele ziarelor de astazi
Foile manuscrise, precursoarele ziarelor, au constituit o etapa importanta care
au prefigurat nceputurile jurnalismului n Europa, iar inventarea tiparului a
nsemnat
pentru foile manuscrise, difuzate n Italia, Anglia, Franta, Germania sau Olanda,
un
concurent serios, ceea ce nu va duce nsa la impunerea rapida a presei tiparite,
care,
exceptnd Marea Britanie, va fi supusa unei stricte cenzuri din partea autoritatilor,
astfel nct stirea manuscrisa si cea tiparita au coexistat, disputndu-si ntietatea,
si n
secolul al XV-lea, chiar si mai trziu, pna la nceputul secolului al XVIII-lea18.
La nceput, acestea erau foi volante si aveau un rol informativ, fiind lipsite
de periodicitate. Ele aveau drept scop sa informeze monarhii si familiile nobiliare.
Snt citate cazurile lui Eduard al - III-lea, n Anglia secolului al XIV-lea, sau al
printilor electori din Saxonia, din aceeasi perioada, cu importante cheltuieli pentru
procurarea unor asemenea texte. Exista documente pastrate n Biblioteca
Universitatii din Leipzig, n Biblioteca Vaticanului sau n Biblioteca Nationala
din
Viena care atesta, pentru secolele al XV-lea si al XVI-lea, prezenta unor colectii
ale
acestor foi manuscrise cu informatii din cele mai diferite locuri ale Europei
(Roma,
Hamburg, Viena, Madrid, Paris, Londra, Varsovia, Constantinopol etc.).
15 Referitor la data inventarii tiparului, opiniile snt diferite: pentru unii cercetatori, tiparul ar fi
aparut n anul 1434, pentru altii, n 1438, n timp ce ultimii dateaza inventia n 1439. n China,
tiparul
este cunoscut cu multe secole nainte; dinastia Tang, care a condus China, ntre anii 618-907,
avea o
gazeta oficiala, intitulata Ti pao, iar prima carte din lume, Diamond Sutra, a fost tiparita, de
asemenea, n China (868 d. H.), n timp ce operele lui Confucius au fost imprimate n anul 953.
16 Jean-Nel Jeanneney, O istorie a mijloacelor de comunicare. De la origini si pna astazi,
Institutul European, Iasi, 1997, p. 21.
17 Maurice Lever, Canards sanglants, naissance du fait divers, Paris, Fayard, 1993.
18 Georges Weill, Le journal. Origine, evolution et rle de la presse periodique, Paris, 1934.
13
Gazetele-manuscris difuzau informatii economice (monede, preturi, piete,
transporturi), politice (tratative, conflicte militare), dar si fapte diverse. n secolele
al
XVI-lea si al XVII-lea, circulau foi de acelasi tip care, ntre timp, erau tiparite.
Istoria retine n acest sens foi cu numele de Occasionels pentru Franta, Zeitung

pentru Germania, Avvisi pentru Italia sau Newsbooks pentru Anglia, dar si
titluri
ca Mercur, Gazeta sau Jurnal. Cteva dintre trasaturile definitorii pentru ideea de
presa se pot regasi n spectacolul propus de-a lungul acestei perioade. Dincolo de
nevoia circulatiei informatiei, de ,,valorificarea faptului divers, este de retinut si
ceea ce Jean-Nel Jeanneney socotea un fel de ,,presa de atitudine prin care se
influenteaza ,,afacerile publice, crescnd ponderea notelor satirice, a elementelor
de
pamflet. Pe de alta parte, aceste foi circulau usor si puteau evita ,,controlul
autoritatilor. n felul acesta vorbim si despre o alta paradigma, cea a luptei dintre
cenzura si libertatea presei, dramatica relatie care va acoperi secolele urmatoare.
Ideea apare si n Histoire de la presse a lui Pierre Albert19.
n acest sens, toti istoricii amintesc cteva exemple. n 1275, o ordonanta
regala prevedea, n Anglia, pedepsirea celor care difuzeaza stiri false. n 1534,
cenzura devine o realitate n Franta. ntre 1569-1572, papa Pius al V-lea impunea
sanctiuni grave, mergnd pna la condamnarea la moarte a celor care raspndeau
avvisi, prin care era atacata biserica catolica20.
A mai intervenit ceva fundamental pentru ca presa sa devina realitate. Chiar
daca tiparul este un produs al secolului al XV-lea, presa tiparita si face loc
treptat,
coexistnd cu substituienti mai vechi sau cu alte forme ,,de tranzitie. Din aceasta
ultima categorie merita evidentiate almanahurile, ,,une sorte de journal annuel
(cu
aparitii la date fixe si o regularitate anuala, numele provenind de la un cuvnt arab,
cu sensul de ,,anul viitor), povestirile istorice, cu notarea faptelor ,,jour par jour
si
publicatiile populare, despre care am amintit.
5. Actul de nastere al presei tiparite
Actul de nastere al presei periodice europene se va concretiza nsa abia la
nceputul secolului al XVII-lea. n 17 mai 1605, la Anvers, n Olanda, a aparut la
intervale initial neregulate jurnalul saptamnal Nieuwe Tijdinghen (Stirile
recente), tiparit de Abraham Verhoeve (1575-1652), urmat la un deceniu de
Frankfurter Zeitung.
n anii urmatori, apar aproape concomitent publicatii periodice la Berlin,
Hamburg (1616), Stuttgart (1619), Kln (1620), Amsterdam (1620) Florenta
(1636), Roma (1670), Stockholm (1675), Madrid (1661), Cracovia (1681),
Petersburg (1703), Viena (1703). La Londra, Nathaniel Butler fondeaza, n 1622,
primul saptamnal, Weekely Newes, iar la Paris, datorita medicului Thophraste
Renaudot (1586-1653), apare La Gazette (30 mai 1631), primul jurnal n nteles
modern (4 pagini, in quarto, 8 pagini (1632), un tiraj care ajungea de la 300 la 800
de exemplare), care includea mai ales informatii politice, dar si mondene.
Fondatorul gazetei, difuzata prin intermediul gazetierilor, sublinia: ,,Cest le
19 Pierre Albert, Histoire de la presse, Paris, Presse Universitaires de France, 1989, p. 8.
20 Vezi Marian Petcu, Puterea si cultura, Editura Polirom, Bucuresti, 1999.
14
journal des Rois et des puissances de la terre; tout y est par eux et pour eux, qui en
font le capital; les autres personnages ne leur servent que daccessoire21. La
Gazette a fost completata, din noiembrie 1631, cu Nouvelles ordinaires, un
hebdomadar de 4 pagini, care a aparut pna n anul 1683, fiind urmat de
suplimentul lunar Relations des nouvelles du monde, n care Renaudot a ncercat sa
practice un jurnalism de analiza, dar care n-a reusit sa capteze suficient atentia
cititorilor, fiind nevoit sa renunte si sa tipareasca Extraordinaires, un fel de
ocazionale, cu periodicitate variabila, privind evenimente deosebite. Aceste
suplimente, foarte numeroase pna n 1670, ofereau, dupa cum mentioneaza
Pierre
Albert, un material tiparit, superior adesea celui din Gazette22. Thophraste
Renaudot23 are, de asemenea, meritul de a fi pus bazele publicitatii n Franta, prin
editarea periodicului Bureau dadresse et de rencontre (1630), publicatie de
anunturi, unde se nregistra ceea ce numim astazi ,,mica publicitate(cumparari,
vnzari, oferte de servicii diverse, cereri si oferte de locuri de munca).
n Italia, primele ziare au aparut la Florenta, n 1636, si la Roma, n 1640;
la Madrid, Gaceda dateaza din 1661, iar n Suedia, primul periodic a fost tiparit n
1645, Post-och Inrikes Tidningar, care se afla n circulatie si astazi cu acelasi
titlu.
n Danemarca, cel mai vechi ziar, Berlingske Tidende, dateaza din anul 1749, fiind
fondat de E. H. Berling. bo Underrttelser este cel mai vechi cotidian finlandez
(tiparit n suedeza), la Turku, n anul 1823. La Sankt-Petersburg, tarul Petru cel
Mare si creeaza, n 1703, propriul ziar, Gazeta de Saint-Petersburg.
n ceea ce priveste periodicitatea, retinem ca primul cotidian tiparit din
Europa a aparut la Leipzig, Leipziger Zeitung (1660), care publica ,,stiri noi din
razboi si din toata lumea. The Athenian Mercury24 (1691) este primul periodic
englez cu aparitie regulata, fiind redactat de John Dunton si de catre membrii de
la
Athenian Society, urmat de Daily Courant (1702), ziar care va aparea timp de 33
de ani, gratie seriozitatii informatiilor si a promptitudinii serviciilor postale
(primul
serviciu postal de stat din Anglia a luat fiinta, sub Eduard al IV-lea, n 1478, iar n
Franta, n 1464, n timpul lui Ludovic al XI-lea), considerat primul cotidian
modern din istoria presei. Modelul acestuia va fi urmat si de alte jurnale
englezesti:
The Daily Post (1719), The Daily Journal (1720), The Daily Advertiser (1730);
periodicitatea zilnica, dublata de includerea editorialului, ca specie gazetareasca
distincta, marcheaza evolutia jurnalismului politic25.
Fenomenul depaseste granitele Europei, extinzndu-se si n America, n
America de Sud sau n Asia. nceputurile presei americane au fost oarecum
21 http://www.la-fontaine-ch-thierry.net/bullsix.htm#journaux; ziarul era oficiosul puterii,
Ludovic al XIII-lea scria cu regularitate n paginile acestuia.
22 Pierre Albert, Istoria presei. Traducere de Irina Maria Sile. Prefata de Marian Petcu, Institutul
European, Iasi, p. 16.
23 Premiul literar Renaudot este acordat, din anul 1925, n memoria fondatorului presei franceze.
24 Pe lnga stirile propriu-zise, redactorii ziarului raspundeau diverselor ntrebari adresate de
cititori (dragoste, sanatate etc.); n paginile acestuia a publicat poezie Jonathan Swift si
Elizabeth
Singer Rowe.
25 Dorin Popa, Introducere n studiul si istoria mass-media, Editura Universitatii ,,Al. I. Cuza,
Iasi, 2002, p. 141-142.
15
ezitante; prima publicatie a fost The Public Occurences, care a aparut la Boston
(26 septembrie 1690), dar care nu a avut dect un singur numar; cea de-a doua, The
Boston News Letter, a avut, de asemenea, o existenta efemera. Prima publicatie
americana, cu adevarat originala, a fost Pennsylvania Gazette, aparuta la
Philadelphia, n 1728, din initiativa lui Benjamin Franklin, iar cel mai vechi ziar
din America de Nord, The Quebec Chronicle-Telegraph, a fost fondat de William
Brown, sub titlul, Quebec Gazette (21 iunie 1764). Formula presei populare, n
sensul ei actual, a fost inventata n Statele Unite, la sfrsitul secolului al XIX-lea.
Este vorba de o presa caracterizata de preferinta pentru articole condensate,
pentru
titluri imense, pentru subiecte de scandal sau senzationaliste etc. Tabloidul de
astazi, ziarul de format mic, cu o minima paginatie, dar cu o bogata ilustratie,
este,
potrivit cercetarilor recente, succesorul direct al acestei prese populare, care prin
pretul si continutul sau, cucereste mediile populare, transformnd pentru prima
data
presa ntr-un mijloc de difuzare n masa a informatiilor. Pe tot parcursul secolului
al XVIII-lea, cea mai mare parte a ziarelor americane a fost influentata de presa
engleza; abia dupa 1830 ncepe sa se profileze o rennoire a presei americane,
care
va anunta extraordinara sa dezvoltare si diversitate.
Aparitia si consolidarea presei a fost marcata nu numai de evolutia
tehnologiei, n principal a tiparului, dar si a altor instrumente la fel de necesare,
cum ar fi, printre altele, telegraful cu brate mobile, inventat de francezul Claude
Chappe (1794), inventarea presei cilindrice de catre Friedrich Koenig si Andreas
Bauer (1812) sau de utilizarea presei rotative de catre americanul Richard Hoe
(1845), ci si de evolutia vietii politice si dezvoltarea relatiilor comerciale. ,,Noua
viziune asupra vietii mentiona F. A. Hayek s-a raspndit odata cu comertul,
din
orasele negustoresti ale Nordului Italiei nspre Vest si Nord, strabatnd Franta si
Sud-Vestul Germaniei pna n Tarile de Jos si insulele britanice, prinznd radacini
adnci oriunde nu exista o tiranie care sa o nabuse. n Olanda si n Marea
Britanie,
pentru ntia oara, presa a avut prilejul sa se dezvolte liber si a devenit baza vietii
sociale si politice a acestor tari26.
Presa a nceput sa devina o tribuna de dezbatere ideologica, un factor de
vehiculare a noilor ideologii, dar si un pericol pentru regimurile politice
autocratice.
Relatia cu puterea politica devine, treptat, conditia existentei unei climat de
libertate
a expresiei, problema centrala a evolutiei presei. De altfel, primele ziare n sens
modern apar n tari n care nu existau regimuri politice absolutiste, cum este
Olanda
si Anglia.Trasaturile de baza ale presei se cristalizeaza treptat, si, ceea ce nu este
deloc lipsit de importanta, se afirma si se consolideaza o noua profesie, cea de
gazetar. n aceeasi masura, se mai produce un fenomen interesant: diversificarea.
Apar publicatii orientate spre stiinta, economie, literatura sau de factura
umoristica.
Astfel, alaturi de ziarele de interes general, de tip gazeta27 (cuvnt derivat din it.
26 F. A. Hayek, Drumul catre servitute, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993, p. 28.
27 n ceea ce priveste etimologia cuvntului, s-au propus diverse origini: de la vechiul cuvnt de
origine ebraica izgad (Antoine Furetire), la etimonul persan kazed, kagiz (Garcin de Tassy), sau
la italianul gazza, care denumea o cotofana mica, avnd si sensul de femeie vorbareata,
brfitoare.
Pare mai plauzibila trimiterea la o mica moneda venetiana de argint numita gazzetta cu care
se
puteau cumpara acele foglietti davvisi, adica gazete manuscris. Dictionarele din secolele al
XVII16
gazzetta, care nsemna ,,moneda mica: banutul cu care puteai cumpara foaia i-a
dat
si numele), se contureaza publicatiile de cultura si cele de divertisment, bogate
n
fapt divers. n Franta, etalonul publicatiilor culturale a fost Le Journal des
savans
(5 ianuarie 1665), devenit mai trziu, n 1816, Journal des savants, cel mai vechi
periodic literar si stiintific din Europa, fondat de Denis de Sallo (1623-1669), sub
patronajul lui Jean-Baptiste Colbert (1619-1683): un saptamnal cu dominanta
bibliografica, tiparit sub forma unui buletin de 12 pagini, al carui obiectiv
principal
era de a prezenta toate cartile importante (literare sau stiintifice): ,,ce qui se passe
de
nouveau dans la Rpublique des lettres.
Aparitia primului numar din Journal des savans, care si propunea sa
prezinte noile descoperiri din domeniul artelor si al stiintelor (fizica, chimie,
mecanica, anatomie, astronomie etc.), a suscitat interesul membrilor de la Royal
Society din Londra. Trei luni mai trziu, 6 martie 1665, un ziar similar, dar
consacrat n mod special noilor observatii si experimente stiintifice, va fi editat
de
Henry Oldenburg, sub titlul Philosophical Transactions, servind ca model
periodicelor stiintifice din Europa: Giornale de letterati (Italia, 1668), Acta
eruditorum Lipsiensium, fondat de Otto Mencke n Germania28.
[n spatiul romnesc, ideea fondarii unei reviste stiintifice a avut-o Luigi
Cazzavillan, care, n anul 1884, editeaza Ziarul calatoriilor si al ntmplarilor de
pe mare si uscat (iunie-sept 1884 si 5 nov. 1897-15 nov. 1916; de la 12 nov. 1913
si pna la 15 nov. 1916, publicatia se intituleaza Ziarul stiintelor populare si al
calatoriilor. Reapare la 6 ianuarie 1920, sub directia lui Stelian Popescu)].
n anul 1672, aparea, la Paris, Mercure Galant (devenit, n 1724, Mercure
de France), periodic saptamnal, de tip magazin, fondat de Jean Donneau de Vis
(1638-1710), care, initial, si propunea sa informeze cititorii despre subiecte
diverse (noutati din teatru, ultimele zvonuri care circulau n saloanele pariziene) si
sa publice poeme si istorioare (,,historiettes), dar care a devenit rapid o
publicatie
preponderent literara, cu un continut variat si original.
Secolul urmator aduce cu sine aparitia unor reviste specializate: Lanne
littraire (1754-1776, publicatie fondata de lie Frron (1718-1776), n care
critica
literatura din timpul sau, raportnd-o modelelor literare din secolul al XVII-lea,
multe dintre textele sale polemice vizndu-l pe Voltaire29; LObservateur littraire
(1758-1761) a fost tiparit din initiativa abatelui Joseph de La Porte30, fiind urmat,
un
lea si al XVIII-lea nregistreaza att forma gazeta, ct si cea de jurnal, stabilind ca nota
distincta:
aparitia (periodicitatea); gazeta aparea n anumite zile, ca foaie de stiri cotidiana, iar jurnalul
avea
,,aparitie lunara, cu referire la reviste. Vezi Ari Grnberg-Matache, Valeriu Frunzaru,
Introducere n istoria presei. Relatia presa-literatura n cultura romneasca (curs tiparit), p. 7.
28 http://fr.wikipedia.org/wiki/Journal_des_savants
29Voltaire a ripostat virulent contra lui Frron, publicnd: Le Pauvre diable, Le Caf, ou
lcossaise (1760) si numeroase epigrame, dintre care una a devenit celebra n epoca : ,,
Lautre
jour au fond dun vallon, / Un serpent piqua Jean Frron ; / Que croyez-vous quil arriva ?/ Ce
fut le serpent qui creva .
30 Joseph de La Porte (1714-1779), critic literar, poet si dramaturg, a fost un autor prolific n
epoca; a scris numeroase lucrari: Voyage au sjour des ombres (volum de critica literara, 1749),
Dictionnaire dramatique, contenant l'histoire des thtres, les rgles du genre dramatique, les
observations des matres les plus clbres et des rflexions nouvelles sur les spectacles, Paris,
17
an mai trziu, de aparitia revistei La semaine littraire (1759), aceste doua
publicatii
fiind primele reviste literare specializate; Le courier de la mode (1768), primul
jurnal de moda francez, Le nouveau spectateur (1776), primul jurnal de critica
teatrala, Journal de Paris (1 ianuarie, 1777), primul cotidian francez, fondat de
Antoine Cadet de Vaut, Coranrez si Dussieux. Pe lnga periodicele amintite, au
aparut Journal des Dames, Journal de Mdicine, Journal du Commerce, Journal
du
Palais etc., a caror aparitie era un evident indiciu al diversificarii functiilor presei
scrise31, marea parte a noilor publicatii prelund, de cele mai multe ori, formula
practicata de Journal des savants sau de Mercure Galant (Mercure de France).
n ceea ce priveste publicatiile de divertisment si de scandal, amintim, n
Franta, cazul insolit al ziarului La muze historique (Gazette burlesque), creat de
Jean Loret, care a publicat, ntre 1650 si 1665, cu mare succes, un saptamnal n
ntregime versificat de el nsusi. n decurs de 15 ani, Loret a creat peste 400.000 de
versuri, lipsite, n general, de valoare literara. Ziarul avea 4 pagini (ultima fiind
ntotdeauna alba), in folio, si constituie astazi o sursa importanta n reconstituirea
evenimentelor din primele decenii ale celei de-a doua jumatati a secolului al
XVIIlea,
n paginile gazetei fiind relatate fapte diverse, anecdote, stiri din lumea
mondena pariziana32. Sntem nca aproape, n acest caz, de o civilizatie n care
memorarea stirilor se baza pe versificatie33.
Cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, asa dupa cum se poate
constata, coincide, n general, cu momentul specializarii presei din majoritatea
tarilor europene, nu numai a celei franceze, n care exista deja o continuitate si un
interes din ce n ce mai evident n tiparirea si difuzarea informatiilor, indiferent de
natura acestora. Un rol important n acest sens l-a avut si nfiintarea, n anul 1835,
de catre Charles-Louis Havas (1783-1858), a primei agentii internationale de
presa:
Agentia ziarelor politice, corespondenta generala (Agence des feuilles politiques,
correspondance gnrale), care, la mijlocul secolului, ajunsese sa monopolizeze
ntreaga retea de telegrafie electrica (telegraful electric a fost inventat de
americanul Samuel Morse (1791-1872), n anul 1837), cu o retea de
corespondenti
bine structurata, aflati n Franta si n strainatate. Exemplul francez a fost urmat n
scurt timp de nemti, englezi si americani, care si vor crea propriile agentii:
Agentia
Wolff, nfiintata la Berlin, n 1849, de catre Bernard Wolff, Agentia Reuter, creata
la Londra de catre Julius Reuter, n 1851 (cei doi erau fosti angajati ai Agentiei
Havas). n mai 1848, cele sase cotidiene din New York s-au asociat n scopul
culegerii eficiente a informatiilor, iar n urma acestui acord a luat fiinta
Associated
Press. Stimulata sau controlata de institutii oficiale sau private, presa europeana
ncerca sa raspunda nevoii de informare rapida a omului modern, contribuind din
ce n ce mai mult la formarea opiniei publice, a gustului si a educatiei cititorilor;
nu
n ultimul rnd, tindea sa devina o institutie profitabila, favoriznd o oarecare
dependenta a cititorului.
Lacombe, 1776, Observations sur la littrature moderne, Paris, Duchesne, 1752; tot din
initiativa lui va aparea o alta publicatie periodica, Observations sur la littrature moderne.
31 Pierre Albert, Op. cit., p. 25
32 http://72.30.186.56/search/cache?webSrchInput=La+muze+historique+&ei=UTF-8&p.
33 Jean-Nel Jeanneney, Op. cit., p. 24.
18
Lipsite de un astfel de mijloc de informare, tarile Europei rasaritene se vor
folosi decenii la rnd de presa occidentala34, n paginile careia vor gasi att
informatiile
necesare, ct si o noua si utila modalitate de a se delecta. Nicolae Iorga, n Istoria
presei romnesti, arata interesul cu care era urmarita presa straina n principatele
romnesti de catre cei mai multi dintre cronicarii moldoveni si munteni (Ion
Neculce,
Radu Popescu, Nicolae si Miron Costin, Stolnicul Constantin Cantacuzino), care
au
valorificat n operele lor noutatile culese din gazetele timpului35.
Dezvoltarea si afirmarea numeroaselor publicatii din Europa ngrijoreaza
guvernele care ncep sa fie preocupate de aceasta noua modalitate de
comunicare,
reactionnd n mod reflex mpotriva necunoscutului; speriate, ele multiplica
interdictiile si pedepsele, att de grele nct duc la disparitia multor publicatii. Pe
scurt, istoria libertatii presei este aceea a distinctiei care se stabileste treptat ntre
secretele de stat si stirile publicate.
Benjamin Jonson (1572-1637), dramaturg vestit al perioadei elisabetane,
pune n scena la Londra, n 1626, o comedie inspirata dupa Aristofan, intitulata
The Staple of News (,,Pravalia de stiri). Pentru prima data, este atacat personajul
social al jurnalistului, n tonalitatea cea mai sumbra; este descris ca fiind complet
lipsit de scrupule si dispus sa scrie orice, numai sa obtina un profit de pe urma
credulitatii cititorilor sai.
nca din secolul al XVII-lea, va aparea si un alt pericol, acela al estomparii
granitei dintre continutul redactional si publicitatea comerciala, granita ce ar fi
trebuit sa fie absoluta. Presa engleza inventeaza ,,reclama n ziare, cautnd
astfel
obtinerea unei mai mari independente, att fata de cititor, ct si fata de guvern.
Puternica dezvoltare a presei europene, pe parcursul secolului al XVIII-lea, este n
relatie directa cu dezvoltarea Luminilor si a spiritului filosofic. Este perioada
primei nfloriri a gazetelor, a periodicelor de tot felul, este perioada n care ziarul
ncepe sa faca parte din tabieturile elitelor europene, carora le devine
indispensabil.
Pe la 1700, se simte deja nevoia unei istorii a presei. Sintagma ,,a patra putere va
aparea abia la sfrsitul secolului al XVIII-lea, ea apartine publicistului englez
Edmund Burke (1729-1797), faimosul adversar al Revolutiei Franceze.
Analiznd n ansamblu secolul al XVIII-lea, sntem frapati de contrastul
care exista ntre insulele britanice pamntul pe care presa si cstiga prin lupta
libertatea si ,,continent, care ramne, chiar si n tarile mai dezvoltate, n urma
Angliei. Marea Britanie serveste drept model, n cele mai diverse sensuri ale
cuvntului, din punct de vedere moral, politic si economic. Aici, asistam, si nu
34 Mircea Popa, Valentin Tascu, Istoria presei literare romnesti din Transilvania, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1980, p. 12.
35 Prima agentie de presa ,,romneasca, nationala si autonoma a fost nfiintata la nceputul
anului 1889
(15/27 martie), fiind cunoscuta sub numele de Agentia Telegrafica a Romniei sau Agentia
Romna la
initiativa ministrului de externe P.P. Carp. Aceasta institutie de presa functiona n subordinea
Ministerului
Afacerilor Straine si avea datoria ,, sa transmita n strainatate stiri privind Romnia, iar de
acolo sa
primeasca si sa difuzeze ,,un serviciu exact si rapid al tuturor stirilor de interes general sau
special
pentru Romnia. Vezi Carmen Ionescu, Agentiile de presa din Romnia, Editura Tritonic, 2007;
http://209.85.129.132/search?q=cache:BGMYUtXF9CcJ:www.rompres.ro/history.php+prima+a
gentie
+de+presa+din+Romania&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&lr=lang_ro
19
ntmplator, la nasterea primului cotidian al lumii occidentale: Daily Courant, care
va aparea ntre 1702 si 1735, urmat, n 1730, de Daily Advertiser, devenit n scurta
vreme cel mai mare ziar londonez; n 1731 a fost fondata revista lunara
Gentlemans Magazine, cu un continut variat, amestec de literatura si politica.
n opinia lui Jean-Nel Jeanneney, putem distinge trei elemente favorabile
care nu se ntlnesc n acelasi mod nici n Franta, nici n tarile germanice: 1.
Vigoarea luptelor politice care opun cele doua partide: liberalii (whig) si
conservatorii (tory); 2. Existenta unui public care nu are echivalent n alta parte,
nici prin dimensiuni, nici prin curiozitate si nici prin cultura; 3. Talente
exceptionale care vor servi multa vreme drept referinta pentru ntreaga Europa36.
Pe de alta parte, se manifesta o nfloritoare presa moralizatoare, care se
opune presei combative, adeseori caracterizata de o violenta agresivitate fata de
conducatorii vremii. Richard Steele si Joseph Addison dau deplina stralucire
acestui nou tip de presa, publicnd n 1709 un renumit periodic: Tatler (Flecarul),
care a aparut pna n 1711. Acestuia i succede, n 1711, Spectator, un cotidian
care
atingea un tiraj record de 20000 de exemplare.
n secolul al XVIII-lea, presa europeana dobndeste o fizionomie proprie,
contribuind la formarea gustului si educatiei publicului, raspunznd nevoii tot mai
accentuate de informatie a omului modern. Ea are n scurt timp un rol de neignorat
n controlarea opiniei publice, iar politicienii deveneau tot mai constienti de
influenta pe care o avea presa n societate. Schimbul de ziare si informatii
constituia la cel moment o necesitate, nu numai pentru cei ce urmareau schimbarile
politice, dar si pentru comercianti, industriasi, nvatati etc., negotul cu reviste si
carti devenind o afacere la fel ca toate celelalte.
Evaluarea cunostintelor:
1. Prezentati succint modul n care s-a afirmat si a evoluat presa europeana, insistnd
asupra factorilor care au contribuit la diversificarea acesteia.
2. Cum explicati decalajul cultural care a existat ntre tarile occidentale si cele din Europa
centrala si de est ? Considerati ca un asemenea decalaj se mentine si n prezent ?
Argumentati.
3*. Recomandari de lectura: Jean-Nel Jeanneney, O istorie a mijloacelor de comunicare.
De la origini si pna astazi, Institutul European, Iasi, 1997, p. 15-22 (vezi capitolul I, Preistoria
si
prima copilarie, unde veti gasi informatiile necesare cu privire la mijloacele de comunicare si
de
informare care au existat n spatiul european, pna la tiparirea si difuzarea primelor ziare).
Test de autoevaluare
1. Momentul specializarii presei din majoritatea tarilor europene coincide:
a. cu inventarea tiparului;
b. cu cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea;
c. cu aparitia publicatiei Le Journal des savans (5 ianuarie 1665).
36 Jean-Nel Jeanneney, Op. cit., p. 36.
20
2. Primul cotidian tiparit din Europa a fost:
a. Leipziger Zeitung (1660);
b. Gaceda (1661);
c. The Public Occurences (1690).
3. Bazele publicitatii n Franta au fost puse de:
a. Thophraste Renaudot;
b. E. H. Berling;
c. Claude Chappe.
4. Un rol important n aparitia primelor forme de manifestare a presei din Europa l-a avut:
a. aparitia foilor manuscrise;
b. inventarea tiparului;
c. dorinta de informare a publicului.
5. Primul jurnal saptamnal european a aparut n :
a. Kln (1620);
b. Roma (1670);
c. Madrid (1661);
d. Anvers (1605).
6. Cel mai vechi periodic literar si stiintific din Europa, fondat de Denis de Sallo, a fost:
a. Giornale de letterati;
b. Journal des savants;
c. Lanne littraire;
d. Philosophical Transactions.
7. n spatiul cultural romnesc, ideea fondarii unei reviste stiintifice a avut-o, n anul 1884:
a. Luigi Cazzavillan;
b. Gh. Asachi;
c. Vasile Alecsandri;
d. Gh. Asachi si Ion Heliade Radulescu.
8. La muze historique (Gazette burlesque) a fost:
a. primul jurnal de critica teatrala;
b. o publicatie de divertisment, tiparita de Jean Loret;
c. primul jurnal de moda francez;
d. primul cotidian francez, fondat de Antoine Cadet de Vaut.
9. nfiintarea primei agentii internationale de presa, n anul 1835, i se datoreaza lui:
a. Julius Reuter;
b. Bernard Wolff;
c. Charles-Louis Havas;
d. lie Frron.
10. Sintagma, ,,a patra putere n stat, atribuita presei, apartine publicistului:
a. Benjamin Jonson;
b. Edmund Burke;
c. Jean Donneau de Vis.
21
nceputurile presei romnesti
n spatiul cultural romnesc, nceputurile presei snt trzii, comparativ cu
tarile apusene. Cele dinti ncercari se fac abia la sfrsitul secolului al XVIII-lea,
cnd
n sud-estul Europei miscarea iluminista a determinat semnificative mutatii pe
linia
afirmarii individualitatii culturale a majoritatii popoarelor, vitregite de o viata
culturala normala. Daca pentru cele mai multe dintre tarile occidentale secolele
al
XVII-lea si al XVIII-lea au reprezentat perioada de consolidare si de
profesionalizare a presei, primele initiative de tiparire a periodicelor n limba
romna au fost demarate abia spre sfrsitul secolului al XVIII-lea, tentativele fiind
aproape concomitente si n alte tari din centrul si rasaritul Europei (Ungaria,
Grecia,
Serbia). Cauzele care au condus la ntrzierea tiparirii si difuzarii acestor utile si
necesare mijloace de comunicatie n limba nationala snt numeroase si, n
general,
cunoscute, asa nct nu vom insista asupra lor: dominatia straina ndelungata, ca
si
dezvoltarea tardiva a burgheziei, constituind elemente de prim ordin.
Pna la aparitia primelor ziare si reviste, strns legate de un proces complex
de modernizare a culturii si civilizatiei noastre, mijloacele de informare snt foarte
dificile, iar anumite evenimente politice, literare sau stiintifice erau receptate cu o
explicabila ntrziere. Este elocventa n acest sens marturia episcopului Amfilohie
Hotiniul37 (1730-1800), care, n 1795, vorbea cu o evidenta nesiguranta despre o
anumita revolutie care ar fi avut loc n Franta. Stiri despre legaturile noastre prin
presa sau prin substituentii ei mai vechi cu restul lumii avem n timpul domniei
lui
Mihai Viteazul, ale carui fapte de arme snt mentionate n avvisile redactate n
strainatate38. Ctiva ani mai trziu, dupa moartea tragica a voievodului, o gazeta,
Relation (4-6 pagini), printre primele din Europa, imprimata si pusa n vnzare n
1605 de Johann Carolus39, tipograf din Strasbourg, anunta ca va oferi cititorilor
stiri asupra evenimentelor importante din Germania, din Franta, Italia, Scotia,
Anglia, Ungaria, Polonia, Transilvania, Valahia, Moldova, Turcia40. Johann
Carolus a continuat tiparirea ziarului pna la momentul anexarii Strasbourgului
regatului Frantei, n 1681. Stirea mentionata n gazeta din Strasbourg atesta, dupa
toate probabilitatile, crearea unui asa-zis serviciu de corespondenti de presa, care
si desfasura activitatea n anturajul domnitorilor romni. Greu de precizat astazi
care a fost contributia romneasca n aceste foi, desi nu lipsesc opiniile, ca aceea
a
lui Dan Simonescu, potrivit caruia: ,,Romnii au cunoscut si au dat prilej, nca din
37 Amfilohie Hotiniul a scris: Gramatica theologhiceasca, De obste geografie. Elemente
aritmetice (1795); vezi si lucrarea retiparita la Chisinau, Amfilohie Hotiniul, Gramatica de la
nvatatura fizicii, Editura Stiinta, Chisinau 1990.
38 Dan Simonescu, Periodicele de pe teritoriul patriei noastre nainte de 1829, n Revista
bibliotecilor, nr. 1, 1967, p. 40.
39 Johann Carolus (1575-1634), fondatorul primului jurnal imprimat din Europa, a adresat o
petitie Consiliului municipal din Strasbourg, prin care cerea protectie ,,contre les rimpressions
faites par les autres imprimeurs; vezi http://www.wan-press.org/article6468.html. Descoperirea
acestui ziar a fost semnalata de Martin Welke, fondatorul actualului muzeu al presei germane, si
de Jean Pierre Kintz.
40 Georges Weil, Op.cit., p. 21.
22
secolul al XVI-lea, sa se dezvolte n Europa acest gen de periodic41. Aproape
sigur ramne faptul ca, nca de la tiparirea primelor gazete din Europa, se luau
stiri
din sursa directa si din provinciile romnesti.
ncepnd din secolul al XVIII-lea, numarul cititorilor care citeau gazete
straine este n crestere, dar sa nu ne imaginam ca acest privilegiu era la ndemna
oricui. Neavnd publicatii proprii, care nici nu si-ar fi putut asigura nca un numar
suficient de cititori, domnitorii si un numar foarte restrns de apropiati din mediul
acestora, interesati de mersul evenimentelor din Europa, cautau informatiile
necesare n gazetele straine. Nicolae Iorga mentiona, n Istoria presei romnesti,
numeroase stiri care confirma interesul cu care era urmarita presa straina n
provinciile romnesti.
Snt amintiti aici cronicarii: Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce si
Stolnicul Constantin Cantacuzino. ncepnd cu domnitorul Constantin
Brncoveanu, care citea ,,calendare politice italienesti, continund cu Nicolae si
Constantin Mavrocordat, care se refera ntr-o scrisoare din 25 noiembrie 1740 la
stirile ,,date de gazetele din Olanda, Colonia, Lipsca, Viena si din Mantova,
trecnd apoi la condicele de socoteli foarte exacte ale unor domnitori ca
Grigorevoda
Callimachi si mai ales Grigore Alexandru Ghica, n care snt prevazute
sumele alocate cumpararii ,,gazeturilor, informatiile adunate de Iorga, referitoare
la interesul cu care era urmarita presa europeana la curtile domnitorilor de la
Bucuresti si Iasi, snt tot mai numeroase. Grigore Alexandru Ghica aloca bani din
vistieria domneasca pentru a-si procura periodice straine: Gazeta de Altona,
Gazeta
de Colonia, Gazeta de Londra etc. n secolul al XVIII-lea, aristocratia romneasca
a ncercat sa suplineasca lipsa informatiilor curente despre evenimentele
petrecute
n Europa prin abonamente la diverse ziare care veneau din Olanda, Paris, Leipzig,
Viena sau Kln, unde exista deja o presa suficient de bine consolidata.
1. Primele proiecte jurnalistice
Interesul pentru publicatiile periodice aparute peste hotare nu reprezenta o
simpla curiozitate intelectuala a unor cercuri restrnse de oameni, ci o necesitate,
ceea ce explica tentativele de nfiintare, nca de la sfrsitul secolului al XVIII-
lea, a
unor foi asemanatoare n limba romna. Cercetarile ntreprinse au demonstrat ca
aceste proiecte de tiparire a jurnalelor, n limba romna sau n alte limbi, n-au fost
chiar att de infructuoase pna n anul 1829, cnd apar dupa o expresie care i
apartine lui Gh. Asachi ,,veteranele presei romnesti, Albina romneasca si
Curierul romnesc.
Referitor la initiativele publicistice din centrul si rasaritul european,
mentionam faptul ca ungurii reusesc sa-si editeze primul ziar n limba nationala,
n
1780, la Bratislava, Magyar Hirmondo. n Transilvania, primul periodic maghiar,
Erdlyi Magyar Hir-Vivo, apare la Sibiu, n 1790, si ulterior se muta la Cluj,
avndu-i ca redactori pe Fbin Daniel si Cserei Elek. Faptul ca ncercarile
culturale de a-si constitui o presa proprie snt concomitente, att cea maghiara, ct
si
cea romna (si vom vedea ca ele snt aproape simultane cu ncercarile grecilor si
41 Dan Simonescu, Stud. cit., p. 32.
23
srbilor), ilustreaza ca burgheziile intelectuale ale nationalitatilor de aici snt
pregatite pentru astfel de transformari si ca revolutia burgheza din Franta
daduse
semnalul redesteptarii.
Ideea libertatii tiparului si cea a crearii primelor ziare din Transilvania a
fost rezultatul firesc al influentei iluministe; promulgarea si aplicarea reformelor
lui Iosif II aveau n vedere, printre altele, libertatea clericilor de a citi orice carte,
ca si laicii (decretul din 4 mai 1781), si, mai ales, a tipariturilor de orice fel.
Acestea erau aprobate de o comisie de la Viena (decret din 11 iunie 1781), cu
exceptia textelor care atacau religia, statul si bunele moravuri42. Urmeaza si alte
masuri liberale: necatolicii pot sa-si procure n mod liber cartile religiei lor
(1783),
snt oprite perchezitiile domiciliare de carti interzise,,(1784), iar confiscarile nu
mai snt permise (1795). Librarii snt liberi de orice constrngere, ceea ce
echivaleaza cu permisiunea colportajului liber (1788). Foile volante n limba
romna, din 1786, 1787, 1788, popularizau toate aceste reforme iluministe, ca sa
nu poata zice nimeni ca nu le-a stiut,,. Toate aceste masuri liberale patrund
definitiv si se raspndesc printre intelectualii romni din Transilvania. Sasii,
proprietari de tipografii si beneficiind de sprijin mparatesc, erau convinsi de
avantajele noului mijloc de informare, cunoscut lor prin intermediul presei
germane, pe care o citeau cu interes si o difuzau n orasele transilvanene. Sibiul a
avut un rol important n istoria tiparului de la noi. nca din 1528 este mentionata
la
Sibiu prima tipografie, aici fiind tiparite primele carti n limba romna.
