Sergiu T.

Medar

Sergiu T. Medar

Cuprins
CUPRINS

CAPITOLUL 1
Introducere

CAPITOLUL 2
Definirea conceptului de diplomaie a aprrii
2.1. Marea Britanie
2.2 Statele Unite ale Americii
2.3 Frana
2.4 Canada
2.5 Germania
2.6 Suedia
2.7 Portugalia
2.8 Spania
2.9 Grecia
2.10 Danemarca
2.11 Elveia
2.12 Romnia

3
4
5
6
7
7
7
8
8
8
9
9
9

CAPITOLUL 3
Funciile i rolul diplomaiei militare
3.1 Funciile diplomaiei aprrii
3.2 Rolul i funciile diplomaiei aprrii

11
11
12

CAPITOLUL 4
Scurt istoric al diplomaiei militare romne

15

CAPITOLUL 5
Misiunile diplomatice
5.1. Noiuni generale
5.2 Structura misiunii diplomatice
5.3 Ataatul aprrii, militar, aero i naval
5.4 Rolul ataatului aprrii n siuaia strii de beligeran

21
21
22
23
25

CAPITOLUL 6
Limbajul diplomatic
6.1 Demersurile diplomatice

29
29

CAPITOLUL 7
Negocierile diplomatice

33

CAPITOLUL 8
Surpriza diplomatic

39

CAPITOLUL 9
Elemente de protocol diplomatic militar. Eticheta
9.1 Ordinea de precdere
9.2 Acreditarea ataatului aprrii, militar, aero i naval
9.3 ncheierea misiunii ataatului aprrii, militar, aero i naval
9.4 Ceremonii
9.5 Coborrea din avion
9.6 Trecerea n revist a grzii de onoare
9.7 Depunerea de coroane
9.8 Solemnitatea deschiderii/nchiderii unor activiti militare
9.9 Dispunerea drapelelor
9.10 Participarea la exerciii, deplasri cu vehicule militare, trageri
9.11 inuta
9.12 Salutul
9.13 Redacarea i transmiterea invitaiilor
9.14 Participarea la recepii i cocktail-uri
9.15 Participarea la un dineu
9.16 Toastul
9.17 Aezarea la mese
9.18 Pe timpul mesei
9.19 n main

43
43
44
44
45
45
45
45
46
46
49
50
52
53
57
59
61
62
63
65

CAPITOLUL 10
Noiuni de drept internaional umanitar

67

10.1 Generaliti
67
10.2 Starea de beligeran
68
10.3 Statutul combatanilor
69
10.4 Statutul altor categorii de participani la conflictele armate
71
10.5 Limitarea sau interzicerea folosirii anumitor categorii de mijloace i arme
72
10.6 Ocupaia militar
73
74
10.7 Protecia acordat unor categorii de personal
10.8 Statutul prizonierilor de rzboi
76
10.9 ncetarea actului de beligeran
78
CAPITOLUL 11
Organizaii internaionale de securitate

79

11.1 Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)

80
11.2 Uniunea European (UE)
93
11.3 Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa (OSCE) 103
11.4 Organizaia Naiunilor Unite (UN)
108
CAPITOLUL 12
D i p l o m a i a p r e ve n t i v
12.1 Tratatul privind forele convenionale n Europa
12.2 Inspeciile CFE

ii

115
115
120

12.3 Controlul exporturilor armamentelor

12.4 Tratatul Cer Deschis

127
130

CAPITOLUL 12
D i p l o m a i a c o e r c i t i v
13.1 Operaiuni n sprijinul pcii
13.2 Descurajarea

135
135
161

ANEXE
Ab r e vi e r i u z u a l e

169

Mic dicionar de termeni diplomatici

171

C o n ve n i a d e l a V i e n a c u p r i vi r e l a r e l a i i l e c o n s u l a r e

176

C o n ve n i a c u p r i vi r e l a r e l a i i l e d i p l o m a t i c e

196

BIBLIOGRAFIE

207

iii

1. INTRODUCERE
Sfarsitul razboiului rece, in care se parea ca unica solutie este violenta si confruntarea
militara, a adus in fata armatelor si alte posibilitati de a instaura pacea. In acelasi timp este din
ce in ce mai evident ca incheierea confruntarii militare propriu-zise nu inseamna automat
instaurarea pacii. Acest lucru s-a vazut atat in Balcani si in alte zone ale lumii mai ales in
aceasta perioada cand alaturi de factorul instabilitate se implica si factorul terorism. Pentru
teroristi este mult mai usor sa loveasca un stat atacand trupele sale dislocate in strainatate
decat prin atacarea unor obiective in tara de origine.
Prezenta trupelor pe teritoriul altor state se dovedeste necesara, de multe ori pentru
periode de timp greu de estimat. Este deci necesara, pe de o parte valorificarea eforturilor
interventiei si pe de alta parte, dupa castigarea razboiului trebuie castigata pacea. In acest
proces este necesara nu numai prezenta militara dar alaturi de aceasta si prezenta
organismelor si organizatiilor internationale ca si a organizatiilor non-guvernamentale.
Pentru ca militarii sa poata lua parte activa la prevenirea crizelor, sa poata rezolva
situatiile post-criza si sa poata sa castige pacea a aparut conceptul de diplomatia apararii.
Conceptul de diplomatie a apararii este inca unul controversat. Mai intai este necesar
sa raspundem la intrebarea daca exista, cu adevarat, o diplomatie a apararii. Parerile au fost la
inceput impartite, in sensul ca unii diplomati de profesie nu acceptau aceasta existenta
sustinand faptul ca diplomatia, in general, acopera toate aspectele legate de pace si razboi.
Analizata in sens ingust, aceasta opinie poate fi adevarata. In sens larg insa, se poate vedea ca
diplomatia apararii si diplomatia militara nu se refera numai la pace si razboi ci si la alte aspecte
legate de relatiile militare si politico-militare dintre state sau dintre state si organizatii
internationale. Avand in vedere abordarea tot mai frecventa a aspectelor militare si politicomilitare in negocierile diplomatice, diplomatia apararii si-a construit treptat un loc aparte in arta
si stiinta diplomatiei. Ca multe alte concepte moderne si diplomatia apararii abordeaza un
domeniu de granita si anume acela al interferentei aspectelor militare in diplomatie. De aceea
este util ca atat diplomatii de cariera sa cunoasca componentele militare ale diplomatiei cat si
pentru militari sa cunoasca aspectele diplomatiei in sensul clasic al acesteia.
Pentru multi cititori exista un semn de intrebare referitor la diferentele dintre diplomatia
apararii si diplomatia militara.
DIPLOMATIA APARARII

este un concept mai larg in care diplomatia militara este doar una

din componente.
Diplomatia apararii este un concept politico-militar care cuprinde toate componentele
sistemului de securitate nationala si modul in care acestea se reflecta sau sunt interpretate in
relatiile internationale.
DIPLOMATIA MILITARA este acea componenta a diplomatiei apararii care se refera numai
la fenomenul militar si partial politico-militar.

Caile si mijloacele prin care diplomatia apararii isi indeplineste rolul sunt variate si isi
modifica forma si modul de actiune de la caz la caz avand in acelasi timp o evolutie istorica in
functie de evolutia societatii, a riscurilor si amenintarilor la adresa ei.

2. DEFINIREA CONCEPTULUI DE DIPLOMATIE A APARARII

Diploo in limba greaca inseamna actiunea de a edita actele oficiale sau diplomele in doua
exemplare. Unul dintre acestea era dat ca scrisoare de imputernicire sau recomandare trimisilor iar celalalt
era pastrat in arhiva. Purtatorul unui asemenea document a fost numit diplomat iar activitatea desfasurata de
el diplomatie.
Diplomatia este stiinta raporturilor si intereselor dintre state sau arta de a concilia interesele
popoarelor intre ele conform definitiei date de Mircea Malita (7).
Diplomatia trebuie vazuta ca o stiinta, ca un sistem al cunostintelor si metodelor care permit
elaborarea si indeplinirea politicii externe a statelor. Unii autori considera diplomatia o arta. Realitatea a
dovedit ca si unii si ceilalti au dreptate, diplomatia fiind in acelasi timp si o stiinta si o arta.
Diversi autori au dat de-a lungul istoriei diferite definitii diplomatiei sau au publicat aforisme care au
ca subiect diplomatia si diplomatii. (9)
Unele dintre acestea trebuie interpretate insa in functie de perioada in care ele au fost enuntate sau
pozitiile pe care se aflau cei care le-au publicat:
Diplomatia este expresia prin care este desemnata de un numar de ani incoace stiinta raporturilor
exterioare, care are ca baz diplome sau acte scrise emanate de suverani. De Flassan, 1811
Diplomatia este stiinta raporturilor si intereselor respective ale statelor sau arta de a concilia
interesele popoarelor intre ele; intr-un sens mai restrans, stiinta sau arta negocierilor Guillaume de Garden,
1883
Diplomatia este aplicarea inteligentei si tactului in desfasurarea relatiilor oficiale dintre guverne si
state independente, sau mai pe scurt, intretinerea afacerilor intre state prin mijloace pasnice Ernest
Satow, 1917
Diplomatia este cel mai bun mijloc pe care civilizatia a fost capabila sa-l inventeze pentru a veghea
ca relatiile internationale sa nu fie guvernate numai prin forta Albert de Broglie, 1868
Diplomatia este continuarea razboiului cu alte mijloace Ciu En Lai, 1954
Diplomatia este stiinta sau arta negocierilor Charles de Martens, 1866
Diplomatia trebuie sa fie sprijinita de forta. Dar in acelasi timp aceasta trebuie sa fie flexibila,
intotdeauna capabila de ajustari. Yamagata Arimoto, 1886
Diplomatia reprezinta software-ul pentru politica de securitate nationala; armata asigura hardwareul. Niciuna nu poate sa constituie singura computerul (9)
Autorii Micului Dicionar Diplomatic Romn (20) definesc diplomaia ca fiind activitatea oficiala a
organelor de stat pentru relatii externe si, in primul rand a diplomatilor, desfasurata prin tratative,
corespondenta si alte mijloace pasnice pentru infaptuirea scopurilor si sarcinilor de politica externa a statului,
pentru apararea drepturilor sau intereselor statului respectiv in strainatate. Este cel mai insemnat mijloc de
realizare a politicii externe a statelor.
In cadrul diplomatiei, diplomatia apararii are un loc aparte.
Diplomatia apararii reprezinta totalitatea actiunilor desfasurate de un guvern si de personalul
implicat de acesta, menite sa diminueze climatul de tensiune sau de ostilitate, sa implementeze noi
masuri de crestere a increderii intre state, sa contribuie la dezvoltarea relatiilor de colaborare si
cooperare intre armate si sa asigure conditiile de creare sau de functionare a aliantelor si coalitiilor.
Acest concept a fost preluat de aproape toate statele lumii. Interpretarea sa urmareste intotdeauna
aceleasi scopuri in maniere adaptate strategiei de securitate nationala a fiecarui stat in parte (1).

2.1 MAREA BRITANIE

3

Conceptul de diplomatia apararii a fost introdus de Marea Britanie ca fiind modul coordonat prin
care se pot folosi pe timp de pace resursele militare pentru atingerea celor patru obiective mentionate in
definitia de mai sus. Acest concept este de data relativ recenta. El a aparut pentru prima data in Strategic
Defense Review din 1998 si in Cartea Alba a Fortelor Armate britanice in 1999 ca o noua misiune a fortelor
armate. A fost inclus ca una din cele 8 misiuni ale Fortelor Armate britanice in Strategia Apararii cu scopul de
a detensiona ostilitatiile, de a construi si mentine climatul de incredere si de a promova controlul civil asupra
fortelor armate.
Strategia de securitate a Marii Britanii mentioneaza misiunile ce revin Fortelor Armate:
asigurarea securitatii teritoriului national pe timp de pace;
asigurarea securitatii teritoriilor de peste mari;
diplomatia apararii;
acordarea sprijinului necesar intereselor Marii Britanii;
desfasurarea de operatii umanitare si in sprijinul pacii;
participarea la conflictele regionale in afara NATO;
participarea la conflictele regionale in interiorul NATO;
indeplinirea obligatiilor conform art. 5 din Tratatul de la Washington privind atacul asupra unui
stat membru al NATO:
In Marea Britanie diplomatia apararii a devenit obiect de studiu in cadrul procesului de pregatire atat
pentru militari cat si pentru civilii care lucreaza in domeniul securitatii nationale.
Cartea Alba din 1999 prevede in domeniul diplomatiei apararii urmatoarele actiuni concrete:
cursuri de pregatire in domeniul limbii engleze;
vizite reciproce la nivel inalt;
acordarea de consultatii in vederea constituirii de forte armate pentru societati democratice;
numirea de consilieri militari in state ca: Cehia, Lituania, Romania, Ungaria, Polonia, Letonia,
Slovacia, Bulgaria ca si prezenta unui cadru didactic permanent in cadrul Colegiului Baltic de
Aparare din Estonia;
sprijin pentru formarea in mod deosebit a subofiterilor, dar si a tinerilor ofiteri;
sprijin acordat statelor vecine cu Kosovo (controlul frontierelor, masuri de incredere);
pregatiri in comun in state ca Polonia, Romania, Cehia, Slovacia, Ucraina;
cursuri, ateliere de lucru si seminarii pentru specialistii civili in domeniul politicii de aparare,
planificarii apararii si achizitionarii de echipamente;

2.2 STATELE UNITE ALE AMERICII

In SUA conceptul de diplomatie a apararii nu este formalizat, insa multe din activitatile pe care
Pentagonul le desfasoara cu diferite state ale lumii se inscriu in acest concept. SUA sunt poate cel mai bun
exemplu de combinare a diplomatiei preventive cu diplomatia coercitiva. Diplomatia apararii apare evident in
ambele ipostaze. Departamentul Apararii al SUA desfasoara o ampla activitate diplomatica dusa in sensul
politicii externe a SUA. Eventualele puncte de vedere diferite dintre institutiile statului nu se reflecta sub nici
o forma in exterior ele constituind forme de manifestare a exercitiului democratic in tara cu cea mai veche
democratie din lume.
In SUA se pot intalni des ofiteri cu grad superior care prin activitatea internationala pe care o
desfasoara in cadrul cooperarii cu alte state dovedesc o cunoastere exacta a conceptelor diplomatiei
apararii. Fara a fi definita ca atare, elemente fundamentale ale acesteia se studiaza in cadrul Universitatii
Nationale de Aparare a SUA ca si in cadrul altor institutii de invatamant militar.
Conceptul de angajare militara pe timp de pace si prevenirea conflictelor (Preventing Conflict:
Military Engagement in Peacetime) elaborat in SUA contine elemente chiar mai extinse si mai dezvoltate
decat cele ale diplomatiei apararii.
Intr-un studiu realizat pentru prima data in anul 1996 de catre Institutul pentru Studii Nationale
4

Strategice de pe langa Universitatea Nationala de Aparare a SUA, era descrisa importanta unui numar
insemnat de contacte la nivel inalt i activitati politico-militare desfasurate de catre Departamentul Apararii al
SUA. Prin acest studiu se mentionau urmatoarele tipuri de contacte:
contacte la nivel inalt: vizite oficiale in state straine si vizite de raspuns in SUA. In aceasta
categorie intra si vizitele de familiarizare ale membrilor delegatiilor militare sau politico-militare de
nivel mic prin care armatele unor state intra in contact direct cu sistemul militar al SUA;
discutii de stat major;
schimburi de experienta pe subiecte in conformitate cu programele de interes reciproc
stabilite; planificarea multianuala a resurselor de aparare, managementul carierei militare,
planificarea pentru situatii de urgenta, schimburi de informatii militare etc.;
pregatirea civililor in domeniul apararii: cursuri pentru civili, schimburi de experienta, ateliere
de lucru, etc.;
activitati academice cum ar fi afilieri intre institutii (de exemplu, relatiile instaurate in anul 1987
intre Universitatea de Aparare Nationala a SUA si Universitatea Nationala de Aparare din China),
vizite ale directorilor de colegii militare, ateliere de lucru sau seminarii, distribuirea de studii sau
reviste, etc.;
Acest gen de activitati nu sunt noi pentru SUA. Este cunoscut faptul ca in timpul razboiului rece in
cadrul strategiei de containment a SUA armata dislocata in scopuri preventive in diverse locatii de pe glob
a desfasurat in acelasi timp si activitati de asistenta pentru aliati in scopul dezvoltarii interoperabilitatii de
lupta cu aceste state. Aceste activitati nu trebuie vazute doar ca niste activitati pur militare ci ca fiind
componente importante ale diplomatiei apararii. Programul de asistenta reciproca in domeniul apararii
(Mutual Defense Assistance) si care s-a transformat ulterior in programul de asistenta de securitate
(Security Assistance) a debutat in anii 60. Aceste programe au permis atat furnizarea de echipamente cat si
de de servicii in scopuri militare dar i civile cu relevanta militara.
Dupa incheierea razboiului rece, strategia de angajare si extindere engagement and enlargement a
continuat politica SUA de extindere a cooperarii in domeniul securitatii. Dezvoltarea relatiilor in domenii noncombatante a permis atat extinderea cat si consolidarea democratiei in diverse state ca si prosperitatea in
anumite regiuni. In aceasta categorie se pot include programele de asistenta de securitate (Security
Assistance) devenit ulterior programul de asistenta pentru operatii externe (Foreign Operations Assistance).
In cadrul acestora intra:
programul de vanzari de echipamente militare catre state straine (Foreign Military Sales
FMS) prin care se aloca, prin decizia Congresului SUA la propunerea Administratiei, unor
anumite tari, o suma nerambursabila de bani din care se pot achizitiona armamente sau
echipamente de la firme din SUA;
programul articole militare in exces (Excess Defense Articles - EDS) care permite statelor sa
obtina din SUA echipamente militare noi sau cu o stare de uzura acceptabila, aflate in dotarea
fortelor armate ale SUA. De multe ori prin combinarea programului EDS cu programul FMS este
posibila modernizarea echipamentelor achizitionate prin programul EDS;
programul de educatie si instruire militara (International Military Education and Training IMET) prin care tineri ofiteri sau civili din diferite state studiaza in SUA. Se urmareste ca acesti
tineri sa fie alesi dintre cei pe care naiunile respective intentioneaza sa-i promoveze ulterior pe
functii de decizie pentru ca, in acest fel, s poata asigura dezvoltarea procesului de realizare a
interoperabilitatii cu armata SUA i in acelasi timp cu armatele celorlalte state ale aliantei nordatlantice;
exercitii comune (de planificare, de stat major, de luare a deciziilor politico-militare, manevre
etc), activitati avand ca scop reducerea ameninrii nucleare, exercitii in cadrul Parteneriatului
pentru Pace sau in spiritul Parteneriatului pentru Pace, majoritatea fiind finantate partial sau
integral de catre SUA;
Congresul SUA finanteaza acest gen de activitati intrucat prin aceasta se reuseste realizarea unui
climat de incredere intre state si implicit stabilizarea anumitor regiuni.

2.3 FRANTA
Diplomatia franceza a aprrii are o istorie mai veche ce ii are originile in Africa francofona. Desi nu
5

se cunoaste a fi existat un concept clar al diplomatiei apararii, activitatiile desfasurate de armata franceza au
fost permanent concentrate catre cooperarea in domeniul militar, al securitatii si al apararii. Cartea Alba a
Apararii elaborata in anul 1994 consacra un capitol special actiunilor de prevenire a conflictelor. Franta a
fost, de asemenea, activa in cooperarea cu partenerii sai in domeniul actiunilor de mentinerea pacii, controlul
armamentelor si al comertului cu arme si tehnologii.
Activitatiile de cooperare militara ale Frantei se desfasoara sub conducerea Directiei de Cooperare
Militara a Apararii care depinde de Directia Generala de Afaceri Strategice si de Securitate si sunt finantate
din bugetul Apararii. Aceste activitati cuprind:
exercitii si antrenamente comune cu structuri ale armatelor straine;
participarea noilor fore armate franceze prepoziionate in Africa la aciuni de cooperare;
vizite si schimburi de unitati si de personal;
donaii de echipamente militare;
ajutor civil-militar;
ateliere de lucru, seminarii, cursuri;
participari la aciuni de verificare si control a msurilor de sporire a ncrederii;
efectuarea de exporturi nerambursabile de echipamente si armamente.
Printre activitatiile pe care Franta le organizeaza pentru atingerea scopurilor diplomatiei apararii se
pot enumera: cursurile internationale organizate in cadrul Colegiului Interarme al Apararii, trimiterea in
statele de interes a unor consilieri militari, participarea la exerciii comune PfP sau in spiritul PfP, sprijinul
acordat statelor candidate NATO pentru realizarea Membership Action Plan, participarea activa la misiunile
in sprijinul pacii, mai ales in Africa, participarea la misiuni Cer deschis (Open Sky), misiuni pentru controlul
armamentelor, inclusiv pentru implementarea prevederilor Acordului de la Wassenaar din 12 iulie 1996
semnat de 33 de state etc.
n ultima perioad diplomatia militara franceza a evoluat i mai mult, atentia fiind ndreptat acum
catre Europa Centrala si de Est, catre sudul Marii Mediterane, Africa Sub-Sahariana i Centrala, Israel i
ctre America Latin.

2.4 CANADA
Cartea alba a apararii a Canadei din 1994 evoca, in capitolul consacrat securitii internaionale
msuri care se refer la creterea ncrederii ntre armate si state. Aceste msuri cuprind: controlul
armamentelor, programe de instrucie militar, contacte si vizite, participarea in comun la misiuni de
mentinerea pacii etc.
Pentru statele nonmembre NATO, in mod deosebit statele africane si est-europene foste membre
ale Tratatului de la Varsovia, in contextul general al Diplomatiei Apararii, Canada urmareste promovarea
intereselor economice si de aparare, punerea in evidenta a rolului sau pe scena internationala, promovarea
principiilor democratice si contribuie la stabilitatea diferitelor regiuni ale lumii. In acest sens Canada a
constituit la Borden un centru international pentru studiul limbii engleze si al limbii franceze. Centrul Lester
Pearson este destinat procesului de pregatire in domeniul operatiilor de mentinerea pacii, domeniu in care
armata canadiana are o vasta experienta. In acelasi timp Canada are un program pentru pregatirea in
domeniul relatiilor militari-civili intr-o societate democratica, organizeaza cursuri de formare pentru militarii
din noile state membre NATO si dezvolta o initiativa de formare de cadre pentru statele membre ale
Parteneriatului pentru Pace.
Toate aceste sunt componente evidente ale eforturilor Canadei in domeniul diplomatiei apararii.

2.5 GERMANIA
Germania nu a formulat un concept referitor la diplomatia aprarii, dar a organizat cteva activitati
menite a dezvolta un climat de incredere intre state. In aceasta categorie intra Centrul George Marshal de
la Garmischpartenkirchen, ca initiativa germano-americana preventiva menita sa creeze un climat de
stabilitate in Europa, in primul rand in ceea ce privesc statele care sunt la inceputul proceselor democratice
sau in perioada de consolidare a democratiei.
6

In Germania conceptul de securitate este privit in sens larg, nu numai din punct de vedere militar. De
aceea actiunile comune ale militarilor si civililor sunt destul de des intalnite, ca de exemplu procesul de
reconstructie al Bosniei-Herzegovina. Stabilirea unor relatii de cooperare si de cretere a ncrederii cu
statele din estul Europei face, de asemenea, parte din politica extern traditional a Germaniei.

2.6 SUEDIA
Forele armate suedeze au patru misiuni de baz:
aprarea mpotriva unui atac extern;
apararea integritii teritoriale in cazul unor conflicte in imediata vecinatate;
contributia la pacea si securitatea internationala;
sprijinul acordat societatii suedeze in caz de catastrofa nationala;
Cea de a treia misiune menionat nu inseamna formalizarea diplomatiei aprrii ins din punct de
vedere al efectelor sale ea se inscrie in aceeasi categorie de activitti.
Suedia este deosebit de activa in ceea ce priveste diplomatia preventiva. Ministerul suedez al
Afacerilor Externe a publicat in anul 1999 un plan de actiune intitulat Prevenirea conflictelor violente. Acest
plan contine cinci initiative de baza:
promovarea unei culturi a preveniei;
identificarea factorilor structurali de risc;
dezvoltarea de sisteme de legislaii internaionale;
reafirmarea si intrirea sistemelor de securitate internationala;
reintrirea capacitilor suedeze n domeniul prevenirii conflictelor (cooperare internationala,
dezvoltarea de noi masuri de incredere, etc.);
Toate aceste activitati sunt de competenta Ministerului Afacerilor Externe, armata suedeza neparand
a fi direct implicata.

2.7 PORTUGALIA
Componente ale conceptului diplomatiei apararii se pot observa in maniera in care Portugalia
abordeaza politica sa de crestere a increderii in relatiile cu statele lusofone din nordul Africii. In cadrul
acesteia au fost incluse programe care vizeaza procesul de reorganizare al armatelor acestor state,
formarea de cadre militare in institutiile militare de invatamant superior din Portugalia, constituirea de unitati
comune care pe timp de pace au misiuni in interesul societatii (constructii, comunicatii etc), sprijin in vederea
revizuirii legislatiei din domeniul apararii din aceste state, etc.
Prin aceasta Portugalia incearca sa dezvolte conceptele democratice in armatele statelor din nordul
Africii si in acelasi timp sa poata avea un control asupra evolutiilor militare si politice din aceste state in
scopul apararii securitatii Portugaliei.

2.8 SPANIA
Spania nu abordeaza conceptual diplomatia apararii, nu are programe sustinute in acest domeniu,
dar isi propune o serie de obiective care au ca efect scopurile declarate ale diplomatiei apararii.
Prin Directiva de Aparare Nationala elaborata in anul 1996 Spania declara ca se implica in procesul
de constructie a unei noi ordini internationale mai stabile, bazata pe coexistenta pasnica, pe apararea
democratiei si drepturilor omului. Pentru a raspunde acestor obiective Spania organizeaza cursuri
internationale pentru operatiuni in sprijinul pacii si de drept umanitar, pentru misiuni de supraveghere a
proceselor electorale ca si cursuri de limba spaniola.
7

2.9 GRECIA
Cartea Alba a fortelor armate ale Greciei acorda o abordare distincta diplomatiei apararii.
In acest context sunt mentionate printre altele: cooperarea bilaterala in domeniul apararii cu Albania,
contributia la programul PfP in regiune, actiunile de natura diplomatica care au avut loc pentru sprijinirea
accederii Romaniei si Bulgariei in NATO, sustinerea acordurilor internationale referitoare la Bosnia
Herzegovina, cooperarea in domeniul apararii (instruire in comun, pregatirea in institutii de invatamant etc),
cooperarea in domeniul industriei de aparare, vizite ale fortelor navale ale unor state in porturile grecesti, etc.
Tot in cadrul unor asemenea activitati se pot include participarile la misiuni ONU in sprijinul pacii,
organizarea pe teritoriul Greciei a unui comandament subregional NATO, mentinerea echilibrului de putere
ca si tuturor actiunilor de cresterea increderii in relatia cu Turcia si altele.

2.10 DANEMARCA
Danemarca a investit multa energie si resurse in diplomatia apararii avand ca obiectiv cresterea
stabilitatii si securitatii nordului Europei. In acest sens a urmarit dezvoltarea cooperarii regionale intre statele
Baltice. Obiectivele daneze sunt pe termen lung. In sprijinul acestei politici sta faptul ca in loc de a trimite
instructori pe perioade scurte, Danemarca a dezvoltat institutii de pregatire si educatie cum ar fi Colegiul
Baltic de Stat Major.

2.11 ELVEIA
Elvetia, prin statutul sau de tara neutra a fost mereu implicata in diplomatia apararii. Traditia si
neutralitatea au limitat oarecum implicatiile militare ale Elvetiei, acestea compensandu-se prin stimularea
cooperarii, cercetarilor in domenii politico-militare si a schimbului de informatii. Acestea s-au concretizat cel
mai bine prin centrele de la Geneva: Centrul pentru Politica de Securitate, Centrul International pentru
Deminare Umanitara, Centrul pentru Controlul Democratic al Fortelor Armate.

2.12 ROMNIA
In Romania conceptul de diplomatia apararii este in plina evolutie. Necesitatea abordarii sale
formale nu mai este de nimeni contestata. Universitatea Nationala de Aparare ca si Colegiul National de
Aparare au introdus de curand un curs de Diplomatia Apararii, care va permite ofiterilor si civililor cu functii
de raspundere in domeniul apararii sa cunoasca o serie de aspecte legate de modul de desfasurare a tuturor
activitilor care fac obiectul msurilor de prevenire a conflictelor prin mijloacele diplomatiei apararii. Acest
curs se pred si in cadrul Colegiului National de Aparare.
Fara a fi formalizate ca actiuni in cadrul diplomatiei apararii, Romania a derulat o larga gama de
activitati care au acelasi scop final. In aceasta categorie intra: cursuri internationale in domeniul planificarii
resurselor de aparare, cursuri internationale de stat major, operatiuni Cer deschis, operatiuni pentru
controlul armamentelor, participarea la misiuni in sprijinul pacii, organizarea de ateliere de lucru, seminarii si
colocvii pentru militari si civili in domeniul controlului civil asupra fortelor armate si al democratizarii armatei,
controlul permanent al exporturilor de echipamente si tehnologii militare si duale etc.
Majoritatea statelor membre NATO desfasoara actiuni de pregatire a militarilor din alte state in
propriile institutii de invatamant sau chiar au creat institutii special destinate pregatirii studentilor straini.
Valoarea mare a acestor cursuri, cu durate variind de la doua saptamani la un an, consta nu numai in
componenta profesionala a cursului ci si in faptul ca expunerea tinerilor militari si civili din state care au pasit
recent pe drumul democratiei, unor sisteme cu o veche democratie, are un efect deosebit de favorabil nu
numai in dezvoltarea armatelor acestor state dar si in dezvoltarea noilor societati democratice. Treptat,
principiile democratice si exercitiul democratic devin nu numai intelese dar si asimilate de acestia si de
aceea mult mai usor de aplicat in proprile state.
Evaluarea eficientei diplomatiei apararii este aproape imposibil de facut. Ca o caracteristica generala
se poate aprecia ca atata timp cat se reuseste pastrarea unui climat de pace si incredere reciproca,
inseamna ca diplomatia apararii a reusit sa-si indeplinesca misiunea.
8

Diplomatia apararii se exercita institutional prin intermediul atasatiilor apararii, militari aero si navali.
Componente ale diplomatiei militare se pot derula insa si prin intermediul reprezentantilor armatei in diferite
organizatii, aliante, coalitii, exercitii comune sau alte activitati la care participa militari din cel putin doua tari.

3. FUNCTIILE SI ROLUL DIPLOMATIEI APARARII

3.1 FUNCTIILE DIPLOMATIEI APARARII
Diplomatia apararii are functii extinse care se intrepatrund in multe domenii cu functiile
diplomatiei insasi. O incercare de enumerare a acestor functii ar cuprinde:
identificarea cailor si mijloacelor pentru prevenirea crizelor, a conflictelor,
monitorizarea acestora si, dupa caz, managementul lor;
participarea la negocierile diplomatice pentru prevenirea crizelor, a conflictelor
ca si la celelalte negocieri pana la finalizarea deplina a situatiei pre si post
conflictuale;
promovarea masurilor pentru controlul armamentelor;
promovarea si implementarea masurilor pentru controlul exporturilor de
armamente si tehnologii;
promovarea si implementarea masurilor de crestere a increderii intre state,
armate ca si intre state si organizatii si organisme internationale;
dezvoltarea de programe de cooperare in domeniul educatiei si pregatirii civililor
si militarilor;
folosirea eficienta a conceptului de descurajare;
dezvoltarea oricaror alte cai, inclusiv militare, de detensionare si de consolidare
a unui climat de pace si incredere intre state;
aplicarea stricta a conceptelor dreptului international si umanitar;
Diplomatia, in general, are doua componente de baza: diplomatia preventiva si
diplomatia coercitiva. Rolul diplomatiei apararii apare in ambele ipostaze. Componenta
coercitiva a diplomatiei este atributul aliantelor si coalitiilor de state si uneori al statelor mari si
puternice.
In cadrul diplomatiei preventive componenta diplomatica militara este cea care
realizeaza climatul de incredere necesar dezvoltarii relatiilor politice, economice, financiare si
culturale dintre doua state. Cea mai buna solutie in prevenirea confruntarii de orice fel intre
doua state este identificarea intereselor comune si extinderea cooperarii intre acestea si mai
ales a cooperarii in domeniul militar. Abordarea graduala si evaluarile periodice ale etapelor
parcurse creeaza premizele edificarii si consolidarii climatului de incredere necesar parcurgerii
etapelor viitoare. Impunerea unui ritm prea accelerat dezvoltarii acestor relatii poate duce mai
degraba la suspiciuni decat la dezvoltarea increderii. Impunerea unui ritm prea lent, pe de alta
parte poate duce si ea la suspiciuni legate de o posibila reversibilitate a procesului. In functie de
natura relatiilor dintre state, a culturii si mai ales a intereselor, diplomatia apararii este cea care
trebuie sa gaseasca cel mai potrivit ritm de dezvoltare a relatiilor politico-militare si militare.
Vizitele reciproce la nivelul conducerii celor doua armate, ale unor delegatii de experti,
schimburile de experienta, pregatirea reciproca de specialisti in diferite domenii, participarea la
exercitii comune sunt doar cateva dintre etapele care se parcurg inainte de a participa impreuna
cu aceste armate in misiuni concrete de impunerea sau/si de mentinerea pacii. Pe parcursul
dezvoltarii acestui proces delicat si complex, diplomatul militar este cel care ia pulsul
dezvoltarii relatiei si face propuneri asupra evolutiei viitoare.
Domeniul care constituie barometrul dezvoltarii increderii intre doua armate este cel

11

legat de cooperarea in domeniul informatiilor militare. Atunci cand doua armate ajung sa
coopereze in acest domeniu, inseamna ca ele au ajuns la un nivel de incredere care le permite
sa treaca la actiuni comune in spatii reale de lupta.
Unul dintre conceptele care fac legatura intre diplomatia preventiva si cea coercitiva
este conceptul de descurajare. Acum 10-15 ani acest concept era privit ca un concept agresiv
legat exclusiv de escaladarea inarmarilor si de demonstratiile de forta. In lumea de astazi
aceasta abordare este nerealista. Cooperarea pe linie militara are si ea rolul de a descuraja
fortele extremiste, centrifuge, separatiste care incearca sa divizeze si sa dezbine lumea din
motive demult apuse sau din motive dureros de personale. Iata deci si rolul de descurajare al
diplomatiei apararii, atunci cand el este interpretat in modul descris mai sus.
Diplomatia coercitiva isi exercita atributele ei active atunci cand componentele
diplomatiei preventive par a-si epuiza resursele. Descurajarea este unul din conceptele de baza
ale diplomatiei coercitive, dar nu trebuie uitat ca ea face parte si din diplomatia preventiva.
Componenta de baza a descurajarii este consolidarea unei armate credibile atat ca pregatire si
capacitate de reactie cat si ca flexibilitate si forta de lovire. Acesta este un atribut si al statelor
mici. Alte forme ale diplomatiei coercitive sunt amenintarea cu forta, demonstratile de forta si
chiar interventiile militare. Acesta este un atribut al statelor mari si al coalitiilor si aliantelor.
Ambroise Bierce, fost diplomat francez, definea in Dictionarul diplomatului: Diplomatia
este arta patriotica de a minti pentru tara ta. Poate ca aceasta definitie a fost valabila atunci
cand lumea apartinea fortei si confruntarilor. In perioada pe care o traim nu se mai pune
problema de a minti ci aceea de a gasi forma prin care poate fi spus adevarul. Acum lumea
apartine relatiilor de cooperare si de dezvoltare a intereselor reciproce. De aceea diplomatul
militar al acestei lumi nu trebuie sa aiba in vedere decat modalitatea de a gasi cai de cooperare
si de a inlatura caile care ar putea duce la confruntare. Pentru diplomatul militar dialogul cu un
prieten este necesar, dialogul cu un potential dusman este absolut necesar.
Diplomatia apararii nu se desfasoara niciodata si sub nici o forma in afara diplomatiei
statului. Politica externa a statului este elaborata de Ministerul Afacerilor Externe si diplomatia
apararii este o componenta a acestei politici. Acesta este si motivul pentru care atasatul
apararii, militar, aero si naval este principalul consilier al ambasadorului pe probleme politicomilitare si militare. De asemenea, el are datoria sa-l informeze pe ambasador referitor la toate
problemele militare si politico-militare legate de relatia dintre cele doua state.
In lumea de astazi diplomatia apararii nu mai este atributul exclusiv al atasatiilor
apararii, militari, aero si navali. Orice militar aflat pe teritoriul unui alt stat si care desfasoara o
activitate indreptata catre evitarea conflictelor si a confruntarii deci catre cooperarea militara
dintre cele doua state este un diplomat militar. De aceea este necesar ca militarii, in procesul de
pregatire pentru a actiona in aliante si coalitii sa studieze si elemente de diplomatia apararii.

3.2 ROLUL I FUNCTIILE DIPLOMATIEI APARARII

In esenta rolul diplomatiei apararii se poate concretiza prin folosirea cailor si mijloacelor
pe care le are la dispozitie in vederea evitarii confruntarii
Diplomatia apararii are rolul de a:
creste increderea intre state;
asigura activitatiile de derulare a controlului armamentelor;
preveni proliferarea armelor conventionale, a armelor de nimicire in masa, a
tehnologiilor nucleare ca si a tehnologiilor duale;
preveni surpriza diplomatica, economica, tehnologica, militara;
preveni sau reduce riscul de izbucnire a conflictelor;

12

 limita evolutia si efectele conflictelor;

propune si implementa cai de incetare a conflictelor;
asigura conditiile de revenire la situatia de pace;
impune, mentine si consolida pacea;
asigura aplicarea principiilor dreptului international si umanitar in toate actiunile
militare;
Functiile diplomatiei apararii deriva din politica externa a statului, diplomatii militarii
acoperind domeniul politico-militar si militar al acesteia.
Principlalele functii ale politicii externe pe plan militar, respectiv ale diplomatiei apararii
sunt:
reprezentarea armatei in exterior, prin organisme oficiale, precum atasatura
militara, misiuni militare si reprezentanti pe langa diferite organizatii militare si de
securitate internationale;
intretinerea si dezvoltarea relatiilor de prietenie si de colaborare cu armatele
statelor aliate, partenere si prietene;
participarea la realizarea dialogului, parteneriatului si cooperarii cu unele
organizatii militare si de securitate internationale;
apararea si promovarea intereselor statului in raporturile cu subiectii militari si
politico-militari ai relatiilor internationale;
negocierea si incheierea de tratate si acorduri internationale de natura militara si
politico-militara;
informarea, prin mijloace licite, in conformitate cu Conventia de la Viena asupra
evolutiilor politico-militare si militare din statul acreditant ca si a evolutiilor politicomilitare si militare de interes pe plan international;
participarea la conferinte, seminarii internationale, mese rotunde, expozitii si alte
manifestari publice cu tematica politico-militara sau militara;
participarea cu trupe si/sau observatori la exercitii organizate de aliante sau
coalitii sau la exercitii organizate de state cu care Romania are relatii de colaborare
militara;
participarea cu trupe si/sau observatori la misiuni reale in cadrul aliantelor sau
coalitiilor din care Romania face parte;
Caile si mijloacele prin care diplomatia apararii isi indeplineste rolul sunt variate si isi
modifica forma si modul de actiune de la caz la caz avand in acelasi timp o evolutie istorica in
functie de evolutia societati, a riscurilor si amenintarilor la adresa ei. Oricum ea isi exercita
functiile institutional si operational in primul rand prin intermediul diplomatilor militari.
Esentiala in activitatea diplomatului militar este intelegerea faptului ca intrucat politica
externa a statului nu se identifica cu diplomatia, activitatea diplomatului nu trebuie asimilata cu
cea a omului de stat sau a omului politic care defineste si hotaraste actiunile politice in relatiile
cu alte state. Diplomatul militar este un executant al componentei de aparare a politicii externe a
statului, creativitatea si initiativa sa manifestandu-se in modul de identifica si aplica solutiile care
sa duca la indeplinirea eficienta a politicii externe a statului.
Lordul Strang, autor al mai multor lucrari in domeniul diplomatiei mentiona Un diplomat
nu este un om care elaboreaza politica externa si o pune in miscare; el este un om care, in
numele guvernului sau, desfasoara sau executa, o politica de negocieri cu reprezentantii altor
guverne cu care se stabilesc relatii.
Referitor la munca diplomatului, in 1925, diplomatul francez Jules Combon, mentiona:
Nu cunosc o activitate mai complexa decat profesia de diplomat. In orice caz, nu mai exista o

13

alta profesie in care sa existe atat de putine reguli precise si atat de multe lucruri bazate pe
traditie, in care pentru reusita sa fie nevoie de atata perseverenta si in care succesul sa depinda
in mare masura de jocul intamplarii, in care sa fie atat de necesara o disciplina severa si care
ceara de la cel care o practica un caracter atat de ferm si un spirit atat de independent.
Diplomatul britanic Sir Harold Nicolson (10), care a participat la negocierile diplomatice
de la sfarsitul primului razboi mondial scria in legatura cu calitatiile pe care trebuie sa le posede
un diplomat: Acestea sunt calitatiile diplomatului meu ideal: adevar, precizie, calm, rabdare,
buna dispozitie, modestie si loialitate Cititorul poate sa obiecteze: ati omis inteligenta, cultura,
discernamantul, prudenta, supletea, farmecul, harnicia, curajul si chiar tactul. Nu le-am omis.
Le-am considerat ca subintelese.
Daca la cele mentionate de Sir Harold Nicholson adaugam si: cunostinte temeinice in
domeniul militar, al istoriei militare, al indiciilor de avertizare privind dezvoltarea unei crize sau al
izbucnirii unui conflict militar, al tehniciilor moderne de culegere de informatii militare in zonele
de conflict ca si al tehnicilor moderne de ducere a razboiului, vom avea imaginea unui diplomat
militar ideal.

14

4. SCURT ISTORIC AL DIPLOMATIEI MILITARE ROMANE

Fara a fi definita sau teoretizata, diplomatia militara este veche de cand este si pacea si
razboiul. Toate razboaiele au fost precedate de incercari de amenintare si descurajare a unei
tabere de catre cealalta, componente ale diplomatiei coercitive, uneori de incercari de gasire a
unor solutii de prevenirea a razboiului sau de gasire de compromisuri, elemente ale diplomatiei
preventive, de negocieri chiar pe durata razboaielor si mai ales la incheierea acestora.
Birourile atasatilor militari pe langa ambasade au aparut in secolul al XIX-lea. Practica
atasatilor militari a fost inaugurata de Austria, Prusia si Rusia fiind ulterior preluata si de alte
state. La fel ca si celelalte state moderne europene Romania a preluat rapid aceasta initiativa
ea stabilind atasati militari imediat ce normele de drept international i-au permis aceasta. (6)
Pe data de 12 noiembrie 1859, prin Inaltul Ordin de Zi nr.83, domnitorul Alexandru Ioan
Cuza a infiintat Statul Major General al Armatei Romane, in componenta caruia intra si Sectia a
II-a, primul organ de informatii al Armatei Romane. Acestei sectii ii reveneau ca atributii
intocmirea lucrarilor statistice, tot ce priveste operatiile tactice si strategice, precum si
cunoasterea de itinerarii militare. Seful Sectiei a II-a era sublocotenentul Gheorghe Slaniceanu
iar ajutorul sau era sublocotenentul Stefan Falcoianu. Ca dovada a valorii acestor ofiteri ca si a
altor sefi ai structurilor de informatii militare este faptul ca ambii ofiteri au avansat in ierarhia
militara ajungand pana la gradul de general si chiar in inalta functie de ministru de razboi
(Gheorghe Slaniceanu - in anii 1876-1877 si 1880-1881, Stefan Falcoianu - in anii 1884-1886).
Una din componentele Sectiei a II-a era atasatura militara.
In perioada 1858-1878 statul roman aflandu-se sub suzeranitatea imperiului otoman si
garantia celor sase state semnatare a Conventiei de la Paris din 1856 (Austria, Anglia, Franta,
Germania, Prusia si Rusia), conform uzantelor internationale, nu exista posibilitatea de a putea
acredita atasati militari pe langa oficiile noastre diplomatice din strainatate. Cu toate acestea,s-a
reusit trimiterea de reprezentanti militari pe langa agentiile diplomatice romane sau cu diverse
misiuni pe langa armatele statelor prietene.
In anul 1960 domnitorul Alexandru Ioan Cuza hotaraste trimiterea primului reprezentant
al Armatei Romane intr-o tara straina, in Franta, in persoana capitanului Ioan Alecsandri, fratele
marelui poet Vasile Alecsandri. Pentru a-i spori importanta pe langa Napoleon al III-lea, tanarul
si deosebit de capabilul capitan este avansat succesiv la gradele de maior si locotenent
colonel. In pozitia sa, locotenent-colonelul Ioan Alecsandri a reusit nu numai sa consolideze
international actul unirii, in care Franta a avut un rol deosebit, dar sa si dezvolte relatiile militare
romano-franceze. In acea perioada la Saint-Cyr, Metz si Brest terminau pregatirea militara primii
tineri ofiteri romani. Cu aprobarea speciala a lui Napoleon al III-lea au fost achizitionate o serie
de echipamente militare moderne care au intrat in inzestrarea Armatei Romane.(6)
In anul 1875, Ministerul de Razboi al Romaniei a acreditat pe langa Inalta Poarta pe
generalul Ioan Ghica ca trimis militar al sau la Constantinopol. Dovedind calitati diplomatice
deosebite, generalul Ioan Ghica este numit in anul 1877 seful misiunii diplomatice romane in
Rusia.
Dupa Congresul de pace de la Berlin din 13 iunie - 13 iulie 1878 cand marile puteri
recunosc independenta de stat a Romaniei diplomatia militara romana isi intra in drepturi si isi
dovedeste in intreaga ei istorie eficienta si contributia decisiva uneori la succesele intregii
diplomatii romane.
In octombrie 1878 este numit primul atasat militar roman in strainatate, la
Constantinopol, in persoana maiorului Romulus Magheru. In anul 1879 are loc acreditarea la
Paris, in functia de atasat militar a capitanului Pavel Sanatescu. Treptat au fost deschise si alte

15

posturi, astfel incat inaintea si pe timpul primului razboi mondial Romania avea atasati militari
acreditati in Anglia, Austro-Ungaria, Belgia, Bulgaria, Franta, Germania, Grecia, Italia, Serbia,
Japonia, Norvegia, Rusia, S.U.A. si Turcia. Multi ofiteri care au fost atasati militari au devenit
ulterior personalitati inalte in structura militara si de stat. Maresalul Alexandru Averescu, Sef al
Marelui Stat Major (1911-1913) si ministru de razboi (1907-1909), presedinte al Consiliului de
Ministri (1918, 1920-1921,1926-1927), a fost atasat militar la Berlin (1895-1897). Generalul
Stefan Holban, ministru de razboi (1921-1922) a fost atasat militar la Petersburg (1910-1912).
Generalul Nicolae Radescu, presedinte al Consiliului de Ministri al Romaniei (dec 1944 febr.1945) a fost atasat militar la Londra (1927-1928). Generalul Constantin Sanatescu
Presedinte al Consiliului de Ministri (august - decembrie 1944), ministru de razboi (noiembrie
decembrie 1944) si Sef al Marelui Stat Major (1945) a fost atasat militar la Londra (1928-1934).
Mai pot fi mentionate si alte personalitati militare ca: generalul Constantin Coanda, atasat militar
la Viena si Berlin, generalul Nicolae Sova, atasat militar la Viena, generalul Florea Tenescu,
atasat militar la Sofia, generalul Dumitru Damaceanu, atasat militar la Roma si Tirana, generalul
Titus Garbea, atasat militar la Berlin.(6)
Romania a reprezentat intotdeauna pentru Europa un punct de interes strategic si
militar important cu relevanta atat pentru Balcani cat si pentru Centrul Europei si in acelasi timp
pentru spatiul rus si subcaucazian. De aceea Bucurestiul a fost, din punct de vedere al
diplomatiei militare, un permanent punct de interes. Ca dovada este faptul ca Franta a acreditat
un atasat militar la Bucuresti in anul 1871, inainte chiar ca Romania sa-si cucereasca
independenta de stat. Ca un aspect relevant al valorii personalitatilor desemnate de diferite
state pentru functiile de atasati militari este faptul ca in anii 1912 - 1913 atasatul militar al Turciei
la Bucuresti era Lt. Col. Mustafa Kemal cunoscut ulterior sub numele de Ataturk, intemeietorul
Turciei moderne dupa primul razboi mondial.
Pe baza Regulamentului cu privire la rangul reprezentantilor diplomatici elaborat in
cadrul Congresului de la Viena din 1815, in 1822 Marele Stat Major elaboreaza Regulamentul
pentru atasatii militari romani. Printre altele, acest regulament prevedea: ofiterii de stat major
primesc misiuni pe langa legatiile romane din strainatate sau pe langa ministerele de razboi
straine, si raporteza periodic ministrului de razboi datele privind compunerea armatelor sale,
organizarea lor, metodele de recrutare si inaintare in grad, imbracamintea, echipamentul si
armamentul.
In acelasi regulament, la art. 57 se mentiona faptul ca ca ofiterii de stat major romani
puteau fi acreditati si ca reprezentanti pe langa ministerele de razboi straine. Astfel, in perioada
1904 - 1906, in anii razboiului ruso-japonez, colonelul Traian Gaiscanu si maiorul Haralambie
Dumitru au functionat ca reprezentanti speciali ai armatei romane pe langa Statul Major al
armatei ruse.
In anul 1892 se elaboreaza o noua forma a regulamentului atasatilor militari care
prevedea:
intretinerea de relatii cordiale cu armata si statul acreditar si corpul diplomatiilor
din acel stat;
cunoasterea in amanunt a armatei si tarii in care este acreditat, desprinderea
concluziilor utile pentru modernizarea inzestrarii si a introducerii de noi acte
normative in armata romana;
identificarea oportuna a intentiilor de prietenie din partea unor state si armate si
cu prioritate a celor cu ganduri ascunse (dusmanoase) mai ales daca sunt vecine si
comunicarea urgenta ministrului de razboi roman, distingand in rapoartele sale
ceea ce a vazut de ceea ce a auzit;
Pe timpul primului razboi mondial atasatii militari romani si-au adus o contributie
esentiala atat prin furnizarea de informatii de mare valoare in procesul de luarea a deciziilor
politice si militare ale vremii cat si prin medierea unor procese de inzestrare a armatei romane
cu armament si tehnica militara moderna. In acest sens pot fi mentionati atasatii militari de la
Paris (locotenent-colonelul Constantin Ionescu-Munte), Londra (locotenent-colonelul Nicolae
Arion) sau Petersburg (locotenent-colonelul Stefan Holban).

16

De la terminarea primului razboi mondial si pana in anul 1925 s-a inregistrat o scadere
a numarului de state in care Romania a avut reprezentare diplomatica militara.
In martie 1938 se elaboreaza un nou regulament pentru atasatii militari, aeronautici si
navali romani in strainatate si care a fost valabil pana in anul 1946. Acest regulament
prevedea, printre altele:
Atasatul militar face parte din misiunea diplomatica a Romaniei cu rol de consilier
tehnic militar al sefului de misiune, iar ca rang diplomatic vine dupa seful misiunii sau
inlocuitorul acestuia.
Reprezinta armata romana, autoritatea militara romana si interesele armatei romane in
toate imprejurarile fata de autoritatiile autohtone, corpul diplomatic si cetatenii romani, indiferent
de statutul lor in tara de acreditare.
Cu corpul diplomatic, in special cu ceilalti atasati militari, intretine relatii protocolare, dar
si relatii particulare de care va trebui sa se foloseasca pentru propagarea unei imagini placute
pentru tara si armata sa, dar si de a se informa cu problemele care-l intereseaza.
In relatiile cu autoritatile romane din tara lucreaza numai prin Marele Stat Major - Sectia
a II-a Informatii, careia i se subordoneaza pe linie administrativa si profesionala.
Atasatii militari, aeronautici si navali se recruteaza numai dintre ofiterii de stat major
care s-au distins in cursul carierei, preferandu-se ofiterii care au lucrat in Sectia a II-a Informatii
sau au facut studii in strainatate, fiind selectionati prin concurs condus de Seful Marelui Stat
Major si ajutat de seful Sectiei a II-a Informatii. Concursul consta din probe scrise si orale
privind limba tarii de referinta pentru care s-a concurat si limba franceza, precum si cunoasterea
temeinica a tarii (tarilor) din punct de vedere geografic, istoric, politic, militar, economic etc.
Ofiterii selectionati vor face un stagiu de 6 luni in Sectia a II-a Informatii, inainte de a
pleca in strainatate, unde prin studiu si lucrari personale se vor documenta temeinic in toate
domeniile privind viitorul post.
Durata de serviciu la post pentru atasatii militari, aeronautici si navali va fi de minimum
trei ani, cu posibilitatea ca Marele Stat Major sa prelungeasca aceasta durata daca interesele
tarii o impun. (6)
Acelasi regulament prevedea si calitatiile, indatoririle si modalitatiile de actiune ale
atasatilor militari:
Atasatii militari trebuie sa exprime in toate ocaziile ideea de onoare si de demnitate, sa
fie scanteia luminoasa a gloriei si fortei militare a Romaniei, sa aiba o viata particulara
ireprosabila, sa evite scandalurile in lume si in presa, sa aiba relatii excelente cu atasatii militari
si ofiterii straini, pe baza unei atitudini corecte.
Este interzis a avea interese particulare in tara de resedinta, ca jocul la bursa,
cumpararea de terenuri, imobile, participarea la societati comercial - financiare si vor evita de a
primi decoratii fara aprobarea prealabila din tara.
In intreaga activitate vor manifesta discretie, prudenta, rezerva in conduita,
circumspectie si atentie in aplicarea reciprocitatii, fiind animati de energie, vointa si pasiune
pentru indeplinirea misiunii primite.
Rapoartele, studiile si alte lucrari intocmite vor fi redactate cu precizie, concis, fara a
exagera sau diminua continutul datelor si informatiilor, manifestand atentie, analiza si opinie
proprie, evitand in toate situatiile pericolul dezinformarii Marelui Stat Major si al sefului de
misiune.
Atasatii militari au obligatia unei atitudini condescendente fata de guvernul tarii de
resedinta, sa respecte religia, legile, decretele si cutumele specifice din tara respectiva.
Atributiunile si indatoririle atasatilor militari romani se indeplinesc cu maxima exigenta si
raspundere si au in general acelasi continut atat in timp de pace cat si in timp de razboi. Acele
particularitati care apar in munca de informare a atasatilor militari pentru situatia de razboi si
care sunt in raport de statul tarii de resedinta (aliata, inamica sau neutra fata de Romania) au

17

regim de prioritate si fac obiectul unor instructiuni speciale pentru fiecare post in parte.
Intreaga activitate a atasatiilor militari romani trebuie sa fie guvernata de ideea muncii
de a obtine informatii de valoare si oportune necesare apararii nationale a tarii.
Deviza atasatului militar roman va fi: devotament fata de armata si tara sa si buna
credinta fata de tara de resedinta. Trebuie sa fie un om de onoare si sa nu uite niciodata ca are
cinstea de a reprezenta in strainatate o uniforma incarcata cu un intreg trecut de glorie.(6)
Atat modul de selectionare prin concurs a atasatilor militari, trasaturile lor morale si
profesionale ca si o parte din misiunile pe care acestia le indeplinesc sunt si astazi valabile, ele
fiind la baza modului de selectionare, trimitere la post si conducere a atasatiilor militari si in
prezent.
Atasatii militari romani acreditati in strainatate au furnizat permanent factorilor de
decizie militara si politico-militara ai vremii informatii deosebit de utile pentru luarea unor
hotarari care au influentat major istoria Romaniei. Informatiile de mare valoare furnizate in
perioada premergatoare ca si cele din timpul celui de-al doilea razboi mondial sunt marturie a
profesionalismului si devotamentului atasatilor militari. Cu certitudinea ca multi vor fi nedreptatiti
nefiind mentionati, vom aminti totusi de locotenent-colonelul Titus Garbea, o legenda a Directiei
de Informatii Militare, atasat militar la Berlin, Berna si Haga (1938-1939), Oslo, Stockholm,
Helsinki si Copenhaga (1939-1942), colonelul Traian Teodorescu, atasat militar la Ankara
(1938-1944), colonelul Alexandru Cozloschi, atasat militar la Budapesta (1942-1944),
locotenent-colonelul Eugen Tilichi, atasat militar la Berlin (1938-1943), colonelul Nicolae
Radulescu (1943-1946) atasat militar la Tokio si altii.
La data de 1 iulie 1945 atasatura militara a Romaniei a fost desfiintata si toti atasatii
militari romani au fost rechemati in tara. Activitatea atasatiilor militari romani a fost reluata in
anul 1947 cand au fost deschise 14 posturi de atasati militari. Dupa anul 1968 aceasta s-a
extins ajungand ca in 1977 armata romana sa aiba atasati militari in 48 de state (30 cu
rezidenta in tara de acreditare si 18 cu extindere de acreditare). Dupa aceasta data conducerea
politica a tarii a decis reducerea numarului de atasati militari romani acreditati in strainatate
astfel incat in anul 1989 armata romana mai avea in strainatate doar 4 atasati militari la Belgrad,
Budapesta, Berlin si Roma.
Dupa anul 1990 atasatura militara romana, odata cu intreaga societate romana, a
suferit un amplu proces de transformare. Intr-un interval de doi ani au fost deschise posturi de
atasati militari in 26 de tari cu rezidenta in tara de acreditare si in 12 tari cu extindere de
acreditare. Directia de Informatii a Armatei, cum se numea la inceputul anului 1990 a devenit
Directia de Informatii Militare schimbandu-si succesiv numele in Directia de Cercetare
Strategica, Directia de Informatii si Reprezentare Militara si incepand cu 2004, Directia de
Informatii Militare/ J2. In anul 1999 s-a infiintat Directia Generala de Informatii a Apararii care
includea alaturi de Directia de Informatii si Reprezentare Militara si Directia de Protectie si
Siguranta Militara.
In anul 2005 Directia de Informatii Militare avea acreditati atasati ai apararii in 48 de tari
cu resedinta in tara de acreditare si 14 tari cu extindere de acreditare, cea mai larga
reprezentare a Armatei Romane din istoria sa.
In perioada de dupa 1990 atasatii militari romani acreditati in strainatate au avut un rol
deosebit de important in schimbarea imaginii Romaniei si a Armatei Romane in strainatate.
Procesul accelerat de reforma al Armatei Romane a fost puternic sprijinit de atasatii romani atat
prin informatiile pe care le ofereau referitor la modul in care sunt organizate si structurate
armatele statelor Aliantei Nord-Atlantice cat si prin mijlocirea a numeroase contacte ce
permiteau personalitatiilor politico-militare sau militare romane sa se intalneasca cu omologi din
strainatate. Informatiile necesare au fost obtinute numai prin mijloace legale, pe baza bunelor
relatii cultivate de atasatii militari in tarile de acreditare si pe baza acordurilor de confidentialitate
semnate cu statele NATO. Modul corect de comportare al atasatilor militari fata de tarile NATO
in care erau acreditati a facut ca Directia Informatii Militare sa capete tot mai multa credibilitate
iar relatiile de cooperare intre aceasta directie si structurile omologe din afara tarii sa se
dezvolte.

18

Incepand cu anul 1991 Directia de Informatii Militare a adoptat un nou mod de

selectionare a atasatilor militari, bazat pe un concurs, la care se puteau prezenta orice ofiteri din
armata romana care indeplineau anumite conditii. Castigatorii concursului intrau intr-o perioda
de pregatire dupa care se puteau transmite solicitarile de acreditare pentru noile posturi. Dupa
anul 2001 criteriile de prezentare la concurs au devenit si mai largi, la concurs putandu-se
prezenta un numar mai mare de ofiteri din intreaga armata, conditiile excluzand alegerea
selectiva atasatiilor apararii, militari, aero si navali numai dintre ofiterii Directiei de Informatii
Militare.
Incepand cu anul 1999 Directia de Informatii Militare a inceput un proces de intinerire
masiva astfel ca la sfarsitul in anul 2005 media de varsta a personalului era sub 39 de ani.
Invitarea in mai 2003 a Romaniei pentru a deveni membru al Aliantei Nord-Atlantice a
gasit Directia de Informatii Militare pregatita pentru desfasurarea de misiuni ca stat membru al
aliantei si atasatura militara capabila sa raspunda noilor cerinte ale aliantei. Ceea ce este insa
cel mai important lucru este ca acest moment a gasit Directia de Informatii Militare cu o noua
mentalitate asupra noilor sale misiuni. In Directia de Informatii Militare schimbarea de
mentalitate nu a fost un lucru dificil intrucat pe parcursul intregii sale istorii aceasta directie nu
fost implicata politic iar contactul permanent cu realitatea evenimentelor din toate statele lumii a
permis ca ofiterii directiei sa fie mereu racordati la noile tendinte si sa inteleaga exact ceea ce
au de facut pentru a asigura dezvoltarea si progresul Armatei Romane si al tarii. Interesul
national a fost intotdeauna si in orice ocazie unicul obiectiv dupa care s-a ghidat intreaga
activitate a directiei.

19

5. MISIUNILE DIPLOMATICE
5.1 NOIUNI GENERALE
Relatiile cu caracter diplomatic se pot stabili intre state, intre state si organizatii
internationale, intre state si alte subiecte ale dreptului international sau intre acestea din urma.
Stabilirea relatiilor diplomatice intre doua state are loc pe baza consimtamantului lor
mutual. Acesta este un rezultat al vointei lor ca entitati suverane si ca personalitati juridice de
drept international. Prin aceasta cele doua state isi recunosc in primul rand personalitatea
juridica internationala.
Stabilirea relatiilor diplomatice intre doua state nu implica in mod obligatoriu
deschiderea de misiuni diplomatice. Relatiile diplomatice se pot derula si de pe teritoriul unei
terte tari cu care ambele state deruleaza relatii diplomatice prin misiuni diplomatice. De
asemenea intre doua state pot surveni relatii diplomatice cu caracter temporar, ceea ce nu duce
in mod obligatoriu la deschiderea unei misiuni diplomatice.
Deschiderea unei misiuni diplomatice se face pe baza unui acord stabilit intre cele doua
state sau intre cele doua entitati de drept international. Prin intrarea in vigoare a acordului
misiunea poate incepe sa functioneze. Existenta ambasadorului nu este obligatorie pentru
functionarea misiunii. Ambasadorul poate fi inlocuit de catre insarcinatul cu afaceri, charge
daffaires.
Misiunea are o pozitie distincta de cea a membrilor care o compun. Explicand
diferentele intre pozitia misiunii si cea a membrilor sai profesorul italian Adolfo Maresca (7)
mentioneaza:
caile procedurale privind crearea unei misiuni diplomatice si numirea membrilor sai
sunt diferite;
schimbarile care pot surveni in componenta personalului nu afecteaza existenta
misiunii;
misiunea este titulara unui statut privilegiat diferit de cel al membrilor sai;
cauzele de incetare a functiei unui membru al misiunii sunt diferite de cauzele de
incetare a functionarii misiunii insasi;
Pentru asigurarea permanenei relaiilor diplomatice, statele folosesc ca forme
instituionalizate de reprezentare a lor misiunile diplomatice permanente ca subiecte de drept
international. Convenia de la Viena asupra codificrii dreptului diplomatic din anul 1961 (Anexa
3, Anexa 4) reglementeaz funcionarea misiunilor diplomatice permanente.
Alturi de misiunile diplomatice permanente n plan internaional mai pot fi i misiunile
diplomatice temporare i misiunile diplomatice speciale.
In functie de nivelul si natura reprezentarii, misiunile diplomatice permanente sunt de
urmatoarele tipuri:
ambasada, care este misiunea diplomatica cu gradul cel mai inalt si care este cea
mai obisnuita forma de reprezentare diplomatica. Seful de misiune are titlul de
ambasador. In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, din ratiuni de prestigiu statele,
obisnuiau sa transmita mesaje prin trimisii extraordinari in misiuni extraordinare.
Acestia se bucurau de onoruri si ceremoniale deosebite. Desi ulterior misiunile au
devenit permanente, isi pastrau titlul de extraordinare tocmai pentru a beneficia de

21

aceleasi onoruri. Pastrand cutuma si astazi, sefii de misiune folosesc titluri ca

ambasador extraordinar si plenipotentiar;
nunciatura, este misiunea diplomatica care reprezinta Sfantul Scaun pe langa
statele in care acesta este acreditat. Seful misiunii este nuntiul papal. Ca rang
diplomatic nunciatura este echivalenta cu ambasada iar nuntiul papal are rang de
ambasador;
legatia, este misiunea diplomatica cu rang mai mic decat ambasada si este
condusa de un ministru plenipotentiar. Acesta are rang diplomatic mai mic decat
ambasadorul iar in cadrul corpului diplomatic se plaseaza, in ordinea de precadere in
statul de acreditare, imediat dupa ambasadori;
internunciatura, este misiunea diplomatica a care reprezinta pentru Sfantul
Scaun ceea ce reprezinta legatia pentru celelelalte state. Seful de misiune este
internuntiul, echivalent ministrului plenipotentiar de la legatie;
consulatul este misiunea diplomatica ce tine de ambasada si poate sa existe si in
alte localitati decat in cea in care este situata ambasada. Consulatul abordeaza, in
general, probleme legate de relatiile juridice dintre cele doua state cu trimitere catre
zona de responsabilitate a consulatului respectiv;
delegatiile permanente sunt misiuni diplomatice ale statelor pe langa organizatiile
internationale. Ca ordine de precadere aceste misiuni diplomatice sunt echivalente cu
ambasadele iar seful de misiune are functie de ambasador pe langa acea misiune
internationala;
misiunile organizatiilor internationale pe langa state sunt tratate cu privilegiile si
imunitatiile specifice ambasadelor dar sefii acestor misiuni nu sunt intotdeauna
echivalati ca ordine de precadere cu ambasadorii;

5.2 STRUCTURA MISIUNII DIPLOMATICE

Misiunea diplomatic cuprinde diferite secii sau birouri care corespund unei anumite
specializri a diplomailor. Birourile specializate se pot bucura chiar de o anumit autonomie.
Structura unei misiuni diplomatice este determinat de legislaia statului acreditant dar,
de regul, statele fixeaz birouri pentru misiunile lor, conform unei practici existente. n
Romnia structura misiunii diplomatice este stabilit prin regulamente aprobate de ministrul
afacerilor externe.
n principiu, structura unei misiuni diplomatice este urmtoarea:
Cancelaria care este organul principal al misiunii. La cancelarie se primesc, se
elaboreaz i se trimit actele care sunt de competena efului misiunii. La ambasade
cancelaria este condusa de un consilier iar la legatii de primul secretar;
Biroul ataatului apararii, militar, aero si naval care abordeaza si raspunde de
relaiile militare si politico-militare ntre statul acreditat i cel acreditar;
Secia Economic care se ocup cu relaiile economice ntre statul acreditat i
statul acreditar;
Biroul ataatului cultural responsabil de promovarea valorilor sociale i culturale
ale statului acreditat n statul acreditar;
Biroul de presa care reprezint sursa de informare din mass-media pentru
misiunea diplomatic i pentru statul acreditat;
Birouri specializate care reprezinta diferite institutii ale statului acreditat (servicii
de infrmatii, ministerul afacerilor interne, etc.);

22

Misiunea diplomatic este deservit de diplomai. Convenia de la Viena asupra

codificrii relaiilor diplomatice adoptat n anul 1961 (Anexa 3, Anexa 4) clasific personalul
unei misiuni diplomatice n trei categorii: personalul diplomatic; personalul administrativ i
tehnic; personalul de serviciu.
Personalul diplomatic se compune din agentii diplomatici ai misiunii, denumii mai
simplu: diplomati. Din categoria personalului diplomatic al misiunii fac parte: eful misiunii
diplomatice; ministrii consilieri; consilierii diplomatici; secretarii; ataaii.
Ierarhia rangurilor diplomatice este, de regul, urmtoarea: eful de misiune; ministrii
consilieri; ataatul aprrii, militar, aero i naval; consilierii; primul secretar; secretarul doi;
secretarul trei; ataatul diplomatic. Trebuie s facem distincie ntre ataatul aprrii, militar,
aero si naval i ataatul diplomatic, n sensul c acesta din urm reprezint cel mai mic rang
diplomatic.

5.3 ATAATUL APRRII, MILITAR, AERO I NAVAL

Atasatul apararii, militar, aero si naval face parte din forele armate ale statului acreditat
dar este subordonat administrativ efului misiunii diplomatice. Din punct de vedere al activitatii
sale profesionale, atasatul apararii se subordoneaza Ministerului Apararii Nationale.
El este principalul consilier pe probleme de aparare al ambasadorului si are obligatia de
a-l informa pe acesta oportun si permanent asupra problemelor de interes politico-militar si
militar din statul de acreditare.
Are misiunea de a asigura permanent legatura intre ministrul Apararii Nationale si Seful
Statului Major General cu ambasadorul. Atasatul apararii, militar, aero si naval participa la toate
activitatiile ambasadei.
Spre deosebire de ceilali ageni diplomatici care activeaz n cadrul misiunii, ataatul
aprrii poate comunica direct cu Ministerul Aprrii Naionale, dac informaiile transmise au
caracter de secret militar.
Denumirea de atasat al apararii, militar, aero si naval este data pentru a sublinia faptul
ca acesta reprezinta structura politico-militara si militara a armatei statului careia ii apartine si il
reprezinta pe ministrul Apararii Nationale si pe Seful Statului Major General. Atasatul militar
reprezinta Trupele de Uscat si pe Seful Statului Major al Trupelor de Uscat. Atasatul aero
reprezinta Fortele Aeriene Militare si pe Seful de Stat Major al Fortelor Aeriene Militare. Atasatul
naval reprezinta Fortele Marinei Militare si pe Seful Statului Major General al Fortelor Maritime
Militare.
Unele state au un singur ofiter in persoana atasatului apararii, militar, aero si naval pe
cand alte state pot avea cate un ofiter pentru fiecare din aceste categorii. Atasatii apararii,
militari, aero si navali sunt numai militari activi. In cazul in care statul acreditant are relatii de
cooperare deosebite in domeniul industriei de aparare, in cadrul biroului atasatului apararii
poate sa existe si atasat pentru achizitii si procurare de echipamente militare. Exista situatii in
care un stat care nu are, de exemplu, Marina Militara dar poate sa acrediteze un atasat naval
intr-o alta tara. Poate fi luat ca exemplu cazul Elvetiei care are la Washington acreditat un
atasat naval. Elvetia are cu SUA un program extins legat de avionul F-18. Intrucat in SUA acest
avion apartine Fortelor Navale, pentru derularea programului, Elvetia a acreditat la Washington
un atasat naval.
Atasatul apararii, militar, aero si naval este singurul diplomat in afara ambasadorului
pentru care se solicita agrementul in vederea acreditarii. In cazul in care la solicitarea de
agrement statul acreditar raspunde negativ, acesta nu are obligatia sa justifice masura luata.
In general, statele deschid birouri al atasatilor apararii, militari, aero si navali in statele
cu care dezvolta sau intentioneaza sa dezvolte relatii militare.
Misiunile atasatului apararii, militar, aero si naval al Romaniei sunt:

23

1. Reprezentarea diplomatica a Ministerului Apararii Nationale si a Armatei Romaniei fata

de autoritatile militare si civile, corpul diplomatic militar si populatia din tara de acreditare.
Pentru indeplinirea acestei misiuni atasatul apararii, militar, aero si naval:
desfasoara intreaga activitate de reprezentare diplomatica in scopul popularizarii in
strainatate a Romaniei, a istoriei patriei si a poporului roman, valorile culturale
nationale, a armatei romane;
reprezinta cu competenta si demnitate armata romana, manifestand in toate ocaziile
o inalta tinuta morala, prestanta, orientare si tact in comportament;
ia masuri pentru organizarea si desfasurarea in conditii optime a activitatiilor de
popularizare si promovare a imaginii si realizarilor poporului roman si armatei romane;
organizeaza si desfasoarea activitati legate de ziua Armatei Romane in tara de
acreditare si acorda sprijin sefului misiunii diplomatice in vederea sarbatoriii Zilei
Nationale;
promovarea si dezvoltarea relatiilor militare bilaterale;
cunoaste si face cunoscuta politica de aparare a Romaniei, in special in ceea ce
privesc misiunile principale ale fortelor armate, a modificarilor survenite in procesul de
reforma a armatei, restructurarea si adaptarea la cerintele si standardele NATO si
informeaza despre operatiile si angajamentele Fortelor Armate Romane;
are permanent in atentie dezvoltarea relatiilor militare dintre Romania si tara de
acreditare, in contextul general al relatiilor bilaterale de aparare, pe baza de
reciprocitate. Acestea se desfasoara pe baza planului de relatii internationale elaborat
de Departamentul pentru Politica de Aparare din cadrul Ministerului Apararii Nationale;
urmareste, sesizeaza, stimuleaza si raporteaza toate initiativele si sugestiile
autoritatiilor locale privind schimbul de vizite si de alte activitati in planul relatiilor militare
si politico-militare bilaterale, prezentand propuneri concrete pentru dezvoltarea relatiilor
militare dintre cele doua state;
organizeaza personal, impreuna cu institutiile abilitate, vizitele ministrului Apararii
Nationale, ale Sefului Statului Major General, ale sefilor categoriilor de forte armate si
ale altor delegatii romane in tara de acreditare;
sprijina si participa la organizarea si desfasurarea in tara de acreditare a vizitelor
Presedintelui Romaniei si a Primului Ministru al Romaniei;
respecta in mod riguros mandatul incredintat si evita orice comentarii, aprecieri sau
actiuni care ar fi de natura sa duca la situatii de criza in relatiile dintre statul sau armata
romana si institutiile similare din statul de acreditare, respectand legislatia interna a
acesteia si statutul corpului diplomatic si al atasatilor militari. Nu va face niciodata abuz
de imunitatea sa diplomatica dar va uza de aceasta in toate situatiile in care apare o
asemenea necesitate;
intretine relatii constructive cu ansamblul atasatiilor apararii acreditati in tara
respectiva;
2. Promovarea intereselor industriei romane de aparare:
actioneaza pentru intarirea colaborarii dintre cele doua tari in domeniul industriei de
aparare si al cercetarii tehnico-stiintifice in domeniul militar, urmarind dezvoltarea
programelor bilaterale ce asigura solutii pentru realizarea compatibilitatii tehnice militare
romanesti cu standardele NATO;
se informeaza, pe cai legale, asupra nevoilor fortelor armate ale tarii de acreditare,
programelor de dotare si de achizitii in vederea gasirii oportune a cailor de colaborare si
gasirii unor posibilitatii contractuale intre industria de aparare din Romania si institutiile
abilitate din statul de acreditare;
informeaza asupra unor posibile exporturi ilegale de armamente si tehnologii catre

24

state supuse embargourilor ca si asupra unor falsi utilizatori finali;

raspunde oportun solicitarilor Departamentului pentru Armamente al Ministerului
Apararii Nationale ca ale Ministerului Industriilor privind promovarea si derularea
activitatilor de colaborare si comert in domeniul militar sau sprijina vizitele ce se
efectueaza in tara respectiva pe aceasta linie;
informeaza oportun despre organizarea unor saloane, expozitii si alte activitati
specifice de promovare si prezentare a produselor industriilor de aparare in tara de
acreditare, propune si organizeaza participarea autoritatiilor militare romane la aceste
manifestari;
3. Culegerea, exploatarea, analiza si transmiterea de informatii
Se face numai in conformitate cu Conventia de la Viena incheiata pe 18 aprilie 1961
(Anexa 4) si care, referitor la functiunile misiunilor diplomatice, la art.3 aliniatul d prevede ca
diplomatul are dreptul de a se informa prin toate mijloacele licite despre conditiile si evolutia
evenimentelor din statul acreditar si a raporta cu privire la acestea statului acreditant.
Atasatul apararii, militar, aero si naval:
culege informatii, pe cai legale, din surse cat mai diversificate (mass media, discutii
purtate cu diversi reprezentanti ai unor institutii guvernamentale, participarea la
conferinte, sesiuni stiintifice, adunari ale organelor legislative ale statului in care se
dezbat probleme de interes, corpul atasatilor militari, etc.) in special despre aspecte
politico-militare sau militare, stari conflictuale sau de tensiune care, intr-o forma sau
alta, ar putea afecta interesele, stabilitatea, integritatea si securitatea nationala a
Romaniei;
culege informatii care sa permita fortelor militare ale Romaniei sa desfasoare actiuni
pe teritorii straine in cadrul unor operatii aliate si/sau in cadrul unor coalitii;
obtine informatii cu privire la amenintarile asimetrice, mai ales cele apartinand
terorismului international;
analizeaza informatiile culese, retine opiniile, interpretarile si concluziile privind
evolutiile probabile ale evenimentelor, isi prezinta propriul punct de vedere cu privire la
acestea raportand oportun Ministerului Apararii Nationale;
4. Consilierea ambasadorului in chestiuni legate de aparare:
il informeaza permanent pe ambasador cu privire la evolutia relatiilor politicomilitare si militare bilaterale ca si a vizitelor personalitatiilor politico-militare si militare in
tara de acreditare si ii solicita participarea la intalnirile politico-militare la nivel inalt;
raspunde la solicitarile de informatii din partea ambasadorului referitor la problemele
de aparare a Romaniei si a tarii de acreditare (strategie, doctrina, structura, personal,
inzestrare, participare cu forte la misiuni internationale, etc.);
se consulta cu seful misiunii in toate situatiile care se refera la cadrul general al
politicii si relatiilor de colaborare cu tara de acreditare, in caz de criza sau in situatii
deosebite;
se incadreaza in ordinea interioara stabilita de seful misiunii si participa la
activitatiile ce se desfasoara in cadrul misiunii (serviciu de zi, insotire curieri diplomatici,
actiuni obstesti, etc.) conform instructiunilor Ministerului Afacerilor Externe pe aceasta
linie, fara a se implica in activitati care tin de competenta altor compartimente din cadrul
misiunii diplomatice;

5.4 ROLUL ATAATULUI APRRII N SITUAIA STRII DE BELIGERAN

Toate misiunile prezentate mai sus se refera la starea de pace intre cele doua state.

