Examen Drept international public

TEST 1 Subiectul I: Principiile fundamentale de DIP

1.1 Definii noiunea de principiu fundamental
pr fund-norme de drept
fundamentale,imperative,universale,generale care au drept scop
reglementarea relatiilor internationale contemporane si protectia
valorilor fundamentale caracteristice civilizatiei umane la o
anumita etapa de dezvoltare istorica. La ele putem evidentia si
caracter politic adica statele decurg la modaliati politice de
solutionare aconflictelor. Ele apara cele mai importante valori a
societietatii int:pacea,egalit dintre state,coperarea. Pr
fundamentale au o valoare jur egala,nefind supuse unei
ierarh.Respectarea lor reprez o conditie sine qua nonadica
necesar pu evitarea conflictelor dintre state.
1.2 Analizai istoricul formrii i codificrii principiilor
fundamentale
Principiile fundamentale DIP au inceput sa se evidentieze inca din
perioada antica.Chiar daca unele principia considerate astayi
fundamentale pentru DIP au aparut de foarte mult timp,o
veritabila opera de sistematizare alor incepe abia dupa 2 razboi
mondial.Astfel principiul respectarii cubuna credinta a obligatiilor
asumate,numit si pacta sund servanda,constituie unadintre
pietrele de temelie ale aparitiei si dezvoltarii dreptului
international contemporan.Prin urmare principiile
fundamentale,reprezinta rezultatul unei evolutii istorice,ce sa
impus in conditiile intensificarii luptei pentru independenta
impotriva auoritarismului.Printre primele principii care stau la
baza relatiilor dintre state,sunt:egalitatea suverana a
statelor,neinterventia in afacerile interne ale statului.Aceste
principii au stat la baza formarii regulilor de comportarein
domeniul relatiilor internationale dintre state.Un moment
important in vederea dezvoltarii mai ample a DI,l-au avut Carta
ONU si declaratia adunarii generale a ONU privind principiile de
drept international ale relatiilor prietenesti si de cooperare intre
state,inconformitate cu Carta ONU 1970.Pentru prima data Carta
ONU enunta 7 principii DIP.Principiul nerecurgerii la forta sau la

amenintarea cu forta in relatiile internationale sau principiul

neagresiunii Pr reglementarii pe cale pasnica a diferendelor
interantionale. Pr neamestecului in treburile interne ale altui stat.
Obligatia statelor dea coopera unele cu altele.Principiul egalitatii
popoarelor si dreptul lor dea dispune de ele insele.Pr egalitatii
suverane a statelor.Pr indeplinirii cu buna credinta de catre state
a obligatiilor asumate in conformitate cu CartaONU. Actul Finan a
Conferintei pentru securitate si coperare in Europ 1975mai
consacra inca 3 pr:inviolabilitatea frontierei de stat,intagritatea
teritoriala,respectarea drepturilor omului si libertatile
fundamentale.Astfel putem concluziona in raport cu evolutia si
afirmarea principiilor fundamentale ale DIP,ca pe masura cresterii
complexitatii societatii internationale si a dezvoltarii DIP,se
contureaza noi principii,care la rindul lor pot deveni
fundamentale.
1.3. Evaluai natura juridic a principiilor
Principiile fundamentale ale DIP sunt principii cu un grad maxim
de abstractizare si generalizare cu aplicareuniversala si avnd
valoare imperativa ele apara valorile fundamentale a relatiilor
dintre subiectele DIP.Caracterele jur:Universalitate-se aplica
tuturor domeniilor de cooperare dintre state.Maxima generalitatese adreseaza tuturor raporturilor de DIP.Gradul mare de
abstractizare si generalizare Nu sunt ierarhizate- Au valoare
juridica egalaApara valorile fundamentale avind o importanta
deosebita pentru omenire.Au caracter dinamic- datorita evolutiei
permanente a relatiilor internationale,este necesara evidentierea
siaplicarea unor noi norme internationale care pot deveni
principia DIP.Reprezinta o conditie sine qua non- necesar pu evitar
conflictelor dintre state.Fac parte din categoria normelor jus
cogens-de la care nu se poate face abatere.
Subiectul II: Teritoriul n Dreptul Internaional.
2.1. Definii noiunea teritoriului n DIP
Teritoriul de stat reprezinta spatiul geografic in ale carui limite
statul isi exercita suveranitatea deplina siexlusiva si este alcatuit
din suprafete terestre,acvatice si marine,din solul,subsolul si
spatiul aerian . Prin teritoriu in DI subintelegem suprafata

terestra,acvatica,subsolul,coloana de aer de deasupra lorbazamateriala a pamantului.

2.2.Clasificai teritoriul i comparai regimul juridic al
fiecrei categorii.
In dependenta de regimul juridic teritoriul se clasifica in :
1)Teritoriu de stat-acele suprafete aflate sub jurisdictia deplina si
exclusive a unui anumit stat,se afla in limitelefrontierelor fiecarui
stat in parte,asupra lui este exercitata suveranitatea deplina si
exclusiva a statelor respective.
2)Teritoriu cu regim international-in aceste spatii nu se exercita
suveranitatea nationala a nici unui stat.De ex:zona internationala
a spatiilor submarine,marea libera si coloana de aer de deasupra
ei,Antarctica,spatiulextraatmosferic.
3)Teritoriu cu regim mixt-in aceste zone actioneaza prevederile
legislatiei nationale si a celei internationale.Larindul lor aceste
spatii se clasifica in: spatii ce fac parte din teritoriul unui anumit
stat(fluviile internationale-Dunarea,Rinul,Canalele intPanama,Strimptorile int-Bosfor si Dardanele)*Spatii ce nu sunt
parte componentaa teritoriului unui anumit stat(zona economica
exclusiva,contigua,platoul continental).
4)terit cu regim international special-zone
demilitarizate,neutralizate,denuclearizate,zone de pace.
2.3 Formulai modaliti de modificare a teritoriului n DIP
Modificarea teritoriului statelor este admisa de DI contemporan in
baza respectarii principiului dreptului popoarelor dea dispune de
ele insele si numai prin mijloace panice.Conform Actului Final
CSCE de laHelsinki1975,statele semnatare considera ca
frontierele lor pot fi modificate in conformitate cu
dreptulinternational,prin mijloace panice si prin acord.Modalitati
de modificare:Ocupatia originara-care se refera la teritoriile fara
stapin(terrae nullius),fiind o modalitate prin care teritori
dinAmerica,Africa etc,erau alipite la imperiile coloniale.Aceste
teritorii erau ocupate nefiind respectate drepturile populatiei
autohtone.Ocupatia teritoriilor abandonate(res derilictus),teritorii

care fusesera sub suveranitatea unui stat sicare,kipurile,odata

parasite,puteau fi ocupate de alte state.Cesiunea de teritoriudesemneaza actiunea de trecere a unuo teritoriu aflat sub
suveranitatea statului care ilcedeaza sub suveranitatea statului
care il primeste.Astfel modificarile teritoriale pot avea loc prin
desprinderea unei parti de teritoriu de la un stat s formarea
unuinou stat,reuniunea mai multor state in unul singur,prin
fuziune prin absorbtie,dezmembrarea unui stat in 2 saum m state
si transferal de teritoriu de la un stat la altul.Consimtamintul
populatie de pe teritoriu ce urmeaza sa fie modificat se poate
exprima:prin hotarire a organuluilegislativ;prin consultarea
populatiei(referendum).
Test 2
Subiectul I: Principiul nerecurgeii cu fora i neameninrii
cu ea
1.1 Definii noiunea principiului nerecurgerii la for i
ameninare cu
fora.
principiului nerecurgerii la for i ameninare cu
foraregelementeaza relatiile interstatale,legate denerespecatrea
pacii,nerespecatarea dreptului la viata al tituror membrilor
societatii internationale si alindividului aparte in lumea
neviolenta,interzice solutionarea cu aplicarea fortei a diferendelor
internationale.Principiu fundamental DIP care condamna razboiul
ca mijloc de reglementare a diferendelor internationale
sirenuntare la razboi ca instrument de politica nationala in relatiile
reciproce dintre state.Principiu care limiteazarecurgerea la forta in
relatiile internationale dintre state.
1.2 Analizai evoluia istoric i codificarea principiului
Astfel primele incercari de limitare a recurgerii la forta in relatiile
internationale si de reglementare pasnica adiferendelor
internationale au aparut in sec 19,pe la mijloc,insa fara prea
multa incidenta asupra statelor.Uneleactiuni de scoatere a
razboiului in afara legii au avut loc abia in per interbelica sub
egida Societatii Natiunilor.Pactul societatii natiunilor instituia

obligatia de neagresiune,insa in acelai timp,lasa la

dispozitiastatelor dreptul dea incepe razboi dupa epuizarea
mijloacelor pasnice de reglementare a diferendelor.Dupa pactul
Briand Kellog,si tratatul de neagresiune si conciliere,de la rio de
janeiro,la fel condamnaagresiunea.Carta Onu prevede ca toti
membrii ONU se vor abtine in relatiile internationale de a recurge
la amenintarea cuforta sau folosirea ei atit impotriva integritatii
teritoriale cit si alt mod incompatibil cu scopurile ONU.La fel si
Actul Final de la Helsinki,1975,precizeaza continutul acestui
principiu si prevede o serie de garantii juridice pentru realizarea in
practica a acestui principiu.
1.3 Evaluai coninutul juridic
Astfel dupa cum am mentionat conform acestui principiu in
present razboiul este considerat cea mai gravacrima
interantionala Carta ONU care spune: Toi membrii organizaiei se
vor abine n relaiile lor internaionale de a recurge
laameninarea cu fora sau la folosirea ei fie mpotriva
integritiiteritoriale ori independenei politice a vreunui stat fie
n orice alt mod incompatibil cu scopurile Naiunilor
Unite.Conform actelor sus menionate se interzice:1. Orice aciuni
ce reprezint o ameninare cu fora sau aplicareadirect sau
indirect a forei mpotriva altui stat.2. Aplicarea forei sau
ameninarea cu fora n scopul nclcrii frontierelor
internaionale ale altui stat sauin scopul soluionrii diferendelor
internaionale.3. Represaliile cu aplicarea forei armate.4.
Organizarea sau sprijinirea organizrii pe teritoriul unui stat a
forelor neregulate sau a altor bande armate.5. Organizarea,
instigarea acordarea de asisten sau participarea la aciunile de
rzboi civil sau teroriste peteritoriul altui stat.6. Ocuparea militar
a teritoriului altui stat prin aplicarea forei cu nclcarea
prevederilor Cartei ONU.7. Achiziiile teritoriale strine obinute ca
rezultat al ameninrii cu fora sau aplicrii ei.8. Aciunile forate
ce au drept scop privarea popoarelor dedreptulla
autodeterminare. Noiunea de ameninare cu fora presupune
intimidarea cu folosirea forei armate, ntreruperealegturilor de
comunicaii,comerciale sau concentrarea de trupe la frontierele
unui stat, demonstraii defor sau manevre militare n
vecintatea frontierelor unui stat. Acest principiu presupune

interzicerea propagandei de rzboi. In cazul acestui principiu

dreptul internaional admite 3 excepii cnd se poaterecurge la
for inn relaiile international.
Subiectul II: Canalele Internaionale
2.1 Definii noiunea de canal International
Canalele-cai de comunicatie maritima si internationala care leaga
2 mari libere.Mai sunt denumite si canaleinternationale.Canalulcale artificiala sapata pe teritoriul unui stat,supus suveranitatii
exclusive a aceluistat.Cai maritime de navigatie artificiale
constituite pentru a lega 2 mari sau oceane in scopul surtarii
rutelor denavigatie
2.2 Analizai regimul de navigaie prin canale
inernaionale.
Asupra canalului nu se aplica automat norma cutumiara de
libertate a comunicarilor internationale.Internationalizarea
canalului depinde numai de consimtamintul statului pe teritoriul
caruia se gasete,caretrebuie exprimat printro conventie speciala
inkeiate cu statele interesate.De aceea regimul juridic de
navigatie prin canalele internationale nu este reglementat de
Conventia asupra dreptului marii1982.Astfel se bucura in prezent
de regim juridic de canal international:Canalul de Suez,canalul
Panama,canalulKiel.Fiecare dintre canalele respective au un regim
diferit reglementat de diferite conventii.Daca e sa privim prin
prisma teritoriului in DI,canalele internationale fac parte din
teritoriu cu regim mixt undeactioneaza prevederile legislatiei
nationale si a celei international.
2.3 Evaluai regimul juridic al canalului Suez i de Panama.
Canalul Suez- Canalul suez a fost internationalizat prin conventia
de la constantinopol 1888,semnata de 9state.Conf conv
constantinopol 1888,canalul suez trebuie sa fie intotdeauna liber
si de comert sau derazboi,fara deosebire de pavilion.Convenia
proclama 3 principii cu privire la regimul de navigatie
princanal:egalitatea in tratament al tuturor navelor,libertatea de
acces in canal si neutralizarea canalului.Conform rezolutiei 1956a
consiliului de securitate ONU,este interzisa orce interventie

politica in gestiuneacanalului.In timp de razboi,puterilor

beligerante nu li se permite debarcarea in cadrul canalului,fie
atrupelor,fie a munitiilor sau materialelor de razboi.Canalul
permite trecere navelo cu deplasament de pina la150.000
tone.Pot trece navele cu pina la 16m pescaj.Trecerea se efectueaz
cu 8 noduri si dureaza circa 15 or.Regulamentul de trafic naval
prin canal si in porturilesale este fixat de Autoritatea Navala a
canalului Suez.Aceste regulamente sunt aplicabile atit pu navele
derazboi cit si cele comerciale si civile.Zona canalului este port
liber.
Canalul Panama-regimul juridic al canalului este reglementat de
tratatul Hay-Bunau-Varilla1903.Acest tratatatribuie pe linga
toate,drepturi specifice in favoarea SUA ex:dreptul de ocupatie si
control a unui teritoriu de10 mile dea lungul istmului Panamez,cu
excluderea jurisictiei panamei,dreptul de monopol asupra
constructieisi gestiunii canalului si a oricaror altor cai de
comunicare dea lungul istmului,dreptul de aparare militara
acanalului.In 1977 se inkee un nou tratat cu privire la canalul
Panama si Tratatul cu prvire la neutralitatea permanenta
acanalului Panama.Primul tratat a desfiintat zona
canalului,teritoriu aflat sub jurisdictia SUAmsi a asigurattransferul
gradual intro perioada de 20 ani a gestiunii canalului autoritatilor
panameze.Dupa ce tratatul a ajunsla scandenta,Panama a reluat
integral administrarea canalului. Al 2 tratat e inca in vigoarea,prin
tratatul dat,statul panamez se obliga sa respecte libertatea de
trecere in oricetimp.Potrivit tratatului SUA beneficiaza in mod
prioritar de aceasta libertate si isi rezerva dreptul dea recurgela
forta inclusiv contra Panamei pentru a asigura liberul pasaj sau
securitatea canalului.
Test nr.3
Subiectul I: Principiul neintervenei n afacerile interne
1.1 Definii principiul nenterveniei n afacerile interne
Principiul presupune realizarea de catre stat a fc lor ce deriva din
suveranitatea interna in conformitate cudreptul international,fara
impicarea statelor terte sau altor subiecti de drept international.
Principiufundamental care constitue o garantie a suveranitatii si

independentei fiecarui stat in parte.Mijloc de limitare siconsacrare

in DI si in relatiile interantionale,a suveranitatii si independentei
participantilor la relatiileinternationale. Acest principiu semnifica
obligatia statelor de a nu se amesteca in afacerile interne si
externeale statelor.
1.2 Analizai evoluia istoric i codificarea principiului
In doctrina de DIP principiul dat a fost afirmat in lucrarea lui
Grotius De iure belli ac pacis.Revolutiafranceza ,aflinduse in fata
unei amenintari cu interventia armata contra recolutionare din
partea statelor europene,a declarat principiul neinterventiei in
afacerile interne ale statelor-natiuni.Astfel constitutia 1791
prevede ca natiunea franceza nu recunoaste interventia prin
intermediul razboaielor cuceritoare si nici intrun caz nu va
indrepta fortele sale armate impotriva libertatii oricarui
popor.Acest principiu a fost sprijinit si de Doctrina
Monroe,Presedinte SUA care a declarat ca SUA nu va interveni
intreburile interne ale unui stat.O alta doctrina care a consacrat
acest principiu este Doctrina Drago,ministrulafacerilor externe
Argentina.La fel si conventia de la Monte Video 1933,consacra
acest principiu si spune ca noco in stat nu are dreptul
deainterveni in afacerile interne si externe ale altor state.Pactul
Ligii Natiunilor,la fel contine principiul dat.Dupaal 2-lea Razboi
mondial acest principiu este consacrat in Carta ONU.,precum si in
statutele altor org internationale cum ar fi Pactul Ligii Arabe;Carta
OSA,Carta OUA,conventia de la Viena cu privire la
relatiilediplomatice 1967.Declaratia Adunarii generale a ONU
din70 si Actul Final de la Helsinki 75,la fel prevad ca statele
trebuie sa seabtina de la spprijinirea directa sau indirecta a
activitatilor teroriste,indreptate impotriva regimului altui stat.
1.3 Evaluai coninutul juridic al principiului
Dupa cum am mentiona mai sus,o multitudine de acte consacra
principiul dat.Astfel conform prevederilor Actului Final de la
Helsinki*75,statele participante se vor abtine de la orice
interventie directa sauindirecta,individuala sau colectiva,in
treburile interne sau externe care intra in copetenta nationala a
altui stat participant,oricare ar fi relatiile lor recirpoce.Ele se vor

abtine in consecinta de la orice forma de interventie,de la orice

act de constringere militara sau politica,economica ori de alta
natura ,tinzind sa subordoneze intereselor lor exercitarea de catre
un alt stat participant a drepturilor inerente suveranitatii sale si
prin aceasta sa obtina un avantaj oarecare.In consecinta ele se
vor abtine intre altele,de la sprijinirea,directa sau indirecta,a
activitatilor teroriste sau aactivitatilor subversive,sau altele
indreptate spre rasturnarea vilenta a regimului altui stat
participant.Principiul neinterventiei semnifica obligatia statelor de
a nu se amesteca in afacerile interne si externe ale unustat,de a
nu le impune regimul sau de stat si ideologia sa.Interventia la
rindul sau poate fi:armata;economica,diplomatica,ideologica.Ca si
toate celelalte principia fundamentale DIP,principiul dat reprezinta
o norma jus cogens,de la care nu se poate face nici o abatere.
Subiectul II: Populaia n Dreptul Internaional
2.1. Definii noiunea populaiei
populatie reprezinta totalitatea persoanelor fizice ,aflate in cadrul
unui stat si supuse jurisdictiei acestuia.a)in sens larg populatia
unui stat cuprinde toti locuitorii care traiesc si muncesc pe
teritoriul lor. b)in calitate de element constituitiv al
statului,populatia este mai degraba privita ca o masa de indivizi
legati inmod stail de stat printr-o legatura juridika de cetatenie,ea
reprezinta ansamblul nationalitatilor.c)prin populatie se
desemneaza adesea colectivitatea resortisantilor sai.Populatia la
rindul ei este constituita din:Cetateni-persoanele care au o
legatura juridica cu statul in care se afla,si care dispun de
plenitudinea dedrepturi oferite de acel stat.Strainiipersoanele
care se afla pe teritoriu unui stat,dar care au cetatenia altui
stat.Bipatrizii sau pluripatrizii-persoane cu cetatenie a doua sau
mai multe state.Apatrizii-persoane care nu au cetatenia nici unui
stat.Refugiatipersoane care apartin unor minoritati
etnice,religioase etc,si care sunt cetatenii cetatenii
statuluirespectiv,dar care se bucura de o protective international.
2.2 Analizai aspectele legate de apatridie
Dupa cum prevede DUDO 1948,recunoasterea demnitatii proprii si
a drepturilor egale si inalienabile a tuturor membrilor familiei

umane constituie fundamentul libertatii,justitiei si pacii in

lume.Conf art 15 DUDO,toti au dreptul la cetatenie.Nimeni nu
poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia lui sau i seva refuza
dreptul de asi schimba cetatenia.Conventiile din 1961 si 1954
sunt tratatele specializate care reglementeaza problemele in
domeniul apatridiei.Pactul international privind Drepturile civile si
politice 1966 prevede ca,fiecare copil va avea
faradiscriminare,dreptul la acele masuri de protectie pe care le
cere statutul sau de minor din parteafamiliei,societatii, si
statului.Fiecare copil are dreptul sa obtina o cetatenie.Conventia
din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare
impotrvia femeilor sustine ca statele parti vor acorda femeilor
drepturi egale cu cele ale barbatilor sa obtina skimbe,sau sa
pastreze cetatenia lor.La fel si conventia europeana asupra
cetateniei 1997, reglementeaza aspecte prind prevenirea
apatridiei.Cele mai recente progrese cu privire la aspecte legate
de cetatenie si evitarea apatridiei au fost reflectate inConventia
Europeana 2006 cu privire la prevenirea apatridiei in legatura cu
succesiunea statelor.Ea elaboreazaniste norme mai detaliate ce ar
putea fi aplicate de catre state in contextual succesiunii statale cu
privire la prevenirea sau reducerea cazurilor de apatridie.Cadrul
juridic al RM se elaboreaza pe baza constitutionala ce sustine
printre altele ca drepturile si libertatilefiintei umane reprezinta
valorile supreme ce sunt garantate.La fel si legea cetateniei
RM,se bazeaza pe principiile:dreptui la o cetatenie a fiecarui om si
evitarea apatridiei.
2.3 Formulai soluii privind evitarea apatridiei
1) Necesitatea ratidicrii Conveniei privind statul apatridului
1954 i Conveniei privind reducerea cazurilor de Apatridie 1961
2) Informarea n mas a persoanelor ce nu dein nici o cetenie
privind dobndirea ei 3) Colaborarea autoritailor cu UNHCR pentru
prevenirea apatridiei.
TEST nr.4
Subiectul I: Principiul soluionrii panice a difirendelor
international
1.1 Definii principiul soluionrii panice a difirendelor

internaionalePrincipiul solutionarii panice a diferendelor

internationalepresupune un sistem de metode si mecanisme
careasigura cooperarea pasnica a subiectilor de drept
international in toate domeniile relatiilor internationale ,care
permit alegerea mecanismelor concrete de acest fel pt ca partile
in diferend sa nu inceteze sa caute mijloacele pertinente de
solutionare a diferendului.
1.2 Analizai evoluia istoric i codificarea Principiului
In evul mediu statele utilizau frecvent medierea,arbitrajul si
concilierea.Reguli de drept international stabilite prin tratatele
multilaterale apar abia la sfirsitul sec 19, cu prilejur conferintelor
de pace de la Haga din 1899 si1907.Insa atita timp cit dreptul
international nu interzicea razboiul si cit timp recurgerea la forta
era permisa,solutionarea pasnica nu putea sa aiba decit un
character subsidiar si sporandic.Dupa infiintarea ligii natiunilor
sau reglementat o serie de instrumente juridice
internationale,care au consacrat principiul nerecurgerii la forta si
la amenintarea cu forta,acesta avind caracter de norma
imperativa.Principiul dat sia cunoscut o consacrare cruciala in
Carta
ONU 1945.De altfel acest principiu reprezinta si unuldintre
scopurile ONU,adica infaptuirea prin mijloace pasnice si in
conformiutate cu principiile justitiei sidreptului international.Cu
prilejul codificarii DI,principiul solutionarii pasnice a diferendelor
internationale, cunoaste importantedezvoltari.De ex urmeaza
Declaratia Adunarii Generale ONU asupra principiilor de drept
international,ActulFinal de la Helsinki 1975,Declaratia de la
Manilla cu privire la reglementarea pasnica a diferendelor
internationale 1982.Astazi principiul dat,are o importanta
deosebit de mare din considerentul solutionarii problemelor
international fara a recurge la forta,astfel neavind de suferit nici
pacea si securitatea internationala si nicinatiunea.
1.3Evaluai coninutul juridic al principiului
Conform Actului Final Helsinki75 ,Statele vor reglementa
diferendele internationale dintre ele prin mijloace pasnice,astfel
incit sa nu fie puse in peicol pacea si securitatea internationala si

