Introducere n Economia Politic

Globalizarea Financiara.
Offshore-uri i paradisuri fiscale. Crize Financiare

1 of 11

Globalizarea financiar.
Offshore-uri i paradisuri fiscale.
Crize financiare.

Globalizarea financiara
A nu se confunda globalizarea economica cu globalizarea financiara.
Definitii:
Globalizarea economica reprezint procesul de interaciune sistemic a economiilor
diferitelor ri la nivel planetar, prin internaionalizarea pieelor de bunuri i de factori de
producie, eliminarea obstacolelor din calea liberului schimb i promovarea unei strategii
globale de producie n care guvernele i autoritile locale din orice ar trateaz
nediscriminatoriu. Globalizarea economica reprezint una dintre componentele fundamentale
ale procesului general valabil de globalizare.
Globalizare financiar desemneaz interconexiunile ntre sistemele bancare i pieele
financiare naionale, aprute n urma liberalizrii i dereglementrii financiare i care au
condus la emergena unui spaiu financiar mondial.
Globalizarea financiara poate fi definita ca un proces de interconectare a pietelor de
capitaluri la nivel national si international care conduce la formarea unei piete unificate a
banilor la scara planetara.(Dominique Plihon).

Epicentrul globalizarii financiare il reprezinta piata unica planetara a banilor, dar
aceasta este intotdeauna considerata in contextul general proprie globalizarii economiei care
implica deopotriva mondializarea schimburilor de bunuri si servicii de care este legata.
Procesul de globalizare financiara presupune pe langa mobilitatea capitalurilor
(posibilitatea deplasarii acestora de pe o piata financiara pe alta sau dintr-o tara in alta) si
posibilitatea de substituire a activelor, ceea ce largeste campul de actiune al investitorilor,
respectiv locul investitiei si moneda de suport.
Regula celor trei D i piaa financiar
Dezintermedierea este recursul direct al operatorilor internaionali la pieele
financiare (finane directe) fr a trece prin intermediarii financiari i bancari (finane
indirecte) pentru efectuarea operaiilor de plasament i mprumut.
Defragmentarea pieelor corespunde abolirii frontierelor dintre piee pn n
acel moment separate: deschidere ctre exterior a pieelor naionale n primul rnd, dar
i, n interiorul acestor piee, dispariie a compartimentelor existente pia monetar
(bani pe termen scurt), pia financiar (capitaluri pe termen mai lung), pia de
schimb (schimburi de monede), piee la termen etc. De acum nainte, cel care investete
(sau mprumut) caut cel mai bun randament trecnd de la un titlu la altul sau de la
Introducere n Economia Politic
Globalizarea Financiara.
Offshore-uri i paradisuri fiscale. Crize Financiare

2 of 11

o moned la alta sau de la un procedeu de acoperire la altul: de la obligaiile n euro la
cele n dolari, de la aciuni la opiuni, de la opiuni la futures (bunuri cumprate i
vndute pentru a fi livrate mai trziu n.t.). Ex. swap. Sistemul financiar internaional
a devenit o mega-pia a banilor cu dubl unitate de loc: pieele sunt tot mai
interconectate graie reelelor moderne de comunicaii; i de timp: funcioneaz
continuu, 24 de ore din 24, n Extremul Orient, Europa i America de Nord.
Dereglementarea a fost un element-motor al globalizrii financiare. Autoritile
monetare din principalele ri industrializate au abolit reglementrile privitoare la
schimburi pentru a facilita circulaia internaional a capitalului. S-au produs
astfel, n 1983-1984, deschiderea sistemului financiar japonez, n bun msur sub
presiunea autoritilor americane, apoi desfiinarea sistemelor naionale de control al
schimburilor n Europa, odat cu constituirea pieei unice de capital n 1990. Plihon D.
(2001): Mizele globalizrii financiare, n Cordellier S. (coord.) (2001): Mondializarea
dincolo de mituri, Ed. Trei, Bucureti, colecia Ideea European
Globalizarea financiar are urmtoarele
caracteristici:
creterea fluxurilor private de capital nspre rile n curs de dezvoltare, pe
parcursul anilor 90. Aceast evoluie a fost urmarea unei reduse micri a capitalului n
aceste direcii pe parcursul anilor 80;
creterea competiiei pe pieele financiare internaionale foreaz marile instituii
financiare s se lanseze n operaiuni de mare anvergur n jurul lumii, sfidnd graniele
naionale i fusurile orare i nglobnd n ofertele lor o varietate tot mai mare de servicii
financiare;
amploarea i intensitatea ridicat a tranzaciilor, reelelor i fluxurilor financiare
globale contemporane, dezvoltarea exploziv a activitilor financiare globale
ncepnd cu anii 80. ncepnd din anii 70, tranzaciile pe piaa internaional de
capital au cunoscut un ritm de cretere mai mare dect cel al creterii PIB mondial. Unul
dintre factorii majori ai acestei evoluii const n reducerea treptat a barierelor n calea
fluxurilor financiare private, promotorii acesteia fiind rile industrializate. Studiul
amplorii fluxurilor financiare globale (att brute, ct i nete) are ca rezultat cunoaterea
modelelor istorice ale intensitii globalizrii financiare;