Catehismul
luteran (1544) este prima carte romneasca de cult (nu s-a pastrat niciun
exemplar,
dar e atestata n registrele orasului Sibiu si ntr-o scrisoare particulara din 1546).
Unul dintre cei mai importanti tipografi a fost Martin Hochmeister (1740-
1789)43. La 1 iunie 1778, Martin Hochmeister, tipograf dicasterial, iubitor de teatru
si de literatura, a obtinut dreptul de a edita, la Sibiu, gazeta Theatral Wochenblatt,
care este primul ziar aparut pe teritoriul tarii noastre, ziar cu profil teatral. Nu au
fost tiparite dect 12 numere, n locul sau aparnd pentru scurta vreme Theatral
Nachrichten. Experienta capatata l-a determinat pe Martin Hochmeister sa
scoata un
alt tip de jurnal, de data aceasta sub forma de ziare, care vor fi citite si raspndite
n
Transilvania, fiind solicitate deopotriva de sasi, ct si de maghiari si de romni,
mpreuna cu alte periodice venite din Viena si din Apus. Dintre ziarele germane
aparute n ultimele doua decenii de la sfrsitul secolului al XVIII-lea amintim:
Siebenbrger Zeitung (1784-1792), cu suplimentul Anhng zum Siebenbrger
Zeitung, Der Kriegsbote (1788-1792), cu suplimentul sau Beilage zum Kriegsbote,
Siebenbrgische Quartalschrift (1790-1801), Siebenbrger Bote44.
42 O dispozitie oficiala asemanatoare este data, n Muntenia, n timpul domniei Al. Ipsilanti
(1783-1788): tipografia mitropoliei putea ,,sa tipareasca liber orice carte folositoare spudeilor.
43 n 1778, el deschide prima librarie din Sibiu, iar n 1788 deschide un teatru n Turnul Gros.
Din initiativa sa a aparut, n 1790, primul ghid al Sibiului, iar n tipografia lui Samuil Flitsch a
fost tiparita ,,Gramatica romneasca a lui I. Heliade Radulescu.
44 Vezi Elena Dunareanu, Mircea Avram, Presa sibiana n limba germana (1778-1970), Sibiu,
1971;
Iosif Pervain, Ana Ciurdariu, Aurel Sasu, Romnii n periodicele germane din Transilvania
(1778-
1840). Bibliografie analitica, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977.
24
n ultimele doua decenii ale secolului al XVIII-lea se concentreaza si
principalele eforturi ale grecilor, srbilor si romnilor de a tipari ziare n limba
nationala. Centrul acestor proiecte a fost Viena, unde emigratia greceasca si
srbeasca
era foarte puternica, si unde ei si-au stabilit, de altfel ca si romnii, un avanpost
prielnic initiativelor culturale si comerciale. Aveau aici si unele nlesniri care le
favorizau activitatea, deoarece mparatul Iosif al II-lea daduse, n 1783, autorizatie
pentru tiparirea libera a cartilor grecesti la Viena, la fel cum acordase pentru
cartile
srbesti si romnesti n 1778. La Viena, doi romni macedoneni, fratii Marchides
Pulio (Puiu), fac sa apara cel dinti ziar n limba greaca, Efemeris, la sfrsitul
anului
179045. Din prospectul publicat de redactori n 1790, aflam ca odata cu el s-a
publicat
si un ziar slavo-srbesc (Srpske Novin). Se observa, de asemenea, o actiune
convergenta din partea popoarelor est-europene de a-si institui o presa proprie n
jurul
anului 1790, ca urmare directa a influentei Revolutiei franceze. Exceptie fac
bulgarii
si turcii care si vor dobndi o presa nationala mult mai trziu (primul ziar bulgar
apare
la Smirna, n 1884, iar primul ziar turcesc, n 1825, la Istanbul).
2. Courrier de Moldavie (1790)
Anul 1790 marcheaza nceputul presei din Principate. La 18 februarie
1790, se nregistreaza, la Iasi, aparitia celui dinti numar din Courier de
Moldavie46, ziar tiparit, n limba franceza, din initiativa generalului Potemkin
(1739-1791). Ziarul a fost precedat de un ,,Prospect", aparut probabil la nceputul
anului 179047, n care se preciza ca va costa 3 galbeni, ca va fi publicat n limbile
romna si francez si ca va aparea atta timp ct armata rusa ,,va ramne n
cartierele de iarna. Cele cinci exemplare din primul ziar romnesc aparut n
Principatele Romne se gasesc astazi la fondul de periodice al Bibliotecii de Stat
,,V. I. Lenin din Federatia Rusa. Asa cum mentioneaza Ilie Rad48, ziarul avea o
periodicitate saptamnala, format 1824, fiind tiparit pe o singura coloana, fiecare
numar are 4 pagini, iar numerotarea paginilor s-a facut, la primele dou numere, de
la 1 la 4, iar cu cel de-al treilea s-a trecut la numerotarea continua, de la 9 la 20. Pe
frontispiciul fiecaruia dintre cele cinci numere este reprodusa stema Moldovei
(capul de bour), aflata, nu ntmplator, sub conturul unei coroane regale,
45 Ziarul a aparut pna n 1797 si a contribuit la raspndirea ideilor si a operei lui Rigas
Velestinlis (1757-1798), literat luminat si luptator pentru renasterea Greciei, dar si pentru
solidaritatea popoarelor balcanice; vezi traducerea recenta n limba romna, Rigas Velestilinis
Pherraios, Scrieri revolutionare (Ecrits rvolutionaires). Prefata de Dimitrios
Karamberopoulos.
Editura Omnia, Bucuresti, 1999). Vezi D. Popovici, Studii literare, vol. I, Literatura romna n
epoca ,,luminilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972, p. 84.
46 Despre Courrier de Moldavie (aflat n fotocpii si la Biblioteca Academiei Romne) au scris :
I. Bianu, N.Iorga, Iosif Pervain, C. Ciuchindel (care i-a publicat integral continutul, n Limba si
literatura, vol. II, 1956), Dan Simonescu, Remus Zastroiu, I. Hangiu, Georgeta Raduica s. a.
47 Timp de 170 de ani, despre existenta ziarului s-a stiut numai din acest prospect, dupa care
cotidianul Wiener Zeitung, din 3 martie 1790, si informa cititorii n legatura cu iminenta
aparitie, la Iasi, a gazetei Courrier de Moldavie, care urma sa fie editata de Cartierul General
al
Armatei Ruse de ocupatie.
48 Ilie Rad, Printul Potemkin si primul ziar tiparit n Principatele Romne: "Courrier de
Moldavie" (1790), n ,,Adevarul de Cluj, 25 aprilie 2000, p. 6.
25
mparatesti; Potemkin, favoritul mparatesei Ecaterina a II-a, se gndea la
posibilitatea unirii tarilor romne ntr-o noua Dacie, sub suveranitatea sa. De
aceea,
pentru a-i cstiga pe moldoveni, lanseaza acel ,,Prospect pentru publicarea unei
foi
care urma sa fie ,,pe o coloana n limba tarii, iar pe cealalta n limba franceza.
Prospectul s-a bucurat de suficienta solicitudine printre boieri, mai ales ca
promitea
ca banii strnsi de la abonati sa serveasca la alinarea suferintelor ranitilor. Cele
cinci numere aparute contin, n afara de stiri privitoare la armata si evolutia
evenimentelor militare, date despre revolutia franceza, precum si despre situatia
europeana n general. Modelul acestui ziar ar fi fost Politicischii jurnal, ce aparea
n 1790 la Petersburg si care era n cea mai mare parte o traducere dupa ziarul de
la
Hamburg, Politische Zeitung49. Parerea lui Dan Simonescu, potrivit careia ziarul ar
fi un buletin al armatelor ruse, este infirmata de C. Ciuchindel, care vede n el o
publicatie cu un caracter mult mai larg, ce-i vizeaza, n primul rnd, pe moldoveni.
n acest scop, cercetatorul aduce ca argument faptul ca la aparitie ziarul este
onorat
din partea iesenilor cu o oda n latineste.
O descriere amanuntita a primul numar i-o datoram lui Ilie Rad: ,,n ciuda a
ceea ce se spune n multe din lucrarile noastre de specialitate, Courrier de
Moldavie nu contine ,,stiri cu caracter militar si administrativ []. n primul
numar, de pilda, se descrie cu lux de amanunte modul n care s-a sarbatorit, la
Iasi,
acordarea lui Potemkin, de catre Ecaterina a II-a, a titlului de mare hatman al
trupelor de cazaci din regiunea Ecaterinoslav si a Marii Negre. Ceremonia a avut
loc la Manastirea Golia din Iasi, unde s-a oficiat un Te Deum. A urmat o receptie
la
hotelul Altetei Sale, sarbatoritul primind aici felicitarile, dupa care asistenta,
formata din high life-ul societatii iesene si din ofiteri rusi, a participat la un
concert, n final tragndu-se 101 salve de tun. Distractia a continuat cu un bal tinut
n casa vornicului Ghica, luminata de 7000 de lampioane, bal care a durat toata
noaptea. n numarul inaugural se mai publica, n limba latina, o oda nchinata
Ecaterinei a II-a, semnata A. M., n care se subliniaza actul de pionierat (Curier
al
Moldovei! Noutate de la facerea lumii!), elogiindu-se gestul tarinei, "Mama
noastra si a ta" (a ziarului!), cea care "a poruncit sa fii scos la lumina" si datorita
careia s-s rentors viata fericita pentru daci (subl. I.R). [] Ziarul mai cuprinde
un
panegiric nchinat lui Iosif al II-lea, relatarea cutremurului de la Iasi, din 23 martie
1790, stiri din Paris, Bruxelles, Viena, Roma, Londra, Frankfurt pe Main si chiar
din America, vizita unor oficialitati la Iasi, informatii privind mbolnavirea lui
Potemkin (care va si muri, n drum spre patrie, la vrsta de 52 de ani)50.
n ciuda intentiilor, mai mult sau mai putin generoase (generalul Potemkin
se gndea la posibilitatea unirii tarilor romne ntr-o noua Dacie, sub conducerea
sa), aparitia ziarului poate fi considerata o realizare ce a stimulat n mare masura
interesul pentru presa. Chiar daca n-a mai aparut, cum se preconizase, si n limba
romna, nu e exclus, mentioneaza Mircea Popa si Valentin Tascu51, ca n
paginile
acestuia sa fi colaborat si redactori romni. Pentru multi dintre boierii moldoveni,
49 C. Ciuchindel, Despre nceputurile presei romnesti: Courier de Moldavie, n LL, II, 1956, p.
353.
50 Ilie Rad, Art. cit., p. 6.
51 Mircea Popa, Valentin Tascu, Op. cit., p. 17-18.
26
buni cunoscatori ai limbii franceze, limba romna putea sa lipseasca, mai ales ca
paturile de jos erau excluse, deocamdata, din vederile initiatorilor.
3. Ioan Molnar Piuariu tentative esuate: Walachische Zeitung fr den
Landmann (Foaie romna pentru sateni) (1789), Vestiri Filosofesti si Moralicesti
(1795).
Initiativele de aceasta natura se muta de acum nainte n Transilvania, care
si devanseaza ntr-un fel preocuparile grecilor, srbilor si maghiarilor
transilvaneni de a-si ntemeia o presa nationala. Autorul ntreprinderii este Ioan
Molnar Piuariu (1749-1815), medic oculist si profesor de la Liceul Academic din
Cluj52, unul dintre promotorii extrem de activi ai ideilor iluminismului european.
mpreuna cu alti carturari, el se raliaza ,,Societatii francmasonice din Sibiu, iar
n
acest mediu, e posibil sa se fi nascut si ideea dezvoltarii unei retele de publicatii
autohtone, n scopul raspndirii ideilor iluministe de fraternitate, umanitarism si de
luminare prin cultura. I. Molnar Piuariu a luat pe seama sa initiativa scoaterii unui
ziar pentru romni, ce avea sa se cheme n actele oficiale germane Walachische
Zeitung fr den Landmann (,,Foaie romna pentru sateni) (1789, Sibiu), destinat
preotimii, care ar fi trebuit sa-i informeze pe enoriasi despre ,,ntmplarile zilei si
deprinderea n bunele moravuri si n economie. ntr-o adresa trimisa de Gyrgy
Bnffy, guvernatorul Transilvaniei, Curtii din Viena (26 mai 1789), se mentiona,
printre altele, ca ziarul va fi editat de Martin Hochmeister, iar tipograf va fi P.
Barth, ca ziarul va fi citit de ,,cei ce stiu romneste(!) si ,,cultivarea poporului
romn este un scop att de binecuvntat, solicitndu-se scutirea de taxe postale,
spre a putea patrunde n ,,patura cea mai inculta53, ziarul urmnd a fi distribuit n
Transilvania, Banat si Bucovina. n esenta, programul sau este rezumat n acest
fel:
,,Natiunea romna, pe seama careia se va porni acest ziar se mentioneaza si
ntr-o
adresa a Societatii literatilor din Sibiu (30 iulie 1789) nu este la acel nivel
cultural ca ntreaga sa stie ceti. Deci ziarul este destinat mai ales pentru preoti,
cari
vor avea sa comunice continutul cu poporul n fiecare saptamna. Obiectele
principale ar fi: ntmplarile zilei si deprinderea n bunele moravuri si n economie.
[...] Si se vor mai publica n acest ziar: stirile militare, naintarile la guvern si alte
lucruri de folos: datorintele dintre cetateni si superiori, instructiuni privitoare la
diferite ramuri ale agriculturii: apicultura si viticultura54.
Programul este serios chibzuit si deosebit de incitant. n fata attor probe de
onestitate si de bune intentii morale si economice, Curtea din Viena nu va avea
nimic de adaugat, doar ca aprobarea ziarului o face fara scutire de taxe.
Initiatorii
se cramponeaza de a obtine scutirea de taxe. Initiativa este respinsa n final de
catre
mparat, ziarul putea sa apara (primul numar si nstiintarea catre cititori fusesera
tiparite), nefiind luata n seama scutirea de taxe, dar ea este urmata de altele,
52 A tiparit, n anul 1793, prima publicatie stiintifica medicala romneasca, Sfatuire catre
studentii n chirurgie; a publicat, n 1789, Retorica, adica nvatatura si ntocmirea frumoasei
cuvntari; vezi, Mihai Racovitan, Eugen Strautiu, Ioan Piuariu-Molnar si activitatea sa
culturala, n ,,Transilvania nr, 1, 2002.
53 Apud Georgeta Raduica, Nicolin Raduica, Dictionarul presei romnesti (1731-1918), Editura
Stiintifica, Bucuresti, 1995, p. 198.
54 Apud Mircea Popa, Valentin Tascu, Op. cit., p. 18-19.
27
similare, n 1793, 1794, cu acelasi rezultat. Informatii neconfirmate pretind ca
ziarul ar fi fost tiparit n 1791, dar numai ntr-un singur numar, si ca, n afara
acestui numar, Molnar mpreuna cu Paul Iorgovici ar mai fi editat un ziar la Viena
(nu s-a pastrat niciun exemplar din aceste ziare, pe care unii contemporani pretind
ca le-au vazut), a carui continuare a fost refuzata de autoritati, din cauza
,,rusinoaselor evenimente care au loc, de ctva timp, n Franta55. Tentativele
consecutive ale lui Molnar, singur sau n colaborare cu Paul Iorgovici, nu se mai
bucurau de aceeasi ntelegere oficiala. Iosefinismul facea un serios pas napoi. Se
pare ca excesele Revolutiei Franceze, cu toate declaratiile romnesti de fidelitate
fata de monarhie, faceau suspecta orice tentativa publicistica56. ,,n ziua de 1
decemvrie 1793, mentioneaza istoricul maghiar Jakab Elek, Ioan Molnar de
Mllersheim, oculist si profesor de oculistica la Academia reg. din Cluj, prin o
petitiune adresata Cancelariei transilvane, ceru concesiunea pentru editarea unui
ziar valah si pentru raspndirea lui n Ungaria. Dar n 23 decemvrie, petitiunea
restituindu-se Molnar fu facut atent a-si vedea mai bine de-o constientioasa
mplinire a functiunei sale de profesor57.
Ilarie Chendi (1872-1913), ziarist, publicist si critic literar, n studiul sau
despre nceputurile ziaristicei noastre, 1789 - 1795, Editura Minerva, Orastie,
1900,
crede ca ziarul ar fi urmat, probabil, sa fie direct patronat de loja francmasonica58,
dizolvarea acesteia, n martie 1790, punnd capat, implicit, si proiectului
publicistic
al ,,doftorului de legi si profesori de tamaduirea ochilor, cum l numeste Radu
Tempea n prefata Gramaticii sale pe Ioan Molnar. Se pare, dupa cum precizeaza
Ilarie Chendi, ca dupa desfiintarea lojei francmasonice si pna la acel moment
,,cnd
Molnar ceru pentru a doua oara concesiune de-a scoate un ziar romnesc, situatia
politica din Transilvania se schimbase. De fratietate si umanitarism nu mai
ramasese
nici umbra, ci un puternic curent de reactiune mpotriva lor se ivise. La romni, ca
si
la celelate popoare, izbucni sentimentul national cu tarie. Dovada discutiile
vehemente din dieta de la Cluj si miscarile n jurul lui Suplex libellus, precum si
ecoul lor la istoricii sasi si maghiari. Ei bine, unul dintre luptatorii pentru
romnism
n acest timp era Molnar, francmasonul de ieri.59 Vaznd I. Molnar Piuariu ca
stapnirea se opunea vehement ncercarii de a se tipari orice fel de gazeta de catre
persoane particulare, el a propus nfiintarea unei societati stiintifice de tip
enciclopedic pentru cultura si literatura poporului romn din Transilvania. Ea s-a
constituit sub numele de ,,Societatea filosoficeasca a Neamului Romnesc din
Mare
55 Vezi Camil Muresanu, Presa romneasca din Transilvania pna la 1918, n Academica, XIV
(162), nr. 25, aprilie, p. 24.
56 Tot n 1794, o ,,Societate de nvatati din Valachia intentiona sa publice la Sibiu, n
tipografia
lui Barth, un ziar, care nu trebuia sa fie difuzat n Transilvania.
57 Jakab Elek, Az erdly hirlapiradolom trtnete 1849-ig. Budapest, 1882, I vol 8. Publicat si n
Analele Academiei Maghiare: apud Ilarie Chendi, Scrieri. Editie, prefata, tabel cronologic, note
si comentarii de Dumitru Balaet, vol. I, Editura Minerva, Bucuresti, 1988, p. 13.
58 Loja francmasonica de la Sibiu s-a constituit n anul 1776 din initiativa unui grup de sasi, n
frunte cu Simion Frederic Baussnern; dintre membrii lojei, Ilarie Chendi i mentioneaza pe
Carol
Bruckenthal, Martin Hochmeister, istoriografii Eder si Sulzer, principele Alexandru Moruzzi
Mavrocordat, Ioan Molnar Piuariu; vezi Ilarie Chendi, Op. cit., p. 8-10.
59 Ilarie Chendi, Op. cit., p. 14.
28
Printipatul Ardealului, la care au aderat ctiva dintre nvatatii ardeleni,
sustinuti si
de cei moldoveni si munteni. Acestia au ncercat sa obtina dreptul de a tipari
,,un
periodic, adeca revista (Zeitschrift), compilata din carti de filosofie,
matematica,
istorie si geografie Vestiri Filosofesti si Moralicesti (1795). ,,Societatea
filosoficeasca a Neamului Romnesc din Mare Printipatul Ardealului a lansat o
nstiintare, la nceputul anului 1795, prin care se anunta aparitia gazetei n luna
mai
a aceluiasi an, mentionndu-se ca gazeta urma sa apara ,,din rvna unor Patrioti
ai
Neamului Romnesc, crescuti n deprinderea Teoriei fizicesti si filosofesti, ce
cuprinde n sine cursul Cerului; Geografia care arata partile lumii si cuvnteaza
despre vestitele cetati si orase risipite pe rotogolul pamntului, si alte stiinte spre
folosul Economiei, cum snt si Manufacturile negutatoresti; ne-am desteptat spre
acest vrednic scopos sa culegem rodurile acestor desfatatoare stiinte si adunndu-
le
ca, ntr-o legatura de finice n limba prea vestitului Neam Romnesc, sa le
nchinam
inimile celor iubitoare de Muse Filosofesti subt acest titlu Vestiri Filosofesti si
Moralicesti . Care n toata saptamna doua coale negresit vor esi Miercurea si
Smbata, n care zile si posta n partile Tarii Romnesti porneste60.
Programul cuprindea cinci parti:
,,ntiu: urmeaza Theologia Bisericii Rasaritului; si lasnd aceasta tiparului, vom
trimite si alte Istorii Bisericesti, care pna acum n limba romna n-au esit n
tipar.
A doua: Geografia ce cuprinde n sine mpartirea Pamntului si cei ce
locuesc pre dnsul, cu obiceiurile lor, dimpreuna numele Cetatilor si Oraselor, de
cronografii cei vechi si cei noi nsemnate vor esi tiparite.
A treia: Fisica, Matematica si cuprinsul nvataturii Filosofesti, spre
luminarea celor ce voiesc a sti ntemeierea Cerului cu toate Planetele le vom
nvata.
A patra: Se va ivi Biografia Principilor Ungrovlahiei si ai Moldovii de la
nceputul ocrmuirii lor.
A cincea: Este Istoria Romnilor pre larg culeasa din cele vechi adevarate
Istorii si alte deprinderi ale lumii vrednice de a le sti61.
Cu toate ca literatura nu intra n vederile initiatorilor revistei, singura
preocupare ,,literara fiind ca prin ,,istoriile cele vechi sa poata ,,sa-si
mpodobeasca
stilul limbii sale cu usebita si ntocmita cuvntare, ,,Societatea filosoficeasca a
Neamului Romnesc din Mare Printipatul Ardealului, din care faceau parte
intelectuali
de diverse profesii (medici, filosofi, preoti), continua idealurile generale ale
reprezentantilor Scolii Ardelene de mbogatire si de nuantare a limbii romne
literare.
Nici prin aceasta ampla ntreprindere de culturalizare, cu un program
teoretic iluminist bine articulat, care anticipeaza n mare masura reusitele de mai
trziu ale lui Gheorghe Asachi, Ion Heliade Radulescu sau George Baritiu, nu s-a
putut finaliza aparitia mult asteptatei gazete. n realizarea proiectului s-au interpus
diverse forte obstructioniste care nu vedeau cu ochi buni mplinirea unui
asemenea
deziderat, autoritatile amnnd la nesfrsit cererea de aprobare. n volumul al II-
lea,
din lucrarea Istoria romnilor din Ardeal si Ungaria (1915), Nicolae Iorga
considera ca tiparirea si difuzarea unei asemenea reviste ar fi reprezentat un fel de
60 Apud Mircea Popa, Valentin Tascu, Op. cit., p. 22-23.
61 Ibidem, p. 23-24.
29
biblioteca enciclopedica, comparabila cu cea franceza prin continutul si nivelul
ei:
,,ea nu ar fi fost cu mult mai deosebita de tendintele naintate, sociale si politice,
ale revolutionarilor rationalisti din Enciclopedia franceza62. Obstructionarea
deliberata a acestui impresionant program de cultura romneasca, al carui
initiator
a fost Molnar, a avut drept consecinta ntrzierea si mai mult n timp a datei de
nastere a presei romnesti. Referitor la tentativele publicistice, multe dintre ele
ramase doar n faza de proiect, dar si la reusitele intelectualilor ardeleni, Iorga
sublinia n Almanahul presei romne (1926) ca: Istoria ziaristicii ardelene este
cea
mai frumoasa pagina din istoria Ardealului de o suta si mai bine de ani ncoace.
Filele ei cuprind gndirea si simtirea celor mai de seama barbati pe care i-a dat
ntregului neam romnesc aceasta provincie. Toti scriitorii, toti dascalii n
coloanele ei si-au depus tot ce a avut mai de pret pentru vremea lor. Literatura,
istorie, economie tot ce s-a produs pe aceste terenuri n curs de un veac se
gaseste
nchis n colectiile colbuite ale vechilor noastre gazete.
Spre deosebire de moldoveni sau de munteni, initiativele ardelenilor se
aliniaza mai insistent si mai polemic gndirii europene care milita, nca din cea
dea
doua jumatate a secolului al XVIII-lea, pentru o presa libera (este de ajuns sa
amintim de Mmoire sur la libert de la presse al lui Diderot, 1763)63.
Cteva ncercari razlete i urmeaza n primele decenii ale secolului al XIXlea,
impulsionate de ,,Societatea filologica greco-daca, ntemeiata n 1811 la
Bucuresti. Societatea reuseste sa-si asigure o publicatie n limba greaca Logios
Ermes, editat la Viena, din anul 1811, de catre Antim Gazis. Acesteia i urmeaza
curnd o alta publicatie intitulata Stiri pentru partile rasaritene si Telegraful
filologic, cu o aparitie mai de durata si citit n orasele mai importante: Bucuresti,
Iasi, Brasov, Sibiu etc. Editorul Telegrafului filologic este medicul Dimitrie
Alexandridi, care umple foaia cu multe stiri despre romni, cu nstiintari de carti,
chiar cu cronici dramatice. Unii dintre boierii nostri fac cpi si extrase dupa
aceste
reviste pe care apoi le comunica mai departe, unui cerc mai larg, extrase ce se
numesc pericopi.
Revenind la spatiul transilvanean, trebuie sa mentionam faptul ca proiectele n
vederea instituirii presei nu vor fi abandonate la nceputul secolului al XIX-lea,
astfel
nct, n 1814, Alexe Lazaru publica o ,,nstiintare, anexata la sfrsitul lucrarii
ntmplarile razboiului frantozilor si ntoarcerea lor de la Moscova s.c.l. Talmacite
de
pre nemtie de un iubitoriu de neamul romnesc si cu cheltuiala dumnealui Alexie
Lazaru64 date n tipariu, prin care invita publicul la prenumeratiune, ntr-un stil
patetic, ce ne duce cu gndul la nstiintarea lui Asachi de mai trziu: ,,Toate
neamurile
62 Ibidem, p. 25.
63 Vezi si amendamentul I al Constitutiei SUA (1787), care garanta the freedom of the speech
or
of the press. Declaratia drepturilor omului si cetateanului (1789), text celebru de cea mai
larga audienta , care stipula foarte limpede, la articolul 11, dreptul de a scrie si de a tipari
liber. Constitutia franceza, din 1791, a consacrat si a legiferat acelasi principiu.
64 Dupa toate probabilitatile, Alexie Lazaru ar fi, de fapt, pseudonimul sub care semnase
anuntul
Zaharia Carcalechi; vezi Iosif Pervain, Studiu de literatura romna, Editura Dacia, Cluj, 1971, p.
213. Cf. Nicolae Bocsan, Contributii la bibliografia literaturii romne din Banat n epoca
luminilor,
n Banatica, IV, Resita, 1977, p. 483-494; N. Bocsan l da drept autor pe D. Tichindeal.
30
Evropei cele desteptate au aflat cum ca a scrie gazete sau novele si acele a le
mpartasi
neamului sau e cea mai ncuviintata mijlocire de a lumina noroadele cu
ntmplatele
ale altor fapte, a le abate de la rau si a le aduce spre cele bune...Prin novele...nu
numai
se desfateaza inima si mintea omului, carea din fire asa e ntocmita ct pururea se
lupta
spre stiinte nouo, ci si sufletul se mbunatateaza. [...] Iata ca si grecii, ba si
srbii...cu
srguinta dau novele, ce se tiparesc la Viena, neamului sau; si neamu, atta cel
grecesc,
precum si cel srbesc nu numai cu bucurie, ci si cu multamita le primesc. Singuri
noi
romnii, macar ca ne tragem vita de la cel mai slavit neam din lume, adeca de la
romani, sntem de acest vistiariu lipsiti65. Anuntul lui Alexe Lazaru, prin care se
anunta aparitia unui bisaptamnal, cu un titlu voit neutru, Novele, legitimat prin
necesitati educative si de emulatie culturala bine cunoscute, a strnit interes n
rndul
cititorilor. Ioan Molnar Piuariu propune tipografiei sa-i aprobe lui editarea
publicatiei,
cu un pret mai scazut dect cel anuntat de Lazaru, dar, n cele din urma, ziarul nu
a
mai aparut. Molnar moare n primavara anului 1815, nefinaliznd acest ultim
proiect,
care pare sa fi antrenat si pe Petru Maior si pe D. Tichindeal66. n acest spirit care
caracterizeaza si motiveaza aparitia presei politice si literare din Transilvania,
Mihail
Bojadschi (aromnul Mihail G. Boiagi, autorul Gramaticii macedoromne, aparuta
la
Viena, n anul 1813) si Constantin Doma solicita, n anul 1820, Curtii de la Viena
autorizatia de a edita un ziar politic si literar n limba romna. Interesanta si
semnificativa este mai ales rezolutia oficiala pe aceasta cerere, respinsa din
motive de
natura politica: Istoria ne nvata ca primul pas pentru autocultivarea unui popor
s-a
facut ntotdeauna prin ntemeierea revistelor politice. Astfel atentia se ndreapta
neaparat catre statele vecine si se impune o comparatie cu situatia proprie,,67. n
pofida esecurilor nregistrate, ncercarile ardelenilor de a scoate un ziar continua
si
dupa aceasta data, mplinindu-se prin Biblioteca romneasca, n 1821.
4. Chrestomaticul romnesc (1820)
Teodor Racoce, bucovinean de origine, tiparea la Cernauti Chrestomaticul
romnesc sau Adunare a tot felul de istorii si alte fapte, scoase de autori de osebite
limbi (1820). Publicatia a aparut, asa dupa cum mentiona Teodor Balan, la
ndemnul
prietenilor sai din Bucovina si din Moldova. n apelul adresat institutiilor
romnesti
si persoanelor private nstarite, 8 martie 1817, viitorilor ,,prenumeranti, Racoce
sublinia rolul presei n propasirea natiunii, gazetele fiind ,,istorie vietuitoare
mpreuna cu noi: Neamul romnesc, macar ca mpartitu n mai multe tari, si
traind
supt deosebite stapniri, totus o limba are, aceeas lege si tot aceleas obiceiuri,
precum si aceleas carti si aceeasi scrisoare. Desi romnii socotiti de mpreuna
facu o
natie de mai multe milioane, care demult simteste bunatatile politicirii si doreste
a fi
partasa culturii acelora lalte neamuri Europii: Dara pna acum i-au lipsitu acest
organu, prin care sa poata primi acele procopsiri de care au avutu parte alte
65 Bibliografia romneasca veche, 1508-1830 [ntocmita] de Ioan Bianu, Nerva Hodos si Dan
Simonescu, tom III, Bucuresti, Editura Academiei Romne, p. 102-105.
66 Mircea Popa, Valentin Tascu, Op. cit., p. 29.
67 C. Gllner, ncercarile lui Ioan Billlewitz, Mihail Bojadschi si ale lui Constantin Doma de a
publica ziare romnesti, n ,,Revista istorica, III, 1935, nr. 4-6, p.113-117; citatul este reprodus
dupa Mircea Popa, Valentin Tascu, Op. cit., p. 30.
31
noroade68. Dorinta de a avea gazete n limba nationala era una fireasca, dar ea
se
manifesta, n cele mai multe cazuri, mai mult subteran, din cauza numeroaselor
obstacole de natura politica si administrativa. Proiectul lui Racoce, al carui
continut
era suficient de variat, viza un perimetru european de informatie, asemanator cu
cel
al predecesorilor sai: ,,Deci el voeste sa dee afara Gazete romnesti precum s-au
obicinuit la toate neamurile n Europa, pe toata saptamna dela doua pana la trei
coale tiparite, cu tot feliu de vestiri, precum este obiceiul, si cu aceea rnduiala, ct
sa
ntre la aceleas gazete toate lucrurile vrednice de stiutu, ce se afla n gazeturile
din
Londinu n Englitera, de Paris n tara frantozasca, de Berlinu, Hamburgu si alte
Eparhii a Germanii, precum si la Gazetele din Eparhiile Italii si Ispanii69.
Ne gasim, prin urmare, n fata unui almanah care-si propunea sa strnga
realizarile anului, ntre care se integrau si cele literare, o antologie de traduceri din
autori antici (Diodor din Sicilia, Plutarh, Quintus Rufus, Lucian din Samosata) si
moderni (M-me de Genlis etc.). Orientarea publicatiei este, asa cum s-a spus,
pronuntat clasicista, marcnd n mod distinct desprinderea treptata de literatura
iluminista a epocii anterioare si abordarea unui clasicism ntrziat, care va
convietui
la noi pna n preajma anului 1848, mpreuna cu preromantismul si
romantismul70.
5. Biblioteca romneasca (1821) si Fama Lipschii pentru Datia (1827)
Un almanah-magazin, asemanator ca profil cu Chrestomaticul romnesc,
publica, ncepnd din anul 1821, la Buda, sub titlul Biblioteca romneasca
(ntocmita n 12 parti dupa numarul celor 12 luni, ntia oara tiparita pentru natia
romneasca)71, Zaharia Carcalechi72. Publicatia a aparut neregulat, ianuarie 1821
(partea I), 1829-1830 (partea a II-a a III-a), iunie-decembrie 1834 (partea a IV-a

a VII-a), tipariturile din 1829-1830 si 1834, fiind considerate editia a II-a si,
respectiv, editia a III-a; revista a fost imprimata cu caractere chirilice la
Tipografia
Universitatii din Buda. Biblioteca romneasca nu a avut preocupari strict literare,
propunndu-si sa-i informeze pe cititori, dndu-le cunostinte despre istoria
romnilor,
moravurile si legea lor. Printre colaboratori se regasesc Damaschin P. Bojinca, I.
Trifu [I. Maiorescu], Em. Gojdu (publica, n 1829, un Apel catre stralucitii boieri
ai
Tarii Romnesti si ai Moldovei, cu un pronuntat continut illuminist), Gr.
Cuciureanu, pictorul C. Lecca (prezinta primele portrete, litografiate, ale unor
domnitori moldoveni si munteni). n articolul Despre literatura (1834), se ncearca
o
68 nstiintare pentru gazetele romnesti; fragmentul este reprodus dupa Istoria presei romne.
Antologie de Marian Petcu, Editura Tritonic, Bucuresti, 2002, p. 13.
69 Ibidem, p. 13 -14.
70 Mircea Popa, Valentin Tascu, Op. cit., p. 30.
71 n 1829, titlul si subtitlul snt modificate: Biblioteca romneasca sau Adunari de multe lucruri
folositoare, ntocmita n 12 parti, ntia oara talmacita de prea nvatati barbati si tiparita pentru
neamul romnesc.
72 Zaharia Carcalechi va redacta peste ctiva ani ,,Cantor de avis si comers (24 apr. 1837-30
ian.
1857), un bisaptamnal politic, stiintific si comercial, imprimat n tipografia lui I. Eliat
[Heliade-
Radulescu], considerat de catre unii autori primul periodic specializat n publicitate. Publicatia
si va schimba titlul n ,,Cantor de avis (de la 3 ianuarie 1842), apoi n ,,Vestitorul romnesc
(de la 13 februarie 1843); vezi Georgeta Raduica, Nicolin Raduica, Dictionarul presei romnesti
(1731-1918), Editura Stiintifica, Bucuresti, 1995, p. 116.
32
definire a literaturii, ca produs ,,al mintii si al nvataturii unei natii, dar
literatura
originala publicata este foarte redusa: o fabula a lui Asachi, reprodusa dupa
Albina
romneasca, Ruinurile Trgovistii de Vasile Crlova, dupa Curierul romnesc.
Istorismul iluminist avea sa fie rezolvat aici n spirit cronicaresc, asa cum erau si
vechile cronografe din Moldova, realizate dupa modele bizantine. Sfera literara
era
foarte redusa, de aceea s-a simtit nevoia sa fie completata cu ,,anecdote sau
povesti
trecatoare. Bibliotecii romnesti a lui Zaharia Carcalechi i lipsesc atributele
esentiale pentru a putea fi socotita prima gazeta romneasca: periodicitatea si
subiectele de actualitate. Cunoscuta mai mult ca un almanah, ea n-a putut
corespunde exigentelor timpului, nici ca tematica, nici ca mod de tratare.
Conceptia
lui Zaharia Carcalechi despre presa era prea depasita ca sa poata rezista cu
adevarat
nevoilor de informare a publicului.
O alta reusita gazetareasca pleaca de dincolo de hotarele tarii, dintr-un
centru de cultura cu vechi traditii gazetaresti: Leipzig. Aici se aflau la studii doi
tineri romni: Dan Mihail K. Rosetti, din Muntenia, si Anastasie I. Lascar, din
Moldova. Din initiativa celor doi studenti medicinisti, n iunie 1827, apare primul
numar al ziarului Fama Lipschii, tiparit cu litere chirilice, 4 pagini, format
290230, cu text paginat pe doua coloane, dupa modelul ziarului german
Leipziger
Fama, de unde erau reproduse majoritatea stirilor.
n numarul urmator, care apare tot n iunie, se aduce o modificare n titlu, acesta
devenind Fama Lipschii pentru Datia73. Pe frontispiciul ziarului este reprezentata
o
femeie cu o manta, nconjurata de raze si nouri, tinnd n mna un pergament pe
care
scria: ,,Primiti precum trimit! n cuvntul-program se mentioneaza: ,,Acesta dar,
aceasta dragoste m-a silit ca sa gatesc Natii o mica masa, as fi voit ca dragostea
aceea
catre Natie sa fie ntovarasita si de putere ca s-o mpodobesc cu felurimi de
gatiri
mprumutate de ostenelele mele si adunate din nvataturile nvatatilor, nsa
nedesavrsirea catra nvatatura mi-a oprit vointa pentru neputinta si silindu-
ma numai
pentru dragoste a gati un ospat mpodobit cu felurimi de flori si de podoabe
foarte
mirositoare si mult pretuite, de nu si pentru multi gatit, ci adevar zic ca nici din
acesti
putini nu sa vor rusina unii de a zice: ca nici cei mai nainte de noi n-au cetit
Novele
Romnesti si tot au stiut pentru sama sa destul O, Ticalosie!74
Articolul cel mai important, din cel de-al doilea numar al ziarului, este cel
al lui Rosetti, consacrat ortografiei romnesti, dovada ca se molipsise si el,
probabil, de preocuparile filologice ale carturarilor Scolii ardelene. Se pledeaza
aici pentru utilizarea alfabetului latin, pe baza unui model ortografic propriu. Pna
la sfrsitul lunii decembrie, a aceluiasi an, au aparut 7 numere. Ziarul a trezit un
oarecare ecou n lumea literara a Germaniei si, binenteles, a Romniei. n urma
semnalarii ziarului de catre criticul Cristoph Gerhard, el a intrat n atentia marelui
poet Goethe, care l-a procurat pentru biblioteca sa, aflndu-se si astazi ntre cartile
muzeului de la Weimar. Ziarul si nceteaza aparitia, nu fara a lasa exemplul
unei
73 Vezi Octavian Paun, Fama Lipschii pentru Datia, n Romnia literara, V, 1972, nr. 7, p. 16-
17; Aurel Petrescu, Precizari n legatura cu ,,Fama Lipschii pentru Datia. Prototipul ei
german, n AUB, XX, 1973, nr. 2, p. 117-124.
74 Octavian Paun, Stud. cit., p. 16.
33
munci de sacrificiu si de apropiere fata de literaturile popoarelor vecine (vezi
,,Din
novitalele literaturei srbesti). Fama Lipschii pentru Datia este ultimul gest
singuratic pe care-l nregistreaza jurnalistica romna, naintea unor proiecte si
initiative de anvergura, pornite din interior, si aproape concomitent, de pe ambele
versante ale Carpatilor, ducnd la ntemeierea unei prese diverse, bogat
reprezentate si de lunga durata.