justitia.Ele se vor stradui cu buna-credinta si intr-un spirit de

cooperare sa ajunga la o solutie rapida si echitabila pe baza
dreptului international.In acest scop ele vor recurge la mijloace ca
negocierea ,ancheta,medierea ,concilierea
,arbitrajul,reglementarea judiciara sau la alte mijloace pasnice la
alegerea lor,inclusiv orice procedura de reglementare convenita
prealabil diferendelor la care sunt parti.In cazul in care nu se
ajunge la o solutie prin folosirea unuia din mijloacele pasnice de
mai sus,partile indifered vor continua sa caute un mijloc
reciproc ,acceptabil pentru a reglementa pasnic diferednul.Statele
participante,parti la un diferend intre ele,precum si celelalte
participante,se vor abtine de la orce actiunecare au putea agrava
situatia astfel incit sa puzna in pericol mentinerea pacii si
securitatii internationale si prinaceasta sa faca mai dificila
reglementarea pasnica a diferendulu Astfel Declaratia din 1982 cu
privire la reglementarea pasnica a diferendelor
internationale,prevede obligatiastatelor dea actiona cu buna
credinta in relatiile dintre ele pentru a evita ivirea de
diferente,urmind sa traiascain pace.
Subiectul II: Regimul juridic al strinilor
2.1 Definii regimul juridic al strinilor
Strainul conform legilatiei internationale si conform doctrinei de
specialitate reprezinta persoanele care aucetatenia altor state si
se afla pe teritoriul altui stat a carui cetatenie nu o are.Conform
legii cu privire la regimul juridic al cetatenilor straini si al
apatrizilor RM-se considera cetatean strain persoana care nu are
cetatenia RM dar care are dovada apartenentei sale la un alt stat.
2.2 Analizai principiile regimului juridic al strinilor.
In practica si teoria dreptului international se intilnesc 4 forme
principale ale conditiei juridice a strainului:A)regimul nationalpotrivit acestui principiu,strainii,in conditiile legii dispun de
drepturi civile sifundamentale,extrem de rar si de drepturi
politice.Regimul national este stabilit si strainilor din tara
noastra,art19Constituie,care spune ca strainii si apatrizii au
aceleasi drepturi si indatoriri ca si cetatenii RM,cu exceptii
prevazute de lege..B)Regimul special-prin care strainilor li se

acorda numai acele drepturiu prevazute in mod expres de

legiinterne si tratate internationale,de ex dreptul dea intra liber
intro tara fara vize si fara pasaport.C)Regimul clauzei natiunii
celei mai favorizate-este consacrat de regula in tratatele
bilaterale.In acest regimstatul acorda strainilor aflati pe teritoriul
sau drepturi conferite cetatenilor unui stat tert,considerat
favorizat.D)Regimul reciprocitatii- reciprocitatea implica situatii
cind strainii dispun de anumite drepturi sub conditia caaceste
drepturi sa fie acordate si cetatenilor proprii in tarile carora
apartin strainii in cauza.Reciprocitatea poatefi
legislativa,diplomatica sau de facto.E)In istorie sa cunoscut si
regimul capitulatiilor,in virtutea caruia ,strainii,cetateni ai mai
multor puteri erauscosi de sub jurisdictia statului in care se
aflau.Astfel de regim sa intilnit in Turcia sec 18,China Japonia
sec19.F)Un regim special il reprezinta regimul personalului
diplomatic si consular.Acest regim reglementeazaintrarea sederea
si iesirea strainului,membru al personalului diplomatic si
consular,a familiilor etc.
2.3 Estimai clauza naiunii celei mai Favorizate
Dupa cum am mentionat deja,regimul clauzei natiunii celei mai
favorizate este consacrat de regula in tratate bilaterale. In acest
regim statul acorda strainilor aflati pe teritoriul sau drepturi
conferite cetatenilor unui stattert,considerat favorizat.Domeniile
care pot face obiectul clauzei sunt:tarife vamale,tranzit,importuri
si exporturi,regimul persoanelor fizice si juridice,drepturi de
autor,regimul misiunilor diplomatice si consulare etc.Potrivit altei
definitii,principiul clauzei natiunii celei mai favorizate prevede ca
orce facilitare acordata de unstat membru al Organizatiei
mondiale a comertului,in favoarea altui stat membru,se extinde
obligatoriu asupratuturor statelor membre-acesta fiind principiul
nediscriminarii in comertul international.De ex UE a incheiat cu
tarile terte acorduri comerciale prin care se acorda reciproc clauza
natiunii celei maifavorizate.Astfel de acorduri au fost semnate cu
tarile arabe exportatoare de petrol si cu cele din Pactul
Andin1984,Cu statele ASEAN 1980 s.a.Cu RM,UE a inkeat un acord
nepreferential- numit acord de parteneriat si cooperare cu UE la
28 noiemrie1994,care pina la incheierea unui nou acord cu
UE,astazi reprezinta baza legala a relatiilor RM/UE.

Test nr.5
Subiectul I: Principiul integritii teritoriale i
inviolabilitii frontierilor
1.1Definii principiul integritii teritoriale i
inviolabilitii frontierilor
Principiul integritii teritoriale implica protectia drepturilor
statelor la integritate si inviolabilitateateritoriului,pt ca acest scop
putand fi folosite mijloacele juridice prezente in dreptul
international si altemijloace,inclusive remediile
nationale.Principiul presupune dreptul statului de a exercita
supremaia sa deplin pe teritoriul su, delimitat prin frontiere de
stat, supremaie ce-i gsete expresie n organizarea politicoadministrativ a teritoriului, n stabilirea regimului juridic al
persoanelor ce se afl pe teritoriul su, n folosirealiber a
resurselor sale naturale.Principiul inviolabilitii frontierilor de stat
reglementeaza metodele si formele de cooperare a statelor
inscopul asigurarii protectiei frontierelor,inclusive inchierea
tratatelor despre delimitarea si demarcarea,apararelegitima
colectiva,solutionarea diferendelor de frontiera si elaborarea
mecanismelor respective.
1.2Analizai evoluia istorici codificarea principiilor.
Dreptul la integritate teritorialai inviolabilitatea frontierilor de
stat este o consecin juridic a suveranitiinaionale. Iniial
aceste drepturi nu au fost statutate ca principii desinestttoare
ale Dreptului Internaional, cidoar ca drepturi i ndatoriri ale
statelor stipulate n tratatele de pace de dup primul rzboi
mondial. Prinadoptarea Cartei ONU, de si principiul integritii
teritoriale nu a fost stipulat ntr-un mod distinct, fiind inclusn
art.2, a fost statuat cu o sfer de aplicare universali obligaia
respectrii lui de state n ansamblul relaiilor internaionale.
Pentru prima dat aceste principii au fost enunate i dezvoltate
separat de ctre ActulFinal de la Helsinki din 1975. Ulterior,
mpreun cu cel al respectrii drepturilor i libertilor
fundamentale ale omului aceste 2 princincipii au devenit alturi
de cele apte enumerate n Carta ONU, principiifundamentale ale

dreptului Internaional. 1.3 Evaluai coninutul juridic al

principiilor.
Principiul integritii teritoriale mai presupune interzicerea
oricror tentative de a urmri ruperea parial sautotal a unitii
naionale, manifestrile de for ndreptate mpotriva teritoriului
unui anumit stat. Astfel,statelor le revine obligaia de a nu viola
teritoriul altui stat, de a nu anexa cu for a teritoriul altu stat,
precumide anu exercita puterea sa pe teritoriul acelui
stat.Oconsecin a acestui principiu este
inadmisibilitatearecunoaterii ca legale a oricrei achiziii
teritoriale efectuate prin for . n acest sens, Dreptul
Internaional interzice micrile secesioniste care au ca scop
nclcarea acestui principiu. Recunoaterea integrit iiteritoriale
presupune ns i acceptarea dreptului de pasaj inofensiv,
dreptul de tranzit aerian,feroviar,maritim dar numai n virtutea i
limitele stabilite de convenii i tratatele internaionale.Principiul
inviolabilitii frontierilor de stat presupune c modificarea
frontierelor de stat se face doar prinmijloace panice, pe baza
unui acord intervenit ntre statele interesate i pe baz de
plebiscit.Potrivit acestui principiu, frontierele fiecrui stat vor
trebui s fie respectate de toate celelalte state, de unde decurge
caracterulilicit al oricror manifestri sau sau demonstrate ii de
for n aproprierea acestor frontiere. Modificrile teritoriale i
implicit a frontierelor se face n baza eprimrii voinei libere a
poporului prin intermediul plebiscitului.
Subiectul II: Zona Economic Exclusiv
2.1Definii noiunea de zon economic Exclusive
zon economic exclusiv este o zona situata dincolo de marea
teritoriala si adiacenta acestia,supusaregimului juridic special in
virtutea caruia drepturile si jurisdictia statului riveran si drepturile
si libertatilecelorkate state sunt guvernate de dispozitiile
pertinente ale conv ONU asu[pra drept marii ,1982.
2.2Determinai drepturile i obligaiile tuturor statelor n
z.e.e.

n z.e.e. statele se bucur de libertile de navigaie i de survoli

de a pune cabluri i conducte submarine ct i de libertatea de a
folosi marea n alte scopuri licite pe plan internaionalStatele
deasemenea vor avea obligaia de a ine seama n mod
corespunztor de drepturile i obligaiile statuluiriveran i vor
respecta legile i reglementrile adoptate de acesta n
conformitate cu dispoziiile Conveniei cu privire la dreptul mrii
din 1982 i, n msura n care ele nu sunt incompatibile cu
prezenta parte, celelaltereguli de drept internaional. Printre
asemenea obligaiuni se numr:1) Interdicia transportului de
sclavi2) Obligaia de a coopera la reprimarea pirateriei3) Obligaia
de cooperarpentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante i de
substane psihotrope practicat de nave4) Obligaia de cooperare
pentru reprimarea emisiunilor neautorizate (radio)
2.3Evaluai dr exlcusive i obligaiile statelor riverane n
zonele lor e.e
n z.e.e. statul riveran are drepturi suverane n scopul explorrii i
exploatrii, conservrii i gestiunii resurselor naturale, biologice
sau nebiologice, ale fundului mrii, ale subsolului acestuia i ale
apelor de deasupra, ca icu privire la celelalte activiti de
explorare i exploatare a zonei n scopuri economice, cum ar fi
producereade energie cu ajutorul apei, al curenilor i al vntului.
Statul riveran mai are dreptul la:Amplasarea i folosirea de insule
artificiale, instalaii i lucrri.Cercetarea tiinific marina
protectia i conservarea spaiului marin.Statul riveran are
obligaiunea de a ine seama n mod corespunztor de drepturile
i de obligaiile celorlaltestate i va aciona ntr-un mod
compatibil cu Convenia cu privire la dreptul mrii din 1982.
TEST nr.6
Subiectul I: Principiul dreptului popoarelor la
autodeterminare
1.1.Definii principiul autodeterminrii popoarelor i
dreptul lor de a dispune
de ele nsele.

-reglementeaza asigurarea drepturilor acestei categorii a

subiectilor de drept international in vederea alegerii formelor
simetodelor de realizare a statutului politic,dezvoltarii economice
libere,identitatii culturale,participarii inrelatii;e internationale.
1.2Analizai evoluia istoric i codificarea principiului.
Principiul autodeterminrii a fost fundamentat pentru prima dat
n declaraia preedintelui W.Wilson, din 22ianuarie 1917, n care
se meniona c o pace trainic nu se poate edifica dect prin
consimmntul popoarelor.Ceva mai trziu, tot el avea s
menioneze c autodeterminarea nu este un simplu fapt, ci un
principiuimperativ.Pentru prima dat principiul autodeterminrii
este consacrat n Carta ONU, ulterior acesta fiind reglementat in
Rezoluia Adunrii Generale a Onu 1960 referitoare la acordarea
independenei rilor i popoarelor dincolonii, n Actul Final de la
Halsinki 1975 precum i n Pactul internaional privind drepturile
civile i politic
1.3Evoluai coninutul juridic al principiului.
Dreptul popoarelor de a dispune de ele nsele implic urmtoarele
drepturi fundamentale:a)dreptul popoarelor asuprite de a se
constitui ntr-un stat propriu i independent. b)dreptul popoarelor
asuprite de a lupta mpotriva dominaiei strine i caracterul legal
al acestei luptec)dreptul de a beneficia de protecia dreptului
internaional.d)dreptul de a stabili relaii oficiale cu state i de a
participa la organizaii internaionale e)dreptul la libera exploatare
a resurselor minerale, biologice etc.La rndul lor statele pentru
respectarea acestui principiu sunt obligate s acorde ajutor ONU
n vedereaachitrii acesteia de rspunderile pe care I le confer
carta ONU n privina acestui principiu i s se abin dela
oricemsur de constrngere care ar priva popoarele de acest
drept.Pentru ca un popor s ctige dreptul de a se numi Micare
de Eliberare Naional i de a se bucura de aceststatut este
nevoie ca s ntruneasc 3 elemente :1) Poporul s aib la baz
un substrat cultural (valori,limb, religie etc.)2) Trebuie s existe
un organ de conducere3) Acest organ de conducere trebuie s se
bucure de autoritate n faa poporului.Trebuie de menionat c
minoritile naionale nu au dreptul de a lupta pentru

autodeterminare. Minoritile trebuie i sunt protejate prin tratate

internaionale prin care li se garanteaz drepturile i libertile
fundamentale (inclusiv cele la pstrarea identitii).
Subiectul II: Marea liber
2.1 Definii noiunea de mare liber
Marea libera este acea parte a Oceanului Mondial,situata in afara
limitelor zonei economice exclusive si estedeschisa pt toatele
statele fie ele riverane,fie fara litoral.Convenia cu privire la
dreptul mrii din 1982 definete marea liber drept acea parte a
mrii care nu estecuprins nici n zona economic exclusiv, nici
n marea teritorial, apele interne sau arhipelagice unui stat.
2.2 Analizai principiile aplicabile regimului mrii Libere
Regimul juridic al mrii libere este guvernat de 3 principii
importante ale dreptului internaional maritim,codificate n
Convenia din 1982: principiul libertii mrii, principiul folosirii
mrii n scopuri panice, principiul neapropriaiunii mrii
libere.Prin principiul libertii mrii se subnelege c Marea liber
este deschis tuturor statelor, fie ele riveranesau fr litoral.
Aceast libertate presupune:1)libertatea de survol2)libertatea de
navigaie 3)libertatea de a pune cablurii conducte
submarine4)libertatea de a construi insule ialte instalaii
autorizare de dreptul
internaional5)libertateapescuitului6)libertatea cercetrilor
tiinificePrin principiul folosirii mrii n scopuri panice statele
riverane sunt obligate s se abin de la recurgerea lafor sau
ameninare cu for a.Prin principiul neapropria iunii mrii libere
statelor li se interzice s pretind vriun drept de
proprietateasupra mrii libere sau s supun o parte din ea
suveranitii sale. Principiul dat nu afecteaz jurisdicia de statla
bordul unei nave aflate sub pavilionul su.
2.3 Estimai modaliti de reprimare a infraciunilor
comise n marea liber
n scopul reprimrii a infraciunilor comise n marea liber este
necesar s menionm c aici ne vine najutor 2 excepii de la
principiul imunitii de jurisdicie la bordul unei nave,i anume:

dreptul de vizit idreptul de urmrire.Dreptul de vizit este

dreptul de control efectuat de o nav de rzboi sau afectat de
serviciul public asupraunei nave comerciale, atunci cnd exist
motive serioase de a bnui c aceast nav practic:
pirateria,transportul de sclavi, nu are naionalitate.Dreptul de
urmrire este dreptul de a urmri nava strina de ctre o nav de
rzboi sau afectat de serviciul public doar dac existmotive
serioase care presupun c nava a nclcat legile unui stat.
Dreptul de urmrirenceteaz atunci cnd nava ptrunde n marea
teritorial a propriului stat.Sunt considerate infraciuni comise n
marea liber: Transportul de sclavi, pirateria, traficul de substab
estupefiantei psihitrope, emisiunile neautorizate emise n marea
liber.Ceine de reprimarea pirateriei, Convenia din 1982
prevede c orice stat poate s rein o o nav sau oaeronav
pirat, s aresteze persoanele i s sechestreze bunurile care se
gsesc la bord. Tribunalele statului care a efectuat reinerea pot
s se pronune asupra pedepselor de aplicat, precum i asupra
msurilor de luat n ceeace privete nava, aeronava sau
bunurile.Deasemenea statelor au dreptul s aresteze orice
persoan sau s imobilizeze orice nav care practictransportul
de sclavi, servete unei emisiuni neautorizate sau practic trafic
de substane stupefiante i psihotrope.
Test nr. 7
Subiectul I: Principiile fundamentale ale dreptului
internaional public
1.1.Definii noiunea de principiu fundamental al DIP.
Principiul fundamental al Dreptului Inernaional repezinta o norma
juridica de maxima generalitate, universalvalabile, juridic
obligatorii pentru subiectele de drept internaional care au fost
create n baza acordului devoin al statelor. Principiile constituie
normele cele mai importante care stau la baza ntregului sistem
deDrept Inernaional. pr fund-norme de drept
fundamentale,imperative,universale,generale care au drept
scopreglementarea relatiilor internationale contemporane si
protectia valorilor fundamentale caracteristicecivilizatiei umae la
o anumita etapa de dezvoltare istorica.-prescriptie normativ ce se

caracterizeaza printr-un inalt nivel de abstractizare,ce guverneaza

conduitasubiectilo DIP. La ele putem evident si caracter politic
adic statele decurg la modaliati politice de solutionare
aconflictelor.Ele apara cele mai importante valori a societietatii
int:pacea,egalit dintre state,coperarea.Pr fundamentale au o
valoare jur egala,nefind supuse unei ierarh.Respectarea lor reprez
o conditie sine qua nonadica necesar pu evitar conflictelor dintre
state.
1.2Analizai natura juridic a principiilor fundamentale ale
DIP.
Principiile fundamentale au un caracter de maxim
generalitate,acoperind toate domeniile pe care raporturilede DIP
le reglementeaz.Caracterul universal reiese din faptul c se
aplic tuturor relaiilor dintre state.Principiile fundamentale au i
un caracter juridic, iar faptul c au fost consfinite n cele mai
importantedocumente internaionale confirm acest fapt. n
literatura de specialitate se insist asupra fatpului statele
suntdeseori tentate s recurg exlcusiv la mijloace poltice de
soluionare a conflictelor, astfel principiilefundamentale capt i
un caracter politic. Ele apr cele mai importante valori ale
societii internaionale, pentru subiecii DIP i n general pentru
toat omenirea. Principiile DIP au o valoare juridic egal,
nefiindsupuse unei ierarhizri. Aceste principii reprezint ni te
norme ius cogens, adic sunt normeimperative,obligatorii. O alt
caracteristic a principiilor de DIP este interdependena
principiilor, aceastarezultnd din faptul c fiecare principiu se
afirmprin celelalte principii.
1.3Evaluai principiile n procesul de formare a Dreptului
Internaional Public
Reieind din natura i coninutul juridic al principiilor
fundamentale aledreptului internaional trebuie demenionat c
aceste principiii se detaeaz din totalitatea normelor dreptului
internatiional, ele reprezentndnucleul de baz al Dreptului
internalional public, ntruct celelalte norme adoptate ulterior fie
pe calecutumiar, fie pe cale convenional s-au conformat
acestor principii.Trebuie de menionat deasemeneai faptul c

unele din principiile internaionale au nceput s

influenezeDreptul Internaional i relaiile dintre state, ncdin
antichitate. Astfel principiul ndeplinirii cu bun-credin a
obligaiilorasumate (pacta sunt servanda) aprut n Roma Antic
este i acum piatrade temelie arelaiilor dintre statele
contemporane.Prin urmare principiileinternaionale, au contribuit
la marile victorii revoluionare i democraticeasupra
autoritarismului i dominaiei statelor mai puternice
asuprarelaiilor internaionale. Momentul crucial nevoluia
Dreptului Internaional a fost adoptarea Cartei ONU n 1945 i
codificarea principiilor fundamentalechiar n art.2 al acestui
document. Ulterior pentrua spori eficiena principiilor
fundamentale, societateainternaional le- mai codificat ntr-o
serie de tratate cum snt:1)Declaraia Adunrii Generale a ONU
privind principiile de drept internaionale2)Actul final de la
Helsinki 19753) Carta de la Paris pentru o nou Europ 1990
Subiectul II: Valabilitatea tratatelor international
2.1 Definiinoiunea de validitate a tratatului
internaional.
Validitatea tratatului internaional reprezint corespunderea sa cu
normele legale ce ine de regulile sale dencheiere, coninutul,
obiectul i scopul sau.un tratat international se considera valabil
atat timp cat nu estedovedit contrariul.
2.2 Constatai viciile de consimmnt prezente la
ncheierea tratatului internaional.
Viciile de consimmnt care duc la nulitatea relativ a tratatului
sunt:a) violarea vdit a unei norme de importan fundamental
a dreptului intern privind compentena de ancheia tratate.(de ex:
norma constitutional privind ratificarea, procedura de urmat,
deplinele puteri) b) eroarea dac constituie o baz esenial a
consim mntului unui stat de a fi legat prin tratat sau dac
statulcare invoc eroarea nu a contribuit prin conduita sa la
producerea ei c) dolul care const n conduita frauduloas a unei
pr i contractante, prin care se urmrete determinarea altei
pri contractante s-i dea consimmntul pentru ncheierea
tratatului.Dolul poate mbrca forma unor declaraii false, a

reprezentrii false sau alte procedee de neltorie d) coruperea

reprezentantului unui stat participant la negocierea ncheierii
tratatului.Actele de corupere trebie s fie evidente i n msur s
exercite o influen considerabil asupra voinei lui.Viciile de
consimmnt care duc la nulitatea absolut a tratatului
sunt:a)constrngerea exercitat asupra reprezentanilor unui stat,
prin acte sau ameninri ndreptate mpotrivalibertii sau
integritii fizice a acestuia, reputaiei lui, persoanelor dragiei.
b)constrngerea exercitat asupra unui stat participant, prin
ameninarea cu for a sau prin violarea altor principii
fundamentale ale DIP
2.3 Evaluai efectele nulitii tratatelor internaionale.
n dependen de viicile consimmnt prezente la ncheirea
tratatului, el poate fi lovit fie n nulitate relativfie n nulitate
absolut.a) Nulitatea relativ de obicei duce la suspendarea
tratatului. Ea poate fi invocat doar de partea care a fost
prejudiciat de ncheierea tratatului. b) Nulitatea absolut poate fi
invocat att de partea prejudiciat ct de orice alt membru al
societiiinternaionale, precum i din oficiu de ctre o instan
internaional jurisdicional. Nulitatea absolut are ca efect
declararea tratatului ca fiind nevalabili repunerea pr ilor n
stituaia care aexistat pn la ncheierea tratatului(erga omnes) .
Deasemenea pr ile trebuie s se strduie s elimineconsecinele
oricrui act ndeplinit pe baza acelui tratat.
Test nr.8
Subiectul I: Principiul cooperrii
1.1 Definii principiul cooperrii internaionale.
Principiul cooperrii internationale confirma modul cardial de
realizare de catre state a intereselor lor indomeniul
international,la fel si in sfera dreptului intern.Principiul cooperrii
internaionale prevede dreptulsubiecilor DIP de a stabili raporturi
de colaborare cu ceilali subieci, de a participa la proiecte,
iniiative decooperare pe plan regionali mondial. Principiul
cooperrii mai prevedei obligaia subiecilor DIP de acontribui la
dezvoltarea armonioas a comer ului internaional fr bariere

sau discriminri , de a contribui la paceai securitatea omenirii,

de a preveni crizelei de a participa la combaterea
infracionalitii internaionale, terorismului etc.
1.2.Analizai evoluia istoric i codificarea Principiului
Acest principiu a fost nscris printre principiile de baz ale Cartei
ONU, n care se precizeaz c trebuiecooperarea internaional n
rezolvarea problemelor internaionale cu caracte economic,
social, cultural precum i n ncurajarea i respectarea drepturilor
omului. Formularea cooperrii ca scop al O.N.U a fcut caunii
autori s nu considere cooperarea internaional un principiu
findamental. ns Declaraia AdunriiGenerale a O.N.U. din 1970
prevede c Statele, oricare ar fi deosebirile existente ntre
sistemele lor politice,economicei sociale au obligaia de a
coopera ntre ele n diverse domenii ale relaiilor internaionale.
Actulfinal de la Helsinki 1975 precum i Carta pentru o nou
Europa de la Parsi 1990 la fel consacr acest principiu,iar carta
enumer express domeniilei aciunile care rezult din obligaia
cooperrii internaionale.
1.3Evaluai coninutul juridic al principiului
Autorii contemporani ajung la concluzia c cooperarea este de
natur dispozitiv cu unele excepii. Ideia estec astzi
cooperarea internaional este unicul instrument prin care statele
i pot realiza interesele ori ncondiiile conteporane nici un stat
nu va putea purta o politic autarhic (de izolare). Prin urmare
obligaia decooperare pentru state se ntlnete n urmtoarele
situaii:Carta ONU stipuleaz obligaia tuturor statelor membre de
a participa la sanciunile decise de consiliul desecuritate contra
statelor care atenteaz la paceai securitatea internaional.n
dreptul cosmis se ntlnete situaia cnd un obiect cosmic este
nevoit s aterizeze for at pe teritoriul unui altstat, atunci statul
pe teritoriul cruia obiectul este depistat va ntreprinde toate
msurile pentru restituireaobiectului statului de lansare,
repatrierea echipajului i se va abine de la orice investigaii
asupra obiectuluicosmic. Cooperarea internaional n calitate de
principiul fundamental impliec subiecte activei cu drepturi