complexitatea i viteza tranzaciilor i fluxurilor financiare. Sistemul financiar
global include fluxuri de credite (mprumuturi i obligaiuni), investiii (investiii
externe directe, aciuni) i bani. Mai multe valute, mai multe active financiare variate i
mai complexe sunt tranzacionate tot mai frecvent, cu o vitez mai mare i n cantiti
substanial mai mari dect n orice alt epoc istoric anterioar;

extinderea geografic a pieelor financiare mondiale i extensiunea sistemului
internaional al finanelor. n prezent, are loc un proces de adncire financiar, astfel
nct puine economii se pot izola de funcionarea de zi cu zi a pieelor financiare
mondiale. Din acest punct de vedere, volatilitatea pieelor financiare globale poate avea
Introducere n Economia Politic
Globalizarea Financiara.
Offshore-uri i paradisuri fiscale. Crize Financiare

3 of 11

consecine economice interne majore, n timp ce condiiile financiare dintr-o regiune au
un impact aproape instantaneu asupra pieelor financiare naionale de pe tot cuprinsul
globului;
expansiunea conglomeratelor financiare, ce reprezint grupuri de entiti ce
includ instituii de credit, firme de investiii i societi de asigurri. n UE, pe msur
ce procesul de integrare avanseaz, apar noi actori financiari de talie important ce
acioneaz, att n cadrul celor trei sectoare reglementate clasice (sector bancar, piaa
de capital, sectorul asigurrilor) ct i transfrontalier.
volatilitatea relativ mare a cursurilor valutare, a ratelor dobnzii i a preurilor
altor active financiare.

Premisele istorice ale globalizrii financiare s-au constituit n cadrul unui important
proces evolutiv, asupra cruia au acionat mai muli factori, cei mai importani fiind:
apariia pieei eurodolarului n anii 60;
evoluia sistemului monetar internaional n anii 70;
creterea economic remarcabil nregistrat n Asia de Sud-Est;
creterea interdependenelor prin comer i investiii;
progresul tehnic;
concurena;
dereglementarea;
creterea datoriei publice;
crearea pieei unice europene;
liberalizarea pieelor financiare din rile n curs de dezvoltare;
negocierile multilaterale privind schimbul de servicii financiare.

Globalizarea financiar a cunoscut mai multe etape, printre cele mai importante
fiind urmtoarele:
O PRIM ETAP a constituit-o renunarea la convertibilitatea n aur a dolarului
(1971) i prbuirea sistemului monetar internaional de la Bretton Woods ntre 1971
1973, ceea ce a condus n 1976 la al doilea amendament al statutului FMI, n cadrul acordurilor
de la Jamaica care au intrat n vigoare n 1978. Cursurile de schimb fixe au fost abandonate,
adoptndu-se un sistem de schimburi flotante. Acceptarea flotrii schimburilor a
deschis calea desfiinrii barierelor reglementare, ntr-un moment n care numeroi
economiti recomandau flotarea ratelor de schimb i libertatea de micare a capitalurilor.
A DOUA ETAP care a contribuit la formarea premiselor globalizrii financiare a
fost dezvoltarea inovaiilor financiare i progresul tehnologic; deoarece
progresul tehnologiilor informaiei i comunicrii faciliteaz din ce n ce mai mult
transferurile financiare internaionale (n continuarea celor ncepute).