Ce dovedesc toate aceste date care preced anul 1829, de cnd, de regula,
ncepem sa socotim existenta presei romnesti, mult mai ntinsa dect se crede n
mod
aproape curent ? Spre deosebire de Transilvania, unde pot fi citate mai multe
initiative
n vederea tiparirii unor gazete romnesti, zadarnicite, de cele mai multe ori, de
autoritatile imperiale, la Bucuresti si Iasi, desi se citeau de multa vreme gazete
straine,
aceasta actiune se desfasoara ntr-un ritm mult mai lent. Dorinta de a avea ziare
n
limba nationala nu lipseste, dar ea se manifesta mai mult subteran. Abia n
timpul si
dupa evenimentele din 1821 pot fi nregistrate rezultate concrete. Tudor
Vladimirescu
nsusi a mpartit manifestele sale n cpii manuscrise sau tiparite n foi volante,
suplinind oficiile unei prese organizate de care avea atta nevoie.
n 1821, Dinicu Golescu ntemeiase la Brasov o societate secreta,
continuata, n 1827, de Societatea literala romneasca, care-si propunea, printre
altele, si ,,fundarea de jurnale scrise n limba nationala. Civilizatia pe care o
descoperea Dinicu Golescu n calatoriile sale l-a umilit si l-a determinat la
actiune.
Cu ct va fi dorit mai mult acest om luminat o foaie n limba nationala, cnd este
nevoit sa nsemneze n jurnalul sau ca n Svitera pna si taranii ,,citesc
gazeturi.
Nimic mai firesc, asadar, dect sa-l aflam pe autorul cunoscutei ,,nsemnari a
calatoriei mele n mijlocul agitatiei pentru o gazeta romnesca. Dinicu Golescu
a
subventionat chiar aparitia ziarului aparut la Leipzig si a obtinut autorizatia
pentru
editarea Curierului romnesc.
Interesul pentru realizarea unor periodice n limba romna depaseste cu mult
actul simplu de curiozitate intelectuala a unor cercuri restrnse de oameni de
cultura
din perioada n care burghezia romneasca avea nevoie de crearea unui climat
favorabil revendicarilor sale politice si sociale. Pacea de la Adrianopol (1829)
oferea
Tarilor Romne premise favorabile de schimburi comerciale cu diverse puteri
europene, ceea ce a grabit procesul de evolutie a capitalismului. Intrarea Tarilor
Romne, ca si a Transilvaniei, ntr-un circuit european mai larg, datorita
schimburilor
comerciale intense, ca si cresterea numarului de tineri care se ndreptau spre
diferite
universitati straine, au permis un contact direct cu anumite institutii moderne de
cultura, a caror eficienta a creat carturarilor romni din acea perioada
convingerea
necesitatii unor mijloace adecvate de raspndire a literaturii si a stiintei.
Carturarii
romni au nteles destul de timpuriu ca un rol de seama n trezirea constiintei
unitatii
nationale, a formarii unei literaturi cu aspiratii unitare n toate provinciile
romnesti si
a educarii unui public apt sa nteleaga si sa sprijine procesul de modernizare a
culturii
romne, l are presa, cu toate formele ei diverse de realizare.
34
1. Enumerati principalele initiative n directia nfiintarii de ziare n limba romna, de la
sfrsitul secolului al XVIII-lea .
2. Care snt cauzele care au obstructionat aparitia publicatiilor romnesti din ultimele
decenii ale secolului al XVIII-lea?
3. Considerati ca putem vorbi de presa, n sensul modern al termenului, nca de la
aparitia Calendarului (1731) tiparit de Petcu Soanul n Scheii Brasovului ?
1. Initiatorul unor interesante proiecte n directia nfiintarii ziarelor n limba romna din
Transilvania a fost:
a. Martin Hochmeister;
b. Ioan Molnar Piuariu;
c. Gyrgy Bnffy.
2. Primul ziar aparut pe teritoriul tarii noastre, Sibiu (1778), n limba germana, se numea:
a. Siebenbrger Zeitung;
b. Der Kriegsbote;
c. Theatral Wochenblat;t
d. Theatral Nachrichten.
3. Chrestomaticul romnesc a reprezentat:
a. o publicatie religioasa;
b. un calendar;
c. un almanah;
d. un supliment literar al Telegrafului filologic.
4. Courier de Moldavie, ziar tiparit din initiativa generalului Potemkin, a aparut la:
a. Bucuresti;
b. Paris;
c. Iasi.
5. Biblioteca romneasca a fost tiparita din initiativa lui:
a. Alexe Lazaru;
b. Gh. Asachi;
c. Zaharia Carcalechi.
6. ncercarile esuate ale lui Ioan Molnar Piuariu vizau tiparirea urmatoarelor publicatii:
a. Vestiri Filosofesti si Moralicesti si Foaie romna pentru sateni;
b. Telegraful filologic si Icoana lumei;
c. Spicuitorul moldo-romn si Gazeta Teatrului National.
7. Ziarul, Fama Lipschii pentru Datia, apare:
a. naintea Albinei romnesti;
b. dupa tiparirea Daciei literare (1841);
c. la sfrsitul secolului al XVIII-lea (1790).
35
8. Chrestomaticul romnesc a aparut din initiativa lui:
a. Teodor Balan;
b. Zaharia Carcalechi;
c. Teodor Racoce.
9. n cel de-al doilea numar al ziarului, Fama Lipschii (pentru Datia), redactorii pledau
pentru:
a. utilizarea alfabetului latin;
b. introducerea unui alfabet de tranzitie;
c. nu au avut asemenea preocupari.
10. ,,Fundarea de jurnale scrise n limba nationala era unul din obiectivele:
a. Societatii literatilor din Sibiu;
b. Societatii literale romnesti;
c. Junimii.
36
,,Veteranele presei romnesti: Albina romneasca si Curierul romnesc
Daca timp de cteva decenii centrul tuturor proiectelor pentru nfiintarea
presei romnesti a fost Transilvania, iar ncercarile care s-au facut aici aveau n
vedere si pe cititorii de dincolo de Carpati, ncepnd cu sfrsitul celui de-al doilea
deceniu al secolului al XIX-lea, intelectualii din Moldova si Muntenia ncep sa ia
initiativa pentru crearea unei jurnalistici proprii. Profitnd de faptul ca la Iasi
aparea o foaie volanta cu titlul Novitale de la armie (au fost tiparite, n luna mai,
trei asemenea foi), avnd scopul de a informa publicul despre operatiunile
armatelor rusesti. Gh. Asachi, care era implicat n aparitia acestor foite, fiind bun
cunoscator al limbii ruse (stirile erau reproduse din ziarele rusesti si austriece),
anunta din partea redactiei pe eventualii ,,prenumeranti ca va scoate o gazeta
,,fara sminteala, de la 1 iunie 1829 la 15 ianuarie 1830. Albina romneasca,
,,gazeta politico-literara75, a avut o aparitie bilunara (1 iunie 1829-24 noiembrie
1858, cu ntreruperi, de la 8 ianuarie 7 decembrie 1833 si de la 30 iunie 1835-3
ianuarie 1837), Gh. Asachi fiind fondatorul si directorul ei, iar ca redactori avndui
pe Gh. Saulescu, Th. Codrescu si V. Fabian-Pop.
Cu o luna nainte, Ion Heliade Radulescu, n calitatea sa de fondator, editor
si proprietar (redactori snt Costache Balacescu, A. Popovici, I. Brezoianu si I. D.
Negulici), tiparise, la Bucuresti, Curierul romnesc76, ,,gazeta politica,
administrativa si culturala, ncepnd cu data de 8 aprilie 1829 (n prima serie de
aparitie, 8 aprilie 1829 19 aprilie 1848, gazeta are 1 4 numere pe saptamna,
iar
la reaparitie, 29 noiembrie 13 decembrie 1859, snt tiparite numai cteva
numere). Conceput ca un periodic de informare, ziarul avea menirea sa difuzeze
stiri n limba romna, fapt pe care scriitorul l sublinia suficient de apasat: ,,Ne
aflam n pamntul nostru si traim sub legile si ocrmuirea noastra. De asemenea,
intentiile lui enciclopedice vizau un public eterogen, de diverse profesii, de la
negustori, plugari, ostasi, la oameni de litere si filosofi: ,,Folosul Gazetei este de
obste si deopotriva pentru toata treapta de oameni: ntr-nsa politicul si
pironeste
ascutitele si prevazatoarele sale cautaturi si sa adnceaza n gndirile si
combinarile
sale; aci, linistitul literat si filozof aduna si pune n cumpana faptele si
ntmplarile
lumii, ndraznetul si neastmparatul razboinic se desavrsaste ntr-nsa
povatuinduse
din norocirile sau gresalele altor razboinici; bagatorul de seama negutator
dintrnsa
si ndrepteaza mai cu ndrazneala spiculatiile sale, pna cnd n sfrsit si
asudatorul plugar, si el poate afla aceea ce nlesneste ostenelile sale si face sa
umple cmpurile de mbilsugatoarele sale roduri. Nu este nici o treapta; nu este
nici
o vrsta care sa nu afle placere si folos ntr-aceasta aflare vrednica si
cuviincioasa
cuvntarii omului, adica n Gazeta.
75 De la 7 decembrie 1833, titlul si subtitlul snt, un timp, n limba romna si n franceza: Albina
romneasca, ,,gazeta politico-literara LAbeille moldave, ,,gazette politique et littraire. n
perioada 9 ianuarie 1850 24 noiembrie 1858, si schimba titlul n Gazeta de Moldavia;
publicatia lui Asachi este continuata de Patria, ,,foaie politica si literara (Iasi, 27 noiembrie
1858 5 octombrie 1859), redactata de C. Gane.
76 n timpul aparitiei se produc usoare schimbari n titlu: Curier rumnesc, Curieru romnu si
Curierul romn (la reaparitie).
37
Pentru partea literara, Curierul intentiona sa publice ,,nsemnari pentru
cresterea si sporirea literaturii romnesti, promisiune ce nu a fost respectata
dect
sporadic, iar la reaparitia sa, din februarie 1836, partea literara lipseste n mod
programatic, urmnd sa fie tiparita n Muzeul national, care devine un fel de
anexa
a Curierului romnesc. Neavnd suficienta experienta publicistica, Heliade i da
o
tinuta grafica greoaie, ceea ce face ca publicul cosmopolit al capitalei sa prefere
nca ziarele frantuzesti si grecesti. Spre a salva situatia, el va apela la alte
formule
scotnd Adaos literar (1830 1832), Foaie oficiala (1832), Muzeul national
(1836-
1838), apoi Gazeta Teatrului National (1835-1836) si Curierul de ambe sexe
(1837-1847), reviste de tip magazin continnd multe traduceri.
Precursor al presei literare romnesti, Curierul de ambe sexe. Jurnal
literar77 (apare bilunar: periodul I: 1837-1838; periodul II: 1838-1840; periodul III:
1840-1842; periodul IV: 1842-1844; periodul V: 1844-1847), supliment al
Curierului romnesc, este considerat ,,prima revista literara din Tara
Romneasca78 si a fost gndit ca o revista-magazin, care sa alterneze o editie
pentru barbati (literatura, politica economie, industrie si ,,oarecari povestiri) cu
alta pentru femei (sfaturi gospodaresti si pedagogice, povestiri religioase si
moralizatoare). Fara a pune n aplicare separarea anuntata, Curierul de ambe sexe
a
fost, n primii ani, o revista eterogena, unde se regaseau foiletoane, nuvele si
povestiri melodramatice, traduse din revistele straine, fara o selectie riguroasa.
Scopul declarat al revistei era de ,,a servi de arhiva la istoria literaturei si limbei
noastre, ct si a recomanda romnilor literele strabunilor lor, literele lor proprie
nationali, a-i face a se deprinde, cu dnsele, a le onora si a le ama, a-i face a vedea
si cunoaste ntr-nsele limba nationala si unitara n tot adevarul si n toata
natura
ei(Catre d. prenumeranti). Aparuta cu trei ani naintea Daciei literare , revista a
avut un evident program iluminist, cu accent pe problemele literaturii, moralei si
artei, pe rolul traducerilor din literatura universala n dezvoltarea literaturii
nationale (n Curierul romnesc, Heliade a publicat doua articole, Chemare catre
folos, facere de bine si glorie, nceput de Biblioteca universala, n care stabileste
un program al traducerilor pe care l realizeaza, partial, n Curierul de ambe sexe).
Exagerarile lingvistice ale lui Heliade (dupa 1840), ca si conflictele personale cu
liderii vietii culturale din Muntenia, au facut ca revista sa fie mai putin
reprezentativa n plan literar. Orientarea culturala si literara a Curierului de
ambe
sexe79 coincide, n mare parte, cu a celorlalte publicatii ale lui Heliade. n revista
au aparut articolul Critica literara si studiile Paralelism ntre limba romna si
77 Din 1845, apare cu subtitlul Foaie literara; Heliade retipareste cele cinci volume, numite
perioduri (I, III, IV si V, n 1862, si II, n 1864), cu subtitlul Jurnal literar; scrierile publicate n
cele cinci perioduri snt clasificate de autor, n editia a II-a, astfel: Poezie, Morala, Literatura,
Nuvele, Casnicia, Varietati, Critica (periodul III), Educatia (periodul IV).
78 Ion Hangiu, Dictionar al presei literare romnesti (1790-1982), Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1987, p. 99.
79 Curierul de ambe sexe va fi continuat de Noul curier de ambe sexe (martie 1893 iulie 1894),
care a aparut la Bucuresti, ca al VI-lea period. Aici se publica ,,scrieri inedite si din quellelalte
d-ale lui I. Heliade Radulescu (textele snt tiparite cu ortografia heliadista, respinsa de
Academia Romna).
38
limba italiana (1840), Paralelism ntre dialectele romn si italian sau Forma ori
Gramatica acestor doua dialecte (1841), au fost retiparite scrisorile sale catre C.
Negruzzi si Petrache Poenaru, apelul pentru o ,,Biblioteca universala de
traduceri
si de texte reprezentative care sa ilustreze ideile culturale, estetice si literare ale
lui
Heliade80. n afara textelor amintite, el este si autorul unor poezii, al numeroaselor
note, cronici si articole care vizau dezvoltarea literaturii: a publicat aici Zburatorul
(periodul IV), Domnul Sarsaila autorul, fragmente din epopeea neterminata
Michaida (periodul V), traduceri din Byron (Melodii ebraice), Torquato Tasso
(Gerusalemme liberata), Homer, Pindar, Sapho, Eschil, Sofocle, Euripide,
Aristofan (periodul V). Alti colaboratori: C. Negruzzi, traduceri din Puskin (Salul
negru), poemul Aprodul Purice, schita autobiografica Cum am nvatat romneste,
nuvela Au mai patit-o si altii (semnata Carlu Nervil), D. Bolintineanu (O fata
tnara pe patul mortii), Alecsandri (Poezii moldave: Baba Cloanta, Sora si hotul),
Alecu Donici (Pastorul si trntorul), Cezar Bolliac (O dimineata pe Caraiman).
Asachi va edita, la rndul sau, un supliment literar, sub titlul Alauta
romneasca, apoi o revista de popularizare stiintifica, Icoana lumei (1840) si un
saptamnal bilingv, Spicuitorul moldo-romn (Le glaneur moldo-valaque), n
1841.
Alauta romneasca, supliment literar al Albinei romnesti, a avut, initial, o
aparitie neregulata (14 martie 1837 3 februarie 1838), sub redactia lui Asachi,
care
nu reuseste sa-i asigure periodicitate si nici sa-i gaseasca un program care sa
depaseasca faza diletanta si didactica a unei literaturi ,,tntitoare n folosul
nvataturilor, apoi bilunar (1 iulie 1 septembrie 1838), sub coordonarea lui
Mihail
Kogalniceanu81, impunndu-se datorita faptului ca a adunat n jurul ei pe cei mai
reprezentativi scriitori ai epocii. Meritul de a fi preluat si continuat initiativa lui
Asachi, pna la transformarea ei ntr-o adevarata revista literara, i-a revenit lui
Kogalniceanu, care, dupa aprecierile lui Iorga, a fost ,,omul care ncearca noua
presa
moderna n formele culturale revolutionare din tarile noastre82. Lirica publicata
este, n general, de factura preromantica (C. Negruzzi, Ionica Tautu s.a.), fie
anacreontica (Gh. Asachi, Manolachi Draghici). Scrierile n proza snt mai
putine:
note de calatorie (C. Negruzzi), povestiri cu subiect oriental, scrisori etc. Deosebit
de
bogata este rubrica traducerilor din Schiller (Kogalniceanu), Martial (Asachi),
Voltaire. Putinele pagini de critica din Alauta romneasca, datorate lui
Kogalniceanu, premerg curentului de la Dacia literara, afirmnd importanta
istoriei
nationale pentru asimilarea, pe un articulat fond autohton, a elementelor utile din
civilizatiile straine. Fiind prima revista din Moldova, consacrata exclusiv
literaturii,
Alauta romneasca a fost, cu deosebire prin cea de-a doua serie (1 iulie 1838, sub
redactia lui M. Kogalniceanu), si cea dinti tentativa nsemnata de afirmare a
elementului autohton n literatura. Kogalniceanu, ntr-un articol pe marginea
Catehismului scris de Neofit Scriban, propunea nlocuirea alfabetului chirilic cu cel
latin. Literatura publicata n paginile revistei impunea de la nceput observatia ca
80 *** Dictionarul literaturii romne de la origini pna la 1900, Editura Academiei, Bucuresti,
1979, p. 252.
81 Revista va fi suprimata de Mihail Sturdza, din cauza publicarii partii a doua din Filozofia
vistului,
care nelinistea cercurile oficiale, prin aluzia satirica la consulul tarist Karl von Kotzebue.
82 Nicolae Iorga, Istoria presei romnesti, Adevarul, Bucuresti, 1922.
39
Alauta facea tranzitia catre Dacia literara, pe care o anticipa mai mult prin idei,
dect prin calitatea poeziei si a prozei; Kogalniceanu publica chiar de la nceput
destule traduceri de literatura frivola, pe gustul neevoluat al cititorilor, ncercnd
apoi sa-l apropie pe cititor de capodoperele literaturii universale.
Aceste prime periodice romnesti, cu un ritm de aparitie normal si izvornd
din realitati social-politice precise, se adresau unui public larg, a carui audienta o
cautau. Trecnd peste greutatile inerente nceputului, ele vor reusi sa impuna
treptat
ideea de presa, necesitatea schimbului de pareri si a informatiei politice si
culturale.
Referindu-se la aparitia gazetei n limba nationala, Eugen Lovinescu observa:
,,Spiritul public era pregatit si o astepta. De n-ar fi fost Asachi si Eliade s-ar fi ivit
poate alti initiatori. Istoria tine nsa seama numai de fapte si nu de posibilitate;
meritul
lui Asachi ramne nestirbit: el a tradus n fapta o nevoie simtita83. Att Heliade,
ct si
Asachi erau, de altfel, constienti ca dau viata unei dorinte vechi a romnilor, si
o spun
deschis n cuvintele introductive din primele numere ale celor doua gazete.
n nstiintarea care preceda primul numar al Curierului romnesc, Heliade
deplngea, pe de o parte, situatia anterioara, cnd la noi nu exista ,,acest vestitor de
obste, de attia ani cunoscut, de neaparata trebuinta n luminata Europa, iar, pe
de
alta parte, sublinia, ntr-un stil patetic, binefacerile pe care le poate aduce presa n
limba nationala: ,,Acuma poate cineva vedea pe simtitorul rumn curgndu-i
lacrami de bucurie, vaznd n toate casele batrni, tineri, barbati, femei, nvatati,
si
mai de rnd, ndeletnicindu-se si petrecnd cu Gazeta n mna, si nmultindu-si
ideile, avnd cunostinta si tiind un sr de ntmplarile lumii. Va putea cineva
vedea
nca si pruncii cei mici lasndu-si jocurile lor cele nevinovate si adunndu-se
mprejurul mumelor si tatilor lor ca sa citeasca ei singuri sau sa asculte Gazeta.
Asachi atragea atentia, mai clar chiar dect Heliade, ca publicarea gazetelor
satisfacea o veche dorinta a romnilor, dorinta era a lui Molnar, Iorgovici, Micu,
Sincai, Maior, a lui T. Racoce si Alexe Lazaru, a lui Dinicu Golescu si I. M. C.
Rosetti, a tuturor acelora care trebuiau sa se informeze din gazetele straine, cu
umilinta n suflet, asupra unor fapte care se petreceau pe pamntul tarii lor, sau
de
care era legata propria lor patrie. Obiectivele pe care si le propun cele doua
gazete
marcheaza o evidenta unitate de opinii si de preocupari.
Prima perioada din activitatea literara a Albinei romnesti, adica cea
desfasurata nainte de aparitia Alautei romnesti, este ct se poate de modesta. De
altfel, partea literara a unui jurnal romnesc, ntre 1829-1849, era aproape fara
exceptie, foarte mult deosebita de ceea ce ntelegem astazi prin literatura, aceasta
fiind
nteleasa ntr-un sens destul de larg. Ea cuprindea cam tot ceea ce depasea sfera
informarii administrative si asupra evenimentelor la ordinea zilei, prin urmare si
partea stiintifica, chiar daca nu era vorba de stiintele umaniste. Desi relativ
restrnsa,
creatia artistica publicata n paginile sale era secondata pe alocuri de interesante
consideratii de critica si teorie literara. Beneficiar al unor lectii sistematice de
poetica,
pictura si sculptura, n perioada studiilor la Roma (1808-1812), Asachi aducea, pe
lnga un clasicism structural, un clasicism ntemeiat pe frecventarea directa a
anticilor,
cu precadere a celor latini. El aspira spre descoperirea valorilor absolute, eterne,
spre
83 Eugen Lovinescu, Gh. Asachi. Viata si opera sa, Editura ,,Casei Scoalelor, 1927, p. 159.
40
acea ,,sapientia universalis, postulatul fundamental al viziunii clasicilor asupra
lumii.
Nutrind asemenea idealuri, scriitorul asaza n centrul existentei un sistem etic
riguros,
axat pe ideea de virtute, sistem aplicat cu o incredibila consecventa pe parcursul
ntregii sale activitati. Astfel se explica de ce, la nivelul general conceptual,
ntlnim la
Asachi o subsumare a tuturor valorilor recunoscute de el ca atare entitatilor
universului etic, o permanenta conformare, n special la sistemul eticii clasice,
sistem
construit pe ideile de echilibru, ntelepciune, armonie si virtute; asa se explica de
ce n
cazul ideologiei literare, al creatiei poetice, esteticul este subordonat eticului, de ce
pe
toate planurile revine ca un laitmotiv ideea de virtute. Gh. Asachi va proclama
deschis
necesitatea criticii literare, evident o critica primara, ce nu-si cstigase nca
autonomia,
marginita la consideratii generale cu caracter normativ. n articolul intitulat
Sonnetul
(1839, nr. 60, p. 251), el avea convingerea ca cel criticat ,,odinioara va
binecuvnta
critica. ncrezator n rolul constructiv al criticii, Asachi si ndrepta nsa armele
si n
directia combaterii unei manii primejdioase, semnalate anterior de M.
Kogalniceanu:
,,dorul imitatiei. mpartasindu-i punctul de vedere, redactorul Albinei pledeaza,
n
termenii cei mai categorici, pentru constituirea unei literaturi nationale si pentru
evitarea imitatiei operelor straine, n mod nerational si exclusivist, prin
respectarea
traditiei stramosesti: ,,Cultura si fericirea unui popor nu sta n schimbarea
portului, n
mania de a se lepada de nvechime si de a lua orice lucru strein si nou, ci n
respectul
cuvenit aducerii aminte a stramosilor, pastrarea averii si a limbei, a driturilor si a
numilor ce ne-au lasat. (Omul literat, 1829, nr. 12, p. 45). Oferind o solutie
judicioasa uneia dintre problemele capitale ale vietii intelectuale n jurul anului
1840
raportul traditie-inovatie, local-universal , el sustinea n fapt una din cele mai
rezistente idei privitoare la edificarea unei adevarate literaturi nationale. Plecnd
de la
convingerea finalitatii sociale a literaturii si a scriitorului, Asachi avea n vedere
si
posibila ei influenta negativa. De aceea el va ncerca sa impuna criticilor sa-si
ndrepte
atacurile mpotriva autorilor de opere ,,attatoare, nocive pentru tineret, autori
care, n
special din perspectiva functiei supreme atribuite de el literaturii propagarea
virtutii
, i apar mult mai primejdiosi pentru societate, dect hotii si faptuitorii de crime.
n
general nsa, el are o ncredere nelimitata n eficienta literaturii, n procesul de
asanare
morala a societatii. Cel mai nalt rol n aceasta directie i revenea teatrului.
Cronicile
teatrale (situate la nivelul unui comentariu aplicat spectacolului, fara referiri
artistice
specifice genului), semnate de redactorul Albinei romnesti, se coreleaza
conceptiei
sale despre teatru, considerat o excelenta scoala practica. n majoritate, ele snt
consacrate pieselor straine traduse si jucate n limba romna.
n afara productiilor sale literare, fabule n special, la care se adauga un jurnal
de calatorie nesemnificativ, cteva reproduceri din Curierul lui Heliade si versurile
lui
Costache Stamati si Hrisoverghi, nu mai este aproape nimic de retinut. Stimulat si
de
exemplul lui I. Heliade Radulescu, care tiparea din 1836 Curierul de ambe sexe,
Asachi se decide sa tipareasca Alauta romneasca (1837), supliment consacrat
exclusiv literaturii. Revista are meritul de a-si fi deschis coloanele tineretului, care
nu
avea, dect n situatii rare, ocazia sa publice n Albina romneasca.
Putine nume de scriitori si putine productii literare propriu-zise: cteva
poezii originale, de la aceiasi poeti, si mai putine scrieri n proza, dominata n
sfrsit de talentul lui C. Negruzzi, afirmat chiar si ntr-un reportaj ca Fragment
41
dintr-o calatorie, n rest, imitatii si traduceri. Ct priveste ,,dizertatiile filologice
si
critice, anuntate de Asachi, acestea snt aproape inexistente, cu exceptia
Observatiilor gramaticesti asupra limbei romnesti, articol semnat de G. Saulescu,
care a publicat si o scrisoare de raspuns la problemele dezbatute n cadrul
schimbului de idei dintre Negruzzi si Heliade, din paginile Muzeului national.
Pentru stimularea activitatii literare a noii publicatii trebuiau, asadar, eforturi
mai organizate si o orientare teoretica mai ferma. Daca initiativa plina de merite
a lui
Asachi sta la baza Alautei romnesti, n schimb meritul transformarii acestui
supliment ntr-o adevarata revista literara i revine lui Kogalniceanu. Alauta
ramne,
mai departe, din punct de vedere administrativ si tipografic, un supliment al
Albinei,
nsa spiritualiceste ea nu-i mai apartine lui Asachi, ci tnarului Kogalniceanu,
proaspat
ntors, n 1838, de la studii din strainatate, cu mari ambitii reformatoare.
Asachi, care nainte de aparitia Alautei, era preocupat de mbunatatirea si
stimularea activitatii literare a Albinei, prin introducerea si cultivarea unor noi
genuri publicistice, va reveni, lipsit de revista, la vechile sale foiletoane, n acestea,
gasindu-si, de altfel, adapost si Kogalniceanu. Asachi ramne, n continuare,
animatorul literar cel mai de seama din paginile Albinei, care beneficiaza numai
de
colaborarea periodica a lui Alecsandri. Experienta esuata a Alautei l determina
pe
Asachi sa reactiveze viata literara a ziarului care, nendoios, este tot ceea ce a
creat
acest pionier al culturii noastre moderne mai valoros, n afara realizarilor sale din
domeniul organizarii nvatamntului. Prezenta sa, ntre anii 1838-1849, cu
productii literare n Alauta romneasca este impresionanta, nu att prin valoarea
artistica a versurilor, ct prin regularitatea cu care le ncredinteaza tiparului,
avnd
constiinta ca face, de fapt, tot opera culturala, de ndrumator spiritual. Asa ne
explicam si cultivarea cu preferinta a fabulei, specia didactica care putea
satisface
mai usor spiritul lui Asachi, care nu este al unui poet de vocatie aceasta nu-i
scade cu nimic marile lui merite culturale , ci de conjunctura. Asachi a urmarit n
tot ceea ce a facut, deci si n literatura, scopuri precise, cultivnd, cu precadere,
genul didactic (fabula, numita de el ,,basna). Pe lnga fabule, el mai publica n
Albina romneasca poezii ocazionale (la sarbatorirea unor nalti demnitari ai
vremii, pentru glorificarea domniei lui Mihail Sturza etc.). Utila pentru momentul
istoric n care a fost creata, aceasta literatura nu poate nfrunta timpul.
Restul compunerilor poetice publicate n Albina nu se distanteaza mult de
cele ale lui Asachi. Fabula si poezia ocazionala detin locul de frunte la toti poetii
Albinei, ce caracterizeaza, n definitiv, o ntreaga epoca literara. Nici Negruzzi nu
scapa prilejul de a ncerca genul. G. Calinescu, n Istoria literaturii romne de la
origini pna n prezent, observa, n legatura cu proliferarea genului, ca: ,,.acest
gen a crescut ca troscotul si nu e poet care sa nu fi scris fabule84. Printre
colaboratorii cei mai staruitori ai Albinei mentionam: fabulistul Alecu Donici,
traducatorul si poetul Costache Stamati, filologul Gh. Saulescu, Dimitrie Ralet,
profesorul D. Gusti, Gh. Sion, s.a. ntre acesti scriitori minori, cei mai multi
profesori si slujbasi ai statului, animati de bune intentii, dar de putin talent, doar
84 G. Calinescu, Istoria literaturii romne de la origini pna n prezent. Editia a II-a, revazuta
si
adaugita, Editura Minerva, Bucuresti, 1982, p. 249.
42
Costache Stamati si Alecu Donici s-au bucurat de oarecare faima literara. Altii au
reusit sa se faca cunoscuti prin activitati straine de poezie, ca Gh. Saulescu, de
pilda. Aceasta ,,pleiada a Albinei, cum i-a placut chiar lui Asachi s-o numeasca,
ntretinea totusi un climat literar necesar, contribuind mai mult la un fel de
educatie
poetica elementara a cititorilor si mai putin la cultivarea si rafinarea gustului
pentru
poezie85. Colaborarea unor poeti, ca V. Alecsandri (Crai nou, 1843) sau Gr.
Alexandrescu, este sporadica si nu poate influenta prea mult calitatea poeziei
publicate aici. ntr-o vreme cnd, tot dupa o constatare a lui Asachi, nu existau
,,modele clasice n limba romna a deosebitelor feluri de compuneri,
oportunitatea
unei astfel de activitati este n afara oricarei posibilitati de contestare.
Fata de creatiile literare din Albina romneasca, gazeta lui I. Heliade
Radulescu are un ascendent valoric si numeric. Redactorul Curierului romnesc va
fi
prezent, ca si Asachi n Albina, cu versuri, multe din ele ocazionale, impuse de
specificul unui ziar de actualitati, ct si cu traduceri. Activitatea de traducator a lui
I.
Heliade Radulescu este impresionanta, dupa cum confirma chiar si aceasta
simpla
nsiruire de nume celebre care l-au tentat ca traducator: Sappho, Hesiod, Dante,
Tasso,
Cervantes, Molire, Boileau, Marmontel, J. J. Rousseau, Voltaire, Byron s.a.
Printre colaboratorii gazetei bucurestene se ntlnesc frecvent o serie de
nume reprezentative pentru literatura epocii (Vasile Crlova, Gr. Alexandrescu, D.
Bolintineanu, C. Bolliac, B. P. Mumuleanu, Iancu Vacarescu), ca si nume de
autori
mai putin importanti, dar destul de legati de activitatea culturala din prima
jumatate
a secolului al XIX-lea: I. Catina, C. Aristia, C. Balacescu, G. A. Baronzi, C. A.
Rosetti s.a. Heliade si face un mare merit din descoperirea acestor poeti,
prezentndu-i, pe cei mai multi, n cuvintele cele mai elogioase. Acest zel al lui Ion
Heliade Radulescu n descoperirea talentelor literare, care explica, n parte, de ce,
mult timp, tinerii din Muntenia l divinizau, merita sa fie retinut pentru ca este
caracteristic pentru ambianta literara a epocii, chiar daca astazi elogiile sale
generoase ne apar, n mare masura, neacoperite de valoarea productiilor poetice,
n
general modeste, care-i provocau entuziasmul de ndrumator al unei culturi
ncepatoare (vezi prezentarea lui C. Balacescu, autor de fabule, satire si epigrame).
Printre personalitatile care i-au retinut atentia lui I. Heliade Radulescu se afla
si Nicolae Balcescu, caruia i consacra toata consideratia sa, cu ocazia tiparirii
unui
fragment din studiul Puterea armata si arta militara de la nceputul principatului
Tarii Romnesti si pna acum: ,,Din aceasta scriere se poate vedea talentul
eminent al
Dlui Balcescul asupra istoriei.n autorul acestei carti va avea patria un adevarat
istoric al sau. (Albina romneasca, nr. 87, 1844, p. 347). Timpul a confirmat pe
deplin aceasta apreciere a lui I. Heliade Radulescu. n paginile Curierului
romnesc
au aparut, de asemenea, articolele lui Heliade referitoare la limba romna literara
si la
rolul culturii n societate: Repede aruncatura de ochi asupra limbei si nceputului
romnilor (1832), Sotietatea filarmonica (1834); scrisorile catre C. Negruzzi
(1836) si
cele adresate lui Petrache Poenaru (1839)86.
85 Al. Andriescu, Op. cit., p. 38.
86 Vezi Ion Heliade Radulescu, Scrieri lingvistice. Editie, studiu introductiv, note si bibliografie
de Ion Popescu Sireteanu, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1973.
43
Maturizarea artistica a prozei romnesti, dupa un consens aproape unanim,
se produce odata cu publicarea nuvelei Alexandru Lapusneanul, n Dacia literara
(1840). n 1839, si chiar mai nainte, prin Kogalniceanu, si mai ales prin Negruzzi,
Albina romneasca prevestea aceasta etapa. Povestirea lui Negruzzi, Riga
Poloniei
si printul Moldaviei (Albina romneasca, 1839, nr. 102, p. 414-416), sta ntre
fictiune si adevar istoric, alimentata de Voltaire si din cronici, urmnd, pna la
urma, mai mult gustul publicului pentru anecdota.
M. Kogalniceanu ncearca schita de moravuri si portretul caricatural n
foiletonul Soires dansantes (Adunari dantuitoare), urmat de Negruzzi cu
Provincialul si Pacala si Tndala, originala scriere n duh antonpannesc. Spre
deosebire de poezia publicata n paginile Albinei, cele mai multe din aceste bucati
n proza au fost retinute de istoria literara.
Pentru a avea un tabel mai complet al acestor ncercari n proza, trebuie
mentionate si o serie de specii gazetaresti, ntre care amintim portretul satiric.
Retinem, n acest sens, n primul rnd ,,fiziologiile,, lui Heliade, care sub pretextul
unor portrete de literati, fac n paginile Curierului romnesc un violent proces
demagogiei. Textele sale, asa cum s-a spus, ,,nu mizeaza pe categoria
mediocritatii,
nici macar n cazul unor personaje al caror arbore genealogic este de cautat n
specia fiziologiei, asa cum snt coconul Dragan, coconita Dragana sau domnul
Sarsaila autorul (din prozele Coconul Dragan, Coconita Dragana si Domnul
Sarsaila autorul)87 Desi inspirate din surse franceze, Edmond Auguste Texier
(1816-1887), sau chiar simple prelucrari si adaptari, portretele satirice ale lui I. H.
Radulescu din Fisiologia poetului au putut influenta, prin verva lor caustica,
dezvoltarea stilului publicistic, n care se iveste pamfletul politic. Reproducem un
fragment: ,,Poetul urlator e ntreg ntregulet din zilele noastre. nceputul lui e
deodata cu revolutiunile. l vezi ntocmai ca un ecou nfuriat pentru ca nu i-au
recompensat valoarea. n casa si curata unghiele cu o pila delicata, stnd pe
cuget
galante ntr-o pozitie din cele mai trndave; iar afara nu se arata dect cu mnia n
ochi, cu injuria n gura si cu flagelul n mna, parca ar fi geniul retribuitor al unei
societati ingrate care nu i-a recunoscut meritele, intentiunile si operele cele mari
ce
nu le-a facut nca, ci care avea de gnd sa le faca; e numai foc, si da n dreapta,
da
n stnga, n lung si n curmezis, nainte si napoi, unde-i vine si unde apuca.
ncalicnd pe versul sau nabadaios, sau pe cte o mrtoaga de foaie publica, se
rapede n toanele-i epiliptice n mijlocul reputatiunilor zilei, piseaza si amestica
oamenii si lucrurile; clic, clac, paf, puf, s-a pornit odata? la o parte! feri-va!...
Trece ca o tromba, se rostogoleste ca o avalanga, se rapede ca un torent; n cursu-i
zice ca rastoarna stejarii politici si pleopii literari; pare c-ar fi vnturile Mistralul,
Simunul si Sirocul toate la un loc. (Curierul romnesc, 1845, nr. 46-50, 52, 54-
58). Aceste ,,fiziologii au avut un oarecare rasunet, fiind reproduse n Curierul de
ambe sexe (1842-1844), precum si n Gazeta Transilvaniei (1845).
Daca n epoca se traducea mult si cam fara alegere, chiar si dupa
interventia lui Kogalniceanu n Dacia literara, Albina romneasca are meritul de
a
87 Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dictionarul esential al scriitorilor romni,
Editura Albatros, Bucuresti, 2000, p. 365.
44
fi prezentat, uneori n traduceri foarte ngrijite, ca acele ale lui Negruzzi,
capodopere ale literaturii universale. Preocuparile Curierului romnesc, n
popularizarea literaturii universale n rndul cititorilor, apar nsa mai sustinute
dect
ale Albinei. Ca si Asachi, Heliade a fost el nsusi un traducator care s-a exersat
ndelung ntr-o astfel de activitate, vitala pentru trezirea la o viata culturala a
unui
popor. Heliade a antrenat si alti literati romni n aceasta activitate, paginile
Curierului romnesc fiind pline cu traduceri din Victor Hugo, Lamartine, Alfred
de Musset, George Sand, Byron s.a. Pentru ca att Curierul, ct si Albina erau
publicatii mai ales cu alte rosturi dect cele literare, se cuvin amintite aici, alaturi
de creatiile beletristice propriu-zise, textele n proza destinate sa satisfaca un
cerc
mai larg de cititori, cu un gust n general neevoluat, obisnuit cu ,,literatura usoara
a magazinelor si almanahurilor.
n coloanele Albinei, ct si n cele ale Curierului, s-a desfasurat si o
activitate de ndrumare si de informare literara. Aceasta activitate era sustinuta
n
Albina cam de acelasi nume: Asachi, cu interventiile lui periodice la nceput si la
sfrsit de an, sau cu alte prilejuri festive, n tablouri sinoptice ale peisajului literar
al epocii, Kogalniceanu si Negruzzi. Acestora li se adauga Alecu Russo, atras de
pasiunea polemica din paginile Albinei.
Merita sa fie retinute si cele cteva sfaturi elementare pentru poetii ncepatori
si pentru cititorii interesati de problemele literare, de ordin oarecum tehnic.