egale.Aciunile lor deasemenea trebuie s se afle sub imperiul

bunei-credine.
Subiectul II: Zona internaional a teritoriilor submarine
1.1Definii noiunea de zon internaional a teritoriilor
submarine.
Zona internaional a teritoriilor subarine reprezint fundurile
mrilor i ale oceanelor dincolo de limitele jurisdictiei
nationale.zona si resursele sale sunt patrimoniu comun al
umanitatii si nici un stat nu poate sarevendie sau sa exercite
suveranitatea sau drepturile suverane asupra unei parti oarecare
a zonei sau aresureselor sale.
1.2Identificai principiile aplicabile regimului zonei
submarine.
Regimul juridic aplicabil zonelor international a teritoriilor
submarine este guvernat de urmtoarele principii:1)Principiul
inadmisibilitii revendicrilor de suveranitatei apropriaiunii
zonei. Potrivit acestui principiunici un stat nu poate s revendice
sau s exercite suveranitate sau drepturi suverane asupra unei
pr i oarecarea zonei sau asupra resurselor sale. Nici un stati
nici o persoan fizic sau juridic nu poate s-i nsueascvreo
parte oarecare a zonei sau a resurselor sale.2)Principiul
exploatriii explorrii zonei n interesul ntregii umaniti. Zona i
resursele sale suntconsiderate patrimoniul comun al ntregii
omeniri. n consecin, activitile din zon vor fi desfurate
ninteresul ntregii omeniri, idependent de situaia geografic a
statelor, fie c e vorba de statele riverane saustate fr
litoral.3)Principiul utilizrii zonei n scopuri exclusiv
panice.4)Principiul rspunderii internaionale pentru daunele
rezultate n urma nerespectrii statutului juridic al zonei.Un stat
sau organizaie internaional poart rspundere pentru daunele
provocate zonei internaionale ateritoriilor submarine, rezultate n
urma nerespectrii obligaiilor care le revin n conformitate cu
clauzeleconven ionale. 5)Principiul proteciei mediului marin.
Pentru desfurarea tuturor activitilor din zon, trebuie luate
msurinecesare n scopul asigurprii proteciei eficace a mediului

marin mpotriva efectelor duntoare care potrezulta din aceste

activiti.
1.2 Estimai rolul Autoritii Internaionale a spaiilor
submarine.
Autoritatea Internaional a spaiilor submarine a fost create prin
Convenia din 1982 i reprezint oorganizaie internaional care
are ca scop primordial asigurarea regimului juridic al zonelor
international alespaiilor submarine. Toate statele pr i sunt n
mod automati pr i ale acestei Autoriti. Numai Autoritatea
poate elibera autorizaii statelor membre pentru desfurearea
activitilor n aceste zone(fie cercetri tiinifice, fie explorare
sau exploatare). Tot Autoritatea urmeaz s duc evidenai
ssupraveghezeaceste lucrri.Din 1966 Autoritatea a obinut
statut de observator pe lng ONU. Dac iniial cheltuielile erau
suportate deONU, ulteior Autoritatea a trecut la intretinere prorie,
aceasta sporind gradul de impartialitate si independentain luarea
deciziilor.Rolul principal pe care il are autoritatea const n faptul
c ea mparte beneficiile financiare sau alte avantajeeconomice
provenite din activitile din zon. Tot Autoritii i revine rolul
principal n vederea garantrii, protecieii conservrii mediului
marin. La fel Autoritatea are menirea de a promovai ncuraja
cercetrile tiinifice marine
Test nr.9
Subiectul 1: Principiul proteciei dr si lib fundamentale ale
omului
1.1 Definii principiul proteciei universale a drepturilor
omului
Principiul protectiei drepturilor si libertatilor fundamentale ale
omului reglementeaza asigurarea de catre stata inviolabilitatii
drepturilor omului pe teritoriul lor si in afara frontierelor de stat.
1.3 Analizai evoluia istoric i codificarea principiului.
Principiul respectrii drepturilor omului este relativ nou, cptand
valene deosebite dupadoptarea Declaraiei universale a
drepturilor omului. Prima consacrare oficial a drepturilor omului

apare in SUA, la 12 iunie 1776, in Declaraia drepturilor, care

consfinea dreptul omuluila via i la libertate. Carta ONU conine
i ea unele dispoziii care denot preocuparea
societiiinternaionale in respectarea i garantarea drepturilor
omului. Carta ONU consfinete in mod expres obligaiile statelor
privind respectareauniversal i efectiv a drepturilor omului i
libertilor fundamentale pentru toi, fr deosebire de ras,
sex,religie, limb etc.In anii care urmeaz de la data intrrii in
vigoare a Cartei ONU, in cadrul Naiunilor Unite au fost
elaboratenumeroase instrumente politico-juridice internaionale,
care au dat expresie preocuprilor pentru atingerea unuistandard
minim de protective a drepturilor omului, atributelor
fundamentale ale personalitii individului,drepturile i obligaiile
care-i revin in raport cu semenii si i societatea din care fac
parte.Dintre documentele cele mai representative care au
fundamentat existena principiului respectrii drepturilor omului
ca principiu de drept internaional este necesar de menionat:
DeclaraiaUniversal a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948
Cele dou Pacte internaionale cu privire la drepturile economice,
socialei culturale i cu privire la drepturilecivile i politice,
adoptate de Adunarea General a ONU la 16 decembrie
1966;Declaraia american a drepturilor i indatoririlor omului
adoptat la Bogota in 1948;Convenia pentru protecia drepturilor
omului i libertilor fundamentale semnat la Roma la 4
noiembrie1950 in cadrul Consiliului Europei;Actul final
alConferinei pentru Securitate i Cooperare in Europa, semnat la
Helsinki la 1 august 1975 .
1.3 Evoluai coninutul juridic al principiului
Drepturile omului sunt cele mai codificate la moment. Persoanele
fizice in deferitele
saleacceptiuni(copil,refugiat,apatrid,bipatrid,persoana
stramutata) este astazi destinatarul principal a surselor dreptului
international.Au fost create o serie de mecanisme care
examineaza cauzele de nerespectare drepturilor si libertatilor
fundamentale. In DIP se cunosc doua tipuri de asemenea
mecanisme: jurisdictionale(CtEDO) siadministrative(Comitetul de
la Geneva pentru drepturile omului).Pe linga categoriile de
presoane protejate in DIP exista acte care protejeaza anumite

categorii de drepturi fundamentale.(ex Pactul cu privire la

drepturile civile si politice din 1966).Astazi se cunosc trei generatii
ale drepturilor omului:drepturi civile si politice,drepturi
economice,sociale si culturale,drepturi colective(dr. la pace,la
dezvoltare, la un mediu inconjurator sanatos,dr. la folosirea
proprie a resurselor naturale,etc)De fapt, in virtutea acestui
principiu statelor le revin i o serie de obligaii de drept
internaionalcum ar fi de pild:- obligaia statelor de a respecta
standardele internaionale privind drepturile omului;- obligaia de
a nu permite nici un fel de inclcare a drepturilor omului, creand
mijloace judiciarela indemana celor ale cror drepturi au fost
inclcate;- s se preocupe de asigurarea pentru toi oamenii a
unui nivel de via corespunztor asigurrii sntii i bunstrii
lor, preocupandu-se de adoptarea msurilor sociale necesare;- s
asigure minoritilor naionale dreptul de a se asocia, de a duce
impreun o via spirituali de ai prezerva identitatea etnic,
lingvistic i religioas;In concluzie, este necesar de reinut c
intre principiul drepturilor omului i principiileegalitii suverane i
neinterveniei nu trebuie s existe raporturi de incompatibilitate.
Msurile prin care sunt traduse in via reglementrile
internaionale privind drepturile omului sunt inesen msuri
interne adoptate de state in virtutea suveranitii lor. Afar de
aceasta, este necesar de menionat c documentele
internaionale creeaz doar un anumit cadru juridic general
legatde protecia drepturilor omului, pe cand concretizarea
acestor prevederi se efectueaz in ultiminstan prin actul
suveran al statului, prin reglementri interne, i in general prin
contribuiaorganelor interne ale statului care vegheaz
respectarea necondiionat a drepturilor omului infiecare stat.
Subiectul II: Platoul continental
2.1 Definii noiunea de platou continental
Platou continental-.cuprinde fundul marii si subsolul regiunilor
submarine situate dincolo de mareateritoriala,pe toata intinderea
prelungirii naturale a teritoriului terestru al acestui stat ,pana la
limita externa amarginii continentale sau pana la o distanta de
200 de mile marine de la liniile de baza de la care se
masoaralatimea marii teritoriale

2.2 Analizai tehnicile de delimitare a platoului continental

Conventia cu privire la dreptul marii prevede citeva tehnici de
delimitare a platoului continental:1. pan la o distan de 200
mile marine de la liniile de baz de la care se msoar
limeamrii teritoriale, atunci cand limita exterioar a marginii
continentale este inferioar celor 200 mile marine,2. pan la o
distan de 350 mile marine de la liniile de baz de la care se
msoar limeamrii teritoriale, atunci cand limita exterioar a
marginii continentale se intinde dincolo de 200 mile marine dela
liniile de baz a mrii teritoriale, 3. in aceleai condiii, pan la o
distan de 100 mile marine de la izobata de 2500 m, care
estelinia care leag punctele de 2500 m adancime.(1 strelcaplatoul continental,2-izobata de 2500 m,3-prelungireade 100 mile
maritime)
2.3 Estimai drepturile exclusive i obligaia statelor n
explorarea platoului continental
Drepturile si obligatiile statului riveran asupra platoului
continental1. Statul riveran exercit drepturi suverane asupra
platoului continental n scopul explorrii lui i exploatriiresurselor
sale naturale.2. Drepturile vizate la paragraful 1 sunt exclusive, n
sensul c dac statul riveran nu exploreaz platoulcontinental sau
nu-i exploateaz resursele naturale, nimeni nu poate s
ntreprind astfel de activiti frconsimmntul su expres.3.
Drepturile statului riveran asupra platoului continental nu depind
de ocupaia acestuia, efectiv sau fictiv, inici de vreo declaraie
expres.4. Resursele naturale vizate de prezenta parte cuprind
resursele minerale i alte resurse nebiologice alefundului mrii i
subsolului acesteia. n zona economic exclusiv, statul riveran
are dreptul exclusiv de a proceda la construirea i de a autorizai
reglementa construirea, exploatarea i utilizarea de:insule
artificiale; instalaii i lucrri care pot mpiedica exercitarea
drepturilor statului riveran n zon.2. Statul riveran are jurisdicie
exclusiv asupra acestor insule artificiale, instalaii i lucrri,
inclusiv n materiede legi i reglementri vamale, fiscale, sanitare,
de securitate i de imigrare.Foraje pe platoul continentalStatul
riveran are dreptul exclusiv de a autoriza i de a reglementa
forajele pe platoul continental, oricare ar fiscopurile

acestora.Sparea de galeriiPrezenta parte nu afecteaz dreptul

statului riveran de a exploata subsolul recurgnd la sparea unor
galerii,oricare ar fi adncimea apei n locul respectiv.
Test nr.10
Subiect I: Cutuma Internaional
1.1 Definii noiunea de izvor de Drept Inernaional
Izvorul de drept internaional public poate fi definit ca fiind un
instrument juridic (tratatul sau cutumainternaional), care dau
form exterioar normelor juridice internaionale, prin acordul de
voin al subiectelor dreptului internaional public, in primul rand
statele.
1.2 Comparai cutuma cu tratatu international
Asemanari:Ambele sunt izvoare de DIPAu forta juridica
obbligatorieSunt create prin acordul de vointa a statelor Pentru a
constitui izvoare de drept trebuie sa intruneasca anumite
conditiiSfera lor de aplicare variaza prin aria lor de intindere in
spatiuDeosebiri:Tratatul CutumaRecunoasterea se face pe cale
expresa Recunoasterea se face tacitReprez inta un acord scris Se
incheie in forma verbalaOfera o regelementare clara si este usor
Se face apel la alte surse auxiliarede dovedit acordul de vointa
Trebuie sa fie generala si constantSe adopta prin anumite
proceduri specifice repetataReglementeaza aproape toate
domeniile Reglementeaza doar anumite sfererelatiilor
internationale ale relatiiilor internationaleIntruneste ambele
elemente:spiritual si material Lipsa elementului material
1.3 Evaluai tehnici de probare a existenei cutumei
Ne putem considera in prezena unei norme cutumiare din
momentul din care fiecare dintre subiectele dedrept internaional
poate conta pe faptul c celelalte se vor conforma acelei conduite
ce formeaza obiectulrespectivei reguli.Un fenomen nou in
legtur cu formarea cutumei rezid in participarea organizaiilor
internaionale la procesul cutumiar. Aceast participare se
manifest prin acte care dei emande la organele organizaiilor
internaionale, reprezint in ultim instan poziia adoptat

destatele membre. Este vorba deci de o nou cale de manifestare

a consimmantului statelor careimbogete considerabil
procesul cutumiar.Ca exemplu de rezoluii ale Adunrii Generale
ale ONU care au influenat mult procesulcutumiar pot fi
enumerate urmtoarele:a. Declaraia universal a drepturilor
omului din 10 decembrie 1948; b. Declaraia cu privire la
declararea independenei rilor i popoarelor coloniale din
1960;c. Declaraia relativ la eliminarea tuturor formelor de
discriminare rasial din 1963 etc.Cutuma are un neajuns, ce
const in dificultatea dovedirii existenei acesteia,adic a
dovedirii coninutului ei. Pentru a facilita stabilirea elementelor
unei norme cutumiare ar putea fi luatein considerare:actele
normative interne ale statelor (legi, hotrari ale guvernului,acte
ale administraiei publice locale etc.); orice acte ale organelor
statului cu puteri in planul relaiilor internaionale (acte ale unor
ministere, note diplomatice, declaraii de politic extern,
corespondenadiplomatic etc.)hotrari ale instanelor de
judecat, cu inciden in materia dreptului internaional;opiniile
exprimate de delegaiile statelor in cadrul unor conferine
internaionale sau in cadrul unor organe aleorganizaiilor
internaionale;dispoziiile unor tratate internaionale, care pot fi
invocate ca norme cutumiare nu intre statele pri, ci inraporturile
dintre state tere sau intre acestea i statele pri.In concluzie,
putem constata c cutuma internaional ii menine i in prezent
o insemntatenormativ determinat.
Subiectul II: Statutul prizonierilor de rzboi
2.1 Definii noiunea de prizonier de rzboi
conceptul de prizonier de rzboi deriv din acela de combatant,
unde persoanele care fac parte din componenaforelor militare
aflate in conflict se consider combatani (adic au dreptul s
participe nemijlocit la aciunimilitare) i orice combatant, fiind
prins in prizonierat de partea advers, este prizonier de rzboi.
2.2 Stabilii beneficiarii statutului de prizonier de rzboi
Se bucur de protecie umanitar in calitate de prizonier de
rzboi urmtoarelecategorii de combatant a) membrii forelor
armate ale unei pri in conflict ai miliiilor i corpurilor de

voluntarifcand parte din aceste armate; b) membrii altor miliii i

membrii altor corpuri de voluntari, inclusiv cei din micrile
derezisten organizate aparinand unei pri in conflict,
acionand in afara sau in interiorul propriului lor teritoriu, chiar
dac acest teritoriu este ocupat;c) membrii forelor regulate care
se pretind ale unui guvern ori ale unei autoriti nerecunoscute de
putereadeintoare;d) Persoanele care urmeaz forele armate
fr a face parte din ele, membrii civili ai echipajelor unitilor
demunc sau ai serviciilor insrcinate cu bunstarea forelor
armate;e) persoanele din randurile populaiei locale care iau
benevol arma in maini pentru a opunerezisten.Beneficiaz de
statut de
prizonier de rzboi i rezervitii, membrii micrilor de rezisten,
precum i membrii forelor armate in uniform care acioneaz pe
teritoriul inamic in scopulobinerii de informaii sau distrugerea
unor obiective militare. Nu se bucur de statutul prizonierilor de
rzboi spionii, sabotorii, mercenarii i militarii care au comis crime
derzboi, dup ce un tribunal competent a pronunat o sentin
impotriva lor.
2.3 Estimai drepturile i garaniile de care beneficiaz
prizonierii de rzboi
Prizonierii de rzboi ii pstreaz statutul lor juridic din momentul
capturrii lor pan larepatriere.Drepturi:Orice act de agresiune
sau omisiune ilicit care ar pune in pericol viaa sau sntatea
unui prizonier de rzboi de sub puterea sa va fi considerat ca o
grav inclcare a Conveniei, ei nu vor putea fisupui unei mutilri
fizice sau experiene medicale de orice natur care nu ar fi
justificat de starea sntiilor1.Protecia prizonierilor de rzboi
trebuie s aib un caracter permanent, mai ales impotrivaoricrui
act de intimidare, contra insultelor sau curiozitii
publice982.Orice inclcare a acestor reguli va antrena
rspunderea statului respectiv i a celor care auefectuat-o, orice
act ilicit din partea puterii deintoare, antrenand moartea sau
punand in pericol grav sntatea prizonierilor vor fi considerate
infraciuni grave i echivaleaz cu crime de rzboi.Toate bunurile
i obiectele prizonierului de rzboi vor rmane in posesia lui,984
iar bunurileridicate vor fi inapoiate in momentul punerii lui in

libertate sau repatrierii lui.Prizonierii de rzboi vor putea fi pui in

libertate total sau parial, pe cuvant sau pe angajament in msura
incare legile naionale ale statelor beligerante accept aceast
posibilitate.Prizonierii de rzboi vor fi grupai in lagre dup
naionalitate, sex, limba pe car o cunosc,obiceiurile lor. Numai
tribunalele militare vor putea judeca un prizonier de rzboi, cu
excepia cazurilor incare legislaia Puterii deintoare autorizeaz
un tribunal civil in mod expres s judece un membru al forelor
armate.In toate cazurile in care este posibil, pedeapsa cu moartea
nu se pronun asupra femeilor gravide sau cu copii minori,
precum i asupra prizonierilor de rzboi care n-au implinit
optsprezece ani.In cazul in care prizonierii de rzboi au evadat i
cad din nou in prizonierat, nu vor fipasibili de nici o
pedeaps.Prizonierilor de rzboi li se recunoate dreptul de a
dispune de unele resurse bneti. Cadrul Conveniei prevede c
testamentul prizonierilor de rzboi trebuie s fie intocmit conform
legislaiei rii lor de origine, care va lua msurilenecesare pentru
a adduce aceste condiii la cunotina Puterii deintoare.Obligatii
Cu excepia ofierilor lor, toi prizonierii de rzboi sunt obligai la
salut i la semnele exterioare de respect, prevzute de
regulamentele propriei lor armate fa de toi ofierii Puterii dei
n toare, in acest sens, fiindautorizat portul semnelor gradului i
naionalitii, precum i al decoraiilor.
Test nr.11
1.1 Codificarea Dreptului Internaional
Prin codificarea dreptului internaional se inelege operaiunea
prin care se realizeazsistematizarea normelor sale pe anumite
ramuri cum ar fi dreptul diplomatic, dreptul mrii,dreptul
tratatelor etc.
1.2 Analizai formele i tipurile codificrii
Activitatea de codificare a dreptului internaional se desfoar in
dou forme principale:codificarea neoficial i oficial.Codificarea
neoficial se realizeaz sub forma numeroaselor proiecte
individuale elaborate deunii doctrinari, specialiti in domeniul
dreptului internaional public, sau de ctre unele instituii i
organizaiitiinifice interne sau internaionale cum ar fi Institutul

de drept internaional,Asociaia de drept internaional, Institutul

american de drept internaional .a.Codificarea neoficial a
dreptului internaional nu are o for obligatorie pentru
subiectelesale, ins cu toate acestea ea poate fi luat in
consideraie atat in cadrul codificrilor oficiale, cat i in
practicastatelor precum i in jurisprudena
internaional.Codificarea oficial este realizat de ctre state,
avand o for obligatorie pentru subiecteledreptului internaional,
in msura in care acestea recunosc i accept caracterul
obligatoriu alactelor de codificare, devenind pri contractante la
tratatele de codificare. Codificarea oficial a dreptuluiinternaional
a fost realizat pan in prezent mai mult pe ramuri, decat
codificarea lui general. In acelai timp,exist o codificare a
normelor sale cu caracter de universalitate i o codificare a
normelor regionale.Codificarea exista de 2 tipuri:de lege lata-in
urma careia sunt sistematizate normele deja existente si de
legeferenda-in urma careia sunt create norme noi,necunoscute
pina la acel moment.
1.3Estimai principale codificri eseniale ale DIP
Activitatea de codificare a dreptului internaional se intensific
dup cel de-al doilea rzboi mondialsub egida ONU. Adunarea
General a ONU creaz in anul 1947 Comisia de drept
internaionalin calitate de organ subsidiar al su, cu misiunea de
a pregti actele internaionale de codificare a
dreptuluiinternaional, de a formula cu precizie i sistematic
regulile dreptului internaional, in domeniile in care existo
practic juridic considerabil, precedente sau opinii
doctrinare.Ca urmare a acestei activiti, Comisia de drept
internaional a elaborat proiecte a mai multor convenii de
codificare a dreptului internaional, care ulterior au fost semnate
i ratificate de ctre state.Acestea sunt patru convenii de la
Geneva asupra dreptului mrii din anul 1958, Conveia de la
Viena cu privire la relaiile diplomatice din anul 1961, Convenia
de la Viena cu privire la relaiile consulare din 1963,Conveia de la
Viena cu privire la dreptul tratatelor din anul 1969,Conveia de la
Viena cu privire la misiunile speciale din anul 1969. In prezent,
Comisia de drept internaional se preocup de codificarea unor
aa domenii cumar fi: rspunderea internaional a statelor,

imunitatea de jurisdicie a statelor i a bunurilor acestora,

statutulcurierului diplomatic i a valizei diplomatice,
reglementarea relaiilor dintre state i organizaiileinternaionale,
codificarea crimelor impotriva pcii i securitii omenirii.
Subiectul II: Soluionarea Diferendelor maritime
2.1 Definii noiunea de difirend maritime
Prin diferend maritim internaional se inelege acea confrontare
obiectiv de interese intre subiecii dreptuluiinternaional in
legtur cu folosirea Oceanului Planetar, care opune contestaii
de ordin juridic intre prileimplicate.
2.2 Analizai modalitile diplomatice de reglemtare a
difirendelor maritime
Dintre mijloacele politicodiplomatice convenia recomand
negocierea
i concilierea. Negocierea. Potrivit articolelor 283-284 atunci cand
apare un diferend intre statele pri in legtur cuinterpretarea
sau aplicarea conveniei, prile in litigiu vor proceda imediat la
un schimb de preri privind rezolvarea diferendului prin negocieri
sau orice stat parte poate invita cealalt sau celelalte pri s
supundiferendul unei concilieri dup o procedur special.
Aceast procedur este prevzut la anexa V la
convenie.Concilierea. Dac invitaia unei pri de a supune
diferendul maritim unei proceduri de concilierea fost acceptat de
cealalt parte, procedura de conciliere se declaneaz printr-o
notificare scris. Comisia deconciliere se compune din cinci
conciliatori desemnai de pe o list intocmit de Secretarul
General alONU,pentru intocmirea creia fiecare stat-parte la
convenie este abilitat s desemneze patru conciliatori, carese
bucur de cea mai inalt reputaie de imparialitate, de
competen i de integritate. Numele unui conciliator va rmane
pe list pan cand acesta esteretras de ctre statul-parte care l-a
desemnat.Partea care declaneaz procedura concilierii numete
doi conciliatori, care se aleg de pe lista enunat din careunul
poate s fie dintre cetenii si. Aceste numiri trebuie s fie
menionate in notificare. Cealalt parte ladiferend va numi in

acelai mod doi conciliatori in termen de 21 de zile de la primirea

notificrii. Dacnumirile nu sunt fcute in termenul prevzut,
partea care a declanat procedura poate, in sptmana
careurmeaz dup expirarea acestui termen, fie s pun capt
procedurii printr-o notificare adresat celeilalte pri,fie s cear
Secretarului General al ONU s efectueze aceste numiri.
Secretarul General al ONU va efectuanumirile necesare, alegand,
cu consultarea prilor la diferend, persoane care figureaz pe
lista conciliatorilor,in termen de 30 de zile de la primirea unei
astfel de cerere.Intr-un termen de 30 de zile de la data ultimei
numiri, cei patru conciliatori desemnai vor numi un al cincileade
pe lista de conciliatori, care va fi preedinte. Dac numirea nu
este fcut in termenul prevzut, fiecare parte poate, in
sptmana care urmeaz dup expirarea acestui termen, s
cear Secretarului General al ONU sefectueze aceast numire
conform aceleiai procedurii. Dac prile nu convin altfel, comisia
de conciliere iistabilete singur procedura.In termen de 12 luni
de la constituirea sa comisia trebuie s prezinte raportul
su.Pentru intocmirea lui, ea poate, cu consimmantul prilor la
diferend, s invite orice stat parte s-i prezinte punctul de vedere,
verbalsau scris. Hotrarile de procedur, recomandrile i raportul
comisiei vor fi adoptate cu majoritatea membrilor si. Comisia
poate supune ateniei prilor orice msur susceptibil de a
facilita rezolvarea pe cale amiabil adiferendului. Comisia ascult
prile, examineaz preteniile i obieciile lor i le face propuneri
in scopul de ale ajuta s ajung la o rezolvare a diferendului pe
cale amiabil. Raportul va conine eventualul accord
intervenitsau, in lipsa acestuia, concluziile sale asupra tuturor
problemelor de fapt sau de drept referitoare la
obiectuldiferendului, precum i recomandrile pe care le
consider potrivite in scopul unei rezolvri amiabile. Raportulse
depune la Secretarul General al ONU i se transmite prilor in
diferend. Acest raport, inclusiv toateconcluziile sau recomandrile
coninute, nu este obligatoriu pentru prile in diferend.Procedura
de conciliere este incheiat in urmtoarele cazuri:1.atunci cand
diferendul a fost rezolvat,2. cand prile au acceptat sau o parte a
respins recomandrile din raport printr-o notificarescris adresat
Secretarului General al ONU,3. la expirarea unei perioade de 3
luni de la data comunicrii raportului prilor.Onorariile i

cheltuielile comisiei vor fi suportate de ctre prile la diferend.