25

Inceperea rzboiului pune capt acestor relaii, instituind n locul strii de pace starea de
beligeran, guvernat de normele dreptului internaional umanitar.
Diversificarea relaiilor politico-economice dintre state a dus la nevoia instituirii unei
avertizri prealabile a trecerii de la starea de pace la cea de rzboi. n cadrul Conferinei de
pace de la Haga din 1907, la propunerea Franei a fost adoptat Convenia a III-a, intitulat
Conventia privind inceperea ostilitatiilor care s-a impus drept norm juridic internaional.
Conform acestei Convenii, avertizarea, care trebuie s fie prealabil i neechivoc, se
prezint ca o comunicare a unui stat ctre altul conform creia starea de pace dintre ele a
ncetat, fiind nlocuit de starea de rzboi.
Avertizarea prilor beligerante se face prin dou modaliti: declaraia de rzboi
motivat sau printr-un ultimatum cu declaraie de rzboi condiionat. Dup cum reiese i din
denumirea acestor dou avertizri prealabile, declaratia de razboi produce efecte imediate ntre
prile beligerante n timp ce ultimatumul semnific un preaviz pentru nceperea ostilitilor.
n acest sens, ataatul aprrii, militar, aero si naval n conformitate cu mputernicirile
sale, joac rolul principal n transmiterea sau primirea informrilor privind avertizarea instituirii
strii de beligeran.
Ataatul aprrii, militar aero i naval se poate afla n dou ipostaze: ca fcnd parte
dintr-unul dintre statele aflate n stare de beligeran sau ale unui stat ter, neutru.
n prima ipostaz, starea de beligeran presupune ruperea relaiilor diplomatice i
consulare dintre cele dou sau mai multe pri. Ruperea relaiilor diplomatice nu este impus de
o norm de drept pozitiv, ns este o consecin logic a strii de beligeran, deoarece
funciunile misiunilor diplomatice sunt lipsite de obiect.(7)
n acest caz, ruperea relaiilor diplomatice presupune retragerea simultan a agenilor
diplomatici i consulari. Articolul 44 din Convenia de la Viena (Anexa 4) cu privire la codificarea
relaiile diplomatice dispune urmtoarele: statul acreditar trebuie, chiar n cazul unui conflict
armat s acorde nlesniri pentru a permite persoanelor care beneficiaz de privilegii i imuniti
ct i membrii familiilor acestora, s prseasc teritoriul su n condiii de maxim siguran.
Starea de beligeran fiind instituit, ataatul aprrii are obligaia, n cadrul misiunii
diplomatice, s organizeze prsirea misiunii, punerea la adpost a valorilor acesteia i
organizarea transportului peronalului diplomatic de la misiune pn pe teritoriul naional sau
teritoriul unui stat care nu particip n mod direct la conflict.
Totui, instituirea strii de beligeran nu presupune in mod obligatoriu ruperea relaiilor
diplomatice. Dac misiunile diplomatice ale statelor aflate n stare de rzboi nu au fost retrase,
acestea s-ar putea constitui ca autoritate care ar putea purta negocieri n folosul terminrii mai
grabnice a conflictului armat. Negocierile pe linie militar se poart de ctre guvernele rilor
aflate n conflict prin intermediul agenilor diplomatici, respectiv si al ataailor aprrii, militari,
aero si navali din statele respective.
Dac ataatul aprrii, militar, aero i naval face parte dintr-un stat ter, neimplicat n
mod activ n desfurarea conflictului armat, el poate fi desemnat de ctre misiunea diplomatic
aparinnd unui stat aflat n stare de rzboi i care i-a retras diplomaii de pe teritoriul rii
respective, ca ocrotitor al intereselor acestuia n faa statului acreditar.
Aceast norm juridic de drept internaional a fost translatat din dreptul diplomatic n
dreptul internaional umanitar, Instituia proteciei de ctre teri fiind consacrat n toate cele
patru Convenii de la Geneva din 12 august 1949, n Convenia asupra proteciei bunurilor
culturale n caz de conflict armat din 14 mai 1954 precum i n Protocolul I din 08 iunie 1977.
Statele care ndeplinesc funcii de protecie sunt denumite oficial Puteri protectoare.
Puterile Protectoare trebuie desemnate imediat la nceputul conflictului de ctre o parte la
conflict i trebuie acceptate de ctre partea advers.
Puterea protectoare i va ndeplini sarcinile ncredinate prin Convenii, prin personalul
diplomatic aflat n statul acreditar, respectiv prin ataatul aprrii, militar aero i naval. n acest
scop, statul acreditar are obligaia de a le asigura accesul i facilitile la organe i ageni
guvernamentali.

26

n afara sarcinilor pe care i le asum n baza Conveniei de la Viena pentru codificarea

dreptului diplomatic din anul 1961 (Anexa 2, Anexa Puterii Protectoare), prin biroul ataatului
aprrii militar, aero i naval i revin, potrivit conveniilor internaionale umanitare, urmtoarele
ndatoriri:
s-i dea concursul la aplicarea normelor dreptului internaional umanitar n
desfurarea operaiunilor militare i s controleze modul de respectare a acestora;
s viziteze i s controleze lagrele de prizonieri de rzboi i de internai civili,
pentru a verifica condiiile de via, de aprovizionare i de sntate i a asigura libera
comunicare a acestora cu familiile i rudele acostora;
s controleze, iar dup caz, s ntreprind demersuri n caz de internare de
persoane civile strine i de urmriri penale mpotriva prizonierilor de rzboi i
persoanelor civile strine;
s verifice condiiile de aprovizionare n teritoriul ocupat;
s efectueze anchete n caz de violare a proteciei bunurilor culturale;(7)

27

6. LIMBAJUL DIPLOMATIC
Limbajul diplomatic este o componenta esentiala a stilului diplomatic. Limbajul sau
vocabularul diplomatic trebuie sa fie cat se poate de clar si de concis. Diplomatul militar are, din
acest punct de vedere un mare avantaj. Data fiind educatia militara, in termeni generali identica
in toate tarile lumii, diplomatul militar, adresandu-se, in general tot unor militari sau unor civili
adaptati la mediul militar poate sa se adreseze in termeni politicosi dar mult mai directi decat un
diplomat de cariera. Si unul si altul insa trebuie sa fie clari si fara echivoc in mesajul pe care-l
transmit. Metternich era un sustinator inversunat al claritatii in limbaj: Eu caut inainte de toate,
claritatea in expresie, gandul just si adevarat, expus cu calm si fara patima. Orice exces in
exprimare este daunator; de aceea fug de superlative, pe care le urasc; orice superlativ este o
eroare, el falsifica fraza. Inlatur, de asemenea din stilul meu, intorsaturile de fraza inflorite... (7)
Pana la mijlocul secolului al XVIII-lea limba folosita in diplomatie era limba latina folosita
atat in convorbiri cat si in corespondenta diplomatica. Dupa aceea, pana la Conferinta de la
Paris din 1918-1919 limba franceza a fost unica limba folosita in diplomatie. De la aceasta
conferinta, limba engleza a capatat o pozitie egala cu limba franceza.
Prin statutul lor organizatiile internationale pot stabili si alte limbi oficiale diplomatice.
Limbile oficiale la ONU, de exemplu, sunt: limba franceza, engleza, rusa, chineza si spaniola.
Limbile oficiale la Uniunea Europeana sunt: limba franceza, italiana, olandeza si germana.

6.1 DEMERSURILE DIPLOMATICE

Comunicarea dintre statul acreditat si statul acreditar se efectueaza prin demersuri
diplomatice intreprinse de catre misiunea diplomatica din statul acreditar.
Demersurile diplomatice pot fi orale sau scrise.
In categoria demersurilor diplomatice orale intra:
COMUNICAREA, care este o simpla informare a statului acreditar referitor la o anumita
problema;
DECLARATIA reprezinta modalitatea prin care statul acreditat isi exprima, prin
intermediul misiunii diplomatice, pozitia referitor la un anumit aspect din situatia
internationala sau din relatiile bilaterale intre cele doua state;
NOTIFICAREA reprezinta o escaladare a importantei demersului prin care statul
acreditar este pus in garda referitor la o anumita stare de lucruri pe cale sa creeze
tensiuni in relatiile bilaterale sau referitor la un anumit aspect al situatiei internationale;
REPREZENTAREA este un demers oral de gravitate mai mare deoarece contine
aprecieri ale statului acreditat fata de o anumita comportare a statului acreditar;(7)
Demersurile scrise se materializeaza prin trimiterea de note diplomatice catre institutii
ale statului acreditar sau din partea statului acreditar catre misiunea diplomatica. Aceste
note
sunt comunicari oficiale dintre institutiile abilitate dintre cele doua state care cuprind exprimarea
unei vointe unilaterale. Misiunea unui stat poate genera si transmite astfel de note fara
aprobarea expresa a propriului minister dar este obligatoriu ca sensul acestora sa se inscrie pe
linia politicii externe elaborate de statul reprezentat.
In categoria notelor diplomatice intra:

29

 NOTA VERBALA, care este o comunicare scrisa ce se transmite intre misiunea

diplomatica si Ministerul de Externe al statului acreditar sau intre acesta din urma si
misiunea diplomatica, in urma unor intrevederi si discutii care au avut loc cu scopul de a
concretiza in scris rezultatul discutiilor. De asemenea nota verbala poate continua o
informare scrisa a unei parti catre cealalta referitor la o anumita stare de lucruri care nu
reprezinta un aspect prea important dar care poate avea o evolutie viitoare. In acest
sens este bine ca situatia prezenta sa fie consemnata in scris. Nota verbala se
redacteaza la persoana a treia, nu se semneaza si intotdeauna se incheie cu formule
consacrate de curtoazie specifice limbii in care a fost elaborata. Prin nota verbala se
comunica Ministerului de Externe al statului acreditar sosirea la post a diplomatiilor din
ambasada, cu exceptia ambasadorului si a atasatului apararii, militar, aero si naval
pentru care se solicita in prealabil agrementul;
NOTA SEMNATA este un demers diplomatic scris cu o greutate mai mare decat nota
verbala. Ea este semnata de catre ministrul de externe atunci cand este adresata catre
ambasador si de catre ambasador atunci cand este adresata ministrului de externe al
statului acreditar. Formula de adresare este Domnule Ambasador respectiv
Domnule ministru si intotdeauna se termina cu o formula de politete de genul va rog
sa primiti, domnule ministru/ambasador, asigurarea inaltei mele consideratii sau
folosesc aceasta oportunitate pentru a va asigura, domnule ministru/ambasador de
intreaga mea consideratie. etc.;
NOTA COLECTIVA are forma notei semnate si reprezinta demersul prin care mai multe
state isi exprima un punct de vedere comun referitor la o anumita problema. Ea este
semnata de ambasadorii statelor respective si se adreseaza ministrului de externe al
statului de acreditare;
SCRISOAREA PERSONALA este un document oficial cu tenta mai mult personala,
amicala si se schimba intre ministrul de externe al statului de acreditare si ambasador
sau invers. Acest tip de demers diplomatic nu exprima neaparat punctul de vedere al
statelor respective. In ultima perioada de timp acest mod de comunicare s-a extins
foarte mult chiar si intre alte personalitati oficiale dintre doua state. Scrisorile personale
se schimba acum si intre ministrii apararii sau intre alte personalitati din conducerea
ministerelor;
AIDE-MEMOIRE-ul se intocmeste inainte sau dupa desfasurarea unor negocieri si el
reprezinta punctul de vedere al statului care il redacteaza referitor la convorbirile care
au avut loc sau care urmeaza sa aiba loc. Este elaborat de ambasada, se adreseaza
ministrului de externe al statului acreditar, are caracter oficial, nu se semneaza si nu
contine fraze de curtoazie;
MEMORANDUMUL poate succede sau nu un aide-memoire. El reprezinta politica
statului care-l trimite referitor la un anumit aspect. Continutul sau este mult mai complet
decat al altor demersuri scrise facand si istoricul evenimentelor sau faptelor inainte de a
prezenta problema principala. Uneori memorandum-ul se transmite si catre state terte
pentru a le prezenta motivatia unor solicitari, pretentii sau pozitii. Memorandum-ul poate
fi transmis nu numai de catre ambasade, dar si de catre delegatii prezente la conferinte
internationale. Memorandum-ul este un act oficial, nu se semneaza si nu contine fraza
de curtoazie;
SCHIMBUL DE NOTE are de obicei loc la sfarsitul unor negocieri sau convorbiri cand
acestea s-au finalizat cu succes, de obicei prin semnarea unui acord sau tratat. Se face
schimb de note verbale in cazul unor evenimente de mai mica importanta (punerea de
acord cu privire la un incident minor, stabilirea unui program de dezvoltare sectoriala
etc) sau note semnate in cazul unui eveniment mai important, cum ar fi, de exemplu,
incheierea unui acord;
ULTIMATUMUL este demersul diplomatic cel mai grav prin care un stat isi exprima
fata de celalalt pozitia sa ultima si irevocabila;(7)
Toate demersurile orale sau scrise mentionate reprezinta, in general relatia dintre cele

30

doua ministere de externe, formalizata prin relatia dintre cele doua ambasade. In ultimii ani,
avand in vedere rolul din ce in ce mai important al diplomatiei apararii, sunt tot mai frecvente
demersurile diplomatice si intre ministerele apararii dintre cele doua tari, formalizate prin relatia
atasatilor apararii, militari, aero si navali din cele doua tari cu ministrele apararii. Chiar daca
demersul este efectuat de catre atasatul apararii, militar, aero si naval, ambasadorul trebuie
intotdeauna informat asupra continutului acestuia ca si asupra urmarilor sale. In general aceste
demersuri nu depasesc insa stadiul demersurilor verbale iar din categoria demersurilor scrise
stadiul transmiterii de note verbale.
Anexa 2 prezinta o sinteza a unui mic dictionar de termeni diplomatici asa cum este el
prezentat de Mircea Malita in lucrarea sa Diplomatia (7).

31

7. NEGOCIERILE DIPLOMATICE
Toate statele lumii isi conduc politica externa in functie de interesele nationale. Multe
state, in strategia nationala, prevad ca obiectiv major al acesteia realizarea intereselor
nationale. In relatiile dintre doua state ca subiecte internationale, egale in drepturi, suverane si
independente este posibil ca interesele sa difere. Interesele a doua state referitor la o anumita
problema pot fi: comune, convergente, divergente sau antagoniste. De obicei interesele
antagoniste dintre state apar in situatiile in care unul si acelasi bun (teritorii, drepturi economice
etc) devin subiect de disputa intre doua sau mai multe state. De asemenea interesele
antagoniste apar atunci cand statele nu-si respecta obligatiile asumate prin acorduri sau tratate
invocand anumite pretexte care intotdeauna au o baza legala.
In astfel de situatii in conformitate cu art.33 din Carta Natiunilor Unite statele ar trebui
sa se aseze la masa negocierilor. Art. 33 prevede: Partile, la orice disputa a carei continuare
este in masura sa puna in primejdie mentinerea pacii si securitatii internationale sunt obligate,
inainte de toate, sa caute o solutie prin negocieri, ancheta, meditatie, conciliere, arbitraj,
aranjament sau pe cale judiciara, sa recurga la agentiile sau acordurile regionale sau la alte
mijloace pasnice, la alegerea lor.
Pentru inceperea negocierilor este necesar indeplinirea unor conditii initiale:
asumarea de ambele parti a unui angajament initial referitor la disponibilitatea de a
negocia;
stabilirea mijloacelor de comunicare;
acceptarea faptului ca desi s-a stabilit un angajament, nivelul de disponibilitate
pentru indeplinirea sa este diferit intre cele doua sau mai multe parti. De exemplu:
capacitatea unei guvernari democratice de a se opune opiniei publice este diferita de
capacitatea unei guvernari totalitare, care practic nu tine cont de opinia publica;
acceptarea riscului ca una din parti sa se situeze pe o pozitie neabatuta care sa
depaseasca posibilitatea celeilalte parti de a face compromisuri ajungandu-se astfel la o
situatie de impas sau de esec la negocierilor;
acceptarea unei durate lungi a procesului de negociere. Uneori una din parti are
interesul de a prelungi aceasta durata;
Negocierile pot fi precedate de o serie de contacte cu caracter mai putin formal care
urmareasc punerea de acord a anumitor aspecte atat prin contacte directe intre diplomati cat si
prin alte mijloace cum ar fi transmiterea unor semnale cu privire la intelegerea sau nu a
mesajelor transmise pe alte cai. Nu de putine ori anumite asperitati in relatiile dintre state se
niveleaza prin aceste contacte nemaifiind nevoie sa se ajunga la faza negocierilor formale. In
situatile in care apar neintelegeri ale unor anumite decizii ale guvernelor unor state, utilizarea
acestor canale diplomatice numai aparent informale dar cu ridicat grad de coordonare a
mesajelor pot sa previna negocierile formale. Aceste mesaje se analizeaza si se interpreteaza
de catre analistii Ministerelor de Externe iar raspunsurile vin, de obicei pe aceleasi cai sau pe
altele. In aceste discutii este esentiala credibilitatea unui anumit diplomat in tara in care acesta
este acreditat. In cazul in care un atasat al apararii, de exemplu, are un nivel ridicat de
credibilitate in statul in care este acreditat, el este cel care primeste raspunsul la mesajele
transmise. In caz contrar raspunsul este transmis pe alte cai.
Modalitatea de a transmite sau de a primi mesaje poate sa vina si pe cai indirecte. Sa
presupunem de exemplu, ca o anumita personalitate politica dintr-un stat A, intr-o declaratie
publica a facut o mentiune cu referire la un alt stat B care a putut fi interpretata ca

33

dezavantajand interesele acelui stat. Fara aparenta legatura cu aceasta cele doua state purtau
tratative de cooperare intr-un alt domeniu. La un moment dat aceste tratative incep sa treneze
desi ele aveau un curs rapid ascendent. Din analiza facuta de institutiile abilitate din statul A se
ajunge la concluzia ca acea declaratie a fost gresit interpretata si ea a generat reactia
mentionata. In acest caz se poate proceda in doua moduri. Aceeasi personalitate politica din
statul A poate, cu ocazia unei alte aparitii publice sa dea o declaratie care sa lamureasca
situatia creata fara a se referi in mod explicit la faptul ca a fost gresit perceputa. O alta
modalitate este ca un diplomat al statului A sa aiba discutii la institutiile abilitate din statul B in
care sa lamureasca situatia creata.
In fazele ce preced negocierile pot avea loc conversatii, discutii, schimburi de puncte de
vedere, convorbiri.
CONVERSATIILE au loc permanent intre diplomati. Acestea nu au o anumita ordine de zi
dar ele urmaresc obtinerea de informatii sau clarificarea, de ambele parti, a anumitor aspecte
legate de statele pe care le reprezinta sau referitor la statul de acreditare. Pentru diplomatul
militar, in cadrul conversatiilor care pot avea loc ad-hoc un aspect important il reprezinta gradul.
Unui adjunct al atasatului apararii cu gradul de maior ii va fi destul de dificil sa abordeze intr-o
conversatie un general cu prilejul unei activitati sociale. Este dificil, dar nu imposibil. Pentru
aceasta este deosebit de important ca diplomatul miliar sa cunosca pozitia acelui general,
problemele care-l preocupa la momentul respectiv in cadrul misiunii pe care o are de indeplinit,
situatia sa familiara, etc. Cunoscand aceste aspecte va trebui ca in primele 15-20 de secunde
ale conversatiei sa-i spuna cateva cuvinte care stie ca fac parte din sfera sa de preocupari si
care-l intereseaza. In felul acesta reuseste sa-i capteze atentia si de aici conversatia va capata
un sens favorabil. Diplomatul militar nu trebuie sa faca o demostratie de forta in a-i arata
personalitatii militare cate cunoaste despre el intrucat aceasta va duce, cu certitudine la efectul
invers si nu este exclus ca, in viitor acel diplomat sa fie izolat, statul de acreditare
nemaiacordandu-i deschiderile normale.
DISCUTIILE au un caracter organizat avand o tema fixata. Este bine ca in aceasta situatie
diplomatul sa-si stabileasca o anumita tactica de abordare a subiectului de interes. Neavand un
caracter ad-hoc discutiile se tin intr-un cadru organizat la o institutie abilitata. Nu este obligatoriu
ca la discutii sa participe un numar egal de persoane de o parte sau de cealalta. In cazul
discutiilor se pot lua notite sau se pot face stenograme. Ambele parti au datoria de a raporta
ulterior rezultatul discutiilor conducerilor institutiilor carora le apartin.
SCHIMBURILE DE PUNCTE DE VEDERE sunt o forma curenta de informare reciproca in care
partile isi expun punctele de vedere oficiale referitoare la problema aflata in dezbatere. Aceste
puncte de vedere pot sa fie diferite. A insista in impunerea unui punct de vedere personal sau al
statului pe care-l reprezinta inseamna o lipsa de abilitate a diplomatului care duce, in cel mai
buna caz, la intreruperea dialogului. Exprimarea unui punct de vedere diferit se face o singura
data fara a-l contrazice pe partenerul de discutie ci prin a-i demonta argumentele cu propriile
argumente. In cazul in care nu exista argumente, problema se lasa neclarificata asteptand o
noua discutie
CONVORBIRILE au o forma mult mai oficiala. Ele se poarta de obicei intre delegatii
oficiale si nu numai intre diplomati. Convorbirile au o ordine de zi si ele sunt pregatite din timp
pe baza discutiilor prealabile. Convorbirile nu isi propun in mod deosebit gasirea unei solutii dar
ele sunt cele care decid trecerea sau nu la negocieri oficiale si stabilesc in acelasi timp termenii
in care se vor purta negocierile.

Spre deosebire de alte activitati diplomatice descrise mai sus negocierile au un caracter
strict oficial. Au existat discutii referitoare la folosirea termenilor de negocieri diplomatice si de
tratative diplomatice. Desi termenul de negociere pare a fi de natura comerciala, el s-a extins
tot mai mult gasindu-si mai multe corespondente in limbiile de circulatie internationala. Nuanta
termenului de tratative pare a avea mai multe conotatii practice cu valoare mai ingusta decat
negocierile.
NEGOCIERILE pot avea atat componente politice cat si juridice. De obicei ele sunt initiate
din considerente politice iar pe parcursul lor sunt abordate si aspectele juridice. De multe ori
aspectele juridice sunt folosite cu interese politice ele ducand la amanarea sau char sistarea

34

negocierilor pana la clarificarea aspectelor juridice. Exploatarea si capitalizarea rezultatelor are

caracter profund politic.
Mircea Malita (7) da negocierilor urmatoarea definitie Negocierile sunt procese
competitive desfasurate in cadrul unor convorbiri pasnice de catre una sau mai multe parti, ce
accepta sa urmareasca impreuna realizarea in mod optim si sigur a unor obiective, fixate in
cuprinsul unei solutii explicite, agreata in comun.
Negocierile sunt precedate de un anevoios proces care depinde de natura relatiilor
prealabile dintre parti, istoricul acestor relatii si motivul pentru care partile se aseaza la masa
negocierilor. Insasi disponibilitatea partilor de a se aseza la masa negocierilor reprezinta un
succes. Aceasta reprezinta faptul ca cele doua parti au ajuns la concluzia ca au subiecte
comune de discutie iar confruntarea armata nu este unica solutie de rezolvare a diferendelor.
De exemplu: asezarea la masa negocierilor dupa 5 ani de la incetarea confruntarilor militare, a
reprezentantilor kosovari cu cei ai sarbilor a constituit un mare succes. Desi intalnirea de la
Viena nu a dus la rezultate notabile ea abordand aspecte de importanta minora, faptul in sine a
constituit un progres al procesului de pace.
Intreruperea unui proces de negociere reprezinta un regres periculos in evolutia
relatiilor dintre doua state. Reluarea negocierilor este intotdeauna mai anevoioasa decat
initierea lor iar refuzul unei parti de a relua negociere deschide calea confruntarii armate.
Cresterea numarului de runde intr-un proces de negociere poate fi un fapt pozitiv
exprimand disponibilitatea partilor pentru gasirea unei solutii pasnice. Continuarea la nesfarsit a
negocierilor exprima cel putin de partea unui stat dorinta de a nu se ajunge la o solutie dar nici
de a declansa o confruntare armata. Este posibil ca, in acest caz, cel putin una din parti sa
urmareasca afisarea doar, pe plan international, a disponibilitatii de a gasi o solutie dar in
realitate sa intentioneze pastrarea statutului actual.
In practica negocierilor se mai obisnuieste ca acestea sa se desfasoare sub patronajul
unui sponsor. Acesta nu este neaparat un mediator in negocieri, intrucat fiecare parte este
reprezentata, ci mai degraba asigura prezenta partilor implicate la masa negocierilor. De
exemplu: incheierea acordului de la Dayton care a dus la incheierea confruntarilor armate din
Bosnia Hertegovina s-a desfasurat cu medierea SUA care a adus la masa tratativelor
reprezentatii Bosniei-Herzegovinei, ai Serbiei si ai Croatiei. Fara a interveni decisiv in negocieri
partea americana a obligat partile participante sa ajunga la o concluzie acceptata de toate
partile. Negocierile s-au desfasurat intr-un climat auster in Baza Fortelor Aeriane Militare ale
SUA de la Dayton, fara prezenta mass-mediei, cu participarea sefilor celor trei state. Partea
americana si-a exprimat de mai multe ori hotararea ca negocierile vor continua pana cand
partile vor ajunge singure la un acord. Acesta s-a semnat si este si in prezent in vigoare.
In procesul de pregatire al negocierilor este deosebit de util sa se cunoasca
componenta echipei de negociere din partea adversa ca si profilul profesional si mai ales
psihologic al membrilor acestei echipe. Orice negociere este in final o relatie interumana si
cunoasterea in amanunt a partenerilor de negociere este deosebit de importanta in asigurarea
succesului.
Un alt aspect de care trebuie tinut cont este faptul ca in perioada de pregatire a
negocierilor fiecare dintre parti incearca sa obtina un avantaj pe care sa-l foloseasca pe timpul
negocierilor. In cazul in care cele doua parti se afla deja intr-un conflict armat, in apropierea
negocierilor confruntarile militare se acutizeaza, fiecare dintre parti incercand sa cucereasca noi
teritorii sau noi avantaje pe care ulterior sa le poata folosi ca element de negociere. De
asemenea, chiar si in procesul de organizare a negocierilor fiecare dintre parti incerca sa obtina
avantaje care sa-I asigure un ascendent pe perioada derularii acestora.
In procesul de pregatire a negocierilor se stabilesc anumite elemente initiale: locul si
data negocierilor, ordinea de zi, regulamentul de desfasurare al negocierilor, componenta
delegatiilor.
Locul si data negocierilor este deosebit de importanta pentru participanti. Locul in care
se poarta negocierile este important din punct de vedere al relatiilor si legaturilor istorice dintre
tara in cara ar urma sa se poarte negocierile si unul dintre participanti. Posibila campanie de

35

presa din tara in care se porta negocierile sau demonstratiile de protest impotriva politicii
acestei tari pot crea presiuni asupra uneia dintre cele doua parti, creind dificultati suplimentare
procesului si poate chiar alterand rezultatele aestuia.
Importanta datei negocierilor depinde de natura conflictului. Ea are mare valoare
intrucat poate gasi una din parti in avantaj tactic sau chiar strategic, aceasta avand o marja mai
larga de negociere decat cealalta. In cazul conflictelor acute acest lucru este si mai important,
practic fiind aproape imposibil de gasit o data care sa fie echitabila pentru ambele parti. In cazul
conflictelor vechi care treneaza de mult timp, data negocierilor poate fi mai putin importanta.
Stabilirea ordinei de zi este un element esential pentru viitoarele negocieri. Prin ordinea
de zi una din cele doua parti poate forta un rezultat final al negocierilor sau poate impune un
anumit curs al acestora. De exemplu o ordine de zi care isi propune acuzarea uneia din parti
pentru actele intreprinse nu va putea fi acceptata de acea parte. De aceea ordinea de zi a
negocierilor va trebui sa cuprinda aspecte de ordin general dar va indica in acelasi timp natura
rezultatelor la care trebuie sa se ajunga. De exemplu pe ordinea de zi a negocierilor dintre
reprezentantii kosovari si cei sarbi in cadrul negocierilor de la Viena din anul 2004 nu s-a inclus
in mod intentionat discutarea statutului provinciei Kosovo intrucat comunitatea internationala
considera ca inca nu a venit momentul abordarii acestui subiect, dar s-au inclus o serie de
aspecte legate de coperarea intre sarbi si albanezii kosovari in domeniul energetic si al traficului
de bunuri.
Regulamentul de desfasurare a negocierilor cuprinde: mediatorul negocierilor,
secretariatul, structura delegatiilor participante, datele de desfasurare a intalnirilor, locul de
desfasurare al fiecarei intalniri, natura documentelor care se vor semna, nivelul la care se
semneaza aceste documente, comisiile si grupurile de lucru ca si rolul acestora, invitarea sau
nu a unor reprezentanti ai altor state sau a unor organizatii internationale, angajarea sau nu de
experti neutrii pe probleme specifice, informarea sau nu a mass-media si natura datelor care se
vor face publice, informarea sau nu a unor terti si natura documentelor care li se vor aduce la
cunostinta,etc.(7)
Componenta delegatiilor la negocieri are un rol decisiv in rezultatul acestora. Una sau
alta dintre parti poate solicita recuzarea unor membri ai delegatiei celeilalte parti dar numai pe
motive intemeiate (criminal de razboi, terorism etc). Negociatorul trebuie sa aiba anumite calitati
care sa-i permita conducerea negocierilor catre intreprinderea mandatului pe care l-a primit.
Fara pretentia de exhaustivitate calitatile negociatorului s-ar putea enumera astfel:
patriotismul. Negociatorul trebuie sa faca tot ceea ce este omeneste posibil pentru
ca tara sa poata sa iasa in avantaj in urma negocierilor;
nivelul de cultura este deosebit de important pentru ca el ii da negociatorului nu
numai posibilitatea de a alege cele mai clare si comprehensive moduri de exprimare dar
si pentru ca ii da posibilitatea de a incadra faptele in contextul lor istoric si socio-cultural
putand veni cu argumente care sa duca la interpretarea favorabila a faptelor puse in
discutie;
calitatea de bun ascultator este esentiala in asigurarea continuitatii negocierilor.
Negociatorul trebuie sa asculte cu mare atentie pe interlocutor, sa nu-l intrerupa, sa-si
noteze argumentele pe care intentioneaza sa le ridice la problemele prezentate de
partea adversa, sa incerce sa se puna in situatia partii adverse si in final sa fie capabil
sa-si invinga partenerul de negocire cu propriile sale arme, cu propriile sale cuvinte si
argumente. Pentru aceasta este nevoie de multa rabdare, tact, prudenta dar nu
exagerata, capacitate de concentrare si nu in ultimul rand rezistenta deosebita la stress.
Negocierile pot dura mai mult sau mai putin, ele se duc de cele mai multe ori in conditii
de presiune, uneori chiar in conditii dependente de timp, cum ar fi de exemplu in cazul
starilor de beligeranta in care armistitiul are o durata limitata de timp. De exemplu:
negocierile de la Dayton pentru pacificarea Bosniei Herzegovina s-au dus pe
principiul : nu se intrerup pana la stabilirea unui acord;
cunoasterea si stapanirea problemelor puse in discutie constituie punctul de plecare
in orice negociere. Inainte de inceperea negocierilor serviciile de informatii trebuie sa

36

puna la dispozitia negociatorilor toate datele si informatiile referitoare la situatia din

zona pusa in discutie;
simtul oportunitatii este o alta calitate a negociatorului. In general negocierile au un
anumit ritm. Ele nu trebuie sa dea impresia ca treneaza dar nici ca se desfasoara
precipitat. Exista situatii in cere negocierile ating momente tensionate. Punerea unei
anumite probleme intr-un momment in care negocierile treneaza sau intr-un moment
tensionat poate sa nu duca la efectul scontat. De asemenea prezentarea unui anumit
argument dupa ce aspectul respectiv s-a considerat adjudecat este contraindicata. De
aceea negociatorul trebuie sa-si aleaga intotdeauna momentul potrivit in care sa ridice
o anumita problema. Argumentele sale trebuie prezentate intr-un asemnea mod si cu o
asemenea cadenta incat in permanenta negociatorul sa mai aiba date si elemnte in
rezerva pe care, daca si-a atins obiectivul poate nici sa nu le foloseasca. Cel mai
periculos lucru este cand si-a consumat munitia fara sa ajunga la rezultatul propus. In
asemenea situatii singura posibilitate prin care isi mai poate atinge obiectivul este, daca
timpul ii permite, sa provoace o intrerupere a negocierilor pe un alt motiv decat cel pus
in discutie pentru a reusi gasirea de noi argumente. Negociatorul trebuie sa stie cand
este cazul sa cedeze tempoul pentru a da impresia partii adverse ca va ceda,
acumuland in acest timp noi argumente care sa ii premita preluarea initiativei. Este
esential pastrarea permanenta a initiativei in negocieri chiar si atunci cand ea este
aparent cedata adversarului. Negociatorul bun este acela care, pastrand initiativa da
impresia ca a cedat-o si castiga la mutarea a doua;
spiritul de echipa si increderea reciproca intre membrii echipei de negociere este
esentiala in succesul negocierilor. Membrii echipei de negociere trebuie sa se cunoasca
si sa se stimeze reciproc astfel incat sa reuseasca sa-si transfere unul catre celalalt
initiativa in cadrul discutiilor lasand ca in functie de problemele puse in discutie, initiativa
sa apartina specialistului pe acea problema;
disciplina in procesul de negociere este acea calitate a negociatorului care-i permite
sa-si desfsoare munca in conformitate cu dispozitiile sefului echipei de negociere.
Asociat cu respectul reciproc al membrilor echipei, spiritul de disciplina permite ca
abordarea problemelor sa se faca de acel membru al echipei care are cele mai multe
sanse in obtinerea rezultatului favorabil;
capacitatea de a lua decizii face ca negocierile sa evolueze si sa ajunga la un punct
final. Curajul de lua decizii in conditiile unui risc calculat permite negociatorului sa
finalizeze procesul de negocire incadrandu-se in acelasi timp in mandatul avut;
Exista modalitati diferite de purtare a negocierilor. Abordarea uneia sau a alteia depinde
de o serie de factori care depind atat de pozitia celor doua state cat si de caile de comunicare
intre acestea sau de natura subiectului care se negociaza.
Negocierile directe sunt cele care pun fata in fata cele doua parti. Negocierile directe
au, de obicei, un mediator. Acesta poate fi un reprezentat al unei organizatii internationale sau
unul sau mai multi reprezentanti ai unor state interesate in succesul negocierilor. Sunt situatii in
care negocierile se poarta direct dar exista un intermediar care face ca cele doua parti sa se
aseze la masa negcierilor. Uneori acest intermediar intocmeste chiar ordinea de zi si programul
negocierilor pe care le discuta in prealabil cu fiecare dintre cele doua parti dar negocierile
propriu-zise se duc intre partile implicate.
Negocierile indirecte intre parti folosesc un intermediar sau un agent de negociere.
Acest tip de negociere poate avea o serie de avantaje derivand in primul rand din faptul ca
partile aflate in disputa nu sunt fata in fata si de aceea negocierile pot fi purtate fara influente
afective de ambele parti. Forta negocierilor in acest caz scade iar durata acestora se poate
prelungi. Mediatorul primeste un anumit mandat din termenii caruia nu poate iesi. Orice evolutie
impredictibila care l-ar putea scoate din mandatul avut necesita intreruperea negocierilor pentru
consultari cu partea pe care o reprezinta. Pe de alta parte, partea adversa cunoaste acest lucru,
si in functie de interese il va scoate pe mediator in afara mandatului pe care-l are.(7)
Intre participantii la un conflict exista o majoritate de interese conflictuale dar si cateva
interese comune. Abilitatea mediatorului consta in a identifica interesele comune si a le aduce la

37

nivel major de importanta pentru cobeligeranti. Conflictul pur nu poate fi intalnit in razboaiele
obisnuite. Acesta se intalneste doar in razboiul de exterminare totala. Acesta este, in societatea
contemporana, doar razboiul dus de oraganizatiile teroriste, situatie in care nu se pune
problema negocierilor.
Negocierile diplomatice raman componenta esentiala a diplomatiei preventive in
evitarea conflictelor.

38

8. SURPRIZA DIPLOMATICA
Pentru a obtine victoria intr-un razboi sau intr-o competitie este necesara crearea
asimetriei in favoarea celui care invinge. Asimetria se poate crea prin mai multe mijloace:
asimetria cantitativa se realizeaza atunci cand una din parti dispune de un numar
mult mai mare de forte implicate intr-o confruntare. Cel mai evident exemplu este legat
de interventia Chinei in nordul Vietnamului, dupa multi ani de confruntari intre SUA si
Vietnam in sud. Atunci interventia chineza s-a desfasurat pe principiul mareei umane,
adica fortele chineze au fost in numar coplesitor si au reusit sa castige batalia pentru
nordul Vietnamului;
asimetria tehnologica se creaza atunci cand una din parti dispune de armament si
echipamente mult mai performante decat cealalta. Poate fi dat ca exemplu modul in
care SUA a castigat Razboiul din Golf sau modul in care NATO a invins fortele sarbe in
Kosovo, primul razboi din istoria lumii castigat cu zero pierderi pentru una din parti
(NATO);
asimetria calitativa se realizeaza cand ambele forte dispun de tehnologii
echivalente, forte umane implicate echivalente dar una din parti dispune de o cantitate
mai mare de echipamente si armamente. Este cazul bataliei de la Kursk din cel de-al
Doilea Razboi Mondial cand numarul de tancuri ruse a fost coplesitor mai mare decat
cele germane;
asimetria realizata prin tactica aleasa si prin modul de folosire al armelor de
distrugere in masa. Aici este vorba de actiunile si atacurile teroriste care folosesc
mijloace care nu au nimic de a face cu razboiul iar obiectivele atacate sunt, in general
obiective civile cu vulnerabilitate mult mai mare decat obiectivele militare;
asimetria realizata prin surpriza. Surpriza poate fi tactica, tehnologica si diplomatica
(2).
Surpriza militara la nivel tactic sau operativ este un atac efectuat cu intentia de a obtine
victoria putand avea initiativa in dezvoltarile viitoare sau in procesul de pace. Surpriza
diplomatica poate avea efecte pozitive sau negative putand ori imbunatati procesul de stabilitate
ori sa declanseze o noua confruntare militara sau sa agraveze o confruntare militara aflata deja
in desfasurare.
Surpriza militara, spre deosebire de surpriza diplomatica, este un factor oricand
prezent. Ea face parte din bagajul de mijloace si proceduri pe care comandantii sunt pregatiti
sa-l foloseasca oricand. In diplomatie, stabilitatea si continuitatea sunt obiectivele diplomatului
iar surpriza diplomatica nu face parte din bagajul de abordari clasice pe care acesta este
pregatit sa le foloseasca.
De multe ori surpriza militara este destul de complexa in procesul ei de aplicare ea
cuprinzand aspecte legate de zona aleasa pentru atac, tactica sau strategia adoptata,
tehnologia si armamentul folosit, utilizarea unei posibile noi doctrine, momentul atacului si altele.
Surpriza diplomatica poate aparent sa para mai putin complexa dar ea necesita de multe ori o
analiza mai complicata mai ales in ceea ce priveste efectele pe termen mediu si lung.
De multe ori surpriza diplomatica a precedat surpriza militara. De exemplu in anul 1939
dupa ce a cucerit Austria si Cehoslovacia, Germania intentiona sa atace Polonia. A incercat prin
negocieri diplomatice sa obtina consensul Marii Britanii si Frantei care au refuzat negocierile. In
acelasi timp, Uniunea Sovietica vazand tendintele ofensive ale Germaniei, pentru a-si asigura

39

securitatea a incercat sa demareze negocieri cu Marea Britanie si Franta pentru a se apropia de

acestea. Nici ea nu a reusit sa gaseasca o abordare pozitiva din partea celor doua state
occidentale. Germania avea nevoie de asigurarea ca statele vest europene nu o vor ataca in
timpul expansiunii catre est iar Uniunea Sovietica realiza faptul ca era in acel moment mai slaba
decat Germania si avea nevoie de timp pentru a-si intari puterea militara. Ca urmare a situatiei
create, cea sacrificata a fost Polonia semnandu-se tratatul Ribbentrop-Molotov, de neagresiune
intre Germania si Uniunea Sovietica, care a dat cale libera Germaniei pentru continuarea
expansiunii europene. Imediat dupa aceea Germania a atacat Polonia, deci surpriza
diplomatica a fost urmata de o surpriza militara.(2)
In realizarea surprizei militare in afara obiectivelor trebuie avute in vedere si
capabilitatiile pentru indeplinirea acestor obiective. Analiza capabilitatiilor trebuie facuta nu
numai in ceea ce priveste fortele proprii dar si in ceea ce privesc fortele adversarului. Surpriza
diplomatica tine mai putin seama de capabilitati la modul concret, ci analiza se refera mai
degraba la efectele colaterale sau efectele pe termen mediu si lung care se pot produce direct
sau prin ricoseu. In cazul surprizei diplomatice este mai importanta capacitatea ofensiva
globala a statului decat capabilitatiile concrete intr-o anumita actiune.
Michael Handel (2) stabileste o scala a evolutiilor diplomatice in relatiile dintre doua sau
mai multe state. Aceasta scala presupune existenta urmatoarelor etape: diplomatia normala sau
de rutina, initiative diplomatice noi, surprize diplomatice minore, faptul implinit (faits accomplis),
surpriza diplomatica majora.
Diplomatia normala sau de rutina caracterizeaza relatiile diplomatice obisnuite intre
state. Orice actiuni diplomatice care se inscriu in acest tip de diplomatie sunt predictibile, ele
sunt puse de acord informal intre cele doua parti urmand ca atunci cand acestea devin oficiale
ambele parti sa fi fost dinainte avizate. Acest tip de diplomatie asigura continuitatea relatiilor
fara modificari care sa duca la schimbari de atitudine sau de pozitii intre state. In diplomatia
normala se evita surpriza chiar si in convorbirile oficiale uzuale, cand se abordeaza numai
problemele care s-au convenit initial. Uneori, reprezentanti ai popoarelor deosebit de creative,
pe timpul convorbirilor au initiative care, initial, nu au fost convenite. In marea majoritate a
cazurilor nu pot primi un raspuns pe timpul convorbirilor, intrucat aceste initiative sunt luate ca
surpriza si necesita consultari ulterioare cand se analizeaza nu numai din punct de vedere al
initiativei in sine dar si motivul pentru care a fost inaintata fara a fi fost prevazuta din faza de
pregatire a convorbirilor. Acest gen de actiuni este, in general, contraindicat in diplomatia
normala.
Initiativele diplomatice noi reprezinta caracteristica unei diplomatii mai inovative in care
elementele de noutate diplomatica nu reprezinta aspecte neasteptate, ele se inscriu pe calea
relatiilor normale dintre doua state, dar ele aduc in discutie factori noi, in general de progres. O
initiativa noua are mai degraba rolul de preveni stagnarea sau o potentiala viitoare stare de
tensiune decat de a crea ea insasi o criza. In aceasta categorie pot fi incrise majoritatetea
masurilor diplomatice in procesul de mediere al conflictului arabo-israelian. Cand un lung sir de
initiative diplomatice nu duc la rezultatele scontate este posibila realizarea unei surprize
diplomatice minore.
Surpriza diplomatica minora urmareste realizarea unui miscari neasteptate, de mica
amploare care nu schimba balanta de forte in regiune si nu are efecte majore pe plan
international. Acest gen de surprize diplomatice nu duce la efecte ireversibile.
Pentru realizarea surprizei diplomatice este esentiala pastrarea secretului obiectivului si
continutului. In cazul realizarii bilaterale a unei astfel de actiuni, negocierile trebuie duse cu
multa discretie nu numai fata de statul tinta sau statul afectat de rezultatul obtinut ci si fata de
terte state care chiar daca nu dezvaluie in totalitate obiectivul actiunii, prin masurile pe care si le
iau pot sa dea indicii referitoare la actiunea care va urma. Nu de putine ori serviciile de
informatii reusesc sa obtina date referitoare la o viitoare surpriza diplomatica. In alte situatii apar
scurgeri de informatii de la statul care planuieste executarea surprizei. Exista insa situatii in
istorie in care factorii de decizie nu au tinut cont de aceste informatii si nu au luat decizii care ar
fi putut evita surpriza diplomatica. De exemplu, o serie de personalitati germane care nu erau
de acord cu politica de expansiune a Germaniei naziste, au transmis catre Ministerul de Externe
britanic faptul ca Germania duce tratative cu Rusia pentru incheierea unui acord. Aceste

40

informatii au fost ignorate si s-a semnat tratatul Ribbentrop-Molotov.

Esentiala in surpriza dilomatica este realizarea socului. Acesta duce la o perioada de
degringolada, de confuzie in statul sau statele tinta astfel incat initiatorul poate profita in
interesul sau de stuatia creata.
Faits accomplis. Cand variantele diplomatice aplicate nu duc la rezultate pe masura
asteptarilor se trece la o alta faza diplomatica si anume aceea a faptului implinit. Acesta este
rezultatul actiunii unilaterale a unui stat in propria sa politica externa sau a politicii externe in
relatia sa fata de alt stat. Modificarile diplomatice aduse de faptul implinit pot avea efecte
decisive asupra echilibrului de putere intr-o regiune sau chiar la nivel mondial, cu modificari ale
sistemului international de forte. Surpriza faptului implinit poate consta atat in continutul masurii
cat si in ceea ce priveste momentul in care aceasta a aparut. Revenirea din situatia de fapt
implinit este extrem de anevoioasa si de multe ori duce la conflicte militare sau negocieri de
lunga durata
Surpriza diplomatica majora reprezinta o modificare neasteptata si de esenta in politica
externa, care duce la o noua distributie de forte pe plan mondial sau pe plan regional cu efecte
pe plan mondial. O astfel de miscare implica direct sau indirect marile puteri. Surpriza
diplomatica majora poate fi bi/multilaterala sau unilaterala.
Surpriza diplomatica bi/multilaterala necesita coordonarea schimbarii politicii externe a
doua sau mai multe state. In acest caz probabilitatea unor posibile scurgeri de informatii este
mai mare, ceea ce permite serviciilor de informatii sa identifice factori care pot prevesti
schimbarea politicii externe si in acest caz surpriza nu mai este cu adevarat o surpriza. In
aceste situatii este important ca in statele tinta sau in statele neimplicate, factorii de decizie sa
tina cont de avertizarile si analizele serviciilor de informatii.
Surpriza majora unilaterala este generata de un singur stat si adesea ea apartine unui
singur lider. In cazul in care acel lider ia decizia chiar fara a se consulta cu consilierii sai,
surpriza este aproape imposibil de anticipat. In cazul in care statul care provoaca surpriza
diplomatica majora este membru al unei aliante el are un anumita grad de dependenta de aliatii
sai si ar trebui sa se consulte cu acestia inainte de a face acea miscare diplomatica. Nu poate
insa face aceasta din doua motive de baza. Primul se refera la faptul ca este putin probabil ca
membrii unei aliante sa sa aiba toti aceleasi interese in acelasi timp referitor la o anumita
problema si de aceea nu toti vor fi de acord. In al doilea rand, este putin probabil ca se va putea
pastra pe deplin secretul operatiunii. In aceste conditii este posibil ca initiatorul ce apartine unei
aliante sa-si informeze doar aliatii, cu foarte putin timp inainte de a lua masura unilaterala, astfel
incat acestia nu ar mai avea timpul material necesar sa reactioneze. De exemplu SUA nu ar
putea consulta Taiwan-ul referitor la relatiile de cooperare cu China intrucat in mod sigur
Taiwanul nu ar fi de acord cu unele masuri de relaxare sau cooperare intre SUA si China.
In cazul realizarii unei surprize bilaterale se parcurg o serie de etape care duc in final la
realizarea acesteia. In primul rand cele doua state realizeaza independent unul de celalalt ca
este necesara o modificare majora a politicii externe. Uneori modificarea majora a politicii
externe poate sa apara odata cu schimbarea liderilor. Exista o perioada de tatonare a intentiilor
celor doua state care vor sa-si schimbe relatiile politice pe care le au unul cu celalalt. Tatonarea
intentiilor se poate face si prin intermediari. Dupa ce acesti intermediari au reusit sa puna de
acord agenda primelor negocieri intre statele aflate in discutie, ei se retrag lasand masa
tratativelor celor doua state implicate direct in negocieri.
In cadrul negocierilor pentru realizarea surprizei diplomatice, fiecare stat participant la
negocieri are o strategie de iesire pentru situatia in care tratativele ar esua sau concluziile
analizelor ar arata ca deteriorarea relatiei cu alte state ar aduce prejudicii mai mari decat
efectele pozitive ale realizarii surprizei.
Modul in care apare si se manifesta surpriza depinde mult de natura sistemului
international in care aceasta apare. Intr-un sistem international omogen, fara lideri regionali sau
globali, in care fiecare stat apartine aceleiasi ideologii de baza, surpriza diplomatica actioneaza
mai mult pentru a mentine sistemul in echilibru. In absenta unor conflicte ideologice, si unei
diferente majore ca sistem economic intre state, surpriza diplomatica nu poate fi decat minora.

41

In sistemele eterogene surpriza diplomatica pote fi majora, cu efecte radicale. Europa,

in preajma celui de-al doilea Razboi Mondial, era un sistem eterogen tipic, cu state capitaliste,
un stat nazist, Germania si un stat comunist, Uniunea Sovietica. In aceasta situatie surpriza
diplomatica a fost realizata bilateral de doua state apartinand unor sisteme politice diferite
Germania si Uniunea Sovietica. Interesul celor doua state de a diviza Polonia a primat insa fata
de diferentele ideologice. Pot fi date si alte exemple de situatii in care interesele nationale au
fost mai importante decat barierele ideologice. Acest lucru, componenta a conceptului ce poata
numele de realpolitik a fost subliniat de mai multe ori in cursul istoriei de Tucidide (interesele
comune duc la realizarea celor mai bune acorduri intre state), Machiavelli (introducerea notiunii
de ratiuni de stat) sau Hans Morgenthau (conceptul de interese definit in termeni ai puterii).
Plecand de la analiza intereselor anumitor state, evolutia politica a acestora devine
predictibila, intrucat intotdeauna acestea vor actiona dupa logica interesului propriu. In aceste
stuatii, surpriza apare mai degraba ca element de timp. Se poate prognoza ca va aparea o
schimbare poltica dar uneori este greu de spus cand aceasta se va produce cu adevarat.
In producerea surprizei diplomatice, un factor esential il reprezinta factorul uman prin
comportamentul psihologic al liderului care ia decizia. Rezulta deci ca in realizarea surprizei
diplomatice ca, de altfel, in intreaga politica externa, este important liderul si sistemul politic in
care acesta isi executa procesul de decizie.
Un lider autoritar intr-un regim nedemocratic va actiona independent si va lua decizii
care nu vor tine seama de opozitia parlamentara si uneori chiar de opinia propriilor sai consilieri.
In felul acesta se va putea realiza maximum de protectie a planificarii actiunii prin pastrarea
perfecta a secretului iar liderul va urmari sa pastreze permanent controlul total asupra
desfasurarii evenimentelor. In acest mod au actionat lideri ca Hitler sau Stalin.
Un lider cu stil autoritar intr-un sistem democratic va cauta sa dirijeze politica externa
catre noi directii, unele chiar prin schimbari radicale. In functie de amploarea acestora ele nu se
pot produce fara aprobarea sau cel putin consultarea organului legislativ democratic
Un lider democrat intr-un sistem democratic se va supune in totalitate sistemului si va
lua toate hotaririle numai in consens cu toti factorii ce apartin sistemului. In aceasta situatie,
realizarea unei surprize diplomatice majore este greu de realizat, dar pot fi efectuate modificari
si initiative in politica externa.
Un leadership colectiv intr-un sistem nedemocratic poate duce la realizarea surprizei
diplomatice dar este putin probabil ca aceasta sa fie deplina datorita lipsei posibilitatiilor de
protectie deplina a informatiilor. In aceasta categorie ar putea intra surpriza diplomatica
realizata de Hrusciov in 1962 in criza rachetelor din Cuba.
Din analiza cazurilor de realizare a surprizei diplomatice rezulta faptul ca in foarte
putine situatii, in istorie, aceasta a putut fi evitata. Ea poate fi insa prevenita printr-o politica
externa creativa, ofensiva in sensul bun al cuvantului, cu cat mai multe initiative, care sa nu
permita intrarea intr-o rutina in capabila de a preveni posibilele tensiuni sau chiar conflicte. Cu
alte cuvinte, strategia nationala si politica externa a unui stat trebuie sa fie proactive si
nicidecum numai reactive.

42

9. ELEMENTE DE PROTOCOL DIPLOMATIC MILITAR.

ETICHETA
Cuvantul protocol provine din contopirea a doua cuvinte de origine greaca: protos
ceea ce inseamna primul si kollao a lipi. Semnificatia initiala se referea la prima foaie
lipita pe un document referitoare la datele privind originea acelui document. Ulterior, prin evolutii
succesive, s-a ajuns la sensul din zilele noastre prin care acest cuvant semnifica, in sensul
folosit in acest capitol, ca totalitatea normelor utilizate in activitatiile oficiale, in special in cadrul
ceremoniilor sau a activitatiilor formale cu participare internationala.
Protocolul diplomatic reprezinta o forma de manifestare a relatiilor existente intre doua
state. Modul in care este aplicat este considerat un indicator al gradului de civilizatie al unui
popor. Cunoasterea elementelor de baza ale protocolului diplomatic este esentiala nu numai
pentru diplomati, in general, dar si pentru membrii oricarei delegatii oficiale care participa la
activitati internationale. Comportarea in afara regulilor de baza ale protocolului nu constituie
niciodata afisarea simplitatii sau sinceritatii in relatiile chiar informale pe plan international. O
relatie, chiar daca este informala, ea trebuie sa se inscrie in regulile elementare de conduita.
In timp ce protocolul se refera la relatiile dintre state manifestate prin relatiile dintre
reprezentantii acestora si tine cont de ordini de precadere si ierarhii, eticheta se refera la
formalismul relatiilor dintre indivizi, indiferent daca acestia sunt intr-un raport ierarhic sau nu.
Cei doi termeni au tendinta de a se confunda. Daca protocolul are, uneori nuante imperative,
nerespectarea sa putand duce la afectarea relatiilor dintre state, nerespectarea regulilor de
eticheta are mai degraba efecte legate de nivelul de civilizatie si educatie.
Cu exceptia catorva elemente specifice, majoritatea apartinand unor cutume
diplomatice, regulile de protocol diplomatic deriva din regulile elementare de bun simt si
comportare civilizata. Nerespectarea lor nu va fi interpretata ca familiarism ci poate sa constituie
chiar o ofensa adusa statului respectiv.
Regulile de protocol diplomatic nu se refera numai la diplomatii militari dar si la alti
militari si civili participanti la activitati internationale militare sau nonmilitare.

9.1 ORDINEA DE PRECDERE

La baza activitatiilor protocolare diplomatice sta ordinea de precadere. Aceasta se
stabileste atat prin reglementari ale unor institutii cat si prin cutume diplomatice.
Ordinea de precadere intr-o ambasada este reglementata sau nu prin regulamente ale
institutiilor. In orice caz, ordinea de precadere unanim acceptata este:
seful misiunii diplomatice
adjunctul sefului de misiune (DCM deputy chief of mission)
atasatul apararii, militar, aero si naval
ministrii consilieri politici, economici, culturali etc
consilierii politici, economici, culturali etc
secretarii diplomatici (gradul III, II, I). In aceasta categorie intra si adjunctii atasatului
apararii, militar, aero si naval
atasatii diplomatici
In cadrul corpului diplomatic dintr-un anumit stat ordinea de precadere tine cont de
rangul diplomatic, vechimea in pozitia diplomatica in care a fost acreditat sau notificat si in

43

ultima instanta varsta. Avand in vedere aceste aspecte, ordinea de precadere in cadrul corpului
diplomatic este:
ambasadorii si nuntii
trimisii extraordinari si ministrii plenipotentiari, internuntii
insarcinatii cu afaceri
insarcinatii cu afaceri ad interim
atasatii apararii, militari, aero si navali
consilierii
secretarii I
secretarii II
secretarii III
atasatii
In conformitate cu Conventia de la Viena din 1961, art.16 (Anexa 3) ordinea de
precadere dintre sefii de misiune este data de data si ora la care acestia si-au prezentat
scrisorile de acreditare. Seful de misiune cu cea mai mare vechime intr-un anumit stat este
decanul Corpului Diplomatic din acel stat. Decanul Corpului Diplomatic asigura existenta unor
relatii cordiale intre reprezentantii statelor in tara de acreditare.
La diferitele activitati care se desfasoara cu participarea corpului diplomatic, acesta nu
se scindeaza ci participa in bloc. De asemenea, in cazul in care statele trebuie mentionate sau
membrii acestora trebuie pozitionati, intotdeauna aceasta se va face in ordine alfabetica.
In cadrul aceluiasi stat ordinea de precadere este cea reglementata de statul respectiv.
Cand o delegatie se deplaseaza intr-un anumit stat, ordinea in care se comunica numelor
membrilor delegatiei este ordinea de precadere. Ea este preluata ca atare si orice activitati care
se desfasoara pe timpul vizitei respective vor tine cont de aceasta ordine.

9.2 ACREDITAREA ATAATULUI APRRII, MILITAR, AERO I NAVAL

Ceremonia depunerii scrisorilor de acreditare de catre ambasadori se face conform unui
protocol care difera de la tara la tara. Scrisorile de acreditare se depun presedintelui statului de
acreditare.
Acreditarea atasatilor apararii, militari, aero si navali este mai putin protocolara, aceasta
fiind facuta in functie de reglementarile fiecarui stat in parte. In general aceasta consta intr-o
vizita si o discutie pe care atasatul apararii o are la personalitatea militara sau civila care are in
subordine sectiile de legaturi militare externe. In unele state, cu aceasta ocazie, noii atasati au
scurte discutii cu ministrul apararii, Seful Statului Major General, sefii categoriilor de forte
armate, sefii directiilor de informatii etc In cursul acestor discutii atasatul apararii transmite
dorinta statului sau de extindere a relatiilor militare dintre cele doua state, mesaje ale omologilor
din statul pe care-l reprezinta celor cu care discuta etc
Uneori, atasatul apararii primeste o diploma sau un alt document festiv prin care se
recunoaste pozitia sa in statul de acreditare.

9.3 NCHEIEREA MISIUNII ATAATULUI APRRII, MILITAR, AERO I NAVAL

Cu circa trei luni inainte de incheierea misiunii sale, odata cu solicitarea agrementului
pentru noul atasat, atasatul apararii, militar, aero si naval comunica autoritatiilor din tara de
acreditare data la care isi va incheia misiunea, care va fi pozitia sa la intoarcerea in tara si CV-ul
celui care-l va inlocui.
In ultimele 30 de zile, diplomatul militar isi incepe vizitele de ramas bun pe baza unui
program pe care-l propune la sectiile de legaturi militare externe si care va fi aprobat de catre
acestea. Cu aceasta ocazie va multumi pentru sprijinul primit pe parcursul executarii misiunii. In

44

cazul in care vizitele de ramas bun au loc in ultima saptamana a prezentei la post, vizitele de
ramas bun se pot desfasura in prezenta noului atasat al apararii, militar, aero si naval.
Se obisnuieste ca la incheierea misiunii la post, atasatul apararii, militar, aero si naval
sa organizeze o receptie sau un cocktail la care invita reprezentanti ai statului de acreditare si
membrii ai corpului diplomatic militar. La acesta activitate este prezentat si noul atasat al
apararii, militar, aero si naval.

9.4 CEREMONII
Ceremoniile care se desfasoara cu diferite ocazii, cu participarea diplomatilor militari
sau a delegatiilor militare, au o organizare si o desfasurare diferita de la stat la stat. Modul de
desfasurare al ceremoniei se comunica din timp personalitatiilor care participa la aceasta. Se
obisnuieste ca in cadrul ceremoniilor la care participa mari personalitati ale diferitelor state, pe
timpul ceremoniei alaturi de cea mai inalta personalitate sa fie prezent un reprezentant al tarii
gazda care, chiar pe timpul desfasurarii ceremoniei ghideaza discret personalitatea respectiva
asupra elementelor care urmeaza a fi executate.

9.5 COBORREA DIN AVION

In cazul in care deplasarea a avut loc cu avionul, coborarea din avion are loc in ordinea
de precadere a delegatiei. In cazul in care personalitatea principala a fost invitata cu sotia/sotul,
aceasta/acesta coboara imediat dupa personalitatea principala.

9.6 TRECEREA N REVIST A GRZII DE ONOARE

In majoritatea statelor aceasta ceremonie se desfasoara la fel. La sosirea personalitatii
se intoneaza imnul celor doua tari. Personalitatea careia i se prezinta ceremonia, daca este
civil, trece solemn prin fata garzii, se opreste la mijloc si rosteste cuvintele indicate de protocolul
tarii gazda. In dreptul drapelului, se opreste si inclina usor capul dupa care se indreapta spre
locul de unde va urmari parada garzii de onoare.
In cazul in care personalitatea careia i se prezinta ceremonia este militar acesta va
trece prin fata garzii de onoare salutand. Exista state in care nu se saluta pe parcursul trecerii in
revista a garzii de onoare ci se saluta doar in dreptul drapelului si in momentul in care rosteste
salutul catre militari. Pe timpul defilarii garzii de onoare, personalitatea militara saluta
permanent. In cazul in care garda de onoare este foarte numeroasa, sau daca protocolul
statului respectiv permite este posibil sa se salute numai trecerea drapelului.
In cazul in care personalitatea principala este insotita de sotie/sot, aceasta/ acesta nu
va participa la ceremonie dar va asista la intreaga ei desfasurare de pe pozitia care va fi
indicate de organizatori.

9.7 DEPUNEREA DE COROANE

Depunerea de coroane se desfasoara intr-un cadru sobru, solemn. Odata ce delegatia
ajunge la locul depunerii de coroane, atmosfera relaxata si destinsa care a fost prezenta
inceteaza si se creaza un cadru solemn pentru momentul depunerii de coroane. Inainte de
desfasurarea ceremoniei, un reprezentant al tarii gazda face o scurta prezentare asupra
modului in care se va desfasura intreaga solemnitate.

45

De obicei coroana este tinuta si asezata de catre militari ai tarii gazda. Exista state in
care depunerea de coroane se face si cu coroana tinuta si depusa de membrii ai delegatiei.
Personalitatea care depune coroana se opreste la 2-3 pasi de locul in care este asezata
coroana. Dupa ce, cei doi militari ai tarii gazda au depus coroana, personalitatea militara sau
civila se apropie si cu un gest grijuliu aseaza lenta intr-o pozitie mai potrivita, dupa care se
retrage la locul unde s-a oprit initial. Se pasteaza un moment de reculegere. Pe toata perioda
desfasurarii activitatii, in cazul in care este o personalitate civila aceasta va avea capul
descoperit. In cazul in care este o personalitate militara, aceasta va saluta pe perioada
desfasurarii momentului de reculegere. Uneori personalitatea este insotita si de 1-2 membrii ai
delegatiei. Acestea sunt permanent alaturi de personalitatea care depune coroana si efectuaza
aceleasi miscari, mai putin aranjarea lentei. Pe perioada momentului de reculegere, intreaga
delegatie, chiar daca se afla deoparte, se descopera, respectiv, saluta.
Dupa terminarea momentului de reculegere, personalitatea si delegatia care o insoteste
se intorc si se deplaseaza conform indicatiilor serviciului de protocol care organizeaza
activitatea.

9.8. SOLEMNITATEA DESCHIDERII/NCHIDERII UNOR ACTIVITI MILITARE

Ceremonialul ce se desfasoara pe timpul deschiderii/inchiderii unor activitati militare se
comunica din timp delegatiei sau delegatiilor militare care se vor participa la acesta.
Ca elemente de baza se pot consemna:
pe timpul intonarii imnurilor tuturor statelor participante se sta in pozitie de drepti si
militarii saluta;
pe timpul ridicarii sau aducerii drapelelor statelor participante militarii saluta la
sosirea sau ridicarea drapelului fiecarui stat;
defilarea trupelor se urmareste numai in picioare si se saluta la trecerea drapelului
fiecarui stat;
la finalul cuvantarilor se aplauda dar nu este nevoie ca audienta sa se ridice in
picioare. Durata aplauzelor trebuie sa fie decenta si ea trebuie sa tina la fel de mult
pentru fiecare personalitate sau reprezentant care a luat cuvantul. Inaintea, la sfarsitul
sau pe durata unei cuvantari nu se fac striga cuvinte sau semnale de incurajare sau
aprobare. Acestea nu au nimic comun cu comportarea diplomatica, chiar daca uneori
ele sunt interpretate ca fiind camaraderesti;

9.9 DISPUNEREA DRAPELELOR

Drapelul simbolizeaza o tara, o natiune, un popor, o organizatie internationala sau o
comunitate. Toate persoanele, indiferent de rang sunt deosebit de sensibile cand este vorba de
drapelul national si se simt onorate ca pe timpul oricarei ceremonii sau a altui gen de
manifestare sa-si vada drapelul national dispus la un loc de cinste. Instalarea eronata a
drapelelor este tratata in cel mai bun caz ca ignoranta. De obicei aceasta este tratata ca ofensa
sau chiar ca ostilitate.
Dispunerea drapelelor variaza in functie de natura ceremoniei, a circumstantelor in care
aceasta are loc, in functie de numarul si natura drapelelor dispuse impreuna.
Cand se dispune un singur drapel, in cazul in care acesta se dispune pe o cladire el va
fi situat pe mijlocul cladirii. In cazul in care se dispune pe un teren, acesta se va dispune pe
mijloc (fig. 9.9.1.) sau in stanga celui care priveste (fig. 9.9.2.). In cazul in care se dispune langa
o tribuna, se va dispune in dreapta celui care priveste (fig. 9.9.3.). In cazul in care se dispune pe
o tribuna se dispune in stanga celui care priveste (fig.9.9.3.). In cazul in care la tribuna exista un

46

vorbitor, drapelul va fi, pe tribuna, in dreapta sa, adica in stanga in sensul de privire al
auditorului (fig. 9.9.5.). La fel, la birou, drapelul se dispune in dreapta celui care sta la birou (fig.
9.9.4.) (19).

Fig.9.9.1.

Fig. 9.9.2.

Fig. 9.9.3.

Fig. 9.9.4.

Fig.9.9.5.

In cazul in care se dispun mai multe drapele este esential ca acestea sa aiba aceeasi
dimensiune, catargele sa aiba aceeasi inaltime iar in varf aceeasi terminatie. Pe un catarg va
exista un singur drapel. Doua drapele puse unul sub altul reprezinta pentru cel de jos un semn
de inferioritate, supunere, infrangere. Doar in mediul maritim exista posibilitatea de a arbora mai
multe drapele sau fanioane triunghiulare pe acelasi catarg.
In cazul pozitionarii a doua drapele, locul de onoare este in stanga privitorului
(Fig.9.9.6.). In cazul in care este vorba de trei drapele, locul de onoare este la mijloc, cel de-al
doilea ca importanta in stanga privitorului si ultimul la dreapta privitorului (Fig.9.9.7.). In cazul in

47

care se pozitioneza drapelele cu lanciile incrucisate, lancea drapelului cu rangul mai inalt trece
pe deasupra celeilalte lancii (Fig.9.9.8., Fig. 9.9.9.) (19).

Fig. 9.9.6.

Fig.9.9.7.

Fig. 9.9.8.

Fig.9.9.9.

In cazul pozitionarii a patru sau mai multe drapele in numar par, locul de onoare va fi
cel al drapelului din stanga privitorului (Fig.9.9.10.). In cazul unui numar impar de drapele, locul
de onoare va fi cel al drapelului din mijloc (Fig.9.9.11.).

Fig. 9.9.10.

Fig.9.9.11.

Fig.9.9.12.

La amplasarea drapelelor pe un vehicul, locul de onoare este in fata, in dreapta

soferului iar locul celui de-al doilea drapel in ordinea importantei este in dreptul soferului. Daca

48

doi sefi de stat sunt in aceeasi masina, drapelul gazdei se afla in dreapta (19).
Pe teritoriul pe care-l reprezinta, drapelul national ocupa intotdeauna locul de onoare pe
care nu-l cedeaza sub nici o circumstanta. Orice alt drapel, chiar daca apartine tarii oaspete, va
fi pozitionat pe pozitia a doua ca precadere. Nu se arboreaza niciodata drapelul unei alte tari
decat impreuna cu drapelul national. Exceptiile sunt rezervate doar ambasadelor, consulatelor
si altor reprezentante diplomatice, unde functioneaza principiul extrateritorialitatii.
In cazul in care este vorba de mai multe state, dupa drapelul tarii gazda, drapelele se
pozitioneaza in ordinea alfabetica a numelor statelor in limba tarii gazda (Fig. 9.9.13.).
In cazul organizatiilor internationale, atunci cand este vorba despre drapelul ONU,
NATO sau UE aceste drapele se situeaza in stanga sau in dreapta drapelului national fara a se
considera ca acesta are prioritate asupra sa.
In cazul in care participa mai multe state, alaturi de drapelul organizatiei internationale
se pozitioneaza toate celelate drapele, inclusiv al tarii gazda in ordine alfabetica.
In cazul in care tara gazda doreste totusi sa scoata in evidenta pozitia drapelului sau, in
afara de pozitionarea in ordine alfabetica poate sa-si pozitioneze propriul drapel la stanga sau
la dreapta grupului de drapele la o distanta nu mai mica de o cincime din distanta ocupata de
toate celelalte drapele la un loc.

Fig. 9.9.13.
Coborarea unui drapel in berna se face prin pozitionarea sa la mijlocul catargului.
Durata mentinerii drapelului in berna se stabileste de catre tara gazda. In clipa in care un stat sia coborat drapelul national in berna si celelte drapele arborate pe teritoriul aceluiasi stat vor fi
coborate in berna pe aceasi durata de timp. In cazul in care este vorba despre drapelele aflate
intr-un teatru de operatii al unei coalitii, in cazul in care un membru al coalitiei isi coboara
drapelul national in berna si celelalte state ale coalitiei au obligatia protocolara de a-si vor
cobora drapelele nationale in berna pe aceeasi durata de timp.
In apropierea unui sicriu, drapelul national se aseaza la capul defunctului. In cazul in
care drapelul se aseaza deasupra sicriului, coltul din stanga sus care ar fi trebuit ca fie pe
catarg se pozitioneaza la umarul din stanga al defunctului.
Drapelele nationale trebuie tratate cu respect, chiar cu evlavie. Acest respect se
manifesta si prin modul in care acestea sunt intretinute. Drapelele nationale trebuie sa aiba
intotdeauna culorile naturale, sa nu fie decolorate, rupte sau roase. Fac exceptie drapelele
glorioase participante la lupte. Dupa ce un drapel a fost schimbat cu un altul mai bine intretinut,
cutuma spune ca drapelul vechi nu se arunca la gunoi ci se arde.