Interesante, n acest sens, snt mai ales initiativele lui I. H. Radulescu, care se
gndea
n 1847 la un Dictionar al ideilor literare, n cadrul unui Curs de enciclopedie
literara, tentativa care premerge cu 126 de ani Dictionarul de idei literare, realizat
de Adrian Marino. nainte de aceasta, tot Heliade publicase n Curierul lectii
lamuritoare despre stil sau ncercari de definire pentru publicul larg, asa cum
proceda si Albina n definirea unor specii literare. De retinut este faptul ca
procednd
astfel, redactorul Curierului este constient ca face nu numai educatia literara a
unor
cititori neavizati n problemele de cultura, dar si educatia lor politica. Discutnd
despre satira, I. H. Radulescu nu va scapa din vedere sa sublinieze conditia
productiilor poetice de acest fel ntr-o republica si conditia pe care le-o ofera un
regim absolutist. Astfel orientate, dezbaterile cu caracter literar din paginile
Curierului raspund mai bine scopului unor gazete cu caracter complex, cum erau
gazetele ,,politico-literale romnesti din prima jumatate a secolului al XIX-lea.
Impuse de profilul acestor publicatii, informatiile literare interne si externe
vor detine ntietatea. Literatura nu se putea oglindi n Albina si nici n Curierul,
att printr-o activitate critica propriu-zisa, ct mai ales prin miscarea ei editoriala
sau n momentele legate de biografia scriitorilor intrati n atentia gazetarului,
numai ca personalitati ale vietii publice. Dupa stirile culese din gazetele straine,
Albina si tinea la curent cititorii, cu o regularitate surprinzatoare, si cu stiri destul
de amanuntite, uneori din izvoare franceze ndeosebi, asupra marilor personalitati
literare ale epocii (moartea lui Goethe, alegerea lui Victor Hugo n Academia
Franceza etc.). Din aceeasi dorinta de a-si informa cititorii, n sirul stirilor
externe
sau n foiletoane, pe lnga numeroase traduceri, Asachi se ngrijeste sa apara sute
de dari de seama asupra miscarii literare din alte parti ale lumii, cu ncercarea,
plina de merite, de a populariza literatura unor popoare putin cunoscute la noi:
45
literatura egipteana, literatura polona, srba. Asachi a intuit, ct se poate de bine,
rolul Albinei n popularizarea literaturii universale, care decurgea din specificul ei
de ziar de informatie larga, n raport cu publicatiile periodice literare propriu-zise.
Interesul pe care redactorul foii ncerca sa-l trezeasca pentru literatura, chiar si
prin
cultivarea rubricii de ,,varietati, si mai ales a anecdotei, apropie unele pagini ale
Albinei de acelea ale unei publicatii de tip magazin. ntr-o foarte temeinica
publicatie, de asta data numai literara, si aproape n exclusivitate consacrata
criticii
si istoriei literare, G. Calinescu va reactualiza astfel de mijloace, dupa o suta de
ani, n Jurnalul literar, din 1939.
Nu mai putin ntinse snt stirile privitoare la miscarea literara nationala si
universala, pe care le publica gazeta lui I. H. Radulescu. Cu aceeasi rvna, ca si
Albina,
Curierul romnesc si informeaza cititorii despre adunarea ,,Societatii pentru
ncurajarea literaturii din Londra, despre licitarea dreptului de a edita opera lui
Byron
etc. De remarcat si n cazul acestor stiri literare, o anumita nclinatie spre
senzationalul
gazetaresc. Multe din aceste stiri apareau la rubrica ,,Varietati, menita sa
ntretina si sa
stimuleze imaginatia cititorului. n astfel de rubrici din Albina romneasca si
Curierul
romnesc se afla nceputurile revistelor magazin n limba romna88.
Recenziile publicate n Albina snt, de cele mai multe ori, exterioare operei
analizate, cu consideratii de ordin foarte general, n care se vorbeste de prelucrarea
limbii si de idealurile morale si instructive pe care trebuie sa le urmareasca
literatura, definita la 1829, ntr-un mod care nedumereste astazi: ,,Productul
mintei
si a nvataturilor unei natie se numeste literatura, si partile ei snt poezia,
filozofia,
istoria si ritorica, aceste nvataturi se numesc cu drept nca umanitate, caci prin
ele
omul cstiga cugetari de moral, simtiri delicate cei filantropi. Sntem ntr-o
epoca
n care valorile estetice nu puteau nflori. Se urmarea, deocamdata, prin toate
mijloacele (scoala, presa, literatura, teatru), instruirea cititorilor, cultivarea
adevarului si a virtutilor. Acestor imperative, care erau ale epocii, a cautat sa li se
supuna cu fermitate Albina, din momentul aparitiei si pna la ultimul numar:
,,Cine
nu smte n tara noastra lipsa asezamintelor prin a carora lucrare, precum sntem
politiceste sa ne putem face si moraliceste madulari folositoare ale familiei
europiene, a caror raze de nvatatura de attea veacuri se rasfrng pre orizontul
nostru ? Albina este, ntre toate publicatiile noastre, reprezentanta tipica a acestei
trasaturi dominante n cultura romneasca a epocii, care rezulta din necesitatea
lichidarii decalajului dintre noi si alte popoare. Literatul romn este invitat sa-si
aleaga modele celebre din literatura universala: ,,Pentru o asemenea ureche suna
armonia poeziilor lui Virgil, a lui Tasso si a lui Racine
Cu astfel de principii, este firesc ca recenziile Albinei sau scurtele
prezentari care preced versurile unui poet sa fie mai mult invitatii la lectura, dect
observatii critice propriu-zise. De altfel, I. H. Radulescu urmarea n recenziile si
prezentarile din Curierul romnesc cam aceleasi scopuri. Nu trebuie neglijat nsa
faptul ca atitudinea critica a Curierului romnesc apare, cteodata, mai
accentuata
dect a Albinei. Este cazul poetului Gr. Alexandrescu. I. H. Radulescu, dupa ce-i
semnaleaza debutul n Curierului romnesc, va critica volumul sau de Poezii
88 Al. Andriescu, Op. cit., p. 48.
46
(1838). Oricte motive personale i puteau separa pe cei doi, criticarea versificatiei
defectuoase a lui Gr. Alexandrescu nu-i lipsita de temeiuri.
Cu un program mai mult cultural dect literar, Albina romneasca nu
propunea, nici nu putea urmari un astfel de scop, puncte de cotitura literaturii
romne. Revista atragea atentia asupra modelelor, n paginile ei nu au avut loc
nfruntari literare, nu s-au purtat discutii aprinse. Gazeta lui Asachi nu ncerca sa
darme nimic pentru ca, neavnd nimic nainte, ea trebuia sa cladeasca totul. n
planul ideilor literare si lingvistice, Ion Heliade Radulescu, spirit polemic
patrunzator si controversat, a avut aceasta predispozitie pentru dezbaterea unor
probleme culturale de actualitate care vizau evolutia limbii si literaturii romne.
Una dintre aceste dezbateri polemice a fost aceea dintre filologul iesean Gh.
Saulescu si Heliade, care a avut loc, n anul 1839, n paginile Curierului si ale
Albinei, unele articole fiind republicate ulterior n Foaie pentru minte si literatura
si n Curierul de ambe sexe 89.
Cauzele polemicii snt multiple, unele fiind anterioare anului 1839 (cea mai
importanta fiind deosebirea de idei n privinta limbii literare), dar cauza imediata
a
constituit-o republicarea si adnotarea, ca limba, de catre Heliade (Curierul
romnesc, nr, 101, 102, 105) a povestirii Doctorul si coteleta (aparuta n Albina
romneasca, 44, 45, 46). n articolele sale, Heliade condamna folosirea abuziva a
regionalismelor moldovenesti, pe care nu le accepta n limba scrisa, propunnd alte
forme care i se pareau corecte si mult mai potrivite cu ,,geniul limbii romne
(seara pentru sara, mi pentru m, trei pentru trii etc.). El si definea, de fapt, o
pozitie obiectiva, bazata pe criterii lingvistice, n privinta stabilirii normelor
limbii
scrise, sustinnd ca ,,nu uita a da pretul cel cuviincios zicerilor ce n Moldova se
zic
mai clasic si mai regulat dect la noi (prin forma clasica, el ntelegea forma cea
mai apropiata de etimonul latin). Exemplele date de Heliade ilustreaza un
principiu
etimologizant, n fond, de care uza uneori n aprecierea caracterului literar al
formei unor cuvinte si confirma constatarea lui D. Popovici ca ,,a avut totdeauna
incubat microbul latinismului90. Pe tot parcursul aparitiei lor, att Albina, ct si
Curierul au acordat un spatiu larg dezbaterilor filologice, care se regaseau n
centrul preocuparilor majoritatii intelectualilor romni, interesati de originea
limbii
si a poporului romn, unitatea limbii literare, mijloacele ei de mbogatire. Celor
mai multi dintre ei, indiferent ca se declarau partizanii unui sistem sau altuia,
conservatori sau reformatori, problema originii si cultivarii limbii romne, ,,fiica
Latiului, reprezenta drept un principal instrument de emancipare nationala. n
cele
mai multe dintre interventii, marcate, deseori, de un entuziasm general, se vorbea
de datoria de ,,a pastra limba ca semnul nationalitatii, de ,,drepturile sfinte a
nationalitatei si a limbei noastre romne, de ,,semnele caracteristice a
nationalitatii sale de veacuri mostenita. n orice caz, redactorul Curierului nu si-
a
nscris n program, asemenea lui Asachi, evitarea polemicii, asumndu-si, n
89 Vezi Petru Zugun, Polemica filologica dintre Gh. Saulescu si I. H. Radulescu, n Analele
Stiintifice
ale Universitatii ,,Al. I. Cuza, Tomul XII, 1966, fasc. 2, p.; o alta dezbatere filologica a fost
aceea
cu J. A. Vaillant, n paginile gazetei bucurestene Pamnteanul (1839), una dintre primele
confruntari
teoretice ntre sustinatorii principiului fonetic (Vasile Popp, J. A. Vaillant) si etimologisti.
90 D. Popovici, Ideologia literara a lui I. E. Radulescu, Bucuresti, 1935, p. 269.
47
consecinta, si riscurile suspendarilor repetate ale gazetei. De altfel, Heliade nu va
ntrzia sa se plnga mpotriva cenzurii. Critica satirica, foiletonista, eseistica va
fi,
din aceasta cauza, mai bine reprezentata n gazeta de la Bucuresti. Mentionam,
n
aceasta ordine de idei, seria satirica Sarsaila autor, initiata de I. H. Radulescu.
Demn de subliniat este si amanuntul ca textul pamfletului Domnul Sarsaila,
tiparit
n Curierul de ambe sexe (periodul al II-lea), este ilustrat de Heliade cu 12
caricaturi, printre primele aparute n presa romneasca (cu indicatia cronologica
1839-1840)91. Dintre cele 12 desene, patru reproduceau viniete de Daumier92,
gravate n lemn, publicate ntre 16 noiembrie 1838 si 6 mai 1839, n ziarele
umoristice Le Charivari si La Mode. Se poate presupune ca si celelalte provin din
aceeasi sursa, apartinnd nsa si altor caricaturisti. Pamfletele deosebit de acide
ale
lui Heliade, care, dupa cum observa George Calinescu, avea o adevarata
,,vocatie a
caricaturii, anticipa aparitia presei umoristice, care se va concretiza prin tiparirea
primului ziar umoristic romnesc93, Tntarul (28 februarie-15 august 1859), aparut
sub directia lui C. A. Rosetti, n colaborare cu N. T. Orasanu. Mai trziu,
caricatura
politica patrunde si n paginile celorlalte ziare.
Printre deschizatorii de drum n spatiul romnesc se numara ctiva
caricaturisti de origine straina, precum: H. Trenk (1818-1892), pictor si grafician
elvetian, stabilit n 1851 la Bucuresti, realizatorul unei ntregi serii de caricaturi
ndreptate mpotriva boierimii, gazduite mai ales de paginile revistei Nichipercea,
H. Dembitchi (1830-1906), care si-a publicat desenele n Asmodeu, Daracul sau
Ghimpele (1866-1879).
n linii mari, caricatura romneasca a fost vizibil influentata, n cea de-a doua
jumatate a secolului al XIX-lea, de cea franceza. De altfel, modelul presei franceze
a
fost urmat ndeaproape de cei mai multi dintre redactorii din cele doua principate,
amanunt ce poate fi sesizat cu usurinta chiar si din titlurile ctorva dintre
jurnalele
romnesti din secolul al XIX-lea: Constitutionalul (1848) fata de Le
Constitutionnel
(1815-1817), Nationalul (1848) fata de Le National (cotidian fondat, n 1830, de
Adolphe Thiers, Armand Carrel, Franois Auguste Mignet), Amicul poporului
(1848)
fata de Lami du peuple (ziar editat de Jean Marat, 1789-1793, unul dintre liderii
iacobinilor) etc. Nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca n principate circulau,
n
cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, un numar apreciabil de periodice n
limba franceza. Dupa o statistica a cercetatorului german Fritz Valjavec94, numai
n
Moldova existau, n jurul anului 1854, 15 publicatii n franceza. Nu n ultimul
rnd,
91 Vezi Lavinia Popica, Dictionar istoric. Treptele caricaturii, n Magazin istoric, 2004, 38, nr.
1, p. 27-32.
92 Honor Daumier (1808-1879), litograf, gravor, pictor si sculptor francez, care a facut o
adevarata cariera la ziarul umoristic Le Charivari (1832-1893), unde lucrau, printre altii,
Amde de No (1818-1879), cunoscutul desenator si caricaturist Jean Ignace Isidore Grard
(1803 1879), ilustrator si caricaturist, care si-a nceput cariera ca desenator de costume pentru
opera comica, devenind celebru n 1839 prin caricaturile sale de oameni cu cap de animale, dar
si
prin ilustratiile realizate cu un an nainte la romanul lui Jonathan Swift, Gulliver.
93 Vezi Georgeta Raduica, Nicolin Raduica, Dictionarul presei romnesti (1731-1918), Editura
Stiintifica, Bucuresti, 1995, p. 425.
94 Fritz Valjavec, Geschichte der deutschen Kulturbeziehungen zu Sdoesteuropa, Mnchen,
1958, p. 142.
48
Legea presei, care a intrat n vigoare n anul 1862, a fost inspirata dupa legislatia
franceza95. ntr-o vreme cnd scriitorii se considerau ,,niste salahori, afirmndu-se
deschis, cum face Russo, ca ,,arhitecti vor veni mai trziu, critica nvaluia ntr-o
aripa
ocrotitoare, pna n vremea lui Maiorescu, creatia literara nationala pe care
acesta avea
s-o supuna unui examen critic foarte sever, introducnd o optica noua, orientata
de
principii estetice riguroase asupra literaturii. Profesori de vocatie si militanti
politici,
autori de scrieri originale si atenti traducatori, organizatori si ndrumatori ai
miscarii
teatrale n limba romna, ctitori de publicatii, promotori ai nvatamntului
romnesc,
lingvisti si teoreticieni ai literaturii, Heliade, Asachi si Baritiu se situeaza, prin
ntreaga lor activitate, n centrul procesului de regenerare spirituala, contribuind,
prin
exemplul lor, la integrarea creatiei artistice n actiunea multilaterala de civilizare,
de
emancipare sociala si politica.
1. Mentionati n ce a constat importanta celor doua periodice, Albina romneasca si Curierul
romnesc, pentru cultura si literatura romneasca din prima jumatate a secolului al XIX-lea.
2. Subliniati contributia celor doi ,,izvoditori ai presei romnesti, Gh. Asachi si I. H.
Radulescu, n celelate domenii ale culturii (teatru, nvatamnt etc.).
1. Novitale de la armie a fost:
a .o publicatie culturala;
b. o foaie volanta;
c. o ,,gazeta politico-literara.
2. Redactorii Albinei romnesti au fost:
a. Gh. Saulescu, Th. Codrescu si V. Fabian-Pop;
b. Th. Codrescu, A. Popovici, I. Brezoianu;
c. Th. Codrescu, I. Brezoianu si I. D. Negulici.
3. Curierul romnesc avea nscris pe frontispiciu sintagma:
a. revista sociala si literara;
b. gazeta politica, administrativa si culturala;
c. gazeta politico-literara.
4. Care dintre publicatiile din prima jumatate a secolului al XIX-lea intentiona sa
publice, pentru partea literara, ,,nsemnari pentru cresterea si sporirea literaturii romnesti:
a. Muzeul national;
b. Adaos literar;
c. Foaie oficiala;
d. Curierul romnesc.
95 Gabriela Florea, Reglementari privind presa: cenzura si libertatea presei pna la 1866, n
,,Analele Universitatii Spiru Haret, Seria Jurnalism, III, nr. 3, 2002, p. 139-149.
49
5. ,,Prima revista literara din Tara Romneasca este considerata:
a. Curierul de ambe sexe;
b. Curierului romnesc;
c. Gazeta Teatrului National.
6. Icoana lumei (1840) a fost o revista:
a. de literatura;
b. umoristica;
c. de grafica si caricatura;
d. de popularizare stiintifica.
7. Cuvntul prenumerant avea, n secolul al XIX-lea, ntelesul de:
a. colaborator al unei reviste;
b. abonat al unei publicatii;
c. distribuitor de presa.
8. Citatul urmator: ,,Acuma poate cineva vedea pe simtitorul rumn curgndu-i lacrami
de bucurie, vaznd n toate casele batrni, tineri, barbati, femei, nvatati, si mai de rnd,
ndeletnicindu-se si petrecnd cu Gazeta n mna, si nmultindu-si ideile, avnd cunostinta si
tiind
un sr de ntmplarile lumii, are n vedere aparitia carei publicatii:
a. Alauta romneasca;
b. Dacia literara;
c. Curierul romnesc.
9. Din initiativa lui Asachi au fost tiparite:
a. Alauta romneasca si Icoana lumei;
b. Adaos literar si Muzeul national;
10. Albina romneasca a avut o aparitie:
a. saptamnala;
b. bisaptamnala;
c. bilunara.
50
Dezvoltarea presei literare romnesti n cea de-a doua jumatate a
secolului al XIX-lea
1. Foaie pentru minte, inima si literatura
Foaie pentru minte, inima si literatura a fost o revista sociala si literara,
care a aparut, la Brasov, ca supliment al Gazetei de Transilvania 96, ntre 2 iulie
1838 si 24 februarie 1865, sub redactia lui G. Baritiu, Andrei Muresanu (1838
13
februarie 1850), Iacob Muresianu (de la 9 septembrie 1850). ntre 7 martie si 5
decembrie 1849, revista a fost obligata sa-si ntrerupa activitatea; o alta
ntrerupere
a survenit n 1850 (13 februarie 9 septembrie), cnd Foaie pentru minte, inima si
literatura, ca si Gazeta de Transilvania, a fost suspendata de autoritatile
habsburgice. Din cauza greutatilor materiale, se tiparesc numere duble, la
intervale
neregulate de timp sau chiar se opreste tiparirea (14 august 1856 6 martie 1857).
A fost tiparita cu litere chirilice, doar n paginile de titlu se foloseaua caractere
mixte, iar din 1840 revista a adoptat sistemul semichirilic, fiind urmata, n 1844, si
de ,,Gazeta de Transilvania.
Din ianuarie 1837, Ioan Barac (1876 sau 1877 1846), autorul cunoscutei
Istorii despre Arghir cel frumos si despre Elena cea frumoasa si pustiita craiasa
(1801), ajutat de tipograful si editorul brasovean J. Gtt, editeaza revista
saptamnala Foaia duminecii spre nmultirea cei de obste folositoare cunostinte (2
ianuarie 25 decembrie 1837), periodic destinat beletristicii moralizatoare si unei
literaturi de popularizare n domeniul istoriei, pedagogiei etc. Revista nu rezista.
Editorul a renuntat la ntelegerea cu Barac si la nceputul anului 1838 l va sprijini
pe G. Baritiu n ncercarea lui de a nlocui Foaia duminecii cu o revista mai
apropiata de cerintele culturale si literare ale romnilor transilvaneni. Baritiu
redacteaza, n primul semestru al anului 1838, Foaie literara97, revista literara
saptamnala (1 ianuarie 25 iunie 1838, 26 de numere), care va avea mai mult un
caracter experimental sau de prospectiune, astfel ca la 2 iulie 1838 apare primul
numar din ,,Foaie pentru minte, inima si literatura. Redactorul ncerca sa
cucereasca un teritoriu, dominat pna atunci de foile germane si unguresti. De
altfel, noua revista, asa cum o marturiseste si titlul pe care i l-a dat Baritiu, avea,
n
buna masura, ca model, publicatia germana Unterhaltungsblatt fr Geist,
Gemth
und Publizitt (Foaie pentru distractie, pentru spirit, inima si publicitate), care
aparea, n anul 1837, la Brasov (de la 1 ianuarie a devenit Bltter fr Geist,
Gemth und Vaterlandskunden (Foi pentru spirit, inima si cunoasterea patriei).
Dar principala sursa de inspiratie a redactorului, att n ceea ce priveste
caracterul gazetei politice pe care o conducea (Gazeta de Transilvania), ct si n
privinta celei literare, care avea rolul unui supliment al celei politice, erau
periodicele din Muntenia (Curierul romnesc) si din Moldova (Albina
romneasca), din care Baritiu a reprodus adesea, cu acordul lui I. H. Radulescu si
96 Gazeta de Transilvania, publicatie culturala si politica, a aparut la Brasov, de la 12 martie
1838
13/26 octombrie 1918, la nceput de 1-3 ori pe saptamna, apoi zilnic (de la 16 aprilie 1884), sub
redactia lui G. Baritiu pna n decembrie 1877 (cu o ntrerupere din septembrie 1850 1876).
97 Au colaborat Timotei Cipariu, Iancu Vacarescu, I. Maiorescu, V. Popp s. a.; Baritiu lanseaza
apelul pentru culegerea literaturii populare.
51
Gh. Asachi, articole si scrieri beletristice. La redactarea revistei din Brasov, alaturi
de initiatorul ei, au participat Andrei Muresanu si Iacob Muresianu. Baritiu
intentiona, asa cum reiese din sumarul de proiect, publicat n Gazeta de
Transilvania (nr. 51 din 1839), sa acorde revistei o larga deschidere culturala:
1.Viata lui Petru Maior; 2. O privire critica asupra literaturii romnesti de la 1780
pna astazi n toate provinciile; 3. Poezii originale (ct se poate de bune); 4.
Istorioare si povestiri romantice, patriotice, nationale; 4. Statistica Tarii
Romnesti
si a Moldovei; 5. Scene interesante din istoria patriei; 7. O descriere a tinutului
Hategului; 8. Probleme de fiziologie, logica, fizica etc. ,,ca sa vedem ce termini
avem, pna unde ne ajuta limba; 9. Traduceri tot bune, ca si poeziile, din clasicii
vechi sau noi (dar numai din clasici)98.
Foaie pentru minte, inima si literatura este, de fapt, prima revista literara
a Transilvaniei n adevaratul sens al cuvntului. Contributia revistei se manifesta,
cu prioritate, n doua directii. Una este aceea a dirijarii interesului cititorilor catre
literatura, mai ales catre literatura nationala. De aceea, Baritiu se va stradui sa
(re)publice textele reprezentative ale scriitorilor din Principate (Gh. Asachi, I. H.
Radulescu, C. Negruzzi, V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu, Iancu Vacarescu, N.
Balcescu, Cezar Bolliac, I. Ghica, Anton Pann s. a.) si din Transilvania. Operele
scriitorilor moldoveni si munteni erau oferite ca modele pentru ncepatori, dar si
ca
dovezi ale capacitati creatoare ale acestora. Important a fost efortul lui G. Baritiu,
n consonanta cu cel al confratilor din Principate, de a folosi publicistica si
literatura ca pe un mijloc de actiune n vederea realizarii unitatii spirituale a
tuturor
romnilor. Revista a adunat n jurul ei, pentru prima oara n istoria acestei
provincii, toate fortele literare de care dispunea epoca si le-a ndreptat n directia
unei activitati creatoare precise. Literatura Transilvaniei i datoreaza revistei lui
Baritiu descoperirea si trezirea constiintei de sine, ca si lansarea a o serie de
scriitori. Impunerea unor scriitori ca Andrei Muresanu, Timotei Cipariu, Vasile
Papp, Paul Vasici, Aron Densusianu s.a., este, n mare parte, opera foilor lui
Baritiu. Revista punea bazele traditiei literaturii patriotice din Transilvania,
instituind si consolidnd genuri si directii literare noi. Prin ea, oda, fabula, elegia
si
alte specii clasice snt adaptate cerintelor noului val romantic care si facea
aparitia,
cu tot mai multa insistenta, n arena vietii literare.
Pe lnga traducerile din Lamartine, Montesquieu, Voltaire, Hugo, Al.
Dumas, Balzac, Musset, se adauga traduceri din Goethe, Lessing, Schiller, Heine,
Herder, Shakespeare, Milton, Young, Byron, Puskin, care orienteaza literatura
transilvaneana, tot mai accentuat, pe fagasul romantismului. Nu lipsesc, de
asemenea, traducerile fragmentare din clasicii greci si latini: Homer, Ovidiu,
Vergiliu, Cicero s. a. Este adevarat ca o tenta iluminista se pastreaza pna trziu
n
subtextul acestor scrieri, dar a sustine ca n-a existat romantism n Transilvania,
pna la 1848, este o afirmatie insuficient argumentata99.
Foaia lui Baritiu este prima publicatie periodica romneasca din
Transilvania care a tiparit folclor. S-au republicat fragmente din textele culese de
98 Vasile Netea, George Baritiu. Viata si activitatea lui, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1966,
p.103.
99 Ovidiu Papadima, Ipostaze ale iluminismului romnesc, Bucuresti, 1975, p. 324 -361.
52
V. Alecsandri, precum si studii dedicate poeziei, muzicii si dansului popular,
etnografiei etc. n anii 1858 si 1859, I. G. Sbiera si At. M. Marienescu si-au facut
publice, prin intermediul revistei, apelurile catre intelectualii transilvaneni si
bucovineni, prin care acestia erau ndemnati sa culeaga si sa trimita spre
publicare
balade, doine, basme, proverbe etc. ndemnul explicit pentru promovarea creatiei
populare si creatia originala, spre istoria nationala si problematica general-
romneasca
prevesteste aparitia Daciei literare, careia nsa i-a depasit eficienta practica
printr-o
longevitate remarcabila pentru acea vreme, favorizata si de regimul incomparabil
mai
lejer al cenzurii austriece fata de cea ruseasca de la Iasi sau Bucuresti, unde
publicatiile periodice erau verificate de catre autoritatile oficiale din Moldova si
Tara
Romneasca, fiind semnate de catre domnitori, care se conformau criteriilor si
ordinelor impuse de regimul rusesc100. De altfel, anterior aplicarii Regulamentelor
Organice (1830), care nsa nu faceau referire la cenzura, a avut loc organizarea si
legalizarea acesteia (cenzura exista si pna la aparitia primelor periodice din cele
doua
principate, dar nu fusese nca legalizata), iar sub atenta supraveghere a generalului
Kiseleff (Pavel Dmitrievici Kiseliov (1788-1872), ntre 1828 si 1834, s-au initiat
primele hotarri cu privire la supravegherea atenta a presei101, care au fost aproape
asemanatoare att n Moldova, ct si n Tara Romneasca102.
Completnd, din punct de vedere cultural si literar, actiunea politica a
Gazetei de Transilvania, Foaie pentru minte, inima si literatura a militat,
concomitent cu Dacia literara sau Propasirea, pentru crearea unei literaturi
originale, inspirata din traditiile populare si istorice ale romnilor. Totodata,
revista
a sustinut consecvent ideea luminarii prin cultura, a trezit interesul pentru lectura
si
pentru creatia literara, a facut cunoscuta beletristica autohtona si poezia
populara.
Nu mai putin importanta a fost contributia revistei la raspndirea cunostintelor
stiintifice, precum si rolul pe care si l-a asumat n clarificarea chestiunilor de
limba
literara si de ortografie, n respingerea unor afirmatii eronate si tendentioase,
facute de
diversi istorici si publicisti straini n legatura cu originea limbii si a poporului
romn
sau n legatura cu istoria noastra nationala103.
Publicatiile fondate si coordonate de Baritiu au avut un rol providential la
1848, cnd au devenit, prin vointa lui Baritiu, ziarele oficioase ale Revolutiei.
Unele
dintre articolele de atitudine sociala trec din paginile Gazetei de Transilvania n
acelea ale suplimentului sau literar, care completeaza astfel actiunea politica si
sociala a Gazetei. ndepartarea sa de la directia celor doua gazete, dupa
Revolutia de
100 Vezi Gabriela Florea, Stud. cit., p. 143.
101 Cele mai aspre masuri de cenzurare a publicatiilor au fost luate de catre domnitorul Mihail
Sturdza (1834 -1849), care atragea atentia, n 1848, asupra ,,scrierilor cu tendinte
primejdioase,
stipulndu-se ca redactiile sa functioneze pe baza unui hrisov domnesc; vezi Radu Rosetti,
Cenzura n Moldova, II, n Analele Academiei Romne, tomul XXIX, Bucuresti, 1907, p. 7;
Marian Petcu, Puterea si cultura.O istorie a cenzurii, Editura Polirom, Iasi, 1999, p. 105.
102 Cenzura aplicata publicatiilor periodice romnesti din Transilvania era sub jurisdictia
hotarrilor Imperiului Habsburgic, mecanismele acesteia functionnd diferit, n sensul ca ea era
exercitata de mai multe oficialitati administrative; vezi Gabriela Florea, Stud. cit., p. 144.
103 Dictionarul literaturii romne de la origini pna la 1900, Editura Academiei, Bucuresti, 1979,
p. 369.
53
la 1848, l va determina pe tenacele ziarist si om de cultura sa gaseasca o alta
formula
publicistica. n anul 1852, el editeaza Calindariul pentru poporul romnesc, cu un
profil preponderent cultural, pe care-l va scoate anual pna n 1865 si care s-a
bucurat
de un interes mult mai redus din partea cititorilor fata de Gazeta de Transilvania
si
Foaie pentru minte, inima si literatura104, desi el a ncercat si, n mare masura, a
reusit
sa subsumeze vechea literatura greoaie a calendarelor unei finalitati moderne,
continund, ntr-un alt format, linia ,,Foii pentru minte, inima si literatura, fapt
confirmat cu prisosinta de sumarul celor 14 numere. Calindariul baritian, prin
continutul sau, nu a fost unul obisnuit, cum erau cele mai multe care apareau la
Buda
sau la Sibiu, ci o publicatie cultural-literara n care au fost tiparite creatii
apartinnd lui
Vasile Alecsandri, Gheorghe Sion, Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu,
Dimitrie Bolintineanu si altii. Sumarul calendarului, asa dupa cum s-a
remarcat105,
cuprindea 18 studii de istorie, n care nu se urmarea doar popularizarea, ci si
elementul stiintific. Statistica sumarului include: 12 articole despre cultura si
arta, 9
articole lingvistice, 15 contributii de folclor, 82 de texte literare, 15 articole de
geografie si stiinta statului, 23 de educatie morala etc.
Daca privim ntreaga activitate a Curierului romnesc si a Albinei
romnesti, att de ntinsa si de diversa, nu putem sa nu retinem pasul mare pe
care
l nscriu, alaturi de Gazeta de Transilvania si Foaie pentru minte, inima si
literatura, n cultura romneasca, oricte naivitati am descoperi astazi n coloanele
lor. Stirile asupra evenimentelor curente, ndrumarea stiintifica, foiletonul artistic
(cronica dramatica, muzicala etc.), traducerile din literatura universala, literatura
originala, patrund, prin mijlocirea acestor publicatii, n cercuri de cititori care,
dintr-un motiv sau altul, nu ajungeau la sursele directe. Aceste foi devin, sub
conducerea lui Heliade, Asachi si Baritiu, o adevarata scoala a acelora care
aveau,
n epoca respectiva, mai multa nevoie de o instructie corespunzatoare. Ele nu
puteau sari peste o treapta obligatorie care le-a constrns sa devina ceea ce au
fost,
un factor esential destinat sa pregateasca, sub aspecte multiple, cititorii pentru
publicatiile mai pretentioase care le-au urmat. Prin toata activitatea lor,
raspunznd
marilor imperative ale timpului, au contribuit la consolidarea constiintei si
unitatii
nationale, militnd teoretic si practic, cu excesele stiute si scuzabile, la realizarea
unei limbi literare unitare.
BIBLIOGRAFIE RECOMANDATA
George Em. Marica, Studii de istoria si sociologia culturii romne ardelene din secolul al
XIXlea,
I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p. 11-111, 216-226.
George Em. Marica, Foaie pentru minte, inima si literatura, Editura pentru Literatura,
Bucuresti, 1969.
M. Triteanu, Foaie pentru minte, inima si literatura n Tribuna, XIV, 1970, p. 13.
104 Ion Muslea, Calendarele lui Baritiu (1852-1865). Cu documente inedite privitoare la
editarea,
tiparirea si difuzarea lor, n Studii si cercetari de bibliologie , II, 1977, p. 255-261; George Em.
Marica, George Baritiu, editor si redactor al Calindariului pentru poporul romnesc, n vol.
Studii
de istoria si sociologia culturii , III, p. 38-88.
105 George Em. Marica, Op. cit. p. 78-88.
54
1. Prin ce se individualizeaza aceasta publicatie, fata de alte periodice de profil din
prima jumatate a secolului al XIX-lea ?
2. Aratati contributiile Foii pentru minte, inima si literatura, n domeniul folclorului.
2. Momentul Dacia literara
Dupa punerea bazelor presei n limba romna de catre I. H. Radulescu
(Curierul romnesc, 1829), Gh. Asachi (Albina romneasca, 1829) si Gh. Baritiu
(Gazeta de Transilvania, 1838), Kogalniceanu editeaza prima revista literara
romneasca de prestigiu106, convins ca n ,,sumeata-i pretentie de a face mai
bine
dect predecesorii sai, nu trebuie sa paraseasca ,,drumul batut de ei, iar dintre
toate
formele culturii, literatura este considerata ,,calea mai usoara si mai scurta
pentru
renasterea natiei.
Dacia literara a aparut la Iasi, n 1840, sub redactia lui Mihail
Kogalniceanu. Cu toate ca pe coperta tomului I (care nsumeaza cele trei numere
aparute) figureaza ca date limita ianuarie-iunie, n realitate revista a aparut la 10
martie 1840 si a fost interzisa la 23 august, acelasi an (revista a fost interzisa de
cenzura, ntruct ntr-un articol, ,,M.A.Demidoff n Banat, Valachia si Moldova,
era citat proverbul ,,Pestele de la cap se mpute, aluzie la domnitorul Mihail
Sturdza). Se pare ca s-a revenit asupra suspendarii, dar redactorul a nteles ca a
continua publicarea revistei nu mai era oportun. n 1899, se va scoate a doua editie
cu caractere latine. Nu vom insista asupra programului. Semnificatia titlului era
limpede si motivata n Introductie, prin aceea ca revista tintea ,,a se ndeletnici
cu
productiile romnesti, fie din orice parte a Daciei, numai sa fie bune. Desi se
vroia
o foaie, care, ,,parasind politica, s-ar ndeletnici numai cu literatura nationala,
noul periodic, urma, de fapt, sa consolideze si sa adnceasca sensul unionist al
demersurilor ntreprinse. Emanatie a unui spirit sensibil la realitatile istorice, n-ar
fi
exclus ca termenul prim din titlu, folosit acum ntia oara pentru a denumi un
periodic (daca trecem peste planul aparut n 1839 al unei publicatii ce trebuia sa
se
numeasca Dacia veche si noua) sa fi cuprins, pe lnga ideea unitatii nationale,
si
intentia de a sublinia un fond autohton mai vechi dect cel latin, scos oarecum
unilateral n evidenta atunci, ndeosebi de catre ardeleni excesiv romanizati107.
Dincolo de aceasta, expresivitatea titlului se va impune, si publicatii intitulate la
fel
vom mai ntlni de aici ncolo (Dacie literara la Galati n 1868-1869, pentru a nu
mai pomeni dect faimosul Magazin istoric pentru Dacia, editat de Nicolae
Balcescu si A.T. Laurian, cele doua Dacii literare, aparute la Paris si Bruxelles).
n privinta atributului literara, primatul i apartinea lui I. H. Radulescu
care, n ianuarie 1830, anunta un Adaos literal la Curierul romnesc. Gh. Baritiu
nfiintase, n 1838, o Foaie literara, transformata n acelasi an, n celebra Foaie
pentru minte, inima si literatura. Este evident ca titlul revistei sintetiza o realitate
spirituala ce plutea n aerul epocii si sugera niste intentii mai mult dect
,,literare.
Parasind politica imediata, mentorul revistei trecea la adncimea lucrurilor, la
106 Maria Platon, Dacia literara. Destinul unei reviste. Viata unei epoci literare, Editura
Junimea, Iasi, 1974, p. 13.
107*** Reviste literare romnesti din secolul al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1970, p. 17.
55
specializarea si aplicarea imediata a acesteia n domeniul culturii si literaturii
nationale. ,,De fapt sublinia Serban Cioculescu organul literar are o forma
politica culturala prin care se deosebeste de celelalte periodice care adapostesc
ocazional literatura fara vreun criteriu precis108.
Spirit critic patrunzator, M. Kogalniceanu fixeaza un plan de lucru cu o
valabilitate, depasind cu mult spatiul si timpul sau. Structural, revista cuprindea
toate ramurile literaturii, avnd patru parti:
I. ,,compuneri originale a conlucratorilor foaiei;
II. ,,articole originale din celelalte jurnaluri romnesti, urmarindu-se
formarea unui ,,repertoriu general al literaturii romnesti;
III. ,,se va ndeletnici cu critica cartilor noua iesite n deosebitele provincii
a vechii Dacii;
IV.numita Telegraful Daciei va da ,,nstiintari de cartile ce au sa iasa n
putin, de cele ce au iesit de sub tipar.
Amintind de publicatiile care au premers aparitiei Daciei literare,
Kogalniceanu sublinia n Introductie ca acestea erau prea dominate de politica si
ca
aveau, cele mai multe dintre ele, o ,,colora locala, iar el intentiona sa faca din
noua revista ,,O foaie, dar, care, parasind politica, s-ar ndeletnici numai cu
literatura nationala, o foaie care, facnd abnegatie de loc, ar fi numai o foaie
romneasca si prin urmare s-ar ndeletnici cu productiile romnesti, fie din orice
parte a Daciei, numai sa fie bune, aceasta foaie, zic, ar mplini o mare lipsa n
literatura noastra. O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie DACIA LITERARA; ne
vom sili, pentru ca nu avem sumeata pretentie sa facem mai bine dect
predecesorii
nostri. nsa urmnd unui drum batut de dnsii, folosindu-ne de cercarile si de
ispita
lor, vom avea mai putine greutati si mai mari nlesniri n lucrarile noastre. Dacia,
afara de compunerile originale a redactiei si a conlucratorilor sai, va primi n
coloanele sale cele mai bune scrieri originale ce va gasi n deosebitele jurnaluri
romnesti. Asadar, foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturii
romnesti,
n care, ca ntr-o oglinda, se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni,
banateni, bucovineni, fiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu tipul sau.