Printr-un acord aplicabil numaidiferendului respectiv, prile la
diferend pot conveni s deroge de la acesta procedur.
2.3 Evaluai Eficiena Tribunalului Internaional pentru
Dreptul mrii n soluionarea difirendelor maritime.
competena Tribunalului se intinde asupra tuturor diferendelor i
cererilor care ii sunt supuse potrivit conveniei, precum i asupra
tuturor chestiunilor prevzute in mod special in orice alt acord,
careconfer competen Tribunalului. Ratione personae au
calitatea de a se prezenta in faa Tribunalului statele- pri la
convenie, precum i entitile, altele decat statelepri, in toate
cazurile prevzute in partea a XI(Zona) a conveniei sau pentru
orice deferendo supus in conformitate cu orice alt acord care
confercompeten Tribunalului i este acceptat de toate prile
la diferend.La examinarea unui diferend supus lui, Tribunalul va
aplica dispoziiile conveniei i celelalte reguli de
dreptinternaional care nu sunt incompatibile cu aceasta. Aceasta
nu aduce atingere facultii pe careo areTribunalul de a statua ex
aequo et bono dac prile in diferend sunt de acord.Atunci cand
una dintre pri la diferend nu se prezint in faa Tribunalului sau
nu face uz de mijloacele pe carele are la dispoziie, cealalt parte
poate cere Tribunalului continuarea procedurii i luarea unei
hotrari.Absena uneia din pri sau faptul c una dintre pri nu
face uz de mijloacele pe care le are la dispoziie, nu pot constitui
un obstacol pentru desfurarea procedurii.Atunci cand intr-un
diferend un stat-parte consider c are un interes de ordin juridic,
acesta se poate adresaTribunalului cu o cerere pentru intervenie
in proces. Dac Tribunalul admite cererea de intervenie,
hotrareasa privind diferendul va fi obligatorie pentru statul care
a intervenit,dar numai in msura in care se refer laaspectele
care au fcut obiectul interveniei. Tribunalul, inainte de a lua
hotrarea, trebuie s se asigure nunumai c are competena de a
soluiona diferendul, ci i c cererea este intemeiat in fapt i in
drept.Hotrarea Tribunalului este definitiv i toate prile trebuie
s i se conformeze. Ea nu este obligatorie decat pentru prile in
litigiu i numai pentru cauza rezolvat. La cererea oricrei dintre
pri, in caz de contestaie privind sensul i cuprinsul hotrarii,
Tribunalul este competent s o interpreteze.

Test nr.12
Subiectul I: Sistemul Dreptului Internaional
1.1 Definii noiunea de sistem a dreptului international
Sistemul dreptului internaional reprezint o totalitate de
elemente interdependente, obiectiv existente ianume: principii
de drept fundamentale i speciale, norme convenionale i
cutumiare,instituii i ramuri dedrept internaional.
1.2 Analizai elementele sistemului dreptului
internaional
In calitate de element al sistemului dreptului internaional, norma
de drept internaional poate fi definit ca oregul de conduit,
creat i recunoscut de subiecii dreptului International ca fiind
obligatorie.Principiul fundamental de drept internaional este acea
regul de conduit general, abstract, impersonal, posedind cel
mai inalt grad de imperativitate, care apr valorile vitale
caracteristice unei anumite etapeistorice de dezvoltare a
civilizaiei umane.Instituia dreptului internaional poate fi definite
drept un ansamblu de norme juridice internaionale,
cereglementeaz un domeniu restrans al relaiilor internaionale,
i anume, determin regimul juridicinternaional al unui anumit
spaiu (de exemplu instituia dreptului de trecere inofensiv prin
marea teritorial)sau se refer la un obiect determinat de
reglementare juridic (de exemplu instituia privilegiilor i
imunitilor consulare, instituia drepturilor minoritilor, instituia
recunoaterii statelor etc.).Instituiile, la rindul lor se impart in
instituii ramurale i instituii interramurale. Sunt considerate
instituiiinterramurale acele instituii compuse din norme juridice
care intr in componena a dou sau mai multe ramuri(de
exemplu instituia rspunderii juridice internaionale, instituia
succesiunii). Normele instituiei juridiceramurale se creeaz in
cadrul unei ramuri concrete i cuprind anumite compartimente
ale lor (de exemplu indreptul internaional maritim pot fi
evideniate grupe de norme care reglementeaz regimul juridic al
mriteritoriale, a zonei economice exclusive, platoului continental,

regimul juridic al mrii libere etc.)Ramura dreptului internaional

reprezint o totalitate de norme juridice convenionale i
cutumiare, cereglementeaz raporturile de un anumit tip aprute
intre subiecii dreptului international in cadrul unuidomeniu mai
larg de cooperare internaional, ce constituie obiect de
reglementare a dreptului internaional public i are un grad inalt
de codificare universal, caracterizat prin existena principiilor
aplicabile acestuidomeniu concret al relaiilor internaionale. Sunt
considerate ramuri de drept internaional public dreptulsecuritii
internaionale, dreptul cosmic,dreptul organizaiilor internaionale,
dreptul tratatelor, dreptul mrii,dreptul aerian, dreptul diplomatic
i consular etc.
1.3 Evaluai sistemul dreptului internaional
Sistemul dreptului internaional public la etapa de azi s-a
modificat considerabil i continu s-i schimbeconinutul datorit
apariiei i dezvoltrii noilor domenii ale relaiilor internazionale
(sfera investiional,informaional etc.), precum i datorit
diversitii opiniilor despre sistemul dreptului internaional,
intilnite inliteratura de specialitat, precum i datorit aspiraiilor
multor savani de a recunoate noi domenii ale relaiilor
internaionale drept obiect de reglementare a dreptului
internaional.Lista instituiilor i ramurilor de drept internaional
nu este exhaustiv, ele aflinduse in permanent dezvoltarei
completare. Totodat coninutul i denumire anumitor ramuri i
instituii pot varia de la un stat la altul.Unele ramuri i instituii de
drept internaional au aprut multe secole in urm (de exemplu
dreptul tratatelor,dreptul conflictelor armate, un numr
considerabil de instituii ale dreptului diplomatic, dreptului mrii
etc.).41Alte instituii i ramuri au aprut in secolul XX (de
exemplu dreptul aerian, dreptul cosmic, dreptul
securitiiinternaionale, dreptul internaional ecologic, instituia
platoului continental, instituia zonei
economiceexclusive,instituia asigurrii securitii navigaiei
aeriene, instituia repatrierii astronauilor). Al treilea grup
deinstituii i ramuri sunt astzi in proces de devenire (de
exemplu dreptul International nuclear, dreptulinternaional
ecologic etc.) Or, in opinia profesorului Kohen o nou ramur de
drept internaional apare atuncicind sunt intrunite urmtoarele

criterii:criteriul normativ: o totalitate de principii fundamentale,

cum sunt interzicerea utilizriiforei, dreptul popoarelor de a
dispune de ele insele, egalitatea suveran a statelor,
neintervenia in afacerileinterne ale unui stat;criteriul
instituional: modalitatea in care sunt exercitate pe plan
internaional funciilelegislativ,executive i reglementarea
diferendelor;criteriul subiectiv: determinarea creatorilor i
destinatarilor regulilor e conduit.
Subiectul II: Funciile consulare
2.1 Definii noiunea funciilor consulare
Funciile consulare-reprezint totalitatea activitilor oficiilor
consulare i ale personaluluiacestora.
2.2 Clasificai funciile consulare.
Dup obiectul lor sau dup domeniul pe care l abordeaz,
funciile consulare pot fi: funcii cu caracter politic, altele dect
funciile diplomatice; - funcii economice importante: promovarea
schimburilor economice dintre statul trimitor i statul primitor
pe teritoriul cruia i desfoar consulatul activitatea; funcii
culturale; foarte multe consulate romneti nglobeaz minicentre
culturale, avnd o activitatecultural intense (Consulatele de la
Veneia, Canal Grande, etc.) i unde funcia consular de
promovare aculturii este de fapt una dintre cele mai importante;funcii care se refer la protecia cetenilor; spre deosebire de
ambasade, care se concentreaz n principal pe promovarea
intereselor statelor, a autoritilor de stat, consulatele se
preocup de problemele cetenilor. Eleinclud de asemenea,
funcii administrative, funcii de stare civil, notariale,
jurisdicionale i funcii care serefer la marina comercial, nave
i aeronave i la obligaii militare.Din punct de vedere al
coninutului acestor funcii, ele pot fi mprite n dou
categorii:a) funcii care sunt conferite de ctre statul trimitor
oficiului consular respectiv;b) funcii care sunt recunoscute de
ctre statul primitor ,cel pe teritoriulcruia i desfoar
activitatea.Ca regul general, coninutul acestor funcii
consulare este negociat i inclus n conveniile bilaterale pe
problem consulare pe care statul le ncheie, o parteimportant a

acestor convenii consulare se concentreaztocmai pe

funciileasupra crora cele dou state i dau acordul s fie
ndeplinite de ctre oficiile consulare.
2.3 Formulai specificul fiecrei funcii consulare n parte
Funciile consulare sunt exercitate de ctre posturile consulare i,
de asemenea, de ctre misiunile diplomaticei constau in:a) a
proteja in statul de reedin interesele statului trimitor i ale
cetenilor si, persoane fizice sau juridice,in limitele admise de
dreptul internaional; b) a favoriza dezvoltarea relaiilor
comerciale, economice, culturale i tiinifice intre statul
trimitor i statulde reedin i a promova in orice alt mod relaii
amicale intre ele in cadrul dispoziiilor prezentei Convenii;c) a se
informa, prin toate mijloacele licite, despre condiiile i evoluia
vieii comerciale,economice, culturale i tiinifice a statului de
reedin, a face rapoarte in aceast privin ctre
guvernulstatului trimitor i a da informaii persoanelor
interesate;d) a elibera paapoarte i documente de cltorie
cetenilor statului trimitor, precum i vize i altedocumente
corespunztoare persoanelor care doresc s mearg in statul
trimitor;e) a acorda ajutor i asisten cetenilor, persoane
fizice i juridice, ai statului trimitor;f) a aciona in calitate de
notar i de ofier de stare civil i a exercita funcii similare, ca i
unele funcii deordin administrativ, in msura in care legile i
regulamentele statului nu se opun la aceasta;g) a apra
interesele cetenilor statului trimitor, persoane fizice sau
juridice, in succesiunile de pe teritoriulstatului de reedin, in
conformitate cu legile i regulamentele statului de reedin;h) a
apra, in limitele fixate de legile i regulamentele statului de
reedin, interesele minorilor iincapabililor, ceteni ai statului
trimitor, mai ales atunci cand este cerut instituirea unei tutele
sau curatelecu privire la ei a exercita orice alte funcii
incredinate unui post consular de ctre statul trimitor, carenu
sint interzise de legile i regulamentele statului de reedin sau
la care statul de reedin nu se opune, saucare sunt menionate
in acordurile internaionale in vigoare intre statul trimitor i
statul de reedin.
TESTUL13

Subiectul I: Subiecii Dreptului Internaional Public

1.1)DEFINITI NOTIUNEA DE SUBIECT DE DREPT
INTERNATIONAL
Subiect international public--sunt entitile care particip direct la
raporturile internaionale reglementate dedreptul internaional
public, care, prin aciunile lor volitive, obin drepturi i ii asum
obligaii internaionale,iar in cazul inclcrii acestora poart
rspundere internaional.reprezinta particularitati esentiale
incomparatie cu dreptul intern
1.2)CLASIFICATI SUBIECTII DE DIP CONTEMPORANI
In DIP contemporan avem urm sub. :*Statul :o colectivitate umana
cu toate trasaturile aferente unei suveranitati si cu independenta
proprie,alcatuita din teritoriu si populatie.* Entitatile statale
contestate : - Vaticanul-Orasele libere*Alti actori ai rel. internat.
:-org.intern. reprezint forme de coordonare a colaborrii
internaionale n diferite domenii, pentru care stateleau creat un
anumit cadru juridico-organizatoric prin adoptarea unui statut,
elaborat de comun acord, n care se prevd obiectul i scopurile
organizaiei, organele i atribuiile lor, necesare realizrii
obiectivelor pentru careau fost constituite.-miscarile de eliberare
nationala;-pers. Fizica- Insa pentru comiterea crimelor de razboi
sau a crimelor impotriva pacii si umanitatii, careconstituie
infractiuni cu caracter international, raspunderea individului se
angajeaza pe plan international, infata instantelor jurisdictionalecorporatiile transnationale o entitate economic format dintr-o
companie-mam i filialele ei din strintate.-companiile publice
internationale-umanitatea
1.3)Evaluai statutul RM ca subiect de Drept Internaional
Public
luind in consideratie legea cu privire la tratalele internationale si
la reglementarea sa plus faptul ca RM face parte la conventia cu
privire la dr marii ne putem da seama ca din punc de vedere
formel ea reprezinta unsubiec activ pe cind practic mai avem
multe pina la perfectiune.
Subiectul II : Organele jurisdicionale International

2.1)Definiti notiunea si tipologia organelor jurizdictionale

Organele jurisdictiei internationale totalitatea organelor
internationale competente sa solutioneze litigiileaparute intre
sub. pe plan international.Din punct de vedere tipologic i
conceptual jurisdiciile internaionale se impart in dou mari
categorii:1. Jurisdicia internaional ad-hoc i2. Jurisdicia
internaional permanent .In dreptul internaional public prin
jurisdicia ad-hoc se subinelege arbitrajulinternaional,ca fiind
judecata pe plan internaional a unui diferend de ctre oinstan
de judecat ad-hoc, constituit de prile in diferend La randul
su, din punct de vedere organizaional,arbitrajul internaional se
poate constitui in urmtoarele forme1184:- arbitrul unic,- comisia
mixt,- tribunalul arbitral,- tribunalul arbitral mixt,- arbitrajul
specialarbitrajul instituionalizatArbitrul unic trebuie, de obicei sa
nu aib cetenia prilor in conflict pentru a se asigura i pe
aceast cale,imparialitatea sa. Comisia mixta Comisiase
constituia pe o baz paritar i era format numai din ceteni ai
parilor in conflict.Tribunalul arbitral. El se constituie de obicei
dintr-un numr impar de arbitri: 3, 5 etc., din care 1 sau 2 pot
ficeteni ai statelor in conflict, iar ceilali sau cellalt ceteni ai
altor state. Tribunalul arbitral mixt. Dup primul Rzboi Mondial
tribunalele arbitrale mixte au avut ca sarcin soluionarea
diferendele nscute dinrzboi. Aceste tribunale aveau o
permanen relativ, fiind destinate s soluioneze anumite
categorii dediferende. Tribunalul arbitral mixt era compus din trei
membri cate un cetean al unui stat neutru in
timpulrzboiului.Arbitrajul special. Un astfel de organ se constituie
pentru soluionarea unor categorii aparte dediferende ce vor
aprea eventual.Jurisdicia internaional permanent. Instanele
jurisdicionale internaionale cu caracter permanent suntcreaia
secolului XX1192, deboutand cu renumita Curte Permanent de
Justiie Internaional (CPJI), infiinatdup primul Rzboi Mondial
prin Pactul Ligii Naiunilor. Prima edin de inaugurare a avut loc
in 1922,Curtea activand pan in 1946, cand cedeaz misiunea
jurisdicional in favoarea succesoarei sale CurteaInternaional
de Justiie (CIJ) La randul su, instanele internaionale de
judecat pot fi clasificate dup difersecriterii:1. Dup ntinderea
competenei distingem:- de competen general CPJI, CIJ,

Curtea de Justiie a Uniunii Europene (CJUE);- de competen

special Curtea European a Drepturilor Omului (CEDO),
TribunalulInternaional pentru Dreptul Mrii (TIM), Tribunalul
Administrativ al Naiunilor Unite (TANU ,Curtea Internaional
Penal (CIP).2. Dup obiectul diferendelor:- teritoriale CIJ;- in
material dreptulor omului CIJ, CEDO, CJUE;- de reprimare a
infraciunilor internaionale CIP, Tribunalul internaional pentru
ex- Iugoslavia,Tribunalul internaional pentru Rwanda;- maritime
TIM, CIJ.3. Dup calitatea justiiabililor:- intre state CPJI, CIJ, TIM,
CJUE, CEDO;- intre state i persoane fizice sau persoane juridice
CEDO, CJUE, TIM;- intre state i organizaii internaionale CJUE,
TIM;- intre organizaii i persoane fizice TIM, TANU.
2.2)COMPARATI COMPETENTA JURIZDICTIEI
INTERNATIONALE
Dreptul internaional actual recunoate existena unei puteri
inerente jurisdiciilo internaionale, atat judiciarecat i arbitrale,
de a soluiona litigiile cu privire la propria com peten.
Competena jurisdiciei de a decideasupra propriei competene se
stabilete in momentul examinrii admisibilitii cererii
introductive i constituie baza unei puteri bine delimitate.
Identificarea competenei unei juriddicii internaionale depinde
demodalitatea de atribuire a ei. Dreptul contentiosului
international cunoate 3 modaliti de atribuire acompetenei:1.
modaliti convenionale,2. modaliti unilaterale i3. Modaliti
autoritare.Modalitile convenionale. Printre aceste modaliti
figureaz compromisul i clauza compromisorie.Compromisul este
un acord care are ca obiect delegarea unui organ imputrnicirea de
a judeca un diferend sau oserie de diferende actuale. Este de
precizat c acest acord fixat in compromis vizeaz in egal
msur acordulin favoarea unui organ judiciar sau arbitral. Din
punct de vedere al dreptului international compromisul este
untratat internaional, incheiat intre prile diferendului care
trebuie s fie subiecte de drept internaional public,respectiv se
supune regulelor dreptului comun al tratatelor internaionale,
reglementat prin Convenia de laViena asupra tratatelor
internaionale din 1969. Modalitile unilaterale. Aceste modaliti
imbrac formadeclaraiilor unilaterale de recunoatere a
jurisdiciei obligatorii a unor instane internaionale. Cu alte

cuvinte,unele tratatele internaionale prin care se creaz o

jurisdicie pot subordona autoritatea puterii jurisdicionaleunei
declaraiei unilaterale, de regul facultativ, din partea statului
contractant, prin care acesta recunoate,obligatoriu in privina sa
jurisdicia internaional.Modaliti autoritare. Aceste modaliti
de atribuire a jurisdiciei unor jurisdicii internaionales-au realizat
in practica internaional prin rezoluiile Adunrii Generale sau
Consiliului de Securitate,organe ale ONU. In acest sens, nu este
exclus ca un acord intre state s abiliteze o organizaie
internaional dea crea un tribunal internaional2.3)principalele
reguli de procedura la examinarea contenciosului internationalIn
mod normal o jurisdicie international dispune de o procedur
ordinar a instanei (asupra fondului) i poate recurge la
proceduri incidente. Procedur ordinar presupune cateva etape
in mare parte inspirate din procedura intern:1. Introducerea n
instan. In cazul unei jurisdicii permanente sesizarea instanei
are loc printrun actunilateral din partea reclamantului, care
imbrac forma unei cerere contra reclamatului sau prin
notificareacompromisului dintre pri. Potrivit art.40 din Statutul
CIJ, cererea sau notificarea sunt adresate grefierului,care trebuie
s le comunice imediat tuturor interesailor.Cererea sau
notificarea trebuie s indice expresobiectul diferendului i
prile.2. Duelul jurisdicional. Din momentul sesizrii, jurisdicia
aplic principiul contradictorialitii i prilor li seasigur o
egalitate procesual. Orice document adus in fa tribunalului de
ctre o parte este transmis celeilalte pri pentru replic. Prile
sunt reprezentate in faa jurisdiciilor internaionale de ctre
agenii lor, care pot fiasistai de consilieri sau avocai1214. De
regul, procedura contencioas cuprinde 2 faze: scris i oral.3.
Adoptarea hotrrii. Deliberrile sunt secrete i supuse unor reguli
specifice fiecrui tribunal, destinate sdegajeze un enun legal.
Scopul lor este de a oferi fiecrui judector posibilitatea s
contribuie direct la procesul adoptrii opiniei colegiale a
tribunalului Afar de procedura ordinar, jurisdicia
internaionalrealizeaz aciuni procesuale in cadrul procedurilor
incidente. Acestea sunt complementare procedurii de bazi de
fapt, in mare msur, contribuie fie la buna ei derulare, fie la
meninerea unei ordini juridice provizorii pan la decizia final.
Tribunalul internaional recurge la procedura incident in 3

situaii, in cazul:1. Interveniei terilor. Dreptul contenciosului

international recunoate terilor, care justific un interes de ordin
juridic, dreptul de intervenie in cadrul unui proces jurisdicional
care opune dou alte pri1217. In acest sens,terul adreseaz o
cerere tribunalului in care aduce argumentele ce justific interesul
su in cadrul procedurii declanate. In fine, tribunalul este acela
care autorizeaz aceast intervenie. In caz de acceptare a
terului, elnu devine parte la proces, dar ii prezint observaiile
sale i hotrarea tribunalului in partea ce vizeazinterpretarea
unui tratat la care este parte terul, ii va fi opozabil1218.2.
Excepiilor preliminare. O excepie preliminar este o obiecie in
adresa jurisdiciei tribunalului scopulcreia este de a impiedica
examinarea in fond a cauzei1219. Utilizarea ei este frecvent in
cazul candtribunalul este sesizat unilateral printr-o cerere3.
Msurilor conservatorii. In principiu, introducerea unei cereri in
instant internaional nu are efectsuspensiv. Deoarece procedurile
jurisdicionale sunt destul de lungi, mai ales atunci cand sunt
intarziate deexaminarea excepiilor preliminare, tribunalul poate
decide, la cererea unei pri, ordonarea msurilor
conservatorii1220. Cu toate acestea, luarea unei astfel de decizie
nu constituie o practic frecvent, pentru c ar insemna
suspendarea aciunii care a condus la apariia diferendului, ceea
ce ar insemna o avantajare provizoriea unei pri in diferend1221.
Test nr. 14
Subiectul I. Normele dreptului international
1.1Definii noiunea de norm de Drept InternaIonal
Norma de drept internaional poate fi definit drept o regul de
conduit general, creat de subiecii dreptuluiinternaional, ce
reglementeaz relaiile dintre acetia i este recunoscut ca fiind
obligatorie. Coninutulnormelor dreptului internaional il formeaz
drepturile i obligaiile cu care sunt investite statele i ali
subiecide drept internaional.
1.2 Clasificai normele dreptului International
Clasificarea normelor de drept internaional public comport un
interes deosebit teoretic, in doctrin fiind propuse urmtoarele