49

9.10 PARTICIPAREA LA EXERCITII, DEPLASARI CU VEHICULE MILITARE,

TRAGERI ETC
De multe ori personalitatiile sunt invitate sa participle efectiv la exercitii sau parti ale
unor exercitii militare. In cazul in din cauza unei afectiuni sau a lipsei de antrenament o
personalitate nu poate participa la o parte solicitanta a unui exercitiu este bine ca sa comunice
aceasta gazdelor pentru ca este cu mult mai neplacut ca acestia sa fie pusi in fata unui accident
decat sa faca fata unui refuz politicos. Acest refuz nu va fi perceput ca o impolitete. Este bine
insa ca un alt reprezentant al delegatiei sa poata participa.
Pe timpul participarii la exercitii, regulile de participare si mai ales de protectie trebuie
respectate pe deplin. Chiar daca un membru al delegatiei are deprinderi care il detaseaza fata
de ceilalti participanti este bine sa uzeze de aceste deprinderi dar sa pastreze un minim decent
de modestie in afisarea lor.
Echipamentul folosit pe timpul participarii al exercitii trebuie sa fie cel recomandat de
organizatori. Nu este apreciat nonsalanta exagerata, mai ales in purtarea sau folosirea
echipamentului. Pe timpul efectuarii tragerilor trebuie respectate exact regulamentele si normele
impuse.
Uneori, gazdele care organizeaza exercitiul fac recomandari speciale (de exemplu:
consumul sporit de apa, folosirea echipamentului de protectie pentru furtunile de nisip, soare
etc). Este o dovada de disciplina si de conduita regulamentara respectarea acestora. In cazul in
care se doreste in mod deosebit o derogare de la reguli este necesar sa se ceara acordul
organizatorilor.

9.11 INUTA
Tinuta diplomatului si a membrilor unei delegate militare la participarea la diferite
activitati este deosebit de importanta ea dovedind, de cele mai multe ori, importanta pe care un
stat o acorda activitatii la care participa.
TINUTA FIZICA
Tinuta fizica face parte din modul individual de comportare dar ea se poate corecta prin
autoeducatie. O modalitate eficienta de corectare a tinutei fizice este prin vizionarea unor
inregistrari cu propria participare la activitati. Cu aceasta ocazie fiecare diplomat poate sa-si
vada singur propriile greseli legate inclusive de tinuta fizica. Diplomatul militar trebuie ca si
atunci cand este in uniforma si atunci cand este civil sa aiba o tinuta dreapta, inclinarile corpului
sa fie numai in cazul in care este necesar, tinuta de permanenta fiind dreapta.
La intonarea imnurilor nationale, ale tarii de resedinta, ale propriei sale tari sau a unor
alte state participante la activitate, diplomatul militar sau membrii unei delegatii militare vor
saluta in conformitate cu regulamentele tarii sale. In cazul in care salutul statului de acreditare
difera de salutul tarii sale, diplomatul militar, intotdeauna si in orice situatie, va saluta in
conformitate cu regulamentele tarii sale. In cazul in care este cu capul descoperit, diplomatul
militar, pe toata durata imnului va ramane in pozitie de drepti fara sa salute.
Cand este imbracat in uniforma, diplomatul militar, in nici o situatie nu va tine mana in
buzunar. In cazul in care este imbracat civil acest gest se mai permite la unele evenimente
sociale, el dind un aer mai degajat. Chiar si in aceasta situatie, in cazul in care discuta cu o
inalta personalitate militara sau civila diplomatul militar nu va tine mana in buzunar chiar daca
se afla la un eveniment social si chiar daca interlocutorul sau o face. Niciodata comportarea
celorlalti nu trebuie luata ca fiind regula protocolara de conduita, mai ales daca acestia nu
apartin gazdelor.
In timpul mersului tinuta trebuie sa fie dreapta, decent degajata, cu balansarea normala

50

a bratelor, cu pasi de lungime potrivita si cat mai naturala. Referitor la salutul militar pe timpul
mersului, diplomatul se va alinia regulamentelor si obiceiurilor statului de acreditare dar va
saluta cu salutul statului sau.
Asezarea pe scaun sau pe un fotoliu trebuie efectuata decent, fara a da semne de
plictiseala sau faptul ca sosit, in sfarsit un moment mult asteptat. Asezatul pe scaun sau fotoliu
nu trebuie insotit de exclamatii de satisfactie. Cand este asezat pe scaun, pozitia trebuie sa fie
cea fireasca, fara a tine picioarele cu genunchii exagerat departati, rasturnat pe spatarul
scaunului sau in fotoliu, cu picioarele bagate mult sub scaun, cu strangerea genunchilor intre
maini sau tinerea mainilor intre genunchi. Picioarele pot fi tinute incrucisate, dar numai la nivelul
genunchilor, fara a tine laba piciorului peste celalalt genunchi. La pozitia picior peste picior nu
este permisa balanganirea permanenta a labei piciorului.
Tinuta in pozitia sezand pe scaun a femeilor este si mai importanta. Acestea, este
indicat sa tina piciorele usor incrucisate in partea de jos astfel incat rochia sau fusta sa poata
acoperi cat mai mult piciorul. Se va urmari sa se tina genunchii stransi, chiar daca aceasta
presupune un efort in plus. Pozitia picior peste picior nu se exclude, dar aceasta va fi tot cu
genunchii apropiati. In cazul in care femeia este imbracata cu pantaloni pozitia de asezare pe
scaun nu trebuie sa fie barbateasca respectandu-se aceleasi reguli ca si in cazul in care
imbraca fusta sau rochie.
Cand stau in picioare atat barbatul cat si femeia nu trebuie sa stea cu picioarele
departate, cu o grija in plus pentru femeie. Nu trebuie balansata greutatea de pe un picior pe
celalalt si nu trebuie miscat nervos genunchiul piciorului care nu este de sprijin.
TINUTA VESTIMENTARA
Imbracamintea diplomatului militar sau a membrilor unei delegatii poate fi uniforma
militara sau tinuta civila. In general, la activitatiile oficiale, diplomatul militar trebuie sa poarte
uniforma militara.
Exista state care, din motive de securitate, recomanda ca la activitatiile de rutina, chiar
daca acestea se desfasoara in cladirea Ministerului Apararii Nationale al statului de acreditare
tinuta diplomatului militar sa fie tinuta civila.
Tinuta militara ca si cea civila trebuie sa fie intotdeauna impecabila. In cazul in care intro perioda scurta de timp diplomatul militar si-a modificat dimensiunile corporale trebuie neaparat
sa tine cont de aceasta si imbracamintea sa, militara sau civila sa nu scoata in evidenta acest
lucru. Imbracamintea este expresia respectului fata de persoana cu care diplomatul militar sta
de vorba, a respectului fata de sine si mai ales a respectului fata de tara pe care o reprezinta.
Imbracarea uniformei de catre diplomatul militar sau de catre membrii unei delegatii, nu
este niciodata o gresala. Este posibil ca in anumite situatii sa fie recomandata sau solicitata
tinuta civila, dar in cazul in care diplomatul militar, a uitat ca s-a recomandat tinuta civila si s-a
imbracat in uniforma militara nu trebuie sa se simta rau pentru ca poarta uniforma tarii sale.
Uniforma militara de ceremonie se poarta numai in situatii deosebite sau in cazul in
care invitatia primita prevede acest lucru. Uniforma militara de ceremonie se poarta, de
asemenea, la ceremonia de intampinare presedintelui tarii si a primului ministru, atunci cand
acesta face o vizita in statul de acreditare. Uniforma civila este recomandata in mod expres pe
invitatiile de participare la anumite activitati. Aceasta are o codificare speciala: black tie
impune imbracarea smokingului, formal sau habit fonce presupune imbracarea unui costum
de culoare inchisa cu o cravata care nu trebuie sa fie de o culoare deschisa sau stridenta,
informal presupune costum obisnuit si cravata, smart casual presupune un costum deschis
lejer, sau un sacou fara cravata, casual presupune pantalon si o camasa cu maneca scurta
sau tricou iar very casual poate sa insemne si pantaloni scurti, dockers sau bluejeans. In orice
caz, intrucat exista diferente intre state referitor la tinuta pentru participarea la diferite activitati
este bine ca mai ales la inceputul misiuni la post dar si de cate ori apar neclaritati diplomatul
militar sa solicite direct autoritatilor detalii referitoare la tinuta.
Tinuta sotiilor trebuie sa fie adecvata evenimentului la care participa. Un bun indiciu

51

asupra tinutei doamnelor este codificarea prezentata mai sus. Tinuta doamnelor trebuie sa nu
fie sub nici o forma agresiva, cu decolteuri prea indraznete, cu fusta sau rochia prea scurta sau
in culori socante. Un costum cu un pantalon elegant poate fi purtat in orice ocazii, cu exceptia
solicitarii de black tie la care se impune rochie lunga.
Tinuta de zi de zi trebuie sa fie pentru diplomatul militar o tinuta curata, ingrijita, care sa
sublinieze pozitia in ordinea de precadere din cadrul ambasadei. Purtarea unui costum cu
cravata sau un sacou cu cravata zilnic in cadrul misiunii diplomatice este tinuta necesara pentru
membrii biroului atasatului apararii. Afisarea unui nonconservatorism printr-o tinuta prea lejera
nu este specifica diplomatului militar. Purtarea uniformei militare in cadrul misiunii diplomatice
nu este niciodata o gresala sau afisarea unui comportament cazon. Orice diplomat militar aflat
intr-o tara straina trebuie sa fie mindru cand imbraca uniforma militara in sau in afara misiunii
diplomatice intrucat el reprezinta cu demnitate armata tarii careia ii apartine.
Tinuta in afara ambasadei a diplomatului militar si a sotiei/sotului sau copiilor, chiar si in
timpul liber, trebuie sa fie intotdeauna curata, ingrijita, decenta pentru ca reprezentarea tarii si
armatei nu se face numai in activitatile oficiale sau in cadrul misiunii diplomatice ci permanent si
in orice imprejurare.

9.12 SALUTUL
Salutul este gestul elementar de curtoazie fata de o anumita persoana. Modul in care
acesta este efectuat arata stima si consideratia fata de acea persoana. Regulile de baza in
ceea ce priveste salutul sunt:
barbatii saluta primii femeile;
persoanele mai tinere saluta primele persoanele mai in varsta;
inferiorii in grad saluta primii superiorii;
noii veniti ii saluta pe cei deja prezenti;
Raspunsul la salut este obligatoriu.
In cazul in care barbatul este imbracat militar va saluta in conformitate cu regulamentele
tarii pe care o reprezinta. In cazul in care este imbracat civil si poarta palarie, acesta va saluta
prin ridicarea de pe cap a palariei folosind intotdeauna mana din parte opusa persoanei pe care
o saluta. In cazul in care este cu capul descoperit va inclina usor capul. Salutul va fi intotdeauna
insotit de un zambet usor schitat.
Femeia raspunde la salut cu un suras usor si cu o delicata inclinare a capului. Chiar
daca persoanele sunt necunoscute se saluta la intrarea in lift, intr-un magazin mic, intr-un
compartiment de tren, etc. O persoana nu se saluta de cate ori este intalnita pe parcursul
aceleiasi perioade timp dintr-o zi.
Persoana in miscare va saluta persoana care sta pe loc. La deplasarea in acelasi sens
va saluta primul cel care merge mai repede si-l depaseste pe celalalt. Barbatul raspunde la
salutul unui necunoscut. Femeia nu raspunde niciodata la salutul unui barbat pe care nu-l
cunoaste.
Uneori, dupa salut, cele doua persoane se pot opri si pot sa-si dea mana. Intotdeauna,
superiorul in grad intinde mana inferiorului, cel in varsta intinde mana celui mai tanar, o femeie
intinde mana unui barbat. Strangerea de mana intre doi barbati trebuie sa fie ferma, fara a fi
exagerata. Strangerea mainii unei femei trebuie sa fie delicata dar ferma.
Cel care intra intr-o camera saluta toata lumea. Poate sau nu sa dea mana cu fiecare.
In acelasi mod se procedeaza daca se apropie de masa la care stau cunoscutii. Poate saluta
rugand pe cei de la masa sa nu se deranjeze si sa nu se ridice de la masa. Daca insa da mana
cu cineva acesta va fi obligat sa se ridice de la masa. Femeile pot intinde mana chiar daca nu
se scoala de pe scaun.

52

In cazul in care intr-un grup sunt barbati si femei, mai intai se strange mana femeilor si
numai dupa aceea a barbatilor.
Intotdeauna strangerea mainii se face cu capul descoperit, fara a avea cealalta mana in
buzunar si in nici un caz cu manusa pe mana.
Se mai obisnuieste, destul de rar, sarutul mainii femeilor. In unele state acest gest
poate sa surprinda. De aceea este bine ca el sa fie folosit cu mult discernamant. Sarutul mainii
nu se practica niciodata sub aer liber. Nu se saruta mana inmanusata sau intinsa peste masa.
Nu este obligatoriu ca buzele sa atinga mana. Gestul poate fi doar simulat, buzele oprindu-se la
2-3 cm de mana.

9.13 REDACTAREA I TRANSMITEREA INVITAIILOR

Transmiterea invitatiilor se face in functie de pozitia celui care transmite invitatia catre
personalitati carora acesta isi poate permite sa transmita invitatii. De exemplu, atasatul apararii,
militar, aero si naval poate transmite invitatii catre orice personalitate militara sau politicomilitara a statului de acreditare dar, in niciun caz nu poate transmite invitatii catre presedintele
acelei tari, primul ministru sau ministrul de externe. Poate totusi sa faca acest lucru daca
transmite invitatiile in numele ministrului Apararii Nationale cu ocazia unei vizite pe care acesta
o intreprinde in statul respectiv.
De modul in care este redactata invitatia depinde destul de mult raspunsul favorabil la
aceasta. Invitatia, atat prin continut cat si prin tinuta grafica trebuie sa-i insufle adresantului
dorinta de a participa la eveniment.
Invitatia este poate cel mai scurt mesaj diplomatic care poate fi transmis. La invitatii,
claritatea si concizia sunt esentiale, fiecare cuvant conteaza, redundanta nefiind acceptata.
Stilul trebuie sa fie curgator, fara repetari, fara a da nastere la confuzii. Textul trebuie sa fie
format dintr-o singura fraza, fara punctuatie, pentru a putea fi citit dintr-o data. (19)
Invitatia trebuie sa raspunda la cateva intrebari clare:
cine invita?
conform carei formule de curtoazie?
pe cine invita?
cu ce ocazie? De ce?
cand este prevazuta activitatea?
la ce ora?
cat dureaza? Uneori invitatiile oficiale pot sa prevada durata activitatii.
in ce loc?
care este tinuta vestimentara?
care sunt coordonatele punctului de contact la care se poate da raspuns cu privire
la participare, sau la care se pot cere detalii?
cum se ajunge la locul la care va avea loc evenimentul? Uneori se poate trimite si o
schita cu modul de deplasare venind din diferite directii.
detalii de parcare (daca este cazul)
De obicei, in situatiile legate de activitati apartinand diplomatiei militare cel care invita
este ambasadorul sau atasatul apararii, militar aero si naval. Uneori, pentru dineuri sau cocktailuri organizate la resedinta poate emite invitatii si adjunctul atasatului apararii.
Invitatia oficiala incepe cu titlul gazdei, de obicei fara nume:

53

Atasatul apararii, militar, aero si naval al Romaniei

Uneori invitatia poate sa prezinte si gradul si numele celui care invita:
Atasatul apararii, militar, aero si naval al Romaniei
Colonel .
Cutuma cere ca invitatia adresata si sotiilor sa fie formulata din partea cuplului.
Atasatul apararii, militar, aero si naval al Romaniei
Colonel .. si Doamna
In cazul in care pe invitatie nu este mentionata si sotia gazdei, cel care primeste
invitatia poate interpreta ca in cazul in care pe invitatie nu este o mentiune expresa, ca este
invitat fara sotie. In situatia in care sotia nu este prezenta in tara sau gazda este celibatar se va
avea grija ca invitatia sa fie adresata cuplului. Este foarte important ca pe plicul in care este
invitatia sa se mentioneze cu sotia sau Domnul si Domna in situatia in care este invitata
si sotia.
Exista situatii in care evenimentul are loc cu ocazia vizitei unei anumite personalitati
militare sau politico-militare sau cu ocazia unei sarbatori nationale in prezenta acestora. In
aceste situatii acest lucru se va mentiona in mod expres pe invitatie:
In onoarea Domnului Ministrul Apararii Nationale al Romaniei
Atasatul apararii, militar, aero si naval .
In anumite situatii se admite ca mentiunea ca activitatea se desfasoara in onoarea unei
personalitati sa fie facuta pe o nota separata atasata la invitatia tiparita.
Formula de curtoazie folosita da nuanta de formalitate invitatiei. Pentru invitatiile
formale se vor folosi expresii ca:
.
are onoarea de a invita pe

sa participe la
sau in limba engleza:

request the honor of the company of

at a reception
In cazul in care se doreste o invitatie mai putin formala, se poate folosi expresia:

are placerea de a invita pe

sa participe la

54

sau in limba engleza:

request the pleasure of the company of

at a reception
Raspunsul la invitatie este obligatoriu sa fie transmis, indiferent daca acesta este pozitiv
sau nu.
In cazul in care raspunsul la invitatie este pozitiv intr-un mod formal ar putea sa fie:

are onoarea de a accepta invitatia

Domnului
sau in limba engleza:

have the honor to accept

the kind invitation of

Un raspuns pozitiv mai putin formal va putea fi:

accepta cu placere invitatia

sau in limba engleza:

accept with pleasure

the kind invitation of

In cazul in care persoana invitata nu poate participa este obligatoriu ca in raspuns sa

prezinte o motivatie a neparticiparii. In acest raspuns poate sa motiveze: din cauza absentei
din localitate, din cauza unui angajament anterior, din cauza necesitatii indeplinirii
unor sarcini urgente etc, iar in limba engleza: because of the absence from the city;
due to a previous engagement; because of official duties etc
Invitatia trebuie sa contina succint dar clar motivatia invitatiei. De obicei se folosesc
formule de genul:
cu ocazia
in onoarea
la dejunul oferit in onoarea
la un dejun
la dineul oferit in onoare
la un dineu

55

 la dejunul oferit cu ocazia

la dineul oferit cu ocazia
la un cocktail oferit cu ocazia
la o receptie oferita cu ocazia
la dezvelirea
la dezvelirea si la receptia ce la urma la.
Alegerea datei unei invitatii este deosebit de importanta. Pentru activitatiile oficiale, in
general se evita zilele de sarbatoare nationala sau religioasa ale statului de acreditare, weekend-urile si vineri seara. Schimbarea ulterioara a datei unui anumit eveniment poate avea
consecinte deosebit de daunatoare.
Data poate fi mentionata in forma:
Joi, 25 octombrie 2000, ora 19.00
Sau in cazul in care activitatea are o durata limitata (formula uzitata din ce in ce mai
mult in ultimul timp ):
Joi, 25 octombrie 2000, de la ora 19 la ora 21
Alegerea orei la care are loc o activitate are importanta ei. In ultima perioada de timp,
se obisnuieste sa se faca invitatii chiar si la micul dejun. De obicei aceste activitati au un numar
redus de participanti si au o durata mica de desfasurare. Un mic dejun poate sa inceapa la ora
08.00 sau 08.30 si nu poate dura mai mult de 1-1,5 ore. Aceste activitati au, de regula, un
obiectiv precis referitor la abordarea unui numar redus de probleme pentru un schimb de opinii.
Invitatiile pentru dejun sunt, de obicei, cu un numar redus de persoane. In functie de
obiceiurile locale, dejunul poate avea loc incepand cu ora 12.00 dar nu mai tarziu de ora 14.00.
Dejunul dureaza, in general 1,5 2 ore. Uneori se organizeaza la orele 12.00 14.00 si receptii
sau cocktail-uri.
Invitatiile pentru dineu se fac la o ora potrivita pentru tara gazda. De exemplu pentru
S.U.A. un dineu poate sa inceapa la ora 18.30 sau 19.00 pe cand intr-un stat mediteraneean
acesta poate sa inceapa la orele 20.30 21.00. Receptiile care se organizeaza seara pot
incepe intre orele 18.00 20.00.
Locul in care are loc activitatea trebuie mentionat cu mare precizie dand adresa exacta,
iar daca este vorba de o cladire cu mai multe intrari, nominalizand exact intrarea.
Se indica adresa exacta chiar daca este mentionata si denumirea cladirii. De exemplu:
EMBASSY OF ROMANIA
2301, 23-rd. Street, NW
Washington D.C.
La indicarea adresei se pot da si indicatii de parcare. Este cunoscut faptul ca in marile
orase exista dificultati cu gasirea locurilor de parcare. In consecinta orice indicatii in acest sens
sunt deosebit de utile. De exemplu:
Valet parking available
on 1922, 21-st. Street,N.W.
Aceasta indicatie poate fi trecuta chiar in textul invitatiei sub adresa sau ea se poate
mentiona pe o nota suplimentara prezenta in plic.

56

Este, de asemenea, deosebit de utila prezenta in plic a unei harti simplificate pe care
este notat traseul pe care ar trebui sa-l parcurga invitatii. Aceasta se obisnuieste, mai ales, in
situatia in care invitatia se face pentru un dineu la resedinta, deci la o cladire care nu este
cunoscuta de public (cum ar fi, de exemplu, sediul unei ambasade).
In cazul dineurilor, in special, dar si in cazul altor ceremonii cu sau fara locuri destinate,
in invitatie se poate mentiona solicitarea de raspuns. De exemplu:
R.S.V.P. inainte de 10 octombrie
E-mail: www.embassy.org@hotmail.com
Tel.123-4567
sau, in limba engleza:
R.S.V.P. n.l.t. october 10
E-mail: www/embassy.org@hotmail.com
Tel.123-4567
n.l.t. reprezentand prescurtarea de la not later than.
Suportul material ca si grafica folosita sunt deosebit de importante pentru succesul unei
activitati.
Exista varianta unor invitatii pretiparite care sa fie valabile pentru orice activitate, prin
completarea cu mana libera a datelor specifice. O asemenea solutie nu este insa de
recomandat, intrucat ea nu dovedeste o atentie deosebita acordata evenimentului. Este indicat
ca invitatiile sa fie tiparite si sa fie adresate unei singure activitati. Se accepta ca numele
adresantului sa fie scris de mana.
Caracterele folosite sunt cele specifice statului de acreditare. Limba folosita este limba
statului de acreditare sau o limba de circulatie internationala.
Termenul de expediere este deosebit de important. El poate, in anumite cazuri sa fie
considerat ca o impolitete. O invitatie trimisa cu 1-2 zile inainte de eveniment este categoric o
impolitete. Termenul de expediere difera de la stat la stat, in functie de frecventa activitatilor
diplomatice. De exemplu, la Washington o invitatie trebuie trimisa cu 3-4 saptamani inainte de
eveniment. In Europa invitatia poate fi trimisa cu 10-14 zile inainte de eveniment. Este util si
apreciat ca gest, daca invitatia este insotita de sustinerea ei verbala cu diferite ocazii.
In cazul unor ceremonii, receptii, cocktail-uri sau alte activitati publice se accepta
inlocuirile. De exemplu, adjunctul atasatului apararii, militar,aero si naval il poate inlocui pe
acesta la activitati de acest gen. In cazul invitatiilor la un dejun, dineu sau orice activitate in care
este vorba de locuri destinate, inlocuirile nu sunt recomandate. In cazul in care la aceasta
activitate este deosebit de importanta reprezentarea tarii careia ii apartine diplomatul militar, se
poate solicita inlocuirea, cu conditia ca motivatia efectuarii ei sa fie cat se poate de serioasa.
In cazul inlocuirilor trebuie tinut cont de faptul ca precaderea nu se delega. Rezulta deci
ca in cazul in care s-a facut o inlocuire este de asteptat ca persoana care inlocuieste titularul sa
nu aiba aceeasi ordine de precadere.

9.14 PARTICIPAREA LA RECEPII I COCKTAIL-URI

Participarea diplomatilor militari sau a delegatiilor pe care acestia la insotesc la receptii
sau cockteiluri se face pe baza unei invitatii primite excepia fiind numai in cazul in care
organizeaza chiar ei asemenea activitati. Receptiile sau cocktail-urile se organizeaza cu diverse

57

ocazii ca: ziua nationala, ziua armatei, prezenta unor delegatii la nivel inalt in tara de acreditare,
incheierea misiunii unor diplomati etc
De obicei la intrarea in sala in care are loc activitatea, se constituie o linie de primire a
invitatiilor. In aceasta linie sunt primii diplomati ai misiunii incepand cu ambasadorul, in ordinea
de precadere. Atasatul apararii, militar, aero si naval il insoteste intotdeauna pe ambasador in
linia de primire, asezat dupa adjunctul sefului de misiune. La Ziua Armatei, atasatul apararii,
militar, aero si naval poate fi insotit si de primul sau adjunct. In cazul in care seful de misiune nu
decide altfel de optiuni, fiecare diplomat este insotit de sotie. In cazul in care receptia se ofera in
cinstea prezentei in tara de acreditare a unei inalte personalitati, aceasta personalitate va sta in
linie doar pana la sosirea omologului sau pe care-l va insoti in sala de receptie. Linia de primire
este indicat sa nu fie mai lunga de 6 persoane. Uneori, atunci cand este vorba de un numar
mare de invitati si gazda este de rang foarte inalt, alaturi de gazda se afla un ofiter de protocol
care prezinta gazdei pe fiecare dintre invitati.
In cazul evenimentelor deosebit de importante in plicul in care se afla invitatia se
gaseste si un bilet de prezentare in care sunt inscrise numele si functia celui invitat. Acest
bilet de prezentare se inmaneaza ofiterului de protocol care-l prezinta pe cel invitat
personalitatii gazda. In cazul in care nu se procedeaza in acest fel iar ofiterul de protocol nu il
cunoaste pe cel invitat ii va solicita sa-si spuna numele si functia sau ii va cere o carte de vizita
pentru a-l prezenta.
Pe masura ce sosesc invitatii acestia trec prin fata liniei de sosire, dau mana cu fiecare
membru al liniei de sosire si rostesc cateva cuvinte protocolare legate de evenimentul respectiv:
felicitari pentru aceasta minunata zi pentru tara dumneavoastra sau prezenta domnului
este importanta pentru dezvoltarea relatiilor dintre si tara dumneavoastra etc Gazdele
multumesc pentru urari si invita oaspetii in sala.
Cand se strang mainile este bine ca acesta sa se faca fara exclamatii de satisfactie,
imbratisari, batai pe umar sau pe antebrat. Cand gazda are relatii foarte bune cu unul din
oaspeti este posibil ca acestia sa se bata discret pe umar sau pe antebrat. Acest gest se
intalneste mai des intre militari. Este insa total contraindicat ca militarul cu grad inferior sa-l bata
pe umar sau pe antebrat pe militarul cu grad superior. In unele tari se obisnuieste ca domnii sa
pupe discret pe obraz doamnele cu care se cunosc foarte bine si de asemenea domnele
obisnuiesc sa se pupe intre ele. Acest gest trebuie insa facut cu mare discernamant, discretie si
fara efuziuni de atasament. Este contraindicat ca barbatii sa se pupe intre ei. Desi in unele tari
exist si un asemenea obicei, este posibil ca gresala de a pupa un barbat sa fie mai mare decat
acea de a nu-l pupa.
In cazul in care diplomatul militar este insotit de sotie, in cazul in care este invitat, la
linia de primire va inainta in fata sotiei si dupa ce se va prezenta cu grad si functie va face
jumatate de pas inapoi si o va prezenta si pe sotia sa. Cand invitatii trec prin fata liniei de
prezentare acestia nu incep o conversatie cu personalitatiile din linie ci se rezuma doar la
cuvintele protocolare.
Dupa circa 15-20 de minute, in cazul in care majoritatea personalitatiilor asteptate au
sosit, este posibil ca seful de misiune impreuna cu atasatul apararii sa paraseasca linia de
primire pentru a-i intretine pe invitati. In linia de primire ramane adjunctul sefului de misiune sau
unul din consilieri si adjunctul atasatului apararii, acolo unde acesta este la misiune.
Sosirea la o receptie sau un cocktail nu se face, sub nici o forma, inainte de ora care
este mentionata pe invitatie dar nici cu mai mult de 10-15 minute intarziere. In cazul in care se
anticipeaza dificultati cu parcarea, este bine ca diplomatul sa soseasca in zona mai devreme,
dar nu va intra in sala inainte de ora mentionata in invitatie. De asemenea este indicat ca
diplomatul militar, mai ales in situatia in care insoteste o delegatie sa faca, cu o zi inaintea
evenimentului, o deplasare de recunostere in zona in care acesta va avea loc, pentru a afla
detalii legate de parcare, trafic etc Este bine ca recunoasterea sa nu se faca cu mai multe zile
inaintea evenimentului intrucat este posibil ca sa aiba loc schimbari in trafic pana la data
respectiva.
Tinuta diplomatului militar la receptii sau cocktailuri este intotdeauna militara, uniforma
de ceremonie, in cazul in care in invitatie nu s-a specificat altfel. In cazul in care diplomatul

58

militar insoteste o delegatie el va avea tinuta pe care o au si militarii din delegatie. In cazul in
care diplomatul militar este invitat in uniforma militara si el participa in costum civil, acest gest
poate fi interpretat ca un refuz al reprezentarii armatei tarii respective la receptie, iar
participarea diplomatului militar are mai mult caracter informal.
Pentru un diplomat militar participarea la o receptie sau un cocktail trebuie considerate
ca o activitate de reprezentare a armatei tarii sale si ca o activitate de lucru. Este indicat ca
inainte de aceasta activitate stiind, in principiu, cu cine se va intalni, diplomatul militar sa-si
pregateasca din timp aspectele pe care le va aborda cu anumite persoane.
Consumul de bauturi alcoolice trebuie sa fie doar simbolic, avand in vedere si faptul ca,
de obicei, la intoarcere diplomatul militar trebuie sa-si conduca masina. Se vor evita mancarurile
cu ceapa, usturoi sau alte produse care pot constitui un element deranjant in discutiile cu alte
persoane.
Pe timpul desfasurarii unei asemenea activitati, ca si in alte situatii, se fac numeroase
prezentari. In efectuarea prezentarilor se va tine cont de anumite reguli: un grad inferior va fi
prezentat unui grad superior, un subordonat va fi prezentat unui superior, persoana cea mai
tanara va fi prezentata persoanei mai in varsta, femeile vor fi prezentate barbatilor, oaspetii care
sosesc vor fi prezentati celor care deja au sosit.
Suveranul unei tari, presedintele sau primul ministru sunt persoane care nu se prezinta.
Persoana careia ii este prezentata o anumita persoana este cea care intinde mana.
Exceptia o reprezinta femeile care, in orice situatie vor fi cele care vor intinde primele mana.
Daca circumstantele nu permit ca o persoana sa fie prezentata de o alta, exist si
formula prin care o persoana se poate prezenta singura. Se poate incepe cu o formula de genul
Buna seara (ziua)! Cred ca nu am fost prezentati. Sunt (gradul, functia, numele si prenumele
si, daca este cazul, tara pe care o reprezinta) Este o impolitete ca o persoana sa se prezinte
doar cu numele mic.
Discutiile nu se vor purta cu voce prea ridicata dar nici prea scazuta avand in vedere
zgomotul de fond mai mare decat la o discutie obisnuita. Se va evita abordarea unor probleme
sensibile tinand cont de faptul ca aceasta este totusi o activitate publica. O persoana, oricat de
interesanta ar fi discutia cu aceasta, nu trebuie monopolizata ci este indicata stabilirea unui
contact intr-una din zilele urmatoare. Se vor evita gesturile largi in timpul discutiilor, rasul
zgomotos si orice manifestari care ar atrage atentia celor din jur. In cazul in care o personalitate
tine o cuvantare, pe timpul acesteia se intrerupe conversatia.
Este bine ca paharul cu bautura sa fie tinut in mana stanga pentru a evita trecerea
acestuia dintr-o mana in alta atunci cand se strange mana cuiva. Este bine ca paharul sa nu fie
plin pentru a evita varsarea sa accidentala pe imbracamintea unuia din invitati.
Se vor evita cercurile numai de barbati lasand doamnele singure.
In cazul in care unul dintre invitati trebuie sa plece mai devreme, el il va cauta pe cel
care i-a trimis invitatia, ii va multumi pentru invitatie si va parasi receptia explicnd un motiv
pentru care a trebuit sa plece. Participarea la receptii sau cocktailuri nu trebuie sa dureze mai
mult de 1,5-2 ore. Orice prelungire a prezentei peste doua ore poate fi considerata o impolitete.
La plecare, diplomatul militar il cauta pe omologul sau care a fost gazda petrecerii si alaturi de
multumirile pentru invitatie ii mai transmite cateva cuvinte protocolare. Nu va uita cateva cuvinte
frumoase si pentru sotia acestuia.

9.15 PARTICIPAREA LA UN DINEU

Participarea la un dineu este expresia cea mai inalta a politetii, a stimei si a raporturilor
existente intre persoane.
Sosirea la un dineu trebuie sa fie la ora mentionata in invitatie. In nici un caz mai
devreme dar nici cu o intarziere mai mare de 10-15 minute. Un buchet de flori oferit gazdei de

59

sex feminin a devenit obligatoriu in comportamentul diplomatic.

La sosire odata cu cele cateva urari politicoase se ofera buchetul de flori. De obicei
acesta se ofera fara ambalaj. Uneori insa ambalajul este destul de sofisticat si scoaterea florilor
din ambalaj necesita un timp indelungat si deseori jenant. Florile se ofera cu mana stanga,
inclinate sau culcate, in timp ce cu mana dreapta se strange discret mana gazdei. Gazda se va
grabi sa puna florile intr-un vas in cazul in care nu exist altcineva care sa faca acest lucru
imediat. Aruncarea buchetelor intr-un colt, unul peste altul este o grava impolitete.
Alegerea felurilor de mancare de catre gazda are rolul de asigura sau nu premizele
succesului unui dineu. Este recomandat sa nu se faca experiente noi cu ocazia dineurilor.
Mancarea servita trebuie sa placa invitatiilor si nu sa reprezinte ciudatenii ale bucatariei
nationale. Mancarurile servite trebuie sa nu puna la incercare bunele maniere ale invitatiilor,
dexteritatea acestora in folosirea unor ustensile neobisnuite care ar putea duce la incidente
nedorite prin patarea hainelor celor invitati. De exemplu: daca se serveste homar, acesta va
trebui sa fie complet curatat fara a fi necesara utilizarea ustensilelor specifice pentru curatirea
sa. De la rata se va servi numai pieptul pentru a permite folosirea exclusiva, cu usurinta, a
furculitei si cutitului.
La alegerea felurilor de mancare se va tine cont de interdictiile religioase. In general
regulile care trebuie urmate sunt cele ale tarii de resedinta, dar nu este indicat a pune un
oaspete in situatia ca din motive religioase sa fie obligat sa nu manance un anumit fel de
mancare. De exemplu credinta ebraica cere mancarea numai cusher. In aceste situatii, pentru
acel invitat este recomandabil sa ne adresam unei bucatarii specializate in pregatirea acestui
gen de mancare. Musulmanii nu consuma carne de porc si evita consumul bauturilor alcoolice.
Hindusii nu consuma carne de vaca. Unii ortodocsi, in anumite perioade anului nu consuma
produse animale si altele.
Alegerea felurilor de mancare trebuie sa tina seama si de dietele medicale ale unor
invitati. Nu este o impolitete ca odata cu invitatia transmisa unor persoane sa se solicite si date
referitoare la restrictiile alimentare. Aceasta se poate face si prin telefon.
Exista si o serie de alte erori care trebuie evitate in alegerea meniului. De exemplu: nu
pot fi oferite doua feluri de mancare cu sos, sau doua feluri de mancare cu aceeasi baza. De
exemplu: nu se pot servi la aperitiv preparate pe baza de peste si ca fel principal somon la
gratar sau salau. Mancarea nu trebuie sa fie in exces. De asemenea, dulciurile, oricat de
gustoase ar fi, nu trebuie servite in exces.
Servitul la masa se face intotdeauna prin stanga invitatului in timp ce debarasarea se
face prin dreapta sa.
In cazul in care se organizeaza bufet, este total contraindicata umplerea farfuriei in
exces. Sunt mai indicate mai multe deplasari la bufet.
Alegerea vinurilor este poate cea mai dificila parte in stabilirea meniului. Printre invitati
este posibil sa fie persoane care sa fie buni cunoscatori si de aceea, cu cat o masa este
onorata de prezenta unor persoane de rang inalt cu atat trebuie acordata o mai mare atentie
alegerii vinurilor.
Despre alegerea vinurilor se pot scrie tratate intregi. De aceea ne vom rezuma doar la
cateva elemente de baza.
Temperatura la care se serveste vinul este deosebit de importanta in punerea sa in
valoare. Vinul rosu se spune ca se serveste la temperatura camerei. Acest lucru nu este
intotdeauna adevarat pentru ca temperatura camerei poate fi mai mare decat temperatura
optima de servire a vinului rosu. Pentru a-i savura buchetul, vinul rosu se serveste la
temperatura de 14-18 grade Celsius. Vinul alb se serveste la temperatura de 8-12 grade
Celsius. Sampania se serveste la 9 grade Celsius. Vinul alb se tine intr-o frapiera cu gheata
timp de 15-20 de minute, sampania putin mai mult. Se pot tine si in frigider timp de circa 40 de
minute. Vinul rosu se poate tine in frigider circa 15-20 de minute. Este exclusa racirea vinului in
congelator intrucat frigul puternic degradeaza vinul.
In alegerea vinurilor in functie de felurile de mancare exist, de asemenea cateva

60

recomandari de baza. De exemplu: pentru peste slab, fructe de mare fara grasimi, pui la gratar,
branzeturi, se pot servi vinuri albe seci noi. Pentru peste gras (somon, somn etc), pui cu
ciuperci sau cu unt, homar in sos de smantana, branzeturi grase etc se serveste vin alb sec si
vechi. Pentru pateu de gasca sau desert se servesc vinuri albe demiseci sau chiar dulci. Pentru
carnea rosie fara sos, carnea alba sau branzeturile proaspete se serveste vin rosu usor. Pentru
carnea rosie cu sos sau vanat se servesc vinuri rosii aspre, vechi. Vinurile rose se pot servi cu
carne alba sau bufet rece. In ultima perioada se accepta folosirea vinurilor rose cu peste. Insa,
avand in vedere faptul ca acest lucru este cunoscut de prea putina lume este indicat sa se evite
pentru a nu risca o interpretare negativa.
Cafeaua se poate servi inainte de felul principal sau la desert. In mod obligatoriu, la
servitul cafelei se va pune intrebarea daca se serveste cafea cu sau fara cofeina, si se va servi
in functie de dorinta oaspetelui.
La unele dineuri inaintea felului principal se poate servi sorbet.
Este foarte util ca la dineuri sa se afle pe masa menu-ul. Acesta poate sa fie atat in
dreptul fiecarui invitat cat si pus catre mijlocul mesei pentru 2-3 invitati.
In planificarea unui dineu trebuie sa se tina cont de urmatoarele etape de timp: la
inceput, pentru circa 45 de minute, pana cand se aduna toti invitatii, se servesc, de preferinta
intr-o camera separata bauturi alcoolice, se fac prezentarile si incepe conversatia. Masa propriu
zisa trebuie sa dureze nu mai mult de 1,5 ore, dupa care urmeaza inca aproximativ 45 de
minute servirea bauturilor digestive.
In categoria bauturilor aperitive pot intra: whisky, gin, votca, campari, martini sec,
palinca, tuica, bere, un pahar de vin alb sec etc.
In timpul mesei se serveste numai vin.
In categoria bauturilor care se servesc dupa masa pot intra: coniac, armaniac,
calvados, baileys, amaro, amaretto, lichioruri dulci, porto, vin dulce etc.
In timpul primelor 45 de minute oaspetii vor fi invitati intr-o camera in care li se vor servi
bauturi aperitiv. In general, oaspeti stau in piciore, dar daca spatiul permite pot sa stea si jos.
Odata cu bauturile aperitiv pot fi servite si snack-uri (mici aperitive).
Pe timpul primirii, gazdele nu tin paharul in mana chiar daca pana in acel moment,
intretinandu-si primii musafiri au servit cu acestia un pahar de bautura. Vor exist niste masute
mici unde vor lasa paharele.
Dupa ce s-au ridicat de la masa gazdele invita oaspetii intr-o alta camera pentru a servi
bauturile digestive. Aceasta poate fi tot camera de primire, in care pe timpul dineului s-a facut
ordine. Pe timpul acestei perioade se pot servi si dulciuri mici sau chiar bucatele de ciocolata.
La plecare oaspetii, in mod obligatoriu se adreseza gazdei multumind pentru seara
placuta petrecuta impreuna. Este indicat ca si a doua zi, telefonic sau prin trimiterea unei scurte
note, sa se multumeasca din nou pentru dineul oferit.

9.16 TOASTUL
Pe timpul dineurilor, uneori chiar al receptiilor, diferitele personalitati rostesc toasturi.
La dineuri toastul se rosteste, de obicei, inainte de servirea desertului. Primul toast este
al gazdei, dupa care replica vine din partea personalitatii invitate. Toastul nu trebuie sa tina mai
mult de 3-5 minute. In cadrul acestuia se vor spune cuvinte care sa contribuie la dezvoltarea
relatiilor dintre cele doua sau mai multe state reprezentate la dineu. Se obisnuieste ca toasturile
sa inceapa cu unele aprecieri cu caracter amuzant dar in nici un caz acid sau care ar putea
duce la o interpretare eronata. In cazul in care aceste aprecieri amuzante nu sunt bine pregatite
este mai indicat ca ele sa lipseasca.
In cazul in care gazda a dat dineul in onoarea unei delegatii sosite din tara cu invitarea

61

unor personalitati ale statului acreditant, gazda se ridica in picioare si prezinta mai intai
personalitatea care conduce delegatia sosita din tara iar aceasta se ridica in picioare si tine
toastul. Persoana cu rangul cel mai inalt din partea celeilalte tari raspunde toastului gazdei.
Orice interventii ulterioare ale altor comeseni nu sunt binevenite.
Pe timpul toastului, toti participantii stau pe scaun, asculta, nu beau si nu mananca.
Orice toast se incheie cu ridicarea paharului de catre cel care incheie toastul. Toata lumea se
ridica in picioare si ridica paharul. In cazul in care unul din participanti are paharul gol, il va
ridica, la fel ca si ceilalti, mascand cu mana faptul ca este gol si va mima faptul ca bea din el.
In cazul in care, la o receptie sau un dineu sunt mai multi oratori, primul care va spune
toastul va fi gazda, urmata in ordine descrescatoare a precaderii de catre ceilalti oratori. Dupa
persoana cu rangul cel mai inalt nu mai toasteaza nimeni.

9.17 AEZAREA LA MESE

Asezarea la mese este esentiala pentru buna desfasurare a unui dineu, dejun sau mic
dejun. Aceasta depinde atat de forma mesei cat si de componenta participantilor.
In planificarea asezarii la masa a invitatiilor intotdeauna trebuie luata decizia asupra
locului pe care sta gazda ca si a locului desemnat invitatului principal. In Fig.9.17.1 este
prezentata maniera franceza de pozitionare a acestora, iar in Fig. 9.17.2 este prezentata
varianta engleza.(19)

gazda

gazda

oaspetele
de onoare

oaspetele de onoare

Fig. 9.17.1.

Fig.9.17.2.

In Fig.9.17.3 este prezentata o varianta cu 6 persoane la masa iar in Fig.9.17.4. o

varianta cu 10 persoane. In Fig. 9.17.4. este prezentata o varianta in maniera franceza a unei
mese cu 14 persoane iar in Fig. 9.17.5. o varianta in maniera engleza a unei mese cu 16
persoane.(19)

gazda

oaspetele de onoare

62

gazda

oaspetele de onoare

Fig. 9.17.3.

Fig. 9.17.4.

Fig. 9.17.6, Fig.9.17.7, Fig. 9.17.8 si Fig. 9.17.9. sunt prezentate cateva variante de
asezare la mese rotunde.

gazda

oaspetele de onoare

gazda

oaspetele
de onoare

Fig. 9.17.4.

Fig. 9.17.5.

Fig. 9.17.6.

Fig.9.17.7.

Fig. 9.17.8.

Fig. 9.17.9.

9.18 PE TIMPUL MESEI

La pregatirea unei mese trebuie sa se tina cont de cateva elemente de baza. Nu ne
propunem exhaustivitate in tratarea acestui subiect ci doar cateva indrumari care ar putea sa

63

ajute la realizarea succesului unei mese, cel putin pe masura eforturilor si dorintei gazdei.
Pentru un dineu de tinuta fata de masa trebuie sa fie alba, de o curatenie impecabila,
proaspet calcata, fara cute. La mijlocul mesei se dispune un aranjament floral, in mod
obligatoriu din flori naturale praspete. Se exclud florile artificiale. Aranjamentul floral nu trebuie
sa stanjeneasca paticipantii de o parte si de alta a mesei in a se vedea si a purta un dialog de o
parte si de cealalta a mesei. Lumanarile de calitate asezate pe masa la un dineu, in sfesnice
elegante, sporesc gradul de distinctie al activitatii.
Tacamurile se aseaza la masa in functie de meniu. Ele se aseaza in ordinea in care
urmeaza a fi folosite, cele din dreapta, de la dreapta la stanga, cele din stanga, de la stanga la
dreapta, cele in fata dinspre centrul mesei spre interior. In dreapta, intotdeauna se aseaza
cutitele (pentru aperitive, peste, felul principal) si lingura (rotunda, pentru consomme, ovala,
pentru supa). In stanga se aseaza furculitele (pentru aperitive, peste, felul principal). In fata se
aseaza lingurita pentru cafea, furculita pentru desert, lingurita pentru desert si cutitul pentru
desert. In situatiile, destul de rare, cand se servesc melci, scoici, langusta, homar sau alte feluri
de mancare mai deosebite, tacamurile de mai sus pot fi intercalate si cu altfel de ustensile.
Cutitele se aseaza cu lama catre farfurie, lingurile cu concavitatea in sus iar furculitele cu dintii
in sus.
Folosirea tacamurilor difera in functie de tara. De exemplu, in SUA salata se serveste
ca prim fel de mancare. De obicei salata se mananca fara folosirea cutitului, astfel incat s-ar
putea ca in dreapta sa nu gasiti cutitul pentru aceasta. In multe state europene prajitura se
mananca cu lingurita. Daca insa, in fata farfuriei veti gasi lingurita si furculita, fara cutit, aceasta
inseamna ca prajitura se mananca cu furculita in mana stanga si lingurita in mana dreapta.
Uneori tacamurile de desert se aduc inainte de servirea acestuia.

Fig. 9.18.1.

Fig.9.18.2.

Fig. 9.18.3.

64

Modul de dispunere al tacamurilor, paharelor si farfuriilor este prezentat in Fig. 9.18.1,

Fig. 9.18.2, Fig. 9.18.3. (19). Servetul se aseaza pe farfurie impaturit sau intr-un inel-suport tot
pe farfurie. Asezarea ornamentala a servetelor in forme fanteziste este o nota de prost gust.
La unele mese servetele se aseaza langa farfurie, intotdeauna in stanga. Farfurioara
pentru paine se afla intotdeauna in stanga, cu un cutitas pe ea pentru unt. In cazul in care nu se
serveste painea taiata felii ci se servesc chifle, cu acel cutitas se taie chiflele pe jumatate si se
intinde untul pe acele jumatati. Uneori pe farfurioara de paine se gasesc deja chifle sau cateva
felii de paine.
In cazul in care se aseaza salata pe masa, aceasta se aseaza intotdeauna in dreapta.
Spatiul confortabil pentru fiecare persoana trebuie sa fie de 60-70 cm.
Pe timpul desfasurarii mesei trebuie stapanita perfect abilitatea de a manca si de a
sustine in acelasi timp o conversatie.
Tinuta la masa trebuie sa fie dreapta, cu o usoara aplecare a capului, atat cat este
necesar pentru a putea manca fara accidente supa sau consomme-ul. De marginea mesei se
vor sprijini doar incheietura mainilor si nu tot bratul. Tinuta dreapta usureaza conversatia.
Imediat ce o persoana s-a asezat la masa ia servetul din stanga sa si il intinde pe
genunchi. Ne vom sterge cu el la gura, mai ales inainte de a bea din pahar. La ridicarea de la
masa servetul se lasa langa farfurie neimpaturit. Impaturirea cu grija a servetului poate fi
interpretata ca un semn ca masa nu va placut sau a fost insuficienta.
Cand nu mai intentionati sa mancati un anumit fel de mancare sau cand ati terminat de
mancat, tacamurile se lasa paralel pe farfurie, cu manerele catre dreapta.
Micile suporturi de tacamuri care se gasesc dispuse pe partea dreapta servesc pentru a
sprijini tacamurile folosite, atunci cand nu se intentioneaza schimbarea acestora dupa fiecare fel
de mancare.
Painea asezata pe farfurioara din stanga se rupe in bucatele mici, cu amandoua
mainile, atat cat se baga o data in gura.
Coaja branzeturilor se indeparteza cu ajutorul cutitului si al furculitei.
Inainte de a servi sare sau piper, acesta se ofera vecinilor de la masa. La fel se
procedeaza in cazul in care painea se gaseste in cosulete asezate pe masa.
Se poate solicita o portie suplimentara cu excepia supei, branzeturilor si desertului. In
general, este insa indicat sa nu se faca acest gest pentru a nu pune gazda in dificultate. De
obicei cei care servesc intreaba daca cineva doreste o portie suplimentara si in aceasta situatie
se poate raspunde afirmativ. In nici un caz nu se va solicita si o a treia portie.
Fumatul la masa este o impolitete chiar daca pe masa se afla scrumiere. In cazul in
care langa dumneavoastra se va afla o persona care nu suporta fumul, aceasta nu se va putea
deplasa catre un alt loc fara fum decat daca va parasi masa. Fumatorii vor putea sa-si satisfaca
dorinta de a fuma la sfarsitul mesei cand se vor servi bauturile digestive si uneori tigari sau
trabucuri, de obicei intr-o alta camera.

9.19 IN MASINA
Indiferent de situatie, persoana cu pozitia cea mai inalta va sta intotdeauna in locul din
dreapta spate. In cazul in care in delegatie se afla si un reprezentant de rang inalt al statului de
acreditare acesta va sta in spate in stanga. De obicei, in spate stau doar doua persoane (Fig.
9.19.1.)(19). In cazul in care trebuie sa stea trei persoane, locul cel mai important este cel din
dreapta spate, apoi cel din stanga spate iar locul de la mijloc din spate va fi considerat cel de-al
treilea in ordinea de precadere. Atasatul apararii, in cazul in care nu este la volan, va sta in locul
din dreapta fata. In cazul in care in masina se afla numai persoana de rang inalt, atasatul
apararii si soferul, atasatul apararii va sta in stanga spate, dupa ce a cerut permisiunea pentru a

65

ocupa acest loc.

Uneori, cand in masina se afla numai atasatul apararii, care conduce masina, persoana
de rang inalt, ca gest amical, poate sa stea pe locul din dreapta fata. Initiativa pentru acest gest
va apartine persoanei de rang inalt.
Cand este invitata si sotia personalitatii principale, in coloana, aceasta se va afla in cea
de a doua masina si va ocupa locul din dreapta spate fiind insotita de o persoana de sex
feminin, uneori chiar de catre sotia atasatului apararii, militar, aero si naval.

Fig. 9.19.1.
In cazul in care in masina este nevoie de prezenta unui interpret, acesta va ocupa locul
din dreapta fata.
Persoana care ocupa locul de onoare din masina va urca intotdeauna prima.

66

10. NOTIUNI DE DREPT INTERNATIONAL UMANITAR

10.1 GENERALITATI
Cunoasterea elementelor de baza ale dreptului international umanitar este esentiala in
exercitarea misiunilor ce constituie elemente ale diplomatiei militare.
Dreptul international umanitar cuprinde o serie de reguli si cutume care se refera la
relatia dintre subiectele de drept international (state sau miscari de eliberare internationala) in
perioda de desfasurare a conflictelor. Normele sale se aplica din momentul declararii sau
instituirii starii de beligeranta si pana in momentul incetarii de facto a ostilitatiilor.
Desi este considerat a fi componenta a dreptului international public, intre acesta si
dreptul international public exist o contradictie majora: in timp ce dreptul international public
exclude razboiul considerandu-l in afara conceptelor umanitare, dreptul international umanitar
exist pentru ca razboiul exist.
Dreptul international umanitar are doua componente de baza: dreptul razboiului si
dreptul umanitar propriu-zis.
Dreptul razboiului cauta sa limiteze efectele distrugatoare ale acestuia pastrandu-le in
limitele stricte ale necesitatiilor militare si cautand sa evite pagubele colaterale in categoria
carora intra in primul rand efectele devastatoare asupra populatiei civile, asupra lacaselor de
cult, a obiectivelor socio-culturale etc
Normele dreptului umanitar propriu-zis cauta sa protejeze populatia civila din zona de
conflict, pe raniti, prizonieri, naufragiati etc
In general conflictele armate se impart in doua categorii de baza:
conflicte armate internationale
conflicte armate interne
In conformitate cu Conventia de la Haga din 1907, conflictul armat international este
situatia legala in care doua sau mai multe state sunt autorizate sa decida asupra conflictului lor
prin folosirea fortelor armate Din aceasta conventie rezulta faptul ca razboiul este un act legal
de drept international. El are loc intre doua state care printr-o formula de genul ultimatumului
sau a declaratiei de razboi isi incunostiinteaza inamicul ca va porni razboiul impotriva sa.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Carta ONU stipuleaza faptul ca statele nu mai au
dreptul de a-si rezolva problemele conflictuale prin razboi. Astfel, art.2, paragraful 4,
mentioneaza: Toti membrii organizatiei se vor abtine in relatiile lor internationale de a recurge
la amenintarea cu forta sau la folosirea ei fie impotriva integritatii teritoriale ori independentei
politice a vreunui stat, fie in orice alt mod incompatibil cu scopurile Natiunilor Unite.
Dupa anul 1945, notiunea de razboi incepe sa fie din ce in ce mai putin folosita, ea fiind
inlocuita cu notiunea de conflict armat international. In conformitate cu noile legiferari
internationale, mai ales in conformitate cu Conventia de la Geneva din 1949 completata cu
Protocolul I de la Geneva din 1977, conflictul armat international cuprinde:
un razboi interstatal declansat printr-o declaratie de razboi sau un ultimatum
un conflict armat intre doua sau mai multe state chiar daca starea de razboi nu este
recunoscuta de unul dintre aceste state
miscarile de rezistenta organizate in situatii de ocupatie totala sau partiala. In

67

aceasta categorie intra si razboaiele de eliberare nationala duse de popoarele aflate

sub regim de ocupatie ca si luptele duse de populatiile majoritare impotriva regimurilor
totalitare minoritare.
Conflictele armate neinternationale sau conflictele interne cuprind: razboaiele civile,
razboaiele de eliberare nationala impotriva dominatiei coloniale, razboaiele religioase,
razboaiele de secesiune, razboaiele duse pentru schimbarea guvernelor, si altele.
Carta ONU actioneaza intotdeauna prin masuri aplicate statelor. In perioada actuala
exist insa situatii in care in anumite zone de conflict statul practic nu mai exist. Este deci
vorba de conflictul armat intern destructurat. In aceste situatii ONU nu poate sa intervina decat
prin masuri de securitate pentru impunerea pacii, intreprinse de Consiliul de Securitate ONU.
Dreptul umanitar isi exercit atributiile sale prin cutume, practici si tratate sau conventii
internationale.

10.2 STAREA DE BELIGERAN

Fiind un drept al razboiului actiunile dreptului umanitar apar din primele momente
pregatitoare ale starii de beligeranta. Se cunoaste din istorie faptul ca intreruperea starii de
pace intre doua state era anuntata de catre unul dintre acestea. Acest act era considerat un act
de onoare si loialitate din partea unor state sau armate. El era cel care deosebea modul de
actiune al unor osti ce apartineau unor conducatori de state de hoardele de bande inarmate a
caror unic scop era jaful.
In cadrul Conferintei de pace de la Haga din 1907 s-a introdus un paragraf care
prevede: Puterile contractante recunosc ca ostilitatiile intre ele nu trebuie sa inceapa fara un
avertisment prealabil neechivoc, ce va avea fie forma unei declaratii de razboi motivate, fie
aceea a unui ultimatum cu declaratie de razboi conditionata. Starea de razboi se comunica si
neutrilor, pentru ca acestia sa-si poata lua toate masurile la actiunile colaterale ce ar putea sa
apara ca urmare a starii de beligeranta (refugiati, migratie, trafic ilegal de arme sau persoane
etc). Avertizarea partilor beligerante se face prin doua modalitati: declaratie de razboi sau
ultimatum.
Declaratia de razboi presupune ca starea de beligeranta poate sa apara imediat ce
aceasta a fost emisa. Aceasta este emisa de regula de guvern sau de catre organul legislativ
(parlamentul, congresul etc). Declaratia de razboi poate fi insotita si de o motivatie. De obicei
insa aceasta nu este cea reala.
Ultimatumul difera de declaratia de razboi prin faptul ca inceperea ostilitatiilor este
conditionata de neindeplinirea anumitor conditii impuse de catre partea care intentioneaza sa
declanseze conflictul armat. Beligeranta este prezentata ca o ultima optiune in cazul in care nu
se indeplinesc conditiile mentionate.
Din momentul in care ostilitatiile au inceput, se aplica normele cutumiare si
conventionale de drept umanitar international. Acestea depind de pozitia in care se afla fiecare
stat implicat. Pozitiile in care se afla statele pot fi: beligerante, cobeligerante, nebeligerante si
neutre.
Statele beligerante sunt statele participante efectiv la conflict, indiferent de pozitia
ofensiva sau defensiva in care s-ar afla la un moment dat.
Statul cobeligerant este statul care este in pozitie de stat aliat cu unul din statele
beligerante impotriva unui inamic comun.
Statul nebeligerant este statul care nu ia parte directa la conflict, dar sustine una din
partile aflate in conflict, sustragandu-se in acest fel de obligatia de a fi in pozitie de impartialitate
fata de cei doi beligeranti.
Statul neutru este statul care se situeaza de la inceput cu totul in afara conflictului
dovedindu-si pe parcurs impartialitatea fata de cei doi beligeranti.

68

Este posibil ca pe durata unui conflict anumite state sa-si modifice statutul, in functie de
interesele proprii.
Starea de beligeranta atrage dupa sine o serie de efecte juridice. Acestea sunt: ruperea
relatiilor diplomatice si consulare prin retragerea diplomatiilor din cele doua state, efecte asupra
tratatelor internationale prin anularea, suspendarea sau mentinerea acestora, efecte asupra
proprietatii statelor prin confiscarea, sechestrarea sau luarea in administratie a unor bunuri sau
proprietati.

10.3 STATUTUL COMBATANILOR

Pe timpul starii de beligeranta, cetatenii se pot gasi in urmatoarele pozitii fata de statele
aflate in conflict:
nationali aflati pe propriul teritoriu
straini, resortisanti ai statelor aliate, prietene sau neutre
nationali ai unui stat inamic
nationali aflati pe teritoriul lor national ocupat de inamic
In ceea ce priveste relatiile dintre cetatenii statelor beligerante, practica a dovedit ca
fiecare stat interzice orice relatii dintre acestia. In evaluarea juridica a acestor pozitii se are in
vedere, in primul rand starea cetateanului fata de actul de beligeranta in sine, adica faptul ca
acesta este combatant sau face parte din populatia civila necombatanta.
In derularea unui conflict este esentiala definirea regulilor in urmatoarele domenii:
categoriile de persoane care participa la operatiunile militare
metodele si mijloacele de lupta folosite
locul unde se pot desfasura operatiile militare
Avand in vedere faptul ca razboiul este o actiune desfasurata intre doua state sau doua
guverne, participantii la ostilitati ucid sau distrug in numele acestora. Ei comit aceste acte de
violenta sub protectia legilor internationale. Aceste legi indica deosebit de clar care sunt
persoanele autorizate sa comita acte de ostilitate acestia purtand denumirea de combatanti.
Operatiunile militare nu pot fi duse decat de combatanti, lupta desfasurandu-se cu combatantii
inamicului. Toate actiunile se duc fara comiterea de acte de ostilitate catre populatia civila cu
obligatia din partea acesteia de a nu comite acte de ostilitate fata de fortele combatante.
Persoanelor cu statutul de combatant li se acorda imunitate pentru distrugerile
provocate ca urmare a unor actiuni pur militare proportionale ca riposta. Combatantii capturati
de inamic au dreptul la statutul de prizonier de razboi.
In Conventia de la Haga din 1899, se mentioneaza faptul ca statutul de combatant se
confera:
armatei
militiilor sau corpurilor de voluntari care indeplinesc urmatoarele conditii:
comandantul este o persoana responsabila, poarta armele la vedere, au uniforme sau
semne distinctive, se conformeaza legilor razboiului.
Se mai poate atribui statutul de combatant populatiei civile aflate pe teritoriul neocupat,
care la apropierea inamicului, se inarmeaza si lupta impotriva acestuia fara a mai avea timp sa
se constituie intr-o armata regulata sau in militie. Intrucat aceasta actiune a avut loc pe teritoriul
neocupat ea nu poate fi considerata ca guerila, partizanat sau insurgenta.
Tinand cont de concluziile rezultate in acest domeniu din cel de-al doilea razboi
mondial, Conferinta de la Geneva, din 1949 a reformulat statutul prizonierilor de razboi astfel:

69

A. Sunt prizonieri de razboi, in sensul prezentei conventii, persoanele care, apartinand

uneia din categoriile urmatoare, au cazut in puterea inamicului:
1/. Membrii fortelor armate ale unei Puteri in conflict, precum si membrii militiilor si ale
corpurilor de voluntari care fac parte din fortele armate.
2/. Membrii altor militii si membrii altor corpuri de voluntari, inclusiv cei ai miscarilor de
rezistenta organizate, care apartin unei Parti in conflict si actioneaza in afara sau in interiorul
propriului teritoriu, chiar daca acest teritoriu este ocupat, numai daca aceste militii sau corpuri
de voluntari, inclusiv aceste miscari de rezistenta organizate, indeplinesc conditiile urmatoare:
a) de a avea in fruntea lor o persoana responsabila pentru subordonatii sai
b) de a avea un semn distinctiv fix si care poate fi recunoscut de la distanta
c) de a purta armele pe fata
d) de a se conforma, in operatiile lor, legiilor si cutumelor razboiului
e) membrii fortelor armate regulate care pretind ca apartin unui guvern sau unei
autoritati nerecunoscute de Puterea detinatoare
f)

persoanele care insotesc fortele armate fara a face parte direct din ele, precum
membrii civili ai echipajelor avioanelor militare, corespondentii de razboi, furnizorii,
membrii unitatiilor de munca sau de servicii insarcinate cu bunastarea fortelor
armate pe care le insotesc, acestea fiind datoare sa le elibereze in acest scop o
carte de identitate.

g) membrii echipajelor, inclusive comandantii, pilotii si ucenicii marinei comerciale si

echipajele aviatiei civile ale Partilor in conflict care nu beneficiaza de un tratament
mai favorabil in virtutea altor dispozitii de drept international
h) populatia unui teritoriu neocupat care, la apropierea inamicului, ia spontan armele
pentru a combate trupele de invazie fara sa fi avut timp sa se constituie in forte
armate regulate, daca ea poarta armele pe fata si daca respecta legile si cutumele
razboiului.
B. Vor beneficia, de asemenea, de tratamentul rezervat de prezenta Conventie
prizonierilor de razboi:
a) persoanele apartinand sau care au apartinut fortelor armate ale tarii ocupate, daca,
din cauza acestei apartenente, Puterea ocupanta socoteste necesar sa procedeze
la internarea lor chiar daca initial le eliberase, in timp ce ostilitatiile se desfasurau
in afara teritoriului pe care ea il ocupa -, mai ales dupa o incercare neizbutita a
acestor persoane de a se alatura fortelor armate de care apartin si care sunt
angajate in lupta sau cand nu se supun unei somatii care le-au fost facuta in scopul
internarii
Pentru o corecta interpretare a acestor amendamente sunt necesare urmatoarele
precizari:
persoana responsabila de subordonatii sai poate fi un militar sau un civil. Acesta
raspunde si dupa terminarea razboiului atat de faptele care s-au comis ca urmare a
ordinelor sale cat si cele care au fost comise si pe care prin ordinele sale nu a reusit sa
le preintampine.
semnul fix si vizibil de la distanta reprezinta un substitut al uniformei care poate fi:
o esarfa, o brasarda, o camasa, o jacheta, o cascheta, o sapca, un semn vizibil pe
haine, un ecuson vizibil etc
portul pe fata al armelor nu trebuie sa elimine elementul surpriza specific
confruntarilor militare. De asemenea, un pistol sau o grenada pot fi purtate si in
buzunar.

70

10.4 STATUTUL ALTOR CATEGORII DE PARTICIPANI LA CONFLICTELE

ARMATE
La conflictele armate participa si alte categorii de personal care nu au statut de
combatant. In aceasta categorie intra spionii, sabotorii si mercenarii.
SPIONII constituie o categorie de persoane special instruite pentru a culege in mod
clandestin informatii despre inamic.

Culegerea de informatii despre partea adversa nu este o activitate ilicita. Ea este o

componenta a luptei dintre doua parti. Modul in care se culeg aceste informatii fac diferenta in
introducerea sau nu a celui care le culege in categoria combatantilor.
Culegerea de informatii de catre persoane in uniforma care actioneaza in teritoriul
ocupat de inamic nu este o activitate de spionaj. In cazul in care un militar este prins de inamic
in timp ce culegea aceste informatii el beneficiza de prevederile dreptului international umanitar.
In cazul in care persoana care culege informatii este imbracata in haine civile,
actioneaza clandestin, foloseste diverse legende pentru a justifica prezenta in teritoriul inamic,
isi recruteaza agenti, ii stimuleaza sub diverse forme pentru a-i face sa-i transmita informatii
desfasurand si alte activitati ilegale din punct de vedere al statului inamic acesta este considerat
spion. Sanctiunea pentru comiterea de acte de spionaj este lasata la latitudinea fiecarui stat.
Unele state executa spionii, altele ii schimba cu proprii spioni care actioneaza pe teritoriul
statului inamic si care au fost prinsi si ei de catre inamic. In orice caz ei nu beneficiaza in mod
automat de prevederile dreptului international umanitar si in cazul in care sunt prinsi nu sunt
considerati prizonieri de razboi.
SABOTORII sunt o categorie aparte, fiind persoane antrenate pentru a provoca distrugeri
capacitatii militare a inamicului, infrastructurii acestuia ca si mijloacelor de comunicatii si
informaticii. Ca si in cazul spionilor, daca sunt imbracati in haine militare acestia beneficiaza de
drepturile prizonierilor de razboi iar daca sunt imbracati in haine civile tratamentul lor depinde
statul care i-a capturat. De obicei, spre deosebire de spioni, sabotorii nu se schimba ci sunt
executati.
MERCENARII sunt acea categorie de persoane, foarte bine instruite, care, in schimbul
unor plati consistente isi ofera serviciile unei puteri straine. Mercenarii, de obicei, nu sunt
cetateni ai niciunuia dintre statele aflate in conflict. Mercenarii nu trebuie sa se confunde cu
voluntarii internationali. Diferenta dintre acestia o face doar mobilul care-i face sa se angajeze in
lupta. Definitia mercenarului este data cat se poate de clar in articolul 47 din Protocolul I al
Conferintei pentru reafirmarea si dezvoltarea dreptului international umanitar aplicabil in
conflictele armate (1974-1977):

Termenul de mercenar se exemplutinde la orice persoana:

a/.care este in mod special recrutata in tara sau in strainatate pentru a lupta intr-un
conflict armat
b/. care, in fapt, ia parte la ostilitati
c/. care ia parte la ostilitati in special pentru a obtine un avantaj personal si care
ii este in mod efectiv promis, de catre o Parte la conflict sau in numele ei, o remuneratie
superioara celei promise sau platite combatantilor care au un rang si o functie similare in fortele
armate ale acestei Parti
d/. care nu este nici cetatean al unei Parti in conflict, nici resident pe teritoriul
controlat de o parte la conflict
e/. care nu este membru al unei Parti la conflict
f/.care nu a fost trimis de un stat, altul decat o Parte la conflict, in misiune
oficiala in calitatea de membru al fortelor armate ale acestui stat
Mercenarii nu au dreptul la statutul de combatant sau de prizonier de razboi.

71

10.5 LIMITAREA SAU INTERZICEREA FOLOSIRII ANUMITOR CATEGORII DE

MIJLOACE I ARME
Articolul 35 din Protocolul I al Conventiei de la Geneva din 1877 prevede:
1. In orice conflict armat, dreptul Partilor la conflict de a alege metodele sau mijloacele
de razboi nu este nelimitat.
2. Este interzis de a folosi arme, proiectile si materii precum si metode de razboi proprii
a cauza rau superflu.
3. Este interzis de a utiliza metode sau mijloace de razboi care sunt concepute a
cauza, sau de la care se poate astepta sa cauzeze, daune exemplutinse, durabile si grave
mediului natural.
Dreptul international public reglementeaza sub raport juridic producerea, detinerea,
exempluperimentarea, vanzarea si cumpararea de arme, sisteme de armamente si munitii.
Dreptul international umanitar reglementeaza folosirea acestora in situatia unui conflict armat in
sensul limitarii sau interzicerii lor.
In categoria armelor care produc un rau superflu si care actioneaza nedescriminatoriu
sunt armele chimice si bacteriologice si armele nucleare.
Dupa o serie de incercari in elaborarea unei legislatii privind folosirea armelor chimice,
abia in anul 1993 s-a reusit semnarea Conventiei pentru interzicerea dezvoltarii producerii,
stocarii si folosirii armelor chimice si distrugerea lor. Aceasta Conventie a intrat pe deplin in
vigoare in anul 1997. Aplicarea acestei Conventii se refera la:
interzicerea folosirii armelor chimice ca si a dezvoltarii, producerii, stocarii si
transferului lor
distrugerea armelor chimice proprii, ale celor abandonate pe teritoriul altor state,
precum si a instalatiilor de producere a armelor chimice
instituirea unui sistem riguros de verificare al carui mecanism se bazeaza pe
transmiterea de declaratii cu privire la substantele, instalatiile si activitatile prevazute in
Conventie, precum si pe inspectii la fata locului.
Desi intre armele chimice si cele bacteriologice exist mari diferente atat in ceea ce
priveste efectele lor asupra populatiei si a mediului inconjurator cat si asupra modului de actiune
ca si persistenta acestora si efectele in timp, totusi abordarea lor se face simultan.
Reglementarile dreptului international umanitar le abordeaza intotdeauna in acelasi
context.
Armele nucleare includ:
bomba atomica care functioneaza pe baza fisiunii atomului de uranium 235 sau a
plutoniului
bomba cu hidrogen, sau termonucleara care are la baza energia eliberata prin
fuziunea izotopilor de hidrogen si degajarea unor temperaturi foarte mari
bomba cu neutroni care este o bomba cu hidrogen de putere mica si cu forta de
exempluplozie redusa dar cu emisie neutronica mare.
Producerea, stocarea si folosirea armelor nucleare ar trebui sa fie interzisa pe principiul
raului superflu sau al folosiri nedescriminatorii a armelor. Cu toate acestea, spre deosebire de
armele chimice si bacteriologice, pentru armele nucleare nu exist inca reglementari precise de
interzicere a acestora. Incercarea cea mai clara de interzicere a armelor nucleare a facut-o
Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite in anul 1961 prin Declaratia cu privire la
interzicerea folosirii armelor nucleare si termonucleare:
a/. Folosirea armelor nucleare si termonucleare este contrara spiritului, literei si
scopurilor Cartei Natiunilor Unite si constituie, ca atare, o violare directa a Cartei.

72

b/. Folosirea armelor nucleare si termonucleare ar depasi necesitatiile de razboi si ar

cauza umanitatii si civilizatiei suferinte si distrugeri oarbe si este in consecinta contrara regulilor
dreptului international si legilor umanitatii.
c/. Folosirea armelor nucleare si termonucleare este indreptata nu numai impotriva unui
inamic sau unor inamici, ci contra omenirii in general, dat fiind ca popoarele lumii neimplicate in
razboi ar avea de suferit toate ravagiile cauzate de folosirea acestor arme.
d/. Orice stat care foloseste arme nucleare si termonucleare trebuie sa fie considerat
drept unul ce violeaza Carta Natiunilor Unite, actionand cu dispret fata de legile umanitatii si
comitand o crima impotriva umanitatii si civilizatiei.
Amenintarea cu armele nucleare, desi imorala, nu este inca ilegala. Clubul
detinatoarelor de arme nucleare foloseste aceasta amenintare inclusiv in strategiile de aparare
nationala. Totodata aceste state au in cadrul doctrinelor de aparare folosirea de catre trupele de
uscat a armelor nucleare tactice.