Dacia literara intentiona astfel a fi ,,prima revista de sinteza a culturii
romnesti (G. Ivascu) asigurndu-si pe aceasta cale o descendenta
publicistica al
carei fir coboara pna n contemporaneitate. Ct priveste posteritatea revistei, ea
este de-a dreptul glorioasa n cultura noastra, de dupa aceasta data. Aproape ca
n-a
existat publicatie literara serioasa care sa nu stea macar cu o fateta a ei n
aceeasi
lumina. nscrisa ntre fenomenele care ,,au dat semnul miscarii intelectuale a
epocii (Alecu Russo), revista a reusit sa polarizeze, prin programul si prin cele
cteva realizari practice, aproape tot ce era mai de seama n ideologia culturala a
epocii, sa fixeze cteva puncte de vedere asupra artei si culturii, cu o raza de
cuprindere dintre cele mai ample. n precizarea directiei ideologice a Daciei
literare, este de retinut o nota a lui M. Kogalniceanu despre cartile aparute n
traducerea lui Gr. Plesioanu si M. Stoianovici (Columbul si Harito).
108 Serban Cioculescu, Tudor Vianu, Vladimir Streinu, Istoria literaturii romne moderne. Editia
a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971, p. 56.
56
M. Kogalniceanu nuanteaza enuntul categoric din Introductie, n sensul ca
revista era mpotriva traducerilor proaste, nu mpotriva traducerilor n general:
,,Cum traducatorii acestor carti nu pot gasi ceva mai bun de tradus? Pentru ce nu
iau din frantuzeste ,,Esprit des lois, par Montesquieu, ,,Le gnie du
christianisme, par Chateaubriand.? De altfel, n lupta mpotriva invaziei
traducerilor proaste, ,,ucigatoare a duhului national, campania avea sa fie mult
mai larga; Alecu Russo, atasat vederilor Daciei literare, avea sa reia n Albina
romneasca (1846), aproape n aceiasi termeni, ca si Mihail Kogalniceanu. Ca
mentorul Daciei literare nu era, cum a crezut Petre V. Hanes, mpotriva
traducerilor, ne dam seama si dintr-un fragment din romanul Tainele inimii: ,,Nu
este iertat nici unei natii de a se nchide naintea nrurilor timpului, de a se
margini
n ce are, fara a se mprumuta si de la straini.
Un merit al Daciei literare este acela de a fi promovat, pentru prima data la
noi, o definitie cuprinzatoare si moderna a criticii (introdusa ca o rubrica
distincta
de Kogalniceanu, nca din timpul efemerei sale treceri pe la ,,Alauta
romneasca):
,,Ei bine, ntr-o asemine epoha, cnd se publica attea carti, afara de bune, nu este
neaparata nevoie ca o critica nepartinitoare, aspra sa le cerceteze pe toate, si ca
ntr-un ciur sa le vnture; laudnd cele bune si aruncnd n noianul uitarii pe cele
rele; si una si alta dupa principiile sale, si fara a lua sama la persoana si starea
autorilor? Un alt merit al revistei consta n faptul ca programul politic si
cultural
al acesteia a servit dezvoltarii teatrului de pe ntreg cuprinsul tarii. La Dacia
literara, s-a militat pentru un repertoriu original, pentru o trupa de profesionisti,
serios pregatiti, si pentru transformarea scenei ntr-un mijloc de educatie
cetateneasca, puncte binefacatoare ale unui program pe care M. Kogalniceanu
nsusi, mpreuna cu Negruzzi si Alecsandri, va ncerca sa-l traduca nemijlocit n
fapt. Norocul a facut ca programul Daciei literare sa cunoasca, pe lnga o
formulare stralucita, si o aplicare practica temeinica si imediata, mai ales n
Moldova. Iradiind n Transilvania (prin Baritiu), n Muntenia (prin Ghica,
Balcescu
si, n parte, prin Heliade), programul revistei a capatat dimensiuni nationale,
estompndu-se prin el si unele tendinte regionaliste, manifestate prin Albina
romneasca, Curierul romnesc si Foaie pentru minte, inima si literatura.
De asemenea, printr-un initiator stralucit (Kogalniceanu), un teoretician
pasionat, care vine mai trziu (Alecu Russo), un mare prozator (Negruzzi), un poet
si un dramaturg productiv (Alecsandri), programul si spiritul Daciei n materie de
teatru, de literatura, limba si cultura, n genere, a cunoscut o statornicire cu efecte
ndelungate n istoria vietii noastre nationale.
Desi rubrica de Critica a revistei nu apucase a viza direct chestiuni literare,
desi Kogalniceanu n-a scris promisul articol despre critica, totusi pe baza celor
spuse n Introductie, n articolele ulterioare din revistele continuatoare ale spiritului
Daciei literare (Propasirea, Romnia literara, Steaua Dunarii) si n cele
tangentiale la literatura din aceasta revista, putem deduce programul lui
Kogalniceanu n respectivul domeniu. O oarecare culoare si relief n plus capata
acesta si atunci cnd avem n vedere ,,Telegraful Daciei (unde se fixeaza, indirect,
si reperele initiale ale unei bibliografii a literaturii autohtone). Daca revista ar fi
continuat sa apara, e probabil ca ndrumarea ei s-ar fi reflectat, n afara de
literatura
57
si teatru, si asupra nvatamntului, a artelor plastice si a muzicii, a arheologiei,
istoriei, culturii populare, presei si tiparului, n general.
Integrata organic luptei pentru democratizarea vietii sociale din preajma
anului 1848, pentru unirea tuturor romnilor (fiind astfel ntia revista care taie
direct
barierele temporare, aruncate ntre provinciile romnesti), dar mai ales sfortarilor
pentru ntregirea culturii si a literaturii noastre moderne, Dacia literara a polarizat
n
jurul ei cteva dintre cele mai nsemnate personalitati ale epocii. Prin dezideratul
unei limbi literare comune, revista formuleaza un principiu inatacabil, din punct
de
vedere filologic si estetic; nu ncape ndoiala ca unitatea de limba si literatura
constituia, la acel moment, un pas mportant catre unitatea politica a natiunii.
S-a vorbit o vreme de traditionalismul programatic al Daciei literare.
Chestiunea e, n orice caz, discutabila, daca nu amendabila, ori esential
nefondata. E
mai curnd vorba de un revolutionarism n forme organice, de o lupta pentru
transformarea radicala, dar nu total negatoare, a unor realitati date, imposibil de a
fi
sterse ori ignorate. Referirile care s-au facut la traditiile natiunii nu nseamna
traditionalism, ci ntmpinarea istorica a inovatiei, ncercarea de a descoperi
cadrul
institutional obiectiv si orizontul sufletesc specific pe care se poate ntemeia
adaptarea
romnilor la exigentele civilizatiei moderne. Este adevarat ca Dacia literara a
fost
revendicata printre precursoarele unor reviste violent traditionaliste (Samanatorul
lui
Iorga), ori, n parte, conservatoare; dar spiritul ei s-a oglindit, de fapt, n alte
directii,
n presa literara si culturala de neta factura democratica, progresista, ntre cele
mai
fidele nscriindu-se, evident, Viata romneasca, continuatoarea unor laturi ale
spiritului ei (adecvate noilor conditii istorice), pna n actualitate.
Revista lui Kogalniceanu a propagat instaurarea unui climat critic fecund n
publicistica noastra, a judecatii ponderate si obiective, a tinutei intelectuale si
stiintifice fara compromisuri, de pe urma carora s-au resimtit nu numai
publicatiile
ulterioare, nu numai Romnia literara a lui Alecsandri, Revista romna a lui
Odobescu, ori Viata romneasca a lui Stere si Ibraileanu, ci, indirect, ntreaga
presa literara si culturala ce i-a urmat. Reflexe mai intense ori mai restrnse ale
spiritului cu care era impregnata Dacia literara putem depista, fara absolutizari,
si
n Convorbiri literare, n Contemporanul, n Tribuna, n Romnia literara a lui
Rebreanu, ori n Jurnalul literar al lui Calinescu. E linia patriotica si democratica,
fondata pe critica si istorie, pe ntelegerea unor deziderate importante ale vietii
si
culturii, care, cu oricte meandre si ascunzisuri subterane, cu straluciri mai
ndelungi sau mai fulgeratoare, va trece prin aproape toate publicatiile culturale si
literare romnesti. Dacia literara, sintetiznd realizarile de pna la ea, marcheaza
astfel un drum fara oprire, deschiderea unor noi orizonturi. Explicatia sta n
intuirea, explicarea sau macar proiectarea de catre redactorul si colaboratorii sai a
unor date fundamentale ale culturii si literaturii romne.
Pentru istoria ideilor literare, Dacia literara si sporeste meritele si prin
faptul ca, teoretic, ea nfatiseaza primul nostru program literar n toata puterea
cuvntului. Aceasta a dovedit-o prin puterea de sinteza a fenomenului literar de
pna la 1840 si prin longevitatea acestui program, care, n realitate, a dainuit pna
la
sfrsitul secolului al XIX-lea. Eficienta programului s-a datorat faptului ca autorul
lui a avut o mare putere de sinteza si previziune si ca a stiut sa mbine spiritul
58
politic al muntenilor cu spiritul critic al moldovenilor, ,,realiznd n planul
previziunilor politice, ct si n planul literaturii propriu-zise, unirea (G.
Ibraileanu). Meritul Daciei literare, si n special al lui Kogalniceanu, consta n
orientarea limbii si literaturii romne pe fagas national, n introducerea spiritului
critic n aprecierea operelor literare, n legarea creatiei culte de folclorul, traditiile
si obiceiurile poporului, de pe ntreg teritoriul de limba romna, revista
difuznduse
n toate provinciile romnesti.
Constantin Parfene, nsemnatatea ,,Daciei literare n dezvoltarea culturii romnesti, n ALIL, t.
XI, 1969, fascicula 1.
Maria Platon, ,,Dacia literara. Destinul unei reviste. Viata unei epoci literare, Editura
Junimea, Iasi, 1974.
*** Dacia literara. Editie facsimilata, ngrijita de Maria Platon, Editura Minerva, Bucuresti,
1972.
G. Tepelea, Gh. Bulgar, Momente din evolutia limbii romne literare, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1973, p. 173-176.
1. Argumentati de ce Dacia literara poate fi considerata prima revista literara din
spatiul cultural romnesc ?
2. Comentati semnificatia titlului propus de M. Kogalniceanu.
3. Cititi si comentati programul revistei, enuntat de M. Kogalniceanu n Introductie.
4. Evidentiati particularitatile lingvistice ale textului comentat.
3. Revista Propasirea
Revista pasoptistilor moldoveni, aparuta n 1844 (9 ianuarie- 28 octombrie
1844, n total 42 de numere), si cunoscuta sub numele de Propasirea. Foaie
stiintifica si literara, s-a intitulat initial Foaie stiintifica si literara. Primul titlu,
considerat subversiv de cenzura lui Mihail Sturza, a fost nlocuit cu cel de-al
doilea, fara ca redactorii sa aiba macar dreptul de a opina. N. Iorga observa ca
nasterea Propasirii e fapta unei initiative colective109. Pe lnga fostii colaboratori
ai
Daciei literare (Alecsandri, Negruzzi, Kogalniceanu), s-au adaugat si munteanul
Ion Ghica si Panaiota Bals.
Intentia redactorilor, uniti prin aspiratii, gust si convingeri politice, fusese de a
ntemeia o publicatie care sa continue opera Daciei literare, urmarind crearea
unei
literaturi originale, trezirea ,,unui interes mai viu pentru stiinta si natie, pentru
literatura populara, ceee ce le reuseste n mare parte. Exista si cteva deosebiri, pe
care
le vom analiza n continuare. Propasirea nu mai este exclusiv literara, ca glorioasa
ei
predecesoare de la 1840; deschizndu-si n mod metodic coloanele stiintelor, ea
109 Nicolae Iorga, Istoria literaturii romnesti n veacul al XIX-lea, vol.II, Editura Minerva,
Bucuresti, 1908, p. 99.
59
dovedeste o ntelegere superioara a realitatilor lumii moderne si a necesitatii ca
romnii sa-si consolideze renasterea culturala pe un umanism cuprinzator, care sa
nu
dispretuiasca pozitivarea cercetarii. Pe de alta parte, beneficiind de o perioada
de
aparitie mai lunga dect a Daciei si desfasurnd o activitate mai sistematica,
Propasirea va reusi sa demonstreze convingator validitatea directiei nationale.
Ea va
contribui la eliminarea vestigiilor iluminismului umanitar, entuziast si eclectic,
caracteristic nceputurilor ,,eroice ale presei romnesti, din faza Heliade-Asachi,
consolidnd, n schimb, directia anti-feudala, democratica si militanta, care
reprezinta
ipostaza ideologica deplin cristalizata a pasoptismului.
n ceea ce priveste articolul-program al revistei, acesta cuprindea trei
sectiuni: 1. stiinte exacte; 2. stiinte morale si politice (cuprinznd economia
politica,
jurisprudenta, istoria nationala); 3. literatura, iar fiecare ,,sectie era coordonata
de
unul sau mai multi redactori: Ion Ghica pentru cea stiintifica, Kogalniceanu
pentru
cea istorica si C. Negri, D. Ralet, C. Negruzzi, Alecu Donici si Alecsandri pentru
partea literara. Se poate constata ca sfera de preocupari a revistei era mai larga
dect
a Daciei literare, izbitoare fiind, n primul rnd, extensiunea n zona stiintei.
Desigur, modalitatea abordarii stiintelor era strict circumscrisa: cititorii se aflau n
stadiul alfabetizarii, nevoile imediate impuneau mai mult vulgarizarea principiilor,
dect tratarea savanta a unor chestiuni de specialitate. n aceste conditii si n
rastimpul scurt pe care l-au avut la dispozitie, redactorii revistei n-au reusit sa
duca
la bun sfrsit ceea ce si propusesera. Totusi, se poate afirma ca pna la Revista
romna a lui Odobescu publicistica romneasca nu va mai cunoaste o realizare
echivalenta n ceea ce priveste difuzarea cunostintelor stiintifice.
Programul literar al Propasirii conserva principiul Daciei, al prioritatii
absolute a materialului original. Accentul e pus pe caracterul national al
inspiratiei,
cu referire la trecutul istoric, folclor, explorarea peisajului geografic si al celui
social. Poezia aducea cteva realizari demne de luat n seama la acel moment:
Doinele lui Alecsandri, Umbra lui Mircea a lui Gr. Alexandrescu, poezia
Muncitorul a lui Cezar Bolliac. Proza se distingea prin diversitate tematica.
Literatura de calatorie este ilustrata de V. Alecsandri, O preumblare prin munti,
D.
Ralet, O plimbare la iarmarocul Falticenilor, Gr. Alexandrescu, Cozia si Pasaj
dintr-o relatie de voiaj n Tara Romneasca. n directia tabloului de moravuri,
Alecsandri tiparea cunoscuta Istorie a unui galban. Amuzanta, dar nenorocoasa
povestire Toderica a lui C. Negruzzi, legenda Piatra corbului, a lui M. Cuciuran,
curioasa bucata Pustnicul, roman adevarat, semnata cu pseudonimul Graf
Valberg
(M. Kog.), completeaza partea beletristica originala a Propasirii.
n spiritul Daciei literare, Propasirea condamna traducerile inutile, care
pervertesc gustul si n-au dect valoarea divertismentului usor. nsa aceasta
respingere hotarta a maculaturii nu trebuie confundata cu un exclusivism de
orientare (asa cum s-a spus uneori). Prin faimosul apel lansat n articolul
introductiv al Daciei, Kogalniceanu urmarea sa creeze la baza comertului
intelectual cu strainatatea un principiu selectiv; n nici un caz, el nu preconiza
condamnarea de principiu a oricarei traduceri. O dovada o ofera chiar scrierile
straine publicate n Propasirea: snt opere de calitate, traduse ntr-o versiune
romneasca ngrijita, interesnd direct prin continutul lor. Un alt punct
programatic,
60
enuntat la Dacia, dar pe care n fapt tocmai Propasirii i este dat pentru ntia oara
sa-l realizeze, este cel al atragerii de colaboratori din toate provinciile locuite de
romni. nainte de a se nfaptui pe plan politic, unitatea nationala a fost pregatita
de
comunitatea culturii si de constiinta tot mai imperativa a acestei comunitati, pe
deasupra frontierelor vremelnice.
Colaboratori: V. Alecsandri, P. Bals, Alecu Donici, M. Kogalniceanu, C.
Negri, C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu, N. Balcescu, D. Bolintineanu, Cezar
Bolliac, Ion Ghica, A.T. Laurian, A. Muresanu. Examinnd aceasta lista de
colaboratori, se vede ca, exceptndu-i pe Heliade, Asachi si Baritiu, Propasirea a
reunit pe cei mai valorosi reprezentanti ai pasoptismului. Si ceea ce nu e mai
putin
semnificativ, mai toti acestia au fost prezenti prin opere importante (daca
raportarea o facem relativ la ansamblul creatiei proprii).
Propasirea continua traditia Daciei si n privinta spiritului critic;
Kogalniceanu si colaboratorii sai si vor aplica discernamntul asupra culturii si
moravurilor contemporane (politica fiind a priori exclusa din perimetrul
preocuparilor lor). Ei ntreprind o critica severa, dar impartiala, viznd operele si
nu
oamenii, formulnd n numele bunului gust si al intereselor nationale, fara nici o
pretentie de a dogmatiza criteriile si de a reduce diversitatea vietii la o explicare
univoca. Notele lui Kogalniceanu, din rubrica Miscelle, ironizau emfaza romantica
ori compunerea indigesta a ardeleanului A. Gavra, dar laudau piesa Iorgu de la
Sadagura, scrisa de Alecsandri. Mai revelatoare, prin siguranta judecatii critice,
snt
contributiile lui Alecsandri: un pamflet sarcastic si demolator mpotriva stantelor
epice ale lui C. Aristia si un articol elogios despre traducerea Satirelor lui Antioh
Cantemir. Ambele texte, citabile n orice antologie a criticii romnesti, definesc
clar
programul ideologic si estetic al spiritului critic pasoptist: punctul de plecare e
concret, nuantele nu mpiedica situarea clara de o parte sau de alta a baricadei,
demonstratia e didactica si discursiva, tonul se mentine n limitele urbanitatii,
chiar
n ipoteza unei condamnari fara drept de apel. Desi eticul nu se disociaza de
estetic,
judecata de valoare opereaza totusi exact, izvornd dintr-un gust sigur si cultivat.
Sub raportul limbii, desi Propasirea nu-si stabileste un obiectiv determinat,
ea militeaza totusi n linia bunului simt filologic, caracteristic aripii
moldovenesti a
pasoptismului. Nici ,,tabletele lui Negruzzi, cu att mai putin studiul pretentios al
lui A.T. Laurian (publicat, de altfel, cu o nota de rezerva explicita a redactiei),
nu
ilustreaza punctul de vedere global al lui Kogalniceanu si al prietenilor sai.
Conceptia lor nu se precizeaza teoretic. Ea ne apare ca o manifestare spontana a
unor oameni instruiti, aflati n curentul viu al traditiei, dar care, n acelasi timp,
au
luat contact cu latinitatea prin intermediul limbii franceze, si sub influenta ei,
ncercnd sa dea frazei romnesti nerv, simetrie si claritate. Combaterea
purismului
lexical si a etimologismului ortografic al ardelenilor, echilibrarea importului de
neologisme si adaptarea lui structurilor autohtone, se fac la Propasirea, n special
pe terenul practicii, prin nsusi exercitiul scrisului.
Revenind la literatura revistei, trebuie sa precizam ca ea depaseste n mod
net nivelul beletristicii publicate n celelalte foi contemporane: Curierul de ambe
sexe, devenit un magazin de traduceri, efectuate adesea fara discernamnt, si
Albina
lui Asachi, unde n special D. Gusti adapta istorii sentimentale si melodramatice,
61
extrase din acel gen de manufactura literara pariziana (,,presse du coeur). La
Propasirea, textul original predomina, colaboratorii snt numerosi, nsumnd
aproape toate valorile autentice ale scrisului contemporan. Poezia releva niste
debutanti si confirma niste reputatii. Contributia cea mai marcanta o constituie,
fara ndoiala, Doinele lui Alecsandri (Baba Cloanta, Strunga, Crai nou, Andrii
Popa). Pna atunci, scriitorul nu ncredintase tiparului dect doua bucati ale
ciclului, una n Albina romneasca, alta n Calendarul lui Kogalniceanu. Colectia,
data la iveala de Propasirea, impune nu numai o personalitate, cea mai de seama
pna la Eminescu, dar croieste poeziei noastre un drum, singurul pe care, n
conditiile de atunci, putea produce creator. Daca Alecsandri era steaua n
ascensiune, Gr. Alexandrescu era poetul matur, aflat deja pe pisc. El numara trei
volume de versuri (1832, 1838, 1842) si colaborase la Dacia literara cu o poezie
memorabila, Anul 1840. La Propasirea, gratie staruintelor lui Ion Ghica, trimite
faimoasa poezie Umbra lui Mircea sau O seara la Cozia, care, prin combinarea de
motive romantice: natura nocturna, ruine, proslavirea trecutului, ton confesional
si,
desigur, prin misterul alchimiei sonore, a ramas n constiinta contemporanilor si a
posteritatii ca opera reprezentativa a lirismului pasoptist.
n domeniul prozei, Alecsandri se situeaza n fruntea tuturor prozatorilor.
Contributia sa principala este spiritualul si coloratul tablou de moravuri, n forma
picaresca, Istoria unui galban si a unei parale. Tot lui Alecsandri i se datoresc
schitele: Calugarul si pistolul si O intriga la bal-mask, dar mai ales cunoscuta O
preumblare prin munti. n comparatie cu Buchetiera din Florenta, de la 1840,
Alecsandri se afla ntr-un progres vadit, gasindu-si aici timbrul stilistic si maniera
proprie de a povesti. Istoria unui galban si O preumblare prin munti reprezinta, n
proza, forta simetrica a poetului Doinelor. Socotind ca din aceeasi perioada
dateaza
Iorgu de la Sadagura, se poate spune ca la 1844, odata cu Propasirea, Alecsandri
devine el nsusi, att n ochii celorlalti, ct si n fata propriei sale constiinte.
Bogata a fost si contributia lui Kogalniceanu (schitele istorice Un vis al lui
Petru Rares, Stefan cel Mare arhitect) simple curiozitati extrase din cronica,
ramn
la periferia literaturii. Mai interesanta, din toate punctele de vedere, este nuvela
Trei
zile din istoria Moldovei, unde nfatiseaza ntmplari tragice, legate de pierderea
Bucovinei, prin evocarea a trei episoade decisive. n afara de manierismul
romantarii
trecutului, literatul Kogalniceanu se lasa prea des dominat de erudit. De aici o
serie
de digresiuni documentare: descrieri de costume, reconstituiri arheologice. Alti
prozatori snt: Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, D. Ralet.
Traducerile publicate n paginile Propasirii snt putine la numar si alese cu
discernamnt. O situatie speciala o ocupa notele de calatorie (Cteva zile pe
munti,
Satira catre mintea sa, scrise de Antioh Cantemir n limba rusa si traduse de
Negruzzi si Donici.
La capatul acestei succinte incursiuni n sumarul revistei Propasirea,
trebuie sa mentionam ca redactorii si colaboratorii acesteia alcatuiesc o echipa,
care promoveaza un sistem coerent de vederi. Lucrul e cu att mai izbitor cu ct
tematica revistei manifesta o mare diversitate de preocupari, iar n cultura vremii
precumpanea, datorita mai ales lui Heliade, o orientare eclectica. Existenta unei
grupari la Propasirea, caracterizata prin elaborarea constienta a unui program
62
unitar, se explica prin cel putin trei factori: identitatea de pozitie sociala,
concordanta de vrsta, comunitatea de idealuri. Redactorii Propasirii snt educati
la
scoala celor trei mari directive ale secolului al XIX-lea: istorismul, pozitivismul,
liberalismul. Formati n aceste principii si mpinsi sa actioneze prin determinarea
situatiei istorice concrete, pasoptistii se vor apleca asupra realitatii romnesti,
urmarind ca prin cunoasterea si studierea ei multilaterala sa-si defineasca mai
complet locul n lume si sa contribuie efectiv la rezolvarea sarcinilor momentului.
Nicolae Iorga, Istoria presei romnesti de la primele nceputuri pna la 1916, Adevarul,
Bucuresti, 1922, p. 75-77.
Paul Cornea, Propasirea, n Reviste literare romnesti din secolul al XIX-lea. Contributii
monografice. Sub ngrijirea si cu un cuvnt nainte de Paul Cornea, Bucuresti, 1970, p.
43-104.
1. Comentati programul si obiectivele revistei.
2. Identificati particularitatile lingvistice din text.
4. Familia
Revista Familia. Foaie enciclopedica si beletristica cu ilustratiuni (din
5/18 octombrie 1870, va deveni ,,totodata organul publicatiunilor societatii
pentru
fond de teatru romn) a aparut, initial, la Budapesta, cu o periodicitate de 3 ori pe
luna (seria I: 5 iunie 1865 17 aprilie 1880) si Oradea (27 aprilie 1880 31
decembrie 1906), sub redactia lui Iosif Vulcan, apoi lunar, la Oradea110 (seria a IIa:
martie 1926 1929), sub conducerea unui comitet, fiind o expresie si o
consecinta a diversificarii presei culturale si literare a epocii. Fara sa publice un
articol-program, n primul numar, fie din motive de diplomatie publicistica
(pentru
a nu intra n conflict cu autoritatile), fie din spirit de modestie, este posibil ca Iosif
Vulcan (1841-1906) sa nu fi facut public programul revistei, tocmai pentru a avea
posibilitatea adecvarii din mers la spiritul vremii, fiindca o considera o
continuatoare a tuturor ncercarilor de acest fel de pna atunci, al caror program se
obliga sa-l continue si sa-l modernizeze111. ntr-o scrisoare catre Baritiu, datata 9
aprilie 1865, Iosif Vulcan schiteaza cteva dintre obiectivele revistei: ,,Aceasta
foaie va aduce portretele barbatilor mai vestiti cu biografiile lor, poezii, si novele
originale si traduceri de la poetii si literatii cei mai renumiti al Europei, mai
departe
110 Seria a III-a va aparea tot la Oradea (martie 1934 iulie-august 1943), iar seria a IV-a,
ianuarie 1944 1945 (Bucuresti).
111 Cf. Mircea Popa, Valentin Tascu, Op. cit., p. 100-101; autorii considera revista ,,Aurora
Romna. Foaie beletristica (editata la Pesta de catre Ioanichiu Miculescu, cu aparitie bilunara,
1 ianuarie 1863 15 august 1865) drept o precursoare a ,,Familiei, fiind ,,cea dinti ncercare de
revista beletristica din Transilvania dupa 1848 (p. 96).
63
dizertatiuni scrise n stil usor despre istorie, limba, estetica etc. Si pna acum un
numar frumos de barbati eminenti m-au onorat cu promisiunile lor de a conlucra
la
noua mea ntreprindere literara, dar ma voi nizui a cstiga si pe alti colaboratori.
Voiesc sa dau n mna publicului o foaie cu care dnsul sa se poata fali112.
De la aparitia primelor numere s-a adunat n jurul Familiei un cerc larg si
prestigios de colaboratori, din toate partile locuite de romni: Timotei Cipariu, G.
Baritiu, V. Alecsandri, B. P. Hasdeu, D. Bolintineanu, V. A. Urechia, I. H.
Radulescu, Sextil Puscariu, Ilarie Chendi, Zaharia Brsan, Emil Isac, Al.
Macedonski s.a. Revista oferea cititorilor, pe lnga numeroase stiri politice de
actualitate, frecvente noutati si consemnari din viata literar-artistica a romnilor
din
Transilvania, Ungaria si Romnia. Diversitatea domeniilor de actiune se
dovedeste
din primul ei an de aparitie. Astfel, pe lnga nuvele originale, cum ar fi Floarea
de
pe Cerna a lui Ion Sieptianu, scriere minora, excesiv romantica si naiva, Familia
publica romane n traducere (Alexandre Dumas, Colombe), versuri de Victor
Hugo
(n traducerea lui Iosif Vulcan) sau chiar o ndrazneata transpunere n vers safic a
lui D. Bolintineanu, La o femeie.
Lista colaboratorilor a fost foarte larga, ceea ce demonstreaza caracterul
deschis al publicatiei, n sensul ca nu a impus restrictii de curent literar. Creatia
n
proza este tratata cu aceeasi libertate, tiparul cel mai frecvent fiind totusi cel de
circulatie n epoca, sub forma romantismului aventuros cu accente tragice. n ceea
ce priveste critica literara, redactorul avertiza, n spiritul aceluiasi bun simt de
care
se calauzea, ca n promovarea si selectarea valorilor, ,,vom critica opera, nu
persoana, izbutind ntr-adevar sa instaureze un climat de respectuoasa
colegialitate ntre colaboratorii sai. n domeniul literaturii, se milita, ndeosebi,
pentru ferirea ei ,,de lumina rea a mediocritatilor (I. Vulcan, 1865). Pentru
ncurajarea literaturii, Familia a instituit, nca de la primul ei numar, si un concurs
cu premii, la care ,,poate emula orice nuvela, dar cele istorice sau cele care vor
tracta despre atare datine poporale vor avea preferinta, ntruct cultivarea
sentimentelor nationale prima n cercul revistei.
Mai ales literatura de inspiratie istorica a fost serios cultivata la Familia, desi
numai rareori scrierile de aceasta natura au depasit ca interes si valoare artistica
momentul aparitiei lor n revista lui Iosif Vulcan. ntmplarea a facut ca, n
ansamblu, Familia, desi a promovat scrieri apartinnd tuturor genurilor si
speciilor,
sa nu fi publicat n paginile ei dect cu cteva semnificative exceptii literatura
reprezentativa pentru nivelul ei general de atunci. Predominau scrierile
sentimentale,
realist-moralizatoare, si mai ales cele de un romantism minor, semnate de autori
precum Iulian Grozescu, Alexandru Roman, Gr. H. Grandea, I. Lapedatu etc.
Episodul cel mai nsemnat din existenta Familiei, care i-a adus de fapt
notorietatea, este cel legat de debutul lui Eminescu. Alaturi de poezia De-as avea,
care nu depasea cu mult nivelul altor versuri publicate pna atunci n revista, n al
doilea an de aparitie (nr. 6, 1866), se citesc nu mai putin neuitatele cuvinte din
subsolul paginii: ,,Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june
112 Apud I. Hangiu, Presa literara romneasca. Articole-program de ziare si reviste (1789-
1948), Cu o introducere de D. Micu, Editura Minerva, Bucuresti, 1968, p. 214-215.
64
numai de 16 ani, care cu primele sale ncercari poetice tramise noua ne-a surprins
placut (p. 68). Poetul va trimite aici 12 poezii: De-as avea, O calarire-n zori, Din
strainatate, La Bucovina, Speranta, Misterele noptii, Ce-ti doresc eu tie, dulce
Romnie, La Heliade, La o artista, Amorul unei marmure, Junii corupti, Amicului
F.I. si articolul Repertoriul nostru teatral, dupa care ncepe sa colaboreze la
Convorbiri literare. n articolul Repertoriul nostru teatral, publicat n paginile
Familiei (VI (1870), nr. 3, 18/30 ianuarie, p. 25-28), Eminescu a realizat o analiza
de profunzime a repertoriului nostru dramatic, dinainte de 1870, dovedind nu
numai o buna cunoastere a fenomenului cultural romnesc si european, dar si o
siguranta deplina n mnuirea mijloacelor de expresie.
Va reveni, n 1883, la Familia cu alte cteva poezii (S-a dus amorul, Pe lnga
plopii fara sot, Si dacaetc.), pentru care Iosif Vulcan i va trimite un modest
onorariu, ,,cel dinti pentru lucrari literare pe care l-am primit vreodata-n viata.
Nu se poate spune ca gestul revistei de a publica un prea tnar poet si de a-l
primi, ,,cu bucurie, este izolat. Foarte multi tineri aspiranti la ,,gloria poeziei au
gasit ntelegere si, mai ales, spatiu tipografic n coloanele Familiei. La nceput,
atitudinea critica a Familiei a fost timida (nu va fi prea ferma niciodata) si se
manifesta mai cu seama n legatura cu miscarea presei nationale. n afara de
aceste
note, mai mult informative, apar modeste dispute critice, unele chiar polemice.
Dar, n general, aceste atitudini snt prea subiective, viznd mai ales conflicte
directe si nu generalizari n creatie. n primii ani de aparitie, s-au publicat si
primele ncercari de sinteza asupra literaturii romne. Lui Iustin Popfiu i este
reprodus discursul rostit la adunarea Asociatiunii Transilvaniei de la Cluj, cu titlul
O privire fugitiva peste literatura romna si lipsa unei critice a literaturii romne,
omagiu festivist si generalizant (nr. 38, 1867). V. A. Urechia a publicat Miscarea
literara romna n anul din urma (18671868), n care este apreciata cu
generozitate proza din Familia. n sfrsit, pentru acest nceput de orientare critica
a
revistei, amintim referirile lui Iosif Vulcan la starea literaturii romne n articolul
Spicuiri literare: ,,Astfel apoi nu ne putem mira, ca n prezent n literatura noastra
poetica domneste cea mai mare confuziune.
Am insistat asupra caracteristicilor stabilite de revista n primii ani de
aparitie, deoarece acestea au fost definitorii pentru tot restul activitatii ei. Nu s-a
schimbat nici orientarea eclectica a criticii practicate, nici criteriile de selectie a
textelor, nici cercul de preocupari ale colaboratorilor sai. Al. Crisan arata n acest
sens: ,,Este greu de apreciat profilul exact al curentelor, scolilor sau directiilor
literare adapostite n Familia prin traduceri sau lucrari originale, de beletristica
sau
de stiinta a literaturii113. n aceasta nedefinire teoretica, partea de creatie era
normal
sa sufere fluctuatii ntmplatoare, n functie de renumele colaboratorilor. Autorii
creatiilor originale n proza sau n versuri formau o masa compacta, fara prea
mari
diferentieri (V. Grigoriu, Iuliu Rosca, Gh. Simu nume care nu se ridicau peste
nivelul mediocritatii). nsemnata a fost si contributia femeilor la zestrea poetica
a
Familiei: Elena Novac, Matilda Cugler-Poni, Iulia Hasdeu, Sofia Nadejde,
Veronica
113 Al. Crisan, Familia (1865-1906). Contributii monografice, Editura Facla, Timisoara, 1973,
p.146.
65
Micle s.a. Conform unui fenomen curios al vremii, revista nu numai ca este
dedicata
n mare parte femeilor, dar chiar este n buna parte scrisa de femei.
Fata de aceasta imensa coloana de poeti, prozatori, poetese si prozatoare se
remarca nsa si frecventa cultivare a tuturor personalitatilor literare ale celei de-a
doua jumatati a secolului al XIX-lea. Printre acestea, locul central l ocupa
Alecsandri, poetul cu cea mai puternica influenta asupra cercurilor poetice
transilvane. Nu numai Familia, dar si alte reviste, precum Albina Carpatilor,
Amicul
familiei s.a., reproduc frecvent cele mai cunoscute poeme ale bardului de la
Mircesti.
Pe Eminescu, Familia nu numai ca l-a debutat, dar l-a si sustinut si solicitat
imediat. Poetul a publicat la Familia si o traducere din suedeza, nuvela Lantul de
aur, scrisa de Onkel Adam. Tot aici i-au aparut poezii care au ramas apoi n
creatia
sa de baza: Din strainatate, Speranta, Ce-ti doresc eu tie, dulce Romnie, La
Eliade,
La o artista, Junii corupti. Desigur, numele lui Eminescu a nnobilat existenta
revistei. Dar n paginele Familiei vor fi prezenti si ceilalti mari scriitori din
epoca:
Ion Creanga, Ioan Slavici, Alexandru Vlahuta, I. L. Caragiale, G. Cosbuc, Duiliu
Zamfirescu, Al. Macedonski, O. Goga, I. Agrbiceanu. Fata de Macedonski,
revista
a avut o atitudine ntelegatoare, oferindu-i spatiu, n vremea n care epigrama
nefasta
la adresa lui Eminescu l-a izolat de aproape toate cercurile literare.
n afara de literatura beletristica, Iosif Vulcan si revista sa vor dovedi un
interes constant pentru teatru. El a fost unul dintre animatorii principali ai
,,Societatii pentru fond de teatru romn (Deva, 1870), careia i-a oferit spatiu
publicistic n vederea promovarii propriilor principii. Pentru el, teatrul reprezenta
,,un templu al moralitatii, al luminii si al stiintei, ,,cea mai mare scoala de
educatiune, alaturi de biserica si scoala. n calitatea sa de entuziast ndrumator
al
miscarii dramatice din Transilvania, a scris articolul-program Sa fondam teatrul
national!, la care se adauga conferintele Schite din istoria teatrului (1872), Limba
si
scena (1872), Literatura noastra dramatica (1875) s.a. Iosif Vulcan urmarea, n
egala masura, dezvoltarea literaturii dramatice, publicnd o serie de piese
originale,
controlnd critic productia dramaturgilor de la noi. Revista a militat pentru un
repertoriu inspirat din realitatile nationale, pentru crearea unor trupe profesioniste.
A
popularizat teatrul lui Alecsandri si apoi al lui Caragiale, Iosif Vulcan fiind el
nsusi
autor de piese de teatru, Alb sau rosu?, Stefan Voda cel Tnar, reprezentate pe
scena
teatrului bucurestean; Iosif Vulcan, pe lnga numeroasele ,,cnticele comice,
monologuri (Copila romna, Renegatul, Ciobanul din Ardeal s. a.) a scris si
comedii
inspirate din viata satului (Ruga de la Chiseteu, Saracie lucie, Mta cu clopot) sau
de
moravurile citadine (Secretul, Mireasa pentru mireasa, Gargaunii dragostei).
De o egala atentie s-a bucurat n paginile Familiei folclorul. Literatura
populara, considerata cea dinti manifestare a specificului unui popor, si-a
revendicat un loc important n programul cultural al lui Iosif Vulcan. El redacteaza
revista si calendarul Gura satului114, publica la Pesta articole despre literatura
114 Revista satirica saptamnala, aparuta la Pesta (1867-1871) si Gherla (1881), apoi la Arad,
lunar (1871- 1879); seria a II-a: 1901-1903. Continuatoare a ,,Umoristului (seria I). n 1870,
avea subtitlul Organ lumet, social-politic, n 1900, Ziar umoristic, fiind tiparita sub redactia lui
Iosif Vulcan (1867-1871), Ioan Slavici (1879), Ioan Russu Sirianu (1900-1903).
66
populara romneasca, din care traduce n periodicele de limba maghiara.
Societatea
culturala ,,Kisfaludy l-a primit ca membru extern (1871), prilej cu care a tinut
discursul de receptie Poezia populara romna. De asemenea, a prefatat si a tradus
n limba maghiara 30 de poezii populare, incluse n culegerea Romn npdalok,
scrisa n colaborare cu G. Ember si I. Grozescu. Iosif Vulcan nfiinteaza, alaturi
de
revista din Oradea, o alta publicatie, Sezatoarea (1875-1882), care avea drept
principale preocupari culegerea si comentarea poeziei populare. n activitatea sa,
Iosif Vulcan este competent sustinut de doi dintre cei mai nsemnati folcloristi ai
timpului: Simion Florea Marian si Athanasie M. Marienescu. Lor li se alatura: I.
G.
Sbiera si Simeon Mangiuca.