criteria de clasificare:1. in dependen de aciunea fa de cercul

de participani la raporturile de drept internaional public pot
fideosebite:- norme universale, care reglementeaz raporturile
dintre toi subiecii de drept internaional.Aceste norme, fiind
reguli de conduit obligatorii adresate unui cerc nedeterminat de
subieci de dreptinternaional, formeaz dreptul internaional
comun.- norme regionale ce acioneaz doar fa de un numr
limitat de participani. Prin norme regionale suntreglementate
raporturile juridice dintre subiecii aparinind unei anumite regiuni
geografice ins cu referire laun obiect comun de reglementare.norme locale sunt acele norme care reglementeaz raporturile
juridice dintre doi sau ciiva subieci de dreptinternaional.
Normele locale pot fi atit personificate cit i nepersonificate.2. in
dependen de locul i rolul normelor in sistemul de drept:- norme
materiale conin drepturile i obligaiile subiecilor dreptului
internaional;- norme procesuale pot fi definite in dou accepiuni.
Lato
sensu, norme procesuale sunt considerate normelecare
reglementeaz procesul de creare i realizare a dreptului. Stricto
sensu,normele procesuale sunt acelenorme care reglementeaz
procesul de realizare a dreptului. Normele procesuale posed
sanciuni specifice.3. in dependent de metoda de reglementare
juridic, normele de drept internaional se impart in:- norme
dispozitive sunt acele norme, de la care statele pot face abatere
de comun acord, dac aceasta nu prejudiciaz interesele legitime
ale altor state.- norme imperative, care prescriu un model concret
de conduit juridic, de la care nu este permis
nicioabatere.Printre normele imperative au inceput s se
evidenieze principiile fudamentale de drept internaional,
numitenorme jus cogens. Normele jus cogens se deosebesc de
alte norme imperative ale dreptului internaional prinefectele pe
care le produc in caz de nerespectare a lor. Orice abatere de la
norma jus cogens provoac nulitateaaciunilor subiecilor de drept
internaional.
1.3.Evaluai specificul normelor ius cogens
Normele jus cogens apar in sec. XX si pt prima data sunt defiinite
in Conventia de la Viena, cu privire ladreptul tratatelor, unde se

spune ca norma jus cogens este o norma acceptata si

recunoscuta de societateainternationala a statelor in ansamblu ei
drept norma de la care nu se permite nici o abatere si care poate
fimodificata doar printr-o norma cu acelasi caracter.Trasaturile
normelor jus cogens sunt
urmatoarele:generala;impersonala;universala;de maxima
imperativitate.Astazi prin norme jus cogens se subintelege acele
10 principii fundamentale de DIP(neaplicarea fortei
sineamenintarea cu aplicarea ei in relatiile
internationale(neagresiunii),imixtiunea in afacerile interne ale unu
stat, solutionarea pe cale pasnica a diferendelor internationale,
integritatea teritoriala, indeplinirea cu buna-credinta a obligatiilor
internationale, dreptul popoarelor la auto-determinare,
respectarea universala adrepturilor omului, egalitatea suverana a
statelor), care sunt obligatorii pt toate statele existente pe Glob.
Subiectul II: Organizaia Naiunilor Unite organizaie cu
vocaie universal
1.1.Definii noiunea de organizaie international
Organizaia internaional este o asociaie de state fondate n
baza principiului egalitii suverane care are la baz un act
constitutiv (tratat internaional), are o structur proprie, bugeti
personalitate distinct de cea afondatorilor.1.2.Analizai istoria
crerii O.N.UONU iniial a existat sub forma altei organizaiii
anume Liga Naiunilor format prin tratatul de laVersailles 1920.
Scopul Ligii naiunilor era dezarmarea, prevenirea rzboaielor prin
intermediul securit iicolective, rezolvarea disputelor internaiuni prin negociere, diplomaiei mbuntirea calit ii vieii.
Liganu dispunea de armat propriei dup o serie e eecuri nu a
putut face fa agresiunilor Axei Berlin-Roma-Tokyo, declannduse al doilea rzboi mondial.La ncetarea rzboiului n 1945,
reprezentani ai 50 deri s-au ntlnit la San Francisco pentru a
Semna CartaONUi astfel Liga a fost nlocuit cu Organizaia
Naiunilor Unite motenind numeroase agenii i organizaii
fondate de Lig. Numele de United Nations a aprut pentru
prima dat n Declaraia preedintelui american Roosvelt n
1942cnd 26 derii-au unit for ele pentru a nfrunta Axa.

1.3Evaluai sistemul i funciile organelor principale ale

ONU
Potrivit Cartei, ONU are 4 obiective majore:1) sa mentina pacea si
securitatea internationala;2) sa dezvolte relatii de prietenie intre
natiuni;3) sa coopereze in rezolvarea problemelor internationale si
in promovarea respectului pentru drepturile omului;4) si sa fie un
centru pentru armonizarea actiunilor tuturor statelor.ONU are 6
organe distincte, fiecare avnd funciile ei
caracteristice:a)Adunarea General este organul principal i
deliberativ care poate examina principiile generale decooperare
pentru mentinerea pacii si securitatii internationale, inclusiv
principiile care guverneaza dezarmareasi reglementarea
narmarilor, si poate face recomandari cu privire la asemenea
principii fie Membrilor Organizatiei Natiunilor Unite, fie Consiliului
de Securitate, fie Membrilor Organizatiei si Consiliului
deSecuritate. b)Consiliul economic si social poate efectua sau
initia studii si rapoarte privind probleme internationale
ndomeniile economic, social, cultural, al nvatamntului, al
sanatatii si n alte domenii conexe si poate facerecomandari n
privinta tuturor acestor problem Adunarii Generale, Membrilor
Natiunilor Unite si institutiilor specializate interesate. El poate
face recomandari n scopul de a promova respectarea efectiva a
drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru
toti.c)Consiliu de securitate duce rspunderea pentru pacea i
securitatea omenirii. Consiliul de Securitate poateancheta orice
diferend sau orice situatie care ar putea duce la frictiuni
internationale sau ar putea da nastereunui diferend, n scopul de
a stabili daca prelungirea diferendului sau situatiei ar putea pune
n primejdiementinerea pacii si securitatii internationale.d)Consiliu
de tutel examineaz problemele referitoare la teritoriile ce nu
sunt capabile s seautoadministreze.e)Secretariatul ndeplinete
lucrrile de secretariat (arhiv, petit ii, depozitarea
tratatelor)f)Curtea Internationala de justitie organul judiciar
principal al Natiunilor Unite.
Test nr. 15
Subiectul I: Raportul dintre dreptul international i dreptul
Intern

1.1Definii ordinea juridic international

Prin ordine juridical internaional subnelegem modul de
organizare i funcionare a societii internaionale, precumi
principiile i modul de interaciune ntre subiec ii Dreptului
Internaional.
1.2.Analizai doctrinele i teoriile ale raportului dintre
Dreptul Interna
ional i national
n literatura de specialitate s-au conturat 2 teorii de baz:1)Teoria
dualist presupune c Dreptul Internaional i cel Intern sunt 2
sisteme absolut diferite care con innorme ce reglemeateaz
diferite raporturi juridice. Aceste sisteme evolu ioneaz dup
metoda liniilor paralele,niciodat intersectndu-se.2)Teoria
monismului afirm existena a 2 sisteme de Drept care
reglementeaz raporturi juridice diferite nsse ntlnesc situaie
de coeziune a lor. Cele mai ntlnite domenii de coeziune sunt:
drepturile omului, regim defrontier, relaii diplomatice. Aceast
teorie cunoate 2 accepiun a) Monismul cu privatul Dreptului
Internaional (autor Hans Kelsen). Asemenea poziie e adoptat
deconstituia Franei, Federaiei Ruse. Aceast teorie prevede c
atunci cnd exist conflict ntrenormeleDreptului Internaionali
cel Naional se aplic prevederile Internaionale. b) Monismul cu
privatul Dreptului Intern. Aceast teorie e antagonic celeilalte.
Autor (kauffman). Aceast poziie e prevzut de constituia
Nicaragua.
1.3 Formulai particularitile raportului dintre dreptul
constituional al RM i dreptul Internaional
Acest raport poate fi sesizat din art. 4 si 8 a Constituiei RM care
prevede c:1.Dispoziiile constituionale privind drepturilei
libertile omului se interpreteazi se aplic nconcordan cu
Declara ia Universal a drepturilor omului, cu pactele i cu
celelalte tratate la care RM este parte.2. Dac exist
neconcordane ntre pactele i tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului la careRM este parte i legile ei interne,
prioritate au reglementrile internaionale (art.4)Citind articol se

creaz impresia c prioritate asupra legilor interne au doar

reglementrile interna ionale ce inde drepturile omului iar
aceast prioritate se rsfrnge asupra tuturor legilor (inclusiv cele
consituionale).Pentru a elucida aceast neclaritate Curtea
Constituional n 1999 s-a pronunat asupra interpretrii art. 4 i
8din Constituie. Hotrrea Cur ii Constituionale stipuleaz ns
c:Reglementrile internaionale au prioritate asupra tuturor
legilor nafar de cele constituionale.Reglementrile
internaionale au prioritate nu doar dac in de domeniul
drepturilor omului, dar oricarereglementri prevzute n tratatele
internaionale la care RM este parte.
Subiectul II: Regimul juridic al zonelor Polare
2.1Definii noiunea de zon polar.
Zona polar reprezint zona geografic situat fie la polul nord
(Arctica) fie la polul sud (Antarctica).
2.2.Analizai instrumentele internaionale ce
reglementeaz
statutul Arcticii i Antarcticii.
Statutul Arcticii este determinat de reglementrile international i
legislaia statelor riverane la Oceanulngheat de Nord. O
organizaie internaional care are atribu ii n acest sens este
Consiliul arctic format din 8state care scopul de a coordonai
coopera cu activit ile statelor n regiunea dat.Referitor la
Antarctica, n sec. XX mai multe state au ncercat si atribuie
unele pr i din Antarctica. Pentrua stabili regimul juridic aplicat
acestei zone n 1959 s-a semnat Tratatul de la Washington cu
privire laAntarctica. n vederea respectrii lui s-a creat un sistem
de control i inspecie reciproc care se realizeaz
prinobservatorii desemnai de reprezentanii celor 12 pr i la
tratat. Pentru a soluiona problemele referitoare laresursele
minerale din zon n 1988 a fost adoptat Convenia privind
reglementarea activitilor asupraresurselor minerale din
Antarctica.
2.3Formulai particularitile regimului juridic al Arcticiii
Antarcticii

Regimul juridic al Arcticii s-a format ntr-o perioad lungi

continu n prezent. O ncercare de a determinaca acest regim a
avut loc la iniiatva savantului rus lakhtin care a naintat teoria
sectoarelor. Aceast teoriefavoriza Federaia Rus i defavoriza
SUA. Astfel ea nu a fost acceptat unanim. Unica reglementare
estecuprins n Convenia cu privire la Dreptul Mrii din 1982 care
recunoa i te dreptul statelor riverine zonelor cungheuri s ia
msuri de protective i control asupra polurii pe o distan de
200 m.m. n prezent Arcticanecesit o tot mai clar reglementare
internaional.Principiul de baz al regimului internaional al
Antarcticii este folosirea ei numai n scopuri panice.
Aceastzon are un statut de demilitarizare, neutralizare i
denuclearizare. Antarctica este ns liber pentru cercetri
tiinifice. Att timp ct tratatul de la Washington din 1959 este n
vigoare nici un stat nu poate nainta pretenii teritoriale asupra
zonei.
Test nr.16
Subiectul I: Principiul egalitatii suverane a statelor
1,1.Definiti notiunea de principiu a egalitatii suverane a
statelor
Acest principiu permite consacrarea principalei particularitati a
dreptului internationa-prezenta la subiecti sai acalitatii de
suveranitate si in virtutea acestui fapt-egalitatea lor juridica
indiferent de momentul aparitiei,factorul teritorial
,demografic,economic.
1.2Analizati evolutia istorica si codificarea Principiului
Inc din secolul al 16lea, ca o reacie la inegalitatea practicat i
la arbitrariul marilor puteri s-a artatnecesitatea recunoaterii
egalitii in drepturi a statelor. Hugo Grotius releva c principiul
egalitii intreindivizi ii gsete expresie i relaiile dintre state,
iar Pufendorf avea s sublinieze c egalitatea statelor este
oexpresie a suveranitii lor.In ultimele decenii sa dezvoltat o
literatur bogat despre egalitatea suveran a statelor,98
accentuindu- sesemnificaia pe care o are acesta in promovarea
unor relaii de inelegere intre state.Dreptul la suveranitate i

independen a fost mult teoretizat de juriti de prestigiu. In

opinia profesoruluiGeorge Plastara dreptul de suveranitate
consist in aceea c statul este stpin de a hotri aa cum crede
de cuviin asupra intereselor sale i de a gsi el insui mijloace
pentru ainfptui ceea ce consider c esteconform acelor
interese.Principiulegalitatii suverane a statelor a fost codificat in
urmatoarele acte:1.Conventia cu privire la drepturile si obligatiile
economice ale statelor(Montevideo,1933)2.Carta ONU
19453.Declaratia principiilor care guverneaza relatiile reciproce
dintre state 19704.Actul final de la Helsinki 1975
1.3 Evaluati continutul juridic al principiului
Suveranitatea de stat reprezint un principiu att al dreptului
intern ct si al dreptului internaional.Suveranitatea reprezint
dreptul unui stat de a rezolva liber si dup propria sa apreciere
problemele sale att n plan intern ct si extern, fr a transgresa
n nici un fel drepturile altor state si nici principiile fundamentale
aledreptului internaional. Suveranitatea statului este unitar si
presupune respectarea suveranitii altor state. nceea ce
priveste caracteristicile suveranittii de stat, aceasta implic
independena deplin politic sieconomic a statului, dreptul
acestuia de a fundamenta si a realiza dup cum am menionat
propria sa politicextern si intern. Suveranitatea se
caracterizeaz prin exclusivitate, n sensul c pe teritoriul unui
stat nu potcoexista, n principiu dou suveranitti, ci doar una
singur.Una din consecinele principale ale egalitii suverane o
reprezint inalienabilitatea si indivizibilitateateritoriului de
stat.Legtura puternic a suveranitii cu toate celelalte principii
este reliefat de faptul c din suveranitate decurgdirect o serie de
consecine juridice precum: suveranitatea permanent asupra
bogiilor i resurselor naturale,dreptul de liber alegere a
regimului social-politic, integritatea frontierelor statului, dreptul
de a stabili relaiioficiale, de a participa la viaa internaional, de
a adopta orice msuri necesare pentru conducerea vieiiinterne i
externe a poporului respectiv.Coninutul principiului egalitii
suverane a statelor este format din anumite drepturi i obligaii
care le revin.Din acest principiu decurg urmtoarele drepturi ale
statelor: dreptul lor la personalitate internaional, dreptulstatului
de a i se respecta integritatea teritorial, dreptul inerent la

legitim aprare, dreptul de a-i stabili singur sistemul su

economic, cultural i normativ, dreptul de a defini i conduce in
mod liber relaiile sale cu altestate conform dreptului
internaional, dreptul de a aparine sau nu organizaiilor
internaionale, de a fi sau nu parte la tratate bi sau multilaterale,
dreptul de participa la conferine internaionale, dreptul de legaie
activ i pasiv etc. Acest principiu mai prevede ins i unele
obligaii pentru state cum ar fi respectarea suveranitiialtor
state, s respecte personalitatea international a celorlalte state i
s indeplineasc cu bun credinobligaiile sale
internaionale.Afar de aceasta, acest principiu mai presupune c
toate statele indiferent de factorii geopolitici au aceleaidrepturi
i obligaii fundamentale aa cum rezult din dreptul internaional
cum ar fi egalitate de capacitate juridic a statelor de a dobandi
drepturi i de a-i asuma obligaii pe plan internaional,
participarea statelor incondiii de egalitate la crearea dreptului
internaional, la conferine internaionale, la organizaii
internaionale precum i aplicarea in mod egal a dreptului
internaional tuturor statelor. Astfel, este necesar s precizm
cegalitatea in drepturi ca principiu care decurge din cel al
suveranitii statelor, nu presupune egalitatea de factointre state,
ci doar capacitatea egal din punct de vedere juridic de a dobandi
drepturi i obligaii in relaiileinternazionale.La fel ca si in alte
principii,aici se cunosc exceptii:1.procedura de votare pe
chestiuni de fond a Conciliului de Securitate a ONU2.votul
ponderat din cadrul FMI si ConsiluL UE(proportional cu marimea
teritoriului,nr. populatiei si PIB seacorda voturi suplimentare)
Subiectul II: Frontiera de stat n Dreptul Internaional
Public
2.1 Definiti notiunea de frontiera de stat
Frontiera de stat-este linia ce desparte pe uscat si pe apa
teritoriul de stat de teritoriile statelor vecine,iar in planvertical
delimiteaza spatiul aerian si subsolul de spatial aerian si subsolul
statelor vecine.
2.2 Formulati criteriile de clasificare a frontierelor de stat

Frontierele de stat se clasific:A. Dup natura lor, in:a) naturale,

care se stabilesc inandu-se seama de anumite particulariti
geografice, cum ar fialbia unor rauri sau fluvii, muni, vi, litoralul
mrii; b) geometrice sau convenionale, care sunt linii mai mult
sau mai puin drepte, care despartteritoriile statelor;c)
astronomice, la stabilirea crora sunt folosite paralelele sau
meridianele.B. Dup elementele componente ale teritoriului, in:a)
terestre, care despart uscatul dintre dou sau mai multe state. In
funcie de particularitileterenului ea poate urma linia crestelor
munilor, mijlocul vilor sau poate fi stabilit, in linie dreapt,
geometric sau astronomic; b) fluviale, separ in dou pri apele
unui fluviu situat intre teritoriile a dou state. Frontierele fluviale
sestabilesc in funcie de particularitile apelor de frontier. In
cazul fluviilor nenavigabile, frontierele sestabilesc pe linia
median a fluviului. In cazul fluviilor navigabile, linia de frontier
se consider linia denavigaie (farwatter) sau linia celor mai mari
adancimi (thalweg), linii care de fapt in cele mai multe
situaiicoincid. In cazul in care fluviul are mai multe brae,
frontiera se stabilete pe braul principal.In situaia in care fluviul
ii schimb treptat cursul, frontiera se stabilete pe talvegul
noului curs. Dac fluviulii schimb albia, frontiera rmane pe
albia veche, fluviul devenind ap interioar a statului pe teritoriul
cruiase gsete noua albie. Pe podurile care leag dou state
frontiera se stabilete pe mijlocul podului, dac intrecele dou
state nu exist o alt inelegere.Aceeai regul se aplic i in
cazul unor baraje de ap de frontier.In situaiile in care intre
teritoriile statelor se afl lacuri sau mri inchise, frontiera se
fixeaz pe linia careunete punctele de uscat cele mai avansate
ale frontierelor comune sau pe mijlocul lacurilor sau mrilor.Un
regim juridic special il au mrile interioare adiacente mai multor
state. Un exemplu unical il servete astziMarea Caspic, al crei
litoral este imprit intre Federaia Rus, Kazahstan,Iran,
Azerbaidjan iTurkmenistan;339c) maritime, reprezint liniile
exterioare ale mrii teritoriale, stabilite de state, prin acte
unilaterale sau pe bazaconvenional cu statele vecine;(plus
desenul din caiet privitor la fr. de stat)d) aeriene, separ spaiile
aeriene ale statelor prin linii perpendiculare care pornesc de
lafrontierele terestre sau acvatice in sus pan la limita interioar a
spaiului cosmic (aproximativ la distana de100-110 km deasupra

nivelului mrii).e)frontiera in sub sol-linia perpendiculara

proiectata in jos de pe linia frontierei terestre si acvatice pina
undeajung mijloacele tehnice de care dispune statul respective
2.3 Evaluati procesul de stabilire a frontierelor de stat
In plan juridic, frontierele se stabilesc prin acorduri incheiate intre
statele vecine. Fixarea frontierelor ins practic se face prin dou
operaiuni distincte: delimitarea i demarcarea. Delimitarea este o
operaiune politici juridical care const in identificarea direciei
principale i descrierea amnunit in cuprinsul tratatuluiincheiat
in scopul stabilirii frontierei, a traseului acesteia.Demarcarea este
operaiunea propriu-zis de stabilire pe teren a celor convenite in
textul tratatului. Aceastetap se realizeaz de comisii mixte
formate de reprezentanii statelor pri la tratat i au ca atribuii
stabilireatraseului frontierei i fixarea semnelor de demarcare,
intocmirea documentelor ce consemneaz infptuireaacestei
operaiuni, rezolvarea unor probleme legate de intreinerea
frontierei, a drumurilor de acces etc.Ulterior,in dependenta de
anumite circumstante poate interveni si redemarcarea.De
asemenea,statele potrealiza si o rectificare si anume precizarea
traseului frontierei si corectarea sa in legatura cu
anumitecircumstante(denundarea,necesitatea populatiei
bastinsase,etc) Regimul de frontier se stabilete prin legiinterne
i cuprinde totalitatea de norme juridice i msuri privind paza i
supravegherea frontierei, controlul pentru trecerea frontierei,
activitile desfurate in zona de frontier, cile i condiiile de
acces, intrare, ieire,edere, activitatea intr-o zon determinat a
teritoriului su de la frontier . a. Regimul juridic al frontierei
destat a Republicii Moldova este stabilit prin Legea privind
frontiera de stat a Republicii Moldova, adoptat la 17mai 1994,
care reglementeaz:a) modul de trasare i de marcare a frontierei
de stat; b) paza frontierei de stat;c) zona de frontier (stabilit cu
o lime de 2 km);d) condiiile in care se face trecerea peste
frontier a persoanelor, mijloacelor de transport,mrfurilor i a
altor bunuri;e) condiiile in care se pot practica anumite activiti
(pescuitul, recoltarea produselor lemnoase i accesorii ale
pdurii);f) imputernicirile organelor puterii de stat i administraiei
de stat in domeniul pazei frontierei de stat.Prin tratate bilaterale
incheiate cu statele vecine urmeaz s fie reglementate

problemele comune de frontier privind intreinerea frontierei,

soluionarea litigiilor de frontier etc.
Testul 17
Subiectul I: Tratatul internaional ca izvor de Drept
Internaional
1.1 Definii noiunea de izvor de DIP
Izvorul de drept international public poate fi definit ca fiind un
instrument juridic (tratatul sau cutumainternaional), care dau
form exterioar normelor juridice internaionale, prin acordul de
voin al subiectelor dreptului international public, in primul rand
statele.---mijloace de determinare a normelor de drept rezultate
din acordul de vointa a statelor.
1.2 Analizai tratatul internaional ca izvor de Drept
Internaional
Incepand cu perioada interbelic i in special dup cel de-al doilea
rzboi mondial, tratatul internaionalreglementeaz majoritatea
domeniilor vieii internaionale.Tratatul internaional reprezint un
izvor principal aldreptului internaional public i, este cel mai
important in reglementarea relaiilor dintre subiectele
dreptuluiinternaional. O prim consacrare juridic a tratatului
internaional o putem remarca in Convenia de la Vienadin anul
1969 cu privire la dreptul tratatelor, care a recunoscut rolul
fundamental al tratatelor in istoriarelaiilor internaionale i
importana din ce in ce mai mare a tratatelor ca izvor al dreptului
internaional ica modalitate de dezvoltare a cooperrii panice
intre naiuni,oricare ar fi regimurile lor constituionale.Convenia
de la Viena (1969) nu exclude nici posibilitatea incheierii
tratatelor in form nescris, adic oral(aanumitele
gentlemens agreements). Acestea ins in mai degrab de
domeniul trecutului decat de present.
1.2 Argumentai formele i elementele tratatelor
Exista 2 forme pricipale de tratate: scrise si verbale. Datorita
prioritatii sale forma scrisa a devenit dominantain practica
internationala. Multe tratate contin dispozitii detaliate, uneori cu

utilizarea unor indici numerici,formule, harti etc.Tratatele scrise au

o foarte mare importanta la delimitarea frontierilor cu statele
vecine. Cutoate acestea nici acordurile incheeate in forma verbal
nu au disparut din practica statelor. Ele erau utilizate pentru a
schimba rangul unei misiuni diplomatice din legatie in ambasada,
fie pentru stabilirea relatiilor diplomatice.Denumirea acordurilor
orale este gentlemens agreements. Doctrinarii au pareri diferite
cu privirela natura juridical a acestor tratate: unii le recunos cu
aceeasi valoare juridica ca si tratatele scrise iar altii leneaga acest
caracter.Elementele tratatelor international se impart in esentiale
si accesorii. Elementele essential sunt: partilecontractante,
acordul de vointa al partilor, obiectul si scopul tratatului.Partile
contractante trebuie sa fie intotdeauna statele, organizatile
international interguvernamentale sau alteentitati carora le este
caracteristica calitatea de subiect de drept international.Acordul
de vointa a partilor trebuie sa fie liber si neviciatObiectul il
formeaza drepturile si obligatiile partilor create prin normele
stabilite de tratat. Obiectul trebuie safie licit si realizabil.Scopul
reprezinta obiectivele urmarite de partile contractante prin
incheerea contractului.
Subiectul II: Misiunile diplomatice
2.1 Definii noiunea misiunii diplomatice
Misiunea-treaba incredintata cuiva ,sarcina cu acre este investita
o persoana ,calitatea care i se atribuie pt a oindeplini.-- poate fi i
funcia, i rolul, precum i ansamblul de activiti specific funciei
sau rolului.Misiunilediplomatice sunt ndeplinite de ageni
diplomatici,demnitari i funcionari ai statului.
2.2 Formulai structura i competena misiunilor
diplomatice
Pe baza practicii internaionale se poate vorbi de urmtoarea
schem a misiunii diplomatice: cancelaria, secia politic, secia
economic i comercial, biroul militar, secia sau biroul cultural,
secia sau biroul de pres,secia consular.Cancelaria ocup locul
principal n misiunea diplomatic. Aici se primesc, sunt pregtite
i trimise toatedocumentele care cad n competena efului de
misiune, unde se coordoneaz munca tuturor celorlalte

secii.Secia economic i comercial vizeaz dezvoltarea

relaiilor economice, n general, a celor comerciale nspecial, ntre
cele dou state.Secia ataatului cultural este de dat relative mai
recent i se ocup de cunoaterea i afirmarea cultural
nexterior, dar i procesul invers.Biroul ataatului militar are att
funcii de reprezentare, dar i de observare, precum i colaborare
n acestdomeniu.Competenele misiunilor diplomatice aa cum
reiese din art. 3 al Conveniei de la Viena constau n special n:A
reprezenta statul acreditant n statul acreditar;A ocroti n statul
acreditar interesele statului acreditant i ale cetenilor si n
limitele administrate de dreptulinternaional;A duce tratative cu
guvernul statului acreditar;A se informa prin toate mijloacele licite
despre condiiile i evoluia evenimentelor din statul acreditar i
araporta cu privire la aceasta statului acreditant;A promova relaii
de prietenie i a dezvolta relaii economice culturale i tiinifice
ntre cele dou state.
2.3 Evaluai funciile misiunii diplomatice permanente
Cele mai importante funcii ale misiunilor diplomatice
sunt:1)Funcia de negociere ine prin excelen de esena
activitii diplomatice. Prin ea se apr interesele ambelor state
ncercnd a se pune de acord, a gsi puncte de interes comun n
probleme bilaterale sau multilaterale. Demulte ori negocierea
este sinonim cu diplomaia.2)Reprezentarea se manifest prin
participarea agenilor diplomatici la evenimentele vieii
publice,simboliznd statul acreditant, atitudinea de aprobare pe
care acesta o adopt fa de momentele semnificativeale vieii
publice din ara de reedin 3) Funcia de observare i informare.
Observarea i permite agentului diplomatic s se informeze i s
trimitguvernului su rapoarte periodice.4)Funcia de cooperare
internaional vizeaz realizarea de raporturi ct mai bune,
meninerea unei atmosferect mai amicale, contribuia la
colaborarea internaional pe toate planurile.5)Funcia de
protejare a intereselor statului acreditant i a cetenilor acestuia,
a persoanelor fizice i juridice.6)Funcia consular. Este o practic
de dat relativ recent, n doctrin interpretndu-se c statul
acreditant poate nfiina n ambasad o secie consular, fr a
cere autorizarea statului acreditar.