10.6 OCUPAIA MILITAR

Ocupatia militara este, in conformitate cu Dictionarul de drept international public,
situatia unui teritoriu aflat sub puterea armatei inamice (dupa incetarea operatiunilor militare),
care exercit asupra lui, in mod efectiv, o autoritate temporara.
Competenta jurisdictionala a puterii de ocupatie este reglementata in cadrul Conventiei
a IV-a de la Geneva si Protocolul Aditional I, in care articolul 75 se refera la drepturile
cetatenilor aflati in teritoriul ocupat:
...3/. Orice persoana arestata, detinuta sau internata pentru acte in legatura cu
conflictul armat va fi informata fara intarziere, intr-o limba pe care o intelege, despre motivele
pentru care aceste masuri au fost luate. Cu excepia cazului de arestare sau detentie pentru o
infractiune penala, aceasta persoana va fi eliberata in cel mai scurt timp posibil si, in orice caz,
indata ce imprejurarile care justifica arestarea, detentia sau internarea vor fi incetat sa existe.
4/. Nici o condamnare nu va fi pronuntata si nici o pedeapsa nu va fi executata
impotriva unei persoane recunoscuta vinovata de o infractiune penala comisa in legatura cu
conflictul armat, daca aceasta nu are loc in baza unei sentinte prealabile data de un tribunal
impartial si constituit legal, care sa se conformeze principiilor generale recunoscute ale unei
proceduri judiciare normale cuprinzand urmatoarele garantii:
procedura va dispune ca orice acuzat sa fie informat fara intarziere de detaliile
infractiunii care ii este imputata si se va asigura acuzatului, inaintea si in timpul
procesului, toate mijloacele necesare apararii sale
nimeni nu poate fi pedepsit pentru o infractiune decat pe baza unei responsabilitati
penale individuale
nimeni nu va fi acuzat sau condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituie
un act de delict potrivit dreptului national sau international care era aplicabil in
momentul in care au fost comise. De asemenea nu va fi aplicata nici o pedeapsa mai
grava decat aceea care era aplicabila in momentul in care infractiunea a fost comisa.
Daca ulterior acestei infractiuni, legea prevede aplicarea unei pedepse mai usoare,
delicventul va trebui sa beneficieze de aceasta situatie.
orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana cand
culpabilitatea sa nu a fost legal stabilita
orice persoana acuzata de o infractiune are dreptul de a fi judecata in prezenta sa
nimeni nu poate fi fortat sa depuna marturie impotriva sa sau sa se recunoasca
vinovat

73

 orice persoana acuzata de o infractiune are dreptul sa interogheze sau sa ceara sa

fie interogati martorii acuzarii si sa obtina infatisarea la interogatoriu a martorilor apararii
in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii
nici o persoana nu poate fi urmarita sau pedepsita de catre aceeasi Parte pentru o
infractiune care a facut deja obiectul unei sentinte definitive de achitare sau
condamnare data in conformitate cu acelasi drept si aceeasi procedura judiciara
orice persoana acuzata de o infractiune are dreptul ca sentinta sa fie pronuntata in
sedinta publica
orice persoana condamnata va fi informata in momentul condamnarii de drepturile
sale judiciare de recurs si de alte drepturi, ca si termenele in care trebuie exercitte
5/. Femeile private de libertate pentru motive in legatura cu conflictul armat vor fi
detinute in localuri separate de cele ale barbatilor. Ele vor fi plasate sub supraveghere
exercitta de femei. Cu toate acestea daca sunt arestate, detinute sau internate, unitatea
acestor familii va fi pastrata pe cat posibil, in ceea ce priveste cazarea lor.
6/. Persoanele arestate, detinute sau internate pentru motive in legatura cu conflictul
armat vor beneficia de protectia acordata prin prezentul articol pana la eliberarea lor definitiva,
repatrierea sau reasezarea lor, chiar si dupa terminarea conflictului armat

10.7 PROTECIA ACORDAT UNOR CATEGORII DE PERSONAL

Dupa cum se poate observa dreptul international umanitar urmareste asigurarea unor
variate forme de protectie diferitelor categorii de personal in scopul evitarii distrugerilor
nejustificate si sacrificarii fara nici o ratiune a populatiei combatante sau civile.
Populatia civila din zona beligeranta aflata sau nu sub ocupatie se poate incadra in
urmatoarele categorii:
cetateni ai statului ocupat. Acestia constituie marea majoritate a populatiei.
cetateni ai statelor neutre sau nebeligerante
cetateni ai statelor cobeligerante
cetateni ai statelor inamice
cetateni ai statului reprezentat de puterea de ocupatie
apatrizi
refugiati
Pe timpul desfasurari ostilitatiilor protectia populatiei civile se acorda in conformitate cu
Conventia de la Geneva din 1949 cu privire la protectia persoanelor civile pe timp de razboi.
Aceasta este formulata astfel:
1/. Populatia civila si persoanele civile se bucura de o protectie generala contra
pericolelor rezultand din operatiile militare. In scopul de a face aceasta efectiva, regulile
umanitare vor trebui sa fie respectate in toate imprejurarile.
2/. Nici populatia civila ca atare, nici persoanele civile nu vor trebui sa faca obiectul
atacurilor. Sunt interzise actele sau amenintarile cu violenta al caror scop principal este acela
de a raspandi teroarea in populatia civila.
3/. Persoanele civile se bucura de protectia acordata de catre prezenta Sectiune, in
afara de cazul cand participa direct la ostilitati si numai pe durata acestei participari.
4/. Atacurile fara descriminare sunt interzise. Prin expresia atacuri fara descriminare
se inteleg:

74

 atacuri care nu sunt indreptate impotriva unui obiectiv militar determinat

atacuri in care se folosesc metode si mijloace de lupta care nu pot fi indreptate
impotriva unui obiectiv militar determinat
atacuri in care se folosesc metode si mijloace de lupta ale caror efecte nu pot fi
limitate dupa cum le descrie prezentul Protocol si care sunt in consecinta, fara
deosebire, obiective militare si persoane civile sau bunuri cu caracter civil.
5/. Vor fi, intre altele, considerate ca efectuate fara discriminare, urmatoare tipuri de atacuri:
atacurile prin bombardamente, oricare ar fi metodele sau mijloacele utilizate, care
trateaza ca un obiectiv militar unic un anumit numar de obiective militare net distantate
si distincte, situate intr-un oras, sat sau in orice alta zona continand o concentratie
analoaga de persoane civile sau bunuri cu caracter civil
atacurile de la care se poate asteapta sa cauzeze incidental pierderi de vieti
omenesti la populatia civila, ranirea de persoane civile, pagube bunurilor cu caracter
civil sau o combinatie de asemenea pierderi si pagube care ar fi excesive in raport cu
avantajul militar concret si direct asteptat.
sunt interzise atacurile cu titlu de represalii impotriva populatiei civile sau
persoanelor civile
prezenta sau miscarile populatiei civile sau a unor persoane civile nu trebuie sa fie
utilizate pentru a pune anumite puncte sau anumite zone la adapost de operatiile
militare, mai ales pentru a incerca sa se puna un obiectiv militar la adapost de atacuri
sau sa acopere, sa favorizeze sau sa jeneze operatiile militare. Partile in conflict nu
trebuie sa dirijeze miscarile populatiei civile pentru a incerca sa puna obiectivele militare
la adapost de atacuri sau sa acopere operatiile militare
nici o violare a acestor interdictii nu scuteste Partile in conflict de obligatiile lor
juridice fata de populatia civila si persoanele civile, inclusive de obligatia de a lua
masurile de precautie prevazute in art.57.
In conformitate cu Conventia a IV-a din 1907 de la Haga cu privire la legile si obiceiurile
razboiului terestru, puterea de ocupatie are dreptul de a mentine ordinea publica cu respectarea
drepturilor si libertatiilor minime ale populatiei civile ca si interzicerea exceselor aplicate de
autoritatiile de ocupatie. Astfel, puterii de ocupatie, in conformitate cu Conventia sus mentionata
ii sunt interzise:
sa sileasca populatia teritoriului ocupat sa dea informatii despre celalalt beligerant
sa constranga populatia sa depuna juramant puterii de ocupatie
sa jefuiasca teritoriul ocupat
sa nu perceapa taxe si impozite suplimentare decat cele conforme cu regulile in
vigoare la data ocuparii teritoriului. In aceasta categorie nu intra nevoile armatei ca si
taxele ce intra in domeniul strict al administrarii teritoriului. Se observa ca desi
prevazuta in aceasta Conventie, reglementarea este destul de ambigua, lasand la
dispozitia fortei de ocupatie destule parghii pentru exceselegale.
sa aplice pedepse colective banesti pentru vine individuale
Garantiile fundamentale recunoscute tuturor categoriilor de persoane in conformitate cu
aceasta conventie sunt: Sunt si vor ramane interzise intotdeauna si in orice loc, urmatoarele
acte, fie ca sunt comise de persoane civile sau militare: atingerile aduse vietii, sanatati si
integritatii fizice sau mintale (asasinatul, tortura fizica, sau mentala, pedepsele corporale,
mutilarile, atingeri ale demnitatii, tratamente umilitoare si degradante, prostitutia fortata si orice
forma de atentat la pudoare), luarea de ostateci. pedepse colective, precum si amenintarea cu
comiterea unuia din actele precizate.
O categorie aparte de persoane carora li se asigura protectie atat pe timpul derularii
ostilitatiilor cat si in zona aflata sub ocupatie sunt bolnavii, ranitii si naufragiatii.

75

In conformitate cu Conventiile a I-a si a II-a de la Geneva (1949) privind ameliorarea

soartei bolnavilor si ranitilor in fortele armate in campanie ca si ameliorarea soartei bolnavilor,
ranitiilor si naufragiatiilor in fortele armate pe mare, pot beneficia de protectie urmatoarele
categorii de personal:
membrii fortelor armate ale unei parti aflate in conflict si membrii corpurilor de
voluntari care fac parte din aceste forte.
membrii altor militii si membri altor corpuri de voluntari, inclusiv cei din miscarile de
rezistenta organizate, care apartin unei parti in conflict si actioneaza in interiorul sau in
afara propriului lor teritoriu, chiar daca acest teritoriu este ocupat
membrii fortelor armate regulate, care pretind ca apartin unui guvern sau unei
autoritati nerecunoscute de puterea detinatoare
persoanele care urmeaza fortele armate, fara a face parte direct din ele, ca membrii
civili ai echipajelor avioanelor militare, corespondentii de razboi, furnizorii, membrii
unitatiilor de lucru sau servicii insarcinati cu bunastarea militarilor.
membrii echipajelor, inclusiv comandantii, pilotii si elevii marinei comerciale, si
echipajele aviatiei civile ale Partilor in conflict
populatia unui teritoriu neocupat care, la apropierea inamicului, pune mana in mod
spontan pe arme pentru a combate trupele de invazie, fara a fi avut timpul necesar
pentru a se constitui in forte armate regulate.
Prin conventii protectia a fost exemplutinsa si personalului care acorda ingrijiri ranitiilor,
bolnavilor si naufragiatilor: personalul sanitar care efectueaza misiuni de cautare, ridicare,
transport si tratatment al ranitilor si bolnavilor, personal medical, infermieri, brancardieri,
personalul societatiilor de Cruce Rosie, personalul medical al navelor spital si echipajele
acestora, personalul aviatiei MEDEVAC.
La incheierea luptei, fiecare parte are dreptul de a-si strange mortii si ranitii de pe
campul de lupta in vederea evacuarii acestora. Exista cutuma potrivit careia, daca situatia
militara permite, comandantii celor doua armate inceteaza focul o perioada limitata de timp
pentru a permite fiecareia dintre parti sa-si retraga ranitii din zona de operatii. In cazul in care
una din parti trebuie sa se retraga rapid, are dreptul de a-si lasa pe campul de lupta personal
medical destinat asigurarii medicale a ranitiilor si bolnavilor. Membrii personalului sanitar retinuti
in astfel de circumstante nu sunt considerati prizonieri de razboi dar, in conformitate cu
Conventia a IIIa de la Geneva din 1949 privind tratamentul prizonierilor de razboi ei vor
beneficia pe timpul retinerii de tratamentul prizonierilor de razboi.

10.8 STATUTUL PRIZONIERILOR DE RZBOI

Notiunea de prizonier de razboi deriva din notiunea de combatant. Numai combatantii
pot intra in categoria prizonierilor de razboi. In timp, cu ocazia diferitelor Conventii s-a urmarit sa
se dea o definitie cat mai cuprinzatoare notiunii de prizonier de razboi. Protocolul aditional din
1977 la Conventiile de la Geneva din 1949 cu privire la protectia victimelor de razboi in
conflictele internationale da cea mai larga interpretare prizonierilor de razboi considerandu-i pe
acestia ca fiind toate fortele, toate grupele si toate unitatile armate si organizate care sunt
plasate sub un comandant responsabil de conduita subordonatilor sai fata de aceasta Parte,
chiar daca aceasta este reprezentata de un guvern sau o autoritate nerecunoscuta de o Parte
adversa. Aceste forte armate trebuie sa fie supuse unui regim de disciplina interna care asigura,
mai ales, respectarea regulilor dreptului international aplicabil in conflictele armate.
Rezulta deci ca pentru a intra in categoria prizonierilor de razboi este esential ca o
persoana sa indeplineasca doua conditii de baza: sa fi cazut in posesia inamicului si sa apartina
uneia din categoriile mentionate mai sus.
In concluzie, dupa toate interpretarile si lectiile invatate in urma conflictelor rezulta

76

urmatoarele:
un combatant poate deveni prizonier de razboi numai in timpul ostilitatilor active.
Combatantul capturat de inamic dupa semnarea capitularii nu mai poate fi considerat
prizonier de razboi.
nu toti membrii fortelor armate pot fi facuti prizonieri. De exemplu: personalul
medical si religios nu este considerat combatant si, deci nu poate fi luat prizonier de
razboi. Civilii care intr-o anumita forma participa la confruntarile armate pot fi luati
prizonieri de razboi.
membrii fortelor armate care actioneaza in uniforma pe teritoriul inamic pentru
culegerea de informatii sau pentru a provoca distrugeri unor obiective militare,
rezervistii si membrii miscarilor de rezistenta beneficiaza de statutul de prizonier de
razboi.
spionii, sabotorii, mercenarii si militarii care au comis crime de razboi in
conformitate cu sentinta unui tribunal competent, nu beneficiza de statutul de prizonier
de razboi.
In conformitate cu Conventia din 1949 de la Geneva referitoare la tratamentul
prizonierilor de razboi prizonierii de razboi beneficiaza de urmatoarele drepturi de baza:
imediat dupa capturare prizonierul este inregistrat. Atat cu ocazia inregistrarii cat si
dupa aceea el poate fi interogat. Interogatoriul efectuat cu ocazia inregistrarii se refera
la datele necesare in vederea identificarii: numele si prenumele, gradul, data nasterii si
numarul matricol. Conventia interzice orice constrangere fizica sau morala pentru a
obtine date referitoare la situatia armatei sale.
armele, echipamentul militar, caii si documentele militare aflate asupra
combatantului in momentul capturarii sale se confisca de catre statul care l-a capturat.
Actele de identitate, insemnele gradului, decoratiile si obiectele cu valoare personala
sau sentimentala vor ramane in posesia prizonierului de razboi. Sumele de bani sau
obiectele de valoare se pot ridica numai din ordinul unui ofiter si numai dupa ce s-a
emis o chitanta si s-a consemnat intr-un registru.
locurile de detinere, precum si cladirile, baracile sau corturile trebuie sa ofere toate
garantiile de igiena si salubritate necesare.
ratia de hrana zilnica trebuie sa fie indestulatoare astfel incat sa asigure o stare de
sanatate corespunzatoare si sa preintampine pierderea in greutate. Se interzic orice
pedepse colective cu referire la hrana.
prizonierii au dreptul la imbracaminte, incaltaminte si lenjerie, Uniformele
combatantilor capturati pot fi folosite ca imbracaminte pentru prizonieri.
prizonierilor li se vor asigura conditiile necesare pentru igiena si curatenie. Asistenta
medicala pentru prizonierii de razboi este obligatorie. Este posibil ca aceasta sa fie
asigurata chiar de catre cadrele sanitare ale Partii careia ii apartin prizonierii de razboi.
dreptul la religie este permis iar Partea care detine prizonierii de razboi este
obligata sa le asigure locuri special destinate pentru aceasta.
comandantul lagarului este numit din randul puterii detinatoare. Disciplina in lagar
se asigura respectandu-se urmatoarele principii: prizonierii de razboi, inclusiv ofiterii au
obligatia de a saluta ofiteri superiori gradului lor si au dreptul de a primi salutul celor
inferiori. Ofiterii prizonieri nu au obligatia de a saluta ofiterii puterii detinatoare decat
daca acestia au grad superior. Ordinele, regulamentele si avertismentele vor fi
comunicate prizonierilor intr-o limba pe care acestia o inteleg.
prizonierii, cu excepia ofiterilor, pot fi obligati sa presteze diferite munci in functie
de starea fizica, varsta, sex sau pregatire. Prizonierii nu pot fi constransi sa presteze
munci in domenii cu caracter pur militar (fabrici de armament) in cazul in care acestia
refuza.

77

 prizonierii pot fi supusi unor pedepse dintre care cea mai grava este arestul. Durata
unei pedepse nu poate depasi 30 de zile. Pe timpul pedepselor, prizonierilor li se pot
aplica restrictii de hrana in functie de starea lor de sanatate. Conditiile de igiena la locul
de detinere pe timpul arestului trebuie sa fie corespunzatoare. Arestatul are obligatie de
a-si face curat la locul de detinere.
repatrierea prizonierilor are loc imediat dupa incetarea ostilitatiilor de ambele parti.
Este posibil ca timpul ce trece de la incetarea ostilitatiilor si pana la incheierea pacii sa
fie destul de lung. De aceea Conventiile internationale prevad ca repatrierea
prizonierilor de razboi sa se efectueze la incetarea ostilitatiilor.

10.9 NCETAREA ACTULUI DE BELIGERAN

Incetarea oricarui act de beligeranta este precedata de incetarea ostilitatiilor dupa care
au loc negocieri in vederea incheierii pacii. Incetarea ostilitatiilor este o masura provizorie, ea
poate fi sau nu urmata de incheierea pacii. Se poate realiza printr-un acord scris, printr-un acord
tacit sau printr-un act legislativ intern.
In categoria acordurilor scrise intra:
actul de capitulare, prin care una din Parti se preda celeilalte. Predarea propriu-zisa
se face intr-o forma negociata.
armistitiul in conformitate cu Regulamentul de la Haga din 1907 intrerupe
operatiile de razboi printr-un acord intre Partile beligerante. Daca durata nu s-a fixat,
Partile beligerante pot relua operatiile oricand, sub conditia ca inamicul sa fie avertizat
in timpul convenit, conform conditiilor armistitiului
capitularea neconditionata care este un act unilateral care cuprinde doar conditiile
impuse de invingator
Incetarea ostilitatiilor printr-un acord tacit se face printr-o propunere scrisa pe care una
din Parti o face catre cealalta, fara ca aceasta sa fie obligata sa raspunda. Daca cealalta Parte
nu adopta o pozitie contrara inseamna ca ostilitatiile au incetat.
Starea de beligeranta inceteaza printr-un tratat de pace. Acesta este un act juridic
formal prin care se specifica data exact de la care efectele juridice ale razboiului inceteaza.
Tratatul de pace cuprinde un preambul in care sunt enumerate partile contractante, clauzele
generale si clauzele speciale.

78

11. ORGANIZATII INTERNATIONALE DE SECURITATE

Omenirea a creat organizatiile internationale de securitate din dorinta de a preveni
conflictele prin mijloace preventive sau coercitive iar atunci cand acest lucru nu a reusit, sa
poata sa incline balanta in favoarea fortelor progresiste asa cum acestea sunt evaluate de
aceleasi organizatii. Apartenenta statelor la aceste organizatii rezulta din fig.11.1.

Fig.11.1

79

11.1 ORGANIZAIA TRATATULUI ATLANTICULUI DE NORD

NUMELE OFICIAL SI DATA CONSTITUIRII
Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord (North Atlantic Treaty Organisation [NATO])
a luat fiin pe 04.04.1949, cnd reprezentanii Danemarcei, Franei, Islandei, Italiei,
Luxemburgului, Olandei, Norvegiei, Portugaliei, Marii Britanii, Belgiei, Canadei i SUA au
semnat la Washington actul de nfiinare a Alianei.
SCOPUL ORGANIZATIEI
Obiectivul esenial al NATO este s protejeze libertatea i securitatea tuturor membrilor
si prin mijloace politice i militare, n conformitate cu principiile Cartei Naiunilor Unite.
STATELE MEMBRE
1. Belgia

10. Islanda

19. Portugalia

2. Bulgaria

11. Italia

20. Romania

3. Canada

12. Letonia

21. Slovacia

4. Cehia

13. Lituania

22. Slovenia

5. Danemarca

14. Luxemburg

23. Spania

6. Estonia

15. Marea Britanie

24. SUA

7. Frana

16. Norvegia

25. Turcia

8. Germania

17. Olanda

26. Ungaria

9. Grecia

18. Polonia

SCURT ISTORIC
Tratatul de nfiinare a Organizaiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), semnat de
cele 12 state fondatoare la data de 04.04 1949, la Washington, a intrat n vigoare la 24 august
1949.

Fig. 11.2

80

Pn n anul 1990 au aderat la NATO Grecia i Turcia (1952), R.F.Germania (1955) i

Spania (1982). (Fig.11.2)
In cadrul procesului de transformare a Aliantei pe baza principiului usilor deschise
stipulat in Tratatul de la Washington, NATO a continuat procesul de extindere dupa terminarea
razboiului rece. Criteriile generale de lrgire a NATO impuneau:
existena unui sistem democratic funcional i a unui sistem economic bazat pe
economia de pia
controlul civil al forelor armate
progrese tehnice n domeniul aprrii
reforma armatei
Plecand de la aceste criterii in anul 1990 a avut loc o noua etapa de extindere a Aliantei
nord-atlantice. In acel an au aderat la organizaie Polonia, Ungaria i Cehia (1999). (Fig.11.3)

Fig.11.3
Pe data de 02.04.2004, prin transformarea Aliantei pentru a se adapta noilor realitati de
securitate si democratie, a avut loc cea mai mare extindere din istoria Alianei prin accederea a
inca 7 state Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Romnia, Slovacia i Slovenia. (Fig.11.4).

Fig.11.4

81

STRUCTURA NATO
a). Secretarul General
Secretarul General este naltul oficial internaional numit de ctre guvernele rilor
membre ca Preedinte al Consiliului Atlanticului de Nord, al Comitetului pentru Planificarea
Aprrii i al Grupului pentru Planificare Nuclear, precum i al altor nalte comitete ale NATO,
fiind eful executiv al Alianei. De asemenea, el este Preedintele Consiliului Parteneriatului
Euro-Atlantic, al Grupului de Cooperare Mediteranean, Preedinte asociat (mpreun cu
reprezentantul Federaiei Ruse) al Consiliului NATO-Federatia Rus i Preedinte asociat
(mpreun cu reprezentantul ucrainean) al Comisiei NATO-Ucraina.
Secretarul General este nsrcinat cu promovarea i dirijarea procesului de consultare
i decizional n cadrul Alianei. Este nsrcinat cu conducerea Secretariatului Internaional i
este principalul purttor de cuvnt al Alianei, att n relaiile externe, n comunicarea i
contactele cu guvernele membre, ct i cu mass-media.

Fig. 11.5
b). Secretariatul Internaional (International Military Staff IMS )
Activitatea Consiliului Nord-Atlantic i a comitetelor subordonate acestuia este susinut
de un Secretariat Internaional, al crui personal, alctuit din reprezentani ai rilor membre,
este fie recrutat n mod direct de Organizaie, fie detaat de guvernele respective. Membrii
Secretariatului Internaional se subordoneaz Secretarului General i servesc interesele
organizaiei, pe toat durata mandatului.
c). Consiliul Nord-Atlantic (North Atlantic Council - NAC)
Consiliul Nord-Atlantic este cea mai inalta autoritate politic i militar a Alianei cu rol
de decizie. Este singurul organism stabilit prin Tratat investit cu autoritatea de a lua decizii
pentru atingerea scopurilor si obiectivelor Tratatului.
Presedintele NAC este Secretarul General NATO.
Este alctuit din reprezentanii permaneni la nivel de ambasador, ai tuturor rilor, care
se reunesc cel puin o dat pe sptmn. Consiliul se reunete i la nivel mai nalt, cel al
minitrilor afacerilor externe, minitrilor aprrii sau, la nivel de summit, al efilor de Guvern.
Reuniunile la vrf, cu participarea efilor de state i de guverne, au loc atunci cnd trebuie
examinate probleme deosebit de importante sau n momente cruciale pentru evoluia politicii de
securitate a Alianei.

82

Activitatea Consiliului este sprijinita de o serie de comitete dar si de divizii si birouri ale
Secretariatului International.

Fig. 11.6
Principalele foruri decizionale i consultative ale Alianei sunt sprijinite de o structur
format din comitete si subcomitete, care asigur reprezentarea egal a tuturor rilor membre
la fiecare nivel i n toate domeniile de activitate ale NATO. Aceste comitete dein roluri
importante n formularea politicilor i elaborarea recomandrilor pentru organismele decizionale.
d). Comitetul pentru Planificarea Aprrii (Defense Planning Committee - DPC)
Comitetul pentru Planificarea Aprrii (DPC) este alctuit din reprezentanii permaneni
ai statelor integrate militar, deci toate statele NATO cu excepia Frantei. Acest comitet este
autoritatea de decizie a Aliantei pentru structura militara integrata a NATO si ofera autoritatiilor
militare ale NATO principii de planificare a aprrii i, n limita responsabilitilor sale, are
aceleai funcii, atribuii i autoritate ca i NAC. .
Presedintele DPC este Secretarul General NATO.
DPC se reunete de cel puin dou ori pe an la nivelul minitrilor aprrii. Permanenta
este asigurata de membrii diviziei pentru planificarea apararii si operatii si de secretariatul
executiv al Statului Major International.
e). Grupul pentru Planificare Nuclear (NATO Planning Group - NPG)
Din Grupul de Planificare Nucleara fac parte reprezentantii acelorasi state ca si din
DPC.
Presedintele acestui Grup este Secretarul General NATO.
Minitrii aprrii din rile membre care fac parte din DPC se reunesc, la intervale
regulate, n cadrul Grupului pentru Planificare Nuclear (NPG), unde dezbat probleme specifice
privind politica nuclear, controlul i proliferarea armelor nucleare.
f). Comitetul Militar (MC)
Comitetul Militar este cea mai nalt autoritate militar a NATO i se subordoneaz
NAC, DPC i NPG.
Activitatea Comitetului Militar este desfurat de reprezentanii militari ai statelor
membre, care acioneaz n numele efilor Statelor Majore ale rilor pe care le reprezint.
Rolul principal al Comitetului Militar este de a oferi ndrumare i consiliere organelor
superioare ale Alianei asupra politicii i strategiei militare. Comitetul particip la elaborarea
conceptelor strategice generale ale Alianei i realizeaz o evaluare anual a zonelor ce
prezint ameninri la adresa intereselor NATO.
Comitetul Militar se reunete n fiecare zi de joi la nivel de reprezentani militari i de trei
ori pe an la nivel de efi de State Majore.

83

Comitetul este condus de un preedinte, ales de ctre efii de State Majore pentru o
perioad de trei ani, fiindu-i subordonai cei doi comandani ai Comandamentelor Strategice ale
NATO - Comandantul Suprem al Forelor Aliate din Europa (SACEUR) i Comandantul Suprem
Aliat pentru Transformare (SACT).
g). Grupul Executiv de Lucru (Executive Working Group EWG )
La acest organism participa membrii ai tuturor statelor NATO. Presedintele grupului
este Adjunctul Secretarului General NATO. Conducerea permanenta a grupului este asigurata
de catre asistentul Secretarului General NATO pentru planificarea de aparare si operatii. In mod
curent, statele membre sunt reprezentate de catre consilieri pentru aparare.
EWG este principalul organism al NAC care abordeaza problemele de aparare ale
statelor membre ca si relatiile cu alte organizatii internationale, cum ar fi, de exemplu, Uniunea
Europeana.
h). Grupul Operativ la Nivel Inalt pentru Controlul Armelor Conventionale (High Level
Task Force an Conventional Arms Control HLTF )
La acest organism participa toate statele membre NATO prin experti ai Ministerelor
Afacerilor Externe si Ministerelor Apararii la nivel de directori politici sau consilieri politicii ai
NATO. Presedintele grupului este Adjunctul Secretarului General NATO iar conducerea
permanenta este asigurata de catre Asistentul Secretarului General NATO pentru Afaceri
Politice.
Grupul actioneaza ca un organ consultativ, in domeniul armelor conventionale, pentru
Ministerele Afacerilor Externe si ale apararii statelor membre.
i). Comitetul Intrunit pentru Proliferare (Joint Committee on Proliferation JCP )
La acest comitet participa toate statele membre ale Aliantei. Presedintele comitetului
este Adjunctul Secretarului General NATO.
JCP actioneaza ca principal organism consultativ al NATO pe langa NAC in probleme
politico-militare si de aparare legate de proliferarea armelor de distrugere in masa
j). Comitetul politico-militar de conducere a Parteneriatului pentru Pace (Political
Military Steering Committee on Partnership for Peace PMSC/PfP )
La acest comitet participa toate statele membre NATO. Presedintele comitetului este
Adjunctul Secretarului General NATO. In mod curent conducerea este asigurata de catre
Asistentul Secretarului General NATO pentru Afaceri Politice, Asistentul Secretarului General
NATO pentru planificarea de aparare si operatii.
Acesta este principalul organism politic si consultativ al NATO pentru aspecte legate de
Parteneriatul pentru Pace inclusiv procesul de planificare si avizare (Partnership Planning and
Review Process PARP ).
La intalniri participa reprezentanti ai tuturor delegatiilor nationale, cate doi pentru fiecare
tara membra NATO, specializati in functie de subiectul discutiei si la un nivel corespunzator
nivelului de decizie necesar.
k). Consiliul de conducere NATO pentru Consultatii, Comanda si Control (NATO
Consultation, Command and Control Board NC3B )
La acest consiliu participa toate statele membre. Presedintele Consiliului este Adjunctul
Secretaruluii General NATO. In mod curent conducerea este asigurata de Asistentul
Secretarului General pentru sprijin de aparare.
NC3B actioneaza ca organism multinational in subordinea NAC si DPC in toate
problemele care se refera la Consultatii, Comanda si Control (C3 ) in cadrul organizatiei. La
acest Consiliu sunt invitati cate doi reprezentanti la nivel superior din fiecare natiune implicata in
managementul si politicile Sistemului de Comunicatii si Informatica , un reprezentat al
Comitetului Militar, un reprezentant al Comandamentului Strategic si uneori, reprezentanti ai
altor comitete.

84

l). Comitetul NATO pentru Securitate (NATO Security Committee NSC )

La acest comitet participa toate statele membre. Presedintele Comitetului este
Directorul Biroului de Securitate al NATO (NATO Office of Security ).
NSC actioneaza ca un organism care stabileste si coordoneaza politicile de securitate
ale Aliantei. La intalniri participa reprezentanti nationali ai serviciilor de securitate nationala.
m). Comitetul Special (Special Committee SC)
La acest comitet participa toate statele membre. Presedintele Comitetului este ales prin
rotatie din cadrul statelor membre.
SC actioneaza ca un organism consultativ al NATO pe probleme de spionaj si terorism
in ceea ce privesc amenintarile care pot afecta interesele Aliantei. La acest comitet participa
liderii serviciilor de securitate ai statelor membre.
n). Consiliul de Conducere NATO pentru Informatii (NATO Intelligence Board NIB)
La acest comitet participa toate statele membre NATO. Presedintele comitetului este
Asistentul Secretarului General pentru Informatii.
NIB actioneaza ca un organ consultativ al NAC pe probleme de informatii. Intalnirile au
loc de doua ori pe an si la acestea participa alaturi de sefii serviciilor de informatii militare si
adjunctii sefilor delegatiilor.
Alte comitete al Organizatiei Nord Atlantice:
Comitetul NATO pentru Aparare Antiaeriana (NATO Air Defense Committee
NADC)
Consiliul de Conducere al Sistemului de Comanda si Control al NATO (NATO Air
Command and Control System Board of Directors - ACCS)
Comitetul Politic la Nivel Superior (Political Committee at Senior Level SPC)
Grupul Atlantic de Consilieri Politici (Atlantic Policy Advisory Group APAG)
Comitetul Politic (Political Committee PC)
Grupul de Coordonare Mediteraneana (Mediterranean Cooperation Group MCG)
Grupul pentru Coordonare Politica (Policy Coordination Group PCG)
Conferinta Directorilor Nationali pentru Armamente (Conference of National
Armaments Directors CNAD)
Comitetul NATO pentru stadardizare (NATO Committee for Standardisation NCS)
Comitetul pentru Infrastructura (Infrastructure Committee IC)
Comitetul Superior de Planificare pentru Situatii de Urgenta Civila (Senior Civil
Emergency Planning Comittee SCEPC)
Conferinta Logisticienilor Superiori ai NATO (Senior NATO Logisticians Conference)
Comitetul Stiintific (Science Committee SCOM)
Comitetul pentru Buget Militar si Civil (Civil and Military Budget Committee
CBC/MBC)
Comitetul Economic (Economic Committee EC )
Comitetul pentru Mangementul Traficului Aerian NATO (NATO Air Traffic
Management Committee NATMC)
Comitetul pentru Arhive (Archives Committee AC)

85

si altele.
TRANSFORMAREA ALIANTEI
Ca urmare a destinderii instaurate pe plan internaional la ncheierea rzboiului rece, sa simit nevoia unor schimbri, att la nivel conceptual, ct i la nivel organizatoric, pentru a
adapta Aliana Nord-Atlantic la noul context de securitate i actualele provocri la adresa
securitii. Aceste schimbari au fost incluse procesul de transformare a Aliantei.
Transformarea NATO presupune schimbarea doctrinelor, structurilor organizatorice,
capabilitilor militare, instruciei, nvmntului militar i a logisticii. Nu trebuie neleas ca o
simpl mbuntire a conceptelor ori a sistemelor de armamente. Transformarea nseamn o
schimbare de mentalitate. Este un proces continuu de adaptare i de rezolvare rapid a
provocrilor (situaiilor) neateptate ntr-un mediu foarte dinamic, integrat i multinaional.
Transformarea reprezint oportunitatea strategic i momentul pivot pentru Alian.
Interoperabilitatea, integrarea deplin, centrarea n reea, crearea forelor capabile s rspund
unor decizii rapide i s realizeze efecte decisive n tot spaiul ducerii operaiilor vor continua i
vor crete relevana Alianei. Schimbrile vor fi semnificative n plan intelectual, conceptual i
acional, iar rezultatele se vor concretiza ntr-o Alian mai puternic, dotat corespunztor, n
msur s rspund provocrilor secolului XXI.
Cea mai puternic provocare se adreseaz mentalitilor. Din punct de vedere
intelectual, aceasta nseamn o atitudine de inovaie i exempluperimentare concretizat n
realizarea i trimiterea noilor capabiliti n prima linie, ct mai repede posibil. n acelai timp se
impune asumarea riscurilor, realizarea interoperabilitii i integrarea nc de la nceputul
planificrii operaiilor.
Summit-ul NATO din luna noiembrie 2002 de la Praga a stabilit principalele directii ale
procesului de transformare al Aliantei. Acestea se pot incadra in trei domenii de baza:
gama mai larga de angajamente in domeniul capabilitatilor. Prin aceasta se cere
statelor membre sa faca investitii in dezvoltarea capabilitatiilor nationale in domeniile:
C4ISR (Command, Control, Communications, Computers, Intelligence, Surveillance
and Recconaissance), apararea impotriva rachetelor la nivelul teatrelor de actiuni,
superioritatea informationala, mobilitatea, sustinerea si logistica. Totodata s-a cerut
statelor sa-si aleaga specializari de nisa in aceste domenii
angajamentul de a creea pana in anul 2006 o Forta de Raspuns de tip Joint (cu
capabilitati terestre, aeriene si navale) capabila sa fie dislocata in cinci zile de la
notificare, sa aiba independenta de actiune de mare intensitate timp de 30 de zile cu
rotire la sase luni. Desi initial aceste structuri fusesera gandite a deveni o forta de lovire
robusta prin care NATO sa actioneze si in afara zonei de responsabilitate clasice,
ulterior misiunile acestora s-au adaptat si unor noi cerinte in conformitate cu realitatiile
intalnite in zonele de conflict actual. Astfel, NRF a devenit forta de desfasurare si a unor
operatiuni in sprijinul pacii, a unor misiuni de recuperare-salvare ostateci, operatiuni de
stabilizarea si reconstructie de genul PRT (Provisional Reconstruction Team) din
Afganistan, operatiuni de embargo, lupta impotriva terorismului, asigurarea securitatii in
cadrul unor evenimente internationale deosebite (de exemplu: Olimpiada de la Atena) si
alte solicitari ale viitorului. Primul modul al NRF, compus din aproximativ 6.200 militari,
a devenit operaional pe data de 15.10 2003. Prin rotatie, Comandamentele Strategice
din Europa vor avea responsabilitatea conducerii Fortei de Raspuns a NATO. NRF va
putea fi adaptat permanent, n funcie de necesiti. NRF va funciona i ca model de
studiu i analiz.
restructurarea comenzii militare NATO prin desfiintarea celor dou comandamente
strategice, Comandamentul Aliat Europa (ACE) i Comandamentul Aliat Atlantic
(ACLANT) si infiintarea Comandamentului Aliat pentru Transformare (ACT), dislocat la
Norfolk (Virginia, SUA) i a Comandamentului Aliat pentru Operaii (ACO) dislocat la

86

Mons (Belgia). Comandanii acestor structuri, respectiv Comandantul Suprem Aliat

pentru Operaii (SACO) i Comandantul Suprem Aliat pentru Transformare (SACT) se
subordoneaz Comitetului Militar.
Comandamentul de Transformare (Allied Transformation Command - ACT) are
misiunea de a concepe si promova reformele militare necesare, integrate si
operationale pentru toate statele membre ale Aliantei. ACT trebuie sa faca previziuni
pentru evolutia viitoare a lumii, a amenintarilor la adresa securitatii globale si propune
reforme in conformitate cu aceasta. Cu ocazia summitului de la Praga s-au adoptat
decizii privind adaptarea structurilor Alianei la actualele cerine ale mediului de
securitate i noile provocri, concomitent cu reducerea la 102 brigzi a numrului de
uniti puse la dispoziia NATO.

Fig. 11.7
Dimensiunea militar a Alianei rmne un factor esenial pentru atingerea acestor trei
obiective. Ea continu s reflecte urmtoarele principii fundamentale:
Aliana are un caracter pur defensiv;
Securitatea este indivizibil (un atac asupra unui membru al Alianei nseamn un

87

atac asupra tuturor statelor membre; prezena forelor americane n Europa rmne
vital pentru securitatea continentului, care este inseparabil legat de cea a Americii de
Nord);
Politica de securitate a NATO se bazeaz pe aprarea colectiv, care presupune o
structur militar integrat;
Pe termen lung se evideniaz necesitatea meninerii pe teritoriul Europei, pe lng
forele convenionale, a unor fore nucleare credibile.
La nceputul anilor '90, rile europene membre NATO s-au angajat ntr-un proces ce
urmarea ntrirea contribuiei lor la misiunile i activitile Alianei. Procesul viza asumarea de
ctre aceste state a unor responsabiliti sporite pe linia aprrii i securitii comune - ca
manifestare a solidaritii transatlantice i edificarea unei capaciti militare europene care s
evite dublarea structurilor de comand i a capacitilor NATO deja existente.
Aceast abordare a fost determinat att de dorina statelor occidentale de a dezvolta
politicii externe i de securitate comune, ct i de nevoia unui parteneriat echilibrat ntre rile
europene i nord-americane membre ale Alianei.
Adoptarea Iniiativei Europene de Securitate i Aprare (ESDI) a devenit o parte a
adaptrii structurilor militare i politice ale NATO, fiind, n acelai timp, un element important de
dezvoltare al UE. Procesul a continuat cu prevederile adoptate de UE prin Tratatele de la
Maastricht din 1991 i Amsterdam din 1997 i deciziile luate de Alian la summit-urile de la
Londra (1990), Bruxelles (1994) i Madrid (1997).
Transformarea militara a NATO presupune si o transformare politica a Aliantei.
Transformarea ei politica urmareste instaurarea unei atitudini proactive odata cu intarirea
capacitatiilor ei reactive, concretizate in primul rand prin transformarea militara. Transformarea
politica presupune implementarea unei agende strategice care sa permita detensionarea
zonelor de potential conflict prin dezvoltarea cooperarii in cadrul programelor existente,
descurajarea potentialelor forte adverse in vederea renuntarii la actiuni violente si gasirea
metodelor de crestere a stabilitatii. Noua agenda strategica a NATO presupune in acelasi timp
dezvoltarea capacitatiilor de reactie rapida si robusta si nu in ultimul rand in ceea ce priveste
importanta, capacitatea de management a situatiilor postconflict.
In cadrul procesului de transformare politica a Aliantei se urmareste:
dezvoltarea relatiilor de parteneriat cu statele din vestul Balcanilor, din estul Europei
si din zona subcaucaziana
dezvoltarea relatiilor cu statele mediteraneene din nordul Africii si din Orientul
Mijlociu
dinamizarea participarii in cresterea securitatii si stabilitatii in zona Orientului
Mijlociu si a Asiei Centrale
clarificarea si dezvoltarea relatiilor dintre NATO si UE si intre NATO si ONU
evaluarea sistemului international de securitate si a implicarii NATO in consolidarea
pacii. Dezvoltarea, extinderea si consolidarea relatiilor NATO cu sistemele regionale de
securitate.
Transformarea Aliantei are in vedere Strategia de Securitate a SUA elaborata in anul
2002 si Cartea Alba de Securitate a UE elaborata in anul 2003. Intre cele doua documente nu
exist o identitate de puncte de vedere pentru ca fiecare dintre acestea urmareste interesul
national al celui care a elaborat documentul. Reprezentantii SUA ca si cei europeni accepta
insa ca nu este obligatoriu sa aiba aceleasi puncte de vedere in toate problemele de securitate
puse in discutie. Participarea la misiuni in afara zonei clasice de responsabilitate se face pe
baza de voluntariat al membrilor. De altfel nici pentru Forta de Raspuns a NATO nu au raspuns
pozitiv toate statele. Esential pentru NATO este ca atunci cand membrii sai participa la o
misiune acestia sa fie perfect interoperabili atat tehnic cat si procedural, cu niveluri comparabile
de pregatire.

88

Chiar dac mediul de securitate s-a mbuntit considerabil dup anul 1990, riscuri
poteniale la adresa securitii nc mai exist. Pe acest fundal, Aliana a adoptat, la ntlnirea la
nivel nalt de la Roma din noiembrie 1991, un nou concept strategic. Conceptul a reafirmat
funciile de baz ale Alianei i importana meninerii legturii transatlantice. A fost unanim
acceptat principiul edificrii securitii att pe considerente politice, economice, sociale i de
mediu, ct i pe capacitile de aprare, aspectele structurale i instituionale jucnd i ele un
rol important.
Dezvoltarea politicilor Alianei are loc ntr-un cadru mai larg al cooperrii internaionale.
Baza instituional de conducere a viitoarei securiti europene a fost enunat n Declaraia de
la Roma din 1991, care a subliniat faptul c provocrile cu care se confrunt noua Europ nu
pot fi abordate i soluionate n ntregime de ctre o singur instituie. Un exemplu de cooperare
l constituie acordul Berlin Plus, ncheiat ntre NATO i UE (n decembrie 2002), care prevede
sprijinirea de ctre NATO a operaiunilor militare ale UE.
Conceptul strategic subliniaz nevoia Alianei de a lua n considerare un context de
securitate mai larg, n care se evideniaz ameninrile generate de proliferarea armelor de
distrugere n mas, ntreruperea fluxului vital al resurselor, actele de terorism i sabotaj care pot
afecta interesele generale.
Din aceste cauze, politica de securitate a Alianei este bazat pe cele trei elemente de
reasigurare reciproc: dialogul, cooperarea i meninerea unei capaciti defensive colective
credibile.
Avand in vedere ca in situatia in care Alianta are 26 de membrii care, daca in zona
clasica de responsabilitate au in general interese comune, atunci cand este vorba de actiuni in
afara acestei zone interesele sunt, de multe ori, diferite. Pentru a nu schimba continutul
Tratatului de la Washington, pentru realizarea consensului, treptat devine din ce in ce mai
folosita procedura tacerii (silence procedure) care evita confruntarea directa de idei si prin
care statele care in mod categoric au alt punct de vedere sparg tacerea si isi exemplupun
punctul de vedere diferit de statul care a introdus rezolutia. Se negociaza si se ajunge sau nu la
un consens. Acesta este de altfel modul in care s-a procedat in interventia NATO din Kosovo.
O alta componenta procesului de transformare al NATO, care raspunde la adaptarea
Aliantei la noile amenintari globale, il reprezinta modul de dezvoltare al parteneriatelor. In
aceasta categorie nu intra numai Parteneriatul pentru Pace, dar si alte forme noi. Ca exemplu in
acest sens poate fi data Initiativa de Cooperare de la Istanbul (Istanbul Cooperation Initiative
ICI) care cuprinde aranjamentele de securitate in Orientul Mijlociu.
In anul 1991, cu prilejul Summit-ului de la Roma, NATO a creat Consiliul de Cooperare
Nord-Atlantic, NACC (North Atlantic Cooperation Council), n vederea realizrii cadrului oficial,
propice dezvoltrii unui dialog ntre Alian i noile state independente din Europa de Est i din
fosta Uniune Sovietic, care aspirau la statutul de membru al NATO. n iulie 1997, funciile
NACC au fost preluate de Consiliul Parteneriatului Euroatlantic, EAPC (Euroatlantic Partnership
Council), pentru a permite statelor partenere s participe la planificarea i luarea deciziilor n
cadrul programului PfP.
La Summit-ul de la Praga, din noiembrie 2002, Aliana i rile partenere s-au angajat n
construirea unei noi arhitecturi n domeniul securitii, bazate pe parteneriat, care s fac fa
provocrilor secolului XXI. Elementele acestei arhitecturi sunt cele dou structuri ale
parteneriatului, EAPC i PfP. Acestea, dei implic aceleai ri i susin aceleai valori
democratice, au funcii distincte, complementare:
Consiliul Parteneriatului Euroatlantic (EAPC) este un organ consultativ, n care
reprezentanii celor 46 de state membre ale NATO i partenere se ntlnesc lunar, la
nivel de ambasador, i anual, la nivelul minitrilor aprrii i de externe;
Parteneriatul pentru Pace (PfP) este un organ operaional, destinat consolidrii
stabilitii regionale i reducerii riscului apariiei conflictelor.
La baza consultrii i a cooperrii efective, pe diferite zone, se afl Planurile de Aciune
ale Parteneriatului, PaPs (Partnership Action Plans), ale cror teme vizeaz:

89

 managementul situaiilor de criz

problemele regionale
controlul armamentului i al rspndirii armelor de nimicire n mas
planificarea i finanarea n domeniul militar
problemele de mediu i planificarea aprrii civile n situaii de criz.
Ca urmare a prevederilor incluse n PaPs i n Programul de Lucru al PfP, forele
militare ale NATO i cele ale statelor partenere realizeaz contacte mutuale i particip periodic
la exerciii militare, eseniale pentru testarea capacitilor de acionare n comun. Principalul
obiectiv al activitilor PfP este sprijinirea statelor partenere n vederea dezvoltrii propriilor
capaciti militare, care le pot permite s participe alturi de trupele NATO la operaii de
meninere a pcii.
PARTENERIATUL PENTRU PACE (PFP) I PARTENERIATUL INTENSIFICAT
n ianuarie 1994, n cadrul Summit-ului de la Bruxelles, se iniia programul Parteneriat
pentru Pace (PfP), n scopul dezvoltrii unor relaii de cooperare la nivel militar ntre Organizaia
Tratatului Atlanticului de Nord i noile state democratice din estul Europei. Necesitatea lansrii
acestei iniiative a aprut n urma evenimentelor desfurate n Europa la nceputul anilor '90,
care au condus la ncheierea Rzboiului Rece i la extinderea misiunii NATO (aprare
colectiv, prevenirea conflictelor i managementul crizelor) n ntreaga Europ. Ideea crerii
acestui program a fost lansat pentru prima dat de ctre generalul John M. Shalikashvili, fost
comandant suprem al Forelor Aliate din Europa (SACEUR). PfP reprezint un cadru de
cooperare militar ntre statele aliate i cele partenere ale NATO i numr 46 de membri,
cuprinznd ri din Europa Central i de Est, Caucaz i Asia Central. In anul 2004 la 10 ani
de la lansarea Parteneriatului, nc apte ri (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Romnia,
Slovenia, Slovacia) au devenit membri cu drepturi depline ai Alianei. In acest fel, pentru prima
dat n istoria PfP, numrul aliailor l-a depit pe cel al partenerilor.Scopul de baz al
programului este de a stimula i sprijini reforma intern a sectorului de aprare din rile
partenere i de a crea fore armate i instituii de aprare moderne, eficace i responsabile din
punct de vedere al cerinelor unui stat democratic.
Parteneriatul a fost proiectat pentru a contribui la nregistrarea unor progrese n
reorganizarea forelor armate dup modelul statelor NATO, realizarea unui cadru legislativ
pentru aprare nou, operaionalizarea unor uniti i creterea interoperabilitii operaionale i
tehnice a forelor puse la dispoziie pentru operaiuni n sprijinul pcii conduse de NATO,
reorganizarea nvmntului militar, introducerea sistemului de planificare a aprrii conform
standardelor NATO etc
Obiectivele PfP
Parteneriatul pentru Pace i propune s contribuie semnificativ la transformarea relaiei
dintre Alian i statele participante i se concentreaz nu numai asupra dimensiunii de
cooperare n domeniul aprrii, ci i asupra consultrii i aciunii. Principalele obiective ale
Parteneriatului pentru Pace sunt:
Consolidarea stabilitii i securitii din ntreaga Europ, precum i din regiunile
nvecinate (Caucaz i Asia Central)
Intensificarea cooperrii politice i militare la nivelul continentului european
Sporirea stabilitii
Diminuarea ameninrilor la adresa pcii
Consolidarea relaiilor prin promovarea spiritului de cooperare i angajament fa de
principiile democratice
Stimularea i sprijinirea reformei interne a sectorului aprrii

90

 Crearea unor fore armate moderne, eficiente i responsabile

Oferirea de asisten statelor angajate pe calea realizrii reformelor din domeniul
aprrii
Instrumentele utilizate pentru realizarea obiectivelor PfP sunt:
Programul Parteneriatului Individual, IPP (Individual Partnership Programme),
elaborat pe o perioad de doi ani, care prevede stabilirea activitilor specifice fiecrui
stat partener de la cooperarea strict militar pn la cooperarea n domeniul
managementului situaiilor de criz, al managementului traficului aerian i al
armamentelor, n conformitate cu interesele specifice i cerinele fiecrui stat;
Procesul de Analiza i Planificare, PARP (Planning and Review Process), prin care
sunt evaluate capacitile statelor partenere n ceea ce privete instruirea multinaional
i participarea la exerciii i operaii, alturi de forele Alianei. n cadrul acestui proces,
rile partenere au obligaia de a furniza NATO o gam larg de informaii, referitoare la
politica de aprare, la progresul nregistrat n controlul democratic al forelor armate i
la politica de planificare i finanare a aprrii naionale. La rndul ei, prin PARP,
Aliana Nord-Atlantic acord asisten statelor partenere, n vederea nfptuirii
reformelor din domeniul aprrii i asigurrii interoperabilitii necesare participrii la
misiunile comune. Ca instrument de baz pentru dezvoltarea i realizarea
interoperabilitii, PARP a fcut posibil lansarea operaiilor PfP n Balcani, unde statele
partenere au avut o contribuie substanial.

Fig. 11.8

Instituiile PfP
Consiliul Parteneriatului Euroatlantic (EAPC) constituie principalul instrument i cadru
de negocieri politice al NATO, care permite statelor participante s se consulte pe probleme de
interes comun. Consiliul a fost nfiinat n 1997, prelund responsabilitile Consiliului de
Cooperare Nord-Atlantic, ale crui baze fuseser puse n 1991. EAPC se ntrunete lunar, la
nivel de ambasadori. Reuniunile minitrilor de externe i ai aprrii din statele membre ale
Alianei au loc o dat pe an. Toi membrii PfP sunt i membri ai EAPC.
Cu toate acestea, Parteneriatul pentru Pace i pstreaz propria identitate n cadrul
oferit de Consiliu.
Comitetul Director Politico-Militar al Parteneriatului pentru Pace este organismul
fundamental de lucru responsabil cu problemele PfP. Acesta se ntrunete n configuraii

91

diferite, fie numai cu statele membre, fie cu partenerii NATO.

Principalele responsabiliti ale Comitetului includ:
acordarea de asisten Consiliului Nord-Atlantic referitor la problemele PfP;
asumarea responsabilitii fa de coordonarea general a programului de lucru al
Parteneriatului;
dezvoltarea directivelor politico-militare pentru autoritile militare NATO, n
pregtirea programului de lucru al Parteneriatului pentru Pace (exerciii i activiti
militare);
acordarea de asisten n pregtirea programelor individuale de parteneriat i
predarea acestora Consiliului n vederea aprobrii.
Celula de Coordonare a Parteneriatului este o structur PfP unic i are sediul la Mons
(Belgia). Ea se afl sub conducerea Consiliului Nord-Atlantic, care i desfoar activitile sub
directa autoritate a celor doi comandani strategici ai NATO. Statul Major al Celulei este alctuit
din personal NATO i, de la nceputul lui 1998, include i personal din statele partenere.
Celula de Coordonare a Parteneriatului are urmtoarele responsabiliti:
coordonarea activitilor militare comune din cadrul PfP;
planificarea necesar implementrii aspectelor militare ale Programului de lucru al
Parteneriatului, mai ales n privina exerciiilor i activitilor adiacente din domenii
precum meninerea pcii, operaiuni umanitare, de cutare i salvare;
evaluarea activitilor militare.
Parteneriatul pentru pace i-a dovedit utilitatea prin antrenarea aliailor i partenerilor
ntr-un exerciiu comun cu semnificaii deosebite n planul reformei forelor armate, prin:
cultivarea unui spirit de cooperare i deschidere spre noi dimensiuni ale securitii i
stabilitii n spaiul Europei Centrale i de Sud-Est;
deschiderea de noi canale de comunicare i transparen n domeniul aprrii,
partenerii unindu-i forele nu numai pentru un scop comun, dar i pentru a contribui
activ la securitatea ariei geografice din care fac parte;
stabilirea unor standarde n domeniul militar n ceea ce privete planificarea
bugetelor aprrii, precum i ncurajarea controlului democratic al forelor;
dezvoltarea unor fore capabile s fie interoperabile n teatrul de operaii, prin
participarea alturi de aliai n operaiuni comune.
Programele comune din cadrul Parteneriatului au contribuit la extinderea ariei de
securitate i stabilitate prin crearea unor baze conceptuale comune, instituii i mecanisme de
lucru similare.
CONSILIUL PARTENERIATULUI EURO-ATLANTIC
n cadrul ntlnirii din 30.05 1997, de la Sintra, Portugalia, minitrii de externe ai rilor
membre NACC au decis ridicarea acestuia pe o treapt superioar, prin crearea Consiliului
Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC). Astfel, s-a reafirmat angajamentul comun de a ntri i
exemplutinde pacea i stabilitatea n zona Euro-Atlantic pe baza principiilor i valorilor
mprtite de rile membre. EAPC a devenit o component important n arhitectura
securitii europene, completnd iniiativele altor instituii internaionale.
n temeiul Documentului Fundamental EAPC, a fost elaborat un Plan de Aciune, care
include domenii speciale de consultri precum: probleme legate de politic i securitate;
managamentul crizelor; probleme regionale; de control al armamentelor; de control i proliferare
a armelor biologice, nucleare i chimice (NBC); terorismul internaional; planificarea aprrii i a
bugetelor; politica i strategia de aprare. Au loc consultri i n domenii privind prioritile civile

92

i pregtirea pentru situaii de dezastru, cooperarea n domeniul armamentului, sigurana

nuclear, problemele de mediu, coordonarea civili-militari a managementului traficului aerian,
cooperarea tiinific i sprijinirea operaiunilor de meninere a pcii si altele.
DIALOGUL MEDITERANEAN
La reuniunea din decembrie 1994, minitrii de externe din rile NATO i-au declarat
disponibilitatea de a stabili contacte funcie de fiecare situaie n parte - ntre aliai i rile
mediteraneene nemembre, pentru a contribui astfel la ntrirea stabilitii regionale.
n acest scop, NAC a iniiat contacte preliminare care au dus, n februarie 1995, la
invitarea Egiptului, Israelului, Mauritaniei, Marocului i Tunisiei de a participa la un dialog cu
NATO. In noiembrie 1995, o astfel de invitaie a fost fcut i Iordaniei.
Scopul Dialogului este acela de a contribui la ntrirea securitii i stabilitii n zona
mediteranean, de a realiza o nelegere reciproc mai bun i de a corecta percepiile greite
ale unor state din regiune cu privire la NATO.
Dialogul mediteranean a evoluat ntr-un ritm constant din momentul lansrii sale n anul
1994. Summitul de la Madrid din 1997 i-a adugat o nou dimensiune, prin nfiinarea Grupului
de Cooperare Mediteranean, care reprezint un nou for pentru schimb de opinii asupra unei
game largi de probleme relevante privind situaia securitii din zona Mrii Mediterane, precum
i asupra dezvoltrii viitoare a Dialogului.

Fig. 11.1.9

11.2. UNIUNEA EUROPEANA

GENERALITATI
Uniunea European The European Union s-a edificat pe bazele Comunitii
Europene a crbunelui i oelului (nfiinat n urma Tratatului de la Paris n anul 1951).
n anul 1957, prin semnarea a dou tratate, la Roma, s-au nfiinat alte dou Comuniti
i anume: Comunitatea Economic European (CEE) i Comunitatea European pentru
Energie Atomic (CEEA sau Eurotom), statele fondatoare fiind: Belgia, Germania, Frana, Italia,
Luxemburg i Olanda.

93

n anul 1973, celor 6 ri fondatoare li s-au alturat Danemarca, Irlanda i Marea

Britanie, n 1981 Grecia, n 1986 Spania i Portugalia, n 1995 Austria, Finlanda i Suedia iar,
formnd ceea ce se numete ncepnd cu 1993, Uniunea European.
Uniunea European este compus n prezent din 25 state i se pregtete pentru o
nou etap de extindere, de aceast dat ctre Europa Central i de Est. (Fig.11.2.1.)
Misiunea Uniunii Europene este aceea de a organiza relaiile dintre statele membre i
ntre popoarele acestora, ntr-o manier coerent, avnd drept suport solidaritatea.

Fig. 11.2.1.
Uniunea este un organism creat pentru:
dezvoltarea continu i echilibrat a economiilor rilor membre;
ridicarea nivelului de trai al cetenilor prin libera circulaie a mrfurilor;
libertatea de aciune a persoanelor i de ntrebuinare a capitalului;
stabilirea unor tarife vamale unanim acceptate n domeniul agriculturii, comerului,
energiei i transporturilor.
OBIECTIVELE UNIUNII EUROPENE
Obiectivele Uniunii Europene sunt:
promovarea progresului economic i social (piaa unic a fost realizat n 1993, iar
moneda unic a fost introdus n 1999);
afirmarea identitii UE pe scena internaional prin:
ajutor umanitar acordat rilor europene care nu fac parte din Uniune;
promovarea unei politici externe i de securitate comune;
implicarea n soluionarea crizelor internaionale i/sau regionale;

94

 adoptarea unor poziii comune n cadrul organismelor i forurilor internaionale.

instituirea ceteniei europene (care nu va nlocui cetenia naional, ci o va
completa i va conduce la conferirea unor noi drepturi civile i politice pentru cetenii
europeni);
dezvoltarea unei zone de libertate, securitate i justiie, relaionat cu piaa intern
i libertatea de micare a persoanelor;
consolidarea legislaiei UE, adoptat - n baza dreptului comunitar i a tratatelor - de
ctre instituiile europene.
Instituii i Agenii ale Uniunii Europene (Fig. 11.2.2)
Parlamentul European;
Consiliul Uniunii Europene;
Comisia European;
Curtea de Justiie;
Curtea de Conturi;
Banca European Central;
Comitetul economic i social european;
Comitetul Regiunilor;
Banca European de Investiii;
Mediatorul european;
alte 15 agenii i organisme.
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
Consiliul Uniunii Europene impulsioneaz dezvoltarea UE i stabilete orientrile
politice generale ale acestei dezvoltri. Este format din efii de stat sau de guvern ai rilor
membre i preedintele Comisiei Europene. n funcie de agenda de lucru, Consiliul poate reuni
minitrii din cele 15 state care dein diferite portofolii, cum ar fi cele ale educaiei, finanelor,
telecomunicaiilor, afacerilor externe etc, reunindu-se de 2-4 ori/an.
Domenii prioritare de aciune:
Politica european (comunitar);
Politica extern i de securitate comun (Common Foreign and Security Policy
CFSP)
Misiunea poliiei europene n BH;
Justiia i afacerile interne;
Economia i afacerile monetare;
Cercetarea tiinific i tehnic.
Consiliul Uniunii Europene exercit aceste activiti prin cele peste 250 de comitete i
grupuri de lucru, care au ca scop pregtirea din punct de vedere tehnic a problemelor de
discutat n Consiliul Reprezentanilor Permaneni (COREPER) i n Consiliu.
Politica extern i de securitate comun este marcat de dou momente:
- Momentul Helsinki - decembrie 1999 - statele membre au hotrt c n 2003, UE
trebuie s fie n msur s angajeze n termen de 60 de zile i s susin cel puin un an fore
militare nsumnd 50-60.000 de oameni, care s fie capabile s ndeplineasc misiuni

95

umanitare i de salvare; de meninere a pcii; pentru gestionarea crizelor i de restabilire a

pcii.
- Momentul Nice - decembrie 2000 - statele membre au hotrt formarea de noi
structuri politice i militare permanente:
Comitetul de Politic i Securitate (Political and Security Committee PSC)
Comitetul Militar AL UE (The European Union Military Committee EUMC)
Statul Major al UE (The Military Staff of the European Union EUMS)
Schema de relaionare a structurilor militare ale Uniunii europene este prezentat n
Fig. 11.2.3.

Fig.11.2.2.
COMITETUL PENTRU POLITICA SI SECURITATE (PSC)
PSC este format din reprezentanii permaneni ai statelor membre, fiind organul de
conducere politic n domeniul securitii UE i are un rol important n definirea i monitorizarea
rspunsului organizaiei la o situaie de criz.
Atribuii generale:
urmrete situaia internaional n domeniile relevante ale politicii comune externe
i de securitate (CFSP), contribuind la definirea poziiei Consiliului UE (care, la cerere
sau din proprie iniiativ, urmrete implementarea unei politici optime);
examineaz, n prile ce l privesc, proiectele i concluziile Consiliului UE;
n virtutea CFSP, d celorlalte Comitete ale UE orientarea n domeniile de
competen;
se constituie ntr-un for de consultare pentru Secretarul General i reprezentanii
speciali;

96

 adreseaz EUMC directive, primind de la acesta aprecieri i recomandri

primete informri, recomandri i opinii de la Comitetul pentru Aspectele Civile ale
Situaiilor de Criz, transmindu-i acestuia directive n domeniile de competen ale
CFSP;
coordoneaz, supervizeaz i monitorizeaz activitatea din domeniul CFSP prin
diversele grupuri de lucru, crora le poate transmite directive i le examineaz
rapoartele;
conduce, la nivelul su i n formele prevzute de tratate, dialogul politic;
conduce dialogul pe tema CFSP cu: statele membre ale UE - cei 15, cu rile
asociate - cei 6 i cu NATO, conform modalitilor de lucru stabilite prin acordurile
dintre pri;
i asum, sub autoritatea Consiliului UE, responsabilitatea politicii de dezvoltare a
capacitilor militare proporional cu natura crizelor la care UE trebuie s rspund.

Fig.11.2.3.
Atribuii specifice n situaii de criz:
a.) PSC este mputernicit de Consiliul UE s abordeze situaiile de criz i s
exempluamineze toate opiunile din punctul de vedere al UE.
PSC va fi sprijinit de COREPER i de comisiile competente, lund deciziile legale din
punct de vedere juridic. Coordonarea n situaii de criz este asigurat prin:
participarea, la nevoie, a Preedintelui PSC la ntlnirile COREPER;
meninerea de ctre consilierii pentru relaii externe a unei coordonri eficace i
permanente ntre CFSP i celelalte structuri ale UE.
nainte de a pregti un rspuns al UE la o situaie de criz, PSC propune Consiliului UE
obiectivele politico-militare specifice crizei i recomand un ansamblu coerent de opiuni ce
vizeaz soluionarea acesteia.
PSC elaboreaz i nainteaz Consiliului UE recomandri pentru adoptarea unei aciuni
comune i coordonate, supraveghind aplicarea msurilor impuse de comisii i efectele acestora
asupra deciziilor UE.
b.) PSC exercit rspunsul militar al UE la o situaie de criz. Avnd la baz avizele i

97

recomandrile EUMC i elementele eseniale ale operaiei (opiunile militare strategice, lanul de
comand, concepia operaiei i planul operaiei) PSC face propuneri Consiliului UE.
Pentru a asigura controlul unei operaiuni militare de gestionare a unei situaii de criz,
PSC trebuie s respecte urmtoarele reguli de lucru, pe etape:
n perspectiva nceperii unei operaii adreseaz Consiliului UE propuneri, n baza
opiniilor exempluprimate de Comitetul Militar al UE (EUMC) i n concordan cu
propriile proceduri de lucru;
n cursul desfurrii operaiei ntocmete rapoarte, care sunt prezentate Consiliului
UE de ctre Secretarul General - n calitate de preedinte al PSC.
COMITETUL MILITAR AL UE (EUMC)
n perioada 1998-2000, UE a dezvoltat cadrul instituional necesar procesului de
integrare n domeniul aprrii. Proiectat la Consiliul European de la Kln i pus n practic la
Helsinki n 1999, acesta presupune i o serie de noi instituii. Acestea au fost nfiinate n anii
1999 i 2000, printre ele numrndu-se i structurile militare ale UE: Comitetul Militar i Statul
Major Militar.
EUMC este format din reprezentanii permaneni ai efilor SMG ale FA ale statelor
membre i reprezint organul de conducere militar al UE.
EUMC avizeaz din punct de vedere militar recomandrile PSC, la cerere sau din
proprie iniiativ, n funcie de directivele primite de la acesta, n urmtoarele domenii:
dezvoltarea conceptului general de gestionare a crizelor din punct de vedere militar;
aspectele militare legate de controlul politic i direcia strategic a operaiunilor i
situaiilor de gestionare a crizelor;
evaluarea riscurilor generate de potenialele crize;
analiza dimensiunii militare a unei situaii de criz i a incidentelor ce pot aprea,
(pentru aceasta EUMC primete rapoarte ale Centrelor de Criz-Situaie);
elaborarea, evaluarea i reexaminarea obiectivelor i a capacitilor n conformitate
cu procedurile stabilite;
relaiile militare ale UE cu rile europene membre NATO, care nu aparin UE, cu
rile candidate i cu alte state i organisme;
estimri financiare ale operaiunilor i exerciiilor.
Presedintele EUMC are urmatoarele atributii:
prezideaz reuniunile la nivelul reprezentanilor militari i efi SMG.;
asist la sesiunile Consiliului UE atunci cnd sunt luate decizii care au la origine
incidente n probleme de securitate i aprare;
particip, dac este nevoie, la dezbaterile PSC;
este i consilier militar pe lng Secretarul General, pentru a asigura coerena n
cadrul structurii atunci cnd UE este pus s gestioneze o criz;
conduce activitatea EUMC pe baza regulii consensului;
acioneaz n numele EUMC pentru a-l orienta pe directorul general al Statului
Major al UE (EUMS);
reprezint principalul punct de contact pentru comandamentele UE n cazul
operaiunilor militare n curs de desfurare.
Preedintele EUMC este ajutat de colaboratori personali i primete recomandri de la
EUMS, n principal pentru problemele administrative ce in de competena Secretariatului

98

General al Consiliului UE.

n absena preedintelui funcia este preluat de vice-preedintele permanent (dac
acest post va fi creat i ocupat) sau reprezentantul preediniei UE.
EUMC se intruneste o data pe saptamana, in format Reprezentanti Militari si de doua
ori pe an cu participarea Sefilor de state Majore Intrunite. Trimestrial sau ori de cate pri este
nevoie, EUMC se intruneste in format EUMC + 5 (Bulgaria, Islanda, Norvegia, Romania si
Turcia)
Aspecte privind dezvoltarea activitii EUMC:
sunt n curs de definitivare conceptele privind structurile de informaii militare i ale
Forei de Reacie Rapid;
au fost definitivate conceptele referitoare la utilizarea forei i la asistena acordat
de ctre naiunea gazd (Host Nation Support);
continu aciunea de definire a capabilitilor militare ale UE i de dezvoltare a
domeniului informaiilor militare;
se va ncheia prima etap de acreditare a sistemelor informatice pentru reelele
locale i pentru conectarea la sistemele informatice ale unor poteniale comandamente
operaionale;
au fost demarate contacte informale cu Ucraina i F.Rus, care vizeaz edificarea
unei cooperri similare celei pe care a dezvoltat-o NATO.
STATUL MAJOR AL UNIUNII EUROPENE (EUMS)
Statul Major Militar al UE este structura care asigur expertiza militar i sprijinul de
specialitate pentru autoritile politice i politico-militare ale Uniunii, n domeniul Politicii
Europene de Securitate i Aprare (PESA), inclusiv n conducerea operaiilor militare ale UE; nu
constituie un comandament operaional i i desfoar activitatea sub direcionarea politic a
PSC i sub autoritatea militar a Comitetului Militar al UE (EUMC).
EUMS este format din personal militar desemnat de statele membre (cel puin un
reprezentant din fiecare stat) i este organul militar executiv al UE.
a/. Responsabilitatiile EUMS:
este sursa expertizelor militare pentru UE;
asigura legtura dintre EUMC i resursele militare puse la dispoziia UE;
realizeaz funcia de avertizare timpurie; planific, evalueaz i face recomandri
privind concepia referitoare la operaiile de management al crizelor i strategia militar
general a fiecrei operaii n parte; implementeaz deciziile i ndrumrile primite de la
EUMC;
sprijin EUMC n evaluarea situaiilor de criz i n planificarea operaional pentru
ntreg spectrul operaiilor militare ale UE;
contribuie la elaborarea, evaluarea i analizarea capabilitilor militare ale UE
(Headline Goals);
are responsabilitatea monitorizrii, evalurii i formulrii recomandrilor legate de
pregtirea, exerciiile i interoperabilitatea forelor i capabilitilor militare alocate
Uniunii de ctre statele membre;
b/. Functiile EUMS:
ndeplinete trei funcii operaionale: avertizarea timpurie, evaluarea situaiei i
planificarea strategica;
sub coordonarea EUMC, asigura expertiza militar pentru structurile UE, in special
pentru Secretarul General/naltul Reprezentant al Uniunii (Javier SOLANA);
monitorizeaz situaiile poteniale de criz cu ajutorul capabilitilor multinaionale i
naionale in domeniul culegerii i prelucrrii informaiilor (intelligence);

99

 asigura informaii militare pentru Centrul Situaional;

identifica i formuleaz lista forelor militare naionale i multinaionale pentru
operaiile desfurate n cooperare cu NATO;
contribuie la dezvoltarea i pregtirea forelor naionale i multinaionale puse la
dispoziie de statele membre ale UE;
programeaz, planifica, conduce i evalueaz aspectele militare ale activitilor UE,
pentru gestionarea situaiilor de criza, inclusiv a celor comune Alianei i Uniunii;
asigura legtura cu comandamentele naionale i multinaionale ale forelor
multinaionale ale UE;
realizeaz interrelationarea cu NATO.
c/. Activitatiile desfasurate de EUMS:
n virtutea directivelor EUMC, furnizeaz expertize militare organelor UE i
Secretarului General;
monitorizeaz potenialele crize, fcnd apel la capacitile de informaii naionale
sau multinaionale;
furnizeaz informaii militare Centrelor de Situaie, care, la rndul lor, transmit
EUMS documentele proprii;
analizeaz aspectele militare ale planificrii strategice pentru misiunile de tip
Petersberg (cu caracter preponderent umanitar);
identific i nominalizeaz forele naionale i multinaionale pentru operaiunile
conduse de UE, cu sprijin NATO (relaiile UE-NATO sunt definite n documente cadru);
contribuie la dezvoltarea i pregtirea forelor naionale i multinaionale ale statelor
membre puse la dispoziia UE, organiznd antrenamente i exerciii comune;
organizeaz i coordoneaz procedurile de lucru cu comandamentele naionale i
multinaionale (inclusiv cu cele ale NATO), avnd n vedere necesitatea compatibilizrii
cu procedurile Alianei;
elaboreaz prognoze, planific, conduce i evalueaz aspectele militare ale
procedurilor de gestionare a crizelor;
particip la estimarea costurilor operaiilor i exerciiilor;
ine legtura permanent cu cartierele generale naionale, multinaionale i cu
NATO (n conformitate cu acordurile UE - NATO);
ntreine legtura, pe subiecte comune, cu ONU i OSCE (cu care urmeaz s fie
semnate acorduri specifice).
d/. Functii suplimentare in situatii de criza:
solicit i gestioneaz informaiile primite de la serviciile speciale i alte informaii
relevante de la toate sursele disponibile;
sprijin EUMC la elaborarea Directivei iniiale de planificare;
n funcie de prioritile militare strategice i avnd la baz avizul EUMC:
definete opiunile iniiale generale;
face apel, la nevoie, pentru planificare, la sursele sale externe, care pot analiza i
dezvolta de o manier mai aprofundat aceste opiuni;
evalueaz rezultatele acestei activiti i, dac este necesar, solicit i alte analize
suplimentare;
prezint EUMC evaluarea global, nsoit de indicarea prioritilor i de
recomandri;
contribuie la stabilirea aspectelor non-militare ale opiunilor militare;

100

 identific, n coordonare cu echipele naionale de planificare i la nevoie cu NATO,

forele care pot participa la operaiunile conduse de UE;
monitorizeaz continuu situaia de criz;
n funcie de evoluia situaiei politice i operaionale, EUMS furnizeaz noi opiuni
EUMC, pe care acesta le avizeaz i le nainteaz PSC.
Structurile militare ale UE se doresc a fi o alternativ a NATO, pentru misiuni umanitare
i de salvare, de meninere a pcii, de gestionarea crizelor i de restabilirea pcii, devenind
funcionale odat cu preluarea misiunii ALLIED HARMONY din Macedonia.
NATO coopereaz cu UE i pe linia realizrii capacitilor funcionale, Comandamentul
NATO de la Mons transformndu-se n Comandament UE, iar adjunctul Comandantului NATO
(NATO Deputy Suprem Commander Europe), este si comandantul operaional al Centrului de
management al crizelor al UE
Intalnirile, in format State Membre + 5, prin punctele lor de contact se intalnesc lunar
sau ori de cate ori este nevoie.
PLANUL EUROPEAN DE ACTIUNE IN DOMENIUL CAPABILITATIILOR (EUROPEAN
CAPABILITIES ACTION PLAN ECAP)
n anul 2000, la Conferina de Angajare a Capabilitilor, desfurat la Bruxelles,
statele membre ale UE au oferit contribuiile naionale pentru Fora European de Reacie
Rapid. Analiza comparativ a Catalogului de Fore rezultat a scos n eviden o serie de
lipsuri, fapt care a dus la elaborarea unui Plan de aciune n domeniul capabilitilor, ECAP,
lansat cu ocazia Summitului European de la Laeken, din decembrie 2001.
Rezultatele au fost prezentate minitrilor aprrii ai celor 15 ri membre UE i au dus la
ntocmirea documentului HPC (Helsinki Progress Catalogue) baza activitii n cea de a doua
faz a ECAP. n aceast nou faz declanat recent, accentul nu se mai pune pe avansarea
de soluii, ci mai degrab pe activitatea de implementare a opiunilor identificate de echipele de
experi. Cele 19 echipe iniiale au fost nlocuite ulterior cu 15 grupuri de proiect, dintre care, n
prezent, sunt active 13, cu urmtoarele domenii de activitate:
Comandamente (grup condus de Marea Britanie);
Avioane fr pilot, UAV (Frana);
Fore pentru operaii speciale (Portugalia)
NBC (Italia);
Elicoptere de atac i de sprijin (Spania) grup rezultat prin unificarea grupurilor
separate, destinate elicopterelor de atac i celor de sprijin;
Transport aerian strategic (Germania);
Transport maritim strategic (Grecia);
Mijloace spaiale de cercetare i supraveghere (Frana);
Alimentarea aeronavelor n zbor (Spania);
Aprarea mpotriva rachetelor balistice (Olanda);
Medical (Olanda);
Cutare / Salvare n lupt (Danemarca);
Informaii i supraveghere; identificarea i recunoaterea intelor ISTAR (Suedia
i Marea Britanie).