Introducere n Economia Politic
Globalizarea Financiara.
Offshore-uri i paradisuri fiscale. Crize Financiare

4 of 11

O A TREIA ETAP o constituie dereglementarea, care permite accesul la pieele
internaionale. Evoluia reglementrii corespunde liberalizrii pieelor. Dialectica
reglementare/inovaie apare ca o constant n evoluia istoric a pieelor financiare. Finanele nu
se mai mpac deloc cu cadrul naional devenit mult prea strmt i cu totul insuficient. Lumea
scria Maurice ALLAIS, laureat al Premiului Nobel s-a transformat ntr-un imens cazinou, ale
crui mese de joc sunt repartizate pe toate paralele i pe toate meridianele
O A PATRA ETAP, care explic liberalizarea pieelor financiare n unele
ri nou industrializate (din Asia de Sud-Est, n special), a fost stimulat de mai muli
factori, ntre care:
dorina acelor ri de a atrage capital pentru dezvoltare economic;
interesul instituiilor financiare occidentale private de a valorifica oportuniti
noi de investiii.
Unele ri ca SUA, Marea Britanie, Germania, etc. au cerut rilor nou
industrializate s-i deschid pieele financiare, n cadrul unor negocieri bilaterale sau
multilaterale.Este cunoscut presiunea exercitat asupra Coreii de Sud i a altor ri din Asia i
America Latin pentru deschiderea pieelor lor financiare. Coreea de Sud nu a avut, practic, de
ales atunci cnd a solicitat intrarea n Organizaia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic
(OCDE), care este un club al rilor bogate.

Care este politica fa de globalizarea financiar?
n principal exist 2 curente de opinii i anume:
adepii liberalismului susin c beneficiile mondializrii sunt superioare costurilor ei, ca
urmare, nu ar fi mare lucru de fcut;
cei de inspiraie keynesist (John Maynard Keynes) sunt de prere c pieele
financiare sunt instabile prin natura lor i, lsate liber favorizeaz speculaia n
detrimentul activitilor productive. n aceste condiii ar fi necesar o puternic aciune de
reglementare sub 2 forme. O re-taxare i o re-reglementare a operaiunilor
financiare ar fi de natur s stabilizeze sistemul financiar internaional. Obiectivul
este de a frna mobilitatea internaional a capitalului i de a limita operaiunile de natur
pur speculativ. Aceste mijloace nu ar fi ns eficace dect dac ar fi aplicate de
toate rile.





Introducere n Economia Politic
Globalizarea Financiara.
Offshore-uri i paradisuri fiscale. Crize Financiare

5 of 11

Offshore-uri i paradisuri fiscale
"Offshore" inseamna in traducere directa "in larg", adica dincolo de tarm. In lucrarea
Bursa la dispozitia intreprinzatorului (C. Fota si colab., 1992), originea termenului este
dedusa prin opozitie cu activitatile financiare "onshore", din statele cu taxe ridicate.
Aparitia paradisurilor fiscale a fost determinata, in unele cazuri, de lipsa
resurselor interne, compensata de autoritati prin asigurarea de facilitati fiscale firmelor si
institutiilor financiare interesate, in scopul atragerii lor in teritoriu. Adoptarea legislatiei
offshore duce, de regula, la aparitia unor filiale ale bancilor mari de pe continent, a
firmelor de consultanta si a altor profesionisti necesari lumii afacerilor: brokeri, avocati,
manageri, contabili, auditori. Acest aflux de populatie de buna calitate are nevoie de locuinte,
transport, telecomunicatii, distractii si celelalte elemente de confort, la aceleasi standarde
ca in tarile lor de origine. Astfel, bastinasilor li se ofera locuri de munca si ocazia unor
afaceri avantajoase. In ultimii 20 de ani, afacerile offshore au cunoscut o dezvoltare in
progresie geometrica; specialistii considera ca jumatate din fluxul financiar mondial se
deruleaza prin canale offshore: societati de asigurari, fonduri mutuale, fundatii si holdinguri.
Tipuri de companii offshore
Compania nerezidenta (non-resident, engl.) este cea mai putin pretentioasa entitate,
utilizata in special in zona de influenta a legilor britanice. Compania nerezidenta poate fi
incorporata intr-un anumit centru offshore (Irlanda, Isle of Man etc.) si domiciliata in alta
tara, in functie de interesele actionarilor sai. In acest fel, obligatiile fata de statul in care
s-a realizat inmatricularea sunt reduse considerabil: se evita obligatia de a mentine un
sediu si personal in statul de incorporare, nu este necesara depunerea bilantului contabil,
iar obligatiile fata de autoritati constau intr-o taxa anuala de cateva sute de dolari.
Inconvenientul principal il reprezinta lipsa de protectie a companiei, care, desi
inregistrata intr-o zona cu fiscalitate redusa, se va supune legislatiei fiscale din tara de
domiciliu. Pentru a evita surprizele, de obicei companiile nerezidente sunt domiciliate tot
in jurisdictii offshore; printre cele mai cunoscute se numara insula Sark si Cipru. Practic,
companiile de acest tip sunt infiintate pentru a beneficia de o parte din avantajele
particulare oferite de un anumit centru offshore, evitand in acelasi timp dezavantajele
unor costuri de intretinere mari.
Companiile exceptate (exempt, engl.) sau scutite (de la prevederile fiscale normale)
sunt firme obisnuite, care beneficiaza, in jurisdictii cu un regim fiscal normal, de
facilitati acordate in anumite conditii. Exceptarea (scutirea) este acordata anual pe
baza unei declaratii a responsabililor firmei, care se angajeaza ca nu vor face
afaceri in sau cu firme inmatriculate in acel stat, altele decat firme nerezidente sau
exceptate. Companiile din aceasta categorie beneficiaza de intreaga protectie oferita de
legile statului in care au fost incorporate (confidentialitate, dreptul de a rezolva
conflictele in instantele judecatoresti locale, tratamentui fiscal preferential), dar sunt
obligate sa intretina o reprezentare in teritoriu: domiciliu, management, agent,
secretar, registrul actionarilor etc. In practica, toate cerintele legate de asigurarea
prezentei in jurisdictie pot fi satisfacute prin angajarea unei firme specializate, cu
costuri in jurul a 1.000 dolari anual.
Introducere n Economia Politic
Globalizarea Financiara.
Offshore-uri i paradisuri fiscale. Crize Financiare