Testul 18
Subiectul I: ncheierea tratatelor international
1.1 Definii noiunea de mputerniciri pentru ncheierea
tratatelor internaionale.
mputernicirile pentru incheerea tratatelor internationale sunt
niste functii exercitate de catre o categorie de persoane care sunt
imputernicite prin constitutie si alte acte normative in vedere
incheerii unui tratatinternational cu scopul de a reprezenta
interesele statului.
1.2 Analizai stadiile i fazele ncheierii tratatelor
internaionale.
Fazele de incheere a unui tratat international sunt:Manifestarea
de vointa de a incheea un tratatPregatirea si adoptarea textului
tratatului. Tratatele bilateral sun pregatite si adoptate prin canale
diplomatice pe cind tratatele multilaterale sunt pregatite de
organul de lucrul a organizatiei internationale sau de
catrecomitetul de lucrul a conferintei internationale. Adoptarea se
face in baza votarii, de regula tratatul multilateralse adopta cu
votul majoritatii calificate(2/3;3/4)Stabilirea auteticitatii textului
tratatului. Auteticitatea indica faptul ca textul este veridic,
definitiv si nu poate fimodificat. Este faza importanta realizata
prin urmatoarele instrumente:1) semnarea,2)semnarea
adreferendum ( are loc numai atunci cind reprezentatul nu are
deplinele puteri pentru participare fazelor incheeriitratatului) si
este o semnatura definitive.parafarea- semnarea reprezentatilor
pe fiecare pagina sau la sfirsitul textul tratatului.exprimarea
consimtamintului la obligatiunile tratatului care se face prin
ratificare sau semnare, acceptarea, aprobarea, confirmarea. In
practica se mai intilnesc si subfaze ca: depozitare, inregistrarea,
publicarea..
1.3 Formulai modalitile de exprimare a
consimmntului de a se lega
prin tratat.

Modalitatile de exprimare a consimtamitului de a fi legat prin

tratat sunt:Semnarea are de regula ca effect autentificarea
tratatului elaborate prin negocieri.Schimbul instrumentelor care
constitue un tratat la fel reprezinta o modalitate de exprimare a
consimtamintuluistatelor de a se angaja printrun tratat
international atunci cind: a) instrumentele prevad ca schimbul lor
va aveaacest effect, sau b)este stabilita pe alta cale caaceste
state convin ca schimbul de instrumente sa aiba
acesteffect.Rtificarea- exprimarea consimtamitului unui stat prin
intermediul autoritatilor sale competente de a fi legat printr-un
tratat international care este semnat de reprezentantii
sai.Aprobarea (acceptarea) reprezinta o modalitate de exprimare
a consimtamitului statului de a fi parte la aceletratate care nu
necesita sa fie ratificate dar care prevad aprobarea lor.
Subiectul II: Marea teritorial i apele interioare maritime
2.1 Definii noiunea de mare teritorial i ape interioare
maritime.
Marea teritoriala este fisia adiacenta apelor maritime
interne,apelor arhipelagice cu latimea de pana la 12 milemarine
asupra careia statul riveran isi exercita suveranitatea deplina si
exclusiva.la limita exterioara a mariiteritoriale se instituie
frontiera statului riveran.Apele interioare marine sunt suprafete
acvatice maritime sau oceanice situate intre tarmul ununi stat si
liniade baza de la acre se masoara latimea marii teritoriale.
2.2 Analizai regimul juridic al apelor teritoriale.
Marea teritorial este partea de mare adiacent rmului, pn la
o anumit distan n larg, considerat cafcnd parte din
teritoriul de stat i supus deci suveranitii statului riveran,
suveranitate care se extinde iasupra spaiului aerian de
deasupra mrii teritoriale, precum i asupra solului i subsolului
acesteia Regimul juridic al mrii teritoriale este stabilit prin
legislaia intern a statului riveran,inndu-se cont de
prevederiledreptului internaional Reglementarea navigaiei n
marea teritorial de ctre statul riveran are ca scopasigurarea
securitatii traficului, separarea cailor de navigatie, pilotajul,
prevenirea abordajelor etc.Celebraformul a lui Bynkershoek

potrivit creia puterea unui stat se termin acolo unde se termin

fora armelor sale,a condus la fixarea limii mrii teritoriale pan
la o distan echivalent unei impucturi de tun
Compromisulacceptat a fost formulat de Convenia din 1982 la
art. 3 care prevede o delimitare unilateral a mrii teritoriale In
acest sens, Convenia autorizeaz limita maxim de 12 mile
marine, statelor revenindu-le dou metodealternative de
delimitare, utilizand linia de baz normal sau linia de baz
dreapt.
2.3 Evaluai condiiile de executare a dreptului de pasaj
inofensiv al navelor strine n apele teritoriale.
Recunoscut la nceputurile sale ca o regul de drept cutumiar,
consacrat apoi prin prima conferin asupradreptului mrii,
trecerea inofensiv, aa cum a fost reglementat n art.14-23
dinConvenia de Montego-Bay,reprezint un progres, prin
prevederea unor reglementri mai detaliatei mai clare n
comparaie cu Conveniadin 1958 n sensul Conveniei din 1982
trecerea este inofensiv att timp ct nu adduce atingere
pcii,ordinii dedrept, linitii publice sau securitii statului riveran.
Trecerea trebuie s se efectueze nconformitate cu prevederile
Conveniei i alte reguli ale dreptului internaional. Art. 18
dispune cprin trecere se nelegefaptul de a naviga n marea
teritorial n scopul:a)de a traversa fr a intra n apele interioare
ori a face escalntr-o rad sau instalaie portuar situat n afara
apelor interioare;b)de a intra n apele teritoriale sau a le prsi,
sau de a face escal ntr-o asemenea rad sau instalaie portuar,
sau de a o prsi O precizare ce seimpune n legtur cu dreptul
de trecere inofensiv, se refer la locul ncare trebuie s se afle
nava nmomentul cnd s-ar angaja n una dintre activitile
nepermise ianume n marea teritorial, deoarece numain
aceast zon beneficiaz de dreptul de trecereinofensiv, n apele
interioare neexistnd un astfel de drept pentru navele strine.
Testul 19
Subiectul I: Efectele tratatului international
1.1 Definii noiunea de tratat internaional.

Definiia juridic a tratatului este dat in onvenia de la Viena

(1969), care prin aceast noiune inelegeun acord international
incheiat in scris intre state i guvernat de dreptul internaional, fie
c este consemnatintr-un singur instrument unic, fie in dou sau
mai multe instrumente conexe i oricare ar fi denumirea sa
particular (art. 2 pct. 1 lit. a).
1.2 Analizai efectele tratatelor n timp, spaiu i asupra
cercurilor de subieci.
Efectele tratatului in spatiu de regula tratatul incheeat de state
sun obligatorii pentru acestea si se aplica peintreg teritoriu fata
de toata populatia. Dar exista si o serie de tratate care au obiect
de reglementare raporturi juridice ce se instituie in cadrul unei
portiuni de teritoriu a unui stat aparte ex: conv. Dela
Constantinopol cu privire la libertatea de navigatie pe Canalul
Suez. Efectele asupra subiectilor desi sunt obligatorii pentru
totisbiectii de DIP in procesul de incheere a tratatelor poate
participa un numar restrins de subiecti iar ca regulatratatele
creaza efecte juridice doar pentru statele care au participat la
procesul de incheere sau de aderareulterior.Efectele tratatelor in
timp incepe sa produce efecte juridice:a) la data expresa indicate
in text, b)lasurvenirea evenimentelor cum ar fi declansarea unui
conflict armat, c)respectarea anumitor conditii legate deintrarea
in vigoare. Tratatele inceteaza efectele juridice: a) expirarea
termenului pentru care a incheeat daca partile nu au solicitat din
timp, b) odata cu atingerea scopului, c)odata cu incetarea
anumitor evenimente pentrucare era preconizat, d) daca apare un
nou trata cu acelasi obiect dar ci dipozitii contrare.
1.3 Temeiurile de incetare a tratatului:
Abrogarea este un caz de stingerea a tratatelor international care
solicita vointa unanima a partilor. Abrogarea poate fi expresa si
tacita.Anularea este modalitate de renuntare unilaterala a unui
stat la un tratat incheiat de acesta.Denunarea n cazul
tratatului bilateral denunarea pune capt unui tratat. n cazul
unui tratat multilateraldenunarea poart caracterul unei
retrageri.La fel reprezint temeiuri de ncetare i:Disparitia unei
parti contractante ale tratatului-ca subiect de drept

internationalExpirarea termenului de valabilitatea a

tratatuluiExecutarea complete a tratatuluiSurvenirea unei conditii
rezolutorii expres prevazuta n tratatDrept urmare a constatarii
nulitatii tratatului internationalReducerea numarului de
participanti la tratatul multilateral sub numar necesar pentru
intrarea in vigoare aacestuiaDrept urmare a doptarii unor decizii
obligatoriii din partea anumitor organizatii international.
Subiectul II: Metode i mijloace de purtare a rzboiului
2.1 Definii metodele i mijloacele de purtare a rzboiului.
Metodele de razboi - acele modalitati folosite de parti cu sau fara
folosirea mijloacelor de lupta pentruatingerea scopuluifinal al
razboiului.Mijloc de razboi acele instrumente folosite de parti
pentru realizarea scopului final al razboiului.
2.2 Formulai metodele i mijloacele de purtare a
rzboiului.
Declaratia de la Sankt-petersburg din 11 decembrie 1868
prevedea ca violent armata nu trebuie folosita decitimpotriva
celui care o foloseste, fiind unu din principiile de baza. Populatia
civila este alcatuita din persoanecare nu participa direct la
ostilitati militare si implicit impotriva sa nu este ingradit nici un
atac derazboi.Astfel statele implicate in razboi trebuie sa aiba un
singur scop legitim de slabire a fortelor militare ainamicului.Astfel
subiectii implicati intr-un razboi trebuie sa identifice cu
egzactitate obiectivele militare pe care doreste sa le atinga si sa
foloseasca numai mijloace si metode de atac strict necesare
pentru distrugereaobiectivelor militare alese.
2.3 Evaluai metodele i mijloacele interzise de purtare a
rzboiului
Mijloacele de razboi interzise sunt: 1. Arma chimica, 2. arma
biologica, 3.arma incendiara, 4. bombele caseta,5.minele
antipersonal, 6.minele capcana, 7.gloantele dium.Metodele de
razboi interzise sunt:-otravirea apei surselor alimentare, -folosirea
semnelor distinctive alinamicului, comitetului international, a
comitetului si semilunii rosii, -folosirea metodelor perfide. In
toateconflictele armate, dreptul beligerantilor de a alege metode

de purtare a razboiului nu este nelimitat. Esteinterzisa

indreptarea atacurilor intentionate, fara discriminare, de
terorizare sau represalii impotriva populatiilor civile. De asemenea
sunt interzise in ce priveste persoanele si bunurile civile:
capturarea deostatici, folosirea de scuturi umane, inrolarea
fortata in cadrul armatei inamice, represaliile, deportarea
sitransferul fortat de populatie.
Testul 20
Subiectul I: Mecanisme Universale Internaionale de
protecie a drepturilor
Omului
1.1 Definii Dreptul Internaional al Drepturilor omului ca
ramura
de Drept Internainal Public
Dreptul internaional al drepturilor omului (DIDO) constituie un
ansamblu de norme i principia de naturconvenional i/sau
cutumiar care reglementeaz conduit statelor pentru asigurarea
respectrii i protecieidrepturilor i libertilor fundamentale fr
discriminare att pe timp de pace, ct i pe timp de rzboi,
precumi care stabilesc rspunderea pentru nclcarea acestora.
1.2 Analizai apariia, evoluia i codificarea drepturilor i
libertilor
fundamentale ale omului.
Dreptul international al drepturilor omului este o ramura relative
tinara care a aparut in sec. XIX-lea. Azi esteuna di cele mai
codificate ramuri de DIP. Ca si orice alta ramura de drept
international dreptul international aldretorilor omului are propiiile
izvoare si principia care sunt codificate in legislatia a mai multor
state.Principalele izvoare ar fi:Declaratia universal a drepturilor
omuluidin 1948,Pactul international cu privirela drepturile civile si
politice1966, declaratia islamica universala1981, Carta ONU din
1945 etc.In DIP sun 2ramuri care la prima vedere se asemana
foarte mul: DI al drepturilo omului si DI umanitar. DI al drepturilor
omului reglementeaza drepturile si libertatile fundamentale cu

character absolute pe care statele sunt obligatesa le respecte pe

intreg teritoriu in in toate timpurile. Iar DI umanitar are drept scop
protectia persoanei fizicedoar in perioada conflictelor armate.
1.3 Evaluai instrumentele universale pentru protecia
drepturilor omului
n perioada imediat postbelica eforturile comunitatii internationale
au fost orientate spre crearea unui cadrunormativ si institutional
universale de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale
susceptibile sa previnaorice prejudiciu adus exercitarii de catre
fiinta umana a drepturilor inerente conditiei si dezvoltarii sale. Ele
aufost create n mare parte n cadrul sau sub egida Organizatiei
Natiunilor Unite si institutiilor sale specializate.Carta Organizatiei
Natiunilor Unite. Acest document, semnat n 1945 este inedit
dupa natura sa juridica: pe deo parte este actul constitutiv al ONU
si se supune normelor dreptului organizatiilor internationale, iar,
pe dealta parte, este un tratat international care se supune
dreptului comun al tratatelor internationale, astfel cum afost
codificat prin Conventia de la Viena asupra dreptului
tratatelor.Carta Internationala a Drepturilor Omului. Din punct de
vedere formal nu exista un astfel de document. Ceeace numim
noi astazi Carta Internationala a Drepturilor Omului este un
ansamblu format din trei instrumentedistincte: Declaratia
Universala a Drepturilor Omului din 1948, Pactul cu privire la
drepturile civile si politicesi Pactul cu privire la drepturile
economice, sociale si culturale, ambele din 1966.
Subiectul II: Strmtorile Internaionale
2.1 Definii noiunea de strmtoare international
Din punct de vedere geografic, stramtoarea international
estedefinit ca o poriune de mare strans intre dou spaii
terestre care pune in comunicare doualte mri. Din punct de
vedere juridic, stramtorile nu sunt luate in consideraie de
dreptulinternaional decat dac ele servesc navigaiei
internaionale.
2.2 Analizai dreptul de trecere n tranzit i dreptul de
pasaj inofensiv prin strmtorile internaionale.

Conform Conventiei de la Montego-Bay sunt stabilite doua moduri

distinct de trecere prin strimtorileinternational: dreptul de trecere
in transit si pasajul inofensiv.Prin trecere n tranzit se nelege
exercitarea libertii de navigaie i de survol numai n scopul
unui tranzitcontinuu i rapid prin strmtoare, ntre o parte a mrii
libere sau o zona economic exclusiv i o alt parte amrii libere
sau zon economic exclusiv. Dreptul de trecere n tranzit este
recunoscut navelor i aeronavelor tuturor statelor fr piedici, cu
restricia c acest drept nu se extinde asupra strmtorilor formate
ntre teritoriulcontinental al unui stat i o insul aparinnd
acestui stat, dac exist de-a lungul insulei o rut prin
marealiber sau o zon economic exclusiv de comoditate
comparabil. n acest caz, cerina continuitii i arapiditii
tranzitului, totui, nu interzice trecerea prin strmtoare pentru a
ajunge la teritoriul unui stat riveran,a-l prsi sau a iei de acolo,
sub rezerva condiiilor de intrare pe teritoriul acestui stat. Pasajul
inofensiv s aplic strmtorilor folosite pentru navigaia
internaional, dar care leag marea teritorial a unui stat i o
partea mrii libere sau o zon economic exclusiv a altui stat
sau care sunt formate ntre teritoriul continental alunui stat i o
insul aparinnd acestui stat, dac exist de-a lungul insulei o
rut prin marea liber sau o zoneconomic exclusiv de
comoditate comparabil. Exercitarea dreptului de trecere
inofensiv prin acestestrmtori nu poate fi suspendat. n cazul
strmtorilor internaionale dreptul de trecere n tranzit se
deosebetede pasajul inofensiv n principal prin recunoaterea
libertii de survol i facultatea pentru submarine de a trecesub
ap, ceea ce-l aseamn mult cu dreptul de trecere prin apele
arhipelagice.
2.3 Evaluai regimul juridic al strmtorilor Mrii Negre.
Strmtoarea Bosfor leag Marea Neagr de Marea Marmara, care
la rndul ei comunic cu Marea Egee prinstrmtoarea Dardanele,
astfel cele dou strmtori punnd n comunicare Marea Neagr i
Marea Mediteran.Ambele strmtori se afl sub jurisdicia Turciei..
n timp de pace, navele comerciale se bucur de o
libertatedeplin de trecere prin strmtori, ziua i noaptea, oricare
ar fi pavilionul i ncrctura lor, fr nici oformalitate, cu excepia
controlului sanitar, stabilit prin regulamentele turceti la intrare n

strmtori. Regimul juridic de trecere a navelor de rzboi depinde

de categoria i tonajul lor. Navele uoare de suprafa, navelemici
i cele auxiliare, oricare ar fi pavilionul lor se bucur de dreptul de
trecere prin strmtori, dar numai ziuai cu un preaviz dat
guvernului turc pe cale diplomatic cu 8 zile nainte, dac e vorba
de navele statelor riverane, i cu 15 zile nainte pentru navele
statelor ne-riverane. n preaviz trebuie s fie specificate
denumirea,tipul, numrul navelor, destinaia, data trecerii i
ntoarcerii, dac e cazul. Tonajul global maxim al tuturor forelor
navale strine, aflate n trecere prin strmtori, nu trebuie s
depeasc, cu unele excepii, 15.000 tone,cuprinse n cel mult
dou nave. Aceast restricie nu se rsfrnge asupra navelor
militare aflate n avariere ntimpul trecerii, care se supun, n
asemenea circumstane, msurilor speciale de siguran dictate
de guvernulturc. Navele militare de linie cu un tonaj superior al
statelor riverane au accesul prin strmtori cu condiiatrecerii unul
cte unul, nsoite de cel mult dou torpiloare. n nici un caz,
navele de rzboi nu vor putea folosi, pe durata tranzitului
strmtorilor, aeronavele pe care le au la bord. Submarinele
militare pot trece prin strmtoridoar ziua, n mod izolat i s
navigheze la suprafa. n timp de rzboi, n situaia cnd Turcia
nu este parte beligerant, navele comerciale beneficiaz de
dreptul de trecere n aceleai condiii ca i n timp de pace, iar
navelor militare ale statelor beligerante, cu unele excepii, le este
nchis accesul n strmtori. Celelalte navemilitare se bucur de
libertatea de trecere n condiiile similare strii de pace. n cazul
n care Turcia devine beligerant, trecerea navelor militare este
lsat total la discreia guvernului acestei ri, iar navele
comercialeale statelor care nu sunt n rzboi contra Turciei se vor
bucura de libertatea de trecere i navigaie prinstrmtori, cu
condiia c nu vor ajuta n nici un mod inamicul i vor naviga doar
ziua pe enalul indicat deautoritile turceti. Acelai regim de
trecere se menine atunci cnd Turcia se consider ameninat de
un pericol iminent de rzboi.
Test 21
Subiectul I: Institutia recunoasterii in DIP
1.1. Definiti institutia de recunoastere in DIP

1.act unilateral, prin care un Stat cnstata existent anumitor fapte

sau acte, care pot avea consecinte asupradrepturilor si
obligatiilorsale sau asupra intereselor sale politice, si declara
espres sau admite implicit caacestea constituie elemente pe care
se vor baza relatiile sale juridice viitoare in raport cu noua
entitate sausituatie2. procedeu prin care un subiect de drept
internaional, in mod special un stat, care nu a participat la
natereaunei situaii sau la adoptarea unui act, accept ca acea
situaie sau act s-i fie opozabile; adic admite caefectele juridice
ale acestora s i se aplice3. reprezinta actul declarativ dar nu
constitutiv, constata existenta unui Stat care exista ca effect al
crearii nu carezultat al actului de recunoastere
1.2 Analizati subiectii, tipurile si formele recunoasterii
Subiecti ai recunoasterii pot si numai statele, iar situatiile cind e
necesara recunoasterea sunt: crearea unui noustat, instalarea
unui nou govern, statutul de neutralitate.Recunoaterea poate
imbrca dou forme, i anume:- recunoaterea expres -se face
printr-un act special al organului de stat competent, act unilateral
declaraiesau notificare formal adresat noului stat, prin care
se exprim in mod cert intenia de a-l recunoate ;- recunoaterea
tacit- este cea care se poate deduce din faptele concludente ale
unui stat, cum ar fi stabilireade relaii diplomatice, incheierea unui
tratat bilateral, care reglementeaz problema general, fr a
enunarezerve in privina recunoaterii, i este practicat de
statele latino-americane, mai simplu spus e manifestata prin
atitudinea statului fata de entitatea pe care o recunoaste.In
privinta formelor recunoaterii au fost expuse 2 teorii:teoria lui
Tobar guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la putere nu
trebuie recunoscuteteoria lui Estrada- guvernele ajunse pe cale
neconstitutionala la putere trebuie recunoscute tacit De fapt
recunoasterea guvernelor nu presupune recunoastere expresa
sau tacita ci vizeaza doar guverneleajunse la putere pe cale
neconstitutionala. Recunoasterea guvernelor atrage automat
recunoasterea statului, pecind recunoasterea statului nu
ekivaleaza numaidecit cu recunoasterea guvernului
respectiv.Tipuri ale recunoasteriiDin punctul de vedere al efectelor
pe care le produce, recunoaterea este:- de jure, de facto, ad
hocAtat recunoaterea de jure, cat i recunoaterea de facto, se

exprim prin actul oficial al statuluide la care eman

recunoaterea. Deosebirea dintre aceste forme const, in general,
in intindereaefectelor juridice ale recunoaterii.1. in cazul
recunoaterii de facto, relaiile dintre statul care recunoate i cel
recunoscut suntmai restranse ca intindere, avand un caracter
nestabil i provizoriu, in sensul c ea opereaz indomeniile
consimite de ctre statul care o acord (cooperare economic
internaional).*este un mod de recunoastere incomplet,
constituind o faz premergtoare pentru recunoatereade jure, nu
e definitiva, poate fi revocat.*e acordata pt anumite motive:
indoieli despre viabilitatea noului stat, ori reinere din partea
noului stat de aaccepta obligaii in baza dreptului internaional
sau refuzul acestuia de a rezolva problem proeminente.2.
Recunoaterea de jure a unui stat este complet i definitiv,
irevocabil, deoareceefectele ei se sting numai odat cu incetarea
calitii de subiect de drept al statului recunoscut.*are ca effect
recunoaterea deplin a personalitii juridice a noului stat, a tot
ceea ce rezult din exercitareasuveranitii acestuia, precum i
stabilirea de relaii internaionale in diferite domenii, in mod
special arelaiilor diplomatice i consulare, incheierea de tratate
bilaterale etc.3. recunoasterea ad hoc- are loc cind se desfasoara
un eveniment international si are efecte jur limitate in timp.
1.4 Analizai efectele recunoaterii
Actul recunoaterii este doar unact de suveranitate prin care un
stat constat apariia unui altstat ca subiect dedrept internaional,
deoarece statul nou aprut este subiect al dreptului internaional
public din momentulapariiei sale i nu din cel al recunoaterii
sale de ctre celelalte stateEfectul recunoaterii este c statul
recunoscut devine subiect deplin nraporturile sale cu statele care
laurecunoscut, cu toate consecinele care decurg dinaceast
calitate, putnd s-i exercite drepturile i s-i asumeobligaiile
internaionale specific statelor, intre statul ce recunoaste si cel
recunoscut se stabilesc relatiidiplomatice- efectul normal al
recunoasterii. Totusi ar trebui de remarcat ca recunoaterea este
o condiie astabilirii relaiilor diplomatice,dar nu antreneaz n
mod obligatoriu aceste relaii, adica nu este un efectobligatoriu.
Subiectul II: Interpretarea tratatelor international