101

COOPERAREA PCC/NATO ECAP/UE N DOMENIUL CAPABILITILOR MILITARE

Uniunea Europeana a inceput elaborarea unui proces de realizare a cooperrii dintre
dezvoltrile capabilitilor din cadrul NATO/PCC i cele din Uniunea European/ECAP, care fac,
n principal, obiectul de activitate al Grupului comun de lucru pentru capabiliti. ase dintre
grupurile din cadrul PCC/NATO i ECAP/EU desfoar activiti comune, destinate n special
dezvoltrii mecanismelor multinaionale de realizare a capabilitilor militare ale celor dou
organizaii: capabiliti NBC (Italia);
transport aerian strategic (Germania)
medical - spitale de campanie (Olanda, pentru UE, i Germania, pentru NATO);
alimentarea aeronavelor n zbor (Spania);
avioane fr pilot, UAV (Frana);
transport maritim strategic (Grecia, pentru UE, i Norvegia, pentru NATO).
MISIUNILE INTERNAIONALE ALE UE
EUFOR ALTHEA este operatia militara a EU ce se desfasoara in Bosnia Hertzegovina.
Operatia a fost lansata pe data de 2 decembrie 2004 fiind aprobata de Rezolutia Consiliului de
Securitate ONU, UNSCR 1575.
Operatiunea ALTHEA este o operatie condusa de Uniunea Europeana care foloseste o
parte din mijloacele NATO in conformitate cu aranjamentele Berlin Plus. Contributorii sunt un
grup de 11 state cu participarea a 24 de state..
Misiunea Uniunii Europene contine si o contributie in instruirea, moniotorizarea si
inspectarea politiei locale pentru ca aceasta sa atinga standardele europene de actiune si
eficienta.
La 22 noiembrie 2004, Consiliul de Securitate al ONU a votat n unanimitate rezoluia
care autorizeaz constituirea forei europene de stabilizare n BiH, EUFOR.

Albania:

70

Austria:

240

Belgia:

55

Italia:

803

Marea Britanie:

965

Maroc

130

Olanda:

448

Bulgaria:

191

Canada:

68

Norvegia:

Chile:

30

Polonia:

254

Cehia:

53

Portugalia:

273

Elveia:

10

Romnia:

145

Finlanda:

182

Slovenia:

203

Frana:

295

Spania:

539

Germania:

793

Suedia:

63

Grecia:

112

Turcia:

378

Irlanda:

27

Ungaria:

116

TOTAL

13

6456

Rezoluia adoptat aproba pentru misiunea EUFOR un mandat iniial de 12 luni, care
ulterior poate fi rennoit.

102

UE a desfurat ncepnd cu 02 decembrie 2004, prima misiune militar de aceasta

amploare, cu un buget de peste 71 milioane de euro si cu efective de aproximativ 6500 de
militari.
EUPOL PROXIMA este o misiune a Uniunii Europene care care sprijina Macedonia in
constituirea unor structuri de politie capabile sa asigure siguranta populatiei in fata amenintarilor
interne.
EUJUST THEMIS este o misiune a Uniunii Europene in Georgia lansata in context
ESDP la data de 18 iulie 2004. Prin aceasta misiune se asigura asistenta guvernului georgian in
dezvoltarea unei strategii guvernamentale in procesul de reforma a justitiei contraventionale si
infractionale. Fiind prima misiune de acest gen se urmareste in mod deosebit eficienta sas
pentru a anliza, in final, in ce masura aceasta poate fi utilizata si in alte situatii similare.
EUPOL KINSHASA este o misiune de pregatire a politiei din Republica Democrata
Congo. Misiunea este finantata de European Development Fund (EDF) si se desfasoara sub
coordonarea ESDP.
DEZVOLTAREA CAPABILITATILOR MILITARE ALE UNIUNII EUROPENE
Pe data de 22 noiembrie 2004, Ministrii Apararii ai statelor member UE au hotarat, in
conformitate cu Strategia de Securitate Europeana, crearea unei forte de reactie rapoida a UE.
Aceasta forta urmeaza a fi constituita di 13 Grupuri de Lupta.Primul Grup de Lupta ar trebui sa
fie operational la sarsitul anului 2005, inceputul anului 2006 pentru fi capabil sa preia prima
misiune de lupta. La sfarsitul anului 2007, UE va trebui sa fie capabila sa sustina concomitant
lupte, la nivel de grup de lupta, in doua zone.
Odata cu dezvoltarea celor 13 Grupuri de Lupta s-a luat decizia ca unele state membre
UE sa-si dezvolte si capabilitati de nisa.
Grupurile de Lupta au fost concepute ca fiind pe deplin compatibile cu Forta de
Raspuns a NATO, astfel incat statle member ale UE si NATO sa fie capabile sa puna ;a
dispozitia celor doua organisme europene de securitate forte similare..

11.3 ORGANIZATIA PENTRU SECURITATE SI COOPERARE IN EUROPA

DATE GENERALE
Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa (OSCE) este un organism de
securitate prin cooperare. Cele 55 de state membre au transformat OSCE n cel mai mare
organism politic pan-european, capabil s discute toate problemele de securitate din zona sa de
responsabilitate.
Scopul principal al OSCE este de a negocia (i mai puin de a executa) reguli i
standarde pentru politicile practicate de statele participante.
Fiind un instrument de securitate cooperativ (i nu colectiv), funcia sa principal
const n furnizarea unor mecanisme, nu att de constrngere a altui stat, ct de cooperare,
pentru a putea permite statelor s ias din situaii care, altfel, ar putea degenera n confruntare
sau chiar conflict armat.
Operaiunile de meninere a pcii se bucur de o atenie deosebit n cadrul funciilor
OSCE. Aceste operaiuni se bazeaz pe cooperare i consens ntre membrii organismului
internaional care furnizeaz forele de meninere a pcii, dar i ntre prile implicate n conflict
(anterior sau n desfurare).
Rolul OSCE sporete pentru domeniile n care se cere o implicare maxim, deoarece
se pornete de la funcia tradiional de forum (i mai puin de organizaie) pentru negocieri,
conceput s creeze, prin consens, regulile care s guverneze viitorul comportament al statelor

103

implicate.
OSCE a fost creat la nceputul anilor 70 sub numele de Conferina pentru Securitate
i Cooperare n Europa (CSCE) i se dorea a fi un forum multilateral de dialog i negocieri ntre
Est i Vest.
n anul 1972, 35 de state au nceput discuii i consultri multilaterale legate de
pregtirea conferinei, iar n 1973, consultrile s-au ncheiat cu proiectul unei Cri Albastre,
care schia recomandri privind scopurile i regulile de procedur ale conferinei.
ntre 1973-1975 au avut loc consultaii la Geneva, care au dus la semnarea, pe 01.08
1975, a Actului Final de la Helsinki, document ce stabilea principiile de baz (Decalogul
Helsinki) care urmau s guverneze relaiile ntre statele participante i comportamentul
guvernelor n raport cu cetenii lor.
Actul Final de la Helsinki a pus bazele viitoarei dezvoltri a procesului CSCE.
Documentul abordeaz trei domenii principale:
aspecte referitoare la securitatea european;
cooperarea n domeniul umanitar;
cooperarea n domeniul economic, tiinific, tehnologic i al mediului nconjurtor.
n anul 1990 a fost semnat Carta de la Paris pentru o nou Europ, care a nsemnat
pentru CSCE trecerea de la rolul de forum pentru dialog i negociere la o structur operaional
activ. Aceasta prevedea nfiinarea unor instituii stabile cum ar fi:
Centrul pentru prevenirea conflictelor (Viena);
Oficiul pentru alegeri libere (Varovia);
Secretariatul (Praga).
De asemenea, au fost nfiinate organisme politice consultative:
Consiliul de Minitri, alctuit din minitrii de externe ai statelor participante;
Comitetul Superior (fostul Comitet al nalilor Funcionari Oficiali), care asist
Consiliul de Minitri i conduce activitatea zilnic. Dup analizarea problemelor curente,
Comitetul poate lua hotrrile corespunztoare, inclusiv s formuleze recomandri
Consiliului;
Reuniunile la vrf ale efilor de stat i de guvern (au loc periodic).
Realizri n cadrul OSCE:
a fost negociat un acord privind controlul narmrii Tratatul asupra forelor armate
convenionale n Europa (CFE), care a fost semnat n noiembrie 1990;
n 1990, s-a adoptat un document complex privind msurile de edificare a
securitii, precum i o Declaraie referitoare la tratatele Cer Deschis;
n septembrie 1992, a fost nfiinat, la Viena, Forumul de cooperare n domeniul
securitii, cu scopul de a organiza i conduce negocieri i consultri asupra msurilor
care s conduc la ntrirea securitii i stabilitii n Europa;
noul Document de la Helsinki din 1992 a stabilit o serie de mijloace practice
pentru creterea contribuiei CSCE la protejarea drepturilor omului, prevenirea
conflictelor i managementul crizelor;
a fost creat postul de nalt Comisar pentru Minoriti Naionale, care are sarcina de
a interveni n faza incipient a tensiunilor etnice, care ar putea reprezenta poteniale
conflicte n regiune.
De asemenea au fost create:
postul de Secretar General;

104

 un Secretariat la Viena;
un Comitet Permanent (n prezent, Consiliul Permanent).
La ntlnirea la nivel nalt de la Budapesta din 1994, s-a recunoscut faptul c CSCE nu
mai era de mult doar o simpl conferin i s-a hotrt schimbarea numelui n Organizaia
pentru Securitate i Cooperare n Europa (OSCE).
Documentul semnat la Budapesta militeaz pentru dezvoltarea dialogului pe tema
edificrii unui nou model de securitate comun, bazat pe principiile i angajamentele OSCE.
Organizaia desfoar, de asemenea, activiti de monitorizare n domeniile:
alegerilor electorale;
democratizarea societii;
implementarea angajamentelor OSCE;
bugete;
libertatea presei.
CONCEPTIA PENTRU CONTROLUL ARMAMENTELOR
Controlul armamentelor, inclusiv dezarmarea i realizarea securitii i ncrederii, fac
parte din conceptul de securitate al OSCE, care caut n permanen noi modaliti pentru a
face fa provocrilor la adresa securitii care afecteaz statele membre.
Acordurile privind controlul armamentelor sunt consecina logic a principiului
indivizibilitii securitii.
Regimurile de control al armamentelor iau n considerare caracteristicile specifice
forelor armate din fiecare stat membru OSCE, precum i angajamentele i obligaiile deja
convenite. n cadrul OSCE au fost dezvoltate principii care ghideaz negocierile, aplicabilitatea
lor depinznd de nevoile de securitate ale fiecrui stat. Aceste principii sunt:
suficienta: regimurile de control a armamentelor trebuie s cuprind msuri
destinate s confere asigurri c fiecare stat participant i menine doar capacitile
militare necesare nevoilor de securitate colectiv sau individual i nu va ncerca s-i
impun dominaia militar asupra altui stat membru OSCE;
transparenta: elementul cheie l constituie schimbul n timp util de informaii
relevante - date privind mrimea, structura, localizarea i doctrina militar a forelor
armate, precum i alte activiti ale acestora;
verificarea: maniera de aplicare a msurilor adoptate trebuie verificat, pentru a
avea n acelai timp i o evaluare corect a informaiilor schimbate, fapt ce conduce la
sporirea ncrederii;
limitarea fortelor: limitarea i - acolo unde este cazul - reducerea forelor constituie
un element important n realizarea securitii i stabilitii.
Printre scopurile vizate de controlul armamentelor, de metodele destinate ntririi
stabilitii i securitii i creterii transparenei, cooperrii i ncrederii n zona OSCE se
numr:
ntrirea conceptului de indivizibilitate a securitii;
mbuntirea msurilor existente, prin evaluarea permanent a eficienei lor i
adoptarea de msuri noi, apte s fac fa provocrilor actuale;
concretizarea discuiilor referitoare la problematica securitii regionale n msuri
care s reduc instabilitatea regional i dezechilibrele militare existente ntre statele
OSCE;

105

 controlul situaiilor de criz;

luarea n considerare a intereselor legitime de securitate ale fiecrui stat, indiferent
dac acesta aparine sau nu vreunei aliane politico-militare;
promovarea transparenei i cooperrii n procesul de creare a organizaiilor politice
i militare multinaionale - dreptul fiecrui stat de a-i alege sau schimba propriile
aranjamente de securitate, inclusiv tratatele sau alianele.
STRUCTURA SI ATRIBUTIILE INSTITUTIILOR OSCE
Reuniunile la nivel inalt la care particip efii de state i de guverne, stabilesc prioriti
i prevd orientri la cel mai nalt nivel politic;
CONSILIUL SENIORIAL - alctuit din lideri politici sau alte persoane oficiale de nivel nalt,
care se ntlnesc periodic pentru deliberri politice. Anual, la Praga, se ntrunete sub forma
Forumului Economic.
CONSILIUL MINISTERIAL - alctuit din minitrii de externe ai statelor membre, este organul
decizional i de conducere al OSCE. Se reunete cel puin o dat pe an, de regul spre sfritul
fiecrui termen de preedinie;
CONSILIUL PERMANENT - are sediul la Viena i este responsabil pentru operaiunile
curente ale OSCE. Din Consiliu fac parte reprezentanii permaneni ai statelor membre care se
ntlnesc sptmnal la Centrul de Congrese Hofburg. Este un organism permanent i are
atribuii de consultri politice i elaborri de decizii legate de problemele ce constituie
preocuprile OSCE. Poate fi convocat i n situaii de urgen;
FORUMUL PENTRU COOPERARE PE LINIE DE SECURITATE - cuprinde reprezentanii
delegaiilor statelor membre OSCE i are urmtoarele atribuii: negocieri asupra controlului
armamentului, dezarmare, edificarea securitii i ncrederii; consultri regulate i cooperare n
problemele de securitate; reducerea riscurilor de conflict. Este responsabil de pregtirea
seminariilor asupra doctrinei militare;
PRESEDINTELE - este investit cu responsabilitatea global asupra aciunii executive.
Preedintele OSCE este ministrul de externe al statului care organizeaz sesiunea curent a
Consiliului Ministerial. Intervalul normal al preediniei este de 1 an calendaristic. Preedintele
n exerciiu este ajutat de fostul i viitorul preedinte (cei trei formnd aa-numita troik), de
reprezentanii personali numii de preedintele n exerciiu, cu mandat de a-l asista n cazul unei
crize sau a unui conflict, ct i de grupuri consultative ad-hoc, stabilite n funcie de urgenele
aprute.
SECRETARUL GENERAL - este numit de Consiliul Ministerial pe o perioad de 3 ani i are
sediul n Viena. Secretarul general acioneaz ca reprezentant al preedintelui n exerciiu i l
sprijin pe acesta n toate aciunile care au ca scop realizarea obiectivelor OSCE. Secretarul
general are, de asemenea, atribuii n gestionarea structurilor i operaiunilor OSCE;
NALTUL COMISAR PENTRU MINORITATI NATIONALE - care acioneaz sub egida Consiliului
Seniorial (fostul Comitet al nalilor Funcionari) ca instrument de prevenire a conflictelor legate
de tensiunile etnice implicnd probleme ale minoritilor naionale, care nu au depit nc
stadiul unei alerte timpurii, dar care sunt susceptibile s degenereze ntr-un conflict, afectnd
pacea, stabilitatea sau relaiile ntre statele membre i necesitnd atenia sau aciunea OSCE.
naltul Comisar este numit pentru o perioad de 3 ani i primete informaii de la diverse surse,
organizaii non-guvernamentale i prile direct implicate. Poate solicita asistena a pn la 3
experi, care s efectueze investigaii specializate pe scurt durat i beneficiaz de mijloacele
Biroului pentru Instituii Democratice i Drepturile Omului (BIDDO);
SECRETARIATUL

- se afl n subordinea Secretarului general i este alctuit din patru

departamente:
a) Departamentul pentru sprijinul preedintelui n exerciiu - responsabil cu pregtirea
ntlnirilor, contactele cu organizaiile internaionale, relaiile cu presa i informarea public;

106

Centrul pentru prevenirea conflictelor - cu rol de prevenire timpurie a conflictelor i

managementul crizelor. A fost creat prin Carta de la Paris n 21 noiembrie 1990 (iniial
subordonat Consiliului de Securitate, n structura actual de la 01.01.1994). Sarcinile Centrului:
atenionarea timpurie, prevenirea conflictelor, administrarea crizelor i reabilitarea
post-conflict;
urmrete aplicarea n teren a deciziilor politice ale OSCE;
ofer sprijin Preediniei i altor factori de decizie;
contribuie la o abordare coerent i la coordonarea instituiilor i misiunilor OSCE;
monitorizeaz implementarea mandatelor operaiunilor n teren i a rapoartelor
misiunilor n desfurare.
c) Departamentul pentru conferine, traduceri, documentaie i protocol;
d) Departamentul pentru administraie i buget - care este responsabil cu serviciile
administrative, politica de personal i controlul financiar.
BIROUL PENTRU INSTITUTII DEMOCRATICE SI DREPTURILE OMULUI (ODIHR) - responsabil cu
promovarea drepturilor omului, democraiei i statului de drept. Coordoneaz monitorizarea
alegerilor i realizeaz expertize i cursuri de formare pe probleme constituionale i ale
drepturilor omului. ODIHR este instituia central pentru dimensiunea uman a OSCE.
Funcionarea Biroului implic dou principii: dimensiunea uman este indivizibil, n sensul c
responsabilitile i implicarea se aplic n mod egal n toate statele participante; implicarea n
problemele dimensiunii umane este responsabilitatea tuturor statelor membre OSCE i nu este
o component strict de politic intern a statului n care apare problema respectiv, ceea ce
nseamn c argumentul non-interferenei n afacerile interne n probleme ale drepturilor omului
nu este aplicabil.
ADUNAREA PARLAMENTARA - creat n aprilie 1991, se ntrunete anual, n luna iulie, i
este sprijinit de un Secretariat, cu sediul la Copenhaga. ntrunete mai mult de 300 de
parlamentari din rile membre OSCE. Sarcina Adunrii este s dezbat diverse probleme ale
OSCE i s formuleze rezoluii i recomandri specifice.
CURTEA DE CONCILIERE SI ARBITRAJ - cu sediul la Geneva. Statele semnatare a
Conveniei asupra Concilierii i Arbitrajului pot avansa diverse cereri Curii pentru dezbateri n
Tribunalul de arbitraj sau n Comisia pentru conciliere. n 1999, Consiliul permanent a decis s
plaseze Pactul de stabilitate pentru sud-estul Europei sub auspiciile OSCE.
GRUPUL CONSULTATIV COMUN - creat n 1990, cu scopul de a promova obiectivele i de a
facilita implementarea Tratatului CFE. Grupul se reunete la Viena, la CentrulHofburg.
COMISIA CONSULTATIVA CER DESCHIS

LISTA CU MISIUNILE OSCE

a. Misiuni curente
SUD-ESTUL EUROPEI
Prezena OSCE n Albania
Misiunea OSCE n Bosnia i Heregovina
Misiunea OSCE n Croaia
Misiunea OSCE n Serbia i Muntenegru
Misiunea OSCE n Kosovo
Misiunea OSCE de monitorizare n Skopje

107

EUROPA DE EST
Biroul OSCE din Minsk
Misiunea OSCE n Moldova
Coordonatorul de proiect al OSCE n Ucraina
CAUCAZ
Biroul OSCE din Baku
Misiunea OSCE n Georgia
Biroul OSCE din Erevan
Reprezentantul personal al preedintelui n exerciiu al OSCE pentru gestionarea
conflictului din Nagorno Karabah conform Conferinei OSCE de la Minsk
ASIA CENTRAL
Centrul OSCE din Alma-Ata
Centrul OSCE din Ahabad
Centrul OSCE din Bikek
Centrul OSCE din Takent
Centrul OSCE din Duanbe
b. Misiuni ncheiate
Misiunile ONU de lung durat din Kosovo, Sandjak i Voivodina
Reprezentantul OSCE la Comitetul Comun pentru Staia Radar Skrunda
Misiunea OSCE n Ucraina
Misiunea Osce n Ucraina
Misiunea OSCE n Letonia
Grupul OSCE de Consiliere i Monitorizare din Belarus
Grupul OSCE de asisten n Cecenia

11.4. ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE

DATE GENERALE
ONU a fost creat ca organizaie inter-guvernamental cu vocaie universal, centru
coordonator al aciunilor internaionale, chemat s promoveze valorile comune tuturor naiunilor.
Conferina de constituire a organizaiei i-a deschis lucrrile la 25 aprilie 1945, la San
Francisco, i a adoptat textul Cartei ONU la 24 octombrie 1945, data oficial a constituirii
organizaiei.
Carta ONU, instrumentul principal de constituire al Organizaiei, stabilete drepturile i
obligaiile rilor membre, organele i procedurile de lucru. Ea formuleaz cele mai importante
principii ale relaiilor internaionale de la respectarea suveranitii rilor, pn la interzicerea
folosirii forei n relaiile internaionale - i drepturile fundamentale ale omului. Carta ONU a
instituit un sistem de rezolvare panic a diferendelor internaionale a cror prelungire n timp
pune n pericol pacea i securitatea internaional.
Obiectivele ONU, potrivit Cartei, sunt:

108

 meninerea i consolidarea pcii i securitii internaionale. n acest scop, ONU ia

msuri colective pentru prevenirea i nlturarea ameninrilor la adresa pcii i pentru
reprimarea oricror acte de agresiune sau altor violri ale pcii i asigur, prin mijloace
panice i n conformitate cu principiile justiiei i dreptului internaional, aplanarea sau
rezolvarea diferendelor sau situaiilor care ar putea conduce la violarea pcii;
dezvoltarea relaiilor de prietenie ntre naiuni, pe baza respectrii principiului
egalitii n drepturi i dreptului la autodeterminare a naiunilor;
realizarea cooperrii internaionale pentru rezolvarea problemelor internaionale cu
caracter economic, social, cultural i umanitar, pentru promovarea i ncurajarea
respectrii drepturilor i libertilor fundamentale ale omului, indiferent de ras, sex,
limb sau religie;
armonizarea eforturile naiunilor ctre atingerea obiectivelor comune.
ONU are 191 de membrii care sunt state independente i suverane.
Cartierul General al ONU se afl la New York.
Bugetul ONU este format din :
bugetul curent - destinat realizrii funciilor principale ale Secretariatului i oficiilor
organizaiei;
bugetul special destinat susinerii operaiunilor de meninerea pcii aflate n
responsabilitatea organizaiei.
Singura surs de venit al ONU o reprezint contribuiile statelor membre, obligatorii la
constituirea ambelor bugete. Cotele de participare sunt stabilite pe baza unor criterii care in
cont de capacitatea de plat a rii, venitul naional i numrul populaiei.
Pentru ndeplinirea obiectivelor stipulate n Carta ONU, organizaia coordoneaz,
conduce i desfoar o gam larg de misiuni, care vizeaz:
promovarea pcii prin aciuni n direcia dezarmrii, controlului armelor de
distrugere n mas, reintegrarea n societatea civil a fotilor combatani, lichidarea
minelor, conducerea i coordonarea ntregii game de operaiuni n sprijinul pcii.
peraiunile n sprijinul pcii sunt stabilite de ctre Consiliul de Securitate i, pentru a
asigura imparialitatea, sunt coordonate de ctre Secretarul General. Acestea trebuie
s dispun de consimmntul guvernelor gazd i, de obicei, ale altor pri implicate.
combaterea traficului ilicit de droguri;
acordarea asistenei statelor confruntate cu situaii excepionale;
promovarea drepturilor omului prin aciuni direcionate spre protejarea drepturilor
omului, susinerea democraiei, mbuntirea situaiei femeii, aprarea grupurilor
vulnerabile ale societii (minoriti etnice sau rasiale, muncitori emigrani, popoare
btinae, copii n situaii de dificile);
promovarea dezvoltrii prin aciuni n direcia asistenei pentru dezvoltare i
promovarea procesului de dezvoltare;
protecia mediului.
SISTEMUL SI STRUCTURA ORGANIZATORICA A ONU
Sistemul Naiunilor Unite cuprinde totalitatea structurilor organizatorice i funcionale
instituite de Carta ONU i create pe baza ei, inclusiv organizaiile conexe (instituiile
specializate). Nucleul sistemului ONU este constituit din cele ase organe principale, pe lng
care funcioneaz numeroase organe subsidiare. Cele mai relevante, sub aspectul
competenelor n materie de securitate, sunt Adunarea General, Consiliul de Securitate i
Secretariatul.

109

Adunarea general
Este un for de deliberare n care statele i formuleze ideile, supun discuiei problemele
cu care se confrunt i propun rezoluii. Adunarea General nu este ns un organ legislativ,
nefiind competent s emit legi. Adunarea General are un caracter reprezentativ, reunind
reprezentanii tuturor statelor membre. Fiecare stat membru dispune n cadrul Adunrii de un
singur vot.
Adunarea General poate discuta orice probleme sau chestiuni privind aspectele
prevzute de Cart sau decizii ale ONU i poate face recomandri membrilor organizaiei i
Consiliului de Securitate n orice chestiune, cu excepia celor aflate deja n dezbaterea
Consiliului de Securitate.
n domeniul pcii i securitii internaionale, Adunarea General a ONU are
competena de a pune problemele n discuie i de a face recomandri cu privire la soluionarea
unui diferend internaional, ns numai cu privire la proceduri de aplanare panic a crizei.
Functiile Adunarii Generale legate de realizarea obiectivelor ONU sunt:
examinarea principiilor generale de colaborare pentru meninerea pcii i securiti
internaionale;
discutarea oricror probleme privitoare la colaborarea pentru meninerea pcii i
securiti internaionale;
sesizarea Consiliului de Securitate asupra situaiilor care ar putea pune n primejdie
pacea i securitatea internaional;
iniierea de studii i formularea de recomandri n scopul de a promova colaborarea
internaional n domeniul politic i soluionarea panic a diferendelor internaionale;
Functiile Adunarii Generale privind buna funcionare a organizaiei i compunerea
diverselor organe sunt:
analiza rapoartelor Consiliului de Securitate, ale Secretarului General ONU i ale
altor organe i organisme ale ONU;
alegerea membrilor nepermaneni ai Consiliului de Securitate, statele reprezentate
n Consiliul Economic i Social i o parte din membrii Consiliului de Tutel;
alegerea mpreun cu Consiliul de Securitate, dar votnd independent, a membrilor
Curii Internaionale de Justiie;
numirea Secretarului General ONU la recomandarea Consiliului de Securitate
examinarea i aprobarea bugetului organizaiei i al instituiilor specializate;
stabilirea cotelor de participare a statelor membre la bugetul organizaiei;
admiterea de noi membrii n ONU;
realizarea de studii i formularea de recomandri pentru dezvoltarea cooperrii
internaionale n domeniul politic, economic, social, cultural, educaiei i sntii
publice.
Deciziile n probleme privind pacea i securitatea internaional sunt adoptate cu 2/3 din
votul statelor membre, iar n alte probleme, cu majoritate simpl.
In structura Organizatiei Natiunilor Unite intra:
comisiile principale, corespunztor domeniilor majore aflate n responsabilitatea
Adunrii Generale:
Comisia I - Comisia de securitate i dezarmare;
Comisia a II-a - Economico-social;
Comisia a III-a - Social-umanitar;

110

 Comisia a IV-a - Politic special;

Comisia a V-a - Financiar-bugetar;
Comisia a VI-a - Juridic;
comitetele procedurale;
comitetele permanente.
Adunarea General i desfoar activitatea n cadrul sesiunilor ordinare anuale,
precum i n cadrul comisiilor principale. La cererea Secretarului General sau a majoritatii
statelor membre pot fi organizate sesiuni extraordinare sau sesiuni extraordinare de urgen
(pot fi organizate n 24 de ore).
Consiliul de Securitate
Consiliul de Securitate este principalul organ de aciune al ONU cu caracter permanent,
care are drept scop principal meninerea pcii i securitii internaionale. n acelai timp, este
singurul organism cu putere de decizie obligatorie pentru toate statele membre ONU.
Consiliul de Securitate poate aciona pentru soluionarea unui diferend internaional
care amenin pacea i securitatea internaional din proprie iniiativ sau la cererea oricrui
stat membru al organizaiei. Carta ONU prevede obligaia prilor ntr-un diferend ca, n situaia
n care nu reuesc s l solutioneze, s l supun ateniei Consiliului de Securitate, care, fie le
recomand s recurg la un anumit mijloc panic de soluionare, fie propune o soluie de fond
n vederea soluionrii diferendului. Consiliul de Securitate are dreptul, potrivit Cartei ONU, s
adopte decizii (rezoluii) privind msurile aplicabile statului vinovat. Aceste msuri pot s nu
implice folosirea forei (ntreruperea total sau parial a relaiilor economice i diplomatice ale
statelor membre cu statul vinovat etc) sau, n cazuri excepionale, pot fi aplicate msuri de
constrngere, bazate pe for.
Compozitia Consiliului de Securitate ONU este:
5 membri permaneni - SUA, F.Rus, Marea Britanie, R.P.Chinez i Frana;
10 membri nepermaneni, pe un termen de 2 ani, alei de ctre Adunarea
General, cte 5 n fiecare an. Membrul al crui mandat exemplupir nu va putea fi
reales imediat. Membrii nepermaneni sunt alei conform distribuiei geografice: 5 din
Grupurile regionale African i Asiatic, unul din Grupul regional est-european, doi din
Grupul regional latino-american i caraibean i doi din Grupul regional vest-european.
Un alt criteriu de care se ine seama la desemnarea membrilor nepermaneni este
contribuia acestora la meninerea pcii i securitii i la nfptuirea celorlalte obiective
ale organizaiei.
Sistemul de votare al membrilor Consiliului de Securitate ONU se bazeaza pe urmatoarele
principii:
fiecare membru al Consiliului de Securitate dispune de un vot;
hotrrile n probleme de procedur se adopt cu votul afirmativ a 9 membri. n
toate celelalte probleme, hotrrile sunt adoptate cu votul afirmativ a 9 membri, n care
trebuie s se regseasc voturile tuturor membrilor permaneni. Practic, Carta
stabilete principiul unanimitii statelor membre permanente ale Consiliul de Securitate
n problemele de fond pe care Consiliul este chemat s le rezolve. Astfel, un membru
permanent, prin votul su negativ aa numitul veto poate bloca orice hotrre de
fond a Consiliului de Securitate, inclusiv cele privind ntreprinderea unei aciuni n caz
de violare a pcii i a actelor de agresiune;
n cazul n care un stat membru al Consiliului de Securitate este parte ntr-un
diferend supus acestuia, el trebuie s se abin de la vot;
dac ntre membrii Consiliului de Securitate exist nenelegeri cu privire la
determinarea caracterului de fond sau de procedur a unei probleme, se apeleaz la
un vot care trebuie s includ pe cel al membrilor permaneni.

111

Consiliul de Securitate are ca responsabilitate fundamental meninerea pcii i

securitii internaionale, prin soluionarea panic a disputelor i prin ntreprinderea de aciuni
mpotriva ameninrilor la adresa pcii i securitii internaionale i a actelor de agresiune.
Potrivit Cartei ONU, Consiliului de Securitate i revin urmtoarele misiuni:
s menin pacea i securitatea internaional, n conformitate cu principiile i
obiectivele ONU;
s investigheze toate diferendele sau situaiile care pot conduce la nenelegeri
ntre state sau ar putea da natere unui conflict;
s recomande metode de reglementare a conflictelor sau termenii de soluionare a
acestora;
s elaboreze planuri pentru crearea unui sistem de reglementare a armamentelor;
s constate existena unor ameninri la adresa pcii sau a unor acte de agresiune
i s recomande msurile adecvate de rspuns;
s invite statele membre ONU s aplice sanciuni economice sau alte msuri care
s nu implice folosirea forei armate pentru prevenirea sau stoparea agresiunii;
s ia msuri de ordin militar mpotriva agresorului;
s fac recomandri cu privire la admiterea n ONU a unor noi state sau
suspendarea unui membru mpotriva cruia ntreprinde aciuni de constrngere i de
excludere a celui care a nclcat sistematic principiile Cartei;
s exercite funciile de tutel ale ONU;
s recomande Adunrii Generale numirea Secretarului General al ONU i,
mpreun cu Adunarea General, s aleag judectorii Curii Internaionale de Justiie;
s adopte recomandri sau msuri pentru executarea hotrrilor Curii
Internaionale de Justiie, care nu sunt aduse la ndeplinire de ctre o parte n litigiu.
Consiliul de Securitate i desfoar activitatea n edine oficiale i n edine cu
caracter neoficial. ncepnd cu mijlocul anilor '60, reuniunile formale ale Consiliului reprezint o
excepie, majoritatea deciziilor fiind adoptate n cadrul reuniunilor informale.
Comitetul Militar este, potrivit Cartei ONU, structura de specialitate a Consiliului de
Securitate, nfiinat pentru a consilia i sprijini Consiliul n aspectele militare ale activitii sale,
respectiv angajarea i direcionarea strategic a forelor plasate la dispoziia sa, precum i n
materie de controlul armamentelor i dezarmare.
Comitetul militar este constituit din efii SMG ai statelor membre permanente ale
Consiliului de Securitate al ONU sau din reprezentanii acestora. La lucrri poate fi invitat s
participe reprezentantul militar al oricrui alt stat membru ONU, atunci cnd prezena acestuia
asigur buna desfurare a activitii Comitetului.
Secretariatul ONU
Secretariatul General al ONU este organul care i asum funciile administrative ale
ONU. El este condus de Secretarul General. Personalul este numit de Secretarul General, pe
baza criteriilor stabilite de Adunarea General. n realizarea misiunii lor, Secretarul General i
personalul din subordinea sa sunt funcionari internaionali, ceea ce nseamn c nu pot solicita
sau primi instruciuni de la o autoritate din afara ONU.
Secretarul General ONU este cel mai nalt funcionar al ONU, fiind eful ntregii
administraii a organizaiei, simbolul su n faa opiniei publice. Acesta este investit de ctre
Cart cu atribuii administrative i executive, calitate n care abordeaz o gam larg de
probleme, de la dezvoltare, la dezarmare i drepturile omului.
Secretarul General este numit de Adunarea General, la recomandarea Consiliului de
Securitate, pe o perioada de 5 ani, putnd fi reales pentru un al doilea mandat.

112

Una din responsabilitile cele mai importante ale Secretarului General este
atenionarea Consiliului de Securitate asupra oricrei probleme, care amenin pacea i
securitatea internaional. De asemenea, el poate ndeplini misiuni debune oficii sau de
mediere.
Secretarul General lucreaz n strns colaborare cu Adunarea General i alte organe
ale ONU pentru coordonarea reformelor i consolidarea capacitii ONU de a soluiona
problemele naintate de rile membre. n aceast calitate particip la toate edinele celorlalte
organe principale, ndeplinind orice alte funcii ncredinate de aceste organe. ntocmete, spre
a nainta Adunrii Generale, raportul anual asupra activitii organizaiei.
Departamentul pentru Operaiunile de Meninerea Pcii (DPKO)
Consiliul de Securitate este autoritatea care decide nceperea i ncheierea
operaiunilor de meninerea pcii. Comanda acestora revine ns Secretarului General ONU,
sub autoritatea Consiliului de Securitate. n aceste condiii, eful DPKO, este delegat de ctre
Secretarul General cu responsabilitatea planificrii, pregtirii, conducerii i direcionrii tuturor
operaiunilor desfurate de ONU, n special a celor de meninere a pcii.
Departamentul pentru Afaceri Politice
Aceasta este structura care sprijin i consiliaz pe Secretarul General ONU n toate
aspectele politice privind exercitarea responsabilitilor acestuia relativ la meninerea i
restaurarea pcii i securitii. Pentru aceasta:
monitorizeaz, analizeaz i evalueaz evoluiile politice din ntreaga lume;
identific conflictele poteniale sau n curs de desfurare la controlul i
soluionarea crora ONU poate juca un rol util;
recomand Secretarului General aciunile potrivite n aceste cazuri i pune n
aplicare strategia stabilit;
sprijin ndeplinirea de ctre Secretarul General a activitilor politice aferente
ntregii game a operaiilor n sprijinul pcii;
consiliaz Secretarul General n problema cererilor de asisten electoral primite
din partea statelor membre ONU i coordoneaz implementarea programelor stabilite
ca rspuns la aceste cereri;
furnizeaz Secretarului General informri i l sprijin pe acesta n aspectele politice
ale relaiilor lui cu statele membre ONU.
Departamentul pentru Dezarmare (DDA)
Aceasta structura promoveaz dezarmarea i neproliferarea nuclear, ntrirea
regimurilor de dezarmare n privina celorlalte arme de distrugere n mas, chimice i biologice.
De asemenea, promoveaz eforturile de dezarmare n domeniul armelor convenionale, n
special minele terestre i armele mici, care sunt cele mai mult utilizate n conflictele locale.
DDA sprijin activitatea de elaborare a normelor n domeniul dezarmrii desfurat de
toate structurile i forurile ONU i eforturile de dezarmare desfurate n plan regional. De
asemenea, sprijin ntocmirea i implementarea msurilor post-conflict, precum dezarmarea,
demobilizarea i reintegrarea fotilor combatani n societatea civil.

113

12. DIPLOMATIA PREVENTIVA

Diplomatia preventiva urmareste gasirea celor mai bune solutii si mijloace pentru
detensionarea situatiilor conflictuale ce pot aparea in diferite regiuni. In general dialogul este
principala modalitate prin care situatiile se pot detensiona. Dialogul insa nu este o discutie
simpla ad-hoc. Acesta trebuie abordat intr-o forma structurata, cu obiective precise, cu stabilirea
unor subiecti care participa, cu un cadru asumat de partile implicate. Acest cadru poate fi o
institutie sau prin folosireav unuia sau unor intermediari.
In afara dialogului exist metode si mijloace pentru cresterea increderii intre state.
Aceasta duce la abordarea de catre statele sau grupurile de state implicate a unor domenii de
cooperare sensibile ca si a unor domenii aparent banale dar care permit contactele si
cunoasterea intre oameni si popoare.

12.1 TRATATUL PRIVIND FORTELE CONVENTIONALE IN EUROPA

Tratatul privind Forele Convenionale din Europa (CFE) constituie un exemplu al
modului de aplicare a diplomatiei preventive, unul din instrumentele de realizare a politicii de
securitate euro-atlantice. El s-a semnat plecand de la deviza Mai multa securitate cu mai putine
armamente. Impreun cu Acordurile de implementare a msurilor de ncredere i securitate
(CSBMs Confidence and Security Building Measures), reprezint o modalitate de imprimare a
unei tendine pozitive de dezvoltare a mediului internaional de securitate i de cretere a
ncrederii, transparenei i cooperrii ntre state.
Tratatul privind Forele Armate Convenionale din Europa (CFE Treaty), a fost semnat
de 22 de state la 19 noiembrie 1990 la Paris, impreuna cu cele noua protocoale aditionale.
Implementarea acestuia insa nu a nregistrat progresele scontate. Statele semnatare au fost:
Belgia, Bulgaria, Canada, Republica Federativ Ceh i Slovac, Danemarca, Franta,
Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda,
Polonia, Portugalia, Romnia, Spania, Turcia, SUA, U.R.S.S.
n textul Tratatului, pentru toate aceste state se folosete denumirea de State Pri.
Tratatul a fost astfel definit nct s reduc ameninarea unui atac masiv cu armamente
convenionale, n Europa. ndeplinirea acestui obiectiv putndu-se realiza prin limitarea
deinerilor de armamente, denumite Treaty Limited Equipments (TLE), ale unor state din
Europa, pentru cinci categorii de tehnic: tancuri, vehicule blindate de lupt, artilerie, elicoptere
de atac i avioane de lupt. Totodat se limiteaz i o categorie aparte de tehnic, i anume
lansatoarele mobile de poduri, a crei sum nu trebuie s depeasc 740, pentru fiecare
grup de State Pri.
Tratatul a fost semnat ntre dou grupuri de state: grupul statelor occidentale, (statele
membre NATO la momentul desfurrii negocierilor) i grupul rilor estice (statele foste
membre ale Tratatului de la Varovia). Pentru fiecare grup n parte, Tratatul a stabilit limitri
stricte ale deinerilor de TLE-uri, astfel, fiecare Grup de State Pri poate nsuma:
- vehicule blindate de lupt = 30.000;
- piese de artilerie (cal. 100 mm sau mai mare) = 20.000;
- tancuri = 20.000;
- elicoptere de atac = 2.000

115

- avioane de lupt = 6.800.

Forele navale sunt excluse de la limitri, cu excepia celor cu baza pe rm.
Aceste limite au fost n continuare divizate pe zone formate din cercuri concentrice,
pornind din centrul Europei. Alocarea de plafoane ale deinerilor de TLE pentru fiecare stat,
definit de Tratat ca Stat Parte, s-a determinat independent de ctre fiecare Grup de State Pri.
Tratatul ia n considerare i forele armate convenionale ale SUA, Marii Britanii i
Canadei staionate pe teritoriul Europei i care se supun limitrilor.
Aria de aplicare a Tratatului CFE, asa cum a fost convenita in 1990 este prezentat n
Fig.14.1.
Tratatul CFE a intrat n vigoare, cu statut provizoriu, pe 17 iulie 1992. Pe 19 noiembrie
1992 a intrat deplin n vigoare pentru o perioad de aplicare nelimitat, odat cu ratificarea de
ctre toate cele 22 de state semnatare.
Potrivit prevederilor Tratatului privind plafoanele deinerilor de TLE-uri, fiecare Stat
Parte a fost nevoit s reduc excesul de armamente n trei etape, astfel nct, dup 40 de luni
de la intrarea n vigoare, s se ating nivele ale nzestrrilor cu tehnic limitat prin Tratat, sub
nivelele plafoanelor naionale.
n contextul evoluiei situaiei politico-militare internaionale, Tratatul a fost succesiv
amendat, modificrile rezultate fiind urmare a schimbrilor configuraiei arhitecturii de securitate
internaionale i regionale.
La summitul OSCE de la Istambul din 16 noiembrie 1999, dup primul val de extindere
al NATO, au fost adoptate ultimele modificri ale Tratatului CFE, forma sa final fiind cunoscut
sub numele deTratatul CFE adaptat. n fapt, este vorba despre adaptarea cerinelor - a
plafoanelor de personal i tehnic militar la noua configuraie politic i militar european,
la noile aranjamente de securitate i la evoluiile politico-militare ale conflictelor din spaiul CSI.
Unul dintre motivele de modificare a Tratatului CFE este i necesitatea eficientizrii acestui
instrument de meninere a climatului de ncredere i siguran n spaiul euro-atlantic, i implicit
n zona de responsabilitate a Alianei i n proxima sa vecintate.
Rusia se regsete n toate cele trei articole referitoare la limitrile tehnice din Tratatul
CFE, prin regiunile militare Leningrad, Caucazul de Nord, Moscova i Volga-Ural. Urmare a noii
configuraii geostrategice desfiinarea Tratatului de la Varovia, dispariia URSS precum i a
divergenelor aprute ntre punctele de vedere ale Federaiei Ruse i ale celorlalte state
privitoare la numrul unitilor tehnice dislocate n partea de flanc (care includea Armenia,
Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Islanda, Moldova, Norvegia, Romnia, Rusia, Turcia i
Ucraina), s-a impus rediscutarea termenilor convenii anterior, prin modificarea sau precizarea
noilor plafoane. Dup dezmembrarea URSS-ului, reprezentanii noilor state independente
rezultate, cu excepia celor ai rilor baltice, s-au reunit la Takent, pe 15 mai 1992, pentru
renegocierea condiiilor impuse fostei URSS, prin Tratatul CFE din 1990. Cu aceast ocazie, au
fost stabilite, de comun acord, limitele de tehnic militar pentru statele participante. Acestea au
fost analizate i recunoscute de cele 30 de state semnatare ale Tratatului CFE, la Conferina
extraordinar de la Oslo din 5 iunie 1992.
Statele baltice s-au retras din Tratatul CFE, nc din octombrie 1991, temndu-se c
prevederile acestuia ar putea legitima prelungirea prezenei militare sovietice n regiune, i
pentru a nu-i micora ansele de aderare la NATO. Acestea au avut n vedere i nivelului
foarte redus al forelor lor armate, n comparaie cu cele din Raionul Militar Special Kaliningrad
i Regiunea Militar Leningrad.
Urmtorul pas n evoluia Tratatului a fost la Conferina OSCE de la Viena, din 31 mai
1996, unde a fost semnat Documentul final al primei conferine de revizuire a Tratatului CFE.
La aceast conferin au fost redefinit zona de flanc, fa de cea din 1990, fiind
excluse regiunile ruse: Rostov, Volgograd, Astrahan, Pskov i cea ucrainean - Odessa. Una
dintre cele mai importante prevederi ale acestei conferine este cea care specific plafonul
maxim de tehnic militar pe care F. Rus are dreptul de a-l menine n Regiunile Militare (R.M.)
Leningrad i Caucazul de Nord, regiuni cuprinse n noua zon de flanc, astfel:

116

 1.800 de tancuri de lupt;

3.700 de vehicule blindate (din care nu mai mult de 552 n inutul Astrahan, 552 n
Volgograd, 310 n partea de est a inutului Rostov pe Don, 600 n Pskov);
2.400 de piese de artilerie.
Aceste plafoane trebuiau atinse pana la data de 31 mai 1999.
Situaia existentului la 01.01.2003:
TANCURI

VEHICULE
BLINDATE

ARTILERIE

AVIOANE

ELICOPTERE

Estonia

21

24

Letonia

54

Lituania

77

96

Total state baltice

98

174

RMS Kaliningrad

811

865

345

18

16

RM Leningrad

320

103

690

18

52

1.131

968

1.035

36

68

STATUL

Total RM ruseti

Dei zona de flanc a fost micorat, plafoanele de tehnic permise au rmas aceleai,
constituind astfel un avantaj pentru F. Rus (avnd posibilitatea de a menine n regiune o
cantitate mai mare de echipament militar).
O divergen cu caracter general ntre F. Rus i statele membre NATO a fost stabilirea
difereniat a plafoanelor naionale i teritoriale. Sistemul de stabilire a plafoanelor naionale i
teritoriale a fost configurat pentru nlocuirea vechiului paralelism ntre cele dou blocuri militare
din timpul rzboiului rece NATO i Tratatul de la Varovia. Astfel, pentru fiecare stat existu
dou categorii de limitri: naionale i teritoriale, n scopul de a nu se depi un prag limit de
trupe i tehnic ntr-o anumit zon. Pe 2 decembrie 1997, statele membre NATO i-au reiterat
poziia de a crete volumul reducerilor de tehnic (numai la tancuri, vehicule blindate i piese de
artilerie), n scopul unei reacii pozitive din partea rus. Moscova nu a rspuns ateptrilor
Occidentului.
Plafonul naional se refer la forele i tehnica militar naionale dispuse pe teritoriul
statului, iar cel teritorial se refer la forele i tehnica militar care nu aparin forelor militare
naionale, dislocate ns pe teritoriul statului respectiv. Astfel, nivelul maxim teritorial, care
oferea posibilitatea existenei unui volum mai mare de tehnic pe teritoriul unui stat, fr a
aparine FA naionale, era mai mare dect plafonul maxim naional. Rusia a cerut ca cele dou
plafoane de limitare s coincid. Propunerea sa nu fost initial agreat de celelalte state.
Aceasta ar fi presupus ca NATO, respectiv SUA, s nu poat disloca fore militare pe teritoriul
altor state, pentru c astfel ar fi depit plafonul naional admis.
Este de remarcat faptul c numai statele cuprinse pe teritoriul european au plafoane
teritoriale impuse, SUA i Canada nefcnd obiectul acestor prevederi.
Pe lng limitrile impuse de plafoanele teritoriale, Rusia i Ucraina sunt obligate s
respecte i limitri ale unor sub-plafoane teritoriale din zona de flanc.
De asemenea, un subiect de controvers la aceast conferin a fost contabilizarea
personalului i tehnicii ruse staionate n Armenia, Georgia, Moldova i peninsula Crimeea.
O alt propunere rus a fost cea referitoare la neluarea n calcul a tehnicii aflate n
bazele de reparaii din Sankt Petersburg i Kushcevskaia (Caucazul de Nord), apreciind c
aceasta nu influeneaz capacitatea combatant a trupelor din zona de flanc.

117

Scena politico-militar internaional a nregistrat schimbri majore o dat cu accederea

n NATO a Cehiei, Ungariei i Poloniei n 1999. Cu aceast ocazie, au fost propuse i convenite
noi modificri la Tratatul CFE de baz din 1990.
Rusia a adoptat o manier pragmatic de abordare a noii situaii, contient fiind de
faptul c provocrile specifice rzboiului rece nu mai sunt de actualitate, iar prghiile militare de
influenare a relaiilor internaionale trebuie reconsiderate i adecvate.
n acelai timp, Aliana Nord-Atlantic se afla n plin proces de transformare dintr-o
alian politico-militar ntr-un organism internaional preponderent politic dar si cu puternica
relevanta militara, care i asum responsabiliti sporite n asigurarea securitii n spaiile de
interes.
Odat cu lrgirea NATO, n prim faz prin aderarea n 1999 a Poloniei, Cehiei i
Ungariei, i apoi n 2004 a Romniei, Bulgariei, Slovaciei, Sloveniei, Estoniei, Lituaniei i
Letoniei, condiiile geostrategice s-au modificat. Potrivit evoluiei mediului internaional de
securitate, s-a impus reconsiderarea acordurilor anterioare privind limitrile de tehnic i
personal militar.
Principalele amendamente la adresa Tratatului CFE din 1990, au fost propuse la
summitul OSCE de la Istanbul, din 16 noiembrie 1999, cuprinse n Acordul de adaptare al
Tratatului CFE, cunoscut sub denumirea de Tratatul CFE adaptat.
Acesta introduce un nou regim de control al armamentului, care renun la vechiul
concept bipolar de balan a forelor. Acordul are la baz respectarea unor plafoane maxime
naionale i teritoriale, specificate drept limite obligatorii, precum i deschiderea spre alte
state, care nu sunt nc semnatare ale Tratatului CFE de baz (din 1990). Cele mai importante
modificri constau n restabilirea limitelor maxime de tehnic militar pentru statele membre ale
Tratatului i a termenelor de ndeplinire a obligaiilor rezultate din acesta.
O evaluare global a diferenelor dintre limitele impuse de cele dou variante ale
Tratatului CFE din 1990, respectiv din 1999 sunt prezentate n tabelul de mai jos.
Dup cum rezult din tabelul de mai sus, Tratatul CFE adaptat prevede reducerea
plafonului nivelului armamentului greu cu cca. 9.000 de uniti, comparativ cu Tratatul CFE
original. Conform prevederilor Tratatului CFE din 1990, pentru Federaia Rus, cea mai
stringent dintre acestea era reducerea echipamentului militar dislocat n Cecenia (n fapt n
toat RM Caucazul de Nord), pentru respectarea limitrilor de flanc, nendeplinite nc,
datorit condiiilor specifice de securitate din regiune.
La summitul OSCE de la Istanbul din noiembrie 1999, n relaiile cu Georgia, Rusia i-a
asumat ndeplinirea urmtoarelor angajamente:
retragerea armamentului greu din Georgia, pn la nivelul unei brigzi: 153 de
tancuri, 241 de vehicule blindate i 140 de piese de artilerie;
desfiinarea bazelor militare de la Gudauta i Vaziani pn pe 1 iulie 2001
obligaie ndeplinit;
ncheierea, pe parcursul anului 2000, a negocierilor cu autoritile de la Tbilisi,
privind modalitile de funcionare a bazelor de la Batumi i Ahalkalaki obligaie
nendeplinit.
De asemenea, Republica Moldova, prin Declaraia sa final, a renunat la dreptul de a fi
gazda unei dislocri temporare de trupe strine pe teritoriul su, n conformitate cu prevederile
constituionale de neutralitate. Potrivit Constitutiei, pe teritoriul Moldovei este interzisa prezenta
trupelor straine.
Una dintre modificrile eseniale ale noului Tratat, sunt cele referitoare la dislocarea
temporar de tehnic militar care depete plafonul teritorial admis. Astfel, fa de textul iniial
al Tratatului, sunt precizate:
perioada de timp pentru care staionarea tehnicii este considerat temporar: 42 de
zile;

118

-6
- 259
- 1.974
- 3.252
- 3.568

3.994
13.203
36.312
56.570
35.574

Diferene

1999

4.000
13.462
38.286
39.142
1990
Total

59.822

1.712
5.930
16.783
24.783
16.478
1999
Fostul Tratat de la
Varovia (mai puin
rile baltice)

2.000
6.800
20.000
30.000
1990
Tratatul de la Varovia

20.000

2.282
7.273
19.529
31.787
1999
NATO lrgit (16+3)

19.096

2.000
6.662
18.286
29.822
19.142
1990
NATO

STATUL

ANUL

TANCURI

VEHICULE
BLINDATE

ARTILERIE

AVIOANE

ELICOPTERE

volumul, pe categorii de tehnic, care face obiectul acestei prevederi: 153 de

tancuri, 241 vehicule blindate, 140 de piese de artilerie; n condiii deosebite (exerciii,
aplicaii militare notificate n prealabil) maxim 459 de tancuri, 723 vehicule blindate,
respectiv 420 de piese de artilerie.

Comparativ, ntre 1990 i 1999, situaia plafoanelor de limitare i existentul de tehnic

militar, se prezenta astfel:

Total

EXISTENT
NOV. 1990

PLAFON
CONF. CFE 1990

EXISTENT
NOV. 1995

EXISTENT
IAN. 1999

PLAFON
CFE ADAPTAT 1999

201.005

154.712

130.813

124.226

145.653

Se remarc o scdere a existentului de tehnic militar n cei nou ani, cu 76.779

119

uniti de tehnic.
Dei a fost semnat de toate cele 30 de state, Acordul nu a fost ratificat dect de Belarus
(18 iulie 2000), Ucraina (21 septembrie 2000), Kazahstan i Federaia Rus (25 iunie 2004).
Acordul nu intr n vigoare dect n momentul n care este ratificat de toate cele 30 de state
semnatare.
Tratatul CFE adaptat constituie un mijloc de dezvoltare a politicii de securitate n spaiul
euro-atlantic, dar, n acelai timp i unul de presiune politico-militar, diplomatic, utilizat n scopul
obinerii iniiativei diplomatice n relaiile bilaterale sau internaionale.
Ratificarea de ctre Federaia Rus a Tratatului CFE adaptat, nainte de desfurarea
summitului NATO de la Istanbul, din iunie 2004, a constituit un bun prilej pentru Moscova de a
demonstra reluarea unei iniiative diplomatice de aparent respectare i dorin de realizare a
unei baze noi n relaiile internaionale cu NATO i statele sale membre, o dat cu modificarea
arhitecturii mondiale de securitate. Astfel, Rusia a reiterat cererea sa ca statele baltice s
semneze Tratatul CFE adaptat, considernd aceasta o condiie important n viitoarele sale
relaii cu NATO. Potenialul militar naional al acestor state nu prezint interes pentru analizele
ruse, principala provocare fiind posibilitatea dislocrii de fore NATO pe teritoriul statelor baltice.
Moscova consider c, prin semnarea de ctre rile baltice a Tratatului, poate limita dislocarea
forelor NATO la grania sa de nord, pentru micorarea pericolului unei ameninri, a unei
descurajri militare sau a monitorizrii, n vecintatea sa apropiat. Dei nu mai sunt valabile
temerile i reticenele specifice rzboiului rece, bazate pe relaiile dintre cele dou blocuri
militare NATO i Tratatul de la Varovia elita politico-militar rus consider c lrgirea
NATO este echivalent unei exemplupansiuni pn aproape de graniele sale, a unei
ncercuiri care-i justific msurile de ordin diplomatic i militar pe care le ntreprinde n scopul
asigurrii securitii sale naionale.
De remarcat este faptul c indiferent de modificrile geo-politice care au avut loc n
ultimii 14 ani n Europa, Tratatul a fost aplicat fr restricii.
Tratatul CFE reprezint instrumentul politico-militar de baz al creterii ncrederii i
securitii europene i singurul instrument pe baza cruia se realizeaz implementarea
regimului de control armamente. Derularea continu a procesului de inspecii, al schimburilor de
informaii i al altor prevederi ale Tratatului, crete transparena i predictibilitatea referitoare la
aciunile militare ale unui Stat Parte n direcia prevenirii situaiilor de criz i al concentrrilor de
trupe i tehnic, limitnd totodat posibilitatea executrii unor atacuri surpriz i al operaiilor
militare de mare anvergur.

12.2 INSPECIILE CFE

Componenta principal a Tratatului CFE o reprezint regimul inspeciilor i al
verificrilor, avnd la baz articolele XIII, XIV i XV ale Tratatului i Protocolul privind inspeciile.
Potrivit prevederilor Protocolului privind inspeciile, acestea se mpart n:
inspectii pasive care sunt inspeciile pe care un Stat Parte este obligat s le
primeasc pe teritoriul su, n decursul unui an.
inspectii active care sunt inspeciile pe care un Stat Parte (inspector) le poate
efectua pe teritoriul altui Stat Parte (inspectat), n scopul verificrii modului de aplicare
a prevederilor Tratatului CFE.
Din punct de vedere al locului unde se desfoar, pe teritoriul Statului Parte inspectat
inspectiile se pot clasifica in:
inspectii la loc declarat care au loc intr-o locaie definit ca atare, (Loc Declarat LD), conform prevederilor Tratatului, n care se gsesc unul sau mai multe obiective de
verificare i sunt nscrise n Schimburile de Informaii Militare ale Statelor Pri, capitolul
V.

120

 inspectii la cerere in loc specificat care au loc intr-o arie geografic, alta dect cele
definite ca LD, stabilit astfel nct s nu depeasc 65 km2 i n interiorul creia,
orice linie dreapt care unete oricare dou puncte nu va depi 16 km.

TRATATUL CFE ARIA DE APLICARE.

Fig. 12.1
Sistemul de verificare (inspecii) la LD sau la cerere n zon specificat, permite
verificarea n teren a datelor transmise tuturor Statelor Pri prin Schimbul de Informaii Militare,
cel mai devreme dup 36 de ore de la momentul informrii statului ce urmeaz a fi inspectat.
Tratatul CFE oblig Statele Pri s accepte, fr dreptul de a refuza, un numr de
inspecii pasive stabilit procentual din numrul de Obiective de Verificare, respectiv uniti care
fac obiectul inspectrii.
Un Obiectiv de Verificare (OOV) este reprezentat de orice formaiune, brigad, arip,
batalion independent sau de nivel escadril, care deine TLE-uri, din structura forelor armate
convenionale; poligoane militare, aerodromuri, locuri de depozitare a tehnicii militare i orice loc
de reducere a tehnicii.
Cotele de inspecii pasive la LD, pentru fiecare Stat Parte, a fost stabilit difereniat n
funcie de perioada de aplicare a Tratatului. n prezent, cotele de inspecie pentru fiecare Stat
Parte, se calculeaz ca fiind 15% din numrul de obiective de verificare (OOV).
Tratatul nu prevede expres c Statele Pri membre ale aceluiai Grup de State se
inspecteaz reciproc. Politica NATO, ns, definete c Statele Membre ale Alianei nu se
inspecteaz reciproc. Repartizarea cotelor de inspecii ce pot fi executate de ctre fiecare Stat
Membru NATO, n State Pri din Grupul Estic, se face prin VICS (Secia de Coordonare a
Implementrii i Verificrii) / NATO, cu sediul la Bruxelles.
Deoarece fiecare Stat Parte poate primi numai un numr fix de inspecii, inspeciile
reciproce ale statelor Grupului de Est, denumite n continuare Inspecii Est-Est, reduc
posibilitile statelor membre NATO de a executa inspecii n statele grupului estic, denumite n
continuare Inspecii Vest-Est. Pentru corectarea acestei probleme, n iulie 1993, statele membre
NATO au permis Statelor Pri din grupul estic s participe, n cadrul echipelor de inspecie, la

121

Inspecii Vest-Est. Totodat a fost acceptat i participarea la inspeciile conduse de state ale
grupului de est (V-E, E-E), a inspectorilor din state membre NATO.
Tratatul prevede c fiecare Stat Parte are obligaia de a schimba informaii militare,
anual, cu toate celelalte State Pri, pe 15 decembrie, cu date valabile de la 01 ianuarie ale
anului urmtor, despre forele sale armate din aria de aplicare, dup cum urmeaz:
structura de comand i ncadrarea cu personal, pe fiecare structur;
deinerile totale de armamente limitate prin Tratatul CFE;
locul de dislocare i cantitile de armamente subiect al Tratatului, aflate n serviciul
forelor armate convenionale;
locul de dislocare i cantitile de tehnic limitate prin Tratat, din aria de aplicare,
care nu sunt n serviciul forelor armate convenionale;
informaii referitoare la Obiectivele de verificare i locurile declarate;
informaii referitoare la punctele de intrare-ieire care pot fi folosite pentru
nceperea/terminarea activitilor de inspecie.
Utilitatea unui astfel de schimb de informaii militare rezid din faptul c reprezint
instrumentul de baz pentru desfurarea inspeciilor CFE oferind informaiile concrete care
atest dac un Stat Parte pune la dispoziia celorlalte State Pri informaii reale despre
structura, deinerile de tehnic i existentul de personal al forelor sale armate.
Desigur, de-a lungul unui an calendaristic, informaiile din schimbul de informaii militare
se pot modifica datorit:
desfiinrii/nfiinrii sau redenumirii unor structuri, uniti, subuniti sau mari uniti;
redislocrii sau resubordonrii unor uniti;
mutrilor de tehnic dintr-o unitate n alta;
ieirii/intrrii tehnicii unei uniti din/n aria de aplicare a Tratatului CFE .a.
Toate aceste modificri se transmit pe canale oficiale, sub forma unor notificri, prin
reeaua OSCE (operaional n cadrul ministerelor de externe ale fiecrui Stat Parte), n
intervalele de timp stabilite de Tratat pentru fiecare modificare n parte.
Pentru informaiile ce fac obiectul notificrilor exist 42 de formate de notificare (Anexa
nr.3) ce servesc pe de-o parte informrii n timp util a celorlalte State Pri, iar pe de alt parte
desfurrii activitilor de inspecie.
Referitor la perioadele de timp de raportare a modificrilor survenite la nivelul forelor
armate, dintre cele mai importante pot fi menionate:
modificrile de structur (nfiinri/desfiinri de uniti, mari uniti, redenumiri, sau
resubordonri) se raporteaz tuturor celorlalte State Pri cu cel puin 42 de zile nainte
de data realizrii efective a acestei modificri;
modificrile n deinerile de tehnic limitat prin Tratat se vor raporta tuturor
celorlalte State Pri n maximum cinci zile lucrtoare de la data mutrii tehnicii, att
pentru unitatea care cedeaz tehnica, ct i pentru unitatea care o primete;
ieirea/intrarea tehnicii unui Stat Parte din/n aria de aplicare a Tratatului se
raporteaz anual, odat cu efectuarea schimbului de informaii, integral, pentru ultimele
12 luni. Spre exemplu mutarea de tehnic n zone ca Irak, Afganistan, de ctre Statele
Pri se va raporta anual odat cu efectuarea schimburilor de informaii militare;
intrarea n dotare a unor noi tipuri, modele versiuni ale unor armamente se
raporteaz de regul nainte de intrarea efectiv n nzestrare i nu mai trziu de data
intrrii;
locurile declarate care au fost dezafectate se notific la finele anului n care s-a

122

realizat aceasta i rmn inspectabile nc trei ani calendaristici.

REGULI DE ORGANIZARE I DESFURARE A INSPECIILOR CFE
Inspeciile, desfurate potrivit Seciunii a VII-a a Protocolului se desfoara conform
unui program standard de derulare:
1/. Notificarea pe canale diplomatice a Statului Parte ce urmeaz a fi inspectat printr-o
notificare (solicitare de executare a unei/unor inspecii), cu cel puin 36 de ore nainte de
ajungerea echipei de inspecie n statul parte inspectat.
n notificare se precizeaz urmtoarele date:
componena echipei de inspecie, precizndu-se pentru fiecare inspector: numele,
prenumele, seria de paaport, data i locul naterii (oraul, ara). O echip de inspecie
poate fi format din 9 inspectori, dintre care 1-3 inspectori pot avea statutul de invitai
(guest inspectors) din alte State Pri;
locul unde va ajunge echipa de inspecie pe teritoriul Statului Parte inspectat, ora
estimat de ajungere i mijlocul de transport;
punctul de intrare/ieire (Point of Entry and Exit - POE), desemnat pentru derularea
procedurilor la intrarea pe teritoriul statului inspectat;
ziua i ora estimate pentru plecarea echipei de inspecie i punctul de intrare/ieire
desemnat pentru procedurile de ieire;
limba strin ce va fi folosit pe timpul activitii i limba strin n care se va
completa raportul de inspecie.
Limbile strine ce pot fi folosite pe timpul inspeciilor CFE sunt cele oficiale OSCE:
englez, francez, german, italian, spaniol, rus.
Spre exemplu se poate notifica folosirea limbii ruse ca limb strin pentru conversaia
pe timpul activitii i limba englez pentru completarea raportului de inspecie.
2/. Primirea rspunsului de acceptare a inspeciei (inspeciilor) de la Statul Parte
inspectat, prin notificare. Rspunsul se transmite prin canale diplomatice n cel mult trei ore de
la primirea notificrii de solicitare a executrii inspeciei, timp n care structura de verificare a
Statului Parte ce urmeaz a fi inspectat verific urmtoarele:
dac inspectorii notificai ca membri ai echipei de inspecie au fost notificai n
prealabil de ctre statul inspector prin notificare iar datele referitoare la acetia
corespund
corectitudinea nscrierii n notificare a punctului de intrare-ieire (POE) i a
coordonatelor geografice, de ctre Statul Parte inspector. Verificarea POE implic i o
verificare preliminar a locurilor declarate ce ar putea fi inspectate, deoarece fiecare LD
are destinat unul sau mai multe POE pe unde se poate intra cu dreptul de inspectare a
respectivului LD.
Pn la momentul sosirii echipei de inspecie, structura de verificare a Statului Parte
inspectat execut urmtoarele activiti:
constituie echipa de escort;
procur mijloacele financiare, de transport i comunicaii mobile;
informeaz toate structurile care fac obiectul activitilor de inspecie despre sosirea
echipei de inspecie, n vederea lurii msurilor ce se impun.
Statul Parte poate refuza cererea de inspecie dac a primit deja notificri cu privire la
executrea a dou activiti de inspecie din partea altor dou State Pri n condiiile Tratatului
CFE, n aceeai perioad cu cea solicitat.

123

3/. Sosirea echipei de inspecie pe teritoriul Statului Parte inspectat nu reprezint

nceperea activitii de inspecie. Activitatea de inspecie ncepe la ajungerea echipei de
inspecie la POE notificat prin solicitarea de inspecie.
4/. Ajungerea echipei de inspecie mpreun cu echipa de escort la POE. Ora de
ajungere n POE reprezint momentul de ncepere a inspeciei. Procedurile din POE includ:
prezentarea reciproc a echipelor, de inspecie i de escort;
prezentarea de ctre echipa de inspecie, a listei cu echipamentele ce urmeaz a fi
folosite de ctre membrii echipei pe timpul activitii, care pot include, potrivit
Protocolului privind inspeciile, Seciunea VI, pct.15, urmtoarele:
computer lap-top;
dispozitive pasive de vedere pe timp de noapte;
aparat foto cu developare instantanee (Polaroid);
camer video;
reportofon;
binoclu;
busol;
rulet;
lantern;
Pe timpul inspeciilor pot fi folosite i alte echipamente, dac acestea au fost notificate
in mod i sunt acceptate de ctre eful echipei de escort:
aparatur de determinare a poziiei geografice, GPS;
aparate foto digitale.
Nu mai devreme de o or i nu mai trziu de 16 ore de la ajungerea n POE, eful
echipei de escort face cunoscut indicativul, coordonatele i denumirea Locului Declarat n
cadrul cruia urmeaz a se efectua inspecia. Dac se accept de ctre eful echipei de
escort, Locul Declarat, se completeaz formularele specifice procedurilor POE, care se
semneaz de eful echipei inspecie i al echipei de escort.
Urmeaz activitatea administrativ a echipei de escort de informare a tuturor
formaiunilor (uniti, mari uniti care au structuri n cadrul Locului Declarat desemnat), n
scopul lurii msurilor ce se impun pentru:
pregtirea slilor de lucru ale inspectorilor i a documentaiilor referitoare la Locul
Declarat;
luarea msurilor de mascare i protecie a echipamentelor cu caracter special, a
materialelor i a documentelor secrete.
5/. Echipei de inspecie trebuie s i se pun la dispoziie mijloace de transport care s
asigure ajungerea acesteia la LD n cel mult 9 ore de la sosirea n POE (Protocolul privind
inspeciile, Seciunea VII, pct.8).
6/. Imediat dup ajungerea echipei de inspecie la LD, membrii echipei vor intra n
posesia Planului Locului Declarat. Echipa de inspecie va studia planul ntr-o camer special
destinat acesteia. n camera respectiv, echipa de inspecie va avea la dispoziie un telefon
interurban de la care s poat suna, oricnd situaia ar impune-o, la ambasada rii sale.
7/. ntr-o jumtate de or de la prezentarea planului Locului Declarat, echipei de
inspecie i va fi prezentat informarea la locul declarat. Informarea la LD o face, de regul
comandantul unitii care deine cantitile cele mai mari de tehnic.
n cadrul informrii vor fi prezentate urmtoarele:

124

 msuri administrative i de securitate, care vor face referire la modul de asigurare a

pazei echipei de inspecie n cadrul LD, cine asigur ngrijirea medical, dac pe timpul
executrii inspeciei au la dispoziie telefon interurban pentru contactarea ambasadei,
tensiunea la prize;
precizarea explicit a indicativului Locului Declarat conform Schimbului de Informaii
Militare i a coordonatelor;
alte date care reies din Protocolul privind inspeciile, Seciunea a VII-a, pct 10.
Pe schema LD, echipa de inspecie poate cere lmuriri cu privire la:
vecinii unitii
zonele de folosin comun ale unitilor din cadrul LD
apartenena poligonului de antrenament
date referitoare la amplasarea tehnicii etc
8/. Dup formarea unei imagini asupra LD, echipa de inspecie va desemna obiectivul
de verificare pe care dorete s l inspecteze.
9/. Odat declarat OOV-ul, se prezint informarea la obiectivul de verificare. Informarea
la OOV va conine:
precizarea explicit a denumirii unitii, a indicativului specific capitolului III al
Schimbului de Informaii Militare i a coordonatelor conform Schimbului de Informaii
Militare;
date referitoare la deinerile de armamentele limitate prin tratat i a celor care nu
sunt limitate (tunuri antitanc sau de calibru mai mic de 100 mm i a vehiculelor blindate
ale infanteriei, asemntoare la exterior), notificate i existente, cu justificarea
diferenelor nenotificate, respectiv: la reparat, dislocat temporar n unitatea x
precizndu-se totodat i numrul de OOV corespunztor unitii respective;
date referitoare la personal;
locurile de dispunere a tehnicii.
10) Dup informarea la OOV, echipa de inspecie va verifica n teren existena
numeric a TLE-urilor prin inspectarea locurilor de dispunere i numrarea bucat cu bucat.
Elemente specifice activitii din teren:
ACCESUL
Inspectorii CFE, nsoii de echipa de escort, se pot deplasa oriunde n cadrul unui
OOV i vor avea acces n orice cldire cu uile mai mari de 2 m;
Dac din motive obiective nu se poate intra ntr-un spaiu ale crui ui sunt mai mari de
2 m inspectorii trebuie s aib posibilitatea s confirme vizual dac n incinta respectiv este
sau nu tehnic depozitat;
Accesul inspectorilor poate fi de asemenea interzis n cldiri, containere care au uile
mai mici de 2 m i n locuri care aparin altor OOV dect cel declarat pentru inspecie.
PUNCTE SENSIBILE
ntr-un LD, Punctele sensibile sunt declarate, n urmtoarea ordine:
pentru ntrzierea accesului inspectorilor i asigurarea mascrii echipamentelor
sensibile;
pentru limitarea accesului n zone sensibile;
interzicerea accesului la puncte sensibile.
Pot fi definite ca puncte sensibile, urmtoarele:

125

 faciliti ale unor uniti disciplinare;

zone de depozitare a muniiilor, inclusiv a armelor speciale;
centre de comunicaii/puncte de comand;
cldirile comandamentelor i centrele operaiilor tactice;
cldiri n care i au sediul elemente de informaii (SIGINT), sau exist echipamente
de procesare/colectare de date.
Sub nici un motiv nu se va acorda permisiunea fotografierii unui punct sensibil.
FOTOGRAFIEREA
Potrivit prevederilor Protocolului privind inspeciile, Seciunea VI, punctul 2a (1),
inspectorilor li se permite s utilizeze aparate foto cu film de 35mm, aparate de fotografiat care
pot face fotografii instant, precum i camere video care s nregistreze prezena echipamentelor
limitate prin Tratat.
Echipa de escort va permite inspectorilor s fac fotografii in locurile permise prin
tratat.
Echipa de escort va permite fotografierea interioarelor unde se afl depozitate mai
mult de 50 de echipamente limitate prin Tratat. Fotografierea interioarelor cldirilor unde sunt
mai puin de 50 de TLE. Inspectorii pot folosi aparate de fotografiat care produc imagini
fotografice cu developare instantanee pentru nregistrarea ambiguitillor n interpretarea
Tratatului.
Utilizarea unor echipamente, de tipul:
camere digitale;
GPS;
telefoane celulare,
nu va fi permis dect dac utilizarea acestora a fost solicitat n prealabil prin notificarea de
solicitare de executre de inspecii. Dac nu exist diferene ntre datele prezentate n
informarea la OOV i existentul din teren se trece la ultima faz a inspeciei n Locul Declarat,
respectiv completarea i semnarea raportului de inspecie.
11/. Dac echipa de inspecie are planificat i executrea unei a doua inspecii,
denumit inspecie secvenial (potrivit prevederilor Protocolului privind inspeciile, Seciunea
VI, pct.40), cu o or nainte de semnarea raportului de inspecie la primul LD se declar cel deal doilea LD.
Pentru prima inspecie, echipa de inspecie are la dispoziie 48 de ore i cte 36 de ore
pentru celelalte inspecii, conform prevederilor Protocolului privind inspeciile, Seciunea II,
pct.17.
12/. La urmtoarea inspecie se respect succesiunea activitilor ca i la prima
inspecie.
13/. Dup terminarea activitilor de verificare n teren, echipa de inspecie se
deplaseaz napoi la POE, unde se va ncheia efectiv activitatea de inspecie pe teritoriul
Statului Parte inspectat.
Structuri de control armamente
Fiecare Stat Parte dispune de o structur specializat n aplicarea i verificarea
respectrii prevederilor Tratatului CFE, adaptat cerinelor ministerelor aprrii i de externe ale
statului respectiv.
Pentru controlul armamentelor Germania a creat Centrul pentru Activiti de Verificare
al Bundeswehrului (Zentrum fuer Verifikationsaufgaben der Bundeswehr ZVBw), cu sediul la
Geilenkirchen. Acesta dispune de un mare numr de personal specializat pe problemele de
control al armamentelor si gestioneaz ntr-un sistem integrat toate datele i informaiile

126

obinute n urma aplicrii prevederilor documentelor internaionale pe aceast tem punnd

accent i pe problematica stabilitii regionale.
In SUA exist Defense Threat Reduction Agency On Site Europe;
Ungaria, Cehia au Agenii de Control Armamente.
Formarea personalului specializat se face prin pregtirea personalului care ncadreaz
aceste structuri n mai multe forme.
Cea mai simpl, dar cea mai neprofesional este vznd i fcnd, ceea ce
presupune pregtirea inspectorilor pe teren, fr o instruire teoretic adecvat i formarea
deprinderilor direct n teren. Aceasta metoda are costuri mici de pregtire teoretic a
inspectorilor iar formarea deprinderilor practice se face numai pe timpul inspeciilor.
Dezavantajele sunt nelegerea parial a prevederilor documentelor i formarea unui limbaj
specific axat doar pe termenii cei mai uzitai. Totodat, perioada de formare este lung i nu se
poate evalua nivelul de cunotine acumulat.
O alt form de pregtire este pe baz de cursuri de specialitate pe tema controlului
armamentelor, pregtire care poate dura trei, patru sptmni. Avantajele metodei sunt
reprezentate de faptul ca acumularea terminologiei specifice, nelegerea cadrului legislativ de
desfurare a activitilor practice i a coninutului documentelor ca si posibilitatea evalurii
nivelului de cunotine acumulat se fac in timp scurt.
Dezavantaje sunt reprezentate de necesitatea existenei unei infrastructuri adecvate
pregtirii teoretice i practice ca si de cea a alocarii de resurse financiare i umane n acest
scop.
Germania pune un accent deosebit pe pregtirea personalul specializat, nainte de
ncadrarea n structurile de control armamente, prin cursuri de specialitate la coala de
Informaii a Aprrii din Bad Ems (n apropiere de Koblenz) sau la coala NATO de la
Oberammergau.
Centrul de Control Armamente german ofer posibilitatea personalului din structuri
similare din alte state, de a se pregti la centrul de limbi strine din Huerth
(Bundessprachenamt), unde, pe lng limba german se predau i elemente legate de
documentele internaionale din domeniu (n limba german) i se realizeaz schimburi de
experien cu personalul specializat de la Geilenkirchen.
De regul, statele membre NATO pregtesc personalul nainte de ncadrarea n
structurile de control armamente la coala de la Oberammergau.
Cehia, spre exemplu i pregtete personalul la coala de la Komorni Hradek, unde, n
prima parte a cursului, se nva o limb strin, iar n partea a doua se predau cunotine
despre legislaia internaional n domeniul controlului armamentelor.
De asemenea, pentru personalul implicat n acest gen de activiti, la Locurile Declarate
este necesar executrea a cel puin o inspecie de exerciiu ntr-un interval de doi ani.