6 of 11


O categorie noua, la moda in zona Caraibelor si in Asia-Pacific cuprinde IBC (de la
International Business Company, engl.) - Compania Internationala. Printre
atributele IBC enumeram: flexibilitate si operativitate la incorporare, admiterea
companiilor cu un singur actionar (care poate fi si singurul director), optiunea de a emite
actiuni la purtator, obligatii sumare de asigurare a domiciliului (o adresa postala si un
agent). IBC sunt foarte asemanatoare cu companiile exceptate, fiind un produs
deosebit de apreciat de comunitatea oamenilor de afaceri. Din cauza succesului rapid al
IBC, multe jurisdictii offshore au fost practic obligate sa ofere legislatie IBC (de exemplu
Isle of Man in 1993), in caz contrar riscand sa-si piarda o parte din clienti.
Cel mai utilizat vehicul offshore este LLC (Limited Liability Company, engl.) -
care, intr-o interpretare aproximativa, inseamna Asociatie cu Raspundere Limitata. LLC
reprezinta imbinarea fericita intre cele doua tipuri de organizatii comerciale: o companie
cu raspundere limitata, in care profitul este considerat de fisc venit personal si impozitat
in consecinta. Avantajele prezentate de LLC sunt utilizate in special pentru stabilirea
companiilor straine pe teritoriul SUA. O astfel de LLC, combinata cu practica fiscala
americana conform careia numai persoanele fizice cetateni americani sunt supuse
impozitarii veniturilor si cu exceptarea acordata de unele state americane companiilor
incorporate in jurisdictia lor, dar care desfasoara afaceri in afara ei, constituie o tehnica
de evitare fiscala foarte apreciata pentru implantarea investitiilor straine in Statele Unite.
Printre statele americane cu experienta in domeniu se numara Delaware, Nevada,
Utah si Vermont.
Pentru o mai buna intelegere vom explica unele particularitati ale legilor anglo- saxone:
parteneriatele (partnerships, engl.) sunt asociatii de persoane fizice, fara
personalitate juridica, in care fiecare partener (asociat) raspunde cu toata averea
personala; marele avantaj il constituie faptul ca veniturile realizate de parteneriat sunt
supuse impozitarii numai ca venituri personale ale partenerilor;
companiile (corporatiile) sunt persoane juridice in care averea personala a
actionarilor este protejata prin raspunderea limitata, iar veniturile realizate din
participarea la companie - profiturile -sunt impozabile atat la nivelul firmei (corporate
tax, engl.), cat si la nivel individual.