2.1 Definiti interpretarea tratatelor international

Interpretarea unui tratat reprezinta operatiunea intelectuala prin
care se determina sensul unui cuvint sau alunei expresii, prin care
se lamuresc exprimarile ambigue sau obscure ale unei dispozitii
2.2 Analizati metodele si formele de interpretare a
tratatelor international
Distingem 2 moduri de interpretare a tratatelor: internationala si
internainterpretarea internationala- in dependenta de autoritatea
competenta pt interpretare poate fiautentica- facuta de partile
contractante ale tratatului. Poate fi expresa- facuta la momentul
incheierii tratatulu, prin clauze interpretative inscrise in cuprinsul
tratatului, tacita-decurge din practica concordanta a statelor
inaplicarea prevederilor unui tratat international. jurisdictionalaefectuata de tribunalele arbitrale sau instante de judecata
internationale (CIJ, CJCE), in cazul incare partile nu pot ajunge la
un accord asupra interpretarii tratatului.are forta obligatory doar
pentru partileaflate in diferendfacuta de catre organizatiile
internationale nu au character obligatoriu2. interpretarea
interna- se impune doar organelor statului in cauza, nu si altor
state parti la tratat.poate fi ointerpretare guvernamentala interna
facuta de autoritatile publice guvernamentale, competente in
domeniulrelatiilor externe, sau poate fi efectuata de catre
instantele de judecata ale statelor parti
2.3 Formulai principalele reguli de interpretare ale
tratatelor
Sunt codificate in prevederile Conventiei de la Viena(1969) reguli
generalesa fie de buna credinta-interpretarea sa aiba in vedere ce
partile au vrut sa spuna in realitatesens obisnuit al termenilor
tratatuluisa se tina cont de semnificatia uzuala a cuvintelor, cu
exceptia cazurilor cind sunt utilizate in sens specialinterpretarea
termenilor tratatului sa se faca in contextul lor-fraza, alineatul
partea din tratat(preambul, anexe)interpretare in lumina
obiectului si scopului sauraportarea interpretarii la sensurile si
scopurile pe care partileleau avut in vederereguli speciale stbilite
de practica conventionala international regula sensului clar- se
vor interpreta doar acele prevederi care sunt neclareneadmiterii

interpretarii termenilor in sens absurd sau national-in contradictie

cu contextul, obiectul, scopultratatuluiregula efectului
utilinterpretarea sa produca un effect util asupra aplicarii
tratatului, sa nul faca faraeffect(nul)
Test nr. 22
Subiectul I: Rezerve la tratate international
1.1 Definii noiunea rezervei
Potrivit Conveniei de la Viena (1969) rezerva=o
declaraieunilateral, fcut de un stat atunci cand
semneaz,ratific, accept sau aprob un tratat, ori ader la
acesta, prin care urmrete s exclud sau s modifice efectul
juridic al unor dispoziii din tratat cu privire la aplicarea lor fa de
statul respectiv.*un mijloc ce permite statelor care nu sunt de
acord cu toate prevederile unui tratat s devintotui pri la
acesta.
1.2 Analizati conditiile n care pot fi formulate reserve
Articolul 23 al Conveniei din 1969 inainteaz urmtoarele cerine
fa de formularea rezervelor:1) rezervele trebuie s fie formulate
in scris i communicate statelor contractante i altor state careau
calitatea s devin pri la tratat. Retragerea rezervelor trebuie,
de asemenea, fcut in scris;2) rezervele sunt formulate cu
ocazia semnrii tratatului, ratificrii, aprobrii sau acceptriisale,
ori in momentul aderrii.3) Statele parti pot accepta(acceptarea
poate fi expres sau tacit ) rezerva ce lea fost notificata sau
formulaobiectii fata de aceste. Neformularea de obiecii timp de
12 luni de la notificarea rezervei =acceptare tacit.Retragerea
obieciei la o rezerv necesit formularea ei in scris.Conditii in
care sa fie admisa formularea unei rezerve:1) rezerva s nu fie
interzis de tratat;2) rezervele s nu se refere la acele dispoziii
ale tratatului, la care in mod expres este exclus posibilitatea
formulrii de rezerve;3) rezervele s se refere la acele dispoziii
ale tratatului, la care in mod expres este prevzut posibilitatea
formulrii de rezerve;4) rezervele s nu fie incompatibile cu
obiectul i scopul tratatului.
1.3 Evaluai efectele pe care le produce rezerva

Rezervele au drept scop producerea unor modificari in cadrul

raporturilor stabilite inttre state. In funcie deatitudinea adoptat
fa de statul rezervatar din partea celorlalte state pri aleunui
tratat internaional, apar mai multe efecte. In calitate de efecte
putem specifica ca se stabilesc raporturileconvenionale intre
state:1) intre statul care a formulat una sau mai multe rezerve i
statele care le-au acceptat continus acioneze tratatul, cu
precizarea c in ceea ce privete articolele fa de care au fost
formulaterezerve, dispoziiile care leag aceste statesunt cele
modificate conform rezervelor;2) intre statul rezervatar i statele
care au formulat obiecii la rezerve, in dependen de
atitudineadiferit a acestora din urm, se pot crea dou posibile
grupuri de raporturi:a) statele care au formulat obiecii la rezerve
pot accepta ca restul dispoziiilor tratatului,neafectate prin
rezerve, s se aplice intre ele i statul rezervatar; b) aceleai
state pot ins, ca prin obieciile lor la rezerve, s refuze aplicarea
in intregime atratatului in raporturile dintre ele i statul autor al
rezervelor.3)Tratatul internaional, la care s-au fcut rezerve, se
aplic in intregime, intre prile contractante care n-auformulat
rezerve.
Subiectul II: Dreptul Internaional extraatmosferic
2.1 Definii DI extraatmosferic ca ramura DIP
Dr extraatmosferic= ansamblu de norme jur si principii ce
stabilesc regimuul juridic al sp extraatmosferic,inclusive lunii si
altor corpuri ceresti, regimul jur al obiectelor cosmice precum si
principiile de cooperare aleStatelor in vederea exploatarii si
explorarii sp cosmic
2.2 analizati istoricul si codificarea dreptului
Extraatmosferic
Primele explorari si investigatii ale spatiului cosmic sau initiat in
1957 prin lansarea primului satelit artificialal pamintului, si se
initiaaza in acest sens necesitatea elaborarii unor principii si
norme juridice ce vor reglementa relatiile intre state in privinta sp
cosmic si activitatilor spatiale. Un rol principal in acest sens
laavut ONU prin infiintarea Comitetului pt utilizarea pasnica a
spatiului cosmic, care elaboreaza o serie de acte normative

internationale ce formeaza cadrul legal al DI al spatiului cosmic,

activitate reglementata si inlegislatiile nationale ale statelor ce
participa la explorarea si utilizarea cosmosuluisi corpurilor
ceresti.Pentru a desfasura codificarea dreptului extraatmosferic
trebuie sa evidentiem care sunt izvoarele acestui drept,in primul
rind sunt aceleasi ca si ale DIP, desigur avind si izvoare specifice.
Locul de izvor principal il ocupatratatele internationale
multilaterale care consacra normele de baza ale DI cosmic , care
se aploica atit statelor cit si organizatiilor
internationalePrincipalele tratate internationale ce regl acest
drept sunt: Tratatul cu privire la principiile care guverneaz
activitatea sta telor in materia de exploatare i utilizare aspaiului
cosmic, inclusiv al Lunei i altor corpuri cereti, din 27 ianuarie
1967 (in vigoare din 10 oc tombrie1967, denumit pe scurt
Tratatul cu privire la spaiul cosmic din 1967); Acordul cu
privire la salvarea astronauilor, reintoarcerea lor i restituirea
obiectelor lansate in spaiulcosmic, din 22 aprilie 1968 (In
vigoare din 3 decembrie 1968, denumit pe scurt Acordul cu
privire lasalvarea astronauilor din 1968 Un rol nu mai putin
important il are si cutuma- aceasta ocupind un rol second dupa
tratate, cit si importantadeosebita mai au si rezolutiile Adunarii
Generale ONUInca de la inceput dr cosmic a avut pronuntat
character de universalitate, fiind aplicabil atit statelor cit
sicelorlalte subiecte ale sale. Are character profund umanist si
pasnic, fiind de la bun inceput dr al pacii sicolaborarii
internationale in folosul intregii omeniri, este un dr originar si
autonom in cadrul DIP
2.3 evaluati principiile dr extraatmosferic
Principiile acestui dr au fost consecrate in Tratatul cu privire la
spatiul cosmic 1967, stind la baza regimului juridic al activitatiii
spatiale a statelor si organizatiilor internationale, a spatiului
cosmic si corpurilor ceresti.Acest tratat totusi se limiteaza doar la
enumerarea principiilor neprecizind continutul si ndefinind
notiunile de baza ale Dr cosmic, insa aspectul lacunar ale
prevederilor tratatului cosmic au fost completate prin
adoptareade noi tratate privind activitatile cosmice si spatiale,
elaborate la initiative Adunarii gen a ONU.Pr folosirii cosmosului
exclusive in scopuri pasnice- prevazut in multe tratate, stabileste

oblige statelor de adesfasura activitati cosmice in interesul

mentinerii pacii pr explorarii si folosirii cosmosului spre binele si in
interesul tutror tarilor, intregii omeniri- specifica obligestatelor de
a se asigura ca de rezultatele activitatii cosmice vor beneficia
toate tarile si popoarele, acest pr implica colaborarea cit mai
strinsa in activitatea spatiala a statelor princ libertatii de
explorare si folosire a cosmosului de catre toate Statele-de aici
decurg mai multe dr pt state siOrganiz Internat,: dr de a
desfasura acitivitati pasnice in cosmos, dr lde acces in conditii de
egalitate, in spatiulcosmic sip e corpurile ceresti, dr la libera
exploatare si folosire a cosmosului, dr de a avea acces la
rezultateleactivitatii stiintifice spatialepr neadmiterii
apropriatiunii cosmosului-tratatul din 1967 prevede ca spatiul
cosmic si corpurile ceresti nu potface obiectul apropriatiunii
nationale din partea statelor prin proclamarea suveranitatii lor,
prin folosinta sau altmijlok. De aici reiese interdictia si obligatia
statelor de a nusi extinde suveranitatea lor asupra spatiului
cosmicsi corpurilor ceresti pr pastrarii jurisdictiei si proprietatii
statului de lansare asupra obiectelor cosmice si a ekipajelor-pt ca
S saeercite dr de proprietate juridical asupra unui obiect spatial e
necesar ca acesta sa fie inregistrat in registrulacelui stat.de aici
reiese obligatia de a inmatricula obiectelecosmice lansate de ele
in registrul lor national pr cooperarii internationale in activitatea
cosmica-se tine cont de interesele corespunzatoare ale tuturor
celorlalte state parti la tratat pr interzicerii contaminarii
cosmosului si de a produce skimbari nocive in mediiul terestrutrebuie sa evitecontaminarea daunatoare a spatiului cosmic si
corpurilor ceresti cit si skimbarile nocive in mediul terestru,
caurmare a introducerii substantei extraterestre pr raspunderii
internationale a statelor pt intreaga activitate spatiala-toate
statele poarta raspundereinternationala pt activitatile nationale in
cosmos indifferent daca ele sunt desfasurate de
organeguvernamentale sau neguvernamentale pr considerarii
astronautilor ca trimisi ai omenirii- rezulta obligatia principal pt
state de a proteja si ajutaastronautii, in az ca ei se afla in
primejdie, au aterizat fortat pe teritoriul altui stat decit cel de
lansare sau auaterizat fortat in alta zona a oceanului decit unde
erau asteptati

Test nr. 23
Subiectul I: Regimul de navigaie pe Dunre
1.1 Definiti notiunea de fluviu International
* in acceptiunea juridical subintelegem acel curs de apa ce
strabate teritoriul a doua sau mai multe state din punct de vedere
economic.* cursuri de apa ce separa sau traverseaza teritoriiloe
mai multor state, care sunt navigabile pina la varsarea lor in mare
sau ocean
1.2Analizati evolutia istorica si codificarea regimului de
navigatie pe Dunare
Dunarea a constituit obiect al expansiunii si dominatiei din partea
marilor puteri.La congresul de la Viena a fost recunoascuta drept
fluviu international. Pentru priam data regimul
generalinternational de navigatie pe Dunare a fost stabilit prin
Tratatul de la Paris din 1856 prin care se instituie principiul
libertatii de navigatie si Comisia Europeana a Dunarii.A doua
etapa afost adoptarea Conventiei Dunarii in cadrul conferintei de
la Paris 1921 prin care se instituielibertatea de navigatie care e
asigurata cu obligatia Statului de a acorda egalitate de tratament
pentru toatenaveleRegimul actual al Dunarii e reglementat de
Conventia de la Belgrad 1948, prevederile careia se aplica
portiuniinavigabile a Dunarii de la Ulm(RFG) pina la Marea
Neagra, prin canalul Sulina (Romania)*Navigatia pe dunare e
libera pentru cetatenii, navele comerciale, marfurile tuturor
statelor in conditii deegalitate*navele au dreptul de stationare,
procedure de incarcare+descarcare, sa imbarce/debarce calatori,
sa seaprovizioneze cu combustibil, alimente* navele militare ale
statelor rivverane eu dreptul de a naviga doar pe portiunea de
fluviu cuprinsa intregranitele proprii, in afara acestora- doar pe
baza de intelegere* navelor miliatare ale statelor neriverane le e
interzisa navigatia pe Dunare*Administratiile fluviale speciale au
misiunea de a executa lucrari hidrotehnice pt imbunatatirea
navigabilitatiiDunarii in anumite sectoare* atributiile Comisiei
Dunarene sunt de coordonare si recomendare, consultare si
uniformizare

1.4 evaluati structura si functiile Comisiei Dunarii

Comisia Dunrii, organ cu competen general asupra intregului
fluviu, a fost create prin Tratatul de la Parisdin 1856, initial avea
doar atributii tehnice, apoi atributii de elaborare a regulamentului
de navigatie fluviala,stabilirea si perceperea taxelor de la vasele
in trecere pe Dunare, sanctionarea contraventiilor savirsite
pedunareComisia Dunrii, alctuit din reprezentanii statelor
riverane, cate unul din partea fiecrui stat, a avut iniialsediul in
oraul Galai (Romania), iar din 1957 sediul acesteia a fost stabilit
la Budapesta.Atributiile acesteia sunt in general de coordonare si
recomandare, de consulatre si uniformizare . in baza propunerilor
si proiectelor statelor riverane stabileste planul general al
lukrarilor in interesul navigatiei,desfasoara studii de uniformizare
a regulilor de navigatie si supraveghere fluviala, face recomandari
statelor sitransmite materialul documentar necesar pentru
elaborarea de catre fiecare stat riveran a regulamentului
denavigatie, coordoneaza serviciile hidrometeorologice pe
Dunare, publica pentru nevoile navigatiei harti siatlaseComisia se
bucura de personalitate juridical iar membrii ei de imunitate
diplomatica, localurile, arhivele sidocumentele comisiei sunt
inviolabile
Subiectul II: Crimele de rzboi i contra umanitIi
2.1 Definiti notiunea de crima de razboi si contra
umanitatii
Crimele de rzboi constituie o categorie important de fapte
penale prin care se incalc in mod grav regulilestabilite prin
tratatele internaionale sau cu caracter cutumiar referitoare la
modul de desfurare a conflictuluiarmat i la protecia anumitor
categorii de persoane i de bunuri in cadrul acestuia. (asinatele
inmasa,executarea ostaticilor,jefuirea)*Termenul de crim de
rzboi este o expresie care desemneaz inclcarea normelor de
purtare a rzboiului dectre orice persoan sau persoane, militare
sau civilecrima contra umanitatii-Conform articolului 6 al
Statutului tribunalului de la Nurnberg constituie crime
contraumanitii: asasinatul, exterminarea, sclavia, deportarea i
orice act inuman comis impotriva populaiei civileinainte sau in

timpul rzboiului, precum i persecuiile pe motive politice, rasiale

sau religioase, indiferent dacincalc sau nu legea intern a rii
unde au fost comise.* fapte prin care se aduc importante atingeri
vieii, integritii corporale fizice sau mintale valori supreme
alefiinei umane, intr-un mod care poate pune in pericol existena
biologic a mai multor persoane.
2.2 Analizati proecsul de codificare a crimelor
international
rimele internaionale sunt infraciunile ce reprezint prin
gravitatea lor un grav pericol social pentru bazelecoabitrii
naiunilor i statelor, sunt fapte ce aduc atingere unor obligaii
internaionale eseniale.Pentru prima oar termenul de crim
internaional a fost utilizat in Statutul Tribunalului militar
internaionalde la Nurnberg, conform cruia aceste se impreau
in trei categorii: Crime de rzboi; Crime impotriva umanitii;
Crime contra pcii.Analiza actelor incriminate in Statut sunt
inspirate din instrumente anterioare privitoare la legile i
biceiurilerzboiului, respectiv Conveniile de la Haga din 1907 i
Conveniile de la Geneva din 1929Sfera reglementarii crimelor de
razboi a fost extinsa si in conventiile de la Geneva din 1949 si in
Protocoluladitional 1 la aceste conventii de la Geneva care au
stabilit obligaia statelor de a adopta legislaia necesar pentru
pedepsirea infraciunilor grave pe care le prevd, de a cuta
persoanele vinovate i de a le deferitribunalelor sale indiferent de
naionalitate, potrivit principiului represiunii universale. Scopul
Protocolului 1din 1977 e de a dezvolta si consolida sistemmul
represiv al conventiilor din 1949Crimele contra umanitatii sunt
definite pentru prima data in Statutul tribunalului militar
international de la Nurnberg care atribuie la categora crimelor
contra umanitii urmtoarele fapte: omorul
intenionat,exterminrile, punerea in sclavie sau obligarea la
munc forat, deportrile sau transferurile forate ale populaiei
civile, expulzarea, persecutarea pe motive politice, rasiale,
religioase i etnice, deportarea, inclusivcurirea sau epurarea
etnic, orice alte acte inhumane comise impotriva oricrei
populaii civile (tortura, violul, prostituia forat, lipsirea de
libertate etc), genocidul, apartheidul, practica sistematic a
dispariiilor forate.Adunarea General a ONU prin Rezoluia

nr.1653(XVI) din 1961, a incriminat folosirea armelor nucleare

itermonucleare, considerandu-le crime contra umanitii..
2.3 Evaluati continutul juridic a crimelor de razboi si
contra umanitatii
Crimele internaionale sunt infraciunile ce reprezint prin
gravitatea lor un grav pericol social pentru bazele coabitrii
naiunilor i statelor. Ele sunt fapte care aduc atingere unor
obligaii internaionaleeseniale. datorit gradului uria de pericol
pentru existena statelor i a populaiilor, au fost scoase in
afaralegii i, pentru a impiedica i descuraja comiterea lor, a fost
creat o instituie juridic nou rspundereainternaional a
statelor i persoanelor vinovate de comitere a astfel de crime,
prin care se incalc in mod gravregulile stabilite prin tratatele
internaionale sau cu caracter cutumiar referitoare lamodul de
desfurare a conflictului armat i la protecia anumitor categorii
de persoane i de bunuri in cadrulacestuia. Sunt condamnabile pe
temeiuri morale, etice sau religioase, intrucat ele constituie
inclcri alenormelor legale, au drept rezultat lezarea celor
nevinovai i neprotejai, duc la degradarea scopurilor i
principiilor beligeranilor, sunt cauz a slbirii disciplinei propriilor
fore militare, afecteaz relaiile cu altestate i pot cauza
represalii din partea oponenilor. cuprind, fr a fi limitate,
asasinatul, relele tratamente saudeportrile de civili pentru munci
forate, sau in orice alt scop, a populaiei civile in teritoriile
ocupate,asasinarea sau relele tratamente ale prizonierilor de
rzboi sau ale persoanelor aflate pe mare, executarea deostatici,
jefuirea bunurilor publice sau private, distrugerea fr motiv a
oraelor i satelor sau devastarea carenu este justificat de
necesitile militare.Conform articolului 6 al Statutului constituie
crime contra umanitii: asasinatul, exterminarea,
sclavia,deportarea i orice act inuman comis impotriva populaiei
civile inainte sau in timpul rzboiului, precum i persecuiile pe
motive politice, rasiale sau religioase, indiferent dac incalc sau
nu legea intern a rii undeau fost comise. Crimele contra
umanitii, asemenea celorlalte crime internaionale pot fi comise
de organeleunui stat sau de persoane particulare, in timp de pace
sau de rzboi. rezult c fac parte din categoria crimelor contra
umanitii urmtoarele fapte: omorul intenionat, exterminrile,

punerea in sclavie sau obligarea lamunc forat,deportrile sau

transferurile forate ale populaiei civile, expulzarea, persecutarea
pemotivepolitice, rasiale, religioase i etnice, deportarea, inclusiv
curirea sau epurarea etnic, orice alte acteinumane comise
impotriva oricrei populaii civile (tortura, violul, prostituia
forat, lipsirea de libertate etc),genocidul, apartheidul, practica
sistematic a dispariiilor forate.Sa incriminat folosirea armelor
nucleare i termonucleare, considerandu-le crime contra
umanitii.Unele dintre faptele care se incadreaz in categoria
crimelor contra umanitii figureaz i printre infraciunileclasice
de drept comun (omorul, tortura, violul, prostituia, lipsirea ilegal
de libertate, obligarea la muncforat etc.)Gravitatea deosebit
a crimelor contra umanitii este exprimat de imprejurarea, c in
aceast categorie seincadreaz fapte prin care se aduc
importante atingeri vieii, integritii corporale fizice sau mintale
valorisupreme ale fiinei umane, intr-un mod care poate pune in
pericol existena biologic a mai multor naturacrimelor contra
umanitii se comit in baza unor planuri concrete, ele constituind
aciuni premeditate.Caracterul de mas al crimelor contra
umanitii se manifest prin numrul mare de victime pe care le
produc,asemenea crime fiind indreptate impotriva populaiei
civile ca atare, nu a unor indivizi izolai, fie c lezarea privete o
mas amorf de indivizi, fie c se refer la anumite grupuri in
baza unor criterii precise care ledelimiteaz de populaia civil in
general.Dintre crimele contra umanitii, cea mai grav este
crima de genocid. Ca urmare a gravitii pe care o prezintaceast
este reglementat distinct de celelalte crime contra
umanitii.Termenul genocid provine din grecescul genos care
inseamn ras i latinescul cide care inseamn a
ucide,distrugerea colectivelor rasiale, religioase, etnice
Test 24
Subiectul I: Principiul pacta sunt servanta.
1.Definiti principiul pacta sunt servanda bona fide
Acest principiu presupune executarea cu bun credin a
inelegerilor internaionale, o atitudine constructiv inindeplinirea
angajamentelor internaionale care au fost asumate de ctre