12.3 CONTROLUL EXPORTURILOR ARMAMENTELOR

In domeniul controlului exporturilor de armamente trebuie aplicate
urmatorele principii generale:
respectarea angajamentelor internationale ale statelor exportatoare
(sanctiuni, acorduri sau tratate de neproliferare etc)
respectarea drepturilor omului in statele care reprezinta destinatia finala
situatia politica interna in statele care reprezinta destinatia finala

127

 pastrarea pacii, securitatii si stabilitatii regionale

pastrarea echilibrului de forte in regiunea destinatiei finale
pastrarea securitatii nationale a statului exemplupurtator ca si a prietenilor si aliatilor
sai
comportamentul statului care reprezinta destinatia finala fata de statele comunitatii
internationale
riscul deturnarii echipamentelor exportate catre alte destinatii
REGIMURI I ARANJAMENTE INTERNAIONALE PENTRU CONTROLUL MULTILATERAL
AL EXPORTURILOR
Aranjamentul de la Wassenaar (AW) pentru controlul exporturilor de arme
convenionale i produse i tehnologii cu dubl utilizare, creat n 1996 ca succesor al COCOM
(desfiinat n 1994), i propune s contribuie la ntrirea securitii i stabilitii la nivel regional
i internaional prin promovarea transparenei i responsabilitii, a schimbului de date i a
coordonrii multilaterale n transferurile de arme.
Prin aceasta, statele membre sprijin eforturile comunitii internaionale de prevenire a
acumulrilor destabilizatoare de asemenea arme.
Romnia este membru fondator al AW, fiind admis la reuniunea inaugural din 1996.
Pentru Romnia, calitatea de stat participant al AW are o importan deosebit n plan politic i
economic.
Prin participarea la un grup de elit al productorilor i exportatorilor de produse i
tehnologii avansate, Romnia i aduce contribuia la pacea i securitatea regional i
internaional, ceea ce favorizeaz procesul integrrii n structurile economice i de securitate
europene i euro-atlantice. n mod evident, aceast calitate faciliteaz modernizarea i
retehnologizarea structurilor naionale de aprare i securitate cu produse militare la standarde
UE i NATO.
Liniile directoare i criteriile care trebuie respectate n exporturile de SALW (arme de
calibru mic i armament uor) cuprind modalitile de evaluare a exporturilor de SALW, n
conformitate cu documentele AW: Elemente Iniiale, ndrumar pentru analiza obiectiv a
posibilelor acumulri destabilizatoare de arme convenionale, cu amendamentele lor ulterioare,
precum i metodele de prevenire a transferurilor ilicite de SALW.
Statele participante au fost de acord ca exporturile de SALW s fie evaluate lund n
considerare urmtoarele:
criteriile de evaluare a statului importator de SALW;
criteriile de evaluare a riscurilor exporturilor de SALW;
garanii privind drepturile statelor participante la AW de a re-exporta SALW, n
acord cu aranjamentele bilaterale, cu condiia notificrii la AW nainte de efectuarea
reexporturilor;
evitarea fabricaiei neliceniate de SALW de origine strin;
evaluarea cu mare atenie a importatorului de SALW atunci cnd acesta nu este
guvernul acelui stat sau agentul su autorizat;
evaluarea managementului de depozitare i a procedurilor de securitate ale
importatorului, inclusiv abilitatea i vigilena acestuia de a se proteja contra retransferurilor neautorizate, pierderilor, furturilor sau deturnrilor;
marcarea i nregistrarea SALW;
elaborarea unei legislaii naionale corespunztoare;

128

 declararea numelor i adreselor brokerilor, a documentelor tranzaciei, a licenelor

de import i export sau autorizaiile aferente.
Romnia este conectat la WAIS prin trei terminale, dou la sediul ANCEX (Direcia
Arme Convenionale i Direcia Produse i Tehnologii cu Dubl Utilizare) i unul la Ministerul
Afacerilor Externe (Oficiul Neproliferare i Controlul Armamentelor).
Grupul Furnizorilor Nucleari (NSG), creat n anul 1978, la Londra, cunoscut i sub
denumirea de Grupul de la Londra, a fost nfiinat pentru a asigura cadrul necesar pentru
controlul exporturilor de produse care servesc n mod exclusiv scopurilor nucleare.
NSG are urmtoarele obiective:
elaborarea normelor necesare pentru realizarea transferurilor de produse nucleare
n scopuri panice;
prevenirea achiziionrii ilicite de articole i tehnologii nucleare, precum i
prevenirea dezvoltrii i producerii de arme nucleare de distrugere n mas.
NSG este un grup de ri productoare de tehnologie nuclear care urmrete
atingerea obiectivului de neproliferare.
NSG dispune de un cadru organizatoric adecvat schimbului de informaii, format din
Plenar, grupurile de lucru i Punctul de Contact, reprezentat de Misiunea Permanent a
Japoniei la Viena. NSG mai dispune i de un sistem electronic de informare reciproc (NISS).
Grupurile de lucru sunt urmtoarele:
Grupul Consultativ - desfoar activiti axate pe probleme tehnice, n domeniul
produselor cu dubl utilizare;
Grupul pentru schimbul de informaii orientat pe schimbul de informaii privind
dezvoltarea de programe nucleare de ctre state care nu prezint garanii pe linia
neproliferrii nucleare, tehnica proliferrii secundare.
Plenara NSG dezbate i adopt, prin consens, msurile propuse de grupurile de lucru.
Ulterior acestea sunt implementate n sistemul naional de control.
Romnia este membru NSG din 1991. Pentru Romnia, calitatea de participant la NSG
are o importan deosebit n plan politic i economic, att prin participarea direct la
prevenirea fenomenului de proliferare a armelor nucleare de distrugere n mas, ct i prin
asigurarea accesului la produse i tehnologii cu dubl utilizare necesare procesului de
dezvoltare economic.
Comitetul Zangger cunoscut i sub denumirea de Comitetul Exportatorilor NPT s-a
constituit n 1971, sub preedinia prof. Claude Zangger (Elveia).
Obiectivul acestui comitet este neproliferarea armelor nucleare de distrugere n mas
prin aplicarea sistemului de garanii al Ageniei Internaionale pentru Energie Atomic de la
Viena exporturilor de articole nucleare. Lista acestor articole este supus n mod constant
clarificrilor i completrilor succesive. Aceast list de articole vine s completeze lista
Wassenaar, i a altor regimuri de control, i este implementat n cadrul listelor de control
naionale ale statelor membre ZC.
ZC implementeaz politica de neproliferare a armelor nucleare prin aplicarea liniilor
directoare, stabilite prin consens, care fac obiectul a dou memorandumuri separate:
primul memorandum definete materialele surs, materialele fisionabile speciale,
mpreun cu condiiile de export a acestora;
al doilea memorandum definete exporturile de echipament i materiale nenucleare.
Comitetul este alctuit din 35 de state, care se constituie ca pri la Tratatul de
Neproliferare a Armelor Nucleare NPT i reunete cea mai mare parte a furnizorilor de
materiale i tehnologii nucleare. Romnia este membr a ZC din 1991.
Grupul Australia a fost constituit in scopul ntririi controlului exporturilor i intensificrii

129

eforturilor pentru prevenirea proliferrii armelor chimice i biologice.

Potrivit noilor prevederi, pot fi cerute licene la exportul unor produse care nu sunt
cuprinse n lista de control dac exist suspiciunea c ele pot fi utilizate pentru producerea
armelor chimice i biologice.
De asemenea, la Plenara Grupului Australia au fost discutate i aprobate msuri privind
revizuirea listelor de control prin adugarea unor toxine i a unor echipamente biologice.

12.4 TRATATUL CER DESCHIS

Alturi de Tratatul privind Forele Convenionale n Europa (CFE), adoptarea Tratatului
Cer deschis constituie o etap semnificativ n evoluia msurilor de cretere a ncrederii i
securitii europene, prin utilizarea eficient a unor resurse i mecanisme ale statelor
semnatare.
ISTORIC, ORGANE DE CONDUCERE
Tratatul a fost adoptat la 24 martie 1992, la Helsinki, fiind semnat iniial de 24 de state
inclusiv de SUA i Federaia Rus, n cadrul Conferinei pentru Securitate i Cooperare n
Europa (CSCE) din noiembrie 1992. Cu aceeasi ocazie s-a infiintat si Comisia Consultativa
pentru cer deschis, ca organ consultativ in cadrul OSCE, avand in componenta sa
reprezentanti ai tuturor statelor semnatare. Deciziile Comisiei Consultative devin parte a
Tratatului Cer deschis. Comisia este constituit din grupuri de lucru pe probleme
specifice,care elaboreaz decizii pentru punerea n aplicare a prevederilor Tratatului, prin
ntruniri periodice (nu mai mult de 4 pe an) la sediul OSCE din Centrul de Conferine Hofburg
din Viena.
n prezent, 33 de state sunt semnatare ale Tratatului, fiind stipulat i posibilitatea
aderrii altor ri, membre OSCE, apte i avnd dorina de a contribui la obiectivele Tratatului.
Acestea sunt: Belgia, Bulgaria, Canada, Cehia, Danemarca, Frana, Germania, Grecia,
Luxemburg, Ungaria, Islanda, Italia, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Romnia, Rusia,
Spania, Turcia, Marea Britanie, Ucraina, SUA, Finlanda, Suedia, Letonia, Lituania, Croaia,
Slovenia, Bosnia-Heregovina, Slovacia, Georgia, Kirghistan. Urmtoarele state au statut de
asociat: Armenia, Azerbaidjan, Kazahstan, Moldova, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan.
De comun acord, s-a stabilit ca statele depozitare ale Tratatului s fie Canada i
Ungaria.
PREVEDERI
Tratatul Cer deschis pune la dispoziia statelor semnatare un mecanism de observare
aerian reciproc.
Tratatul confer prilor dreptul de a efectua zboruri de observare a teritoriului statelor
participante, prin mijloace tehnice specifice, stipulnd totodat obligativitatea acordrii
permisului de survolare a propriului teritoriu, n condiiile prevzute de Tratat. Dac un stat
dorete efectuarea unui numr mai mare de zboruri dect cota alocat, atunci va ncheia un
acord bilateral cu statul pe teritoriul cruia urmeaz s zboare. Astfel, Romnia i Ungaria au
ncheiat un acord bilateral, potrivit cruia fiecare stat are dreptul s efectueze 4 zboruri de
observare anual, fiecare cu o durat maxim de 4 ore sau pe un traiect de zbor cu lungimea
maxim de 1.600 km, cu o notificare prealabil de 24 de ore.
Principalele prevederi ale Tratatului, se refer la:
condiiile de desfurare i numrul de zboruri la care au dreptul statele semnatare
(denumite cote);

130

 condiiile i mijloacele tehnice utilizate pentru observarea, nregistrarea, stocarea,

accesul i modul de transmitere a datelor i informaiilor obinute cu ocazia zborurilor;
atribuiile Comisiei Consultative Cer deschis;
condiii de aplicare, durata de valabilitate, personalul
implementarea Tratatului i responsabilitile specifice.

desemnat

pentru

Astfel, potrivit prevederilor Tratatului, numrul anual de zboruri alocat fiecrui stat n
parte este stabilit dup cum urmeaz:
42 de zboruri: SUA i F. Rus;
12 zboruri: Canada, Frana, Germania, Italia, Turcia, Ucraina i M. Britanie;
7 zboruri: Norvegia;
6 zboruri: Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Polonia, Romnia;
4 zboruri: Bulgaria, Cehia, Grecia, Ungaria, Islanda, Slovacia i Spania;
2 zboruri Portugalia
Dac un stat dorete efectuarea unui numr mai mare de zboruri dect cota alocat,
atunci va ncheia un acord bilateral cu statul pe teritoriul cruia urmeaz s zboare. Astfel,
Romnia i Ungaria au ncheiat un acord bilateral, potrivit cruia fiecare stat are dreptul s
efectueze 4 zboruri de observare anual, fiecare cu o durat maxim de 4 ore sau pe un traiect
de zbor cu lungimea maxim de 1.600 km, cu o notificare prealabil de 24 de ore. Zona de
acoperire a acestor zboruri este prezentata in fig.12.2.
Cota alocat a fost stabilit la cererea prilor, funcie de capacitile tehnice i
disponibilitile financiare ale fiecrui stat n parte. Costul unui zbor cer deschis este de
aproximativ 15.000 USD. Dac un stat nu dispune de mijloacele aeriene necesare executrii
zborurilor de observare, Tratatul a prevzut opiunea Taxi, potrivit creia statul parte observat
are dreptul s asigure avionul cu care se execut zborul Cer deschis.
Potrivit prevederilor Tratatului, procedura de desfurare a unui zbor de observare este
urmtoarea: notificarea inteniei de ctre partea observatoare, confirmarea notificrii (dup 24
de ore), sosirea n punctul de intrare (dup 2 zile de la notificare), inspecia avionului, zbor
demonstrativ, executrea zborului de observare, prelucrarea datelor obinute, plecarea
echipajului statului observator.
Avioanele folosite pentru aceste zboruri trebuie certificate n prealabil, i sunt de
urmtoarele tipuri: AN 30 (Bulgaria, Cehia, Romnia, Rusia, Ucraina), Andover (Marea
Britanie), C 130 (BeNeLux, Canada, Frana, Grecia, Italia, Norvegia, Portugalia i Spania), AN
26 (Ungaria), OC 135B (SUA), TU 154 (Rusia), SAAB (Suedia, Germania).
Pentru utilizarea eficient a resurselor, anumite state au format aa numitele grupuri de
state pri, un grup de state fiind luat n considerare, conform termenilor Tratatului, ca un singur
stat-parte cu drepturi depline derivate din prevederile Tratatului. S-au format 3 grupuri de state
pri:
Belgia, Olanda, Luxemburg;
Rusia i Belarus;
fostele state membre ale Uniunii Europei Occidentale (UEO): Belgia, Frana,
Germania, Grecia, Italia, Spania, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Marea Britanie.
Elementele de observare i nregistrare sunt limitate de condiiile specificate n Tratat,
care limiteaz performanele tehnice ale senzorilor utilizai tip, configuraie, rezoluie,
dispunere pe aeronav, tipuri de filme fotografice, precum i condiiile de zbor i activare a
senzorilor nlimea minim pentru activarea senzorilor fiind de 3.000 de m., iar distanele
specifice de utilizare a senzorilor sunt stipulate n protocolul tehnic adiional notificrii zborului
ncheiate ntre pri, naintea efecturii propriu-zise a zborului. Senzorii utilizati trebuie sa fie din
una din categoriile: camere optice panoramice sau cadru cu cadru, camere video cu afisare in

131

timp real; dispozitive de scanare liniar n infrarou; radar cu apertur sintetic. Rezoluia pentru
primele dou nu trebuie s fie mai bun de 30 cm. (ditana minim ntre 2 obiective observate la
sol), pentru dispozitivele de infrarou, nu mai mic de 50 cm. Pentru radarul cu apertur
sintetic, cu utilizarea metodei de rspuns n impuls, rezoluia nu trebuie s fie mai bun de 3
m.
Sistemul de comunicare, nregistrare i stocare a datelor i informaiilor obinute are la
baz un sistem computerizat, de reea, cu un soft adecvat cunoscut sub denumirea de
reeaua Verity.
Tratatul are o durat de valabilitate nelimitat, exempluistnd posibilitatea retragerii
unilaterale, dup o notificare prealabil, cu 60 de zile nainte de retragerea efectiv.
ACIUNI DESFURATE N BAZA TRATATULUI CER DESCHIS
Aciunile derulate pe baza Tratatului Cer deschis fac parte din activitile de expertiz
pe linia controlului armamentelor i forelor armate.
Ritmul de desfurare a aciunilor n regim Cer deschis a diferit funcie de evoluia
situaiei de securitate i a aranjamentelor bilaterale sau internaionale de securitate. Astfel,
urmare a ncheierii Acordului bilateral dintre Romnia i Ungaria, s-au desfurat cca. 50 de
misiuni Cer deschis, distribuite aproximativ egal pe teritoriile celor dou state. Intre Romnia i
Bulgaria a fost ncheiat un Acord bilateral, n virtutea cruia s-au executt o serie de zboruri
Cer deschis, ntre cele dou ri
O statistic efectuat pn n anul 2002, indica faptul c s-au desfurat 22 de zboruri
de observare din cota pasiv i 18 zboruri din cea activ. Cota pasiva reprezinta zborurile care
se execut pe teritoriul statelor carora se execut zborul (statul observat) iar cea activa
reprezinta numarul de zboruri pe care le execut un stat observator. Conform Tratatului cele
doua cote sunt egale. In realitate nici un stat nu a reusit sa efectueze toate zborurile la care a
avut dreptul. Cele mai multe zboruri au fost efectuate de Germania (6 din cota pasiv i 5 din
cea activ), urmat de SUA (3 din cota pasiv) i Marea Britanie (3 din cota activ).

Fig. 12.2.

132

O dat cu reconfigurarea noii arhitecturi de securitate, s-a modificat ritmul i distribuia

zborurilor Cer deschis, ntre statele semnatare. Astfel, o dat cu lrgirea NATO, aceste aciuni
nu au mai fost la fel de necesare. Intre statele membre, exist alte mecanisme de cooperare,
pentru dezvoltarea unui mediu de securitate viabil, nemaifiind cazul unor Acorduri suplimentare.
Cu toate acestea, se menine n continuare necesitatea unor asemenea aciuni
reciproce ntre statele membre NATO i cele care non-NATO (Ucraina, Rusia, Belarus), precum
i atragerea altor state n acest Tratat (actualele ri cu statut de asociat).
Dei a fost adoptat n 1992, Tratatul nu a fost aplicat ntre celelalte state i Federaia
Rus, respectiv Belarus, dect ncepnd cu 1 ianuarie 2002, deoarece cele dou state au
ratificat Tratatul Cer deschis pe 1 noiembrie 2001. Conform prevederilor Tratatului, acesta
intr n vigoare dup 60 de zile de la depunerea instrumentelor de ratificare. Pn la 1 ianuarie
2002, Tratatul a fost aplicat provizoriu.
IMPLICAII ASUPRA MEDIULUI DE SECURITATE
Tratatul pune la dispoziie un instrument practic de monitorizare a respectrii
prevederilor acordurilor existente i viitoare de control al forelor armate. Prin aplicarea sa,
Tratatul faciliteaz posibilitatea de a verifica datele transmise conform Tratatului de limitare a
Forelor Convenionale n Europa adaptat.
Implementarea coerent i n totalitate a Tratatului Cer deschis, ar putea conduce la
creterea gradului de transparen i ncredere al statelor din Aliana Nord-Atlantic (NATO) i
Organizaia Tratatului de Securitate Colectiv (OTSC).
Implementarea acestui tratat ntrete capacitatea de prevenire a conflictelor i
gestionare a crizelor locale i regionale sub egida OSCE, ONU, NATO, UE.
Avnd n vedere rezultatele finale ale unei aciuni tip Cer deschis, extinderea aplicrii
acestui regim ar fi posibil n urmtoarele domenii:
protecia mediului: n detectarea, localizarea i identificarea principalelor probleme
i msuri oportune, pe linia prevenirii i rezolvrii eventualelor consecine ale
catastrofelor generate de ageni economici sau de alt natur;
monitorizarea zonelor n care au avut loc catastrofe naturale sau care au un
potenial ridicat de dezvoltare a unor asemenea evenimente.

133

13. DIPLOMATIA COERCITIVA

De la inceput trebuie bine inteles faptul ca diplomatia coercitiva nu este identica cu
diplomatia razboiului.
Exista o serie de teorii care nici macar nu pot fi acceptate ca fcnd parte din tiina
diplomatiei. Autorii acestora neaga rolul diplomatiei si al metodelor panice in rezolvarea
problemelor internationale. Asemenea teorii nihiliste au aparut inca din secolul al XIX-lea si la
inceputul secolului al XX-lea tocmai pentru a justifica politica de agresiune.
Juristul german A.Larsson, afirma in anul 1871 c statele nu se pot afla unele fa de
altele in relatii juridice, totul intre ele rezolvandu-se exclusiv prin for.
H. Morgenthau afirma in anul 1952 ca in relatiile internationale nu poate fi evitat
pericolul unui razboi mondial. Dupa parerea lui, singura garantie impotriva razboiului o
reprezinta statul mondial, in care ar trebui sa se transforme comunitatea statelor suverane.
Nu departe de aceasta idee este si M.Mc Dougal, reprezentant al curentului realist
care se declara adept al unei politici internaionale care nu trebuie sa se conformeze nici unui
principiu de drept.

13.1 OPERAIUNI IN SPRIJINUL PCII

GENERALITATI
Evoluia, n general pozitiv, a securitii globale n ultimul deceniu a confirmat c
succesul aciunilor de stabilizare poate fi numai rezultatul cooperrii multidimensionale a
comunitii internaionale n primul rnd prin punerea n valoare a dialogului n cadru
instituionalizat i prin activarea rolului organismelor internaionale n definirea strii de
securitate a lumii, inclusiv prin operaiile n sprijinul pcii.
Eficiena misiunilor de meninere a pcii este un permanent subiect de dezbatere in
cadrul structurilor ONU ca si intre statele membre permanente sau nepermanente ale
Consiliului de Securitate ONU. S-a constatat c, de multe ori durata mare a procesului birocratic
al ONU de luare a deciziei dar i de punere in aplicare ducea la agravarea crizei in zona vizata.
Partile beligerante constatnd iminenta interventiei militare ridicau nivelul de angajare in conflict
astfel incat momentul incetatii focului sa-i gaseasca in pozitii avantajoase care sa le ofere o
suficienta marja de negociere. Aceasta ducea la adancirea crizei umanitare, cresterea
numarului de victime si in final complicarea rezolvarii conflictului. Acest fenomen a fost evident
in perioada 1989 1995. In consecinta au fost luate o serie de masuri care sa poata creste
eficienta misiunilor de mentinerea pacii in primul rand prin sporirea capacitatii de reactie a
structurilor militare ale ONU fata de sursele de insecuritate: aranjamente de forte in asteptare
(stand-by), lista de ofiteri in asteptare pentru crearea statelor majore a noilor forte, brigazi ONU
cu desfasurare rapida si altele. Aceste msuri au dus la cresterea eficientei actiunilor militare
ONU dar nu au dus la succesul asteptat in stabilizarea propriu-zisa a zonelor de conflict.
Actiunile militare au reusit sa duca la incetarea luptelor dintre fortele beligerante insa prezenta
altor structuri non-militare in zona nu a avut acelasi succes. Desi au fost situatii in care s-a
reusit organizarea de alegeri libere, au fost instalate noi guverne, a fost acordata asistenta
pentru constituirea fortelor proprii de securitate dar este evident ca parasirea zonei de catre
fortele militare ONU va duce din nou la escaladarea violentelor. Lipsa unui succes total al
actiunilor ONU este evidenta in Haiti, Somalia, Angola, Cipru, Sinai, Bosnia-Herzegovina,

135

Kosovo si altele.
ntr-un context internaional adesea schimbtor, Alianei Nord-Atlantice i revine rolul de
ntrire a securitii euro-atlantice dup ncheierea Rzboiului Rece. Rolul su politic este n
cretere, ndeosebi dup adoptarea la Washington, din 1999, a noului concept strategic al
Alianei. Bazndu-se pe o for de negociere sporit substanial n ultimul deceniu, NATO a
deschis i a dezvoltat parteneriatul politico-militar, cooperarea i dialogul consolidat cu alte
state. Angajamentul n Balcani i alte zone, pentru prevenirea conflictelor i managementul
crizelor, inclusiv prin operaiuni de sprijinire a pcii, reflect hotrrea Alianei Nord-Atlantice de
a modela mediul internaional de securitate i de a ntri pacea i stabilitatea regiunii euroatlantice.
ONU, OSCE i UE au contribuii deosebite la securitatea i stabilitatea globala.
Consiliul de Securitate al ONU are o rspundere recunoscut n meninerea pcii i
securitii internaionale, deinnd i n anii urmtori un rol important n acest domeniu lucru
confirmat, n mod simbolic, i prin conferirea, n anul 2001, a Premiului Nobel pentru Pace
Organizaiei Naiunilor Unite i secretarului ei general.
OSCE, reprezentnd cea mai cuprinztoare instituie regional de securitate, joac un
rol esenial n promovarea pcii i stabilitii, n cadrul misiunilor n sprijinul pcii, n ntrirea
securitii prin cooperare i n promovarea democraiei i drepturilor omului n ntreaga emisfer
nordic a planetei. OSCE s-a manifestat ndeosebi n domeniile diplomaiei, prevenirii
conflictelor, managementului crizelor i reabilitrii postconflict.
Uniunea European a dat un nou impuls eforturilor sale de ntrire a securitii
continentale i dimensiunii de aprare a organizaiei. Dezvoltarea unei politici externe i de
securitate comune include definirea progresiv a unei politici comune de aprare. O asemenea
politic, preconizat de Tratatul de la Amsterdam, urmeaz s fie compatibil cu politica de
securitate comun i de aprare instituit prin Tratatul de la Washington.
n acelai timp, Uniunea European este tot mai mult preocupat de finalizarea
propriilor reforme instituionale interne, precum i de eficiena dezbaterilor declanate pe tema
viitorului continentului, a construciei politice europene.
SCURT ISTORIC
Operaiile n sprijinul pcii au existt din cele mai vechi timpuri,odat cu apariia
primelor fore armate regulate. Ele au evoluat, ncepnd cu anul 1815, ca o form specific de
cooperare ntre marile puteri i organizaiile internaionale (coaliii ad hoc) n scopul meninerii i
restabilirii pcii i stabilitii n zonele de criz din Europa i, mai trziu, pe tot globul pmntesc.
Conceptul de operatiune de mentinere a pacii a fost elaborat la putin timp de la
infiintarea ONU. Acesta a fost instrumentul de forta care transforma, de fapt, Organizatia
Natiunilor Unite dintr-un organism pur consultativ intr-un organism executiv capabil sa intervina
pentru mentinerea pacii si securitatii internationale intr-o zona de conflict, in conformityate cu
Carta ONU. Fundamentarea juridica a acestui concept se gaseste in capitolele VI, VII, VII si XII
ale Cartei.
In iunie 1948 a fost instituita prima operatiune ONU de mentinerea pacii. Pana in
prezent au fost organizate 42 de asemenea operatii, la care au participat peste 800.000 de
militari si civili dintre care 1400 si-au sacrificat viata pentru a aduce pace in zonele de conflict. In
primii 40 de ani de la prima operatie de mentinerea pacii au fost organizate 15 misiuni iar in cei
14 ani de la incheierea razboiului rece au fost organizate 32 de operatii de mentinerea pacii.
80% dintre operatiile de mentinerea pacii care s-au desfasurat inainte de incheierea
razboiului rece au avut ca mandat solutionarea unor conflicte interstatale in care misiunile
principale cuprindeau: instituirea unor zone tampon intre fortele beligerante, supravegherea
respectarii incetarii focului, asigurarea prezentei fortelor si mijloacelor civile pentru interventii
umanitare, facilitarea retragerii fortelor din zona de conflict, asigurarea transferului de prizonieri
etc

136

Dupa anul 1989, de la incetarea razboiului rece, 85% din misiunile de mentinerea pacii
au fost organizate pentru controlul unor conflicte generate de crize interne, dezintegrarea unor
state sau a unor administratii, aparitia de state sau zone neguvernate sau neguvernabile ce pot
genera instabilitate politica in anumite regiuni. Misiunile de mentinerea pacii au devenit mult mai
complexe, factorul militar fiind elementul coercitiv care sa permita structurilor civile desfasurarea
unor alte misiuni ca: organizarea de alegeri si supravegherea desfasurarii acestora, asigurarea
respectarii drepturilor omului, guvernarea provizorie a unor state sau regiuni, supravegherea
guvernarii dupa desfasurarea de alegeri libere, asigurarea asistentei pentre constituirea unui
nou guvern, asigurarea asistentei pentru constituirea de forte proprii de securitate, asigurarea
securitatii pentru desfasurarea de operatiuni umanitare etc Aceasta translatie catre misiuni nonmilitare a determinat modificarea structurilor fortelor de mentinerea pacii in care au aparut tot
mai multi observatori de politie civila, forte de politie civila sau militara, experti in monitorizarea
desfasurarii proceselor electorale, experti in drepturile omului si in modul de aplicare al
acestora, specialisti in actiuni umanitare (specialisti in domeniul sanatatii fizice si sociale, in
domeniul deminarilor, al distribuirii ajutoarelor etc) Aceste modificari de structura au facut ca
prezenta civililor in componenta contingentelor fortelor de mentinerea pacii sa creasca de la 23% in 1994 la peste 25% in prezent.
Misiunile n sprijinul pcii sunt ncadrate ntr-o plaj vast, pornind de la observatori
civili nenarmai, poliiti, instructori, militari observatori, trupe de interpunere, fore lupttoare
etc.
Operaiile de pace sau, conform noii denumiri, operaiile n sprijinul pcii au reprezentat
i reprezint un instrument al politicii externe a marilor puteri, de la nceputurile secolului XIX
pn la sfritul Rzboiului Rece n 1989 i dup acest moment, ctignd noi valene. Acestea
sunt probabil cele mai evidente activiti de la crearea Organizaiei Naiunilor Unite din 1945,
dei numeroase operaii au fost i sunt nc organizate i n afara cadrului ONU.
n contextul ONU, forele de pace au devenit cunoscute sub denumirea de cti
albastre sau beretele albastre datorate echipamentului distinctiv, iar de-a lungul anilor au
reprezentat o alternativ la gestionarea crizelor, chiar dac n unele cazuri, ntr-o prim faz,
misiunea a fost un eec. Forele fiind puse n faa unor situaii dramatice cum au fost cele din
Somalia i Bosnia.
Operaiile internaionale de pace au evoluat i au suferit transformri majore n decursul
istoriei, putnd fi cuprinse n trei perioade distincte:
pn n 1945;
1946- 1989 sau perioada Rzboiului Rece;
dup 1989.
Aliana creat de Congresul de la Viena n 1814 -1815, dup rzboaiele napoleoniene,
a urmrit s gestioneze meninerea stabilitii pe Continentul European, nc de la nfiinare, n
ciuda conflictelor de interese ntre marile puterile. n acest sens, operaiile exemplu pediionare
au fost organizate, de obicei, n funcie de interesul urmrit de ctre o singur putere dar cu un
consimmnt tacit, de scurt durat, din partea celorlalte puteri.
Dintre operaiile cele mai relevante pot fi amintite:
expediia austriac asupra cetii Napoli din 1821 pentru sprijinirea regelui
Ferdinand I
fora suedez de pace pentru ducatul Schleswing-Holstein din 1848-1849
mandatul Austro-Ungar al Congresului de la Berlin din anul 1878 de a ocupa Bosnia
Heregovina (misiune nereuit, Bosnia Heregovina a rmas sub suzeranitatea
Imperiului Otoman pn n 1908)
ocuparea Ciprului de ctre Marea Britanie (misiune nereuit, Ciprul a fost sub
suzeranitatea Imperiului Otoman pn n 1914)
expediiile ntrunite a marilor puteri mpotriva pirailor din nordul Africii i a

137

comerului cu sclavi, pn n 1830.

intervenia forelor turco-egiptene-franceze n rzboiul de independen grec,
(Btlia de la Navarino 1827)
intervenia naval a forelor austriece, britanice i franceze n Liban n anii 1840 i
1860
misiunea internaional a marilor puteri europene (Marea Britanie, Frana, AustroUngaria, Germania, Italia i Rusia - sfritul secolului XIX) n insula Creta. Pentru prima
dat au fost stabilite criteriile operaiilor de pace
rzboaiele Balcanice, Primul i al Doilea Rzboi Mondial
Constituirea Ligii Naiunilor dup pacea de la Paris (Tratatul de la Versailles) 19191920, cunoscut ca prima Alian internaional pentru meninerea pcii, a reprezentat
o cotitur deosebit de important n organizarea i desfurarea operaiilor n sprijinul
pcii n perioada 1920 - 1946.
Cea mai cunoscut operaie de pace ntre cele dou rzboaie denumit Armata Knox
(dup numele administratorului britanic Geoffrey Knox) a fost organizat ntre anii 1934-1935
cnd 3.300 de militari din contingente britanice, italiene, olandeze, suedeze i fore de poliie din
Cehoslovacia au fost desfurate n Landul Saar, n administrarea Ligii Naiunilor, pentru a
prevenii destabilizarea regiunii, aflat la grania cu Frana, de ctre naziti.
Odat cu nfiinarea Organizaiei Naiunilor Unite operaiile n sprijinul pcii au intrat ntro nou er, fiind influenate de Rzboiul Rece. Desfurarea acestora sub auspiciile ONU au
prezentat cteva etape distincte, generate i de apariia celor dou blocuri militare Tratatul
Nord-Atlantic i Tratatul de la Varovia.
Pentru nceput s-a intenionat sporirea rolului membrilor nepermaneni ai Consiliului de
Securitate n meninerea pcii i stabilitii internaionale, dar n aprilie 1947 Comitetul Militar a
recomandat constituirea unei fore armate compus doar din uniti aparinnd celor cinci Mari
Puteri (membrii permaneni) care s fie la dispoziia Consiliului de Securitate. Aceast structur
a fost planificat astfel nct s fie n msur s stopeze orice ameninare a pcii din partea
statelor membre sau a altor state, cu excepia celor cinci Mari Puteri, membre permanente ale
Consiliului de Securitate.
Dei a fost incapabil de a juca rolul de lider conductor pe trmul pcii i securitii,
ONU a organizat totui misiuni militare, de observare, monitorizare i separare a forelor aflate
n conflict, asigurarea unei administraii de tranziie pentru stabilitatea intern, activiti
poliieneti i chiar operaii cu caracter ofensiv (de lupt), n vederea respectrii acordurilor
ncheiate, rezolvarea divergenelor teritoriale sau tranziia de la statutul de ar colonial la cel
de stat independent, mai importante fiind cele din:
Grecia - 1947 1951
Indiile Olandeze de Est (Indonezia) - 1947- 1951
Palestina - ncepnd cu anul 1948 i Kamir 1949 (cele dou misiuni exempluistnd
i astzi)
Korea - 1950 1953 (datorit absenei temporare a delegaiei sovietice de la
reuniunea Consiliului de Securitate al ONU) n urma unei coaliii de bune intenii, sub
coordonarea SUA aflndu-se forele angajate i activitatea ONU (similar rzboaielor din
Golf, autorizate mai mult sau mai puin i conduse de SUA)
Criza Canalului de Suez din 1956 unde a fost impus un nou model de operaii n
sprijinul pcii datorat secretarului general al ONU, la aceea vreme, Dag Hammarskjold
i fostului ministru de externe canadian Lester B. Pearson (Fora de Urgen a
Naiunilor Unite-UNEF-1). Aceasta operatie a constat n desfurarea rapid a unei
fore de intervenie de aproximativ 6.000 de militari, capabil s ndeplineasc i misiuni
de lupt, echipat n uniformele naionale dar cu nsemne distinctive, cti (berete)
albastre, embleme, insigne i tehnic de lupt inscripionat

138

 Misiunea de observatori din Liban n 1958 i Yemen n 1963- 1964

Fora ONU din Congo (1960-1964), cea mai ampl aciune a forelor de pace pn
n anul 1992, mpotriva forelor secesioniste din regiunea Katanga. Aceast misiune a
fost i prima experien n conflictele (rzboaiele) civile declanate dup cucerirea
independenei fostei colonii belgiene. Guvernul congolez a acuzat trupele belgiene de
violarea suveranitii rii i a fcut apel la ONU mai nti pentru asigurarea de asisten
tehnic pentru securitatea administraiei i apoi pentru intervenie n vederea aprrii
independenei teritoriale fa de agresiunea din exterior ce ar fi putut amenina pacea
internaional. Dei misiunea nu a avut mandat pentru impunerea pcii, ONUC
(Operaiunea Naiunilor Unite n Congo, constituit din 19.828 de soldai din 30 de
state) a fost obligat s recurg la metodele de impunere a pcii mpotriva mercenarilor
sosii din Europa i a rebelilor opozani. La prsirea teatrului de aciune nu se
realizase o stabilizare deplin a rii.ntervenia din Congo a fost una din multiplele
situaii din perioada Rzboiului Rece cnd interesele marilor puteri au pus n pericol nu
numai misiunea n sine ci i pacea mondial, cu toate eforturile ONU de a reglementa
situaia. Misiunea din Congo a scos n eviden vulnerabilitatea forelor de pace datorit
organizrii structurale potrivit mai degrab pentru misiuni limitate de observare i
meninere a pcii dect pentru misiuni de lung durat ce necesit o structur de
comand unic, capabil s ia decizii optime n timp scurt.
Administraia interimar din Noua Guinee de Vest pe timpul transferului controlului
dintre Olanda i Indonezia (1962-1963).
Fora de pace din Cipru desfurat n 1964 i 1974 pentru a preveni un eventual
rzboi civil ntre ciprioii greci i turci.
Fora multinaional (MNF) din Liban 1982- 1984 (SUA, Marea Britanie, Frana i
Italia) ce a scos n eviden, nc o dat, lipsa unei concepii i organizri clare.
Misiunile de observare din perioada 1984 -1994 pentru conflictele dintre Iran i Irak,
Afganistan Pakistan, monitorizarea retragerii trupelor cubaneze din Angola care au
conturat noul climat geopolitic, respectiv reducerea zonelor de influen sovietic i
nceputul - sfritului Rzboiului Rece.
Cderea Zidului Berlinului, element definitor al Rzboiului Rece, apariia noilor
democraii n Europa Central i de Est i dezintegrarea blocului comunist au creat noi
dimensiuni forelor care acioneaz n sprijinul pcii. Aceste evenimente au dus i la sporirea
implicrii UE, OSCE, NATO, a coaliiilor regionale sau realizate adhoc, n gestionarea
conflictelor prin operaii de sprijin al pcii.
Misiunile n sprijinul pcii sunt caracterizate n aceast perioad de aciunile forelor ce
promoveaz terorismul ca mijloc de divizare a comunitii internaionale i de slbire a stabilitii
mondiale n general. Caracterul global al luptei mpotriva terorismului a devenit o component
de aciune, constituind deja un imperativ de atitudine al tuturor democraiilor.
Lrgirea spectrului riscurilor neconvenionale, diversificarea tipologiei crizelor i
conflictelor genereaz provocri multiple care necesit reacii multidimensionale, bazate pe
mobilitate, diversitate, coeren i complementaritate.
Succesul operaiei ONU din Namibia 1989 - 1990 i asigurarea tranziiei spre
independen a acestei ri au mrit speranele c, dup Rzboiului Rece, ONU va fi capabil
s ntreprind misiuni ample n acest domeniu. Eliminarea divergenelor Est-Vest a fcut
posibil gestionarea conflictelor din Cambogia spre Sahara de Vest.
Aceste sperane nu s-au materializat, ONU nereuind s-i defineasc rolul de actor
principal n meninerea pcii, rmnnd un simplu cadru oficial pentru aciunea statelor
contributoare i, n special, a marilor puteri.
Agenda pentru Pace din 1992 a secretarului general Boutros Boutros-Ghali aduce
mbuntiri conceptului pentru soluionarea conflictelor prin stabilirea unor etape distincte ntr-o
ordine cronologic (Preventive Diplomacy, Peacemaking, Peacekeeping, Peacebuilding),
etape care sunt i n prezent de actualitate.

139

n 1995, Boutros Boutros-Ghali lanseaz o nou versiune a Agendei pentru Pace,

unde sunt incluse misiunile de Peace enforcement i sanciunile ce sunt aplicate prilor ce nu
respect memorandumul de implementare a pcii.
Rapida extindere a misiunilor n sprijinul pcii i a efectivelor sale (de la 10.000 n 1991
la aproximativ 80.000 n 1994) nu au putut fi susinute n lipsa unei structuri logistice
corespunztoare i de comand, bine definite, aceast situaie genernd dificulti majore n
cazul misiunilor din Somalia i Bosnia.
Controversata misiune din Somalia, UNOSOM-1992, a acionat ntr-o zon unde cele
dou mari puteri, Uniunea Sovietic i SUA, au livrat armament i bani faciunilor aflate n
conflict, pentru meninerea la putere a dictatorului Said Barre i continuarea rzboiului civil.
Misiunea a reprezentat o experien nefericit pentru forele de meninere a pcii canadiene i
s-a soldat cu un eec total deoarece misiunea de asisten umanitar a fost nadecvat. n
noiembrie 1992, SUA a propus Secretarului General al ONU trimiterea unei noi misiuni de
impunere a pcii (Operation Deliverance) n baza Capitolului VII a Cartei ONU. Forele
canadiene, ca parte a noii misiuni UNITAF, o coaliie de fore condus de SUA, au fost
desfurate n portul Bassasso avnd ca sarcin i asigurarea asistenei umanitare n insulele
Belet Huen la 350 de Km de capitala Mogadiscio. Pregtite iniial pentru operaiunea Cordon
(asisten umanitar) militarii canadieni s-au confruntat n urmtoarele luni cu condiii deosebit
de aspre, att datorit climei i a echipamentului necorespunztor, ct i a lipsurilor din ce n ce
mai mari datorate unei asigurri logistice defectuoase. Acutizarea relaiilor, i aa ncordate, cu
forele rebele din zona de responsabilitate, pe fondul condiiilor improprii de lucru au generat
apariia primelor conflicte deschise soldate cu victime din rndul populaiei civile, pe larg
mediatizate de pres internaional.
Aceast misiune a evideniat faptul c lipsa unei pregtiri temeinice a forelor de
impunere a pcii, coroborat cu stresul generat de condiiile de lucru i trai pot periclita
ndeplinirea mandatului ncredinat.
Eecul misiunii forelor de pace canadiene din Somalia este foarte asemntor cu cel al
forelor de pace olandeze desfurate n Bosnia i Heregovina Srebrenia, unde lipsa unei
pregtiri adecvate, pe fondul unor condiii de suprasolicitare, a favorizat masacrarea a sute de
civili musulmani majoritatea brbai de ctre forele armate bosniace srbe aflate sub comanda
generalului Ratko Mladic.
Criza forelor de pace din Bosnia i Heregovina a fost agravat de lipsa unei cooperri
reale ntre participani, NATO fiind responsabil pentru aciunile militare n timp ce ONU i
OSCE au organizat forele poliieneti i au gestionat situaia umanitar i alegerile din zon. Ca
urmare, au fost necesare luni ntregi de discuii pentru a se ajunge la o relaie eficient de
colaborare.
Misiunea de pace din Tahiti 1994-1995 a scos n eviden eficiena aciunilor forei de
intervenie american care a stabilizat situaia i treptat a predat misiunea forelor ONU de
meninere a pcii.
Conform Cartei ONU, intervenia militar necesit un mandat clar al Consiliului de
Securitate dar evenimentele din Kosovo i Irak au artat c legislaia internaional este flexibil
i permite interpretri contradictorii.
ncepnd cu 1996 numrul total de cti albastre s-a redus de la 29.140 la 12.132 n
1999 efective considerate optime pentru a fi coordonate corespunztor.
Din 1948 i pn n prezent au avut loc 56 de operaii n sprijinul pcii sub coordonarea
ONU, 14 aflndu-se n plin desfurare.
MODUL DE CONSTITUIRE AL UNEI OPERATII DE MENTINEREA PACII
Responsabilitatea lurii msurilor pentru meninerea pcii si securitaii internaionale
revine Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite.
In conformitate cu Carta ONU, Cap. V, art.24, statele semnatare recunosc acestuia

140

dreptul de a actiona in numele lor in rezolvarea problemelor de securitate mondiala. Din acest
atribut rezult faptul ca instituirea oricarei operatii de mentinerea pacii, aprobarea si prelungirea
ulterioara a mandatului acesteia, stabilirea listei statelor contributoare la constituirea fortei si
desemnarea comandantului acesteia revin Consiliului de Securitate. Decizia exempluecutorie
se exercit prin Rezolutii obligatorii pentru toate statele membre. Pentru instituirea unei operatii
de mentinerea pacii sunt necesare voturile a 9 din cei 15 membrii (5 permanenti si 10
nepermanenti) ai Consiliului de Securitate, cu conditia ca nici unul din cei cinci membri
permanenti sa nu se opuna, prin exercitarea dreptului de veto.
Pentru initierea unei misiuni de mentinere a pacii trebuie parcurse o serie de etape ce
presupun formule diferite de negocieri diplomatice ca si un proces de planificare militara.
La aparitia premizelor pentru declansarea unui conflict de natura sa afecteze pacea si
securitatea unui stat ca si a stabilitatii intr-o anumita zona geografica, pe baza sesizarii unui stat
din zona afectata, a uneia din partile implicate in conflict, a unui stat care se simte amenintat
chiar daca la momentul sesizarii nu este inca implicat in conflict sau a oricarui stat membru
ONU se initiaza consultarile in Consiliul de Securitate ONU. Un stat membru sau nu al
Consiliului de Securitate ONU prezinta un proiect de rezolutie privind modul de rezolvare al
crizei care declaseaza procesul de consultari. Exista situatii in care mai multe state prezinta
proiecte de rezolutie referitoare la aceeasi criza. In general prima rezolutie elaborata cuprinde
masuri ce apartin diplomatiei preventive, de mediere intre parti pe baza de bune oficii in
conformitate cu cele prevazute in capitolul VI al Cartei ONU.
In situatia in care cel putin una din partile aflate in conflict nu respecta termenii
rezolutiei, sau in cazul in care in cadrul procesului de incetare a focului sau de mediere a
procesului de pace una din parti solicita interventia ONU, cap.VI si VII al Cartei ONU constituie
cadrul juridic pentru instituirea unei actiuni de mentinerea pacii. In acest context, in cadrul
Consiliul de Securitate incep consultari inchise ale celor cinci membrii permanenti. In vederea
stabilirii tipului de interventiei ca si al valorii fortelor care ar putea fi angajate, in procesul de
consultari poate fi angajat si Comitetul Militar de Stat Major format din cei cinci Sefi de State
Majore ai armatelor celor cinci state membre permanente ale Consiliului de Securitate, sau
reprezentanti ai acestora. Din aceste consultari rezulta un proiect de mandat pentru misiunea
preconizata. In vederea planificarii militare a operatiei acesta este transmis, confidential,
Departamentului Operatiilor de Mentinerea Pacii.
Departamentul Operatiilor de Mentinerea Pacii elaboreaza conceptul operatiei, care
include instructiuni pentru viitorul Comandament al Fortei si pentru statele contributoare la
constituirea acesteia. Instructiuni se refera la planificarea detaliata, calitativa si cantitativa a
operatiei, scopul, structura organizatorica a Fortei, misiunile, regulile de angajare, mijloacele la
dispozitie, elementele de administratie si de logistica, elementele de sprijin, costul operatiei,
studiul de situatie locala al zonei de actiune etc
Pe baza datelor elaborate astfel, Secretariatul ONU incepe procesul de identificare a
statelor care ar putea contribui la operatiunea de mentinerea pacii. In alegerea statelor se tine
cont de pozitia geografica a zonei, statele implicate in conflict si relatia cu posibilele state
contributoare, interesele politice si de securitate, capacitatea economica si militara a
candidatilor, sustinerea acestora in Consiliul de Securitate ONU si altele.
Odata ce statele candidate au fost identificate, Departamentul Operatiilor de Mentinerea
Pacii incepe consultari confidentiale de tatonare a pozitiei guvernelor respective privind
eventuala calitate de contributor. Aceste consultari se fac prin intermediul misiunilor permanente
la ONU. In functie de rezultatul consultarilor se formuleaza solicitarile oficiale, prin note verbale,
catre statele care, informal, si-au exempluprimat disponibilitarea de a fi stat contributor.
Paralel cu acest proces continua consultarile intre membrii Consiliului de Securitate
care sa pregateasca o posibila viitoare rezolutie care sa aprobe misiunea de mentinerea pacii.
Dupa ce se apreciaza ca o viitoare rezolutie ar primi aprobarea Consiliului de Securitate, se
incep consultarile informale, confidentiale, cu statele cu interese politice in zona de conflict, cu
factorii politici implicati in gestionarea si rezolvarea conflictului si cu potentialele candidate ca
state contributoare la misiunea de mentinerea pacii. Pe baza acestor consultari unul sau mai
multe state implicate in gestionarea conflictului elaboreaza un proiect de rezolutie a Consiliului

141

de Securitate ONU. Acesta se difuzeaza la cei 15 membrii permanenti si nepermanenti iar in

final se pune in discutie in sedinta deschisa a Consiliului de Securitate. La aceasta sedinta pot
participa si pot avea interventii atat statele implicate in conflict cat si alte state implicate in
gestionarea conflictului ca si statele contributoare. In finalul acestor consultari, rezolutia privind
situatia conflictuala, pozitia ONU fata de aceasta situatie ca si instituirea misiunii de mentinerea
pacii se supun votului celor 15 membrii ai Consiliului de Securitate. In cazul in care se intrunesc
minimum 9 voturi si niciunul din statele membre permanente nu-si exercit dreptul de veto,
rezolutia este aprobata.
Pe baza rezolutiei, in vederea constituirii fortelor si desfasurarii acestora in teatrul de
actiune, Secretarul General ONU adreseaza statelor care, informal, s-au declarat contributoare,
Note Verbale continand cereri de contributii concrete. De exemplu: un batalion de infanterie cu
n militari, un spital de campanie de nivel II sau III, m avioane de transport de tip C-130, z
observatori, un pluton de politie constand in x militari, un batalion de geniu etc Acest proces de
negocieri continua pana cand se ajunge la valoarea fortei planificate. Uneori dislocarea de forte
auxiliare si materiale continua chiar dupa ce fortele principale au fost dislocate.
Dupa consultari cu reprezentantii statelor interesate, Secretarul General ONU il
nominalizeaza pe Reprezentantul Special al Secretarului General pentru coordonarea
activitatiilor pentru indeplinirea mandatului misiunii respective si il propune Consiliului de
Securitate spre aprobare, odata cu Comandantul Fortei.
In final, Consiliul de Securitate ONU aproba Declaratia Prezidentiala a presedintelui pe
luna in curs. In felul acesta procesul formal de constituire a misiunii de mentinerea pacii este
incheiat.
Periodic Reprezentantul Special al Secretarului General raporteaza in fata Consiliului
de Securitate asupra modului de indeplinire a misiunii.
Invitarea unui stat pentru a participa la o misiune de mentinerea pacii constituie o
recunoastere a aprecierii si autoritatii politice internationale a acelui stat ca si recunoasterea sa
ca furnizor de securitate.
Raspunsul favorabil la aceste cereri si participarea cu succes la operatii de pace,
permite atestarea internationala a capacitatii militare a statului respectiv, a standardului superior
de instruire si dotare al armatei nationale, a capacitatii de conducere a Statelor Majore, dovada
existenei unor forte de ordine publica bine organizate si pregatite conform normelor statului de
drept ca si existena unor mediatori abili si cu mare capacitate de persuasiune capabili sa aduca
reprezentantii fortelor beligerante la masa tratativelor si sa le reuseasca sa le impuna punctual
de vedere conform Rezolutiei ONU.
Aceste operatii sunt finantate in intregime de catre ONU. Uneori cheltuielile initiale sunt
acoperite din fonduri nationale, ulterior insa acestea sunt rambursate in totalitate. Participarea la
aceste actiuni constituie un foarte bun prilej de instruire in conditii reale si in acelasi timp o buna
ocazie de verificare a calitatiilor tehnicii din dotare si prin lectiile invatate posibilitatea de a
perfectiona metodele de instruire ca si tehnica din dotare.
Sub aspect economic, participarea la operatii de pace sub egida ONU constituie un
export de servicii, la care se pot adauga profituri adiacente prin angajarea agentior economici
nationali in transportul contingentelor, in furnizarea de produse si echipamente necesare
misiunii sau in dezvoltarea unor noi piete de desfacere in zona de actiune.
PERSONALUL MILITAR SI CIVIL PARTICIPANT
Personalul militar i de poliie civil aflat n serviciu
ri contributoare cu personal militar i civil

36.987
89

Personal civil

3.303

Personal civil local

6.787

Pierderi n rndul personalului militar i civil din cadrul misiunilor de meninere a pcii din 1948

142

i pn n prezent

1.798

ASPECTE FINANCIARE
Buget aprobat pentru perioada 01.07.2002 - 30.06.2003, aproximativ 2, 63 miliarde
dolari;
propuneri bugetare pentru perioada 01.07.2003 - 30.06.2004 - 2,3 miliarde dolari;
cheltuieli estimative ale operaiilor n sprijinul pcii ncepnd cu anul 1948 - 28,73
miliarde dolari;
contribuii la operaiile n sprijinul pcii la 30.04.2003 - aproximativ 1,37 miliarde
dolari.
Eecurile n ndeplinirea misiunilor de sprijin a pcii, n special din Congo, Somalia i
fosta Iugoslavie, au determinat opinia public s critice activitatea ONU, ineficiena misiunilor i
lipsa unei comunicri permanente ntre politicieni i conducerea ONU, generat de apariia unor
interese ale statelor contributoare.
NOUA CONCEPTIE ONU PRIVIND OPERATIILE IN SPRIJINUL PACII. RAPORTUL
BRAHIMI.
naintea Summitului Mileniului al Adunrii Generale a ONU (06-08.09.2000),
Secretarul General al ONU a lansat un program cuprinztor de reform a sistemului
operaiunilor de pace. Reforma are la baz aa-zisul Raport Brahimi ntocmit n perioada
martie-septembrie 2000 de un grup de experi condus de fostul ministru de externe algerian,
Lakhdar Brahimi.
Ideea reformei operaiilor n sprijinul pcii a aprut ca urmare a eecurilor ONU de a
preveni genocidul din Ruanda n 1994, de a proteja civilii musulmani din Srebrenia (BosniaHeregovina) n 1995, criza ostatecilor din rndul militarilor ONU din Sierra Leone i dificultilor
ntmpinate n desfurarea misiunii din Congo. Aceste situaii au pus sub semnul ntrebrii
capacitatea ONU de a-i ndeplini rolul prioritar pentru care a fost fondat, acela de a crua
generaiile viitoare de flagelul rzboiului.
Programul de reform a urmrit s transforme operaiile de pace dintr-o activitate cu
caracter provizoriu, defurat la limita minim a resurselor i cu o organizare precar, ntr-o
funcie principal a ONU, ndeplinit n condiii de coeren organizaional i eficien. Grupul
Brahimi a ncercat s clarifice deficienele sistemului i s fac recomandri pentru schimbare,
att n privina politicilor i strategiei, ct i n domeniile operaional i organizaional. n acest
sens, Raportul Brahimi s-a concentrat asupra condiiilor cheie pentru succesul viitoarelor
operaii de pace, cum ar fi sprijinul politic, desfurarea rapid, constituirea unor fore robuste i
o strategie solid n vederea consolidrii pcii.
SCHIMBARI IN DOMENIUL DOCTRINEI SI STRATEGIEI OPERATIILOR IN SPRIJINUL
PACII.
Raportul Brahimi precizeaz c majoritatea operaiilor nu s-au desfurat n situaii de
pre-conflict, ci au avut un caracter reactiv. n acest context este necesar implementarea
conceptului de prevenire a conflictelor, pe viitor, operaiile n sprijinul pci trebuind s includ
trei direcii principale:
prevenirea conflictelor (conflict prevention) i instaurarea pcii (peace-making);
meninerea pcii (peace-keeping);
consolidarea pcii (peace-building).

143

Prevenirea conflictelor i instaurarea pcii

Prevenirea conflictelor se va face n special prin diplomaie preventiv (mediere politic
direct i indirect), implicarea organismelor regionale i organizaiilor neguvernamentale,
eforturi pentru eradicarea srciei i aprarea dreptului omului i constituirea unor fore de
reacie rapid, care s descurajeze prile implicate n conflicte.
Meninerea pcii
n acest domeniu, principiul de baz l reprezint imparialitatea, ns, n situaiile n
care una din pri violeaz termenii acordului de pace, forele ONU trebuie s acioneze astfel
nct s disting victima de agresor. Ele trebuie s fie capabile s se apere i, dac nu este
asigurat succesul unei misiuni, este preferabil, ca aceasta s nu fie iniiat. De asemenea,
mandatele ONU trebuie s includ, n cazuri extreme, dreptul de utilizare a forei. Aceasta
implic contingente mai puternice, echipate adecvat, susinute financiar i capabile s
reprezinte o descurajare credibil. Forele militare i de poliie aflate sub jurisdicia ONU care
constat violene mpotriva civililor trebuie s fie autorizate s intervin pentru stoparea
acestora.
Consolidarea pcii
Comitetul Executiv privind Pace i Securitate va fi responsabil pentru:
prezentarea Secretarului General a unui plan pentru ntrirea capacitii ONU de a
proiecta i aplica strategii i programe de consolidare a pcii;
reorientarea doctrinar i utilizarea poliiei civile, a altor experi n construcia
statului de drept i a specialitilor n drepturile omului n cadrul operaiunilor de
consolidare a pcii.
Pentru optimizarea capacitilor ONU de a desfura operaiuni rapide i eficiente se
solicit:
nfiinarea unei capaciti de desfurare rapid i efectiv, capabil s dezvolte
oportuniti pentru instalarea comandamentelor misiunilor n maxim 15 zile de la
adoptarea rezoluiilor Consiliului de Securitate i pentru desfurarea de operaiuni de
observare n maxim 30 de zile i a operaiunilor complexe n maxim 90 de zile de la
adoptarea acestor rezoluii;
conducerea misiunii trebuie s se desfoare de la Cartierul General al ONU pentru
a permite participarea la momentele de planificare i de informare asupra situaiei din
zona misiunii, acest lucru facilitnd rodarea echipei de conducere;
nfiinarea unei liste de ateptare de aproximativ 100 de ofieri experi, disponibili
cu un preaviz de 7 zile, care s se ocupe de aplicarea conceptelor de nivel strategic
elaborate la Cartierul General n planuri tactice i operaionale concrete naintea
desfurrii contingentelor. n plus, vor fi ntocmite liste de reprezentani ai poliiei civile,
de experi n drept internaional i penal i de specialiti n drepturile omului, cu rol
asemntor;
nfiinarea de echipe naionale de poliie civil specializate n intervenii rapide;
constituirea de brigzi regionale de tip SHIRBRIG i pregtirea unor specialiti i
fore multinaionale pentru desfurarea rapid, n temeiul unor angajamente stand-by.
Pentru suportul logistic, achiziiile i managementul cheltuielilor se propune:
modificarea procedurilor i a sistemului logistic, n scopul de a facilita desfurrile
rapide de fore;
Secretarului General s i se confere, cu aprobarea Comitetului de Avizare pentru
Probleme Administrative i Bugetare, autoritatea de a aloca pn la 50 milioane dolari
pentru misiunile care vor fi iniiate, nainte ca acestea s fie aprobate prin rezoluii ale
Consiliului de Securitate al ONU;

144

 fondurile pentru Cartierul General s nu mai provin din fondul de sprijin, ci direct
din fondul de baz al ONU pentru operaiunile de pace, fond din care redistribuirea
sumelor este mult mai facil;
Secretariatul ONU s ridice nivelul sumelor destinate anual pentru achiziii de la
200.000 la 1 milion dolari;
Adunarea General s aprobe fonduri pentru a menine permanent, la baza
logistic ONU de la Brindisi (Italia), cel puin 5 seturi de echipamente destinate lansrii
de noi misiuni. Aceste echipamente vor include sisteme de comunicaii care pot fi
desfurate rapid i elementele logistice de baz pentru funcionarea unui stat major de
misiune de 100 de persoane, timp de 100 de zile.
Pentru restructurarea Departamentului Operaiunilor de Meninere a Pcii (DPKO) i a
celorlalte structuri decizionale ale Secretariatului General Raportul Brahimi prevede:
crearea, pentru fiecare misiune, a unui Grup de Stat Major Integrat, care s
cuprind specialiti n analiza politic, operaiuni militare, poliie civil, asisten
electoral, drepturile omului, dezvoltare, asisten umanitar, refugiai, informaie
public, logistic, finane i recrutare;
crearea unui Secretariat pentru Analize Strategice i Informare (SASI), prin
dezvoltarea Centrului de Situaii de la DPKO, care s sprijine Comitetul Executiv pentru
Pace i Securitate. SASI va nfiina i elabora baze de date privind problemele pcii i
securitii, analize politice i geo-politice, va formula strategii pe termen lung pentru
Comitetul Executiv pentru Pace i Securitate i va semnala Comitetului crizele care
apar n lume, n fazele lor incipiente;
reorganizarea Diviziei de Poliie Civil i Militar prin divizarea acesteia n dou
structuri distincte, pentru a scoate Unitatea de Poliie Civil n afara lanului militar de
subordonare i pentru a-i conferi mai mult autoritate;
restructurarea Biroului Consilierului Militar al DPKO, pentru a corespunde
organizrii comandamentelor misiunilor din teren;
mutarea Compartimentului pentru nvminte Acumulate (Lessons Learned Unit)
n subordinea Serviciului Operaii al DPKO;
suplimentarea personalului, n special la DPKO;
constituirea unei echipe de experi n drept internaional care s evalueze utilitatea
crerii unui cod penal interimar, incluznd eventuale adaptri regionale, cod care s fie
aplicat n operaiunile de pace care au ca scop restabilirea statului de drept i a
structurilor judiciare locale;
folosirea tehnologiei informaionale (IT).
Raportul Brahimi este apreciat ca bun i a fost lansat ntr-un context politic favorabil
Summitul Mileniului. Membrii permaneni ai Consiliului de Securitate au o atitudine favorabil
programului cu unele exempluceptii. O parte din state, printre care si SUA, au retineri in
alocarea unor surse suplimentare in conditiile in care nu are loc o restructurare profunda a
intregii organizatii. O pozitie destul de apropiata au si Rusia si China. De aceea obtinerea
consensului in comisii este destul de greoaie, mai ales din motive financiare
Prevederile raportului Brahimi au inceput sa fie partial aplicate. Introducerea intregului
program cere insa timp ca si voina politic a statelor membre ONU de a promova schimbarea
si diponibilitatea acestora de a transforma sistemul operatiilor pentru pace.
DEFINITII
Operaiile n sprijinul pcii (Peace Support Operations - PSO) sunt acele aciuni
militare la care particip dou sau mai multe state, cu fore militare de mrimi diferite,
aparinnd mai multor categorii de fore ale armatei, aflate sub control politic i comand unic

145

i pentru care a fost stabilit un obiectiv bine definit n cadrul operaiilor ntrunite multinaionale.
Operaiile ntrunite multinaionale (Multinational Joint Operations MJO) sunt acele
aciuni militare la care particip dou sau mai multe state, cu fore militare de mrimi diferite,
aparinnd mai multor categorii de fore ale armatei, aflate sub control politic i comand unic
i pentru care a fost stabilit un obiectiv unic. Operaiile ntrunite multinaionale sunt desfurate
att pe timp de rzboi, ct i pe timp de pace n cadrul operaiilor altele dect rzboiul.
Operaiile militare altele dect rzboiul (Operations Other Than War - OOTW)
cuprind o gam larg de aciuni urmrind ndeplinirea unor scopuri variate, incluznd realizarea
intereselor i obiectivelor proprii, descurajarea i prevenirea conflictelor, promovarea sau dup
caz reinstaurarea pcii, reducerea tensiunii dintre state sub nivelul conflictului armat i
rezolvarea crizelor internaionale, precum i sprijinirea autoritilor civile n rezolvarea situaiilor
de criz intern.
Din 1992, decizia NATO de sprijinire a operaiilor ONU/OSCE a lrgit domeniul
misiunilor militare ale Alianei, pentru a include contribuiile descrise n general ca fiind de
meninere a pcii. n concepia ONU operaiile militare desfurate n sprijinul pcii fac parte
din cadrul mai larg al operaiilor militare altele dect rzboiul i presupun aciuni complexe i
multifuncionale desfurate n baza unui mandat ONU/OSCE ce implic fore militare, agenii
diplomatice i organizaii umanitare, fiind destinate realizrii unui acord politic pe termen lung
sau stabilirii condiiilor specificate n mandat. n concepia NATO operaiunile n sprijinul pcii
sunt operaiuni multifuncionale conduse imparial pentru sprijinirea unui mandat ONU/OSCE,
implicnd fore militare i agenii umanitare i diplomatice, fiind destinate s asigure pe termen
lung o rezolvare politic ori alte condiii specificate n mandat.
Operaiile n sprijinul pcii includ operaii:
de meninere a pcii;
de impunere a pcii;
de prevenire a conflictului;
de construcie a pcii;
de realizare a pcii;
umanitare.
OPERAIILE DE MENINERE A PCII (PEACE-KEEPING OPERATIONS)
Sunt n general ntreprinse n baza cap.VI al Cartei ONU, care se refer la soluionarea
panic a disputelor. Operaiile de meninere a pcii sunt conduse avnd consimmntul
tuturor prilor din conflict pentru a monitoriza i facilita implementarea unui acord de pace.
Pentru aceasta sunt utilizate negocierile, medierea, arbitrajul ntre prile aflate n conflict i
mijloacele juridice ale dreptului internaional.Aa cum e definit n mod curent conceptul,
misiunile de meninerea pcii includ activiti ce pot conine elemente ale altor operaiuni, mai
ales cele ce implic sprijin umanitar. Termenul de peace-keeping nu apare n Carta Naiunilor
Unite.
n cadrul operaiilor de meninere a pcii se disting operaiuni cum ar fi:
observarea;
interpunerea forei;
asisten pentru tranziie;
controlul armamentelor.
a). observarea ca element de baz n operaiile de meninere a pcii, are drept scop
fundamental supravegherea, monitorizarea i raportarea evoluiei situaiei din zon i
respectarea condiiilor stabilite prin acorduri i armistiiu.