Pentru ultima perioada de aparitie a Familiei, n ceea ce priveste orientarea
sa critic teoretica, consemnam activitatea originala si ndrazneata a lui Ilarie
Chendi. El a publicat o serie de articole si recenzii care vor forma o buna parte a
volumului postum, Schite de critica (1924). Revenind asupra criticii, trebuie sa
precizam ca aceasta nu a fost sprijinita suficient, acest lucru contribuind la
scaderea valorii creatiilor n proza sau n versuri. n nteles mai restrns, critica
literara din paginile Familiei s-a adaptat momentului istoric, subordonnd rigorile
stiintifice, eficientelor normative n desfasurarea procesului de creatie115. Cu
toate
oscilatiile de conceptie sesizate aici, cu toate neajunsurile unei productii literare
de
nivel, n general, scazut, Familia a reprezentat, pentru ntreaga jumatate a secolului
al XIX-lea, un exemplu de continuitate si rezistenta
n ceea ce priveste limba, publicatia a plutit o vreme n apele latinismului
etimologizant, apoi a oscilat spre fonetism, pentru ca, din 1882, balanta sa fie
integral nclinata n favoarea unei ortografii fonetice, fapt deosebit de important n
unificarea ortografiei, pentru care Familia a militat de la primele numere, cu
credinta ca scriitorilor nu le este ngaduit ,,a gresi contra artei limbistice. Din
acest motiv, revista lui Iosif Vulcan a exercitat, n toata aceasta perioada, o
serioasa influenta asupra miscarii de presa din Transilvania. Majoritatea
revistelor
literare ce vor aparea dupa Familia, pna spre sfrsitul secolului, adopta, de cele
mai multe ori, formele revistei lui Iosif Vulcan. De aceea, ele se nglobeaza n
caracteristica unei ,,epoci pe care am numit-o a Familiei (vezi Orientul latin
(1874), Sezatoarea (1875), Lumea noua, Albina Carpatilor). n ansamblu, Familia
a reprezentat un moment important n dezvoltarea presei culturale si literare
romnesti, n oglindirea procesului de modernizare a societatii si de consolidare a
fortelor ce vor nfaptui unirea din 1918.
Al. Crisan, ,,Familia (1865- 1906). Contributii monografice, Editura Facla, Timisoara, 1973.
*** Istoria literaturii romne, III, Editura Academiei, Bucuresti, 1973, p. 525-530.
*** ,,Familia. Foaie enciclopedica si beletristica cu ilustratiuni. 1865-1906. Indice
bibliografic, I, partea I-II, Biblioteaca Centrala Universitara Cluj, 1974.
115 Al. Crisan, Op. cit., p.153.
67
Maria Fanache, Iosif Vulcan si problema teatrului romnesc din Transilvania, n LL, XIV, 1967.
1. Enumerati scriitorii reprezentativi care au publicat n paginile revistei Familia.
2.Mentionati titlurile a minimum cinci poezii publicate de Mihai Eminescu n revista
Familia.
3. Pe baza informatiilor dobndite la acest curs optional, conturati un posibil articolprogram
al revistei.
4. Care a fost contributia lui Iosif Vulcan n domeniul teatrului ?
5. Tribuna
Tribuna, cotidian politic si literar, a aparut la Sibiu (14 aprilie 1884-16/29
aprilie 1903), sub coordonarea lui I. Slavici, director si redactor responsabil (1884-
1888), urmat de Septimiu Albini. Initiativa editarii ziarului a apartinut unui grup
de
intelectuali si de negustori romni din Sibiu (Slavici, arhimandritul Nicolae Popea,
I. Bechnitz, N. Cristea s.a.), care si propusesera de a avea o publicatie care sa
reprezinte ,,curentele populare si sa fie ,,un centru de lucrare literara, Tribuna
nsemnnd, dupa opinia lui I. Breazu, ,,triumful Convorbirilor literare n
Transilvania. Prin Eminescu, Slavici a intrat n contact cu Junimea si
Convorbirile literare, unde a debutat, n 1871, cu Fata de birau. Paralel cu
activitatea de scriitor, Slavici a desfasurat o sustinuta activitate jurnalistica, fie n
calitate de simplu redactor la Timpul (1876), mpreuna cu Eminescu si Caragiale,
fie ctitorind Tribuna, apoi Corespondenta romna (Bucuresti, noiembrie 1893
aprilie 1894), spre a milita n favoarea cauzei nationale a romnilor din
Transilvania (publicatia si nceteaza aparitia n urma interzicerii de a patrunde
n
Transilvania, ntruct sustinea programul politic al Tribunei). n 1894, mpreuna
cu
I. L. Caragiale si Cosbuc, scoate revista Vatra (publicatie preponderent literara,
care a aparut la Bucuresti, de la 1 ianuarie 1894 august 1896), iar n preajma si
n
timpul Primului Razboi Mondial a condus ziarul filogerman Ziua (1914-1915) si a
colaborat, mpreuna cu Arghezi, la Gazeta Bucurestilor (1916-1918), ,,editie de
razboi sub ocupatie germana, plednd pentru neutralitatea Romniei.
Aparitia Tribunei corespundea, deopotriva, realitatilor momentului, dar si
unui deziderat mai vechi, formulat la congresul studentilor de la Putna (15 august
1871)116, ca romnii de peste munti sa aiba un cotidian propriu, prin care sa
militeze pentru unitate culturala si prin care sa ia atitudine mpotriva latinismului
extremist. Din punct de vedere estetic, latinismul era nvinuit de lipsa gustului si a
vocatiei artistice, iar n ceea ce priveste limba, acest curent lingvistic frna unitatea
limbii literare. Tribuna a adoptat, nca de la primele numere, ortografia fonetica,
sustinuta de Maiorescu prin Convorbiri literare si prin Analele Academiei
Romne.
nca din primii ani de aparitie, orientarea culturala a ziarului a fost vadit
influentata de ideile junimiste, asemenea altor publicatii cultural-literare de la
116 mpreuna cu Eminescu, Slavici a pus bazele Societatii academice social literare ,,Romnia
Juna si a organizat, n 1871, ca presedinte al societatii si al comitetului de organizare,
Serbarea
de la Putna a studentimii romne din tara si din strainatate.
68
sfrsitul secolului al XIX-lea. Principiile estetice promovate de Titu Maiorescu s-
au
regasit n paginile Tribunei pe aproape toata perioada aparitiei, iar corespondenta
ntretinuta de Ioan Slavici, primul director al ziarului, cu Maiorescu,
demonstreaza
afinitatile spirituale strnse dintre cei doi, fapt ce s-a repercutat benefic asupra
demersurilor culturale si literare ce vor prinde viata n paginile noului cotidian.
Iata
ce scria Maiorescu ntr-un articol din Tribuna, reprodus din Convorbiri literare:
...cultura artelor nu se pregateste, dupa cum pare la prima vedere, din sus n jos,
ci
din jos n sus si precum coroana nflorita la naltimea copacului si are radacinile
de hrana n patura pamntului, asa arta cea mai desvoltata si primeste sucul
trainiciei din vieata populara n toata naivitatea ei inconstienta; de aceea si
trebuie
sa fie nationala; iar dialectele ndeosebi snt un isvor de ntinerire pentru toata
fiintarea limbei literare117. Orientarea projunimista s-a resimtit mai ales n
chestiunea ortografiei si a limbii literare, redactorii Tribunei, alaturi de cei de la
Telegraful romn, fiind printre primii n adoptarea ortografiei fonologice
maioresciene, n combaterea etimologismului si a stilului greoi al publicistilor
ardeleni, impregnat de constructii straine de spiritul limbii romne.
Programul Tribunei, pe al carei frontispiciu Slavici nscrisese celebra
deviza: ,,Soarele pentru toti romnii, de la Bucuresti rasare, prelua sau se ralia la
tot ce se facuse bun n alte publicatii (Telegraful romn, Gazeta Transilvaniei,
Familia etc.), propunndu-si, n principal, sa lupte pentru trezirea constiintei
nationale a romnilor din provinciile ocupate, pentru drepturile lor elementare,
pentru unitate culturala. n conditiile vitrege ale dualismului austro-ungar, Tribuna
si-a ndreptat eforturile spre ,,organizarea si conservarea si perfectionarea noastra
interna, pentru scopul de a ne fortifica intelectualminte, moralminte si
materialminte, n vederea unor activitati decisive. n ciuda unor mari adversitati
si
persecutii, a unor rasunatoare procese de presa, revista a continuat sa fie pna la
disparitie (1903), ceea ce o arata si numele.
Periodic al ,,curentelor populare si ,,voind a contribui, pe ct ne iarta
puterile, la ntarirea vietii noastre literare, intrate n timpul din urma ntr-un stadiu
de ntristatoare stagnatiune, Tribuna s-a constituit ntr-un ,,centru de lucrare
literara, n care se ntlnesc talentele de la noi, lucreaza mpreuna, se ncurajeaza
unele pe altele si stabilesc prin lucrarea lor punctul de plecare al dezvoltarii
noastre
literare, care nu poate sa fie dect n poezia noastra poporala. Fiind o gazeta
nesubventionata, dependenta direct de numarul abonatilor, cei care s-au succedat
la
conducerea ei au cautat, nca de la primele numere, sa gaseasca o formula
jurnalistica echilibrata, predominant fiind spatiul acordat articolelor politice sau
celor cu tematica sociala, culturala si economica, fara a se neglija publicistica de
popularizare si de divertisment. n general, ca si n cazul altor periodice, s-a
teoretizat mai putin si s-a actionat mai mult, chiar cu o perseverenta
diferentiatoare. Culegerea creatiei populare a fost stimulata prin felurite apeluri
si
chestionare, ndrumari si programe, dar mai ales prin publicare directa. Au
publicat
poezie, proza, teatru, Ion Pop-Reteganul, Gr. Sima, I. Urban-Jarnik, Valeriu
117 Titu Maiorescu, n memoria unui poet banatean: Victor Vlad Delamarina, n ,,Tribuna, nr.
65, 19/31 martie 1898, p. 245246.
69
Braniste si multi altii, tribunistii intentionnd sa realizeze chiar o ,,geografie a
creatiei populare romnesti. Mai ales n materie de proza, multi dintre acestia
prelucrau masiv, ncurajati tacit de Slavici, care vedea n asemenea ncercari
posibilitatea de a stimula dezvoltarea ,,novelei nationale. Tribuna si-a impus,
nca
din primii ani, un adevarat program literar, avndu-se n vedere, mai nti, asezarea
limbii romne pe adevarata ei baza.
n domeniul literaturii, revista si avea ,,forta ei literara, care a stat la baza
alcatuirii ,,Bibliotecii poporale a Tribunei, n care se republicau scrierile aparute
mai nti n foiletonul ziarului (ntre anii 1884-1887 si 1890 s-au tiparit 46 de
brosuri). Dupa exemplul gazetarilor din Moldova si Muntenia, redactorii ziarului
au tiparit un calendar (Calendarul poporului) si mai multe suplimente consacrate
sarbatorilor traditionale (1896, 1897), dar si un supliment literar, oferit gratuit
cititorilor, Tribuna literara (1900-1902). Se cuvine nsa subliniat faptul ca
literatura Tribunei a cstigat destul de mult n nsemnatate odata cu primele
colaborari ale lui Cosbuc (Filozofi si plugari, 1884) si apoi cu intrarea lui n
redactie (1887). Articolele, poeziile, baladele, povestile versificate si traducerile
poetului au ridicat n mod considerabil nivelul literar al revistei. Aici va publica
poeziile: Fulger, Craiasa znelor, Mnioasa, Numai una, Fata morarului, Nunta
Zamfirei, Trei, doamne, si toti trei..., Rea de plata si altele (n 1888 i apar 35 de
poezii), care-l impun tot mai mult constiintei publice romnesti ca pe un nou si
valoros poet. Cosbuc va retine extrem de putin din ce a publicat pna n 1887si
va
fi suficient de riguros cu poeziile de dupa aceasta data, aparitia lor masiva n
Tribuna avnd un mare efect, att n impunerea lui ca poet, ct si n consolidarea
prestigiului revistei. Tribuna a publicat, n acelasi timp, operele celor mai
cunoscuti scriitori romni (C. Negruzzi, V. Alecsandri, M. Eminescu, I. L.
Caragiale), pentru a oferi cititorilor adevarate modele de creatie, stimulnd astfel
gustul pentru lectura, prin publicarea unor opere de calitate, originale, pe linia unei
traditii deschise de Gazeta de Transilvania, Foaie pentru minte, inima si literatura
sau Familia. Nu acelasi lucru se va ntmpla n ultimii ani de aparitie, cnd
creatiile
originale vor fi tot mai rare n coloanele Tribunei, ceea ce a condus si la o difuzare
limitata, care, mai ales dupa anul 1896118, devine un ziar de provincie, n care
domina informatia de interes strict local. Meritul cel mai mare al redactorilor de la
Tribuna a fost acela de a fi contribuit la raspndirea n Transilvania a poeziei lui
Eminescu, prin republicarea versurilor si prin comentarea operei poetului (studii
scrise de G. Bogdan-Duica, V. Goldis, A. C. Domsa, versuri dedicate lui
Eminescu
de catre Al. I. Hodos).
n Tribuna au aparut, de asemenea, numeroase traduceri, cele mai multe de
buna calitate, din Lessing (Laocoon), Goethe, Byron, Dickens, Flaubert, Jules
Verne,
A. Daudet, E. Zola, Goldoni, G. Carducci, Tolstoi, Dostoievski, Turgheniev s.a.
118 Din 1896, proprietatea ziarului si a institutului tipografic trece de la Eugen Brote (1850-
1912), obligat sa se autoexileze n preajma procesului memorandistilor, la I. Ratiu, si devine
astfel oficiosul gruparii politice din care facea parte Ratiu, pierznd tot mai multi dintre cititorii
care-i sprijineau pe vechii tribunisti (Slavici, Bechnitz, Brote s. a.).
70
Ioan Slavici, Amintiri, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1967, p. 133-135, 264-269,
271-278.
*** Istoria literaturii romne, III, Editura Academiei, Bucuresti, 1973, p. 532-534.
Mircea Popa, Traditia ,,Tribunei, n Tribuna XIII, 1969, p. 17.
Aurel Sasu, Generatia ,,Tribunei, n Tribuna, XVIII, 1974, p. 13.
1. Cititi si comentati programul revistei din Culegerea de articole-program.
2. n ce masura binecunoscuta deviza, nscrisa de I. Slavici pe frontispiciul Tribunei:
,,Soarele pentru toti romnii, de la Bucuresti rasare, si mentine actualitatea ? Faceti un scurt
comentariu n acest sens.
6. Convorbiri literare
La 1 martie 1867, a aparut la Iasi, n redactia lui Iacob Negruzzi, caruia i
apartine ,,botezul publicatiei (titlul fusese ales, probabil, din traditia periodicelor
iesene: Dacia literara si Romnia literara), si sub conducerea spirituala a lui Titu
Maiorescu, revista Convorbiri literare, care va domina, aproape trei decenii, viata
literara si publicistica romneasca. Revista a aparut, mai nti, bilunar (1 martie
1871 15 martie 1872), apoi lunar (1 aprilie 1872 martie 1885), perioada
ieseana, apoi la Bucuresti, lunar (aprilie 1885; iulie august 1916; ianuarie 1919
februarie-martie 1944.
Pe la mijlocul veacului al XIX-lea, lipsa unei serioase publicatii literare era
resimtita acut n mediile culturale. Rolul unei asemenea publicatii, de nalt nivel
artistic si stiintific, nu-l putea ndeplini nici una din foile de altfel numeroase
ale timpului, foi politice, didactice, reviste-magazin sau reviste predominant
stiintifice, n care literatura era, uneori, un simplu accident. Dupa Unirea
Principatelor, literatura intrase ntr-un moment de oboseala si de complacere n
mediocritate. Circulau traducerile proaste din autori straini, obscuri. Paralel cu
acest fenomen de invazie a unei pseudoliteraturi, nepotrivite cu spiritul si
realitatile
sociale ale vremii, se petrecea n literatura originala, n speta n poezie, o
anemiere
nu mai putin pernicioasa. De la afirmarea cetateneasca la tribuna, de la
deschiderea
spre social, poezia se retrage rasucindu-se spre interior, devine intimista,
lncezeste
n conventionalism liric. Poemul de larga respiratie al lui Bolintineanu, Conrad
(1867), sau o poezie remarcabila ca Poetul murind (1866), a lui Heliade, snt doar
cntecul de lebada al unor poeti care de mai multi ani taceau sau sporeau lirica
anosta a vremii cu texte nesemnificative. Poezia patriotica, din preajma anului
1848 si a Unirii, semnata de poeti de frunte, este continuata n aceasta perioada
de
tranzitie de catre poetastri de ocazie care pastrau doar o nflacarare exterioara si
artificiala si un nvelis gaunos de vorbe umflate.
Aparitia Convorbirilor, dupa cum se stie, si are embrionul n constituirea
la Iasi a cenaclului Junimea. ntlnirile unor tineri intelectuali ieseni, multi cu
studii
n strainatate, cu scopul mpartasirii unor impresii de lectura sau al citirii de texte
literare proprii, se organiza la nceput spontan, avnd un caracter izolat si nchis,
71
dar de reactie, mai mult sau mai putin evidenta, fata de literatura epocii. Se
tineau
prelegeri la Universitate. Constituirea Junimii exprima dorinta si hotarrea unor
intelectuali fini si competenti de a produce un reviriment n literatura,
ntreprindere
care, cu unele contradictii si oscilari ideologice, se va dovedi eficace si salutara.
Ideea redactarii unei reviste literare, care sa fie exprimarea estetica a ,,Junimii, i-
a
apartinut lui Iacob Negruzzi si s-a concretizat n anul 1867. Importanta revistei
Convorbiri literare se releva si se impune n constiinta posteritatii, la distanta
de
aproape un secol si jumatate, att prin continut adevarata antologie de valori
beletristice ct si prin tinuta, avnd aparitia cea mai ndelungata si
periodicitatea
cea mai regulata (apare regulat pna n 1944).
Prelund (n primii 17 ani) formatul Romniei literare, cititorii
Convorbirilor si declara revista o continuatoare, n idei si teluri, a acesteia.
Articolul-program, publicat n fruntea primului numar, aprecia momentul aparitiei
Convorbirilor ca un moment favorabil unei renvieri a ocupatiilor literare. Politica
era socotita potrivnica artei si stiintei: ,,n mijlocul agitatiunilor politice de care
fura cuprinse toate spiritele n Romnia, miscarea literara sustinuta nainte cu
mult
succes de foile literare att de cunoscute si pretuite de toata societatea, a ncetat
cu
totul. n reclamarea descendentei din Romnia literara se pierdea nsa din
vedere
ca preocuparea centrala a revistei lui Alecsandri fusese raspndirea ideii Unirii si
afirmarea nationalitatii romnilor, raspunzndu-se astfel unor cerinte politice
acute.
Preciznd scopurile revistei, ,,de a reproduce si raspndi tot ce intra n
cercul ocupatiunilor literare si stiintifice, de a supune unei critici serioase operele
ce apar din orice ramura a stiintei, de a da sama despre activitatea si producerile
societatilor literare, n special a celei din Iasi, redactorul Convorbirilor l adauga
si pe acela ,,de a servi ca punct de ntlnire si nfratire pentru autorii nationali,
ntr-o formulare, daca nu identica, foarte apropiata de cea cuprinsa n mesajul
Romniei literare, cu ani n urma.
Preocuparea dominanta a revistei (n primii 27 de ani) a fost cea literara,
marea majoritate a materialelor publicate apartinnd beletristicii sau esteticii,
completate cu studii si informari din domeniul istoriei, filosofiei, filologiei etc. Pe
linia acestei preocupari, fie promovnd mari talente, fie enuntnd si difuznd, prin
articole teoretice sau de critica, principii si norme de orientare si de apreciere
estetica, revista Convorbiri literare a nsemnat, att prin conducatorul ei spiritual
Titu Maiorescu, ct si prin tinuta, nivelul si calitatea generala a cuprinsului, un
factor decisiv pentru nviorarea unei vieti literare stagnante.
Fiind revista literara a cercului conservator, recunoscut ca atare (Junimea
constituia, oficial, ncepnd din 1871, aripa tnara a Partidului Conservator si
furniza ministri pentru diverse combinatii guvernamentale), publicatia nu putea fi
absolvita de o coloratura politica, chiar daca aceasta a fost oarecum disimulata.
Aceasta orientare ideologica, oarecum contradictorie, este evidenta, mai ales, n
articolele teoretice si se va mentine pe tot parcursul perioadei 1867-1894.
Ideea neoportunitatii ideilor politice, si inclusiv a patriotismului, n poezie,
generata de maculatura patriotarda care invadase viata literara n preajma
aparitiei
Convorbirilor, este nlaturata atunci cnd versuri valoroase sub raport estetic fac
dovada ca, n masura n care e un sentiment adevarat si adnc, patriotismul poate fi
72
,,nascator de poezie. Teza autonomiei esteticului, care cerea ignorarea existentei
individuale a creatorului, a conceptiilor sale ideologice, filosofice sau morale, n-a
mpiedicat pe nici un scriitor de talent s-o ,,ncalce si sa fie bine primit si chiar
solicitat la Convorbiri. De fapt, sistemul estetic riguros, impus de Maiorescu si
preferat de revista ieseana n exprimarea ei artistica, precum si n raporturile ei cu
celelalte publicatii literare, a fost de prima necesitate ntr-un stadiu al literaturii
noastre cnd se impunea selectia, separarea frumosului de urt. Mult discutata
rigiditate a unei critici ,,judecatoresti, normativa si sententioasa, intuita de
Maiorescu, lasa n fapt porti larg deschise frumosului autentic. nsusi Gherea
care va sanctiona adesea, confundndu-i sau interpretndu-i eronat, termenii critici
folositi de Maiorescu a recunoscut ca, prin critica sa exigenta, mentorul Junimii
a
stat ,,de straja naintea edificiului literaturii119.
Dragostea reala pentru limba si literatura romneasca, cu un gust sigur, fin
si necrutator cu impostura, o aptitudine cu totul deosebita pentru frumosul
artistic,
l-au ndepartat pe Maiorescu (si implicit revista ctitorita de el) de un estetism
rigid.
Situarea artistului ntr-o zona purificata de atingerile cu realitatea sociala face
loc
celei mai sincere pretuiri a folclorului. Tot astfel teza ,,formelor fara fond
contrafort al ntregului bastion teoretic junimist , n numele careia erau respinse
unele nnoiri, sub cuvnt ca ar fi formale, coexista cu aspiratia la ntelegerea
ideilor
,,ce omenirea ntreaga le datoreste civilizatiei apusene si totodata prin pastrarea
si
accentuarea elementului national. Lasnd la o parte ambiguitatile de ordin
politic,
oscilarile si indeciziile de ordin filosofic, e necesar sa fie subliniat efortul
conducatorilor revistei de a promova talente autentice si de a margini activitatea
acesteia la sfera literara.
n cei 27 de ani de la aparitie, pna la schimbarea directoratului, nu se poate
vorbi de etape, n sensul unor cotituri radicale n orientarea ideologica a revistei.
Dimpotriva, se impune atentiei caracterul compact, omogen. Evolutia
Convorbirilor nu cunoaste etape delimitate cu strictete, si orice mpartire nu
poate
fi dect arbitrara. n anii de pna la aparitia lui Eminescu, colaborarea lui V.
Alecsandri si publicarea Pastelurilor moment n acelasi timp culminant n
creatia
bardului, ct si n peisajul poetic convorbirist preeminescian dau stralucire
revistei. Accentul cade nsa pe articolele critice si estetice maioresciene, care snt
un fel de consolidare a spiritului critic, ncepnd cu studiul O cercetare critica
asupra poeziei romne de la 1867, trecnd la Critica ortografiei lui Cipariu (1867),
la aprecierea Poeziilor populare adunate de V. Alecsandri (1867), la anatemizarea
felului n este folosita Limba romna n jurnalele din Austria (1868) si sfrsind cu
studiul Directia noua n poezia si proza romna, din 1871-1872. Raportata la
momentul aparitiei si la evolutia spiritului critic n literatura noastra, O cercetare
critica asupra poeziei romnesti de la 1867 a avut o importanta greu de apreciat
altfel dect la superlativ. E o treapta ncepnd de la care literatura romna n
speta, poezia a avut alte legi de judecata, dect pna atunci.
119 Constantin-Dobrogeanu Gherea, Asupra criticei, n Studii critice, Editura pentru Literatura,
Bucuresti, 1967, p. 14.
73
Principiile estetice stabilite de Maiorescu pentru ntelegerea si depistarea
frumosului devin instrumentul unei discipline critica literara care abia trecea,
la noi, dintr-o faza empirica, n cea stiintifica. Titu Maiorescu raspundea unuia
dintre punctele cuprinse n articolul-program: critica serioasa a operelor literare
aparute iar asprimea sa nu poate fi nici o clipa suspectata de rea-credinta.
Dorinta
lui Maiorescu de a primeni aerul statut al unei poezii lesietice este ntru totul
ndreptatita, iar indignarea lui mpotriva urtului, acceptat ca frumos, este
justificata. Bunele sale intentii critice snt la un moment dat alterate de iritarea
omului de gust, care, necndu-se n platitudinile prozaice pe care le analiza, n
figuri de stil ridicole si n trivialitati, este excedat de scormonirea exemplelor
necesare teoretizarii despre cum nu trebuie sa se scrie versuri: ,,Majoritatea
poetilor romni nu merita numele ce si-l uzurpa; din productiunile lor se vede
numai o fantezie seaca de imagini originale si o inima goala de simtiri
adevarate, si
mai bine le-ar fi fost lor si noua daca niciodata nu ar fi luat pana n mna si nu
ar fi
latit n public productiunile lor nedemne de limbajul muzelor. Munca de asanare
revine criticii literare: ,,O critica serioasa trebuie sa arate modelele bune cte au
mai ramas si sa le distinga de cele rele, si, curatnd astfel literatura de
abundenta
erorilor, sa prepare junei generatiuni un cmp liber pentru ndreptare.
Din poezia preconvorbirista nu gasea suficiente productii acceptabile
pentru alcatuirea unei antologii. Cele sase volume din Lepturariu lui Aron Pumnul
i se pareau o gluma, ,,caci n aceasta colectiune, dupa cum se vede, sub literatura
se
ntelege adunarea tuturor literelor imprimate si chiar neimprimate, si n acest mod
se puteau umple zeci de volume cu extracte de aceeasi valoare. Totusi,
publicndu-si studiul n volum, Maiorescu adauga o antologie de versuri semnata
de Gr. Alecsandrescu, A. Donici, Alecsandri, Bolintineanu, A. Sihleanu s.a.,
facnd
dovada ca nu socotea nula toata poezia preconvorbirista.
Publicarea pe prima pagina a Convorbirilor a poeziei lui Eminescu,
Epigonii, este si ea o marturie a respectului pentru naintasii elogiati de poet,
fireste, cu diferentierile de rigoare. De altfel, aparitia lui Eminescu la Convorbiri
marcheaza nceputul unei noi etape. Dupa 1871, membrii fondatori ai Junimii au
fost atrasi din ce n ce mai mult de practica politicii curente: Titu Maiorescu a
devenit deputat, apoi ministru, iar n 1874 s-a mutat la Bucuresti. Nu s-a rupt nsa
definitiv de activitatea ieseana; facea, din cnd n cnd, drumul de la Bucuresti la
Iasi ca sa ia parte la cte o sedinta a Junimii, ncearcnd constituirea unei Junimi
bucurestene. Colaborarea lui la Convorbiri devenise nsa sporadica.
Aproape un deceniu, pna n preajma anului 1880, cnd Eminescu se mutase la
Bucuresti n redactia Timpului si ctiva ani dupa, Convorbirile au cunoscut o
etapa de
mare nflorire (,,etapa marilor clasici), dominata net de personalitatea
eminesciana,
dar beneficiind si de colaborarea prestigioasa a lui Ion Creanga si Ion Slavici. n
1879,
si ncepea aici publicarea comediilor I. L. Caragiale. Vasile Alecsandri continua
si el
chiar daca raspundea concomitent solicitarilor altor publicatii, cu alt program si
alte
convingeri sa onoreze staruitor paginile revistei cu semnatura sa (este epoca
legendelor istorice, urmate de poeziile patriotice, inspirate de Razboiul pentru
independenta). n anul 1885, sediul revistei s-a mutat la Bucuresti; cuprinsul
revistei,
ca si compozitia colaboratorilor, devenind treptat eclectice.
74
O preocupare staruitoare a Convorbirilor a constituit-o problema limbii
romne, din cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Revista Junimii a
continuat, cu argumente stiintifice, lupta nceputa de Alecu Russo si V.
Alecsandri
mpotriva curentelor latiniste, combatnd cu vehementa dictionarul elaborat de I.
C.
Massim si A.T. Laurian. n ceea priveste mbogatirea vocabularului, ei
recomandau
limba vorbita de popor si lexicul limbilor romanice. Contributia adusa la
constituirea
unei limbi literare unitare a fost remarcabila, fiind promovate consecvent numai
acele opere care se conformau principiilor junimiste. De un mare folos au fost
scrierile lui V. Alecsandri, al carui prestigiu a sporit influenta revistei.
Maiorescu a contribuit si el n chip deosebit la unificarea limbii, mai ales prin
articolele, Limba romna n jurnalele din Austria (1868) si n contra
neologismelor
(1881), dupa cum tot el are mari merite n stabilirea premiselor stilului beletristic
romnesc modern, prin articolele Betia de cuvinte n Revista conteimporana (1873)
si
Oratori, retori si limbuti (1902). O importanta aparte a acordat revista
problemelor de
ortografie, reusind sa opreasca tendintele latiniste si sa impuna un fonetism
temperat,
adoptat ulterior pe ntreg teritoriul de limba romna.
Continund orientarea celor mai multe din publicatiile anterioare, Convorbiri
literare s-a preocupat n mod deosebit de folclor, considerat ca expresie a
caracterului national. De aici tendinta de a-l aseza la temelia literaturii culte si a
limbii noastre literare. Prezenta lui V. Alecsandri a sporit interesul, deja existent,
al
convorbiristilor fata de folclor, n care ei vedeau si un bogat izvor de inspiratie,
asa
cum reiese din ampla prezentare pe care Maiorescu o face volumului lui
Alecsandri,
Poezii populare ale romnilor (1868). Treptat, revista ajunge sa grupeze pe ctiva
valorosi folcloristi, contribuind la orientarea folcloristicii noastre catre principiile
moderne ale culegerii si interpretarii literaturii populare. O pozitie categorica
afirma
A. Lambrior, n studiul Literatura poporana (1874), unde sustinea necesitatea
culegerii nu numai exacte, dar si n totalitate a variantelor, spre a se putea alcatui
un
corpus de texte, util pentru studiile etnografice, istorice si lingvistice.
n paginile Convorbirilor literare au aparut si numeroase lucrari de
filozofie, logica, morala, istorie sau psihologie. Lasnd la o parte propagarea
darwinismului, comuna cu a altor reviste din epoca, ramne ca particularitate a
revistei junimiste publicarea unor ncercari de metafizica, ca acelea ale lui Vasile
Conta, sau prezentarea doctrinei schopenhauriene, mai ales prin intermediul lui
Titu Maiorescu. Prin promovarea unui judicios spirit critic, Convorbiri literare a
contribuit, n mare masura, la dezvoltarea vietii literare a Romniei. A fost ajutata,
ntru aceasta, de o suma de reviste aliate, care si-au nsusit programul ei, cum ar
fi:
Telegraful romn, Tribuna, Orientul romn, chiar Familia si Gazeta Transilvaniei.
Alte periodice i-au fost adversare de la bun nceput, mai ales dupa aparitia
articolelor critice ale lui Titu Maiorescu. Ca urmare, Convorbiri literare a avut de
sustinut cteva polemici ce au produs un mare rasunet cu Revista
contemporana, Columna lui Traian, Contemporanul, Literatura si arta romna.
Exercitndu-se n planuri multiple, n toate provinciile romnesti, unde
revista a patruns de la cel dinti numar, influenta Convorbirilor literare asupra
culturii si literaturii romne a fost decisiva.
75
Dan Manuca, Critica literara junimista (1864-1885), Editura Junimea, Iasi, 1975.
Pompiliu Marcea, ,,Convorbirile literare si spiritul critic, Editura Eminescu, Bucuresti, 1971.
C. Pompilian, H. Zalis, ,,Convorbiri literare. Bibliografie, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1975.
Adriana Iliescu, Reviste literare de la sfrsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti,
1972, p. 40-74.
Rodica Florea, Poeti convorbiristi n perioada 1867-1895, n Studii de istorie a literaturii
romne.
De la C. A. Rosetti la G. Calinescu, Editura Academiei Bucuresti, 1968, p. 159-191.
1. Comentati programul estetic al Convorbirilor literare, comparativ cu al celorlalte
reviste literare din epoca.
2. Enumerati titlurile a cel putin doua studii, scrise de Titu Maiorescu, care au avut un
impact major n evolutia literaturii romnesti. Faceti referi concrete la unul dintre aceste studii
si
punctati principalele idei care se desprind din continutul studiului.
3. n ce masura revista Convorbiri literare continua spiritul Daciei literare ? Faceti un
scurt comentariu de minimum 10 rnduri.
4. Precizati titlurile a cel putin cinci opere literare importante, care au aparut n paginile
Convorbirilor literare.
5. Care a fost rolul revistei n domeniul ortografiei si n cel al cultivarii limbii?
Evaluare finala:
1. Enumerati titlurile a cel putin cinci reviste literare romnesti/straine pe care le
cititi/consultati cu regularitate.
2. n ce masura presa literara actuala raspunde necesitatilor si aspiratiilor voastre de
(in)formare n viitoarea sau actuala profesie?
3. Prezentati succint modul n care s-a afirmat si a evoluat presa europeana, insistnd
asupra factorilor care au contribuit la diversificarea acesteia.
4. Considerati ca putem vorbi de presa, n sensul modern al termenului, nca de la
aparitia, n anul 1731, a Calendarului tiparit de Petcu Soanul n Scheii Brasovului ?
5. Mentionati n ce a constat importanta celor doua periodice, Albina romneasca si Curierul
romnesc, pentru cultura si literatura romneasca din prima jumatate a secolului al XIX-lea?
6. Argumentati de ce Dacia literara poate fi considerata prima revista literara din
spatiul cultural romnesc ?
Test de autoevaluare finala (I)
1. Un rol important n aparitia primelor forme de manifestare a presei din Europa l-a avut:
a. aparitia foilor manuscrise;
b. inventarea tiparului;
c. dorinta de informare a publicului.
2. Primul jurnal saptamnal european a aparut n :
a. Kln (1620);
b. Roma (1670);
c. Madrid (1661);
d. Anvers (1605).
76
3. Primul cotidian tiparit din Europa a aparut n anul:
a. 1660;
b. 1691;
c. 1702.
4. Pennsylvania Gazette a fost fondata, n 1728, de:
a. William Brown;
b. Benjamin Franklin;
c. Thophraste Renaudot;
d. Abraham Verhoeve.
c. Lanne littraire;
6. n spatiul cultural romnesc, ideea fondarii unei reviste stiintifice a avut-o, n anul 1884:
a. Luigi Cazzavillan;
b. Gh. Asachi;
c. Vasile Alecsandri;
d. Gh. Asachi si Ion Heliade Radulescu.
7. La muze historique (Gazette burlesque) a fost:
a. primul jurnal de critica teatrala;
b. o publicatie de divertisment, tiparita de Jean Loret;
c. primul jurnal de moda francez;
d. primul cotidian francez, fondat de Antoine Cadet de Vaut.
a. Julius Reuter;
b. Bernard Wolff;
d. lie Frron.
a. Benjamin Jonson;
b. Edmund Burke;
10. Primele reviste literare specializate din Franta au fost:
a. LObservateur littraire, La semaine littraire;
b. Le nouveau spectateur, LObservateur littraire;
c. Mercure de France, Lanne littraire.
a. Teodor Balan;
b. Alexe Lazaru;
c. Teodor Racoce;
d. Ioan Molnar Piuariu.
12. Biblioteca romneasca a fost tiparita la:
a. Buda;
b. Sibiu;
c. Cernauti.
77
13. Chrestomaticul romnesc este:
a. o revista literara;
b. un cotidian politic;
c. un almanah.
14. Primul numar al ziarului Fama Lipschii apare n anul:
a. 1820;
b. 1827;
c. 1829.
a. Claude Chappe;
b. Antoine Cadet de Vaut;
c. Thophraste Renaudot.
17. Prima publicatie americana reprezentativa a fost:
a. The Public Occurences;
b. Pennsylvania Gazette;
c. Daily Courant.
18. Primul saptamnal londonez, aparut n 1622, se numea:
a. Weekely Newes;
b. The Daily Post;
c. The Athenian Mercury.
19. Prima publicatie periodica romneasca din Transilvania care a tiparit folclor a fost:
a. Gazeta de Transilvania;
b. Foaie literara;
c. Foaie pentru minte, inima si literatura.
20. Primul cotidian romnesc a aparut n anul:
a. 1829;
b. 1840;
c. 1848;
d. 1838.
21. Foaie pentru minte, inima si literatura a aparut ca supliment al publicatiei:
a. Gazeta de Transilvania ;
b. Foaia duminicii;
c. Biblioteca romneasca.
22. Multe dintre jurnalele romnesti din prima jumatate a secolului al XIX-lea au fost
influentate de:
a. modelul presei germane;
b. modelul presei franceze;
c. modelul presei britanice.
23. Citatul : Se stie ca snt facute pentru a trezi patimile societatii si a crea n public
atmosfera ce-i trebuie guvernului sau adversarilor sai spre a inaugura suirea unora sau
coborrea altora, apartine lui:
78
a. G. Baritiu;
b. Mihai Eminescu;
c. M. Kogalniceanu.
24. Ideea editarii primelor ziare din Transilvania a fost rezultatul:
a. influentei iluministe;
b. influentei franceze;
c. influentei romantice.
25. Primul ziar aparut pe teritoriul tarii noastre a fost:
a. Curierul romnesc;
b. Theatral Nachrichten;
c. Theatral Wochenblatt.
a. saptamnala;
b. bisaptamnala;
c. bilunara.
27. Care dintre publicatiile, aparute n secolul al XIX-lea, continua sa apara si astazi sub
acelasi titlu:
a. Adaos literar, Dacia literara, Familia;
b. Gazeta Teatrului National, Adaos literar, Dacia literara;
c. Dacia literara, Familia, Convorbiri literare.
28. Legea presei, n Romnia, a intrat n vigoare n anul :
a. 1862;
b. 1848;
c. 1829.
29. Conceptia estetica a revistei Familia a fost urmata si de:
a. Dacia literara, Romnia literara, Alauta romneasca;
b. Orientul latin, Sezatoarea, Albina Carpatilor;
c. Foaie pentru minte, inima si literatura, Sezatoarea, Lumea noua.
30. Redactorii Tribunei au adoptat, nca de la primele numere, ortografia:
a. fonetica;
b. etimologica;
c. nu aveau un punct de vedere clar.
Test de autoevaluare finala (II)
1. Chrestomaticul romnesc a reprezentat:
a. o publicatie religioasa;
b. un calendar;
c. un almanah;
d. un supliment literar al Telegrafului filologic.
2. Pennsylvania Gazette a fost fondata, n 1728, de:
a. William Brown;
b. Benjamin Franklin;
c. Thophraste Renaudot;
d. Abraham Verhoeve.
79
3. Courier de Moldavie, ziar tiparit, n limba franceza, din initiativa generalului
Potemkin, a aparut la:
a. Bucuresti;
b. Paris;
c. Iasi.
c. Lanne littraire;
5. Primul ziar aparut pe teritoriul tarii noastre, Sibiu (1778), n limba germana, se numea:
a. Siebenbrger Zeitung;
b. Der Kriegsbote;
c. Theatral Wochenblatt;
d. Theatral Nachrichten.
a. saptamnala;
b. bisaptamnala;
c. bilunara.