Alte entitati comerciale intalnite in practicile offshore sunt:
trustul (intr-o traducere aproximativa, fundatie), entitate juridica prin care
proprietarul unor valori (imobiliare sau mobiliare) cedeaza temporar, din motive fiscale
sau succesorale, dreptui sau de proprietate unui depozitar (sau administrator); aceste
instrumente sunt pe deplin regularizate si acceptate de legislatia anglo-saxona, insa
influenta lor in jurisdictiile care nu recunosc conceptul de trust este discutabila: este de
notorietate cazul unui bogat cetatean grec care a incercat sa evite legile succesorale
stabilind un trust sub administrarea unei banci britanice; dupa decesul acestuia,
guvernul grec nu a recunoscut valabilitatea trustului constituit dupa legea britanica si a
amenintat banca depozitara cu inchiderea filialei sale din Atena;
Introducere n Economia Politic
Globalizarea Financiara.
Offshore-uri i paradisuri fiscale. Crize Financiare

7 of 11

sale trader, care este echivalentul romanesc al persoanei fizice;

compania de asigurari captive (captive insurance company, engl.), utilizata pentru
colectarea taxelor de asigurari pentru un numar bine stabilit de societati comerciale, de
care este legata juridic (in holding) sau prin proprietari comuni; aceste companii nu
emit polite de asigurare in afara si sunt in fapt fonduri inchise de investitii, in favoarea
unui numar fix de participanti, respectiv beneficiarii taxelor de asigurare depuse.
Ce obtine un investitor printr-o firma offshore?
fiscalitate zero sau aproape zero; in mod normal, companiile offshore datoreaza o
taxa de inregistrare anuala fixa;

formalitati contabile minime; marea majoritate a paradisurilor fiscale nu impun
depunerea unui bilant anual sau a altor declaratii contabile;

anonimitate; garantarea confidentialitatii beneficiarilor unei entitati offshore
reprezinta un atu de baza in atragerea clientilor, iar modul in care acest deziderat poate fi
realizat este foarte divers: de la admiterea emiterii capitalului sub forma actiunilor la
purtator (bearershares, engl.), la admiterea mandatarilor (care intr-o exprimare
neeleganta sunt numiti si "oameni de paie");

flexibilitate si operativitate in inmatricularea companiei; in majoritatea jurisdictiilor
o noua entitate juridica poate fi creata in 24 de ore, fara ca prezenta proprietarului sa fie
necesara; mai mult, firme gata incorporate pot fi achizitionate pe loc de la agentiile
specializate;

absenta controalelor si a restrictiilor valutare, destul de des intalnite in economiile
"de interior" - de exemplu, in Romania, tranzactiile interne se executa numai in moneda
nationala, iar miscarile valutare sunt strict supravegheate de Banca Nationala.

CRIZE FINANCIARE
Etimologic cuvntul criz provine din cuvntul grecesc krisis care nseamn o situaie ce
necesit luarea unei decizii.
Definitii:
Criza economica,
1. stare de dificultate a activitatilor economice, ruptura, schimbare brusca in activitatea
economica, concretizata in incetinirea, stagnarea sau scaderea activitatilor economice.

2. (2) Prin extensie, reprezinta o conjunctura deprimanta pentru economie in ansamblul ei,
pentru unele ramuri, regiuni etc., boala a organismului economic ce marcheaza ruperea
Introducere n Economia Politic
Globalizarea Financiara.
Offshore-uri i paradisuri fiscale. Crize Financiare

8 of 11

grava a echilibrului economic, mai ales dintre productie si consum, dintre cerere si oferta,
cu efecte directe asupra preturilor, gradului de ocupare si de folosire a factorilor de
productie.