146

Aceast operaiune poate conine, ca numr, de la cteva persoane la cteva sute i

este de regul executt de observatori ONU nenarmai. E puin probabil ca un mandat
convenit de NATO s accepte fore sub o comanda care acioneaz fr armament sau Reguli
de Angajare (ROE) necorespunztoare n acest sens.
b) interpunerea forei presupune meninerea separrii forelor militare opozante, ca
urmare a unei ncetri temporare a focului sau a unui acord oficial de ncetare a focului. Aceasta
necesit interpunerea unei fore impariale ntre pri, imediat dup ncetarea ostilitilor.
c) asistena pentru tranziie const, n principal, din sarcini militare care apar ca urmare
a ncetrii focului, dar nainte ca aspectele unei misiuni de construire a pcii, s se instaleze.
Aceste operaiuni se conduc ca o negociere a unui acord de pace i apoi ca un element al
implementrii acestuia. Obiectivul este de a sprijini tranziia de la starea de conflict la cea de
pace, cu o structura politic acceptat n principal de naiunea gazd i de comunitatea
internaional. Operaiile sprijin i ncurajaz un mediu n care populaia s poat ncepe
revenirea la viaa normal.
d) controlul armamentelor este, n esen, un proces diplomatic care nu este specific
operaiilor n sprijinul pcii, totui, este un instrument cheie folosit pentru a obine ori menine
stabilitatea regional, fiind esenial pentru obinerea ncrederii. n acest sens, poate fi un
element care contribuie la succesul activitilor. Implicarea militar depinde de situaie i, ntr-o
oarecare msur, de mandat, ea poate cuprinde inspecii comune, verificri i activiti de
instruire pn la prevenirea dislocrii, demobilizrii impuse, cantonament i distrugere a
sistemelor de armament.
OPERAIILE DE IMPUNERE A PCII (PEACE KEEPING OPERATIONS)
Sunt desfurate n baza capitolului VII al Cartei ONU, ce se refer la ameninrile la
adresa pcii, violarea pcii i la actele de agresiune. Ele au natur coercitiv i se desfoar
cnd nu s-a ajuns la un consens al tuturor prilor aflate n conflict sau cnd exist incertitudine.
Acestea sunt menite s menin ori s restabileasc pacea sau s impun condiiile specificate
n mandat. n baza acestui capitol, ONU are dreptul s ntreprind aciunile militare cele mai
potrivite pentru a menine sau restaura pacea i securitatea internaional. De asemenea,
capitolul VII, autorizeaz utilizarea forelor armate puse la dispoziia ONU de ctre statele
membre, pentru a asigura respectarea rezoluiilor ONU de ctre statele refractare la acestea.
n prezent doar NATO are capacitatea de a desfura, conduce, comanda i controla
operaiunile iniiate pentru a realiza aciuni de impunere a pcii mpotriva celor responsabili de
amenintarea la adresa pcii i securitii sau a celor care se fac vinovai de acte de agresiune.
n acest sens, aceasta este cea mai posibil misiune a forei NATO, aflat n sprijinul ONU.
Regulile de angajare (ROE) vor fi cu strictee controlate, cu accent pe folosirea minim
a forei, n funcie de atingerea obiectivului i reducerea la minimum a unor victime i pagube
colaterale. Este important s se evidenieze c scopul operaiunii de impunere a forei nu va fi
nfrngerea ori distrugerea unui adversar, ci obligarea oricreia dintre pri s respecte un
anumit curs al aciunii. Asigurarea unor fore corespunztoare i resursele necesare pentru
desfurarea sarcinilor mandatate este fundamental pentru decizia de a contribui cu mijloace
la fora de sprijin a pcii (PSF).
OPERATII DE PREVENIRE A CONFLICTULUI (CONFLICT PREVENTION OPERATIONS)
Presupune aciuni desfurate n baza capitolului VI al Cartei ONU. Ele cuprind o gam
larg de activiti de la iniiativele diplomatice, la desfurarea preventiv de fore n scopul
mpiedicrii escaladrii disputelor n conflicte armate sau a rspndirii lor. Prevenirea conflictului
poate s includ, de asemenea, misiuni de descoperire i cercetare a unor fapte, consultare,
ntiinare, inspecii i monitorizare. Forele i mijloacele militare folosite la aceste misiuni
trebuie s se bazeze pe sprijinul pe care l poate acorda eforturile diplomatice i politice pentru
a rezolva disputele. Aciunile i misiunile militare, includ:
desfurarea preventiv reprezint dispunerea unor fore cu suficiente capaciti de

147

descurajare pentru a preveni izbucnirea ostilitilor. Acest lucru poate fi realizat sub
forma: desfurrii de exerciii i survoluri, poziionarea de fore navale gata de aciune,
dislocarea de fore aeriene sau terestre n regiunile adiacente zonei cu probleme sau
chiar dislocarea unei fore n interiorul acestei zone. Mijloacele de informare public
asigur principalul canal prin care se transmit inteniile organismelor mplicate.
avertizarea timpurie despre un potenial conflict va fi realizat prin activitile de
monitorizare executte de aliai sau parteneri. Cu ct rile i organizaiile sunt mai din
timp avertizate despre o criz iminent, cu att pot decide aciuni militare din timp
pentru a preveni declanarea ori escaladarea ostilitilor. n plus, o identificare din timp
a problemelor va las timp pentru a elabora mai multe opiuni, precum i posibilitatea
unei atenuri a reaciilor.
cercetarea activitilor aeriene, terestre i maritime poate fi realizat n comun de
mijloacele alianei sau coaliiei. Utilizarea n mod transparent a activitilor de cercetare
poate avea un efect de descurajare. Este important s se fac cunoscut parilor
implicate i comunitii internaionale, imparialitatea supravegherii.
evacuarea necombatanilor i impunerea sanciunilor pot fi utilizate, de asemenea,
n cadrul prevenirii conflictului. Aceste operaiuni de evacuare a necombatanilor (Noncombatants Evacuation Operation - NEO) sunt operaii militare care urmresc
asigurarea evacurii n siguran a necombatanilor dintr-o ar strin. NEO necesit o
decizie politic i exempluecuie rapid i o conducere unilateral ori de coaliie
restrns de naiuni. n afara obiectivului principal, n calitate de instrument de
management a crizei, NEO transmite preocuparea internaional, dar i o dovad
limitat a inteniei n situaia cnd nu se ajunge la un consens.
OPERATIILE DE CONSTRUCIA PCII (PEACE BUILDING OPERATIONS - PBO)
Cuprinde aciuni n sprijinul msurilor politice, sociale i militare i structurilor care
urmresc ntrirea i respectarea declaraiilor politice, n vederea consolidrii pcii, promovarea
ncrederii i bunstrii, precum i sprijinirea refacerii economice.
Aciunile de construcie a pcii urmresc s ajute la stabilizarea unei pci fragile pe
termen mediu i lung. Implicarea militar va fi iniial concentrat pentru asigurarea unui mediu
stabil i sigur. Alte contribuii ale armatei la construcia pcii ar putea fi:
nvmnt i instruire pentru forele armate ale statului implicat;
ajutor militar acordat autoritilor civile;
asisten pentru refugiai (n limita posibilitilor).
OPERATII DE REALIZAREA PCII (PEACE OPERATIONS)
Include activiti diplomatice conduse dup nceperea unui conflict i urmrete
realizarea unei ncetri a focului ori o instaurare rapid a pcii. Acestea cuprind asigurarea unor
bune oficii, mediere, conciliere i aciuni cum ar fi presiuni diplomatice, izolare ori sanciuni.
Aceasta se realizeaz n principal prin mijloace diplomatice, totui, sprijinul militar este necesar.
Aici pot fi incluse misiuni de prevenire a conflictului cum ar fi cercetarea sau chiar misiuni de
impunere a pcii, cum ar fi sanciunile i embargoul.
OPERATIILE UMANITARE (HUMANITARIAN OPERATIONS)
Cuprind:
asistena umanitar care se desfoar n scopul nlturrii sau reducerii urmrilor
dezastrelor naturale sau cauzate de om, al unor situaii endemice ce produc suferine
umane, precum foametea, bolile, srcia etc Ele sunt limitate ca durat i amploare i
pot preceda sau nsoi eforturile umanitare ale organizaiilor civile specializate, precum

148

i ale autoritilor civile din ara gazd, primele responsabile cu asigurarea de ajutor;
ajutorul n caz de dezastre care implic satisfacerea unor necesitai vitale de
supravieuire ale oamenilor aflai n primejdie, n special a hranei, adpostului,
asistenei medicale.
De asemenea, n funcie de mandatul forei, sprijinul poate consta n protejarea
ageniilor ce acord ajutor, crearea i meninerea rutelor de aprovizionare cu ajutoare
iar n unele situaii extreme fora multinaional poate primi responsabilitatea direct de
distribuire a ajutoarelor n scopul asigurrii fluxului acestora. Amploarea unui dezastru
poate depi posibilitile proprii ale unei naiuni de a face fa urmrilor, situaie n care
se impune acordarea de asisten internaional. In astfel de situaii, ajutorul n caz de
dezastre se va face prin centrele de coordonare destinate acestui scop i stabilite de
comunitatea internaional;
aprarea drepturilor omului care reprezint un element de baz al operaiilor
umanitare. Prevenirea sau mpiedicarea amplificrii i rspndirii abuzurilor privind
nclcarea drepturilor omului pot necesita iniierea unei operaii de impunere a pcii
pentru care forele multinaionale trebuie pregtite corespunztor.
PARTICIPAREA NATO IN OPERATIUNILE IN SPRIJINUL PACII
Operaiunile n sprijinul pcii (Peace Support Operations) au drept scop atingerea unui
obiectiv bine definit, conform celor specificate n mandat. Acesta poate fi limitat n fapt, dar
poate fi i deosebit de complex, prezentnd aspecte multiple. Atunci cnd apar conflicte ntre
state, problemele legate de rezolvarea conflictului sunt relativ clare. n conflictele intra-statale,
diferendele prilor beligerante i cauzele situaiei de urgen pot fi deosebit de complexe i
dificil de identificat.
n ambele cazuri, operaia n sprijinul pcii (PSO) poate implica o gam larg de agenii
guvernamentale, autoriti militare i civile, fore armate permanente i nepermanente i
organizaii locale, subregionale i regionale, pe lng ageniile i organizaiile independente ale
Naiunilor Unite, ca i organizaii non-guvernamentale (NGOs) i organizaii speciale de
voluntari (PVOs). Acestea toate trebuie s coopereze strns pentru a ndeplini eficient i cu
succes PSO, conform mandatului acesteia.
DIRECTIVA SI CONTROLUL POLITIC
Controlul politic global al PSO constituie responsabilitatea unei singure organizaii
politice, internaional recunoscute, cum ar fi ONU sau OSCE. Organismul executiv superior al
organizaiei responsabile va numi un coordonator la nivel nalt. ntr-o operaiune n sprijinul
pcii, acesta poate fi reprezentantul special al secretarului general al Naiunilor Unite (SRSG),
n timp ce ntr-o operaiune n sprijinul pcii, condus de OSCE, eful misiunii (HofM) poate fi
numit din randul acestei organizatii. Organismul executiv va pune la dispoziie i un mandat
scris, foarte clar, cuprinznd detalii ale misiunii, precum i obiectivele ei, autoritatea, durata
preconizat i termenii de referin.
Coordonatorul la nivel nalt va aciona n numele autoritii internaionale mandatare n
toate aspectele referitoare la misiunea primit. Organizaia internaional responsabil va cere
sprijin pentru conducerea misiunii, dac este necesar, de la organizaiile regionale i/sau de la
NATO.
Elaborarea mandatului este prerogativul organismului politic care confer autoritatea.
Mandatul trebuie s stabileasc:
legitimitatea operaiei;
natura operaiei;
liberti, constrngeri i limitri;

149

 obiective strategice;
termenul final.
Prioritatea politic. PSO este autorizat prin mandat politic iar autoritatea global va fi
politic. Dac NATO va fi implicat ntr-o PSO, Consiliul Nord-Atlantic va defini parametrii politici
n cadrul crora vor opera forele NATO i va rspunde de elaborarea directivei politice ctre
Comandantul Forei (FC), apoi nspre Lanul de comand (CofC) dup coordonarea cu SRSG
sau HofM, conform necesitilor. n conducerea unei operaii n sprijinul pcii comandanii
militari de la toate nivelele trebuie s fie contieni de interaciunea dintre politic, operaional i
tehnic.
Obiectivul urmrit. Obiectivul PSO va fi definit ct mai clar posibil pentru a fi transpus n
aciuni i instruciuni de implementare. Autoritatea mandatar trebuie s-i stabileasc propriile
obiective, urmrind un anumit stadiu final. Autoritile care pun n practic obiectivul trebuie s
transpun mandatul n sarcini clare, ce pot fi ndeplinite, care formeaz baza termenilor de
referin pentru toate prile implicate ntr-o PSO i pentru ordinele operaionale emise ctre
forele NATO. Comandanii trebuie s neleag scopurile strategice pentru a permite stabilirea
obiectivelor corespunztoare i pentru a se asigura c particip la efortul global (unitatea
eforturilor).
Rspuns complex presupune faptul ca situaiile de urgen complexe necesit un
rspuns care coordoneaz aciunile ageniilor militare, diplomatice i umanitare implicate.
Operaiunea n sprijinul pcii este caracterizat prin sarcini i participare multidimensionale iar
cooperarea i coordonarea elementelor participante sunt eseniale pentru atingerea stadiului
final specificat n mandat. Rspunsul complex trebuie proiectat pentru a controla, conine i
ajusta cauzele elementare imediate, astfel nct operaia s poat evolua spre o rezolvare de
durat. Mecanismele civile i militare trebuie stabilite la toate nivelele, punnd la dispoziie o
structur care s permit autoritilor politice i militare s-i exempluprime i s-i pun n
practic inteniile.
Mecanismele de coordonare trebuie s elaboreze planul pentru coordonarea aciunilor
tuturor ageniilor implicate, inclusiv fora militar, pentru a asigura unitatea scopurilor i a
eforturilor. Acesta poate fi un plan de misiune sau de campanie, care s descrie i s
sincronizeze liniile operaiei i s specifice obiectivele i eforturile principale pentru realizarea
lor. Planul va include acele mecanisme necesare pentru o coordonare de detaliu, cum ar fi
nfiinarea reelelor de comunicaii i schimbul de ofieri de legtur.
STRATEGIA DE ANGAJARE SI DEZANGAJARE A FORTELOR
a. Strategia de angajare a forelor
Planul de campanie trebuie s dezvolte o strategie de angajare n teatrul de operaii a
ageniilor implicate, ca i a celor care opereaz n zon nainte de sosirea PSF. FC i
planificatorii militari trebuie s fie pe deplin informai cu privire la aciunile n curs de desfurare
pentru a atinge unitatea eforturilor i a scopurilor.
b. Strategia de dezangajare a forelor
n timp ce planul de campanie va avea definit un singur stadiu final, diferitele agenii
civile i militare vor avea criterii de difereniere pentru a-i determina strategiile de
dezangajare a forelor.
pentru NATO, criteriile de dezangajare a forelor vor reprezenta punerea n practic
a acestor condiii n cadrul obiectivelor politice care promoveaz nfiinarea unui mediu
stabil i sigur. Aceste condiii trebuie determinate i aprobate n avans de ctre Consiliul
Nord Atlantic cu organizaia politic mandatar i cu alte agenii, ndeosebi cu cele care
vor rmne angajate dup retragerea forelor.
aceste condiii trebuie revizuite periodic de ctre autoritile politice responsabile
pentru a determina dac a fost realizat vreun progres, felul n care operaia poate fi
ajustat sau dac misiunea trebuie meninut permanent.

150

 cnd PSF i-a ncheiat misiunea, ea poate fi retras iar procesul de construcie a
pcii poate fi sprijinit de ctre militari prin retragerea interdiciei sau prin msuri
regionale de construire a ncrederii, ca de exemplu instruire i exerciii militare.
FORTELE ALIANTEI
De-a lungul anilor NATO a consolidat i modernizat o structur militar i politic
impresionant, cu scopul de a descuraja potenialii inamici i a apra teritoriul naiunilor
membre de un eventual atac. Aceste structuri pot constitui un patrimoniu de valoare pentru PSO
i s-au dovedit a fi adaptabile.
Printre alte consideraii, NATO va analiza sprijinul pentru acele misiuni unde capabilitile sale
ar putea aduce o contribuie substanial la succesul misiunii. Cele mai importante fore i
capabiliti NATO pentru PSO sunt:
Doctrina i procedurile comune. Interoperabilitatea este o cerin de baz n orice
operaiune multinaional. Aliana a elaborat o doctrin i o gam larg de acorduri de
standardizare (STANAGS) privind procedurile i echipamentul care vor fi folosite n
PSO. Interoperabilitatea echipamentului, atunci cnd este pe deplin realizat, sprijin
conducerea operaiunilor militare NATO multinaionale. Un numr de STANAG-uri, n
special cele referitoare la procedurile operaionale i logistice, s-au dovedit a fi flexibile
i adaptabile, i pot fi adoptate de ctre forele non-NATO ce acioneaz mpreun cu
naiunile NATO ntr-o operaie n sprijinul pcii. nc de la nceput, NATO a recunoscut
importana i valoarea exerciiilor i instruirii comune pe mare, pe uscat sau n aer.
Experiena acumulat reprezint baza prin care forele non-NATO pot fi pregtite pentru
a participa ntr-o operaiune n sprijinul pcii. Aceast pregtire reprezint baza prin
care o PSF poate fi generat atunci cnd o misiune este acceptat de ctre Consiliul
Nord-Atlantic.
Structura multinaional de comand i control. Structura NATO de comand
militar acioneaz ca o for special. nc de la nceput, NATO i-a integrat fora
militar a categoriilor de fore puse la dispoziie pentru a atinge obiectivele comune. n
decursul anilor de planificare, pregtire i exerciii, Comandamentele Alianei au pus la
punct proceduri pentru a face fa tuturor tipurilor de operaiuni i crize i au ctigat
experien pentru a depi toate obstacolele create de diferenele de limb, cultur i
proceduri militare naionale. Aceast experien se aplic mai ales n stadiul iniial al
unei PSO, cnd unitile militare ale diferitelor naiuni sosesc n noua arie geografic
pentru a forma fora multinaional. NATO poate nfiina un comandament PSO prin
mrirea nucleului uuin comandament NATO existent, cum ar fi Comandamentul
Subordonat Principal/Regional (MSC/RC) sau comandamentul forei de reacie, aa
cum este prevzut n conceptul CJTF.
Sistemele de comunicaii i infrastructura Alianei. Infrastructura de comand,
control i comunicaii este deosebit de important pentru pregtirea i sprijinul oricrei
operaii. Echipamentele NATO din regiunea de conflict s-ar putea dovedi deosebit de
importante pentru orice PSO. Astfel de resurse ar putea fi disponibile i pentru sprijinul
elementelor non-NATO care particip la o operaiune condus de NATO.
Fore disponibile, gata de aciune. Forele navale permanente i Fora NATO
aeropurtat de ntiinare timpurie sunt subordonate Comandamentului NATO
Principal/Strategic Operaional al MNC/SC pe timp de pace. Aceste fore rspund de
cerinele operaionale de ntiinare ntr-o operaie n sprijinul pcii. n plus, IRF (Fora
de Reacie Imediat) i RRF (Fora de Reacie Rapid) sunt gata de lupt, putnd
rspunde cu rapiditate n sprijinul unei PSO.
CONDITII PENTRU PARTICIPAREA ALIANTEI IN OPERATIUNI IN SPRIJINUL PACII.
a. Evaluarea Alianei

151

nainte de a decide participarea ntr-o anumit operaie n sprijinul pcii, Aliana va

analiza cu atenie obiectivele operaiei ce pot fi realizate prin participarea NATO, probabilitatea
succesului i posibilele riscuri. nainte de aprobarea sprijinului Alianei, Consiliul Nord-Atlantic
va solicita realizarea unui cadru acceptabil a unei PSO.
b. Legitimitatea
1. n mod normal, o PSO va fi condus sub auspiciile Naiunilor Unite sau OSCE,
conferind, prin urmare, operaiunii legitimitate multinaional sau mondial.
2. n timpul unei operaiuni n zone n care instituiile statului nu exist sau nu sunt
unanim recunoscute, este necesar luarea unor msuri de precauie pentru a se evita orice
inadvertene.
3. Trebuie folosit orice oportunitate pentru a accentua att percepiile interne ct i
cele internaionale, referitoare la legitimitatea operaiunii. Acesta trebuie s constituie un
obiectiv permanent al Planului Campaniei de informare.
c. Mandat clar si precis
1. Raportul Consiliul Parteneriatului Euroatlantic (EAPC) de la Atena statueaz faptul c
baza oricrei misiuni o constituie un mandat clar i precis al Naiunilor Unite sau al OSCE, emis
n urma consultrilor cu statele i organizaiile contribuitoare i/sau alte state interesate,
acoperind toate elementele eseniale ale operaiei care va fi ndeplinit. Mandatul pentru o
PSO trebui s fie realist i realizabil, corelat cu scopurile politice i trebuie s defineasc un
stadiu final clar.
2. ntr-o operaiune n sprijinul pcii multifuncional este important ca directiva misiunii
s fie transferat comandanilor n teren. n astfel de cazuri, mandatul trebuie elaborat pentru a
permite o gam de msuri ca rspuns la condiiile n schimbare din teren, fr a duce la
escaladarea operaiunii.
3. Planificarea avansat pentru situaii de urgen, inclusiv consultan civil i militar
va constitui o contribuie important la elaborarea iniial a mandatului. Trupele naiunilor
contribuitoare trebuie s fie consultate cu privire la:
extinderea duratei misiunii, extinderea sau revizuirea mandatului;
schimbarea situaiei n zona misiunii care ar putea afecta punerea n practic a
mandatului;
analizarea ncheierii pariale sau complete a misiunii.
d. Consensul i cererea naiunii gazd
1. Operaiunile n sprijinul pcii, sub prevederile capitolului VI al Cartei Naiunilor Unite,
sunt conduse prin consens sau la cererea unui guvern recunoscut. n cazul impunerii pcii,
pentru intervenia PSF este necesar realizarea consensului iar condiiile participrii NATO
trebuie specificate n mandat.
2. Statutul legal al PSF este stabilit prin negocierea acordului privind statutul forei
(SOFA), care are permanena unui tratat. n lipsa consensului privind SOFA, se poate elabora
un Memorandum de nelegere sau se poate realiza un schimb de scrisori. Mandatul, SOFA sau
echivalentul su, ROE, ca i legile naionale i internaionale, conveniile i acordurile, vor stabili
modul de conducere al operaiunii.
3. Este important analiza rolului pe care rile vecine l pot juca n punerea la dispoziie
a facilitilor pentru ca PSF s opereze pe/peste teritoriul lor. Nu trebuie s se presupun c
aceste state vor fi automat de acord cu privire la operaie, deoarece ele pot s fie parte a
problemei. n acest caz, sunt necesare acorduri SOFA sau Memorandumuri de nelegere
(MOU) separate.
e. Contribuiile la for
1. Trupele statelor contribuitoare ar putea fi implicate n planificarea, pregtirea i
procesul de luare a deciziilor n cadrul operaiunilor la care contribuie. Tipurile de personal

152

(profesioniti, recrui sau rezerviti) i tipurile de uniti (permanente sau de rezerv) care vor fi
desfurate, constituie decizii aflate n exclusivitate la latitudinea naiunilor contribuitoare.
2. Orice limitri politice sau militare ale contribuiei la PSF vor fi declarate din timp,
astfel nct planificatorii s poat conta pe ele. Restriciile politice trebuie minimizate pentru a
permite comandanilor Flexibilitatea maxim n cadrul termenilor mandatului.
3. Contribuiile militare trebuie s cuprind capabilitile cerute i s ntruneasc
standardele de instruire i pregtire necesare pentru sarcinile i structura organizaional
prescrise prin mandatul misiunii.
f. Condiii pentru terminarea operaiunilor
1. Mandatul misiunii trebuie revizuit periodic de ctre organizaiile responsabile pentru a
determina progresul efectuat, cum poate fi ajustat operaiunea sau dac misiunea trebuie
ncheiat. Consiliul Nord-Atlantic va oferi consultan autoritii mandatare asupra punctului de
vedere colectiv privind continuarea unei misiuni n sprijinul pcii, care implic sprijinul Alianei.
2. Limitele de timp privind durata operaiei constituie decizii politice care se iau la nivel
nalt.
PARTENERIATUL PENTRU PACE SI PARTICIPAREA TARILOR NEMEMBRE NATO LA
PSO
a. Decizia de a pregti o operaie n sprijinul pcii condus de NATO revine Alianei,
naiunilor partenere i alte NNTCN ar putea fi implicate n procesul de dezvoltare a directivei
politice i militare. Acest aspect se va efectua prin intermediul mecanismelor EAPC (Consiliul
Atlanticului de Nord), EAPMC (Comitetul Militar al Parteneritului Nord-Atlantic) sau negocieri
bilaterale.
b. Participarea partenerilor n procesul de planificare militar va fi facilitat prin nfiinarea
elementelor de stat major ale parteneriatului (PSF) pn la al doilea nivel de comand.
c . Decizia de a invita partenerii s contribuie la viitoarele PSO conduse de NATO va fi
luat de ctre NAC. Aceast decizie va lua n considerare consultarea NMAs (Autoritilor
Militare NATO), echilibrnd consideraiile politice i eficiena militar.
PRINCIPIILE OPERATIILOR IN SPRIJINUL PACII
Principiile operaiilor militare se aplic i n cazul PSO. Urmtoarele principii cu caracter
general ar trebui s serveasc ca baz a oricrei contribuii militare NATO la o PSO:
Unitatea de comand a forelor militare este un principiu care nu se negociaz n
cadrul NATO i care nu va fi niciodat nclcat. Transferul de autoritate al
componentelor militare naionale ctre NATO trebuie aprobat de ctre autoritile
naiunii care particip cu trupe (TCNs) sau de ctre NAC. Relaia dintre autoritatea
mandatar i NATO va fi determinat de ctre NAC. n teatrul de operaii, FC va
rspunde de toate aspectele misiunii militare din zona de operaii.
Unitatea eforturilor. Complexitatea PSO i necesitatea interaciunii militare continue
cu un numr mare de Organizaii Internaionale (IOs), NGOs i PVOs va realiza
coordonarea cu activitile lor. Unitatea eforturilor recunoate nevoia unei abordri
coerente referitoare la obiectivul comun, ntre diferite contingente militare i ntre
componentele militare i civile ale operaiunii. Cooperarea cu ageniile civile poate fi
realizat numai prin dialog i consens i nu prin comand. Atingerea unitii de efort la
nivel strategic, cere legturi strnse ntre organismele politice naionale i
supranaionale, la nivel tactic i operaional, ntre componentele militare i civile ale
operaiunii.
Imparialitatea. PSO trebuie condus imparial, fr a aduce favoruri sau prejudicii
vreunei pri i n conformitate cu mandatul. Comunicaiile efective i transparena

153

operaiunilor constituie cheia meninerii percepiei de imparialitate. Acest lucru este

esenial pentru a le ctiga ncrederea. Aciunile tuturor prilor vor fi analizate n
conformitate cu mandatul Dreptului umanitar Internaional. Consecinele aciunilor lor
trebuie prezentate prilor ntr-o manier clar.
Promovarea consensului i cooperrii sub auspiciile Capitolului VI al Cartei
Naiunilor Unite, sunt fundamentale pentru atingerea obiectivului, n toate PSO. Orice
activitate a forei, ce poate avea ca rezultat pierderea consensului, trebuie echilibrat
vis-a-vis de aceast cerin. Pierderea general a consensului de ctre o PSF echipat
i configurat pentru meninerea pcii poate avea consecine grave.
Credibilitatea misiunii este reflectarea evalurii prilor privind capacitatea forei de
a ndeplini misiunea. PSF trebuie s-i demonstreze eficiena, de la desfurarea
iniial n teatrul de operaiuni. Fora trebuie s rspund incidentelor prin aciuni
profesionale, eficiente i impariale. ntregul personal trebuie s fac dovada celor mai
nalte standarde de disciplin i comportament profesional, att n timpul ct i n afara
serviciului.
Transparena operaiunilor. Misiunea PSF i conceptul operaiunilor trebuie s fie
uor de neles pentru parteneri. Eecul nelegerii misiunii poate duce la suspiciune,
nencredere i chiar ostilitate. Informaiile trebuiesc adunate i comunicate prin surse
deschise, ori de cte ori este posibil. Transparena operaiunilor trebuie s fie
echilibrat deoarece trebuie asigurat securitatea misiunii i a membrilor si.
Folosirea forei este unul din factorii importani crora FC trebuie s le fac fa. Ea
influeneaz fiecare aspect al misiunii i necesit revizuire continu pentru a echilibra
securitatea i ndeplinirea misiunii. n toate cazurile, folosirea forei se va face
corespunztor prevederilor Cartei Naiunilor Unite i regulilor de angajare, aprobate
politic. ntotdeauna va fi folosit numai fora minim necesar. n toate operaiunile n
sprijinul pcii folosirea forei este permis pentru autoaprare, dar necesit o definire
atent, pentru a preveni interpretarea greit. Orice folosire ulterioar a forei cum ar fi
pentru garantarea libertii de micare, alta dect cea pentru autoaprare, trebuie
autorizat explicit, prin mandat. Dimensiunea forei ce va fi folosit reprezint decizia
tactic a comandantului local i are la baz situaia de ameninare i regulile de
angajare autorizate care trebuie s echilibreze cerinele mandatului, cu poteniale
consecine strategice, operaionale i tactice. Folosirea forei trebuie s fie precis,
oportun i corespunztor dimensionat. Orice recurgere la for trebuie s aib drept
scop rezolvarea i dezamorsarea unei situaii, nu escaladarea ei. Folosirea iraional a
forei, sau folosirea ei atunci cnd nu este necesar, va afecta imparialitatea i
credibilitatea organizaiei, conducnd, n fapt, la pierderea consensului ntr-o PSO i la
eecul misiunii. Alternative la folosirea forei, pot fi negocierile care trebuie luate n
considerare i folosite, dac se consider necesar.
Securitatea. Autoaprarea i protecia forei reprezint responsabiliti de comand
n toate operaiunile militare. n mandatul i n directiva de iniiere/ncepere, fora
militar poate primi responsabiliti specifice pentru protecia oricrei componente civile
a operaiei. Acest aspect trebuie luat n considerare cnd se planific dimensiunea i
compunerea forei i cnd se elaboreaz ordinele militare i regulile de angajare.
Ageniile de ajutor umanitar pot angaja localnici civili ca grzi de corp i pentru escort
i, n acest caz, statutul privind securitatea lor, responsabilitile, procedurile de aprare
i ieire din conflict din cadrul activitilor unei PSF, trebuie stabilite ca parte a planului
militar de operaii (OPLAN). ntregul personal militar angajat ntr-o operaiune trebuie
echipat i instruit pentru a maximiza sigurana pe timpul ndeplinirii sarcinilor. Ageniile
civile care opereaz n aria de responsabilitate trebuie ncurajate s-i ntiineze
personalul cu privire la riscurile i pericolele cu care se pot confrunta.
Flexibilitatea. n cadrul limitelor impuse de mandat i conform regulilor de angajare,
forele vor trebui s se adapteze i s treac de la o activitate la alta ntr-o scurt
perioad de timp, dispunnd de o minim asisten din exterior. PSF trebuie s fie
echilibrat i independent n ceea ce privete abilitatea, capabilitile, echipamentul i

154

logistica. Flexibilitatea conducerii trebuie s asigure intensificarea activitii militare. n

consecin, regulile de angajare i mecanismele pentru amendarea acestora trebuie s
fie deschise i capabile s fac fa posibilelor schimbri din mediul operaional sau din
structura forei PSO.
Respectul reciproc n cadrul PSF va fi consecina direct a comportamentului
profesionist i a felului n care sunt tratate prile i populaia local. Prin SOFA sau alte
acorduri speciale, PSF se bucur de o anumit imunitate referitoare la ndatoririle sale.
La fel, membrii si trebuie s respecte legile i obiceiurile naiunii gazd. Comandanii
vor trebui s se asigure c aceleai principii sunt recunoscute i implementate ntre
diferite elemente naionale, culturale i etnice din cadrul formaiunilor ce compun PSF.
Libertatea de micare este esenial pentru ndeplinirea cu succes a oricrui PSO i
trebuie acoperit prin mandat. Prile aflate n conflict vor pune piedici libertii de
micare pe plan local. Aceste restricii trebuie rezolvate rapid i dup o analiz
serioas, putndu-se ajunge chiar la folosirea forei.
Cooperarea civili-militari. Cooperarea eficient i oportun cu ageniile civile este
esenial pentru asigurarea succesului. Ea trebuie s cuprind toate organizaiile
politice, militare, diplomatice, administrative, umanitare i guvernamentale.
Coordonarea activitilor militare cu cele ale guvernului i organizaiilor nonguvernamentale precum i ageniile implicate poate fi realizat prin consultare, pentru a
nu fi n contradicie. Acordurile de cooperare trebuie sprijinite prin legturi cu toate
ageniile i organizaiile implicate. Relaiile dintre componenta militar a unei operaiuni
i organizaiile civile trebuie s se bazeze pe principiile Doctrinei CIMIC pentru a se
evita suprapunerea nedorit i pentru a asigura unitatea eforturilor pentru ndeplinirea
mandatului.
IMPORTANTA SI SPECIFICUL MISIUNILOR DESFASURATE IN SPRIJINUL PACII
Operaiunile de pace desfurate sub egida ONU au adus, pentru unele ri beneficii
importante, astfel:
independena Timorului de Est, care s-a obinut dup doi ani i jumtate de
administraie ONU i un referendum care a precedat-o;
restaurarea progresiv a pcii i securitii n Sierra Leone cu sprijinul ONU n
dezarmarea i demobilizarea fotilor combatani conducnd la dizolvarea micrii
rebele armate i pentru organizarea alegerilor naionale;
instalarea Autoritii interimare i Administraiei de Tranziie n Afganistan pe baza
nelegerii de la Bonn. NATO a preluat ncepnd cu data de 11.08.2003 comanda Forei
Internaionale de Asisten pentru Securitate (ISAF) din Afganistan. Aliana i
exemplutinde, astfel, raza de aciune n afara Europei, pentru prima dat n 54 de ani
de existen. Noua misiune este un punct de cotitur n istoria NATO, pn acum
responsabil pentru aprarea colectiv a membrilor si. De acum nainte, Aliana se va
implica i n misiuni de meninere a pcii, inclusiv n afara granielor sale. Misiunea din
Afganistan ar putea servi drept test pentru o eventual implicare n Irak;
misiunea din Bosnia i Heregovina s-a concretizat prin crearea unei fore de poliie
naional i a Serviciului Naional de Frontier.
n 2002, ONU a susinut 15 operaiuni de meninere a pcii (5 n Europa, 4 n Africa, 4
n Orientul Mijlociu) i 13 misiuni de construcie a pcii (4 birouri de legtur pentru asigurarea
bunei desfurri a meninerii pcii n Balcani i 9 birouri politice n Africa, Asia, Pacific i n
America Central).
Pentru ndeplinirea acestor misiuni au fost desfurate fore militare i de poliie civil
din 90 de state membre ONU, aproximativ 44.000 personal militar i poliie civil, la care s-au
adugat 3.661 personal civil internaional i 7.962 personal civil local.

155

Misiunile au acoperit un spectru larg de nevoi, de la dezarmare i deminare, la reforme

legale i protecia drepturilor omului, deseori n condiii de lucru grele i periculoase. Varietatea
misiunilor i condiiile concrete de derulare au generat sarcini diferite i evoluii ale regulilor i
procedurilor de lucru, conform mandatelor primite de la CS al ONU, astfel:
SFOR (Stabilization Force) - Bosnia i Heregovina
Mandat: n baza rezoluiei CS al ONU nr.1088 din 12 decembrie 1996, SFOR a fost
autorizat s aplice aspectele militare ale Acordului de Pace ca succesoare legal a IFOR
(misiune condus de NATO, care a nceput pe 20 decembrie 1995, n baza rezoluiei CS al
ONU nr.1031, cu un mandat de 1 an i rolul de implementare a pcii).
SFOR are rolul de stabilizare a pcii. La fel ca IFOR, SFOR acioneaz n conformitate
cu capitolul VII din Carta ONU desfurnd operaiuni de impunere a pcii. SFOR are aceleai
reguli de angajare pentru folosirea forei - numai atunci cnd este necesar pentru ndeplinirea
misiunii i pentru autoaprare.
Principala misiune a SFOR este de a contribui la instituirea unui mediu de siguran i
securitate n zona de responsabilitate.
Sarcinile specifice SFOR sunt:
s mpiedice sau s previn reluarea ostilitilor sau apariia unor noi ameninri la
adresa pcii;
s asigure un climat propice evoluiei procesului de pace;
s ajute organizaiile civile, n funcie de propriile posibiliti.
SFOR, prin participarea internaional la constituirea forei, ri NATO i non-NATO, este mai
mult dect o operaiune NATO. Iniial, SFOR a dispus de 32.000 militari n Bosnia i
Heregovina, ajungnd, prin restructurri repetate, executte la fiecare ase luni, la aproximativ
12.000.
Sub conducerea Consiliului Nord Atlantic (NAC), SFOR:
a asigurat mediul de securitate necesar organizrii alegerilor;
a sprijinit OSCE n pregtirea i desfurarea alegerilor;
coopereaz cu OSCE n implementarea Acordului de construire a ncrederii i
securitii i Acordului subregional privind controlul armamentelor;
colaboreaz cu UNHCR (naltul Comisariat ONU pentru Refugiai) n domeniul
ntoarcerii refugiailor;
conlucreaz cu Fora Internaional de Poliie (IPTF) pentru promovarea legii i
ordinii locale, i cu Tribunalul Penal Internaional pentru fosta Iugoslavie.
KFOR (Kosovo Force) - Kosovo
Misiunea KFOR, n concordan cu rezoluia CS al ONU nr.1244 din 10 iunie 1999, este
s creeze un mediu sigur i stabil de securitate care s permit ntoarcerea refugiailor i
demararea activitilor cu sprijinul observatorilor civili internaionali (ONU).
Scop: asigurarea securitii minoritilor, a asistenei sanitare de baz, deminarea i
sprijinirea reconstruciei zonei, crearea unei societi multiculturale i democratice.
KFOR are mandatul de a stabili legea i ordinea pn cnd Misiunea ONU n Kosovo
i va putea asuma aceast responsabilitate. Aceasta se realizeaz prin patrulare,
supraveghere aerian, puncte de verificare, rspuns la apelurile de urgen, operaii de cutare,
control la frontiere, investigarea activitilor criminale, arestarea i nchiderea criminalilor
suspeci.
KFOR este implicat activ n demilitarizarea zonei de responsabilitate. Asigur
asisten Misiunii ONU n Kosovo (UNMIK), inclusiv o mare parte din funciile civile ale acesteia
pn cnd ele vor fi transferate UNMIK.

156

KFOR i UNMIK sunt partenere n efortul internaional de reconstrucie a provinciei i

ajutorarea populaiei civile n transformarea regiunii ntr-o societate liber i democratic. Fiind
o for multinaional, a fost dimensionat iniial la aproximativ 50.000 de oameni, sub
comandament NATO, cu participarea rilor NATO i a mai mult de 20 de ri non-NATO.
UNMOGIP
Aceasta este o misiune de observatori militari care a fost constituit n ianuarie 1949 de
Consiliul de Securitate al ONU n baza rezoluiei 47, pentru a controla situaia de-a lungul
frontierei indo-pakistaneze n regiunea Kashmir.
Pe 20 ianuarie 1948, Consiliul de Securitate a adoptat rezoluia 39 prin care stabilea
Comisia Naiunilor Unite pentru India i Pakistan (UNCIP) cu scopul de a investiga i media
conflictul dintre cele dou ri. Pe 21 aprilie 1948, prin rezoluia 47, Consiliul a decis s
lrgeasc parteneriatul cu UNCIP i a recomandat msuri variate, inclusiv folosirea de
observatori pentru oprirea luptelor. Incetarea oficial a focului dintre India i Pakistan a devenit
efectiva pe 1 ianuarie 1949, i primul grup de observatori militari ONU a sosit n zon pe 24
ianuarie.
UNMOGIP (United Nations Military Observer Group India-Pakistan)
Aceasta misiune s-a format din nucleul de observatori ai misiunii UNCIP. De la nceput,
UNMOGIP a fost finanat de la bugetul special (Special Account Appropriation) al Naiunilor
Unite.
La 01 01 2003, Misiunea era format din 44 de observatori militari, sprijinii de 24 civili
internaionali i 47 civili locali.
UNIFIL (Fora interimar din Liban)
Misiunea fost constituit n martie 1978 dup invazia israelian a Libanului, ca for de
interpunere i control dispus de-a lungul rului Litani (la grania ntre Liban i Israel). Pe 19
martie 1978, Consiliul a adoptat rezoluiile 425 i 426, prin care cerea Israelului ncetarea
imediat a aciunilor militare i retragerea forelor din teritoriile cucerite n Liban, i a decis, de
asemenea, nfiinarea imediat a Misiunii UNIFIL (United Nations Interim Force in Lebanon).
Primele trupe UNIFIL au sosit n zon pe 23 martie 1978.
Aceast for interimar a fost creat pentru: a confirma retragerea forelor israeliene;
reinstaurarea pcii i securitii internaionale; asistarea guvernului libanez n reinstalarea
autoritii proprii n zon. UNIFIL a monitorizat prin patrulare zona i, mpreun cu autoritile
libaneze, a asigurat asistena umanitar (ap, tratament medical i hran).
Mandatul UNIFIL a fost exemplutins pn pe 31 iulie 2003 prin rezoluia 1461 din 30
ianuarie 2003. La 01.01. 2003, UNIFIL avea 2.077 militari, asistai de 50 observatori militari din
UNTSO (United Nations Truce Supervision Organization) i de 116 civili internaionali i 314
civili locali.
Misiunea este finanat din bugetul special ONU (SAA).
UNIKOM
Misiunea avea ca scop garantarea respectarii zonei de securitate existent de-alungul
frontierei dintre Irak si Kuweit.
UNIKOM a fost instituit initial prin rezoluia 689 a Consiliului de Securitate din 9 aprilie 1991,
pentru a supraveghea retragerea forelor irakiene din Kuweit.
Misiunea funcioneaz n baza capitolului VII al Cartei ONU, cu statut, iniial, de misiune
de observare nenarmat, avnd rolul de a monitoriza zona demilitarizat (DMZ) situat de-a
lungul graniei dintre Irak i Kuveit i canalul navigabil Khawr 'Abd Allah, pentru a mpiedica
trecerea frauduloas a frontierei i pentru a observa orice aciune ostil din teritoriul unui stat
mpotriva celuilalt.
n februarie 1993, ca urmare a unor serii de incidente la grani, Consiliul de Securitate
a decis s creasc fora de aciune a UNIKOM prin includerea n capacitile misiunii i a
permisiunii de a desfura aciuni concrete de prevenire a nclcrii DMZ i a limitei de

157

demarcare dintre Irak i Kuveit.

Componen (01.01.2003): 1.105 personal militar, din care 193 observatori militari i
912 militari, sprijinii de 63 personal civil internaional i 164 personal civil local.
Finanare: de la bugetul special ONU (SAA) i contribuie voluntar de 35,2 milioane
dolari SUA.
Misiunea a fost suspendat o dat cu nceperea rzboiului din rak.
MINURSO
Misiunea Naiunilor Unite pentru organizarea Referendumului n Sahara Occidental
(prin care populaia va alege ntre independen i integrarea n Maroc) a fost stabilit de
Consiliul de Securitate prin rezoluia 690 din 29 aprilie 1991. Planul de Implementare elaborat
de Secretarul General ONU i aprobat de Consiliul de Securitate a mandatat un reprezentant
special, ajutat de un reprezentant special adjunct i de un grup format din civili, militari i poliie
civil.
Mandatul Misiunii cuprinde:
monitorizarea ncetrii focului;
verificarea reducerii trupelor marocane n teritoriul Saharei Occidentale i eliberrii
prizonierilor politici sau deinuilor;
supravegherea schimbului de prizonieri de rzboi (International Committee of the
Red Cross);
implementarea programului de repatriere (United Nations High Commissioner for
Refugees);
identificarea i nregistrarea alegtorilor;
organizarea i asigurarea unui referendum liber i corect i proclamarea rezultatelor
referitoare la obtinerea sau nu a independentei Saharei Occidentale.
Componen (01.01.2003): 217 personal militar, sprijinii de 167 personal civil
internaional i 123 personal local. Dislocat att pe teritoriul saharian (Maroc) ct i n zona
Tindouf (Algeria) - MINURSO a fost constituit dintr-o component civil, una de poliie i una
militar. Misiunea este finanat din bugetul special ONU (SAA).
MONUC
Conform rezoluiei 1291 a Consiliului de Securitate, din 24 februarie 2000, a fost
nfiinat Misiunea ONU pentru Congo (MONUC) format din 5.537 personal militar, inclusiv 500
de observatori. Mandatul acestei misiuni cuprinde:
monitorizarea aplicarii Acordului de ncetare a focului i s investigarea nclcrilor
Acordului;
stabilirea i meninerea unei legturi continue cu comandamentele tuturor forelor
militare implicate n conflict;
ntocmirea unui plan de aciune pentru implementarea Acordului, innd seama de
urmtoarele obiective: colectarea i verificarea informaiilor militare de la toate prile
implicate, monitorizarea situaiei locale n scopul prevenirii reizbucnirii ostilitilor,
dezarmarea total, demobilizarea i reintegrarea tuturor membrilor grupurilor armate,
retragerea tuturor forelor strine, eliberarea prizonierilor de rzboi, pstrarea cooperrii
cu ageniile umanitare internaionale, supervizarea i verificarea dezangajrii i
retragerii forelor prilor beligerante.
Acionnd sub auspiciile capitolului VII din Carta ONU, Consiliul de Securitate a decis
c MONUC poate desfura aciunile necesare, n zona de responsabilitate a propriilor
batalioane de infanterie, pentru a proteja personalul Naiunilor Unite, baza material, instalaiile
i echipamentele misiunii.

158

La 01. 01 2002, misiunea avea 4.420 personal militar, din care 483 observatori militari,
3.888 militari i 49 poliiti civili, ajutai de 559 personal civil internaional i 675 personal civil
local. Misiunea este finanat din bugetul special ONU (SAA).
UNAMSIL
n baza rezoluiei 1270 din 22 octombrie 1999, Consiliul de Securitate a nfiinat
UNAMSIL cu urmtorul mandat: s coopereze cu Guvernul din Sierra Leone i cu celelalte pri
semnatare ale Acordului de Pace, pentru atingerea urmtoarelor obiective:
realizarea dezarmrii, demobilizrii, stabilirii centrelor de dezarmare/recepie i
demobilizare
asigurarea securitii i libertii de micare pentru personalul Naiunilor Unite,
monitorizarea respectrii ncetrii focului
desfurarea asistenei umanitare
sprijinirea operaiunilor oficialilor civili ai Naiunilor Unite, inclusiv Reprezentantul
Special al Secretarului General i a personalului care-l deserveste, format din specialiti
n drepturile omului i afaceri civile
asigurarea, la cerere a sprijinului n organizarea alegerilor, care se vor ine n
concordan cu Constituia din Sierra Leone.
n baza rezoluiei 1289 din 7 februarie 2000 a Consiliului de Securitate, mandatul a fost
modificat, astfel (acionnd sub Capitolul VII din Carta ONU):
asigurarea securitatii localitilor importante i a cldirilor guvernamentale, n
special n Freetown (marile intersecii i aeroporturi, inclusiv aeroportul Lungi)
facilitarea liberei circulaii a populaiei, bunurilor i asistenei umanitare de-a lungul
arterelor mari
asigurarea securitatii tuturor punctelor de dezarmare, demobilizare i a programului
de reintegrare
coordonarea si asistenta acordata autoritilor din Sierra Leone n aplicarea legii,
asigurarea pazei armamentului, muniiei i a altor echipamente militare adunate de la
fotii combatani pn la redistribuirea sau distrugerea lor
Consiliul de Securitate a autorizat UNAMSIL s desfoare aciunile necesare pentru
ndeplinirea acelor sarcini suplimentare, i a afirmat c, n scopul ndeplinirii propriului mandat,
UNAMSIL poate lua toate msurile necesare pentru a asigura securitatea i libertatea de
micare a personalului misiunii i, respectndu-i capabilitile i zonele de responsabilitate, s
ofere protecie civililor aflai n iminent pericol, lund n calcul responsabilitile Guvernului din
Sierra Leone.
n concordan cu rezoluia CS 1346 din 30 martie 2001, principalele obiective ale
UNAMSIL sunt:
sprijinirea eforturilor autoritilor din Sierra Leone pentru extinderea autoritii,
restaurarea legii i ordinii i stabilizarea situaiei, progresiv, pe ntreg teritoriul rii;
susinerea promovrii procesului politic, care trebuie s conduc la intensificarea
dezarmrii, demobilizrii i realizarea programului de reintegrare, astfel nct, la timpul
potrivit, s se organizeze alegeri libere i corecte.
In componena misiunii intra: 17.500 personal militar, inclusiv 260 observatori militari i
90 poliie civil. La 31 ianuarie 2003 misiunea avea urmtoarea componen: personal militar
15.483, (15.226 efective n subuniti constituite i 257 observatori militari); poliie civil 52; alte
categorii de personal, 298 internaionali i 552 locali. Misiunea este finanat din bugetul special
ONU (SAA). In perioada 1 iulie 2002 - 30 iunie 2003 au fost cheltuiti 699,8 milioane USD.
UNMEE

159

n baza rezoluiei CS nr.1320 din 15 septembrie 2000, UNMEE (United Nations Mission
in Ethiopia and Eritrea) a primit urmtorul mandat:
monitorizarea ncetrii ostilitilor;
asistarea respectrii acordului de securitate ncheiat ntre pri;
monitorizarea i verificarea retragerii forelor etiopiene din poziiile ocupate dup 6
februarie 1999, care nu au fost sub administraie etiopian nainte de 6 mai 1998;
monitorizarea poziiilor forelor etiopiene ocupate dup retragere;
monitorizarea poziiilor forelor eritreene care se repoziioneaz n funcie de
poziiile forelor etiopiene, astfel nct s rmn o distan de 25 kilometri ntre cele
dou fore;
monitorizarea zonei temporar de securitate (TSZ);
coordonarea i asigurarea asistenei tehnice pentru activitile umanitare.
Prin Rezoluia 1430 din 14 august 2002, Consiliul de Securitate a adus unele modificri
mandatului, adugnd i asistarea deminrilor n zonele importante pentru a facilita realizarea
liniei de demarcaie i a sprijinului logistic.
Misiunea este compusa din: 4.034 personal militar (3.832 efective n subuniti
constituite i 202 observatori militari), 227 civili internaionali i 263 civili locali. Finantarea se
face din bugetul special ONU (SAA). In perioada 1 iulie 2002-30 iunie 2003 au fost cheltuite
230,9 milioane USD.
UNDOF
Misiunea a fost stabilit prin rezoluia CS nr.350 din 31 mai 1974 pentru meninerea
ncetrii focului dintre Israel i Siria, supervizarea dezangajrii forelor, monitorizarea respectrii
zonelor de separaie i limitare, n conformitate cu Acordul ncheiat ntre pri.
Mandatul UNDOF este rennoit la fiecare ase luni. In componenta misiunii intra: 1.043
militari, 80 de observatori militari, 39 civili internaionali i 88 civili locali. Misiunea este finanat
din bugetul special ONU (SAA). In perioada 1 iulie 2002 - 30 iunie 2003 au fost cheltuite 40,8
milioane USD.
Conform analizei prezentate de Comitetul administrativ i buget privind finanarea
operaiunilor de meninere a pcii, se apreciaz c fondurile necesare pentru meninerea
misiunilor ONU n perioada 2004-2005 vor fi de aproximativ 2,3 miliarde USD. Fondurile vor
include realizarea unui oficiu de contabilitate i a unei baze logistice a ONU la Brindisi (Italia).
Numrul de funcii prevzute n cadrul acestor misiuni se va reduce la 9.995 fa de 12.681 n
prezent. Reducerea se datoreaz nchiderii misiunii UNMIBH n Bosnia i Heregovina precum
i reducerii operaiunilor similare n Kosovo, Timorul de Est, Sierra Leone i Liban i suspendrii
celei din Kuveit.
Pentru a face fa noilor provocri, ONU a lansat Sistemul Aranjamentelor de Fore de
Meninere a Pcii n Ateptare (United Nations Stand-by Arrangements UNSAS), la mijlocul
anilor 1990, n scopul mririi propriilor capaciti de lansare rapid a unei misiuni de pace i
pentru a avea posibilitatea de a instala oportun o nou operaie n folosul pcii, dar care nu
fusese anticipat.
UNSAS este o baz de date cu personal militar i civil recomandat de guvernele
statelor semnatare a Memorandumului de participare la UNSAS i care este disponibil, teoretic,
pentru participarea la operaiuni ONU n 7, 15, 30, 60 sau 90 de zile de la ntiinare, astfel nct
s se intervin oportun i s se previn reizbucnirea conflictului armat. Aceast baz de date
cuprinde, n mod curent, efective de 147.900 de oameni, personal din 87 de state membre:
85.000 n uniti militare combatante; 56.700 n elemente militare de sprijin; 1.600 observatori
militari; 2.150 poliie civil i 2.450 specialiti civili. Pentru ca acest ntreg s poat interveni
eficient i oportun n zonele de criz, Consiliul de Securitate a recomandat rilor contributoare

160

s constituie formaiuni militare de nivel brigad (aproximativ 5.000 de militari), care s participe
la programe comune de pregtire, astfel nct s fie capabile s exempluecute coerent i
eficient misiunile ncredinate. Un exemplu n acest sens este SHIRBRIG (Brigada
Multinaional cu Capacitate de Lupt Ridicat a Forelor ONU n Ateptare).
Tendinele generale n aceast perioad au fost:
reducerea numrului de misiuni i a resurselor alocate;
reducerea forelor combatante, a celor de poliie i a membrilor statelor majore;
creterea numrului de state care au asigurat militari i fore de poliie;
creterea numrului de membri n comandamente.
Terorismul internaional, rzboaiele civile, conflictele etnice i religioase sunt o sfidare
la adresa membrilor societilor democratice. Forele internaionale trebuie s fie capabile s
intervin rapid i s asigure securitatea misiunii i ndeplinirea mandatului Consiliului de
Securitate.
Orice intervenie trebuie s respecte suveranitatea i integritatea teritorial, gsind n
acelai timp calea de a apra att populaia ct i interesele comunitii internaionale.
Componenta militar a ONU continu s asigure, n special, misiuni de observare, de
legtur cu structurile organismelor de securitate din spaiul geografic respectiv, de protecie, de
monitorizare a aplicrii acordurilor de ncetare a focului i a msurilor de dezarmare,
demobilizare i de rencadrare a fotilor combatani. n acest context, definirea legitimitii
interveniilor umanitare, intrarea n vigoare a Conveniei privind securitatea personalului
Naiunilor Unite i asociat (ianuarie 1999) i aplicarea n operaiunile de meninere a pcii a
normelor de Drept Umanitar Internaional reprezint tot attea argumente n favoarea
recunoaterii internaionale a rolului major al operaiunilor de meninere a pcii n asigurarea
unui climat mondial de securitate stabil.
Operaiunile de meninere a pcii s-au transformat dintr-o activitate cu caracter
provizoriu, desfurat la limita minim a resurselor i cu o organizare precar, ntr-o funcie
principal a ONU, ndeplinit n condiii de coeren organizatoric i eficien.
Prezena militar n strintate n cadrul misiunilor desfurate n folosul pcii asigur
posibilitatea promovrii i protejrii intereselor naionale, ct i ocazia de a acumula experien
militar i de a menine contactul cu puterile militare n domeniul nzestrrii.
Participarea la procesul de consolidare a securitii globale conduce inevitabil la un
ctig de imagine, de ncredere i de recunoatere reciproc rezultat implicit al aciunilor
executte n teren pentru ndeplinirea misiunilor primite i a mandatului operaiunii de meninere
a pcii.

13.2. DESCURAJAREA
Conceptul de descurajare este vechi de cand exist si conflictele armate. Acest concept
a evoluat mult de-a lungul timpului. Modul in care el a fost interpretat si aplicat face dificila
includerea sa in randul diplomatiei preventive sau al diplomatiei coercitive. Asimilarea
conceptului de descurajare cu cel de amenintare, ceea ce partial este corect, duce la includerea
sa in randul diplomatiei coercitive. Acceptarea insa a impartirii conceptului de descurajare in
descurajare pasiva si descurajare activa ar permite includerea primei categorii in domeniul
diplomatiei preventive.
Pentru simplificarea abordarii am considerat ca tratarea conceptului de descurajare in
cadrul diplomatiei coercitive poate fi acceptata de cititor.
Este evidenta deosebirea intre amenintarea cu folosirea fortei si aplicarea fortei.
Fenomenul de descurajare le foloseste pe amandoua: amenintarea cu folosirea fortei
presupune existena unei forte potentiale credibile iar aplicarea fortei ca mijloc de descurajare

161

presupune chiar ducerea unui razboi limitat.

Descurajarea adversarului se refera la exploatarea fortei potentiale. Aceasta inseamna
a-ti convinge adverasarul ca este in interesul lui sa evite anumite directii de actiune. Exceptnd
situatia extrem a razboiului limitat descurajarea ar trebui sa fie arta de a nu folosi forta armata
in atingerea anumitor obiective in relatia cu adversarul.
Aplicarea descurajarii unor forte potrivnice sau potential potrivnice are si un efect
dezavantajos pentru forta care-l aplica. Forta amenintata este avizata si sporeste cheltuielile de
inarmare putand trece de la conceptul defensiv de aparare catre cel ofensiv. Este cazul
razboiului rece in care ambele tabere au urmarit descurajarea celeilalte ajungandu-se la o cursa
nebuna a inarmarilor. Dupa caderea zidului Berlinului, occidentul a constatat ca de fapt
cheltuise mult mai multi bani decat era necesar pentru dezvoltarea armamentului conventional
avand in vedere ca din punct de vedere tehnologic si mai ales al pregatirii blocul comunist era
mult mai slab decat anticipasera analistii occidentali. Aici trebuie insa sa se tina cont de faptul
ca era in interesul industriei de aparare din statele occidentale de a scoate in evidenta nivelul
ofensiv ridicat al fortelor armate ale blocului sovietic pentru a spori bugetele de aparare ale
statelor occidentale si deci de mari valoarea contractelor cu companiile. In acelasi timp trebuie
mentionat si aspectul pozitiv legat de faptul ca s-au investit fonduri uriase pentru cercetare ceea
ce a dus la noi descoperiri care au impulsiont nu numai industria de aparare dar si celelalte
sectoare ale economiei.
Descurajarea ar putea fi impartita in doua categorii: descurajare pasiva si descurajare
activa:
DESCURAJAREA PASIVA
Descurajarea pasiva ar putea include:
parazile militare care urmaresc a scoate in evidenta atat nivelul de dotare tehnica
cat si nivelul de pregatire al militarilor. Sunt cunoscute in acest sens paraziile militare
care aveau loc in Piata Rosie din Moscova ca si parazile militare care au loc in China.
exerciiile si aplicatiile cu trupe si tehnica de cea mai noua generatie. In ultimii ani la
aceste exempluercitii sunt invitate si personalitati straine avandu-se insa mare grija ca
acestora sa li se prezinte mai mult anvergura exempluercitiilor decat aspectele tehnicotactice cu grad de noutate sau inovatie. Mediatizarea din ce in ce mai mare a acestor
exempluercitii este tot o componenta a conceptului de descurajare pasiva.
tendinta de a furniza prestigioasei publicatii Janes spre publicare, cantitati de
multe ori mai mari de echipamente militare decat cele reale fara a se sublinia ce
proportie dintre acestea sunt operationale.
dezvaluirea celor mai sensible secrete care apartin statului tinta, prin publicarea lor
in mijloacele de mass-media. De exemplu: dupa lovirea de catre Fortele Armate ale
SUA a cladirii in care se afla sediul din Bagdad al serviciilor irakiene de informatii in
cotidienele din SUA au aparut detalii referitoare nu numai la modul de organizare,
procedurile folosite sau numele sefilor departamentelor dar chiar si detalii aparent
nesemnificative privind incaperile din cladirea in care functionau aceste servicii.
Aceasta a constituit o mare lovitura data acestor servicii urmarind atat descurajarea prin
demonstratia de forta a serviciilor de informatii ale SUA cat si prin dezvaluirea in fata
opiniei publice irakiene a penetrabilitatii serviciilor pe care acestia, datorita propagandei
agresive, le considerau printre cele mai bune din lume.
DESCURAJAREA ACTIVA
Descurajarea activa ar putea include:
impunerea de sanctiuni economice este un mijloc de descurajare folosit frecvent in
perioada contemporana. Eficienta sa este insa discutabila. Multi analisti considera ca

162

aceasta masura nu afecteaza prea mult guvernele ci mai ales populatia. Se urmareste
prin aceasta masura crearea in randul populatiei a unui curent de constientizare a
principalului vinovat al situatiei de saracie existente si de aici pornirea unei revolte
populare pentru schimbarea regimului. In cazul in care masura de impunere de
sanctiuni nu este sustinuta si de operatii psihologice adecvate, propaganda interna
abila si agresiva poate sa creeze efectul invers prin dirijarea opiniei publice impotriva
statului care a initiat sanctiunile
impunerea embargourilor pe importul de arme este o masura evidenta care se ia in
special in zonele in care se constata o acumulare de arme mult peste nevoile
defensive. Embargourile pe arme pot fi impuse de Organizatia Natiunilor Unite, Uniunea
Europeana, Organizatia de Securitate Colectiva Europeana sau chiar bilateral de catre
un anumit stat. De exemplu: SUA au o lista de state la care a impus un embargou
bilateral privind vanzarile de armamente. Nu este obligatoriu ca alte state sa se alinieze
acestui embargou. Exista insa interese indirecte pentru care o serie de state se aliniaza
acestor embargouri bilaterale. Impunerea embargourilor se face atat de catre fortele
multinationale cat si de catre statul direct interesat.
conditionarea admiterii in programe este o masura care urmareste indeplinirea de
catre anumite state a unor conditii care pot creste securitatea zonala. De exemplu:
Serbiei-Muntenegru i se conditioneaza aderarea la programul Parteneriatului pentru
Pace de predarea fostului general Mladici Tribunalului de la Haga.
executarea de raiduri aeriene cu lovirea anumitor obiective. De exemplu: raidurile
aeriene ale SUA impotriva Irak-ului cu lovirea anumitor obiective strategice in perioada
1996-2001
razboiul limitat care are obiective locale ca: evitarea unui dezastru umanitar, oprirea
atacurilor disproportionate asupra unei anumite provincii sau a unui stat, atrocitati
comise de o anumita guvernare intr-o provincie rebela etc In aceasta categorie ar putea
fi inclusa interventia militara a NATO in Kosovo.
Folosirea ca elemente coercitive a embargourilor si sanctiunilor economice a fost
adesea criticata. Criticile s-au referit la faptul ca, de multe ori are mai mult de suferit populatia
statelor sanctionate decat regimurile care le conduc. S-a continuat aceasta practica pe principiul
creeri in aceste state a unei situatii de nemultumire accentuata fata de regimurile totalitare sau
criminale si in acest fel a incurajarii luptelor prin care sa fie instaurate regimurile democratice.
Din pacate insa unele dintre aceste state au regimuri opresive puternice, nepermitand
construirea si organizarea unei opozitii. Uneori, in astfel de state restrictiile au fost usor relaxate.
Ca exemplu se poate da relaxarea embargoului impus catre regimul Sadam Hussein prin
introducerea programului ONU petrol contra hrana. Prin acest program se permitea guvernului
irakian sa poata exporta o cantitate bine definita si controlata de petrol in schimbul careia
primea hrana pentru populatie.
Embargourile sunt impuse atat de organizatii internationale. Organizatiile internationale
care pot impune embargouri sunt ONU, UE si OSCE.
Embargourile impuse sunt asigurate din punct de vedere al implementarii si pastrarii lor
de catre trupe internationale sub comanda organizatiei care l-a impus sau de catre trupe ale
diferitelor natiuni in cadrul sanctiunilor economice impuse de anumite state.

163

Lista statelor supuse embargoului organizaiilor internaionale privind armamentul i tehnica

militar
Nr.
crt.
1.

Statul

AFGANISTAN

Organizaia
care a
impus
embargoul

Baza legal

Data
intrrii n
vigoare

EU

Poziia comun
17.12.1996
96/746 privind CFSP
(Common Foreign and
Security Policy
Politica Extern i de
Securitate Comun)

ONU

UNSCR 1390/01.2002 19.01.2001

Implementarea
n cadrul
Uniunii
Europene

Observaii

Reconfirmare prin
poziia comun 2000/55
CFSP la 24.01.2000.
Amendare prin poziia
comun 2001/154 CFSP
la 26.02.2001
(exempluceptarea
echipamentelor militare
neletale) ca urmare a
Rezoluiei 1390 a
Consiliului de Securitate
al ONU (UNSCR-United
Nations Security Council
Resolution).

2.

ANGOLA
(UNITA)

ONU

UNSCR 865

15.09.1993 Poziia comun

97/759 CFSP din
30.10.1997

3.

ARMENIA

ONU

865

Septembrie
1993

OSCE

Decizia Comitetului
nalilor Funcionari
Oficiali (actualul
Consiliu Superior) al
OSCE

28.02.1992

865

Septembrie
1993

Decizia Comitetului
nalilor Funcionari
Oficiali (actualul
Consiliu Superior) al
OSCE

28.02.1992

BOSNIA EU
HEREGOVINA

Poziia comun
96/184 CFSP

13.03.1996

Confirmarea
embargoului impus prin
Declaraia din
05.07.1991 statelor care
au fcut parte din fosta
Iugoslavie (nu sunt
incluse echipamentele
necesare pentru
activitile de deminare).

EU

Poziia comun
98/240 CFSP

19.03.1998

Reconfirmarea
embargoului.

EU

Decizia Consiliului
European 99/481

19.07.1999

Exceptarea
armamentului de
infanterie destinat
forelor de poliie.

EU

Declaraia Consiliului
Afacerilor Generale

29.07.1991

Declaraia de la
Madrid a Consiliului
European

27.06.1989

4.

AZERBAIDJAN ONU
OSCE

5.

6.

BURMA
(MYANMAR)

7.

CHINA
EU
(exclusiv
Regiunea
Administrativ
Special Hong
Kong)

164

Nr.
crt.
8.

Statul
R.D. CONGO
(fost ZAIR)

Organizaia
care a
impus
embargoul
EU

Baza legal
Declaraia din
07.04.1993

ONU
9.

10.

11.

HAITI

Implementarea
n cadrul
Uniunii
Europene

Observaii

07.04.1993
iulie 2005

ONU

841

iunie 1993

ONU

944

septembrie
1994

UNIUNEA
EU
SERBIA I
MUNTENEGRU

Poziia comun
96/184 CFSP

13.03.1996

Confirmarea
embargoului impus prin
Declaraia din
05.07.1991 statelor care
au fcut parte din fosta
Iugoslavie (nu sunt
incluse echipamentele
necesare pentru
activitile de deminare).

EU

Poziia comun
98/240 CFSP

19.03.1998

Reconfirmarea
embargoului.

ONU

UNSCR 1160

31.03.1998

Prin UNSCR 1203 din

24.10.1998 se
exemplucepteaz
echipamentele destinate
misiunilor de verificare.
Prin UNSCR 1244 din
10.06.1999 se
exemplucepteaz
echipamentele destinate
prezenelor
internaionale civile i de
securitate.

ONU

UNSCR 661

06.08.1990 Declaraia 565/90 Ulterior rezoluia 661 a

din 04.08.1990
fost modificat cu 1483
din mai 2003

ONU

UNSCR 687

08.04.1991 Poziia comun

Continuarea
96/741 CFSP din embargoului
17.12.1996
07.03.2001 Poziia comun
2001/357 CFSP
din 07.05.2001

IRAK

12.

LIBERIA

ONU

UNSCR 1343

13.

LIBIA

EU

Declaraia din
27.01.1986

14.

Data
intrrii n
vigoare

RUANDA

16.04.1999

ONU

Poziia comun
99/261 CFSP
UNSCR 1506

septembrie
2003

ONU

UNSCR 918

17.05.1994

Ridicat pentru forele

guvernamentale prin
UNSCR 1011 din
16.08.1995.

ONU

UNSCR 997

09.06.1995

ONU

UNSCR 1161

aprilie 1998

Extinderea embargoului
i asupra statelor vecine
(BURUNDI, TANZANIA,
UGANDA, R.D.
CONGO) dac
echipamentele sunt
destinate uzului n
RUANDA.

165

Nr.
crt.

Statul

Organizaia
care a
impus
embargoul

Baza legal

Data
intrrii n
vigoare

Implementarea
n cadrul
Uniunii
Europene

Observaii

15.

SIERRA
LEONE

ONU

UNSCR 1171

05.06.1998 Poziia comun

Embargoul nu se aplic
98/409 CFSP din livrrilor pentru forele
29.06.1998
guvernamentale i ale
misiunii ECOMOG
(Comunitatea
Economic a Statelor
Vest-Africane).

16.

SOMALIA

ONU

UNSCR 733

23.01.1992

ONU

UNSCR 1425

iulie 2002

ONU

UNSCR 1587

15.03.2005

EU

Poziia comun
94/165 CFSP

16.03.1994

17.

166

SUDAN

Lista statelor supuse sanciunilor economice ale SUA

Nr.
Crt.

Statul

Baza legala

Data
intrarii in
vigoare

Observaii

1.

AFGANISTAN

67 FR 44352

06.12.1984

Un amendament ulterior except de la acest

embargou armele destinate noilor autoriti afgane
susinute de SUA i ISAF

2.

CHINA

58 FR 39280

22.07.1993

Amendamentul 126.1

3.

CUBA

49 FR 47682

06.12.1984

Amendamentul 126.1

4.

COASTA DE
FILDE

69 FR 24560

14.12.1993

5.

BRUMA

58 FR 39280

22.07.1993

Amendamentul 126.1

6.

R.D. CONGO

58 FR 39280

22.07.1993

Amendamentul 126.1

(fost ZAIR)
7.

HAITI

59 FR 15624

04.04,1994

Amendamentul 126.1

8.

INDONEZIA

66 FR 65235

18.12.2001

Fac excepie exportul armelor non-letale pentru

control mulimi

9.

IRAN

56 FR 55630

29.10.1991

Amendamentul 126.1

10. IRAK

69 FR 18810

09.04.2004

Excepie face armamentul uor de infanterie

destinat noilor autoritai de la Bagdad.

11. LIBIA

59 FR 55630

29.10.1991

Amendamentul 126.1

12. LIBERIA

66 FR 46491

05.09.2001

13. RUANDA

68 FR 44613

30.07.2003

Excepie fac contractele cu autoritile

guvernamentale.

14. SOMALIA

58 FR 39280

22.07.1993

Amendamentul 126.1

15. SUDAN

59 FR 15624

04.04.1994

Amendamentul 126.1

16. VIETNAM

49 FR 47682

06.12.1984

Amendamentul 126.1

17. YEMEN

57 FR 59852

16.12.1992

Excepie fac armele non-letale destinate

controlului mulimilor

18. ZIMBABWE

67 FR 48242

23.07.2002

Folosit excepia 123.1

167

ANEXE
Anexa nr. 1
ABREVIERI UZUALE
ACE

-Comandamentul Aliat din Europa Central

ACLANT

-Comandamentul Aliat din Atlantic

ACTORD

-Ordin de activare

ACTREQ

-Cerere de activare

ACTWARN

-Avertizarea activrii

AOR

-Zona de responsabilitate

APOE

-Punct aerian de mbarcare

APOD

-Punct aerian de debarcare

CC

-Comandament/comandant component

CIMIC

-Cooperare civili-militari

CIO

-Preedinte mputernicit

CJTF

-Fora operativa ntrunit comun

CofC

-Lan de comand

CPIC

-Centrul de informare public combinat

DPKO

-Departamentul pentru operaiuni de meninere a pcii

EAPC

-Consiliul Parteneriatului Nord-Atlantic

EAPMC

-Comitetul Militar al Parteneriatului Nord-Atlantic

EOD

-Distrugere materiale exempluplozive

ESDI

-Identitate de securitate i aprare european

FAC

-Controlor trafic aerian naintat

FC

-Comantantul forei

FOM

-Libertate de micare

FPG

-Indrumar funcional de planificare

HNS

-Sprijin ara gazd

HofM

-eful misiunii

ICP

-Planul campaniei de informare

ICRC

-Comitetul Internaional al Crucii Roii

IHL

-Drept umanitar internaional

IO

-Organizaie internaional

JVB

-Birou vizitatori comuni

LCC

-Comandamentul componenei terestre

LOAC

-Legea conflictului armat

MC

-Comitet Militar

MCC

-Comandantul componentei maritime

MNC

-Comandantul NATO principal

MOU

-Memorandum de nelegere

MSC

-Comandament subordonat principal

NAC

-Consiliul Nord-Atlantic

169

170

NAEW

-Avertizare timpurie aeropurtat NATO

NACC

-Consiliul de Cooperare Nord-Atlantic

NATO

-Organizaia Tratatului Nord-Atlantic

NEO

-Operaiuni pentru evacuarea necombatanilor

NGO

-Organizaie non-guvernamental

NMA

-Autoritate militar NATO

NNTON

-ari nemembre NATO contributoare cu trupe

OPCOM

-Comandament operaional

OPCON

-Plan operaional

OPLAN

-Plan de operaii

OSCE

-Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa

PE

-Impunerea pcii

PfP

-Parteneriat pentru pace

PI

-Informare public

PK

-Meninerea pcii

PSC

-Comandament subordonat principal

PSF

-Fora de sprijinire a pcii

PSO

-Operaiuni de sprijinire a pcii

PSYOPS

-Operaiuni psihologice

PVO

-Organizaie privat de voluntari

ROE

-Reguli de angajare

RC

-Comandament/comandant regional

SACEUR

-Comandamentul Suprem Aliat din Europa

SACLANT

-Comandantul suprem Aliat din Atlantic

SC

-Comandant/comandament strategic

SCEPC

-Comitetul Superior Civil de Planificare de Urgen

SF

-Fore speciale

SHAPE

-Comandamentul Suprem al Forelor Aliate din Europa

SOFA

-Statutul acordului de fore

SOP

-Procedeu standard de operare

SOR

-Declaraia privind cerinele

SPOE

-Punct maritim de mbarcare

SPOD

-Punct maritim de debarcare

SRSG

-Reprezentantul special al secretarului general (ONU)

STANAG

-Acord NATO de standarde

TCN

-Naiunea care particip cu trupe

TOA

-Transfer de autoritate

UN

-ONU

UNHCR

-naltul Comisariat ONU pentru Refugiai

UNSC

-Consiliul de Securitate ONU

UNSCR

-Revoluia Consiliului de Securitate ONU

WEU

-Uniunea Europei Occidentale (UEO)

Anexa nr. 2
MIC DICIONAR DE TERMENI DIPLOMATICI
In limbajul diplomatic se intalnesc o serie de termeni specifici. In scopuri practice pentru
diplomatul militar facem o scurta trecere in revista a celor mai utilizati termeni asa cum acestia au fost
definiti de Mircea Malita, fost ministru de externe al Romaniei (7).
Accesiune (engl. accession, fr. accession) acesta este un act international prin care un stat
care nu a participat la negocierea si semnarea unui tratat isi exprim ulterior dorinta de a deveni parte la
el. Pentru a permite accesiunea, prevederile unui tratat trebuie sa aiba o clauza de accesiune, adica
trebuie sa fie un tratat deschis. Este exemplu Tratatului de la Washington din 1948 de infiintare a Aliantei
Nord-Atlantice care a permis ulterior exemplutinderi a Aliantei.
Acord (engl. accord sau agreement, fr. accord) acesta este un document, incheiat in urma
unor negocieri, prin care doua sau mai multe state isi propun anumite reguli desfasurarea unor activitati,
de obicei cu caracter economic, cultural, financiar (acorduri de liber schimb, acorduri financiare etc) dar si
cu caracter de securitate (acord de incetare a focului).
Acte peu amical este un act care caracterizeaza o comportare in afara cerintelor curtoaziei sau
cutumelor diplomatice internationale. Poate sa provoace resentimente in relatiile dintre doua state.
Acreditarea (eng. accreditation, fr. accreditation) este formalitatea prin care seful de misiune
si atasatul apararii, militar, aero si naval sunt recunoscuti oficial de catre statul de acreditare ca
reprezentanti ai presedintelui si guvernului tarii lor si respectiv ai ministrului Apararii Nationale si Sefului
Statului Major General. Acreditarea ambasadorului se face prin prezentarea scrisorilor de acreditare catre
presedintele statului acreditar. Acreditarea atasatului apararii militar, aero si naval se face prin prezentarea
acestuia la conducerea ministerului apararii din statul respectiv. Exista state (SUA) in care acreditarea
atasatului apararii, militar, aero si naval se face separat la conducerea ministerului apararii si la categoriile
de forte armate pe care atasatul apararii le reprezinta.
Ad interim este o expresie care se refera la diplomatul care il inlocuieste pentru o perioada pe
seful de misiune sau pe seful unei delegatii permanente la o organizatie internationala.
Ad referendum se refera la situatia in care un tratat nu poate intra in vigoare decat dupa ce este
semnat de catre guvernul celor doua state. In acest caz cei care l-au negociat il semneaza ad
referendum ceea ce inseamna sub rezerva aprobarii guvernului.
Agrement (engl.agreement, fr. agrement sau agreation). La numirea unui sef de misiune
sau la numirea atasatului apararii, militar, aero si naval, statul acreditat solicita statului acreditar acordul
prealabil pentru ca acea persoana sa se prezinte guvernului tarii pentru efectuarea formalitatiilor de
acreditare. Statul acreditar poate sa refuze acreditarea unei anumite persoane fara a fi obligat sa justifice
motivele pentru care a comunicat acest refuz. Pentru toti ceilalti diplomati, inclusiv pentru adjunctul
atasatului apararii militar aero si naval nu se solicita agrement si nu se face acreditare. Prezenta lor in
statul de acreditare se notifica prin inaintarea unei note verbale catre Ministerul de Externe al statului de
acreditare.
Sunt situatii in care un ambasador este acreditat si ca ambasador intr-o alta tara decat tara de
resedinta. Pentru cel de-al doilea stat procedura este identica cu cea pentru statul de resedinta. La fel se
procedeaza si pentru atasatul apararii, militar, aero si naval.
Alternat (eng. alternat, fr. alternat) este procedura de pozitionare a semnaturilor pe un tratat.
In cazul in care acesta este semnat doar de catre plenipotentiarii a doua state, semnaturile se
pozitioneaza de o parte si de alta a paginii, intotdeauna in partea stanga fiind semnatura statului caruia ii
apartine exemplarul semnat. Se pot pozitiona semnaturile si pe aceeasi parte, intotdeauna deasupra fiind
semnatura statului caruia ii apartine exemplarul. In cazul in care un tratat este semnat de mai multi
imputerniciti din partea fiecarui stat, semnaturile se pozitioneaza de o parte si de cealalta a paginii,
intotdeauna in stanga fiind statul care va detine exemplarul respectiv din tratat.
In cazul tratatelor multilaterale, semnaturile se pozitioneaza in ordinea alfabetica a statelor
semnatare.
Atasat (eng. attache, fr.attache) Denumirea de atasat se poate da in trei situatii. Prima se
refera la atasatul apararii, militar, aero si naval, atasatul politic, economic, cultural, de presa, pentru
problemele Ministerului de Interne etc. Cea de a doua se refera la functia de atasat diplomatic prezenta in
nomenclatorul de functii pentru Ministerul Afacerilor Externe. Cea de a treia notiune de atasat se refera la

171

atasatii onorari (honorary attache). In aceasta categorie intra tineri care urmeaza sau au urmat studii in
domeniul relatiilor internationale si pentru o perioada limitata de timp isi desfasoara o practica intr-o
ambasada. Aceasta notiune nu este prea comuna, foarte multe state neuzitand de ea.
Beligerant (eng. belligerent, fr. beligerant). Acest termen juridic defineste un stat aflat intr-o
stare de razboi cu un alt stat sau partile aflate in conflict armat si carora li se recunoaste acest statut.
Beligerantii au drepturi si obligatii stabilite prin dreptul international umanitar si regulile razboiului.
Bune oficii (eng. good offices, fr. bons offices) reprezinta actiunea prin care un stat intervine
in litigiul existent sau pe cale sa se declare intre alte doua state. Un guvern isi pune bunele sale oficii la
dispozitia celor doua state aflate in conflict fara ca prin aceasta sa se inteleaga ca se interpune ca simplu
canal de comunicare dar nici ca mediator intre cele doua state ceea ce ar presupune conducerea
negocierilor dintre acestea.
Casus belli. Sir Harold Nicolson defineste casus belli ca fiind un act savarsit de un stat
impotriva altuia, de natura a justifica razboiul sau orice eveniment care ar constrange un stat sa recurga
la razboi. Unele interpretari considera casus belli incalcarea tratatelor de securitate intre partile
semnatare. In conformitate cu art. 51 din Carta ONU, dreptul international interzice razboaiele de
agresiune astfel incat singurele razboaie care ar intra in categoria casus belli ar fi razboaiele de
autoaparare.
Casus foederis reprezinta obligatia statelor de a actiona in comun in conformitate cu prevederile
unui tratat. Un exemplu de casus foederis este art. 5 din Tratatul de la Washington prin care statele
NATO pot interveni intr-o actiune comuna atunci cand un alt stat NATO este atacat.
Comitas gentium reprezinta totalitatea gesturilor de curtoazie si respect care trebuie sa existe
intre state.
Compromis (eng. compromis, fr. compromis darbitrage) este acordul survenit intre doua state
care decid ca o problema care nu s-a putut rezolva bilateral pe cai amiabile sa fie transferata spre
rezolvare unei instante internationale.
Conventie este denumirea care se da uneori pentru intelegerile internationale cu un caracter
deosebit. De exemplu Conventia de la Viena cu privire la relatiile diplomatice din 18 aprilie 1961 (anexa
4).
Corp diplomatic (eng. diplomatic body, fr. corps diplomatique) reprezinta totalitatea
diplomatiilor acreditati intr-o anumita tara. Liderul corpului diplomatic poarta denumirea de decan (eng.
dean, fr. doyen) si el este seful de misiune cu cea mai mare vechime in statul respectiv si cu gradul
diplomatic cel mai mare.
Consilier (eng. counselor, fr. conseiller) este unul din gradele diplomatice cele mai mari.
Unele ambasade acrediteaza in statele mari ministrii consilieri. Ministrul consilier sau acolo unde acesta nu
exist, consilierul, sunt cei care-l inlocuiesc pe seful de misiune atunci cand acesta nu este in tara. In
acesta caz ei devin insarcinati cu afaceri (charge daffaires).
Curier diplomatic (eng. diplomatic poach, fr. valise diplomatique) reprezinta coletul sau
coletele care contin documente sau obiecte diplomatice. Curierul diplomatic, numit uneori si valiza
diplomatica nu poate fi deschis si nu se trece prin dispozitivele de control cu raze Roentgen din
aeroporturi. El este purtat de un curier care detine pasaport diplomatic si care este posesorul unui
document elaborat de Ministerul Afacerilor Externe si care-i confera anumite privilegii.
Demers (eng. representation, fr. demarche) reprezinta totalitatea actiunilor pe care le
intreprinde o reprezentanta diplomatica pe langa statul de acreditare.
Depline puteri (eng. full powers, fr. pleins pouvoirs) reprezinta documentul prin care o
persoana este imputernicita de un stat de a purta negocieri in numele acelui stat si de a semna
documentele cu care se incheie aceste negocieri.
Exequatur este documentul care se emite de catre statul de acreditare prin care acesta
recunoaste existena unui consulat intr-o anumita zona sau provincie.
Extradare (eng. extradation, fr. extradation) este actiunea prin care un stat pe teritoriul caruia
se afla un cetatean al altui stat il preda pe acesta statului al carui cetatean este. De obicei cetateanul
respectiv este acuzat de delicte comise pe teritoriul statului al carui cetatean este. Pentru executarea
acestui act este necesar ca intre cele doua state sa existe un acord de extrdare. De cele mai multe ori
statele nu extrdeaz in cazul in care se solicita aceasta din motive politice.
Fine de neprimire (eng. fine de non recevoir, fr. fine de non recevoir) reprezinta refuzul
institutiei care a primit un demers diplomatic de a tine cont de acest demers.