7. n cel de-al doilea numar al ziarului, Fama Lipschii (pentru Datia), redactorii pledau pentru:
a. utilizarea alfabetului latin;
b. introducerea unui alfabet de tranzitie;
c. nu au avut asemenea preocupari.
a. Julius Reuter;
b. Bernard Wolff;
d. lie Frron.
a. Teodor Balan;
b. Zaharia Carcalechi;
c. Teodor Racoce.
a. Benjamin Jonson;
b. Edmund Burke;
11. Redactorii Albinei romnesti au fost:
a. Gh. Saulescu, Th. Codrescu si V. Fabian-Pop;
b. Th. Codrescu, A. Popovici, I. Brezoianu;
c. Th. Codrescu, I. Brezoianu si I. D. Negulici.
12. ,,Prima revista literara din Tara Romneasca este considerata:
a. Curierul de ambe sexe;
b. Curierului romnesc;
c. Gazeta Teatrului National.
80
13. Icoana lumei (1840) a fost o revista:
a. de literatura;
b. umoristica;
c. de grafica si caricatura;
d. de popularizare stiintifica.
14. Primele reviste literare specializate din Franta au fost:
a. LObservateur littraire, La semaine littraire;
b. Le nouveau spectateur, LObservateur littraire;
c. Mercure de France, Lanne littraire.
15. Cuvntul prenumerant avea, n secolul al XIX-lea, ntelesul de:
a. colaborator al unei reviste;
b. abonat al unei publicatii;
c. distribuitor de presa.
16. Citatul urmator: ,,Acuma poate cineva vedea pe simtitorul rumn curgndu-i lacrami
de bucurie, vaznd n toate casele batrni, tineri, barbati, femei, nvatati, si mai de rnd,
ndeletnicindu-se si petrecnd cu Gazeta n mna, si nmultindu-si ideile, avnd cunostinta si
tiind
un sr de ntmplarile lumii, are n vedere aparitia carei publicatii:
a. Alauta romneasca;
b. Dacia literara;
c. Curierul romnesc.
a. Claude Chappe;
b. Antoine Cadet de Vaut;
c. Thophraste Renaudot.
19. Prima publicatie americana reprezentativa a fost:
a. The Public Occurences;
b. Pennsylvania Gazette;
c. Daily Courant.
20. Momentul specializarii presei din majoritatea tarilor europene coincide:
a. cu inventarea tiparului;
b. cu cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea;
c. cu aparitia publicatiei Le Journal des savans (5 ianuarie 1665).
81
REVISTE LITERARE ROMNESTI.
SECOLUL al XIX- lea
CULEGERE DE ARTICOLE-PROGRAM
CURIERUL ROMNESC
nstiintare
Dupa nalta slobozenie prin stralucirea-sa graful, data preacinstitului Divan,
avem cinste a face cunoscut cinstitului public: ca cu nceperea anului nou, sau cel
mult a anului astronomicesc, adica cu nceputul lui martie, 1829: sa vor ivi si
nceputurile Gazetei Rumnesti, Curierul Bucurestilor.
Acest vestitor de obste, de attia ani cunoscut de neaparata trebuinta n
luminata Evropa, a ajuns astazi a si mprastia vestirile sale si ntre neamurile cele
mai necunoscute, care nca n turburarile si neodihnile lor au simtit lipsa si
trebuinta lui. El astazi cunoaste mai toate limbile Evropii, nca si ale acelor natii
ce
traiesc subt apararea si ocrotirea altor legi, si foarte trist era pentru noi, iubitilor
rumni, cnd el nca pna acum nu cunostea limba noastra, si noi vestirile lui le
primeam n limbi streine, n vreme ce ne aflam n pamntul nostru si traim subt
legile si crmuirea noastra.
Acuma nsa aceeasi putere ce pna acum parinteste ne-au aparat nct sa ne
bucuram de aceste drepturi ale pamntului nostru, aceeasi nsusi ne face sa
simtim
si aceasta bucurie de a ne fali n minile noastre cu gazeta patriii noastre si scrisa
chiar n limba noastra. Acuma poate cineva vedea pe simtitorul rumn curgndu-i
lacrami de bucurie, vaznd n toate casele batrni, tineri, barbati, femei, nvatati,
si
mai de rnd, ndeletnicindu-se si petrecnd cu Gazeta n mna, si nmultindu-si
ideile, avnd cunostinta si tiind un sr de ntmplarile lumii. Va putea cineva
vedea
nca si pruncii cei mici lasndu-si jocurile lor cele nevinovate si adunndu-se
mprejurul mumelor si tatilor lor ca sa citeasca ei singuri sau sa asculte Gazeta.
Folosul Gazetei este de obste si deopotriva pentru toata treapta de oameni:
ntr-nsa politicul si pironeste ascutitele si prevazatoarele sale cautaturi si sa
adnceaza n gndirile si combinarile sale; aci, linistitul literat si filozof aduna si
pune n cumpana faptele si ntmplarile lumii, ndraznetul si neastmparatul
razboinic se desavrsaste ntr-nsa povatuindu-se din norocirile sau gresalele altor
razboinici; bagatorul de seama negutator dintr-nsa si ndrepteaza mai cu
ndrazneala spiculatiile sale, pna cnd n sfrsit si asudatorul plugar, si el poate
afla
aceea ce nlesneste ostenelile sale si face sa umple cmpurile de mbilsugatoarele
sale roduri. Nu este nici o treapta; nu este nici o vrsta care sa nu afle placere si
folos ntr-aceasta aflare vrednica si cuviincioasa cuvntarii omului, adica n
Gazeta.
Pentru aceasta dar fagaduim ca acest Curier al Bucurestilor, va coprinde n
sine: 1. O culegere de cele mai folositoare si interesante lucruri din gazeturile
Evropii; 2. nsemnari pentru cresterea si sporirea literaturii rumnesti; 3.
nstiintari
pentru cele mai folositoare articole ale negotului; 4. Cele dinlauntru si slobode
82
savrsiri ale statului nostru, precum judecati nsemnate, sfaturi si hotarri ale
Divanului pentru mbunatatirea Patriei, vointi ale Divanului pentru publicarea a
vreunei pricini s.c.l.; 5. Vnzari si mezaturi deosebite, si, n sfrsit, multe
nsemnari
folositoare, precum pentru curatenia oraselor, pentru pazirea sanatatii, pentru
departarea boalelor celor greale s.c.l., s.c.l.
Acest Curier va pleca de doua ori pe saptamna din Bucuresti cu expeditia
n forma acestii nstiintari ce sa vede si ntr-o jumatate de coala.
[. . . . . . . . . . . . ]
Datatorii Gazetelor
I. ELIAD si C. MOROIU
CURIER DE AMBE SEXE1
La cititori
Misia acestei scrieri periodice, dupa cum fiecare cititor se va putea
convinge, a fost ,,spre a servi de arhiva la istoria literaturei si limbei noastre, a
recomanda romnilor literele strabunilor lor, literele lor proprie nationali, a-i face
a
se deprinde cu dnsele, a le onora si a le am, a-i face a vede si cunoaste ntr-nsele
limba nationala si unitara n tot adevarul si n toata natura ei; a pasi gradual
pna va
ajunge a se publica ntreaga cu ,,aceste litere. Acestea scrie si promite redactorul
ei n primul acesta period, nceput la 1836 si terminat n 1838 (vezi pagina 358).
ncepnd de unde Curierul romn ajunsese cu preschimbarea slovelor n litere, si
continua calea, tot preschimbnd, n perioadele urmatoare II, III, IV, pna cnd, n
cel al V-lea, ajunse la scopul sau. Toti abonatii acestei scrieri, pna la 800, cerura
la
redactie n anul 1844 ca periodul V sa li se dea ntreg cu litere pure romane.
Atunci ncepu a se regula si fixa ortografia limbei, nu ca o inovatie, ci ca o
continuatie pe calea celor mai dinainte literatori ai bisericei si parinti ai limbei
romne. Preschimbndu-se slovele sau buchile n litere, redactorul crezu ca tot ce
ar
fi mai bine sau mai natural era de a face o ecuatie ntre buchile vechi si ntre
literele romane moderne, astfel cum au ajuns astazi prin cultura si naintarea artelor
caligrafiei si tipografiei.
Cu periodul V se inaugura nceputul unei literature romne demne de a ne
reprezenta n ochii Europei, nu cum voia a ne arata politica Petreburgului, ca niste
populade a carora origine se perde n ntunerecul secolilor2, ci ca niste populi n
adevar de stirpe romana. Buchile vechi, desi litere romano-grece (a caror misie a
fost de a crestina pe slavi si a-i scoate din salbatacie), necunoscute nsa astazi
Europei civilizate, ajunsesera a ne masca limba si n ochii lumii si ai nostri
proprii;
si puterea farmecelor de la nord se sforta a ne tine astfel ascunsi subt acea stare
de
bucheri, ca, la timp de a fi stiuti de lume, aceasta sa ne afle ca pe niste popoli
demni de a deveni prada panslavismului. Prin adoptarea literelor strabune de
1 Periodul I de la 1836 pna la 1838, a doua editie, - Bucuresti Tipografia Heliade si asociati,
1862. Publicatie bucuresteana cu caracter literar aparuta n perioada anilor 1836-1847. n a
doua
editie a aparut la 1864. A avut o importanta covrsitoare n istoria culturii romne, deoarece a
stimulat interesul pentru literatura. A ncurajat prin mentorul sau, I. H. Radulescu, att creatia,
ct
si gustul pentru lectura. A sprijinit publicarea celor mai bune traduceri. Colaboratorii mai
importanti: Iancu Vacarescu, C. Negruzzi, Cezar Bolliac, C. A. Rosetti, D. Bolintineanu s.a.
83
romni si cultura limbei pe calea ei naturala, acele farmece oculte ncepura a-si
perde puterea; si proclamatia din Islaz de la 9 iuniu 1848, iesita tot din presele
din
cari au fost iesite aceste cinci periode ale acestei opere, veni a da lovitura de gratie
acelei politice tenebroase. Romnul de atunci fu cunoscut de toata Europa de
adevarat roman si cu numele, si cu modul de a-si scrie acest nume, si cu limba si
cu datinele lui, desi o coterie obscura si salariata nadins se mai sforta a arata ca
romnul e dac si ca dacul a fost slav.
Acel farmec sau acea politica disparu, si popolii slavi, instrumente acelei
politice, de unde pretindea a deveni domnii nostri, ncepura a ne ntinde mna ca
niste aliati si frati spre ajutor reciproc. (Deie Domnul sa fie asa!)
Astazi se afla o linie de demarcatie ntre romnism si slavism, si aceasta
linie, acest hotar proveni numai din semnele caracteristice ce disting o natie de
alta, si care snt limba, literele cu care aceasta se scrie, legile ei, datinile ei,
fizionomia ei. Astazi n toate scoalele, n toate cancelariele, mai n toate
corespondentele particulare se scrie cu litere pure romane si ntr-o limba curatita
de vorbele straine si parazite, proscrise de micul vocabular publicat n anul 1845.
De au ramas buchile numai prin biserice si prin oarecare foi particulare ce cuteaza
a se zice publice, capii bisericei si redactorii acelor foi, daca nu si vor avea
cuvntul n inoranta, si au apoi poate cuvintele lor cu totul particulare
Sa trecem nainte. Scopul, asa cum am zis, al acestei opere ce se publica n a
doua editie nu fu numai literele strabune spre a putea face cu dnsele literatura si
pasi
n cultura limbei, ci printr-nsele a destepta pe romni spre a se cunoaste pe sine:
Ruga pruncilor nca de la 1823 era:
,,Din gloria strabuna
De am cazut ne-nalta,
De am uitat unirea
Ce-i ntarea ntru toate,
Acum ne fa uniti
. . . . . .
Sa stim ce, cine sntem
S-asa sa nu se uite
O natie marita,
Ce-am fost si ce-am fi noi.
Ca sa stie romnul ca este cine este, ce a fost si ce ar fi, aceasta opera nu
nceta n cte cinci ale sale perioade a coprinde tot ce ar fi n stare a destepta pe cei
ce avea ntr-o zi a fi profesorii si conducatorii popolului. Poezie, de la care ncep
toti popolii, - morala, - literatura sau articole ce arata natura limbei romanilor si
calea culturei ei, - critica juditioasa, - articole de educatie, - filozofie, - religie, -
arte, - nuvele si varietati spre a da rapaos mintii si a redestepta gustul spre
citire
pna cnd n fine n perioadele V si VI, cum si cele urmatoare, redactorul ei si
propuse a continua un curs de literatura generala a tutulor popolilor, ncepnd de
la
poetii si autorii Greciei antice, ca sa ajunga n fine pna la popolii moderni.
Redactorul, desi n-a putut ajunge n capat din cauza evenimentelor de la
1848, ajunse nsa a da romnilor o scriere ce nici un profesor romn, nici un
84
literator ce va voi a studia si a cunoaste limba romna si istoria culturei ei nu va
putea ajunge la scopul sau fara a citi si a consulta aceasta colectie.
Aceasta opera ajunsese foarte rara; pentru ca vandalismul de la 1848 n-a
fost uitat a deprada si magazinele unde aceasta arhiva literara era depusa n mai
multe sute de exemplare. Prin aceasta a doua editie se ntinde din nou si va afla
cititori si mai multi, si mai competenti de a o judica si de a-i pretia valoarea.
Ajungnd la periodul VI aceasta editie, redactorul ei va continua nainte a
sa programa de literatura generala.
1862 aug. 15 EDITORUL
GAZETA DE TRANSILVANIA1
De la redactie
(Pentru foaia aceasta)
Lucru mai nou totdeodata si mai scump, mai nepretuit, mai nesters din
inimile si mintile noastre, mai vrednic de nemurire nu snt n stare a arata
vrednicilor
mei cetitori dect nstiintarea despre nsusi foaia aceasta a noastra politica, pentru
care n zilele aceste ne veni slobozenia deplin de la naltul Tron ca sa o putem da
de
aci-nainte nempedecati la o natie, care prin ntrzierea n cultura duhului putem sa
zicem cum ca ridica mila iubitorilor de omenire din veacul nostru.
Suflete al meu! gateste-te a-ti varsa toate simtimentele cele multamitoare
naintea preabunului nostru suveren si parinte FERDINAND I-lea. Oh dar, ele ma
napadesc prea multe deodata si tocma prin aceasta-mi precurma cuvntarea si mi
nadusa graiul.
Cinstiti cetitori, iubiti romni, iata o ngrijire noua, un dar deosibit, o facere
de bine nepretuita, o priveghere, o pronie parintasca cu ochi ageri strabatatoare
asupra-ne si la toate lipsele si trebuintele noastre! Latirea stiintelor si a
cunostintelor, mpartasirea ideilor la toate plasele de oameni! striga astazi toate
1 Brasov, nr. 1, 12 martie 1838, p. 3-4. A fost primul ziar politic si informativ al romnilor din
Transilvania care a avut n acelasi timp cea mai lunga viata din istoria publicisticii romnesti.
Meritul
ntemeierii lui i revine lui G. Baritiu, care a scos primul numar la Brasov, n 12 martie 1838. De
la 3
ianuarie 1849 ziarul si-a luat titlul usor modificat Gazeta Transilvana, pentru ca de la 1 dec.
1849 sa
se numeasca, pna la ncetarea aparitiei n 1944, Gazeta Transilvaniei. n primul semestru al
anului
1838 literatura a fost publicata n suplimentul numit Foaie literara, si de la 2 iulie 1838 la 24
februarie 1865 de asemenea n suplimentul: Foaie pentru minte, inima si literatura. Ca ziar al
burgheziei n ascensiune, a militat pentru democratism si iluminism. Atitudinea patriotica a
publicatiei era cu att mai evidenta, cu ct colaboratorii trebuiau sa ntmpine, dupa cum spune
N.
Iorga, nu numai normele generale ale politicii metternichiene, ci si capriciile micilor tirani din
localitate. Astfel, Gazeta Transilvaniei trebuia sa lucreze cu cea mai mare precautie si ea nu
putea sa
devie n lunga ei cariera organul de ndrazneata energie care ar fi putut sa scuture mintile,
ncremenite de mprejurarile politice nenorocite, ale romnilor din toate provinciile. (N. Iorga,
Istoria presei romnesti, 1922, p. 69) La 1848, atitudinea acestui ziar a fost dintre cele mai
radicale,
ntruct cerea desfiintarea iobagiei, egalitatea n drepturi ntre nationalitatile din Transilvania si
unirea
romnilor ardeleni cu cei de peste Carpati. Dintre cei mai importanti colaboratori pot fi
amintiti: T.
Cipariu, Andrei Muresanu, Nicolae Tincu Velea, Fl. Aaron, A. Treboniu-Laurian, D. Bojinca,
Vasici
Ungureanu, Ioan Maiorescu, I. Heliade Radulescu, C. Negruzzi s.a.
85
natiile, toate stapnirile cele ntalepte si parintesti; mijloacele la aceste snt
cartile,
literatura, scrierile periodice latite si propoveduite la toti. Noua aceste ne lipsea;
iata ca ni s-au dat, si ni s-au dat atunci cnd celelalte natii cu noi mpreuna
lacuitoare nca au ajuns sa cunoasca cum ca singura luminarea si dezvolvirea
ideilor unui popor, cum este al nostru, poate sa-l puie n stare a contribui fiziceste
si moraliceste la fericirea patriei, ntr-a caria sn ne-am nascut si ne hranim.
Multamita celor carii striga astazi cu glas puternic: desteapta-te si tu, romne,
paseste nainte mpreuna cu noi, primeste si cultiva n inima ta iubirea de dulcea
noastra patrie, hraneste precum ai hranit si pana acum credinta neclintita catra
Preanaltatul si preabunul tau Stapnitoriu.
Si acum cine va mai ndrazni a zice cum ca noi subt parintasca ocrotire a
maritei Case austriace avem vreo pedeca din afara n cultivirea noastra? Nu snt
altele
dect de acele care noi singuri, fara de ajutoriul altora, le putem si sntem datori a
le
ridica si da ntr-o parte. Monarhul si compatriotii nostri nu stiu ce bine mai mare
ne-ar
putea face n ziua de astazi dect ca ni sa da voie sloboda a ne lupta si a pasi
catra
luminarea noastra pe toate caile care snt deschise si naintea altor neamuri. Cu
totii
stiu si pricep cum ca renasterea unei natii pe o cale mai usoara si mai scurta nu
este
altfeliu cu putinta dect prin nsusi lucrarea si mbogatirea limbei si a literaturei
sale.
La aceste sa ne dea zbor nempedecat, si noi sntem scapati de ntunerecime.
Toate alte
mijloace snt nesigure si nsalatoare. Negresit ca o limba streina, o masteha
oricare,
rau ne va hrani. Si aici ar fi locul a vorbi acum aplecat la o Foaie politica n limba
nationala ce folosuri poate aceasta sa aduca, ca cu atta mai luminat sa se
cunoasca
facerea de bine ce o avem prin slobozenia de nou cstigata dar am nadejde ca
nici
unul dintra cetitorii nostri nu va fi care sa nu-si nchipuiasca si sa-si numere
acele
folosuri cu cea mai mare vioiciune. Ce au folosit la toate neamurile, aceeasi ne va
folosi si noua oh, ba mai mult! Nici de aceia nu cred sa fie multi ntre romni
carii
sa zica: tocma novele politicesti poci sa cetesc cu mult mai bune n limbi streine
oh,
nu; caci fiestecare stie cum ca acele nu snt scrise n interesul si amasurat
trebuintelor
romnului, - fiestecare trage foc la oala sa, vorba romneasca. Un strein nu scrie
n
limba romneasca, cu atta mai putin n duhul romnesc; un strein, de ar fi
nteleptul
nteleptilor, cosmopolitul cosmopolitilor, nu cunoaste scaderile noastre, nu le
simte pe
acele, prin urmare nici nu stie prescrie mijloace ajutatoare. Adevarat cum ca ntr-
o
parte de romni gallo ntr-alta germano n cealalta ungaromania orbeste si
nebuneste pe o multime de oameni; dar aceasta vine tot de la crestere si este o
boala
trecatoare cel putin cu un veac de oameni sa trece, daca sa iau prezervative
bune.
Rusomania, dupa cum auzim, sa ncuibeaza pe unele locuri, dar n-are diletanti
multi si
este mai uricioasa si netrebnica dect celelalte.
De una ar fi sa ne temem mai mult, cum ca adeca gustul de cetit este pana
acum la noi foarte putin. Aceasta o cunoastem cu totii, pricina nca o stim.
Scoalele
noastre, putine cte le avem, snt de vina la aceea. Sa ne uitam mprejur n toate
partile si ne vom ncredinta cum ca metodul scoalelor noastre au fost pana
acum in
praxi mpedecatoriu, iar nu ndemnatoriu la o cultura mai sloboda si mai nalta.
mpovorarea memoriei cu apasarea ntelesului si a judecatii tinerilor, aceasta este
caracteristica scoalelor noastre. Ce mirare dara, daca tnarul sau junele, cum
scapa
dintr-un clas ntr-altul, trnteste cartile si clasicii cei scumpi, a caror el numai
86
spinii, iar dulceata nu o au simtit niciodata; si acela, care arunca teologia morala
n
Muras, mai are soti destui ntr-alt ntales. Cti snt carii petrec scoalele toate,
fara sa
stie oare mai snt alte carti de acel feliu, afara de cele prescrisa prin clasuri.
Clasicii, carii ar trebui sa ne fie cea mai scumpa hrana pentru mintea si inima
noastra nu-i pretuim din destul! Dar sa le lasam aceste, ca snt cam
suparacioase.
Atta zic numai, cum ca, pe lnga toate scaderile si raceala ce o avem asupra
cetitului de carti si de alte feliuri de scrieri periodice, au venit totusi timpul n care
un numar mare din nationalisti simtesc cu ferbintala si stiu de ce avem
trebuinta
neaparata. Cteva mii de preoti romnesti, dintre carii anumit nlontru
mparatiii
Austriii parte mare au trecut si prin scoale mai nalte, cteva scoale bune, cum este
Liteul si Seminariul din Blaj cu 18 profesori alesi, care mai vrtos de un jumatate
de veac ncoace au dat si da pana astazi barbati vrednici n toate partile si la
toata
romnimea; asa si Gimnaziul de la Beius si n Ungaria, scoalele de la Arad scl.,
dar
n Bucovina si n cele doua provintii? O multime de barbati ntr-alte plase cum
ca
sa tacem de ctiva episcopi cu rvna adevarat apostoleasca deregatori
politicesti,
doftori, ostasi; acestia parte mare simtesc ce ne trebuie, nevoindu-se deodata a si
cauta mijloace de ajutoriu. Ce e mai mult? nsusi frumoasele noastre au nceput sa
sprijoneasca ntreprinderile cele folositoare! De alta parte iara precum de la
anul
nou ncoace ma ncredintai vedem unii barbati cu cele mai grele slujbe
mprejurati a nu-si pregeta a sa cuprinde si cu produceri literare. Bine este,
domnii
mei, asa si faceti, mari pilde aveti spre acestea n barbatii veacurilor! Tucidid,
Xenofon, Polibie, I. Cezar au fost generari si scriitori totdeodata. Cicero era de
dimineata pana sara cuprins n forum cu trebile republicei si totusi cte scrisori
nemuritoare lasa la lume! Plinie era consul, Plutarh profesor. Venim mai ncoace,
Frideric cel Mare, craiul Borusiii, cetea singur jaluirile supusilor sai, si totusi i-au
ramas timp ca sa scrie si carti de mult pret, profesorii prin Franta si Germania,
cuprinsi cu cele mai grele catedre, dau la lume lucruri clasice nemuritoare. ntru
adevar sa pare cum ca greutatile unei deregatorii dau putere duhului omenesc si
negresit cum ca odihna prea multa si comoditatea nu este buna; ea moleseste,
lngezeste puterile mintii ca si apa statatoare.
Saracia o ar pricinui cineva de cea mai mare pedeca a sporirei noastre. Este
asa; dar oare unde se afla omul acela care, dupa ce cheltuieste sume pentru trupul
sau, sa nu-si tie duhul vrednic de doi, trei galbini, care ar avea sa-i jarfeasca pe
carti si pe alte mijloace trebuincioase spre nmultirea cunostintelor si poleirea
sa?
Dupa aceste toate ar fi sa descoperim la cititorii nostri si planul dupa care
vom purcede lucrnd la Novala noastra; dar acesta nca lesne l va afla oricine care
stie cum ca noi sntem ncepatori n patriile noastre si voim iarasi parte mare
ncepatorilor sa dam hrana.
Dupa cum am fost nstiintat la nceputul anului, noi vom urma regulat o
data pe saptamna cu darea foilor noastre amndoua pe cte o coala. nsa daca
vom
vedea cum ca numarul cetitorilor nostri sa nmulteste, atunci vom urma cu foaia
politiceasca a o da de doua ori pe saptamna. Tot subt aceeasi conditie fagaduim
cum ca vom ncepe o foita cu litere latinesti, o data sau de doua ori pe luna
dupa
starile mprejur, si materiile de tiparit nca ne vom stradui a le mbunatati.
87
Totdeodata poftim pe d.d. prenumeranti sa binevoiasca a ne ajuta la jarfele
noastre cele mpovoratoare trimitndu-ne banii de prenumeratie ct mai n grab.
Prenumeratia sa poate face n toate provintiile la toate deregatoriile de posta.
[ ]
DACIA LITERARA1
Introductie
La anul 1817, d. Racocea, k.k.2 translator romnesc n Lemberg [Lvov],
publica prospectul unii foi periodice ce era sa iasa pentru ntiasi data n limba
romneasca. Planul sau nu se putu aduce n mplinire. La anul 1822, d. Z.
Carcalechi, n Buda, cerca pentru a doua oara o asamine ntreprindere; dar si
aceasta fu n zadar. n sfrsit, la 1827, d. I. Eliad vru si ar fi putut, pe o scara mult
mai mare, sa ispraveasca aceea ce Racocea si Carcalechi nu putura face.
Ocrmuirea de atunce a Tarei Romnesti nu-i dadu voia trebuincioasa. Asa,
putinii
barbati carii pe atunce binevoia a se mai ndeletnici nca cu literatura nationala
perdura nadejdea de a vede vreodata gazete romnesti. Numai doi oameni nu
perdura curagiu, cu asteptara toate de la vreme si de la mpregiurari. Acestii fura
d.
aga Asachi si d. I. Eliad; unul n Moldavia, altul n Valahia pastra n inima lor
focul luminator a stiintelor. Asteptarea lor nu fu nselata. mpregiurari cunoscute
de toti le venira ntru ajutor. Asa, la 1 iunie 1829, n Iasi, ALBINA
ROMNEASCA vazu lumina zilii pentru ntaiasi data. Putin dupa ea se arata si
CURIERUL ROMNESC n Bucuresti.
De atunce unsprezece ani snt aproape; ntre alte multe naintari ce s-au
facut n mbele principaturi, literatura n-au ramas n lenevire. Ajutata de stapnire,
aparata si mbogatita de niste barbati mari si patrioti adevarati, a carora numi
vor fi
trainice ca veacurile, nlesnita prin miile de scoli ce s-au facut n trgurile si satele
Moldo-Vlahiei, literatura noastra facu pasuri de uries, si astazi se numara cu
mndrie ntre literaturile Europei.
Dupa Albina si dupa Curier, multe alte gazete romnesti s-au publicat n
deosebitele trii mari provincii a vechei Dacii. Asa, n putina vreme am vazut n
Valahia: Muzeul National, Gazeta Teatrului, Curiozul, Romnia, Pamnteanul,
Mozaicul, Curierul de mbe sexe, Vestitorul bisericesc, Cantorul de aviz; n
Moldova: Alauta romneasca, Foaia sateasca, Oziris; n Ardeal: Foaia duminicei,
Gazeta de Transilvania si Foaia inimei. Unele dintr-nsele, adeca acele care au
avut un nceput mai statornic, traiesc si astazi; celelalte au perit sau din nepasarea
lor, sau din vina altora. Cele mai bune foi ce avem astazi snt Curierul romnesc,
1 Subt redactia lui Michail Koglnicean. Tom. I (ianuarie-iunie 1840). Iasi. La Cantora
Journalului. 1840. Editia a doua, Iasi, 1859. Mihail Kogalniceanu a editat aceasta revista care
a
iesit numai n trei numere, martie, aprilie, mai 1840, din dorinta de a nfatisa aspecte din viata
romnilor de pretutindeni. Literatura romna putndu-se numara cu mndrie ntre literaturile
Europei. Revista trebuia sa devina un repertoriu general al literaturii romnesti, sprijinindu-
se
pe lucrari originale. Atitudinea lui C. Negruzzi n Alexandru Lapusneanu mpotriva boierilor,
aluziile lui Donici si Gr. Alexandrescu din fabule nu au convenit domnitorului Mihai Sturdza,
care ordona suprimarea revistei.
2 Kaiserlich-koniglich chesaro-craiesc.
88
subt redactia lui d. I. Eliad, Foaia inimii a lui d. Barit si Albina romneasca
carea,
n anul acesta mai ales, au dobndit mbunatatiri simtitoare. nsa n afara de
politica
care li ia mai mult de jumatate din coloanele lor, tustrele au mai mult sau mai
putin
o colora locala. Albina este prea moldoveneasca. Curierul, cu dreptate poate, nu
prea ne baga n seama. Foaia inimii, din pricina unor greutati deosabite, nu este
n
putinta de a avea mpartasire de naintirile intelectuale ce se fac n mbele
principaturi. O foaie dar carea, parasind politica, s-ar ndeletnici numai cu
literatura nationala, o foaie carea, facnd abnegatie de loc, ar fi numai o foaie
romneasca, si prin urmare s-ar ndeletnici cu productiile romnesti, fie din orice
parte a Daciei, numai sa fie bune, aceasta foaie, zic, ar mplini o mare lipsa n
literatura noastra. O asemene foaie ne vom sili ca sa fie DACIA LITERARA; ne
vom sili, pentru ca nu avem sumeata pretentie sa facem mai bine dect
predecesorii
nostri. nsa urmnd unui drum batut de dnsii, folosindu-ne de cercarile si de
ispita
lor, vom av mai putine greutati si mai mari nlesniri n lucrarile noastre, Dacia,
afara de compunerile originale a redactiei si a conlucratorilor sai, va primi n
coloanele sale cele mai bune scrieri originale ce va gasi n deosebitele jurnaluri
romnesti. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei
romnesti,
n carele ca ntr-o oglinda se vor vede scriitori moldoveni, munteni, ardeleni,
banateni, bucovineni, fiestecarele cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau.
Urmnd unui asemine plan, Dacia nu poate dect sa fie bine primita de
publicul cetitor. Ct pentru ceea ce se atinge de datoriile redactiei, noi ne vom sili
ca moralul sa fie pururea pentru noi o tabla de legi, si scandalul o urciune
izgonita.
Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana. Vrajmasi
ai
arbitrariului, nu vom fi arbitrari n judecatile noastre literare. Iubitori ai pacei, nu
vom primi nici n foaia noastra discutii ce ar put sa se schimbe n vrajbe.
Literatura are trebuinta de unire, iar nu de disbinare; ct pentru noi dar, vom cauta
sa nu dam cea mai mica pricina din care s-au put isca o urta si neplacuta
neunire.
n sfrsit, talul nostru este realizatia dorintii ca romnii sa aiba o limba si o
literatura comuna pentru toti.
Dorul imitatiei s-au facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara n
noi duhul national. Aceasta manie este mai ales covrsitoare n literatura. Mai n
toate zilele ies de subt teasc carti n limba romneasca. Dar ce folos! ca snt
numai
traductii din alte limbi, si nca si acele de ar fi bune. Traductiile nsa nu fac o
literatura. Noi vom prigoni ct vom put aceasta manie ucigatoare a gustului
original, nsusirea cea mai pretioasa a unii literaturi. Istoria noastra are destule
fapte eroice, frumoasele noastre tari snt destul de mari, obiceiurile noastre snt
destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris,
fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne mprumutam de la alte natii. Foaia
noastra va primi ct se poate mai rar traduceri din alte limbi; compuneri originale
i
vor umple mai toate coloanele.
Dacia, ce prin urmare va cuprinde toate ramurile literaturei noastre, va fi
despartita n patru parti. n partea dintai vor fi compuneri originale a
conlucratorilor foaiei; partea a doua va av articole originale din celelalte jurnaluri
romnesti. Partea a treia se va ndeletnici cu critica cartilor noua iesite n
deosabitele provincii a vechei Dacii. Partea a patra, numita Telegraful Daciei, ne
89
va da nstiintari de cartile ce au sa iasa n putin, de cele ce au iesit de subt tipar,
relatii de adunarile nvatatilor romni, stiri despre literatorii nostri si, n sfrsit,
tot
ce poate fi vrednic de nsemnat pentru publicul romn.
Iasii, 30 ghenarie, 1840
Redactorul raspunzator
M. KOGLNICEANU
PROPASIREA1
Romnii au nceput a pretui facerile de bine a publicitatii. Deosebite foi
politice si literare, subt deosebite numiri si cu deosebite tendinte, s-au nfiintat n
tustrele provincii a vechii Dacii. Fiestecare din ele si mplineste scopul mai mult
sau mai putin; nsa toate au greseala capitala ca prea se ndeletnicesc cu cele
dinafara si prea putin cu cele dinlauntru. Cele politice cuprind numai un extract
uscat a ntmplarilor de zi, scoase din jurnaluri straine, si care multe n-au nici cel
mai mic interes pentru romni; cele literare nu se ocupa pentru cele mai multe
dati
dect cu literatura usoara a frantezilor si a germanilor; rareori ele cuprind un
articul
original romnesc, mai rareori nca un articul de stiinte sau de interesuri a tarilor
noastre. Lipsa dar a unei foi care, lasnd deoparte toate noutatile dinafara si
discutiile politicei de zi, precum si toate acele traductii de articole usoare si de
anecdote frantuzesti si nemtesti, s-ar ngriji numai cu adevaratele interesuri
materiale si intelectuale a romnilor, lipsa unei asemine foi publice, zic, este
obsteste simtita. Aceasta lipsa, ntr-att nct mpregiurarile dinafara o vor ierta,
se
va sili a o mplini Propasirea. Lepadnd din coloanele sale tot ce se ntalege subt
strnsul cuvnt de politica, neocupndu-se nicidecum cu discutiile si noutatile
politice dinafara si dinlauntru, precum si cu ntmplarile zilii, izgonind orice
traduceri din scrieri straine, care neavnd nici un interes pozitiv pentru noi nici nu
ne pot mbogati literatura, foaia noastra nu va cuprinde dect compuneri originale
romnesti mpartite n trei sectii: 1. stiintele exacte, 2. stiintele morale si
politice, si
3. literatura romneasca, silindu-se prin toate aceste a destepta un interes mai viu
pentru stiinta si natie.
Sectia I va cuprinde articule originale de fizica, himie, istorie naturala,
agricultura, tinerea padurilor, igiena publica, stiri despre descoperirile si lucrurile
nvatatilor.
Sectia II va trata: 1. ntrebarile cele mai interesante a economiei politice,
precum drumurile, canalurile, vamile, bancele, tranzactiile comertiale si
industriale; 2. jurisprundenta, adeca istoria dritului romnesc n deosebitele
timpuri, comentare asupra codicilor de legi a Valahiei si a Moldaviei, lipsele si
mbunatatirile driturilor civil si penal; 3. istoria nationala, adeca priviri asupra
analelor patriei, biografia celor mai nsamnati romni, nfatosarea ntmplarilor
1 Foaie pentru interesurile materiale si intelectuale, anul I, duminica n 2 ianuarie 1844. A
aparut din ianuarie pna n 29 octombrie 1844 la Iasi din silinta lui M. Kogalniceanu, I.
Ghica,
V. Alecsandri, C. Negruzzi, Panait Bals, C. Bolliac, Voinescu, N. Balcescu. Propasirea a fost
suprimata pentru ca a publicat, n numerele 4, 10, 12, Satira catra mintea sa de Antioh
Cantemir,
tradusa de A. Donici si C. Negruzzi, si Toderica, nuvela de C. Negruzzi.
90
celor mai slavite, obiceiurile, prejudetile, ceremoniile, institutiile vechilor nostri
stramosi; si 4., n sfrsit, felurite articole de un interes social, precum despre
nvatatura publica, despre reforma temnitelor s.a.
Sectia III, a literaturei, care va fi cea mai bogata, va cuprinde tot felul de
articule originale, proza si poezie, viata celor mai cunoscuti autori, traduceri si
extracturi din cartile publicate n tari straine, dar a carora sujet se atinge de noi,
priviri asupra limbii, bucati umoristice si, n sfrsit, critica si nstiintarea tutulor
scrierilor noua romnesti. Aceasta parte a Propasirei va fi menita ca sa
mpartaseasca cetitorilor nostri o idee dreapta si ndestulatoare a miscarii
literare
din Moldavia, Valahia si Transilvania.
Propasirea se va publica subt redactia raspunzatoare a d.d. V. Alecsandri,
P. Bals, I. Ghica si M. Kogalnicean. Ajutorul celor mai nsemnati literatori din
Valahia si Moldavia ne este fagaduit si de pe acum putem nchizaslui ca cetitorii
foiei noastre vor gasi adeseori n coloanele ei numele cunoscute a d.d.
Alexandrescu, Boleac, Balcescu, Voinescu, Donici, Negruzzi s.a. Orice articule
potrivite cu duhul Propasirii, trimise de oricine, se vor primi cu recunostinta,
tendinta de capitenie a foiei noastre fiind ndemnul si raspndirea ideilor si
literaturii nationale.
Propasirea se va publica ntr-o coala n 4, o data pe saptamna, n Iasi, la
Cantora Foiei satesti; formatul, literile si hrtia vor fi ntocma cu acest nti numar.
Pretul deocamdata este pe an: doi galbini. Dar sporind numarul abonatilor
ca sa se poata acoperi cheltuielile tiparului, atunce pretul se va scadea n
proportie.
Prenumeratia se face n Iasi, la Cantora Foiei satesti si la toate librariile; n
tinuturi, pe la d.d. nvatatori publici; n Bucuresti, la libraria d. Valbaum.
FAMILIA120
Sa fondam teatru national!
I
Numai natiunea aceea nfloreste, numai aceea va trai n etern, carea n
respectul culturei e la naltimea civilizatiunii moderne; caci n secolul nostru
cultura e arma cea mai abila si puternica n posesiunea popoarelor, prin care pot
sasi
faca renume, sa se nalte, si sa cucereasca eleminte straine.
Secolul prezinte e secolul civilizatiunii; astazi nvingerea fortei si a puterii
nu are durata lunga; popoarele nu se mai subjuga cu arme, ci prin cultura.
Ferice dara de natiunea aceea, carea dispune de aceasta arma potenta, caci viata
ei este asigurata pentru eternitate, - si memoria ei va fi admirata cu pietate
pururea.
120 ,,Foaia enciclopedica si beletristica cu ilustratiuni, anul V, nr. 29, domineca 20 iuliu/1
august
1869. A aparut n 1865 la Pesta sub conducerea lui Iosif Vulcan, care a fost proprietar, redactor
si editor. Din 1880 se muta la Oradea, unde si ncheie aparitia n 1906. aceasta revista a avut
un
deosebit caracter instructiv prin specificul ei enciclopedic. Din punct de vedere literar a avut
marele merit de a-l fi publicat prima data pe Mihai Eminescu. De asemenea au mai publicat n
coloanele revistei scriitorii: V. Alecsandri, G. Baritiu, Al. Papiu-Ilarian, A. Brseanu, D.
Bolintineanu, T. Cipariu, Aron si Nicolaie Densusianu, G. Cosbuc, B.P. Hasdeu, Al. Vlahuta,
B.
Delavrancea, Duiliu Zamfirescu s.a.