3. (3) In sens strict, criza economica este momentul de cotitura a ciclului economic, cand
faza de expansiune (ascendenta) cedeaza locul celei de depresiune (descendenta).
Declasarea crizelor economice impune agentilor economici sa actioneze pentru a
determina schimbari calitative in conditiile si factorii cresterii economice, in structurile
economice, menite sa duca la eliminarea unor dezechilibre, comportamente, institutii si
mecanisme caduce, premise ale trecerii la o noua faza ascendenta. Desi sunt un moment
dificil in evolutia economica, cu efecte negative asupra unei parti importante a agentilor
economici, c.e. sunt si semnalul declansarii in masa a fenomenelor tip "distrugere
creatoare". Crizele economice pot fi ciclice si neciclice. Crizele economice ciclice sunt
cele care se repeta cu o anumita regularitate, in functie de tipul ciclului economic.
Crizele economice neciclice nu au o anumita repetabilitate.
Unele dintre acestea sunt partiale, altele intermediare. Crizele economice neciclice
partiale cuprind una sau cateva ramuri (domenii) de activitate (industria siderurgica, carbonifera,
constructiile navale, chimia de mare tonaj, de baza etc.) Ele se manifesta prin reducerea
volumului productiei si ocuparii; sunt urmarea modificarilor in volumul si structura consumului,
in sistemul de combinare a factorilor de productie sub incidenta progresului tehnic,
sistemului de nevoi, starea piejei factorilor de producfie s.a. O categorie importanta sunt
crizele agrare si crizele ramurilor care produc bunuri inter- mediare, crizele energetice, de
materii prime, valutar-financiare etc.Ele se manifesta prin insuficienta unor asemenea resurse
in raport cu posibilitajile de acces spre procurarea si consumul lor de catre anumite tari si
categorii de agenti economici. Crizele economice neciclice intermediare cuprind mai multe
ramuri conexe, intrerup temporar faza de expansiune sau cea de reluare a cresterii
economice. In sens larg, crizele economice includ si pe cele de credit, crize structurale si crize
mondiale. Unele crizele economice sunt violente (criza din 1929-1933), altele lente, trenante, ca
anemia unui organism biologic; unele c.e. se pot localiza doar intr-o economie sau in
cateva economii nationale, altele cuprind ansamblul acestora, avand caracteristici de c.e.
mondiale.
Criza financiara, (in sens larg), dereglare grava a sistemului financiar al unei tari
(finantele statului, sistemul de credit, circulatia baneasca); (in sens restrans), dereglare a
finantelor statului, concretizata in deficite de proportii ale bugetului de stat. Ea apare datorita
unor situatii accidentale, cum sunt reducerea substantial a incasarilor bugetare, ca urmare a
unor socuri neprevazute la care este supusa economia reala, conjunctura nefavorabila
interna si/sau externa in anumite ramuri, subramuri, situatii sociale explozive etc.
Criza financiara poate sa apara si ca urmare a unor decizii hazardate ale forurilor
legislative care angajeaza cheltuieli exagerate, ignorand posibilitatile reale ale economiei. Uneori
c.f. este acceptata ca fiind raul eel mai mic, pentru a asigura impulsionarea cererii globale, pe
seama unor cheltuieli de la buget acoperite doar partial prin venituri curente. Se sconteaza ca
prin multiplicatorul cheltuielilor publice sa se creeze o unda suplimentara de cerere agregata
care sa ofere intreprinzatorilor imaginea unor anticipari favorabile pentru impulsionarea
afacerilor. Deficitul bugetar se acopera prin apelarea la imprumuturi publice (interne si/sau
Introducere n Economia Politic
Globalizarea Financiara.
Offshore-uri i paradisuri fiscale. Crize Financiare

9 of 11

externe) sau prin emisiunea de masa monetara suplimentara, fara suport intr- o cantitate mai
mare de bunuri marfare (viteza de rotatie a monedei este presupusa constanta). Este preferabila
apelarea la imprumuturi pe termen mediu/ lung, desi aceasta impovareaza fiscal generatiile
viitoare. Dincolo de un anumit prag - diferit de la o tara la alta - deficitul bugetar genereaza
anomalii in economie: inflatie, deprecierea cursului monedei, cresterea exagerata a ratei
dobanzii etc. Solutia de fond pentru prevenirea si depasirea c.f. este revederea politicii fiscale si a
politicii cheltuielilor publice, actionandu-se impotriva birocratiei, risipei administrative,
redistribuirilor bugetare nejustificate, nivelului unor categorii de cheltuieli- militare, pentru
administratie.
Crize petroliere, ansamblul perturbarilor si efectelor negative pe care controlul
cantitatilor de petrol extrase si cresterea pretului la titei le-au generat asupra tarilor
importatoare de titei, a economiei mondiale si fluxurilor economico- financiare
internationale. Prima c.p. (1973-1974) s-a declansat in timpul razboiului Kippur, cand tarile
membre OPEC au majorat pretul titeiului, in patra luni, de la 41 dolari/ tona la 83,5 dolari/tona.
Acesta a avut efecte grave asupra economiilor importatoare de titei: practic s-a prabusit
sistemul monetar-valutar stabilit la Bretton Woods, s-a trecut la cursuri valutare fluctuante,
ca regulator pentru cresterea incertitudinilor. A doua c.p., in 1979-1980, cand a avut loc o
noua explozie a pretului la titei (de la 127,2 dolari/tona la 222,7 do-lari/tona). Profiturile obtinute
de cele mai mari sapte trusturi petroliere s-au dublat, iar veniturile din export ale tarilor
exportatoare de titei au sporit de patra ori; practic, 1,5% din PIB tarilor dezvoltate a fost
transferat spre cele exportatoare de titei. C.p. a dus la cresterea generala a preturilor, la
restracturari dramatice in configuratia pe ramuri a unor economii. Ea a pus in discutie sistemul
tehnic din economia mondialS, bazat pe preturi scazute la energie (in special hidrocarburi, in
care titeiul asigura in 1973 circa 66,5% din energia primara consumata).
Deflatie, proces monetar-material caracterizat prin scaderea durabila pe termen lung a
nivelului preturilor, scadere rezultata dintr-un ansamblu de masuri care vizeaza restrangerea
cererii nominale pentru a reduce tensiunile asupra dinamicii crescatoare a preturilor. In fapt, este
vorba de o politica deflationista, concretizata prin: reducerea cheltuielilor publice; cresterea
presiunii fiscale pentru limitarea veniturilor disponibile ale populatiei; restrictionarea creditului
si cresterea ratei dobanzii; limitarea cresterii salariilor si a marjelor de profit; adesea, se
recurge chiar la blocarea preturilor.
Inflatie, dezechilibru de ansamblu al economiei care consta in aparitia sau
cresterea discrepantei dintre masa monetara si oferta de bunuri fata de situatia existenta anterior.
Procesul poate fi sesizat prin doua tendinte majore, strans legate intre ele: cresterea
generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Discrepanta dintre masa
monetara si oferta de bunuri este considerata un exces de mijloace de plata sau de putere de
cumparare nominala fata de cantitatea de bunuri oferite, sensibil mai mica. Asupra naturii si
cauzelor inflatia nu exista un punct de vedere unitar, dar se subliniaza, intotdeauna,
caracterul lor complex, multifactorial. Masurarea inflatie ridica numeroase probleme. Adesea,
marimea inflatiei este relevata prin indicele cresterii preturilor si indicele scaderii puterii de
cumparare a banilor. Daca se tine seama insa de natura inflatiei, marimea sa poate fi cel mai
bine redata prin decalajul, diferenta sau ecartul dintre cererea agregata absoluta nominala si
oferta agregata reala de bunuri care poate fi realizata in conditiile date. Acest decalaj se
determina absolut, ca diferenta intre cele doua marimi, si relativ, ca raport. Daca decalajul creste,
Introducere n Economia Politic
Globalizarea Financiara.
Offshore-uri i paradisuri fiscale. Crize Financiare