state.*pacta sunt servanda,exprim in planul dreptului, regula

moral general care impune respectarea cuvintuluidat. Principiul
bunei credine conine regula pacta sunt servanda, ins, nu
coincide integral cu ea, in sensul caceast regul poate fi privit
ca o aplicare a principiului.
1.2.Analizati evolutia istorica si codificarea Principiului
acest principiu e cunoscut inca din antichitate , fiind unul dintre
cele mai veki el totusi este consacrat intromultitudine de acte, in
acest sens stabilinduse importanta si rolul deosebit pe care il are
acesta. Este prevazutin preambulul Pactului Ligii Natiunilor si in
preambulul Cartei Onu ce evidentiaza obligatia statelor
membrede a indeplini cu buna credinta obligatiile asumate
potrivit Cartei ONU. Conventia de la Viena 1969 are oimportante
deosebita in reglementarea acestui principiu, stabilind cao rice
tratat in vigoare leaga partile sitrebuie executat de ele cu buna
credinta.Actul final de la Helsinki precizeaza ca statele in
exercitarea drepturilor suverane tebuie sa se
conformezeobligatiilor jur ce le revin in virtutea DI. Republica
Moldova la fel are reglementat acest principiu in Legea privind
tratatele internationaleal RM, astfel RM un poate invoca
prevederile legislatiei sale interne ca justificare a neexecutarii
unui tratat la care e parte. Un lucru important ce trebuie de
evidentiat este ca trebuierespectate doar tratatele legale, licite si
juste din punct de vedere a DI, cit si in corespundere cu nrmele
juscogens
1.3Evaluati continutul jur al principiului
acest principiu e cunoscut inca din antichitate fiind unul din
elemntele principale ce se stabilesc in reltiileintre state, in acest
sens trebuie sa aevidentiem ca statele sunt oblig sa indeplineasca
cu buna credinta si pedeplin tratatele internationale, buna
credinta fiind cerinta elementara a dreptului si echiitatii, si trebuie
s asteamereu la baza relatiilor dintre state, la baza interpretarilor
si executarii obligatiilor ce le revin. Initialrespectarea
angajamentelor avea carcter mai mult religios, fiind insotite de
diferite ritualuri religioase, maitirziu acestea luind forma bunei
credinte ca obligatie de onestitate si indatorire de onoare. Sunt

obligatorii doar respectarea tratatelor licite, care sunt in

conformitate cu jus cogens, si nicidecucm cele ilegale impuse
prinforta. Prin intermediul acestui principiu evaluam importanta
de garantare a respectului intereselor nationale aletuturor
statelor, deci, prin coninutul i finalitatea sa, principiul pacta
suntservanda prezint o importan deosebit, in special in
contextul relaiilor internaionale actuale, pentrurealizarea i
dezvoltarea unor raporturi normale intre toate statele, membre
ale comunitii international
Subiectul II: Imunitile i privilegiile diplomatice i consulare
2.1 Definiti notiunea de imunitati si privilegii diplomatice
si Consulare
imunitate diplomatic-tratamentul pe care, in baza dreptului
internaional, statele sint obligate s-l acordeorganelor
diplomatice strine acreditate in aceste state sau, prin aceast
expresie este desemnat intregulcomplex de garanii de care se
bucur o misiune diplomatic i personalul acesteia din partea
statului acreditar.
2.2Analizati procesul de codificare a imunitatilor si
privilegiilor diplomatice si consulare
In cadrul procesului de codificare rolul cel mai important il au
tratatele si multitudinea de conventii carestabilesc regimul juridic
ce urmeaza a fi aplicat intre state, drepturile si obligatiile acestora
in raport rilestabilite intre ele, fiind principalul izvor de
dret.Tratatul internaional este un izvor important al dreptului
diplomatic.Prima convenie internaionala care a reglementat
aspecte ale activitii diplomatice a fost Regulamentul de laViena
din 1815 cu privire la agenii diplomatici. La 18 aprilie 1961 a fost
adoptata Convenia de laViena cu privire la relaiile diplomatice,
RM aderind in 1993. n 1963 a fost adoptat Convenia cu
privirela relaiileconsulare, la care RM adera in 1993. La 10
decembrie 1969 Adunarea General a O.N.U. a adoptat
Conveniacu privire la misiunile speciale.Mai sunt o multitudine de
astfel de conventii ce vizeaza dreptul consular si care sar referi la
imunitati si privilegii diplomatice. La o buna pate din ele a aderat
si RM, fapt ce ne demonstreaza ca statul nostru este ointeresant

in stabilirea relatiilor si dezvoltarea acestora cu alte state in

diferite domenii, inclusiv inmentinerea relatilor diplomatice.Pe
parcursul a mai muli ani au fost adoptate mai multe convenii
internaionale carereglementeaz activitateaorganizaiilor
international si, n special, privilegiile i imunitileacestor
organizaii. Astfel, la 13 februarie 1946 a fost adoptat Convenia
cu privire la privilegiilei imunitile Naiunilor Unite, RMa aderat
la ea n 1995.
2.3 Evaluati imunitatile si privilegiile diplomatice si
consulare
Analiza iunitatilor si privilegiilor urmeaza a fi facuta in
conformitate cu prevederile conventiilor care lestabilesc.o buna
parte din conventii stabilesc ca conventia internationala ar
contribui la favorizarearelaiilor de prietenie dintre ri, oricare ar
fi diversitatea regimurilor lor constituionale isociale i ar mai
trebui deevidentiat ca scopul acesora un ar fi in a crea avantaje
unor indivizi, ci in a asigura ndeplinirea eficace afunciilor
misiunilor diplomatice ca organe de reprezentare a
statelor.1.imunitile diplomatice snt o excepie care se aduce
principiului general, potrivit cruiaorice persoan este supus
jurisdiciei locale. Imunitile pot fi absolute, funcionale sau
relative,n funcie de termenul i caracterul activitii
beneficiarului., acestea suntenumerate in continutul Conventieide
la viena din 1961, in imunitatea de jurisdicie penal, civil i
administrativ, imunitatea de a depunemrturie.2.Privilegiile
diplomatice snt acele nlesniri, sau avantaje juridice acordate de
ctre statul acreditarmisiuniidiplomatice sau personalului
acesteia. Misiunea diplomatic se bucur de urmtoareleprivilegii:
scutirea deimpozite i taxe, scutirea de taxe vamale pentru
obiectele destinate uzului oficial al misiunii, scutirea de
oriceimpozite i taxe pentru drepturile i taxele percepute de
misiune privindactele oficiale, la rindul lor trebuie dementionat ca
si ageniidiplomatici se bucur de careva privilegii, printre care
enumeram:scutirea de impozite itaxe,scutirea de prestaii
personale, scutirea de plata asigurrilor sociale, scutirea de taxe
i control vamal.Convenia de la Viena (1961) cu privire la relaiile
diplomatice, mai stabileste caorice persoan care are drept la
privilegii i imuniti beneficiaz de acestea din momentul aflarii

pe teritoriulstatului acreditar,sau de la data notificrii misiuniisale

la M.A.E. al statului acreditar, si le pierde din momentulce
paraseste teritoriul acestui stat
TESTUL25
Subiectul I: Organizaiile internaionale ca subiect DIP
1.1 DEFINITI NOTIUNEA DE SUBIECT INTERNATIONAL
PUBLIC
Subiect international public--sunt entitile care particip direct la
raporturileinternaionale reglementate dedreptul internaional
public, care, prin aciunile lor volitive, obin drepturi i ii asum
obligaii internaionale,iar in cazul inclcrii acestora poart
rspundere internaional.
1.2 ANALIZATI PARTICULARITATILE ORGANIZATI8ILOR
INTERNATIONALE CA SUDIECTE DEDREPT INTERNATIONAL
In epoca contemporan, organizaiile internaionale reprezint o
form de armonizare a eforturilor statelor indirecia unei
colaborri internaionale, pentru realizarea creia statele au creat
un cadru juridicoorganizatoric( instituional) o organizare cu
caracter permanent. Organizaiile internaionale reprezint un
fenomencaracteristic al relaiilor mondiale actuale, fiind chemate
s contribuie la dezvoltarea inelegerii i colaborriidintre state, la
asigurarea pcii i securitii in lume.251 Calitatea de subiect de
drept al organizaiilor international guvernamentale este
exprimat prin posesia de drepturi i aptitudinea de a dobandi i
indepliniatribuiile in baza statutului sau altor acte constitutive.
Astfel, statele nu pot renuna la aceste instrumente desecuritate
colectiv, de cooperare economic i tehnic, de unificare a
eforturilor collective pentru soluionareaunor probleme actuale i
acute de interes comun, care sunt mai necesare ca oricandsau
chiar indispensabile incondiiile globalizrii. Unele organizaii
internaionale guvernamentale particip la relaiile internaionale
innume propriu, ca subieci derivai i limitai ai dreptului
internaional public.Eficiena activitii organizaiilor
internaionale guvernamentale depinde de modul in care particip
la eastatele membre. Examinarea sub raport static i dinamic a

acestei instituii, pornind de la cauzele politice,economice i

sociale care au stat la baza infiinrii ei, permite desprinderea
caracteristicilor definitoriiale organizaiilor internaionale.O prim
caracteristic a organizaiilor internaionale se refer la faptul c
membrii acestora sunt statelesuverane. Organizaiile
internaionale guvernamentale, au la baza crerii lor un tratat
incheiat intre dou saumai multe state. Aceast trstur a
organizaiilorinternaionale este una dintre cele eseniale, ea
evideniind dela inceput c in cadrul organizaiilor internaionale
sunt prezente state suverane i egale in drepturi, care
auconsimit liber s adere la activitatea organizaiilor respective
printr-un act de voin proprie. Pornind de laaceasta, apare cu
claritate c organizaiile internaionale au un rol de coordonare a
voinei i eforturilor statelor,i nu un rol de subordonare O a doua
caracteristic a organizaiilor internaionale se refer la modul in
care acestea au luat natere. Unelement comun tuturor
organizaiilor internaionale este faptul c asupra infiinrii lor s-a
convenit in cadruluneia sau mai multor intalniri sau conferine la
care au participat un anumit numr de state. La conferinele
deconstituire sunt stabilite o serie de reguli i norme referitoare la
scopurile i obiectivele organizaiei, membrii icompetenele
acesteia, tipurile iformele de activitate, modul de formare i
funcionare a secretariatului idiverselor organe ale organizaiei,
incetarea activitii etc.Din aceasta deriv o a treia caracteristic
a organizaiei internaionale, i anume, permanena instituiei
astfelconstituite. Caracterul de permanen se refer, in special,
la aspectul continuu, fr intreruperi al activitiiorganizaiei.
Aceast trstur deosebete organizaiile de conferinele
internaionale, care sunt entitidistincte, cu caracter
temporar.Specific organizaiilor internaionale este i unitatea
lor, exprimat prin faptulc ele au voin proprie, care ii gsete
expresia in personalitatea juridic a organizaiilor internaionale.
Inunele situaii, voina proprie a organizaiilor internaionale nu
coincide cu voina tuturor membrilor lor, deci, este autonom.O
alt caracteristic a organizaiilor internaionale este aceea c ele
dispun de organe proprii permanente, careasigur realizarea
aciunilor prevzute prin programul stabilit de ctre statele
membre i indeplinesc diferitefuncii tehnico-administrative. In
sfarit o ultim caracteristic este aceea c organizaiile

internaionale ifuncionarii acestora se bucur pe teritoriul

statelor membre de privilegii i imuniti.
1.2 Evaluai capacitatea de exerciiu a organizaiilor
internaionale ca subiect DIP
In opinia Curii Internaionale de Justiie,263 a existat intenia ca
Organizaia s exercite funcii i drepturi carenu pot fi explicate
decat pe baza posedrii intr-o larg msur a personalitii
juridice internaionale i acapacitii de a aciona pe plan
internaional, in calitate de entitate separat de statele
fondatoare i ca subiectde drept internaional distinct. Sa ajuns la
concluzia c Organizaia este o persoan juridical
internaional.264In afar de ONU, i alte organizaii
internaionale in baza actelor lor constitutive, care le confer
drepturi iobligaii, au o personalitate juridic internaional, fiind
subieci de drept international cu caracter derivat,secundar,
limitat.In prezent calitatea de subiect de drept internaional public
a organizaiilor internaionale guvernamentale esteunanim
recunoscut i acceptat. Personalitatea juridic international a
organizaiilor internaionale nu se poate stabili a priori i nu este
identic, prin coninutul su pentru toate organizaiile, ci depinde
de domeniulde activitate i intinderea competenei fiecrei
organizaii internaionale. Pentru ca organizaiile internaionalesi poat atinge scopurile pentru care au fost create, trebuie ca
acestea s poat incheia acte juridice spre adobandi drepturi i ai asuma obligaii in conformitate cu dreptul internaional, s
poat sta in justiie spre a-ivalorifica eventualele pretenii i s
aib un anumit statut juridic care le subliniaz poziia lor
internaional, beneficiind de anumite imuniti i privilegii. Pe
lang aceste capaciti fundamentale legate de personalitatea
juridical internaional s-a mai adugat i aceea de a intreine
relai diplomatice.Datorit unei stranse legturi intre
personalitatea juridical i capacitatea de a-i angaja
responsabilitatea,capacitatea organizaiei internaionale
corespunde capacitii limitate de a aciona in dreptul
internaional.Sintetizand practica internaional actual, reinem
c unei organizaii internaionale i se recunoate indeosebi:
personalitatea de drept internaional; inviolabilitatea sediului i
libertatea de comunicare oficial; imunitatea de jurisdicie

local, precum i scutiri fiscale i vamale.Statutul juridic al unei

organizaii internaionale nu constituie inc un principiu de drept
internaional, ci existnumai ca soluie de spe, fiind conferit in
fiecare caz in parte prin tratatul de constituire, care este atributiv
de personalitate juridic internaional, inclusiv de tot ceea ce
cuprinde statutul.Pentru garantarea independenei, fa de statul
de origine, funcionarii internaionali beneficiaz de
imunitatefiscal i jurisdicional, avand propriul sistem de
securitate social i de pensii. Statutul juridic alfuncionarilor
internaionali este cuprins de regulamentele organiz
Subiectul II: Dreptul international aerian
2.1)DEFINITI DR.INTERNATIONAL AERIAN CA RAMURA DE
DREPT INTERNATIONAL PUBLIC
Dreptul internaional aerian este o ramur a dreptului
internaional public i constituie un ansam blul de norme juridice
i principii de drept destinate reglementrii relaiilor dintre
subiectele sale, relaii care iau natere caurmare a explorrii i
folosirii spaiului aerian de ctre aviaia civil.O alt definiie a
acestei ramuri de drept: dreptului internaional aerian cuprinde
normele juridice carereglementeaz folosirea de ctre oameni a
spaiului aerian, statutul juridic al aeronavelor i regulile
referitoarela circulaia aerian.statul este suveran asupra coloanei
de aer cuprins in limitele frontierelor sale, cuprinzandi spaiul
aerian de deasupra mrii teritoriale.
2.2)ANALIZATI EVOLUTIA SI CODIFICAREA DR AERIAN
Dreptul aerian a inceput s se dezvolte doar incepand cu secolul
XX, cind, ca urmare progreselor rapide indomeniul aviaiei, a
aprut necesitatea reglementrii navigaiei aeriene, a crerii unor
norme de dreptinternaional, care s guverneze activitatea
statelor in aer.De menionat, c unele reguli juridice, cu privire la
spaiul aerian au fost formulate inaintea apariiei i adezvoltrii
aviaiei. Dreptul roman, spre exemplu, privea spaiul aerian (lucru
care aparine tuturor). In evulmediu, spaiul aerian era privit ca
aparinand proprietarului pmantului.Problema suveranitii
asupra spaiului aerian a cptat insemntate practic abia spre

sfaritul secolului alXIX-lea i inceputul secolului al XX-lea, dat

cu apariia l dezvoltarea navigaiei aeriene, care a starnit lupt
indarjit intre state pentru dominaia aerului. Existau la acea
etap dou teorii privind spaiul aerian:libertatea aerului i
suveranitatea asupra spaiului aerian. Dup primul rzboi
mondial, lupta dintre cele dou principii s-a terminat cu triumful
definitiv al principiului suveranitii statului asupra spaiului
aerian. Potrivitacestui principiu, statul este suveran asupra
coloanei de aer cuprins in limitele frontierelor sale, cuprinzand
ispaiul aerian de deasupra mrii teritoriale.Principiul
suveranitii statului asupra spaiului aerian fost consacrat intro serie de convenii internaionale,cum ar fi Convenia de la Paris
din 1919, Convenia de la Havana din 1928, Convenia de la
Chicago din 1944.Prin Convenia de la Paris din 1919, inaltele
pri contractante recunosc c fiecare putere are
suveranitateacomplet i exclusiv asupra spaiului aerian de
deasupra teritoriului su. Spaiul aerian de deasupra
larguluimrii este liber. Statele contractante admit ins, in relaiile
dintre ele, in condiii de egalitate i reciprocitate,libertatea de
trecere, pe baza creia fiecare stat se oblig s acorde in timp de
i fr autorizaiespecial aeronavelor civile ale
celorlalte pri contractante libertatea de trecere panic pe
deasuprateritoriului su, in condiiile stabilite de convenie.Prima
convenie, Convenia cu privire la aviaia civil intemational, a
inlocuit regimul Conveniei din 1919.Aceast convenie proclam
i ea suveranitatea deplin i exclusiv a statului asupra spaiului
aerian dedeasupra teritoriului su. Potrivit conveniei, aeronavele
civile, proprietate par ticular i care nu sint folosite pentru
servicii aeriene internaionale regulate au dreptul de a zbura
peste teritoriul celorlalte pri contractante, precum i dreptul de
a face escale in scopuri necomerciale, fr a avea nevoie de
autorizaie prealabil. Acestdrept este subordonat ins unor
restricii legate de securitatea zborului. Statele contractante au
dreptul ca, pentru asemenea raiuni, s le cear s urmeze
anumite itinerarii prescrise de ele sau s obin
autorizaiespecial.Prin aceast convenie se infiineaz i
Organizaia Aviaiei Civile Internaionale (I.C.A.O.),
instituiespecializata a O.N.U., care are 3 funcii principale:a)
funcia de reglementare i administrare; b) funcia legislativ, de

studiere i pregtire a proiectelor de convenii internaionale

privind aeronavigaiainternaional;c) funcia jurisdicional i de
arbitraj, care revine Consiliului organizaiei, I soluionarea
diferendelor ivite inactivitatea statelor membre in domeniul
aeronavigaiei, precum i cele refe ritoare la interpretarea i
aplicareaconveniei i a altor acorduri privind aeronavigaia
internaionalO alt convenie adoptat la Chicago,Convenia cu
privire la tranzitul serviciilor aeriene internaionale (convenia
celor dou liberti) prevede cstatele contractante recunosc
dreptul de survol fr escal, aeronavelor civile folosite in servicii
aerieneinternaionale regulate, precum i escale in scopuri
necomerciale (alimentare cu combustibili, reparaii etc.).Atreia
convenie, Convenia cu privire la transportul aerian internaional
(denumit conveniacelor cinci liberti), prin care se urmrete
facilitarea aeronavigaiei internaionale. Aceste liberti aleaerului
sint:1) dreptul de survol al aeronavelor strine prin spaiul aerian
al statelor, ceea ce inseamn trecerea lor inofensiv prin acest
spaiu, fr s aterizeze ;2) dreptul aeronavelor strine de escal
tehnic pe teritoriul unui stat, in vederea aprovizionrii cu
carburanisau pentru reparaii ;3) dreptul aeronavelor strine de a
debarca pasageri, coresponden i mrfuri provenind din statul a
cruinaionalitate are aeronava, pe teritoriul oricrei i
contractante la convenie;4) dreptul unei aeronave strine de a
imbarca pasageri, coresponden i mrfuri cu destinaia statului
ei deinmatriculare ;5) dreptul aeronavei strine de a debarca i
imbarca pasageri, coresponden i mrfuri pe teritoriul oricrui
stat parte contractant a conveniei.
2.3)EVALUATI REGIMUL JURIDIC AL NAVIGATIEI
INTERNATIONALE AERIENE
Convenia de la Paris din 1919 asupra navigaiei aeriene prevedea
n mod expres c fiecare stat are suveranitatedeplin i exclusiv
asupra spaiului atmosferic situate deasupra teritoriului su. n
cuprinsul acestui spaiu, careconstituie spatial aerian naional, se
recunoate libertatea traficului aerian, implicnd un drept de
trecereinofensiv a aeronavelor civile ale altor state care s se
exercite n condiii stabilite de fiecare statSuveranitatea statului
asupra spaiului su aerian se materializeaz n primul rnd prin
dreptul su de a stabiliregimul juridic de survol asupra teritoriului

propriu, att pentru aeronavele naionale, ct i pentru cele

strine Fiecare stat reglementeaz prin legislaia sa intern
condiiile de acces i utilizare a spaiului su aerian i
poateinterzice ca anumite aeronave militare sau civile s
ptrund n acest spaiuOrice violare a reglementrilor stabilite
potrivit legislaiei naionale reprezint o nclcare a
suveranitiistatului i i d acestuia dreptul de a riposta, oblignd
aeronava infractoare s aterizeze, i de a lua i altemsuri
considerate drept necesare pentru aprarea securitii saleOrice
aeronav are naionalitatea statului n ale cror register este
nscrisCu prilejul nmatriculrii se face distincia ntre aeronavele
de stat i cele civile; distincia nu are n vederecriteriul proprietii
ci funciile pe care le ndeplinesc aeronaveleCStatele au
competena deplin i exclusive de a stabili regimul juridic al
spaiului lor aerian cu privire laorice aspect: regimul de zbor,
reguli de securitate, utilizarea n scopuri comerciale, militare,
competen jurisdicional etc., cu luarea n considerare a
angajamentelor international Evoluia tehnicilor de navigaie
aeriani intensificarea utilizrii acestui spaiu au determinat o
largacolaborare internaional pentru stabilirea unor reguli
juridice international profitabile pentru toate statele =>ONFORM
CONVENTIEI DE LA CICAGOPrevederile acesteia se aplic numai
aeronavelor civilei nu se va aplica aeronavelor de statAeronavele
de stat, n care sunt inclusei cele pentru servicii miltare, vamale
sau de poliie, nu pot survola sauateriza pe teritoriul unui alt stat
far s obin autorizaie din partea acestuiaStatele contractante
sunt obligate sin seama de securitatea navigaiei aeronavelor
civile cnd stabilescreglementri pentru aeronavele de
stat.aeronavele fr pilot pot survola teritoriul altui stat numai n
baza unei autorizaii special a acestuia i curespectarea regulilor
impuse prin autorizaie, mai cu seam n ceea ce privete
sigurana aeronavelor civilefiecare stat, pentru motive de
necesitate militar sau n interesul securitii publice, poate s
declare zoneinterzise pentru aeronavele altor state, darfr
discriminare posibilitatea ca, n situaii de criz sau n interesul
securitii publice, s se restrng sau s se interzic provizoriu
survolul ntregului teritoriu sau a unei pr i din acesta, cu
aplicaie nediscriminatoriedreptul statului de a cere oricrei nave
care ptrunde n zonele interzise s aterizeze de ndat ce-i va fi

posibil pe un aeroport determinatobligaia de a se supune

controlului vamal att la aterizare cti nainte de a prsi
aeroportulobligaia de a respecta legilei regulamentele naionale
privind intrarea i ie irea dinar a pasagerilor,echipajelor,
mrfurilor transportate, protecia mpotriva propagrii bolilor
etc.Convenia reglementeaz i aspect privitoare la naionalitatea
aeronavelor, navigaia aerian, condiii pe caretrbuie s le
ndeplineasc aeronavele(documente de bord, aparatur,
certificate, autorizaiii brevet etc.),norme i practici
internaionaleConvenia a creat Organizaia Aviaiei Civile
Internaionale, cu scopul de a dezvolta principiilei
tehnicileaviaiei international i de a favoriza dezvoltarea
transporturilor aeriene internaionaleTot la Chicago, n Acela i an,
s-au adoptat dou acorduri internaionale care stabilesc cele cinci
libertai aleaerului (2 de trafic aerian i 3 comerciale):Dreptul de
survol(de tranzit)Dreptul de a ateriza n scopuri necomerciale(din
motive tehnice)Dreptul de a debarca pasagerii mrfuri care
provin din statul a crui naionalitate o are navaDreptul de a
mbarca pasageri i mrfuri cu destinaia statului a crui
naionalitate o are navaDreptul de a mbarcai debarca pasagerii
mrfuri din i pe teritoriul statelor pri.