91
Toate pier n lume si se nimicesc. Monumintele cele mai colosale cad
victima vitregimei timpurilor viforoase. Nimica nu dureaza n eternitate, dect
numai una: stiinta. Valurile secolilor extirpa multe natiuni glorioase; numele lor
se
sterge de pe paginile istoriei activitatii; dar eluptamintele lor pe terenul culturei
vor
straluci totdeauna si vor ilustra generatiunilor viitoare acea epoca grandioasa;
cultura lor li va sustinea numele n vecii vecilor.
Deci oricare natiune care nu vrea sa fie nghitita de valurile
amalgamizatoare ale natiunilor mai naintate n cultura, oricare natiune care vrea
sa
traiasca si sa joace un rol oarecare n istoria universului are imperativa necesitate
d-a se ngriji de acele mijloace prin cari sa se poata avnta la acel grad al culturei,
de unde sa priveasca fara frica si gelozie asupra celorlalte natiuni.
Mijlocului prim si cel de frunte pentru acest scop e educatiunea. Plutarc a
zis ca sorgintele virtutii si a onestitatii e educatiunea cea buna. Tot dnsul a zis
si
aceea ca nu exista nici o fiinta omeneasca buna care, fara educatiune, sa nu
aiba
mai multa aplicare pentru fapte rele dect pentru cele bune.
E bine, sa ne educam dara; si sa nu uitam niciodata exclamatiunea lui
Heineccius121: Ct de nefericita si prostituita deveni gintea umana prin nasterea
unui Nerone!
Dar unde si cum sa ne educam?
Snt trei locuri de cultivare: biserica, scoala si teatrul. Sa ne ngrijim dara
de nfiintarea acestora, caci precum am mai zs-o, - fara biserica, fara scoala
si
fara teatru nu poate fi vorba de cultura si moralitate, nu putem aspira la viitoriu,
la
viata. Ferice de natiunea carea poseda aceasta trinitate snta!
Noi cu asta ocaziune ne vom ocupa de teatru, dorind sa dovedim
necesitatea si importanta unui teatru national.
Stim prea bine ca multi dintre onorabilii nostri cetitori, carii ne vor onora
cu cetirea acestor sre, ni vor reflecta ca teatrul este daca nu un lux, cel putin o
lipsa, de care nu ne putem plnge att de mult ca de lipsa scoalelor noastre.
E bine, recunoastem si noi ca scoalele noastre, cele putine ce snt, se afla n
starea cea mai deplorabila, - dar totodata sustinem ca fondarea unui teatru
national
romn n imperiul austriac nu are mai putina importanta dect nfiintarea a
cteva scoale.
Apoi daca animele noastre vor palpita de patriotism si de simt national,- n
scurt timp vom avea si scoale si teatru. Scoalele se pot face de catra comunitatile
singuratice, iar teatrul numai prin concursul natiunii ntregi.
Si noi trebuie sa le avem amndoua, pentru ca trinitatea amintita mai sus sa
fie completa si pentru ca una pe alta se suplinesc.
Scoalele snt restrnse pentru un cerc mai ngust, ele nfluinteaza numai
asupra generatiunii june; trebuie dara sa fondam si un institut mai mare, care sa
reverse lumina sa n cerc mai larg, asupra tuturor generatiunilor.
Acest institut este teatrul, unde pot sa intre juni, batrni nvatati si cei ce
nici nu stiu ceti, adeca si aceia pe carii n scoale nu-i mai putem instrui.
121 Jurisconsult si filozof german ( 1681-1741). Cu privire la ginte a scris lucrarea Elementa juris
naturae et gentium ( Elementele dreptului natural si al gintilor).
92
Teatrul este cea mai mare scoala morala, cea mai mare scoala de
educatiune, pe lnga biserica si scoala, este un templu al moralitatii, al luminei
si al
stiintei. n el se dezvolta si cultiva simtemintele generoase, umanitare si
nationale;
el ni arata calea virtutii si a onorii, dezvoalta n noi gustul frumosului, gustul
bunei
cuviinte; ni arata datoriile de crestini si patrioti; ni nfatiseaza icoana libertatii
si
onorii precum si relele despotismului, ale viciului si infamiei. Teatrul e ca si o
expozitiune a virtutilor si viciurilor societatii omenesti. Scena redesteptnd
suvenirile trecutului, remprospatnd gloriele strabune, victoriele, luptele lor pentru
libertate si independenta, ni nalta sufletul, strneste n animele noastre sacra
dorinta de a-i imita, caci teatrul e scoala cea mai practica.
E mare, nalta si nobila chemarea teatrului, si cnd stie a se tine la naltimea
misiunii sale, conduce poporul la glorie si marire!
Aceste snt adevaruri necontestabile, pentru aceea sntem convinsi ca
onorab[ilul] public si fara ndegetarea noastra de mult simte necesitatea unui
teatru
national de dincoace de Carpati, si doreste de mult dimpreuna cu noi sa avem si
noi
romnii d-aice un templu al Thaliei122 romne, care sa nu fie numai un loc de
petrecere si distractiune, ci un institut pentru cultivarea limbei noastre si pentru
naltarea ei la gradul ce-i compete, un institut n fine pentru desteptarea,
dezvoltarea si cultivarea simtului si spiritului national.
E bine, doamnelor si domnilor, cine dintre noi n-ar dori ct mai grabnica
nfiintarea a unui institut cu misiunea aceasta?
Sa nu ntrziem dara nici un minut, caci fiecare secund produce daune
regretabile, sa ne ntrunim cu totii si sa fondam un teatru national!
Vom avea onoarea a desfasura ideile noastre relative la realizare n
numarul viitor.
IOSIF VULCAN
Sa fondam teatru national!123
II
n numarul trecut avuram onoare sa ndegetam necesitatea unui teatru
national romnesc de dincoace de Carpati. Sntem convinsi ca intentiunea fu
primita cu placere de partea cea mai mare a publicului romnesc, pentru aceea ni
luam voia a va mai ntretinea de acest sujet si n numarul prezinte, dezvoltnd
ideile
noastre relative la realizarea acestei dorinte generale.
ntrebarea principala si prima ce ni se pune din toate partile este aceea ca
de unde vom aduna fondul necesar pentru un teatru?
Din contribuiri generale, ntreprinse cu seriozitate n toate unghiurile; din
contribuiri, la cari sa ia parte ntreaga natiune romna. Sa-si faca fiecare romn
datoria! Sa contribuie o suma ct de bagatela, si Thalia romna n scurt timp va
avea si n imperiul austriac un templu modest.
122 Muza comediei.
123 Familia, anul V, nr. 30, 28 iuliu/ 8 august 1869
93
Sa nu ni se reflecte ca sntem putini si saraci! Au nu sntem noi cel putin
zece milioane? Au n-avem noi destui barbati cu stare, oameni generosi, carii cu
bucurie vor deschide punga lor pentru realizarea acestei idei? Si, n fine, au nu
voim noi toti s-avem un teatru, si daca voim, au nu vom grabi cu totii a depune
tributul competinte pe altariul natiunii?
De cumva este-n noi nsufletire pentru naltarea natiunii noastre, de cumva-n
pieptul nostru n-a amortit nca de tot iubirea limbei si a nationalitatilor noastre:
atunce
nici unul nu se va retrage dintre noi, si ideea propusa, dorinta generala se va
realiza.
Priviti la serbii din Ungaria! O mna de oameni n proportiune cu numarul
nostru. Si, sa vedeti, acestia au deja de mult un teatru national la Neoplanta. Li-a
dat doara statul vrun ajutor? Ba. n acest imperiu din fondurile comune numai
germanii si ungurii au folos, iar noi, celelalte natiuni, purtam numai greutatile. Ce
e
drept, serbii au recurs n mai multe rnduri, cernd ajutor pentru teatrul lor, nsa
rugarea totdeauna li s-a refuzat. Dieta Ungariei a votat o subventiune frumosica
pentru teatrul unguresc; dar serbii, carii asisdere cerura subventiune din casa
tarii
comune pentru teatrul lor, a capatat iarasi un raspuns negativ.
Cine a dat dara serbilor fondul necesar pentru a putea fonda un teatru national?
nsufletirea lor nationala.
Serbii ntru adevar snt putini, dar toti patrunsi de simtul national, toti gata
a jertfi mult pentru triumful cauzei nationale, si-apoi nsufletirea nu cunoaste
pedece, ea realizeaza chiar si aspiratiunile cele mai temerarie.
E bine, daca serbii din Ungaria au putut reusi sa-si fondeze un teatru
national, noi romnii mai multi dect dnsii sa ne spariem chiar ndata la nceput
de
ideea aceasta si sa strigam fara ncredere n noi ca: Este peste putinta?!
Au n-ar fi aceasta un eclatant testimoniu de paupertate spirituala din partea
noastra? Un testimoniu ce ar atesta despre lipsa simtului nostru national?!
Zilele trecute cetiram ntr-un ziar strain o corespondinta de la Neoplanta.
Dati-mi voia sa vi comunicam n extras aceasta corespondinta!
Autorul articolului e un calatoriu, carele niciodata n-a fost nca n acel oras
serbesc, pentru aceea s-a mirat mult cnd la prnz, n ospetarie, zari o laduta
prevazuta deasupra cu o gaurice, prin care fiecare oaspe lapeda n launtru o
sumulita oarecare.
Calatoriul nostru ntreba de unul dintre cei prezinti ca pentru ce snt meniti
banii ce se aduna astfel?
Pentru teatrul nostru national raspunse ntrebatul, carele era un serb n
fiecare orasel sau sat serbesc continua dnsul se gaseste o asemenea laduta la
notariul sau la preotul. Poporul n toate partile confera cu bucurie crucerii sai de
prisos, si fondul nostru teatral creste pe zi ce merge. Aceste ladute snt sigilate, si
se deschid la finea fiecarei luni, cnd apoi suma adunata se tramite la comitetul
central n Neoplanta.
Calatoriul ramase ncntat de aceasta nsufletire nationala, si grabi a-si
aduce complimintele sale n publicitate pentru natiunea srba.
E bine, domnilor, sa facem si noi asa!
Sa compunem undeva un comitet din barbati de ncredere, carele sa fie
nsarcinat a primi ofertele din toate partile. Sa formam comitete filiale n toate
94
comitatele, cari apoi sa aiba colectanti n toate orasele si satele, ca astfel sa
poata
contribui toti aceia carii vor a concurge la nfiintarea unui teatru.
Sa aranjam prin diletanti reprezintatiuni teatrale, sa dam baluri, concerte,
toate n folosul teatrului national.
Sa ne adresam pe calea ziaristicei catra fratii nostri de peste Carpati, sa
apelam la simtul lor national si sa-i rugam a ni veni ntru ajutor la realizarea
planului
nostru, si noi sntem convinsi ca dnsii vor raspunde cu caldura la apelul nostru.
Cu un cuvnt, sa facem toti pasii posibili, caci numai astfel rezultatul va fi
cel dorit de toti!
Si acuma parca auzim pe onorab[ilii] nostri cetitori ntrebndu-ne ca unde
sa se nfiinteze apoi teatrul proiectat?
Dupa parerea noastra, locul cel mai acomodat pentru acest scop este
Brasovul, unicul oras de dincoace de Carpati, n care elementul romnesc e mai
compact. Romnii de la Brasov, afara de aceasta, au toate calitatile cari militeaza
pentru dnsii la deciderea acestei cestiuni. Starea lor materiala, cultura intelectuala
si spiritul national, gata la orice sacrificie, li-a eluptat de mult recunostinta,
iubirea
si stima celorlati confrati.
Sa apelam dara si n cestiunea aceasta la nationalismul si patriotismul
bravilor nostri conationalisti de la Brasov, si dnsii desigur nu se vor retrage din
gloriosul loc.
Fondat o data un teatru national la Brasov, acesta ar servi drept azil stabil
pentru artistii romni teatrali, cari se ivesc de dincoace de Carpati si cari pn-
acuma
trecura n castre straine, si peste ctiva ani am avea o inteligenta trupa teatrala.
Iar
pn-atunce am chema artisti de dincolo, cari ne-ar instrui o generatiune noua. Si
noi
sntem convinsi ca celebrul nostru Millo, fondatorul Thaliei romne, ar accepta
bucuros invitatiunea pentru un asemenea rol si la confratii sai de dincoace de
Carpati; ar sacrifica ctiva ani din restul laborioasei sale viete pentru conducerea
teatrului nostru, de dincoace.
Si mai lamurim nca o cestiune, si apoi vom ncheia articolul nostru.
Teatrul de Brasov ar fi permanent numai nct priveste localitatea; acolo sar
nfiinta biblioteca teatrului, acolo s-ar tinea costumele, vestmintele si
decoratiunile; cu un cuvnt, acolo ar fi acasa, trupa nsa iarna ar juca la Brasov
iar vara ar da reprezentatiuni n alte orase locuite de romni.
Iata, domnilor si fratilor, ideile noastre n aceasta cestiune de mare
importanta! Va rugam, dezbateti-le, criticati-le, si cu rezultatul discusiunilor
dvoastre
sa onorati foaia noastra, carea n aceasta cestiune totdeauna va deschide cu
placere coloanele sale orisicui.
IOSIF VULCAN
95
Invitare de prenumeratiune
La unica foaie romna literara ilustrata ce apare n Pesta sub titlul:
Familia124
Garantia unui viitoriu frumos pentru orisicare natiune este buna educatiune
a junimei sale.
Fara o junime bine educata nu putem aspira la nflorire, prosperare si viata.
Educatiunea junimei trebuie sa fie dara deviza noastra!
Aceasta opera sublima e [concredinta] ngrijirii parintilor, si deosebit a
mamelor.
Prin pozitiunea lor familiara si sociala, mamele au influinta cea mai potinte
asupra dezvoltarii culturei n generatiunea juna; ele au sacra misiune d-a o educa
astfel ca natiunea mpilata si tara nefericita sa aiba n viitoriu mai multi fii
bravi,
mai multe fiice demne.
nsa ca mamele sa poata realiza mai usor si cu mai multa siguritate divina
lor misiune, au trebuinta si dnsele de o educatiune nationala; caci mamele numai
simtaminte de acele pot transplanta n pruncii lor, de cari se nutresc si ele.
Sa educam sexul femeiesc n spirit national, iata principala cerinta la care
trebuie sa tindem, daca voim s-avem o generatiune nationala.
Patrunsi de adevarul acestor idei fondaram nainte de asta cu cinci aceasta
foaie, pentru a dezvolta cultura nationala n sexul femeiesc romn, si peste tot
junimea romna de ambele sexe.
Gratie simtului national al publicului romn, ntreprinderea noastra fu
salutata ndata la nceput cu caldura. Publicul a vinit ntru ajutoriul nostru cu
sprijinul sau material, iara barbatii de litere ne-au onorat cu pretuita lor
colaboratiune.
Continund publicatiunea foii noastre si n semestrul viitor, venim a ne
adresa att catra onorab[ilul] public cetitoriu ct si catra stimatii nostri
colaboratori,
sa ne onoreze si n viitoriu cu concursul lor material si spiritual!
Programa foii noastre va ramnea si n viitoriu tot ceea de pn-acuma: a
instrui delectnd. Propagarea culturei nationale va fi si de acum nainte principalul
nostru scop.
[.....................................................................................................................]
Pesta 10/22 iuniu 1870
Redactor si editoriu:
IOSIF VULCAN
124 Familia, anul VI, Pesta, 1870
96
TRIBUNA1
Catra publicul romn!
Siliti a se retrage pas cu pas din viata publica si a astepta cu rabdare o
situatiune care le va lesni iesirea din rezerva ce si-o impun acum, romnii din
tarile
supuse coroanei Sfntului Stefan au fost ncetul cu ncetul lipsiti de toate
mijloacele de aparare nationala: nu le-a mai ramas dect presa.
Trebuinta unui ziar romn cotidian, care sa apere pozitia romnilor n viata
publica a patriei noastre si sa tie viu sentimentul lor de solidaritate, care este att
de
adnc simtita, nct intentia de a raspunde la ea s-a manifestat n acelasi timp din
mai multe parti: la aceasta trebuinta au voit sa raspunza si oamenii ce s-au unit
pentru nfiintarea acestui ziar.
Intentia lor n-a fost sa nfiinteze un organ de partid, nici sa se constituiasca ei
nsisi ntr-un partid deosebit, ci sa creeze n mijlocul partidului national, care
cuprinde aproape totalitatea romnilor, un teren comun, pe care se vor putea ntlni
cu totii, o ,,Tribuna pentru toti: cea mai de capetenie preocupare a lor a fost dar
de a
gasi o grupare de persoane accesibile pentru discutiuni obiective si gata de a
renunta,
cnd vor fi cernd interesele unei actiuni solidare, att la ideile ct si la nclinarile
lor
personale, deci ndeosebi oameni fara pretentiuni de conducatori politici.
Prin aceasta e indicata si linia de conduita a acestui ziar.
Tribuna nu vine cu idei preconcepute, nu e menita a face politica personala,
nici a propaga tendente politice pornite din redactia ei: ea va fi organ al curentelor
populare, va lamuri si va motiva dorintele majoritatii concetatenilor nostri
romni
si va sustinea pe aceia dintre oamenii nostri politici, cari, primind inspiratiunile
lor
din sentimentul public al romnilor, vor fi stiut sa-si cstige o popularitate
covrsitoare. Caci oamenii nostri politici, lipsiti cu totii de relatiuni puternice, nu
pot sa aiba prin ei nsisi nici o valoare n lupta pentru stabilirea echilibrului n
viata
publica a patriei noastre: numarul e temelia valorii noastre politice, si numai aceia
dintre oamenii nostri politici, cari au acest numar n dosul lor, pot, daca vor, sa se
impuie si sa-i fie prin aceasta de folos att patriei ct si natiunii noastre ndeosebi.
Primind aceasta linie de conduita, ntemeietorii Tribunei au stabilit drept
program pentru acest ziar ideile populare, admise parte de toti concetatenii lor
romni, parte de majoritatea covrsitoare a acestora.
nfiintnd ziarul, ei au voit sa creeze totodata si un centru de lucrare literara,
si-au ntemeiat si o tipografie menita a spori cartile populare romne si a
contribui
la educatiunea poporului romn.
1 Anul I, nr. 1, smbata n 14/26 aprilie 1884. Cotidian politic n intervalul 14/26 aprilie 1884-
16/29 aprillie 1903, sub directia lui I. Slavici. A fost editat de societatea pe actiuni Institutul
tipografic Sibiu. De la 1890 e organul Comitetului national, cu un rol deosebit n problema
Memorandumului. Datorita politicii nationale, n dezacord total cu politica Imperiului Austro-
Ungar, redactorii acestui ziar au fost condamnati n repetate rnduri la temnita, iar Societatea la
grele amenzi. Numarul anilor de nchisoare s-a ridicat la cifra de 17, iar amenzile la 40656
coroane. Pe lnga informatii si articole cu caracter politic, Tribuna a publicat n Foita Tribunei,
creatie beletristica. Se da o mare importanta folclorului. Semnaturi mai importante n aceasta
privinta snt ale lui I. P. Reteganul, I.Mera.
97
mbratisarea calduroasa pe care a gasit-o aceasta ntreprindere n public e
destula dovada ca ideile programului nostru snt admise de aproape totalitatea
concetatenilor nostri romni si ca ntreaga ntreprindere raspunde la o trebuinta
simtita de toti: prima emisiune de 40.000 fl. a fost subscrisa de publicul romn
n
timp de putine zile. Iata acel
PROGRAM:
1. Patria noastra fiind un stat poliglot, orisice masura care jigneste n
dezvoltarea lui fireasca pe vreunul dintre popoarele mpreunate ntr-nsa trebuie sa
aiba drept urmari neaparate slabirea constiintei de unitate politica, o pagubitoare
consumare de puteri prin lupte interne si o simtita scadere a puterii de rezistenta
fata cu pericolele care ne vor fi amenintnd din afara: vom urma dar lupta pe
teren
de dezvoltare si vom combate fara de nici o rezerva orisice masura, fie
legislativa,
fie administrativa, prin care vreunul dintre popoarele din patria noastra ar fi jignit
n dezvoltarea lui fireasca, anume ca popor deosebit.
2. Cel mai de capetenie interes al poporului romn este de a fi socotit
drept ceea ce n adevar este, un element de ordine si de cultura la hotarele
orientale
ale monarhiei si un zid de aparare fata de orice pericol ce ar fi amenintnd patria
noastra din aceasta parte: ne vom da, prin urmare, toata silinta sa cultivam n
poporul nostru traditionala alipire catra tron si supunerea catra legi si vom
combate
orisice tendinte care ar putea sa compromita reputatia poporului romn ca
element
de ordine.
3. Deoarece astazi snt socotite legi votate, sactionate si promulgate n
toata regula, pe ct ele hotarasc partea de nrurire a noastra n viata publica si
marginile nruririi guvernului asupra dezvoltarii noastre nationale si nici ni s-au
dat, nici ni se dau garantii destul de sigure ca legile vor fi respectate n viitor, nu
primim raspunderea fata cu actuala stare de lucruri si nu ne ramne dect sa
nduplecam prin o rezistenta pasiva pe puterea publica a respecta drepturile
noastre: ne supunem legilor, dar nu ne angajam n viata publica dect n ceea ce
priveste interesele zilnice si locale si uniti cu concluziunile luate de unanimitatea
reprezentantilor trimisi de alegatorii romni la conferenta tinuta n 1881 la
Sibiu,
vom starui ca toti romnii din tarile supuse coroanei Sfntului Stefan sa fie
solidari, sa nu deie de la dnsii dect ceea ce li se poate lua si sa astepte n liniste
o
situatie, n care ne vom putea impune prin o activitate sustinuta cu energie.
4. Drept urmare fireasca a hotarrii noastre de rezistenta pasiva nu vom
intra n tranzactiuni cu nici unul dintre factorii puterii publice dect dupa ce ni se
vor oferi garantii pe deplin sigure ca angajamentele luate fata cu noi vor fi pe
viitor
tinute n toata puterea lor si ne vom da toata silinta sa discreditam naintea
poporului pe toti aceia care ar fi voind sa negotieze n numele romnilor fara sa
ne
fi dat asemenea garantii.
5. Autonomia Transilvaniei fiind una dintre formele prin care
majoritatea, ba chiar aproape unanimitatea romnilor din tarile supuse coroanei
Sfntului Stefan socoteste pe din destul asigurata dezvoltarea nationala romna,
vom persista asupra drepturilor de autonomie a Transilvaniei si vom starui ca toti
romnii sa persiste dimpreuna cu noi.
98
Acest program ne pare att de lamurit si de firesc, nct avem sentimentul ca
e destul sa-l afirmam pentru ca sa fie admis: afirmndu-l, nu vnam popularitatea,
ci
ne identificam cu poporul, sntem glasul poporului. Deviza ntreprinderii noastre
nu e lupta ofensiva, ci apararea, lucrarea pacinica si roditoare.
Facem dar prin aceasta apel la toti cei ce doresc o asemenea lucrare si le
cerem spriginul calduros.
Ioan Bechnitz, particular n Sibiu Dr. Aurel Brote, directorul bancii de
asiguratiune ,,Transilvania n Sibiu Eugen Brote, proprietar n Sibiu Ioan
Dusoiu, comerciante n Brasov, - Diamandi Manole, comerciante si prezident al
Camerei de comerciu si industrie n Brasov Simeon Marginean, advocat n
Brasov
Dr. Ioan Neagoe, medic n Brasov George B. Popp, fabricant n Brasov.
Ioan de Preda, advocat n Sibiiu
Ioan Slavici, particular n Sibiiu.
CONVORBIRI LITERARE1
n mijlocul agitatiunilor politice de care fura cuprinse toate spiritele n
Romnia, miscarea literara, sustinuta nainte cu mult succes de foile literare att
de
cunoscute si pretuite de toata societatea, a ncetat cu totul. Cnd vorbesc pasiunile
politice, artea si stiinta si ascund producerile lor linistite. Acum nsa, cnd n
Romnia libera politica a luat o cale mai statornica si spiritele spereaza ntr-un
viitor
mai regulat, sa observa natural renceperea ocupatiunilor literare. n Bucuresti s-
a
constituit o societate care, organizndu-se, ar put produce mult pentru cultura si
instructiunea poporului. n Iasi, unde desi nu sa mai afla centrul politic, a ramas
o
inteliginta destul de raspndita, unde nalte si numeroase institutiuni scolare
ntretin o
activitate stiintifica permanenta, s-a format nca de mai mult timp o societate
literara
,,Junimea, care din an n an ie proportiuni crescnde si totodata solide si din
partea
careia publicam tot n acest numar importantul apel catra autorii romni. Aceste
elemente reclama nfiintarea unei reviste care sa aiba scopul de a reproduce si
raspndi tot ce intra n cercul ocupatiunilor literare si stiintifice; de a supune unei
critice serioase operele ce apar din orice ramura a stiintei; de a da sama despre
activitatea si producerile societatilor literare, n special a celei din Iasi si de a
servi
ca punct de ntlnire si nfratire pentru autorii nationali.
Sub numele de Convorbiri literare va apar la doua saptamni o revista n
formatul stinsei Romnia literara. nceputul este modest, dar redactiunea spereaza
ca va put da n curnd acestei foi proportiuni mai nsemnate prin binevoitorul
concurs ce este n drept de a astepta din partea tuturor autorilor romni.
IACOB NEGRUZZI
1 Anul I, nr. 1, 1 martie 1867. A aparut pna n 1944. Din 1867 pna n 1885 a iesit la Iasi, de
unde
se muta la Bucuresti. Mentorul Junimii, Titu Maiorescu, a publicat n aceasta revista studiile
sale
estetice, critice si de istorie literara. Revista a avut un caracter mai larg dect cel pe care-l
impunea
calitatea de organ al Junimii. Astfel Eminescu, Creanga si alti mari scriitori publica aici.
99
GLOSAR
A
acompt = acont
actie = actiune
agie = organ administrativ din sec.XVIII XIX, n Tara Romneasca si
Moldova, nsarcinat cu mentinerea ordinii publice
agru = loc de arat, tarina
amalgamizator = care amesteca lucruri
amt = care a iubit
amoare = dragoste, iubire
amerinta (a ~) = a ameninta
analoghicesc = proportional, n raport cu
anima = inima
an-tert = antart, acum doi ani
ardica (a ~ ) = a ridica
armie = armata, ostire
articul = partea unei publicatii periodice
artagas = certaret
atesta (a ~)= a dovedi prin viu grai, printr-un nscris
atingator = emotionant, impresionant
atintator (scopul ~)
B
bucher = persoana care se afla cu nvatatura abia la alfabet
bumb = nasture, buton
C
cabala = intriga
cantarida = gndac de turba din care se extrage cantaridina, substanta
otravitoare.
cantora = birou, cancelarie
caltuni = ncaltaminte de sarbatoare
cercustare = circumstanta
cetanie = citire, lectura
chiar = clar
chinovie = comunitate de calugari
clas = clasa
competa ( a ~) = a cuveni
comerciu = comert
compromita (a ~) = a face sa piarda autoritatea
100
concheta = cucerire
concurge ( a ~) = a colabora
confederatiune = unirea mai multor state, care si pastreaza autonomia
confera (a ~) = a acorda
confesional = privitor la confesiunea de credinta
conlucrator = colaborator
continuatie = continuare
contribuire = contributie
convictie = convingere
corunat = ncoronat
coterie = grup de persoane intrigante
crunta (a ~) = a nsngera
cuant(um) = cantitate
cucerie = evlavie, smerenie
curgatoriu (anul ~) = curent, n curs
criticastru = critic nensemnat (si lipsit de onestitate)
D
danie = daruire
declamatie = arta de a declama, a rosti cu voce tare, cu intonatie si cu
gesturi adecvate, un text literar (n versuri)
declamator = pompos, bombastic, emfatic
defensor = aparator
degresie = abatere de la subiectul tratat
deprada (a ~) = a prada
derapana (a ~) = a ndeparta
deregatorie = conducere
devzolvire = dezvaluire
diamanticale = giuvaericale
diligentie = stradanie
diregere = a pune n ordine, a pune la cale
disbinare = dezbinare
disertatie = cercetare cu amanuntul a unei chestiuni
divan = consiliu de judecata, judecata, proces
divizie = mpartire
drit = drept, jurisprudenta
E
eclatant = care impresioneaza puternic, care produce vlva
electie = alegere
elupta (a ~) = a obtine, a cuceri
eluptaminte = izbnzi
emfaz = ngmfare
estimp = anul acesta
eterodos = eretic
101
extirpa (a ~) = a smulge din radacina, a strpi
extract = copie
F
fericitate = fericire
ferlegher = editor
G
galbin = nume dat mai multor monede straine, de aur, de valori variabile,
care au circulat si n tarile romnesti
galimatia = ncurcatura
gaci (a ~) = a ghici
genuin = veritabil
gongorism = afectare, pretiozitate n stil
graf = conte (german)
gvardie = garda
H
haracter = caracter
himie = chimie
I
inanitiune = slabiciune
inoranta = ignoranta
invazor = navalitor, cotropitor
irumpe ( a ~ ) = a irupe, a izbucni
isprava (fara ~) = fara rezultat, zadarnic

mbele = ambele
naintare = progres
ncai = macar, cel putin
nchizeslui (a ~) = a chezasui, a garanta
ndegeta = a indica
ndegetura = indicatie
nfolia (a ~) = a mbraca
nforma (a ~) = a alcatui
nrura (a ~) = a nruri
nsusit = n stare, cu calitatile necesare
ntraripare = avnt
ntelesual = intelectual
nveste (a ~) = a mbraca
102
J
jacnitor = vatamator
jest = gest
juditios = judicios, chibzuit
jurisdictiune = putere judecatoreasca, sfera de actiune a magistratului
L
laboare = munca
lacuitor = locuitor
lepada (a ~ ) = a ndeparta
literator = literat
M
manuducator = conducator
mas (a ~) = a concentra ntr-un grup mare
masteha = mama vitrega
madular = membru al unei societati, asociatii
mestesug = talent, abilitate
mezat = vnzare publica, licitatie
mezev = evul mediu
metod = metoda
misie = mputernicire de a face ceva
miscamnt = miscare
momentos = de moment
musculatie ( ~ obrazului) = mimica
N
nepregetator = nentrerupt, continuu
neunire = lipsa de unire, nentelegere
nizui (a ~) = a nazui
norocit = fericit, cu noroc
novela = noutate, stire
O
obstinat = ndrjit
obste (de ~ ) = deopotriva
oc = veche unitate de masura a capacitatii sau greutatii, egala cu circa un
litru (sau un kilogram) si un sfert
oclocratie = conducere unde puterea este exercitata de multime
opacitor = tulburator
ora (a ~) = a ruga
orizon = orizont
103
P
pacotila = marfa proasta (ntrebuintat figurat pentru : versuri proaste )
paladiu = ocrotire
paradosi (a ~) = a preda o nvatatura
pension = institutie particulara de nvatamnt din trecut
perioada = fraza ampla, cu caracter unitar si armonios
pitar = titlu dat boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu pine a curtii
domnesti
popol = popor
populada
politie = oras
potinte = puternic, tare
precurmare = ntrerupere
prefipt = propus
prejudet = paguba
prenumerant = abonat
prepus = banuiala, presupunere
privilegie = partinire
privire = apreciere, considerare
prochemare = proclamare
pronie = providenta
prozlovenie = nvoire
puntuatie = punctuatie
R
regula (a ~)) = a sistematiza
repenti (a se ~) = a se cai
reprobatiune = dezaprobare
resignatie = resemnare
S
sanifica (a ~) = a nsanatosi
scopos = scop
seanta = sedinta
simtiment = sentiment
sfant = ban de argint austriac, n valoare de 20 de creitari
siguritate = siguranta
slobozenie = libertate
sot = asociat, colaborator
spiculatie = speculatie
stare (~ mprejur )
statorire = stabilire
stropsit = deformat, schimonosit
sujet = subiect
sumet = sfidator, obraznic
104
S
sena = scena
T
teasc (a iesi de sub ~) = tipar, a tipari
temerarie = ndrazneala peste masura
tempesta = furtuna
testimoniu = certificat, adeverinta, atestat
toga = manta lunga de lna pe care o purtau romanii deasupra tunicii
tovarasie = asociatie
tracta (a ~) = a trata
trinitate = treime
T
tinta (a ~) = a aspira, a nazui
tivilizatie = civilizatie
U
umanioare = studiul artelor si stiintelor, n special a cunostintelor clasice
uric = hrisov
urzeala (~ limbii)= structura
V
vaiera (a ~) = a tngui, a jeli, a compatimi
vrtos (la comparativ) = mai ales, mai cu seama, mai mult
105
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Andriescu Al, 140 de ani de la nfiintarea ,,Albinei romnesti, n Iasul literar,
XIX, 1969, nr. 7, p. 20.
Andriescu Al., Limba presei romnesti n secolul al XIX-lea, Editura Junimea,
Iasi,
1979.
*** Bibliografia analitica a periodicelor romnesti (1790-1858), ntocmita de
Ioan
Lupu, Nestor Camariano si Ovidiu Papadima, vol. I-II, Editura Academiei,
Bucuresti, 1966, 1972.
Antip, Constantin, Contributii la istoria presei romne, Uniunea Ziaristilor din
Romnia, Bucuresti, 1964.
Bulgar, Gheorghe, Despre limba si stilul primelor periodice romnesti, n
Contributii la istoria limbii romne literare n secolul al XIX-lea, vol. II,
1958, p. 75-113.
Calinescu, G., Istoria literaturii romne de la origini pna n prezent. Editia a II-
a,
revazuta si adaugita, Editura Minerva, Bucuresti, 1982.
Chendi, Ilarie, nceputurile ziartisticei noastre, Orastie, 1900.
Cioculescu, Serban, Vianu, Tudor, Streinu, Vladimir, Istoria literaturii romne
moderne. Editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971.
Ciuchindel, C., Despre nceputurile presei romnesti : ,, Courier de Moldavie n
LL, II, 1956.
Cristescu, Marina, Primul ziar romnesc: ,,Fama Lipschii, n Gazeta literara,
1966, nr. 5.
*** Dictionarul literaturii romne de la origini pna la 1900, Editura Academiei,
Bucuresti, 1979.
*** Din presa literara romneasca a secolului XIX. Prefata de Romul Munteanu.
Antologie, note si glosar de Aurel Petrescu, Editura Tineretului, Bucuresti,
1967.
Dumitrescu, Dinu, Mihai Viteazul, primul corespondent de presa romn, n
Ramuri, 1966, nr. 12.
Gramada, Livia, Presa satirica romneasca din Transilvania, 1860-1918, Cluj,
1974.
Hangiu, Ion, Reviste si curente n evolutia literaturii romne, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1978.
Hangiu, Ion, Dictionar al presei literare romnesti (1790-1982), Editura
Stiintifica
si Enciclopedica, Bucuresti, 1987.
Hangiu, Ion, Dictionarul presei literare romnesti(1790-1990), Editura Fundatiei
Culturale Romne, Bucuresti, 1996.
Iliescu, Adriana, Literatorul, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1968.
Iorga, Nicolae, Istoria literaturii romnesti n veacul al XIX-lea de la 1821
nainte, vol. I-.II, Editura Minerva, Bucuresti, 1907-1908.
106
Iorga, Nicolae, Istoria presei romnesti, Adevarul, Bucuresti, 1922.
*** Istoria literaturii romne, II-III, Editura Academiei, Bucuresti, 1968, 1973.
Istrate, Gavril, Observatii lingvistice pe marginea ,,Alautei romnesti, n ALIL,
t.XXIII, 1972, p. 157-160.
Jeanneney, Jean-Nel, O istorie a mijloacelor de comunicare. De la origini si pna
astazi, Institutul European, Iasi, 1997.
Livois, Ren de, Histoire de la presse franaise, Edition Spes - Lausanne, 1965.
Lovinescu, Eugen, Gh. Asachi. Viata si opera sa, Editura ,,Casei
Scoalelor, 1927.
Marcea, Pompiliu, ,,Convorbirile literare si spiritul critic, Editura Eminescu,
Bucuresti, 1971.
Marica, Em. George, Foaie pentru minte, inima si literatura, Editura pentru
Literatura, Bucuresti, 1969.
Milas, Constantin, Probleme de limba n revista ,,Albina romneasca (1829-
1850), Cluj, 1968.
Ornea, Z., Junimismul. Contributii la studiul curentului, Bucuresti, Editura pentru
Literatura, 1966.
Petrescu, Aurel, Precizari n legatura cu ,,Fama Lipschii pentru Datia. Prototipul
ei german, n AUB, XX, 1973, nr. 2, p. 117-124.
Piru, Al., Istoria literaturii romne, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1970.
Popa, Mircea, Tascu, Valentin, Istoria presei literare romnesti din Transilvania,
de la nceputuri pna n 1918, Editura Dacia, Cluj, 1980.
Popovici, D., Studii literare, I-II, Editura Dacia, Cluj, 1972- 1974.
*** Presa literara romneasca. Articole-program de ziare si reviste (1789-1948).
Editie n doua volume, note, bibliografie, indici de I. Hangiu si o
introducere de D. Micu, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1968.
Raduica, Georgeta, Raduica, Nicolin, Calendare si almanahuri romnesti (1731-
1918), Dictionar bibliografic, Editura Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1981.
Raduica, Georgeta, Raduica, Nicolin, Dictionarul presei romnesti (1731-1918),
Editura Stiintifica, Bucuresti, 1995.
*** Reviste literare romnesti de la nceputul secolului al XX-lea. ngrijire
stiintifica: Ovidiu Papadima, Bucuresti, 1976.
*** Reviste literare romnesti din secolul al XIX-lea. Contributii monografice.
Sub ngrijirea si cu un cuvnt nainte de Paul Cornea, Bucuresti, 1970.
*** Reviste literare romnesti din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea.
ngrijirea stiintifica si studiu introductiv de Ovidiu Papadima, Bucuresti,
1974.
G. Sorescu, Gh. Asachi, Editura Minerva, Bucuresti, 1970.
Tomescu, Mircea, Calendarele romnesti, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1957.
Weill, Georges, Le journal. Origine, volution et rle de la presse priodique,
Paris, 1934.
107
AVREVIERI
ALIL Anuar de lingvistica si istorie literara, Iasi, 1965
AUBFil Analele Universitatii Bucuresti. Filologie, Bucuresti, 1954
AUBLLR Analele Universitatii Bucuresti. Limba si literatura romna,
Bucuresti, I, 1954-
CILRL Contributii la istoria limbii romne literare n secolul al XIX-lea,
Editura Academiei, Bucuresti, I.1956; II.1958; III.1962.
CL Cercetari de lingvistica, Institutul de Lingvistica, Cluj, I, 1956
LL Limba si literatura, Societatea de Stiinte Filologice din Romnia,
Bucuresti, 1955
LR Limba romna, Institutul de Lingvistica, Bucuresti, 1952
StUBB Studia Universitatis Babes-Bolyai, Series Philologia, Cluj, I, 1956
CHEIA TESTELOR DE EVALUARE FINALA
Test de evaluare finala (I): 1b, 2d, 3a, 4b, 5b, 6a, 7b, 8c, 9b, 10a, 11c,
12a, 13c, 14b, 15a, 16c, 17b, 18a, 19c, 20d, 21a, 22b, 23b, 24a, 25c, 26c, 27c,
28a, 29b, 30a.
Test de evaluare finala (II): 1c, 2b, 3c, 4b, 5c, 6b, 7a, 8c, 9c, 10b, 11a,
12a, 13d, 14a, 15b, 16c, 17a, 18c, 19b, 20b.

Vasile Ilincan - Istoria Presei Literare Romanesti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vasile Ilincan - Istoria Presei Literare Romanesti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE din SUCEAVA

FACULTATEA DE LITERE SI STIINTE ALE COMUNICARII

S-ar putea să vă placă și