10 of 11

inflatia se accelereaza si invers. Dupa amplitudinea, marimea sau intensitatea sa, inflatia este: a)
taratoare sau latenta - caracterizata printr-o crestere a preturilor cu 3-5% anual; b) deschisa sau
declarata - caracterizata prin cresterea preturilor cu 6-10% anual; c) galopanta sau
hiperinflatie -caracterizata prin cresterea preturilor cu peste 15% anual. Inflatia contemporana
are trei caracteristici fundamentale: este generala, afecteaza toate tarile, insa in proportii diferite;
este determinata atat de cauze interne, cat si externe fiecarei tari; este durabila, crescatoare
sau descrescatoare. Efectele inflatiei sunt si ele complexe, remarcandu-se ca
intensitatea, formele si evolutia lor sunt diferite pe tari si perioade. Se remarca, mai intai,
cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor.
In proportii moderate si in anumite conditii ele pot contribui la cresterea economica, la
eliminarea unitatilor economice neperformante si la transformarea lor, pun de acord
capacitatile de productie cu nevoile de consum, reorienteaza resursele spre activitatile cele
mai valorizatoare. Inflatia, care se caracterizeaza prin efecte predominante de acest gen, este
denumita, adesea, inflatie de crestere sau de prosperitate, dar aceasta nu inseamna ca nu are si
efecte negative. Inflatia de crestere este opusa, de regula, inflatiei de penurie, ale carei efecte
sunt predominant negative, desi nu pentru toti membrii societatii si nu in aceeasi masura.
Inflatia de penurie este de mare intensitate, imposibil de controlat, determina dezorganizarea
economiei, descurajeaza investitive, diminueaza substantial consumul celor cu venituri mici
si fixe, mareste riscul in activitatea economica si face sa decada societatea civila in
ansamblul ei. Ca dezechilibru macroeconomic, inflatia a fost si ramane un proces cu efecte
preponderent negative pe termen lung in economia reala, indiferent de intensitatea sa la un
moment dat.
Slumpflatie, termen ce evidentiaza o inflatie rapida sau chiar galopanta, pe de o parte,
si un regres economic, o scadere a productiei nationale, pe de alta parte. Slumpflatie este o
modalitate de apreciere a intensitatii si a sensului inflatiei prin corelarea acesteia cu dinamica
indicatorilor macroeconomici de rezultate. De pilda, daca intr-un an economic se inregistreaza
intr-o tara o inflatie de peste 150% si o scadere a P.I.B. cu peste 6%, se poate spune ca in acea
tara s-a manifestat slumpflatie.
Stagflatie, termen compus care semnifica acea situatie din economiile tarilor care se
caracterizeaza prin inflatie rapida si prin lipsa de crestere notabila a economiei; adesea, stagflatie
pune in evidenta o crestere economica "zero" insotita de o inflatie puternica. In conditiile
stagflatie, productia stagneaza fara ca masa monetara sa se reduca, ceea ce duce la adancirea
dezechilibrului dintre economia monetara (simbolica) si cea reala.
Clasificarea crizelor financiare:
Crize de mic amploare, conjuncturale: sunt cele mai puin periculoase dar i cele mai des
ntlnite. Sunt generate ocuri externe (creterea preului petrolului pe pieele internaionale,
conflicte la frontier, calamiti naturale n regiune) care genereaz o scdere a PIB i o cretere
a omajului. Guvernele pot contracara efectele negative ale acestor crize prin msuri fiscale.
Chiar i n absena unor msuri explicite economia gsete rapid calea de redresare i de rspuns
la efectele negative generate de o anumit conjunctur extern.
Crizele structurale: generate pe fondul unei lipse de ajustare / adaptare a structurii
produciei interne la conjunctura internaional. Aceste crize structurale conduc cel mai adesea la
Introducere n Economia Politic
Globalizarea Financiara.
Offshore-uri i paradisuri fiscale. Crize Financiare

11 of 11

probleme de balan de pli externe pe fondul pierderii competitivitii externe, a insuficientei
adaptri a ofertei la noile cerine de pe pieele internaionale. Aceste crize au un impact prelungit
i mult mai destabilizator asupra unei economii.
Crizele sistemice: sunt crize care nu mai i pot gsi soluia n interiorul economiei n
condiiile unei structuri de producie date. Sunt crize care necesit o reformare a ntregului
sistem n care este angrenat o economie (de exemplu reformarea Sistemului Financiar
Internaional).
Efectul de contagiune
Fenomentul de rspndire sau de propagare a crizei este cunoscut n literatura de
specialitate sub numele de efect de contagiune.
Interesul economitilor pentru fenomenul de contagiune a crizelor financiare a cptat
amploare abia n cea de a doua jumtate a anilor 90 cnd au nceput s fie tot mai vizibile
efectele de propagare a crizelor de la o ar emergent la alt ar emergent.
Practic prima criz n care a fost observat pentru prima dat efectul de contagiune a fost
criza din Thailanda (iulie, 1997) de pe piaa valutar cnd guvernul thailandez a decis s
suspende ancora valutar pe dolar i s adopte flotare liber pentru moneda naional baht
(meninerea pentru o perioad ndelungat a unui curs fix a ncurajat mprumutul din surse
externe i atragerea de investiii strine care au expus ns foarte mult economia la riscul
valutar). Foarte rapid aceast criz s-a extins n toate rile vecine: Filipine, Malaiezia,
Singapore, Coreea de Sud fiind printre cele mai afectate ri din regiune. Criza s-a propagat apoi
asupra Rusiei i Braziliei. Chiar i ri dezvoltate din Europa i America de Nord au resimit
efectele acestei crize care a angrenat ca ntr-un efect de domino tot mai multe ri
Definiii ale efectului de contagiune a crizelor financiare:
Abordarea general: contagiunea reprezint mecanismul prin care ocurile se transmit
ntre diferite ri, genernd un efect de domino la nivel global. Contagiunea poate aprea att n
momente de cretere economic ct i n momente de criz. Fenomenul este luat n
considerare doar atunci cnd vorbim de o situaie de criz propagat la nivel internaional (de
multe ori se uit c exist i o contagiune pozitiv prin care creterea sau dezvoltarea
economic este exportat n alte ri);
Abordarea restrictiv: contagiunea reprezint mecanismul prin care ocurile se transmit
ntre diferite ri sau cnd apare o corelaie ntre dou sau mai multe ri, dincolo de orice
legtur fundamental ntre ri i care difer de ocurile comune cu care se confrunt aceste ri.
Aceast definiie se refer la acel efect de antrenare suplimentar aprut ntre dou sau mai
multe ri explicat prin atitudini comportamentale specifice la nivel de investitor sau
consumator;
Abordarea strict: contagiunea apare atunci cnd corelaia ntre dou sau mai multe ri
crete semnificativ n perioade de criz comparativ cu perioadele de acalmie. Definiia se refer,
practic, la influena pe care o criz o poate avea asupra intensitii legturii ntre dou sau mai
multe ri.