172

Good neighbour policy reprezinta politica de buna vecinatate intre doua state.
Modus vivendi reprezinta un acord sumar incheiat temporar intre doua state pana la momentul
la care va exist suficient timp pentru negocierea si incheierea unui acord definitiv.
Persona non grata reprezinta denumirea ce se da unei persoane dintr-o misiune diplomatica
(diplomat sau personal administrativ) careia statul de acreditare i-a solicitat parasirea de urgenta a tarii in
care a fost acreditata. Statul acreditat trebuie sa-i transmita imediat ordinul de rechemare in tara. Uneori,
cand o persoana este declarata non grata i se comunica si in cat timp trebuie sa paraseasca tara. Statul
de acreditare nu este obligat sa comunice motivele pentru care a luat aceasta decizie. De obicei formula
care se foloseste in aceste situatii pentru a justifica hotararea luata este: pentru activitati incompatibile cu
statutul diplomatic.
Protocol (eng. protocol, fr. protocol) are mai multe sensuri. In primul rand este vorba despre
un document aditional la un tratat sau acord in scopul de a-l aplica, prelungi, completa, interpreta sau
modifica. Un alt inteles este acela care se da uneori unor acorduri. De exemplu: Protocolul de colaborare
in domeniul securitatii transfrontaliere intre Romania si Bulgaria. Uneori, procesele verbale ale unor
conferinte internationale, in clipa in care se semneaza de catre sefii delegatiilor, primesc denumirea de
protocoale. Denumirea de protocol se da, de asemena, totalitatii formelor si practicilor de ceremonial care
se aplica la activitatiile diplomatice. Tot denumirea de protocol o are serviciul care se ocupa cu
organizarea si desfasurarea unor astfel de activitatii.
Stat acreditant sau stat acreditat este statul pe care il reprezinta un diplomat
Stat acreditar sau stat de acreditare este statul care primeste un diplomat strain.
Under flying seal este expresia care se foloseste in cazul in care corespondenta trimisa de catre
un ambasador catre ministerul sau de externe trebuie sa fie citita si de catre ambasadorii aceleiasi tari din
statele prin care trece curierul.

173

Anexa nr. 3
CONVENIA DE LA VIENA CU PRIVIRE LA RELAIILE CONSULARE
24 aprIlie 1963
Statele pri la prezenta Conventie,
Amintind c, dintr-o epoc ndeprtat, ntre popoare s-au stabilit relaii consulare, Contiente de
scopurile i principiile Cartei Naiunilor Unite privind egalitatea suveran a statelor, meninerea pcii i a
securitii intemaionale i dezvoltarea relaiilor amicale ntre naiuni,
innd seama de faptul c Conferina Naiunilor Unire asupra relaiilor i imunitilor diplomatice a
adoptat Convenia de la Viena cu privire la relaiile diplomatice care a fost deschis pentru semnare la 18
aprilie 1961,
Convinse c o convenie internaional asupra relaiilor, privilegiilor i imunitilor consulare va
contribui, de asemenea, la favorizarea relaiilor de prietenie ntre ri, indiferent de diversitatea regimurilor
lor constituionale i sociale.
Convinse c scopul acestor privilegii i imuniti nu este de a avantaja pe indivizi, ci de a asigura
ndeplinirea eficace a funciilor lor de ctre posturile, consulare n numele statelor lor respective,
Afirmnd c regulile dreptului internaional cutumiar va continua s reglementeze problemele care
n-au fost prevzute in mod expres n dispoziiile prezentei Convenii,
Au convenit asupra celor ce urmeaz:
Articolul 1
Definiii
1. In prezenta Convenie, expresiile urmtoare se neleg aa cum se precizeaz mai jos:
a) prin expresia post consular se nelege orice consulat general, consulat, viceconsulat sau
agenie consular;
b) prin expresia circumscripie consular se inelege teritoriul atribuit unui post consular pentru
exercitarea funciilor consulare;
c) prin expresia ef de post consular se nelege persoana nsrcinat s acioneze n aceast
calitate;
d) prin expresia funcionar consular se nelege orice persoan, inclusiv eful de post consular,
nsrcinat n aceast calitate cu exercitarea funciilor consulare;
e) prin expresia angajat consular se nelege orice persoan angajat n serviciile administrative
sau tehnice ale unui post consular;
f) prin expresia membru al personalului de serviciu se nelege orice persoan afectat
serviciului casnic al unui post consular;
g) prin expresia membrii postului consular se nelege funcionarii consulari, angajaii consulari
i membrii personalului de serviciu;
h) prin expresia membrii personalului consular se nelege funcionarii consulari, cu excepia
efului postului consular, angajaii consulari i membrii personalului de serviciu;
i) prin expresia membru al personalului particular se nelege o persoan folosit n mod
exclusiv in serviciul particular al unui membru al postului consular;
j) prin expresia localuri consulare se nelege cldirile sau prile de cldiri i terenul aferent
care, indiferent n a cui proprietate se afl, sunt folosite exclusiv pentru postul consular;
k) expresia arhive consulare cuprinde toate hrtiile, corespondena, crile, filmele, benzile de
magnetofon i registrele postului consular, precum i materialul de cifru, fiierele i mobilierul destinate s
le protejeze i s le pstreze.
2. Exist dou categorii de functionari consulari: functionari consulari de carier i funcionari
consulari onorifici. Dispoziiile capitolului II al prezentei Convenii se aplic posturilor consulare conduse de

175

funcionari consulari de carier; dispoziiile capitolului III se aplic posturilor consulare conduse de
funcionari consulari onorifici.
3. Situaia special a membrilor consulatului care sunt ceteni sau rezideni permaneni ai
statului de reedin este reglementat de art. 71 al prezentei Convenii.

CAPITOLUL 1
RELATIILE CONSULARE N GENERAL
Seciunea I
STABILIREA I CONDUCEREA RELAIILOR CONSULARE
Articolul 2
Stabilirea relaiilor consulare
1. Stabilirea relaiilor consulare ntre state se face prin consimmint reciproc.
2. Consimmntul dat pentru stabilirea de relaii diplomatice ntre dou state implic, dac nu
exist o indicaie contrar, consimmntul pentru stabilirea de relaii consulare.
3. Ruperea relaiilor diplomatice nu atrage dup sine ipso facto ruperea relaiilor consulare.
Articolul 3
Exercitarea funciilor consulare
Funciile consulare sunt exercitte de ctre posturile consulare. Ele sunt exercitte, de
asemenea, de misiunile diplomatice, n conformitate cu prevederile prezentei Convenii.
Articolul 4
Stabilirea unui post consular
1. Un post consular nu poate fi stabilit pe teritoriul statului de resedint dect cu consimtmntul
acestui stat.
2. Sediul postului consular, rangul i circumscripia sa sunt fixate de ctre statul trimittor si
supuse aprobrii statului de resedint.
3. Statul trimitor nu poate aduce modificri ulterioare sediului postului consular, rangului sau
circumscripiei sale consulare dect cu consimtmntul statului de resedint.
4. Consimmntul statului de reedin se cere de asemenea dac un consulat general sau un
consulat vrea s deschid un viceconsulat sau o agenie consular ntr-o alt localitate dect aceea n care
este stabilit el nsui.
5. Consimmntul expres i prealabil al statului de reedin se cere de asemenea pentru
deschiderea unui birou, fcnd parte dintr-un consulat existent, n afara sediului acestuia.
Articolul 5
Funcii consulare
Functiile consulare constau n:
a) a proteja n statul de reedin interesele statului trimitor i ale cetenilor si, persoane fizice
sau juridice, n limitele admise de dreptul internaional;
b) a favoriza dezvoltarea relaiilor comerciale, economice, culturale i tiinifice ntre statul
trimitor i statul de reedin i a promova n orice alt mod relaii amicale ntre ele n cadrul dispoziiilor
prezentei Convenii;
c) a se informa, prin toate mijloacele licite, despre condiiile i evoluia vieii comerciale,
economice, culturale i tiinifice a statului de reedin, a face rapoarte n aceast privin ctre guvernul
statului trimitor i a da informaii personale interesate;
d) a elibera paapoarte i documente de cltorie cetenilor statului trimitor, precum i vize i
alte documente corespunztoare persoanelor care doresc s mearg n statul trimitor;
e) a acorda ajutor i asisten cetenilor, persoane fizice i juridice, ai statului trimitor;
f) a aciona n calitate de notar i de ofier de stare civil i a exercit funcii similare, ca i unele

176

funcii de ordin administrativ, n msura n care legile i regulamentele statului de reedin nu se opun la
aceasta;
g) a apra interesele cetenilor statului trimitor, persoane fizice sau juridice, n succesiunile de
pe teritoriul statului de reedin, n conformitate cu legile i regulamentele statului de reedin;
h) a apra, n limitele fixate de legile i regulamentele statului de reedin, interesele minorilor i
incapabililor, ceteni ai statului trimitor, mai ales atunci cnd este cerut instituirea unei tutele sau curatele fa de ei;
i) sub rezerva practicilor i procedurilor n vigoare n statul de reedin, a reprezenta pe cetenii
statului trimitor sau a lua msuri n scopul asigurrii reprezentrii lor adecvate n faa tribunalelor sau a
altor autoriti ale statului de reedin pentru a cere, n conformitate cu legile i regulamentele statului de
reedin, adoptarea de msuri provizorii n vederea aprrii drepturilor i intereselor acestor ceteni
atunci cnd, datorit absenei lor sau din orice alt cauz, ei nu-i pot apra n timp util drepturile i
interesele;
j) a transmite acte judiciare i exemplutrajudiciare sau a efectua comisii rogatorii n conformitate
cu acordurile internaionale n vigoare sau, n lipsa unor asemenea acorduri, n orice mod compatibil cu
legile i regulamentele statului de reedin ;
k) a exercit drepturile de control i de inspecie prevzute de legile i regulamentele statului
trimitor asupra vaselor maritime i a navelor fluviale avnd naionalitatea statului trimitor i asupra
avioanelor nmatriculate n acest stat, ca i asupra echipajelor lor;
1) a acorda asisten navelor i avioanelor menionate n aliniatul k) din prezentul articol, precum
i echipajelor lor, a primi declaraiile asupra curselor acestor nave, a examina i a viza documentele de
bord i, fr a prejudicia prerogativele autoritilor statului de reedin, a face anchete privind incidentele
survenite n cursul cItoriei i a reglementa, n msura n care legile i regulamentele statului trimitor
autorizeaz aceasta, divergenele de orice natur ntre cpitan, ofieri i marinari;
m) a exercit orice alte funcii ncredinate unui post consular de ctre statul trimitor, care nu
sunt interzise de legile i regulamentele statului de reedin sau la care statul de reedin nu se opune,
sau care sunt menionate n acordurile internaionale n vigoare ntre statul trimitor i statul de reedin.
Articolul 6
Exercitarea funciilor consulare n afara circumscripiei consulare
In mprejurri speciale, un funcionar consular poate, cu consimmntul statului de reedin, si exercite funciile n exteriorul circumscripiei sale consulare.
Articolul 7
Exercitarea funciilor consulare ntr-un stat ter
Statul trimitor poate, dup notificarea ctre statele interesate i afar de cazul cnd unul dintre
ele se opune n mod expres la aceasta, s nsrcineze un post consular stabilit ntr-un stat s-i asume
exercitarea de funcii consulare ntr-un alt stat.
Articolul 8
Exercitarea de funcii consulare n numele unui stat ter
Dup notificarea corespunztoare ctre statul de reedin i afar de cazul cnd acesta se
opune, un post consular al statului trimitor poate exercit funcii consulare n statul de reedin n
numele unui stat ter.
Articolul 9
Clasele efilor de post consular
1. efii de post consular se mpart n patru clase, i anume:
1) consuli generali;
2) consuli;
3) viceconsuli;
4) ageni consulari.
2. Paragraful 1 al prezentului articol nu limiteaz cu nimic dreptul oricreia din Prile
Contractante de a fixa denumirea funcionarilor consulari care nu sunt efi de post consular.

177

Articolul 10
Numirea i admiterea efilor de post consular
1. efii de post consular sunt numii de statul trimitor i sunt admii pentru exercitarea funciilor
lor de ctre statul de reedin.
2. Sub rezerva dispoziiilor prezentei Convenii, modalitile de numire i de admitere a efului de
post consular sunt fixate respectiv prin legile, regulamentele i uzanele statului trimitor i ale statului de
reedin.
Articolul 11
Patenta consular sau notificarea numirii
1. eful de post consular primete de la statul trimitor un document, sub form de patent sau
un act similar, ntocmit pentru fiecare numire, atestnd calitatea sa i indicnd, ca regul general, numele
i prenumele su, categoria i clasa sa, circumscripia consular i sediul postului consular.
2. Statul trimitor transmite patenta sau actul similar, pe cale diplomatic sau pe orice alt cale
potrivit guvernului statului pe teritoriul cruia eful de post consular trebuie s-i exercite funciile.
3. Dac statul de reedin este de acord, statul trimitor poate nlocui patenta sau actul similar
printr-o notificare cuprinznd indicaiile prevzute n paragraful 1 din prezentul articol.
Articolul 12
Exequaturul
1. eful de post consular este admis s-i exercite funciile printr-o autorizaie a statului de
reedin denumit exempluequatur, oricare ar fi forma acestei autorizatii.
2. Statul care refuz s elibereze un exempluequatur nu este obligat s comunice statului
trimitor motivele refuzului su.
3. Sub rezerva prevederilor articolelor 13 i 15, eful de post consular nu poate intra n funcie
nainte de a fi primit exempluequaturul.
Articolul 13
Admiterea provizorie a efilor de post consular
In timpul ct ateapt eliberarea exempluequaturului, eful de post consular poate fi admis n mod
provizoriu s exercite funciile sale. In acest caz, dispoziiile prezentei Convenii sunt aplicabile.
Articolul 14
Notificarea ctre autoritile circumscriptiei consulare
De ndat ce eful de post consular a fost admis, chiar cu titlu provizoriu, s-i exercite funciile,
statul de reedin este obligat s informeze imediat autoritile competente ale circumscripiei consulare.
El este de asemenea obligat s vegheze ca s fie luate msurile necesare pentru ca eful de post
consular s poat s se achite de obligaiile misiunii sale i s beneficieze de tratamentul prevzut de
dispoziiile prezentei Convenii.
Articolul 15
Exercitarea cu titlu temporar a funciilor efului de post consular
1. Dac eful de post consular este mpiedicat s-i exercite funciile sau dac postul su este
vacant, un girant interimar poate aciona cu titlu provizoriu ca ef de post consular.
2. Numele i prenumele girantului interimar sunt notificate fie de ctre misiunea diplomatic a
statului trimitor, fie, n lipsa unei misiuni diplomatice a acestui stat n statul de reedin, de ctre eful de
post consular, fie, n cazul cnd acesta este mpiedicat s o fac, de ctre autoritatea competent a statului
trimitor, Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedint sau autorittii desemnate de acest
minister. De regul, aceast notificare trebuie s fie fcut n prealabil. Statul de reedin poate
condiiona de consimmntul su admiterea ca girant interimar a unei persoane care nu este nici agent
diplomatic, nici functionar consular al statului trimittor n statul de resedint.
3. Autoritile competente ale statului de reedin trebuie s acorde asisten i protecie
girantului interimar. In timpul gestiunii sale, dispoziiile prezentei Convenii i sunt aplicabile n aceeai
msur ca i efului de post consular n cauz. Totui, statul de reedin nu este obligat s acorde unui
girant interimar nlesniriIe, privilegiile i imunitile de care eful de post consular se bucur numai n baza
unor condiii pe care girantul interimar nu le ndeplinete.

178

4. Atunci cnd un membru al personalului diplomatic al reprezentanei diplomatice a statului

trimitor n statul de reedin este numit girant interimar de ctre statul trimitor n condiiile prevzute n
paragraful 1 al prezentului articol, el continu s se bucure de privilegiile i imunitile diplomatice, dac
statul de reedin nu se opune la aceasta.
Articolul 16
Precderea ntre efii de post consular
1. Ordinea de precdere a efilor de post consular din fiecare clas este determinat de data
acordrii exempluequaturului.
2. Totui, n cazul n care eful de post consular, nainte de a obine exempluequaturul, este
admis cu titlu provizoriu s exercite funciile sale, data acestei admiteri determin ordinea de precdere;
aceast ordine este meninut i dup acordarea exempluequaturului.
3. Ordinea de precdere ntre doi sau mai muli efi de post consular care au obinut
exempluequaturul sau admiterea provizorie la aceeai dat este determinat de data la care patenta lor
sau actul similar a fost prezentat sau la care notificarea prevzut la paragraful 3 al art. 11 a fost fcut
statului de reedin.
4. Giranii interimari se situeaz ca ordine de precdere dup toi efii de post consular. Intre ei,
ordinea de precdere este determinat de datele la care i-au luat funciile de girani interimari i care au
fost indicate n notificrile fcute n conformitate cu paragraful 2 al art. 15.
5. Funcionarii consulari onorifici, efi de post consular, se situeaz ca ordine de precdere n
fiecare clas dup efii de post consular de carier, n ordinea i dup regulile stabilite n paragrafele
precedente.
6. efii de post consular au precdere asupra funcionarilor consulari care nu au aceast calitate.
Articolul 17
Indeplinirea de acte diplomatice de ctre funcionarii consulari
1. Intr-un stat n care statul trimitor nu are misiune diplomatic i nu este reprezentat prin
misiunea diplomatic a unui stat ter, un funcionar consular poate, cu consimtmntul statului de resedint
si fr ca statul su consular s fie afectat prin aceasta, s fie nsrcinat s ndeplineasc acte
diplomatice. ndeplinirea acestor acte de ctre un funcionar consular nu-i confer nici un drept la
privilegiile i imunitile diplomatice.
2. Un funcionar consular poate, dup notificarea ctre statul de reedin, s fie nsrcinat s
reprezinte statul trimitor pe lng orice organizaie interguvernamental. Acionnd n aceast calitate, el
are dreptul la toate privilegiile i imunitile acordate prin dreptul internaional cutumiar sau prin acorduri
internaionale unui reprezentant pe lng o organizaie interguvernamental; totusi, n ceea ce priveste
orice funcie consular exercitt de el, nu are dreptul la o imunitate de jurisdicie mai larg dect aceea de
care beneficiaz un funcionar consular n baza prezentei Convenii.
Articolul 18
Numirea aceleiai persoane ca funcionar consular de ctre dou sau mai multe state
Dou sau mai multe state pot, cu consimmntul statului de reedin, s numeasc aceeai
persoan n calitate de funcionar consular n acest stat.
Articolul 19
Numirea membrilor personalului consular
1. Sub rezerva dispoziiilor art. 20, 22 i 23, statul trimitor poate numi liber pe membrii
personalului consular.
2. Statul trimitor notific statului de reedin numele i prenumele, categoria i clasa tuturor
funcionarilor consulari, alii dect eful de post consular, cu destul timp nainte pentru ca statul de reedin s poat exercit, dac dorete, drepturile pe care i le confer paragraful 3 al art. 23.
3. Statul trimitor poate, dac legile i regulamentele sale o cer, s roage statul de reedin s
acorde exempluequatur unui funcionar consular care nu este ef de post consular.
4. Statul de reedin poate, dac legile i regulamentele sale o cer, s acorde exempluequatur
unui funcionar consular care nu este ef de post consular.
Articolul 20

179

Efectivul personalului consular

In lipsa unui acord explicit asupra efectivului personalului postului consular, statul de reedin
poate cere ca acest efectiv s fie meninut n limitele considerate de el ca fiind raionale i normale, avnd
n vedere circumstanele i condiiile din circumscripia consular i nevoile postului consular n cauz.
Articolul 21
Precderea ntre funcionarii consulari ai unui post consular
Ordinea de precdere ntre funcionarii consulari ai unui post consular i orice schimbri care i
sunt aduse sunt notificate de misiunea diplomatic a statului trimitor sau, n lipsa unei asemenea misiuni
n statul de reeldin, de ctre eful postului consular Ministerului Afacerilor Externe al statului de
reedin sau autoritii desemnate de acest minister.
Articolul 22
Naionalitatea funcionarilor consulari
1. Funcionarii consulari trebuie s aib n principiu naionalitatea statului trimitor.
2. Funcionarii consulari nu pot fi alei dintre cetenii statului de reedin dect cu
consimmntul expres al acestui stat care poate oricind s-l retrag.
3. Statul de reedin i poate rezerva acelai drept n ceea ce privete cetenii unui stat ter
care nu sunt totodat i ceteni ai statului trimitor.
Articolul 23
Persoana declarat non grata
1. Statul de reedin poate n orice moment s informeze statul trimitor c un funcionar
consular este persona non grata sau c orice alt membru al personalului consular nu este acceptabil. In
acest caz, statul trimitor va rechema persoana n cauz sau va pune capt funciilor sale n cadrul
acestui post consular, dup caz.
2. Dac statul trimitor refuz s ndeplineasc sau nu indeplinete ntr-un termen rezonabil
obligaiile care i revin conform paragrafului 1 al prezentului articol, statul de reedin poate, dup caz, s
retrag exemplucquaturul persoanei n cauz sau s nceteze de a o considera ca membru al personalului
consular.
3. O persoan numit membru al unui post consular poate fi declarat inacceptabil nainte de a
ajunge pe teritoriul statului de reedin, sau, dac se gsete deja acolo, nainte de a intra n funcie la
postul consular. Statul trimitor trebuie, n acest caz, s retrag numirea.
4. In cazurile menionate la paragrafele 1 i 3 din prezentul articol, statul de reedin nu este
obligat s comunice statului trimitor motivele hotrrii sale.
Articolul 24
Notificarea ctre statul de reedin a numirilor, sosirilor i plecrilor
1. Sunt notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului de reedint sau autorittii desemnate
de acest minister:
a) numirea membrilor postului consular, sosirea lor dup numire la postul consular, plecarea lor
definitiv sau ncetarea funciilor lor, precum i orice alte schimbri referitoare la statutul lor care pot s se
produc n cursul serviciului lor la postul consular;
b) sosirea i plecarea definitiv a unei persoane din familia unui membru al postului consular care
face parte din cminul acestuia i, dac este cazul, faptul c o persoan devine sau nceteaz de a mai fi
membru al familiei;
c) sosirea i plecarea definitiv a membrilor personalului particular i, dac este cazul, sfritul
serviciului lor n aceast calitate;
d) angajarea i concedierea persoanelor care i au reedina n statul de reedin ca membri ai
postului consular sau ca membri ai personalului particular care au dreptul la privilegii i imuniti.
2. Cnd este posibil, sosirea i plecarea definitiv trebuie de asemenea s fac obiectul unei
notificri prealabile.

Sectiunea a II-a

180

INCETAREA FUNCTIILOR CONSULARE

Articolul 25
ncetarea funciilor unui membru al unui post consular
Funciile unui membru al unui post consular iau sfrit ndeosebi prin:
a) notificarea de ctre statul trimitor ctre statul de reedin despre faptul c funciile lui au
ncetat;
b) retragerea exempluequaturului;
c) notificarea statului de reedin ctre statul trimitor despre faptul c el a ncetat s mai
considere persoana n cauz ca membru al personalului consular.
Articolul 26
Plecarea de pe teritoriul statului de reedint
Statul de reedin trebuie, chiar n caz de conflict armat, s acorde membrilor postului consular
i membrilor personalului particular, care nu sunt ceteni ai statului de reedin precum i membrilor
familiilor lor care locuiesc mpreun cu ei indiferent de naionalitatea lor, timpul i nlesnirile necesare
pentru a-i pregti plecarea i pentru a prsi teritoriul acestui stat ntr-un termen ct mai scurt posibil dup
ncetarea funciilor lor. El trebuie mai ales, dac este necesar s pun la dispoziia lor mijloacele de
transport necesare pentru ei nii i pentru bunurile lor, cu excepia bunurilor dobndite n statul de reedin al cror export este interzis n momentul plecrii.
Articolul 27
Protectia localurilor i arhivelor consulare i a intereselor statului trimittor n circumstante
exempluceptionale
1. n cazul ruperii relaiilor consulare ntre dou state:
a) statul de reedin este obligat, chiar n caz de conflict armat, s respecte i s protejeze
localurile consulare, ca i bunurile postului consular i arhivele consulare;
b) statul trimitor poate ncredina paza localurilor consulare, ca i a bunurilor care se gsesc n
ele i a arhivelor consulare, unui stat ter acceptabil pentru statul de reedin;
c) statul trimitor poate ncredina protecia intereselor sale i a celor ale cetenilor si unui stat
ter acceptabil pentru statul de resedint.
2. In caz de nchidere temporar sau definitiv a unui post consuIar, sunt aplicabile prevederile
alineatului a) din paragraful 1 al prezentului articol. n afar de aceasta:
a) dac statul trimitor nu este reprezentat n statul de reedin printr-o misiune diplomatic, dar
are un alt post consular pe teritoriul statului de reedin, acest post consular poate fi nsrcinat cu paza
localurilor postului consular care a fost nchis, a bunurilor care se gsesc acolo i a arhivelor consulare,
precum i cu consimmntul statului de reedin, cu exercitarea funciilor consulare n circumscripia
acestui post consular;
b) dac statul trimitor nu are n statul de reedin misiune diplomatic i nici un alt post
consular, sunt aplicabile prevederile alineatelor b) i c) din paragraful 1 al prezentului articol.

CAPITOLUL II
INLESNIRI. PRIVILEGII SI IMUNITTI PRIVIND POSTURILE CONSULARE, FUNCIONARII
CONSULARI DE CARIERA I ALI MEMBRI AI UNUI POST CONSULAR
Seciunea 1
lNLESNIRI, PRIVILEGII I IMUNITI PRIVIND POSTUL CONSULAR
Articolul 28
lnlesniri acordate postului consular pentru activitatea sa
Statul de reedin acord orice nlesniri pentru ndeplinirea funciilor postului consular.
Articolul 29
Folosirea drapelului i a stemei naionale

181

1. Statul trimitor are dreptul de a folosi drapelul su naional i stema sa de stat n statul de
reedin, conform prevederilor prezentului articol.
2. Drapelul naional al statului trimitor poate fi arborat, iar stema de stat poate fi aezat pe
cldirea ocupat de ctre postul consular i pe poarta sa de intrare, precum i pe reedina efului postului
consular i pe mijloacele sale de transport, atunci cnd acestea sunt folosite n interes de serviciu.
3. In exercitarea dreptului acordat prin prezentul articol se va ine seama de legile, regulamentele
i uzanele statului de reedin.
Articolul 30
Localurile
1. Statul de reedin trebuie fie s faciliteze dobndirea pe teritoriul su, n cadrul legilor i
regulamentelor sale, de ctre statul trimitor, a localurilor necesare postului consular, fie s ajute statul
trimitor s-i procure localuri n alt mod.
2. El trebuie, de asemenea, dac acest lucru este necesar, s ajute postul consular s obin
locuine convenabile pentru membrii si.
Articolul 31
Inviolabilitatea localurilor consulare
1. Localurile consulare sunt inviolabile n msura prevzut n prezentul articol.
2. Autoritile statului de reedin nu pot ptrunde n partea localurilor consulare pe care postul
consular o folosete exclusiv pentru nevoile muncii sale, dect cu consimmntul efului postului consular,
al persoanei desemnate de acesta sau al efului misiunii diplomatice a statului trimitor. Totui,
consimmntul efului postului consular poate fi considerat ca obinut n caz de incendiu sau de alt sinistru
care cere msuri de protecie imediat.
3. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 din prezentul articol, statul de reedin are obligaia
special de a lua orice msuri necesare pentru a mpiedica violarea sau deteriorarea localuri lor consulare
i pentru a mpiedica tulburarea linitii postului consular sau afectarea demnitii sale.
4. Localurile consulare, mobilierul lor i bunurile postului consular ca i mijloacele sale de
transport, nu pot face obiectul vreunei forme de rechiziie n scopuri de aprare naional sau de utilitate
public. In cazul cnd o exemplupropriere ar fi necesar n aceste scopuri, vor fi luate toate msurile
corespunztoare pentru a evita mpiedicarea exercitrii funciilor consulare, i statului trimitor i va fi
vrsat o indemnizaie prompt, adecvat i efectiv.
Articolul 32
Scutirea fiscal a localurilor consulare
1. Localurile consulare i reedina efului postului consular de carier, asupra crora statul
trimitor sau orice persoan acionnd n numele acestui stat este proprietar sau locatar, sunt scutite de
orice impozite i taxe de orice fel, naionale, regionale sau comunale, cu excepia taxelor percepute ca
remunerare pentru servicii concrete prestate.
2. Scutirea fiscal prevzut n paragraful 1 al prezentului articol nu se aplic acestor impozite i
taxe cnd, dup legile i regulamentele statului de reedin, ele cad n sarcina persoanei care a contractat
cu statul trimitor sau cu persoane care acioneaz n numele acestui stat.
Articolul 33
Inviolabilitatea arhivelor i documentelor consulare
Arhivele i documentele consulare sunt inviolabile n orice moment i n orice loc s-ar gsi.
Articolul 34
Libertatea de deplasare
Sub rezerva legilor i a regulamentelor referitoare la zonele n care accesul este interzis sau
reglementat din motive de securitate naional, statul de reedin asigur tuturor membrilor postului
consular libertatea de deplasare i de circulaie pe teritoriul su.
Articolul 35
Libertatea de comunicare
1. Statul de reedin permite i protejeaz libera comunicare a postului consular pentru orice

182

scopuri oficiale. Comunicnd cu guvernul, cu misiunile diplomatice i cu celelalte posturi consulare ale
statului trimitor, oriunde s-ar gsi ele, postul consular poate folosi toate mijloacele de comunicaie
potrivite, inclusiv curierii diplomatici sau consulari, valiza diplomatic sau consular i mesajele n cod sau
cifrate. Totui, postul consular nu poate instala i utiliza un post de radioemisie dect cu asentimentul
statului de resedint.
2. Corespondena oficial a postului consular este inviolabil. Prin expresia coresponden
oficial se nelege ntreaga coresponden referitoare la postul consular i la funciile sale.
3. Valiza consular nu trebuie s fie nici deschis si nici retinut. Totui, dac autoritile
competente ale statului de reedin au motive serioase s cread c valiza conine alte obiecte dect
corespondena, documentele i obiectele vizate n paragraful 4 din prezentul articol, ele pot cere ca valiza
s fie deschis n prezena lor de ctre un reprezentant autorizat al statului trimittor. Dac autorittile
statului trimitor refuz s satisfac cererea, valiza este napoiat la locul de origine.
4. Coletele care constituie valiza consular trebuie s poarte semne exempluterioare vizibile ale
caracterului lor i nu pot conine dect corespondena oficial i documente sau obiecte destinate exclusiv
pentru folosint oficial.
5. Curierul consular trebuie s poarte un document oficial n care s se ateste calitatea sa i s
se precizeze numrul de colete care constituie valiza consular. Afar de cazul cnd statul de reedin
consimte la aceasta, el nu trebuie s fie nici cetean al statului de reedin, nici, cu excepia cnd el este
cetean al statului trimitor, o persoan cu reedina permanent n statul de reedin. In exercitarea
funciilor sale, acest curier este protejat de ctre statul de reedin. El se bucur de inviolabilitatea
persoanei sale i nu poate fi supus nici unei forme de arest sau de detentiune.
6. Statul trimitor, misiunile sale diplomatice i posturile sale consulare pot desemna curieri
consulari ad-hoc. In acest caz, prevederile paragrafului 5 din prezentul articol sunt de asemenea
aplicabile, sub rezerva c imunitile care sunt menionate n el vor nceta s se aplice din momentul n
care curierul va fi remis destinatarului valiza consuIar pe care o are n grij.
7. Valiza consular poate fi ncredinat comandantului unei nave sau al unui avion comercial
care trebuie s soseasc ntr-un punct de intrare autorizat. Acest comandant trebuie s poarte un
document oficial indicnd numrul de colete care constituie valiza, dar el nu este considerat curier
consular. Printr-un aranjament cu autoritile locale competente, postul consular poate trimite pe unul din
membrii si s ia valiza, n mod direct i liber, de la comandantul navei sau al avionului.
Articolul 36
Comunicarea cu cetenii statului trimitor
1. Pentru ca exercitarea funciilor consulare cu privire la cetenii statului trimittor s fie usurat:
a) funcionarii consulari trebuie s aib libertatea de a comunica cu cetenii statului trimitor i
de a avea acces la acestia. Cettenii statului trimitor trebuie s aib aceeai libertate de a comunica cu
funcionarii consulari i de a avea acces la ei;
b) autoritile competente ale statului de resedint trebuie s avertizeze fr ntrziere postul
consular al statului trimitor atunci cnd n circumscripia sa consular, un cetean al acestui stat este
arestat, ncarcerat sau pus n stare de deteniune preventiv sau reinut n orice alt form de deteniune,
dac ceteanul n cauz cere aceasta. Orice comunicare adresat postului consular de ctre persoana
arestat, ncarcerat sau pus n stare de deteniune preventiv sau reinut n orice alt form de
deteniune, trebuie de asemenea transmis fr ntrziere de ctre aceste autoriti. Acestea trebuie s
informeze fr ntrziere persoana n cauz despre drepturile care i revin n baza prezentului alineat;
c) funcionarii consulari au dreptul de a vizita pe un cetean al statului trimitor care este
ncarcerat, n stare de deteniune preventiv sau reinut n orice alt form de deteniune, de a se ntreine
i de a purta coresponden cu el, precum i de a lua msuri pentru asigurarea reprezentrii lui n justiie.
De asemenea, ei au dreptul de a vizita pe un cetean al statului trimitor care se afl ncarcerat sau
deinut n circumscripia lor n executrea unei hotrri judectoreti. Cu toate acestea, funcionarii
consulari trebuie s se abin de a interveni n favoarea unui cetean ncarcerat sau aflat n stare de
deteniune preventiv sau reinut n orice alt form de deteniune, dac ceteanul n cauz se opune n
mod expres la aceasta.
2. Drepturile la care se refer paragraful 1 al prezentului articol trebuie s fie exercitte n
conformitate cu legile i regulamentele statului de reedin, cu rezerva totui c aceste legi i
regulamente trebuie s permit deplina realizare a scopurilor pentru care sunt destinate drepturile
acordate n baza prezentului articol.
Articolul 37

183

Informaii n caz de deces, tutel sau curatel, de naufragiu i accident aerian

Dac autoritile competente ale statului de reedin dein informaiile corespunztoare ele sunt
obligate:
a) s informeze fr ntrziere, n caz de deces al unui cetean al statului trimitor, postul
consular n circumscripia cruia a avut loc decesul;
b) s notifice fr ntrziere postului consular competent toate cazurile n care numirea unui tutore
sau curator apare a fi n interesul unui cetean minor sau incapabil al statului trimitor. Totui, acordarea
acestei informaii nu trebuie s prejudicieze aplicarea legilor i regulamentelor statului de reedin n ce
privete numirea acestui tutore sau curator;
c) dac o nav avnd naionalitatea statului trimitor naufragiaz sau eueaz n marea teritorial
sau n apele interioare ale statului de reedin sau dac un avion nmatriculat n statul trimitor sufer un
accident pe teritoriul statului de reedin, s informeze fr ntrziere postul consular cel mai apropiat de
locul unde s-a produs accidentul.
Articolul 38
Comunicarea cu autoritile de reedin
1. In exercitarea funciilor lor, funcionarii consulari pot s se adreseze:
a) autoritilor locale competente ale circumscripiei lor consulare;
b) autoritilor centrale competente ale statului de reedin dac i in msura n care acest lucru
este admis de legile, regulamentele i uzanele statului de reedin sau de acordurile internaionale
respective.
Articolul 39
Drepturi i taxe consulare
1. Postul consular poate percepe pe teritoriul statului de reedin drepturile i taxele pe care
legile i regulamentele statului trimitor le prevd pentru actele consulare.
2. Sumele percepute cu titlu de drepturi i taxe prevzute n paragraful 1 al prezentului articol i
chitanele pentru ele sunt exempluonerate de orice impozite i taxe n statul de reedin.
Seciunea a II-a
FACILITRI, PRIVILEGII I IMUNITI PRIVIND FUNCIONARII CONSULARI DE CARIER I
CEILALI MEMBRI AI POSTULUI CONSULAR
Articolul 40
Protecia funcionarilor consulari
Statul de reedin va trata pe funcionarii consulari cu respectul cuvenit i va lua toate msurile
necesare pentru a mpiedica orice atingere adus persoanei, libertii i demnitii lor.
Articolul 41
Inviolabilitatea personal a funcionarilor consulari
1. Funcionarii consulari nu pot fi pui n stare de arest sau de deteniune preventiv dect n caz
de crim grav i n urma unei hotrri a autoritilor judiciare competente.
2. Cu excepia cazului prevzut n paragraful 1 al prezentului articol, funcionarii consulari nu pot
fi ncarcerai sau supui vreunei alte forme de limitare a libertii lor personale, dect n executrea unei
hotrri judectoreti definitive.
3. Cnd o procedur penal este intentat contra unui funcionar consular, acesta este obligat s
se prezinte n faa autoritilor competente. Totui, procedura trebuie s fie dus cu menajamentele care
se cuvin funcionarului consular n virtutea poziiei sale oficiale i, cu excepia cazului prevzut n
paragraful 1 al prezentului articol, n asemenea mod nct ea s jeneze ct mai puin posibil exercitarea
funciilor consulare. Atunci cnd, n circumstanele menionate n paragraful 1 din prezentul articol, a
devenit necesar ca funcionarul consular s fie pus n stare de deteniune preventiv, procedura ndreptat
mpotriva lui trebuie s fie deschis n termenul cel mai scurt.
Articolul 42
Notificarea cazurilor de arestare, deteniune sau de urmrire

184

In caz de arestare, deteniune preventiv a unui membru al personalului consular sau de urmrire
penal angajat mpotriva lui, statul de reedin este obligat s previn nentrziat pe eful de post consular. Dac acesta din urm. este el nsui vizat de una din aceste msuri, statul de resedint trebuie s
informeze despre acest lucru statul trimitor, pe cale diplomatic.
Articolul 43
Imunitatea de jurisdicie
1. Funcionarii consulari i angajaii consulari nu pot fi chemai n faa autoritilor judiciare i
administrative ale statului de reedin pentru actele svrite n exercitarea funciilor consulare.
2. Totui, prevederile paragrafului 1 din prezentul articol nu se aplic n caz de aciune civil: a)
care rezult din ncheierea unui contract de ctre un funcionar consular sau un angajat consular, pe care
acesta nu l-a ncheiat n mod expres sau implicit n calitatea sa de mandatar al statului trimitor;
b) intentat de un ter pentru o pagub rezultnd dintr-un accident cauzat n statul de resedint de
un vehicul. o nav sau de un avion.
Articolul 44
Obligaia de a depune ca martor
1. Membrii postului consular pot fi chemai s depun ca martori n cursul procedurilor judiciare i
administrative. Angajaii consulari i membrii personalului de serviciu nu trebuie s refuze s depun ca
martori, cu excepia cazurilor menionate n paragraful 3 al prezentului articol. Dac un funcionar refuz s
depun ca martor, nici o msur coercitiv sau alt sanciune nu i se poate aplica.
2. Autoritatea care solicit mrturia trebuie s evite a mpiedica un funcionar consular n
ndeplinirea funciilor sale. El poate s obin mrturia lui la reedina lui sau la postul consular, sau s
accepte o declaraie scris din partea sa ori de cte ori acest lucru este posibil.
3. Membrii unui post consular nu sunt obligai s depun mrturie asupra faptelor care au
legtur cu exercitarea functiilor lor si s prezinte corespondena i documentele oficiale referitoare la
acestea. Ei au de asemenea dreptul de a refuza s depun mrturie n calitate de experi asupra legislaiei
statului trimitor.
Articolul 45
Renunarea la privilegii i imuniti
1. Statul trimitor poate renuna la privilegiile i imunitile unui membru al postului consular,
prevzute n articolele 41, 43 i 44.
2. Renunarea trebuie s fie ntotdeauna expres, sub rezerva diispoziiilor paragrafului 3 din
prezentul articol i trebuie s fie comunicat n scris statului de reedin.
3. Dac un funcionar consular sau un angajat consular angajeaz o procedur ntr-o materie n
care ar beneficia de imunitatea de jurisdicie n virtutea art. 43, el nu poate invoca imunitatea de jurisdicie
fa de nici o cerere neconvenional legat direct de cererea principal.
4. Renunarea la imunitatea de jurisdicie pentru o aciune civiI sau administrativ nu poate fi
socotit c implic renunarea la imunitatea n ceea ce privete msurile de executre a hotrrii, pentru
care este necesar o renuntare distinct.
Articolul 46
Scutirea de nmatriculare a strinilor i de permise de edere
1. Funcionarii consulari i angajaii consulari, precum i membrii familiei lor care locuiesc
mpreun cu ei sunt scutii de toate obligatiile prevzute de legile i regulamentele statului de reedin n
materie de nmatriculare a strinilor i de permise de edere.
2. Totui, dispoziiile paragrafului 1 din prezentul articol nu se aplic nici funcionarului consular
care nu este angajat permanent al statului trimitor sau care exercit o activitate particular cu caracter
lucrativ n statul de reedin, nici unui membru al familiei sale.
Articolul 47
Scutirea de permise de munc
1. Membrii postului consular sunt scutii, n ce privete serviciile aduse statului trimitor, de
obligaiile pe care legile i regulamentele statului de reedin referitoare la folosirea minii de lucru strine
le impun n materie de permise de munc.

185

2. Membrii personalului particular al funcionarilor consulari i angajailor consulari sunt scutii de

obligaiile menionate la paragraful 1 din prezentul articol, dac ei nu exercit nici o alt ocupaie particular cu caracter lucrativ n statul de resedint.
Articolul 48
Scutirea de regimul de securitate social
1. Sub rezerva dispoziiilor paragrafului 3 din prezentul articol, membrii postului consular i
membrii familiei lor care locuiesc mpreun cu ei sunt scutii, n ceea ce privete serviciile aduse statului
trimitor, de dispoziiile de securitate social care pot fi n vigoare n statul de resedint.
2. Scutirea prevzut la paragraful 1 al prezentului articol se aplic i membrilor personalului
particular care sunt n serviciul exclusiv al membrilor postului consular, cu condiia:
a) ca ei s nu fie ceteni ai statului de reedin sau s nu-i aib reedina permanent n acest
stat;
b) ca ei s fie supui dispoziiilor de securitate social care sunt n vigoare n statul trimitor sau
ntr-un stat ter.
3. Membrii postului consular care au n serviciul lor persoane crora scutirea prevzut la
paragraful 2 din prezentul articol nu li se aplic, trebuie s respecte obligaiile pe care dispoziiile de
securitate social ale statului de reedin le impun celui care angajeaz.
4. Scutirea prevzut la paragrafele 1 i 2 din prezentul articol nu exclude participarea voluntar
la regimul de securitate social al statului de reedin, n msura n care ea este admis de acest stat.
Articolul 49
Scutirea fiscal
1. Funcionarii consulari i angajaii consulari, precum i membrii familiei lor care locuiesc
impreun cu ei, sunt scutii de orice impozite i taxe, personale sau reale, naionale, regionale i
comunale, cu excepia :
a) impozitelor indirecte ncorporate n mod normal n preul mrfurilor sau serviciilor;
b) impozitelor i taxelor pe bunurile imobile particulare situate pe teritoriul statului de reedin,
sub rezerva dispoziiilor articolului 32;
c) drepturilor de succesiune i de mutaie percepute de ctre statul de reedin, sub rezerva
prevederilor paragrafului b) al articolului 51;
d) impozitelor i taxelor pe veniturile particulare, inclusiv ctigurile n capital, care-i au izvorul n
statul de reedin, i a impozitelor pe capital prelevate asupra investiiilor efectuate n ntreprinderi comerciale sau financiare situate n statul de reedin;
e) impozitelor i taxelor percepute ca remunerare a serviciilor particulare prestate;
f) taxelor de nregistrare, de gref, de ipotec i de timbru, sub rezerva dispoziiilor articolului 32.
2. Membrii personalului de serviciu sunt scutii de impozite i taxe pe salariile pe care le primesc
pentru serviciile lor.
3. Membrii postului consular care angajeaz persoane ale cror retribuii sau salarii nu sunt
scutite de impozitul pe venit n statul de reedin trebuie s respecte obligaiile pe care legile i
regulamentele acestui stat le impun n materie de percepere a impozitului pe venit celJor care angajeaz.
Articolul 50
Scutirea de taxe vamale i de control vamal
1. In conformitate cu dispoziiile legislative i regulamentare pe care le poate adopta, statul de
reedin autorizeaz intrarea i acord scutirea de orice taxe vamale, impozite i alte redevene conexe,
cu excepia cheltuielilor de depozitare, de transport i a cheltuielilor pentru servicii similare, pentru :
a) obiectele destinate folosirii oficiale a postului consular;
b) obiectele de uz personal al funcionarului consular i al membrilor familiei sale care locuiesc
mpreun cu el, inclusiv efectele destinate instalrii sale. Articolele de consum nu trebuie s depeasc
cantitile necesare pentru folosirea lor direct de ctre cei interesai.
2. Angajaii consulari beneficiaz de privilegiile i scutirile prevzute la paragraful 1 din prezentul
articol n ceea ce privete obiectele importate cu ocazia primei lor instalri.

186

3. Bagajele personale nsoite de funcionarii consulari i de membrii familiei lor care locuiesc
mpreun cu ei sunt scutite de control vamal. Ele nu pot fi supuse controlului dect dac exist motive
serioase s se presupun c ele conin alte obiecte dect cele menionate la aliniatul b) al paragrafului 1
din prezentul articol sau obiecte al cror import sau export este interzis de ctre legile i regulamentele
statului de reedin sau supus legilor i regulamentelor sale de carantin. Acest control nu poate avea loc
dect n prezena funcionarului consular sau a membrului familiei sale, interesat.
Articolul 51
Succesiunea unui membru al postului consular sau a unui membru al familiei sale
In caz de deces al unui membru al postului consular sau al unui membru al familiei sale care
locuia mpreun cu el, statul de reedin este obligat:
a) s permit exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepia celor care au fost dobndite n
statul de resedint si care fac obiectul unei prohibiii de export in momentul decesului;
b) s nu perceap taxe naionale, regionale sau comunale de succesiune sau de mutaie asupra
bunurilor mobile a cror prezent n statul de reedin se datora exclusiv prezenei n acest stat a defunctului n calitate de membru al postului consular sau de membru al familiei unui membru al postului
consular.
.Articolul 52
Scutirea de prestatii personale
Statul de reedin trebuie s scuteasc pe membrii postului consular i pe membrii familiei lor
care locuiesc mpreun cu ei de orice prestaie personal i de orice serviciu de interes public, indiferent
de caracterul lor, ca i de sarcinile militare, cum ar fi rechiziiile, contributiile si ncartiruirile militare.
Articolul 53
nceputul i ncetarea privilegiilor i imunitilor consulare
1. Orice membru al postului consular beneficiaz de privilegiile i imunitile prevzute n
prezenta Convenie de la intrarea sa pe teritoriul statului de reedin pentru a ajunge la un post sau, dac
se gsete deja pe acest teritoriu, din momentul intrrii sale n funcie .la postul consular.
2. Membrii familiei unui membru al postului consular care locuiesc mpreun cu el, precum i
membrii personalului su particular, beneficiaz de privilegiile i imunitile prevzute n prezenta
Convenie, ncepnd cu una din datele urmtoare: aceea de cnd membrul respectiv al postului consular se
bucur de privilegii i imuniti conform paragrafului 1 al prezentului articol; aceea a intrrii lor pe teritoriul
statului de resedint sau aceea la care ei au devenit membri ai acestei familii sau ai personalului particular
respectiv.
3. Cnd funciile unui membru al postului consular nceteaz, privilegiile i imunitile sale, precum
i acelea ale membrilor familiei sale care locuiesc mpreun cu el sau ale membrilor personalului su particular nceteaz n mod normal la prima din datele urmtoare: in momentul n care persoana n cauz
prsete teritoriul statului de reedin sau la expirarea unui termen rezonabil care i va fi fost acordat n
acest scop, dar el subzist pn n acest molment, chiar n caz de conflict armat. In ce privete persoanele
menionate la paragraful 2 din prezentul articol, privilegiile i imunitile lor nceteaz din momentul cnd
ele nceteaz s mai aparin cminului sau s mai fie n serviciul unui membru al postului consular, cu
rezerva totui c, dac aceste persoane intenioneaz s prseasc teritoriul statului de reedin ntr-un
termen rezonabil, privilegiile i imunitile lor subzist pn n momentul plecrii lor.
4. Totui, n ceea ce privete actele svrite de un funcionar consular sau de un angajat
consular n exercitarea funciilor sale, imunitatea de jurisdicie subzist fr limit de durat.
5. In caz de deces al unui membru al postului consular, membrii familiei sale care locuiau
mpreun cu el continu s se bucure de privilegiile i imunitile de care beneficiaz, pn la prima din datele urmtoare: aceea la care ei prsesc teritoriul statului de reedin sau la expirarea unui termen
rezonabil care le va fi fost acordat n acest scop.
Articolul 54
Obligaiile statelor terte
1. Dac funcionarul consular traverseaz teritoriul sau se gsete pe teritoriul unui stat ter care
i-a acordat o viz, n cazul n care aceasta este necesar, pentru a se duce s-i asume funciile sau s
ajung la post, sau pentru a se ntoarice n statul trimitor, statul ter i va acorda imunitile prevzute n
celelalte articole din prezenta Convenie care pot fi necesare pentru a-i permite trecerea sau napoierea.
Statul ter va proceda la fel pentru membrii familiei care locuiesc mpreun cu el i care beneficiaz de

187

privilegii i imuniti, cnd acetia nsoesc pe funcionarul consular sau cItoresc separat pentru a i se
altura sau pentru a se napoia n statul trimitor.
2. In condiiile sirmilare celor prevzute la paragraful 1 din prezentul articol, statele tere nu
trebuie s mpiedice trecerea pe teritoriul lor a celorlali membri ai postului consular i a membrilor familiilor
lor care locuiesc mpreun cu ei.
3. Statele tere vor acorda coresipondenei oficiale i celorlalte comunicri oficiale aflate n tranzit,
incluisiv mesajelor n cod sau cifrate, aceeai libertate i aceeai protecie pe care statul de reedin este
obligat s le acorde n virtutea prezentei Convenii. Ele vor acorda curierilor consulari cror le- fost
eliberat viz dac aceasta este necesar, precum i valizelor consulare aflate n tranzit, aceeai inviolabilitate i aceeai protecie pe care statul de reedin este obligat s le acorde n baza prezentei
Convenii.
4. Obligaiile statelor tere prevzute n paragrafele 1, 2 i 3 ale prezentului articol se aplic i
persoanelor menionate n aceste paragrafe, ca i comunicrilor oficiale i valizelor consulare, cnd
prezena lor pe teritoriul statului ter este datorat unui caz de for major.
Articolul 55
Respectarea legilor i regulamentelor statului de reedin
1. Fr prejudicierea privilegiilor i imunitilor lor, toate persoanele care benefilciaz de aceste
privilegii i imuniti au datoria de a respecta legile i regulamentele statului de reedin. Ele au de
asemenea datoria de a nu se amesteca n treburile interne ale acestui stat.
2. Localurile consulare nu vor fi folosite ntr-un mod incompatibil cu exercitarea funciilor
consulare.
3. Dispoziiile paragrafului 2 din prezentul articol nu exclud posibilitatea instalrii ntr-o parte a
cldirii n care se gsesc localurile postului consular, a birourilor altor organisme sau agenii, cu condiia ca
localurile afectate acestor birouri s fie separate de acelea care sunt folosire de ctre postul consular. In
acest caz, aceste birouri nu sunt considerate, conform prezentei Convenii, ca fcnd parte din localurile
consulare.
Articolul 55
Asigurarea contra pagubelor cauzate terilor
Membrii postului consular trebuie s se conformeze tuturor obligaiilor impuse de legile i
regulamentele statului de reedin n materie de asigurare de rspundere civil pentru utilizarea oricrui
vehicul, nav sau avion.
Articolul 57
Dispoziii speciale referitoare la ocupaia particular cu caracter lucrativ
1. Funcionarii consulari de carier nu vor exercit n statul de reedin nici o activitate
profesional sau comerciaI n profitul lor personal.
2. Privilegiile i imunitile prevzute in prezentul capitol nu sunt acordate:
a) angajailor consulari i membrilor personalului de serviciu care exercit n statul de reedin o
activitate particular cu caracter lucrativ;
b) membrilor familiei unei persoane menionate la alineatul a) din prezentul paragraf i membrilor
personalului su particular;
c) membrilor familiei unui membru al postului consular care exercit ei nii n statul de reedin
o activitate particular cu caracter lucrativ.

CAPITOLUL III
REGIMUL APLICABIL FUNCTIONARILOR CONSULARI ONORIFICI
I POSTURILOR CONSULARE CONDUSE DE EI
Articolul 58
Dispoziii generale privind facilitile, prvilegiile i imunitile
1. Articolele 28, 29, 30, 34, 35, 36, 37, 38 i 39, paragraful 3 din articolul 54 i paragrafele 2 i 3
din articolul 55 se aplic i posturilor consulre conduse de un funcionar consular onorific. In afar de

188

aceasta, facilitile, privilegiile i imunitile acestor posturi consulare sunt reglementate de articolele 59,
60, 61 i 62.
2. Articolele 42 i 43, paragraful 3 din articolul 44, articolele 45 i 53 i paragraful 1 din articolul
55 se aplic i funcionarilor consulari onorifici. In afar de aceasta, facilitile, privilegiile i imunitile
acestor funciionari consulari sunt reglementate de articolele 63, 64, 65, 66 i 67.
3. Privilegiile i imunitile prevzute n prezenta Convenie nu sunt acordate membrilor familiei
unui funcionar consular onorific sau unui angajat consular care este angajat ntr-un post consular condus
de un funcionar consular onorific.
4. Schimbul de valize consulare ntre dou posturi consulare situate n tri diferite si conduse de
functionari consulari onorifici este admis numai sub rezerva consimmntului celor dou state de
reedin.
Articolul 59
Protecia localurilor consulare
Statul de reedin ia msurile necesare pentru a proteja localurile consulare ale unui post
consular condus de un funcionar consular onorific i pentru a mpiedica violarea sau deteriorarea lor i
tulburarea linitii sau afectarea demnitii postului consular.
Articolul 60
Scutirea fiscal a localurilor consulare
1. Localurile consulare ale unui post consular condus de un funcionar consular onorific, al cror
proprietar sau locatar este statul trimitor, sunt scutite de orice impozite i taxe de orice natur, naionale,
regionale sau comunale, cu excepia taxelor percepute ca remuneraie pentru servicii concrete prestate.
2. Scutirea fiscal prevzut la paragraful 1 din prezentul articol nu se aplic acestor impozite i
taxe atunci cnd, conform legilor i regularnentelor statului de reedin, ele cad n sarcina persoanei care
a contractat cu statul trimittor.
Articolul 61
Inviolabilitatea arhivelor i documentelor consulare
Arhivele si documentele consulare ale unui post consular condus de un funcionar consular
onorific sunt inviolabile n orice moment i n orice loc s-ar gsi, cu condiia ca ele s fie separate de celelalte hrtii i documente i, n special, de corespondena particular a sefului de post consular i a oricrei
persoane care lucreaz cu el ca i de bunurile, crile sau documentele care se refer la profesiunea sau
la comerul lor.
Articolul 62
Scutirea vamal
In conformitate cu dispoziiile legislative i regulamentare pe care le poate adopta, statul de
reedin acord intrarea i scutirea de orice taxe vamale, impozite i de alte redevene conexe, cu
excepia cheltuielilor de depozitare, de transport i a cheltuielilor pentru servicii similare, pentru
urmtoarele obiecte, cu condiia ca ele s fie destinate exclusiv folosirii oficiale a unui post consular
condus de un funcionar consular onorific: steme, drapele, firme, tampile i sigilii, cri, imprimatie oficiale,
mobilierul de birou, materialul i rechizitele de birou i obiectele similare furnizate postului consular de
ctre statul trimitor sau la cererea sa.
Articolul 63
Procedura penal
Dac mpotriva unui funcionar consular onorific este angajat o procedur penal, acesta este
obligat s se prezinte n faa autoritilor competente. Totui, procedura trebuie s fie condus cu menajamenteleare se cuvin funcionarului consular onorific n baza poziiei sale oficiale i, n afar de cazul
cnd el se afl n stare de arest sau de deteniune,n aa fel nct exercitarea funciilor sale consulare s fie
stingherit ct mai puin posibil. Atunci cnd apare necesitatea ca un funcionar consular onorific s fie pus
n stare de deteniune preventiv, procedura ndreptat mpotriva lui trebuie s fie deschis n termenul cel
mai scurt.
Articolul 64
Protecia funcionarului consular onorific
Statul de reedin este obligat s acorde funcionarului consular onorifiic protecia care poate fi

189

necesar n baza poziiei sale oficiale.

Articolul 65
Scutirea de nmatriculare a strinilor i de permise de edere
Funcionarii consulari onorifici, cu excepia acelora care exercit n statul de reedin o activitate
profesional sau comercial n profitul lor personal, sunt scutii de toate obligaiile prevzute de legile si
regulamentele statului de resedint n materie de nmatricuIare a strinilor i de permise de edere.
Articolul 66
Scutirea fiscal
Funcionarul consular onorific este scutit de orice impozite i taxe asupra indemnizaiilor i
onorariilor pe care le primete de la statul trimitor pentru exercitarea funciilor consulare.
Articolul 67
Scutirea de prestaii personale
Statul de reedin trebuie s scuteasc pe funcionarii consulari onorifici de orice prestaie
personal i de orice serviciu de interes public indiferent de natura lui precum i de sarcinile militare ca
rechiziii, contribuii i ncartiruiri militare.
Articolul 68
Caracterul facultativ al instituiei funcionarilor consulari onorifici
Fiecare stat este liber s hotrasc dac va numi sau va primi funcionari consulari onorifici.

CAPITOLUL IV
DISPOZITII GENERALE
Articolul 69
Agenii consulari care nu sunt efi de post consular
1. Fiecare stat este liber s hotrasc dac va stabili sau va admite agenii consulare girate de
ctre ageni consulari care nu au fost desemnai ca efi de post consular de ctre statul trimitor.
2. Condiiile n care ageniile consulare menionate n paragraful 1 din prezentul articol pot s-i
exercite activitatea, precum i privilegiile i imunitlile de care pot s se bucure agenii consulari care le
gireaz sunt fixate prin acord ntre statul trimitor i statul de reedin.
Articolul 70
Exercitarea funciilor consulare de ctre o misiune diplomatic
1. Dispoziiile prezentei Convenii se aplic, de asemenea, n msura n care contextul o permite,
i la exercitarea funciilor consulare de ctre o misiune diplomatic.
2. Numele membrilor misiunii diplomatice ataai seciei consulare sau nsrcinai in alt mod cu
exercitarea funciilor consulare ale misiunii sunt notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului de
resedint sau autorittilor desemnate de acest minister.
3. In exercitarea funciilor consulare, misiunea diplomatic poate s se adreseze:
a) autoritilor locale ale circumscripiei consulare;
b) autoritilor centrale ale statului de reedin, dac legile, regulamentele si uzantele statului de
resedint sau acordurile internaionale respective permit aceasta.
4. Privilegiile i imunitile membrilor misiunii diplomatice, menionai n paragraful 2 din prezentul
articol, continu s fie determinate de regulile dreptului internaional privind relaiile diplomatice.
Articolul 71
Ceteni ai statului de reedin i persoane care au reedina permanent n acest stat
1. Dac statul de reedin nu acord funcionarilor consulari, care sunt ceteni ai statului de
reedin sau care au reedina permanent n acest stat, faciliti, privilegii i imuniti suplimentare,
acetia nu beneficiaz dect de imunitatea de jurisdicie i de inviolabilitatea personal pentru actele
oficiale ndeplinite n exercitarea funciilor lor i de privilegiul prevzut n paragraful 3 al articolului 44. n

190

ceea ce privete aceti funcionari consulari, statul de reedin trebuie de asemenea s respecte obligaia
prevzut n articolul 42. Dac mpotriva unui asemenea funcionar consular se angajeaz o aciune
penal, procedura trebuie s fie condus, n afar de cazul cnd persoana n cauz se afl n stare de
arest sau de deteniune, n aa fel nct exercitarea funciilor consulare s fie stingherit ct mai puin
posibil.
2. Ceilali membri ai postului consular care sunt ceteni ai statului de reedin sau care au
reedina permanent n acest stat, membrii familiei lor, precum i membrii familiilor funcionarilor consulari
menionai n paragraful 1 al prezentului articol nu beneficiaz de faciliti, privilegii i imuniti decit n
msura n care acestea le sunt acordate de ctre statul de resedint. Membrii familiei unui membru al
postului consular i membrii personalului particular care sunt ei nii ceteni ai statului de reedin sau
au reedina permanent n acest stat nu beneficiaz, de asemenea, de faciliti, privilegii i imuniti dect
n msura n care acestea le sunt acordate de ctre statul de reedin. Totui, statul de reedin trebuie
s-i exercite jurisdicia asupra acestor persoane astfel nct s nu mpiedice n mod excesiv exercitarea
funciilor postului consular.
Articolul 72
Nediscriminarea
1. In aplicarea dispoziiilor prezentei Convenii, statul de reedin nu va face discriminri ntre
state.
2. Totui, nu vor fi considerate ca discriminatorii:
a) faptul c statul de reedin aplic restrictiv una din dispoziiile prezentei Convenii, ntruct ea
este astfel aplicat posturilor sale consulare n statul trimitor;
b) faptul c statele i acord reciproc, prin cutum sau prin acord, un tratament mai favorabil
dect cel cerut de dispoziiile prezentei Conventii.
Articolul 73
Raportul dintre prezenta Convenie i celelalte acorduri internaionale
1. Dispoziiile prezentei Convenii nu aduc atingere celorlalte acorduri internaionale n vigoare n
relaiile dintre statele pri la aceste acorduri.
2. Nici o dispoziie din prezenta Convenie nu poate mpiedica statele s ncheie acorduri
internaionale care s confirme, s completeze sau s dezvolte dispoziiile acesteia, sau care s
exemplutind sfera lor de aplicare.

CAPITOLUL V
DISPOZITII FINALE
Articolul 74
Semnarea
Prezenta Conventie va fi deschis spre semnare tuturor statelor, membre ale Organizaiei
Naiunilor Unite sau ale unei instituii specializate, precum i oricrui stat parte la statutul Curii Internaionale de Justiie i oricrui alt stat invitat de ctre Adunarea general a Organizaiei Naiunilor Unite s
devin parte la Convenie, dup cum urmeaz: pn la 31 octombrie 1963, la Ministerul FederaI al
Afacerilor Externe al Republicii Austria i apoi, pn la 31 martie 1964, la sediul Organizatiei Natiunilor
Unite la New York.
Articolul 75
Ratificarea
Prezenta Convenie va fi supus ratificrii. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Secretarului
General al Organizaiei Naiunilor Unite.
Articolul 76
Aderarea
Prezenta Convenie va rmne deschis pentru aderare oricrui stat aparinnd uneia din cele
patru categorii menionate n articolul 74. Instrumentele de aderare vor fi remise Secretarului GeneraI al
Organizaiei Naiunilor Unite.
Articolul 77

191

Intrarea n vigoare
1. Prezenta Convenie va intra n vigoare dup treizeici de zile de la data depunerii pe lng
Secretarul General al Organizaiei Naiunilor Unite a celui de-al 22-lea instrument de ratificare sau de
aderare.
2. Pentru fiecare din statele care vor ratifica Conventia sau vor adera la ea dup depunerea celui
de-al 22-lea instrument de ratificare sau de aderare, Convenia va intra n vigoare dup treizeci de zile de
la depunerea de ctre acest stat a instrumentului su de ratificare sau de aderare.
Articolul 78
Notificrile Secretarului General
Secretarul General al Organizaiei Naiunilor Unite va notifica tuturor statelor aparinnd uneia din
cele patru categorii menionate n articolul 74:
a) semnarea prezentei Convenii i depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare,
conform articolelor 74, 75 i 76;
b) data la care prezenta Convenie va intra n vigoare, conform articolului 77.
Articolul 79
Valabilitatea textelor
Originalul prezentei Convenii, ale crui texte englez, chinez, spaniol, francez si rus au aceeasi
valabilitate, va fi depus la Secretarul General al Organizaieii Naiunilor Unite care va trimite cte o copie
certificat conform tuturor statelor aparinnd uneia din cele patru categorii mentionate la articolul 74.
Drept pentru care subsemnaii plenipoteniari, imputernicii n mod cuvenit de ctre guvernele lor
respective, au semnat prezenta Convenie.
24 aprilie 1963

192

Anexa nr. 4
CONVENIA CU PRIVIRE LA RELAIILE DIPLOMATICE
Viena, 18 aprilie 1961
Statele pri la prezenta Convenie,
Amintind c, dintr-o epoc ndeprtat, popoarele tuturor rilor recunosc statutul agenilor
diplomatici,
Contiente de Scopurile i principiile Cartei Organizaiei Naiunilor Unite privind egalitatea
suveran a statelor, meninerea pcii i a securitii internaionale i dezvoltarea de relaii prieteneti ntre
naiuni,
Convinse c o convenie internaional cu privire la relaiile, privilegiile i imunitile diplomatice ar
contribui la favorizarea relaiillor de prietenie ntre ri, indiferent de diversitatea regimurilor lor
constituionale i sociale,
Convinse c scopul acestor privilegii i imuniti este nu de a crea avantaje unor indivizi, ci de a
asigura ndeplinirea eficace a funciilor misiunilor diplomatice ca organe de reprezentare a statelor,
Afirmnd c regulile dreptului internaional cutumiar trebuie s continue a guverna materiile care
n-au fost reglementate n mod expres de dispoziiile prezentei Convenii,
Am convenit asupra celor ce urmeaz:
Articolul 1
n sensul prezentei Convenii, urmtoarele expresii se neleg aa cum se precizeaz mai jos:
a) prin expresia ef de misiune se nelege persoana nsrcinat de statul acreditant s
acioneze n aceast calitate;
b) prin expresia membrii misiunii se nelege eful misiunii i membrii personalului misiunii;
c) prin expresia membrii personalului misiunii se inelege membrii personalului diplomatic, ai
personalului administrativ i tehnic i al personalului de serviciu al misiunii;
d) prin expresia membrii personalului diplomatic se nelege membrii personalului misiunii care
au calitatea de diplomai;
e) prin expresia agent diplomatic se nelege eful misiunii sau un membru al personalului
diplomatic al misiunii;
f) prin expresia membru personalului administrativ i ethnic se nelege membrii personalului
misiunii, angajai n serviciul tehnico-administrativ al misiunii;
g) prin expresia membrii personalului de serviciu se nelege membrii personalului misiunii,
angajai n serviciul casnic al misiunii;
h) prin expresia om de serviciu particular se nelege persoanele folosite n serviciul casnic al
unui membru al misiunii, care nu sunt angajai ai statului acreditant;
i) prin expresia localuri ale misiunii se neleg cldirile sau prile din cldiri i din terenul aferent
care, indiferent de proprietar, sunt folosite n scopurile misiunii, inclusiv reedina efului de misiune.
Articolul 2
Stabilirea de relaii diplomatice ntre state i trimiterea de misiuni diplomatice permanente se fac
prin consimmnt mutual.
Articolul 3
1. Funciiile misiunii diplomatice constau n special n:
a) a reprezenta statul acreditant n statul acreditar;
b) a ocroti n statul acreditar interesele statului acreditant i ale cetenilor si, n limitele admise
de dreptul internaional;
c) a duce tratative cu guvernul statului acreditar;

193

d) a se informa prin toate mijloacele licite despre condiiile i evoluia evenimentelor din statul
acreditar i a raporta cu privire la acestea guvernului statului acreditant;
e) a promova relaii de prietenie i a dezvolta relaii economice, culturale i tiinifice ntre statul
acreditant i statul acreditar
2. Nici o dispoziie a prezentei Convenii nu poate fi interpretat ca interzicnd misiunii
diplomatice exercitarea funciilor consulare.
Articolul 4
1. Statul acreditant trebuie s se asigure c persoana pe care intenioneaz s o acrediteze ca
ef al misiunii n statul acreditar a primit agrementul acestui stat.
2. Statul acreditar nu este obligat s comunice statului acreditant motivele refuzului agrementului.
Articolul 5
1. Statul acreditant, dup ce a fcut notificarea cuvenit ctre statele acreditare interesate, poate
acredita un ef de misiune sau afecta un membru al personalului diplomatic, dup caz, n mai multe state,
afar numai dac unul dintre statele acreditare se opune n mod expres la aceasta.
2. Dac statul acreditant acrediteaz un ef de misiune n unul sau mai multe alte state, el poate
stabili o misiune diplomatic condus de un nsrcinat cu afaceri ad-interim n fiecare din statele n care
eful misiunii nu-i are reedina sa permanent.
3. eful misiunii sau un membru al personalului diplomaic al misiunii poate reprezenta statul
acreditant pe lng orice organizaie internaional.
Articolul 6
Mai multe state pot acredita aceeai persoan n calitate de ef de misiune intr-un alt stat, dac
statul acreditar nu se opune;
Articolul 7
Sub rezerva dispoziiilor articolelor 5, 8, 9 i 11, statul acreditant numete la alegerea sa pe
membrii personalului misiunii. In ceea ce privete pe ataaii militari, navali sau ai aerului, statul acreditar
poate cere ca numele lor s-i fie supuse mai nainte spre aprobare.
Articolul 8
1. Membrii personalului diplomatic al misiunii vor avea, n principiu, naionalitatea statului
acreditant.
2. Membrii personalului diplomatic al misiunii nu pot fi alei dintre cettenii statului acreditar dect
cu consimmntul acestui stat, care poate oricnd s i-l retrag.
3. Statul acreditar poate s-i rezerve acelai drept n ce privete cetenii unui al treilea stat,
care nu sunt i ceteni ai statului acreditant.
Articolul 9
1. Statul acreditar poate oricnd i fr a trebui s motiveze hotrrea, s informeze statul
acreditant c eful sau orice alt membru al personalului diplomatic al misiunii este persoana non grata sau
c orice alt membru al personalului misiunii nu este acceptabil. In acest caz, statul acreditant va rechema
persoana n cauz sau va pune capt funciilor sale n cadrul misiunii, dup caz. O persoan poate fi
declarat non grata sau inacceptabil nainte de a ajunge pe teritoriul statului acreditar.
2. Dac statul acreditant refuz s exempluecute sau nu execut ntr-un termen rezonabil
obligaiile care i incumb conform paragr. 1 al prezentului articol, statul acreditar poate refuza s
recunoasc persoanei n cauz calitatea de membru al misiunii.
Articolul 10
1. Se notific Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricrui alt minister asupra
cruia se va fi convenit
a) numirea membrilor misiunii, sosirea lor i plecarea lor definitiv sau incetarea funciilor lor la
misiune;
b) sosirea i plecarea definitiv a unei persoane aparinnd familiei unui membru al misiunii i,
dac este cazul, faptul c o persoan devine sau nceteaz de a fi membru al familiei unui membru al
misiunii;

194

c) sosirea i plecarea definitiv a oamenilor de serviciu particulari aflai n serviciul persoanelor

menionate la aliniatul a) de mai sus i, dac este cazul, faptul c ei prsesc serviciul acestor persoane;
d) angajarea i concedierea de persoane care i au reedina n statul acreditar, n calitate de
membri ai misiunii sau n calitate de oameni de serviciu particulari ,avnd dreptul la privilegii i imunitti.
2. Ori de cte ori este posibil, sosirea i plecarea definitiv trebuie s fac de asemenea obiectul
unei notificri prealabile.
Articolul 11
1. n lipsa unui acord explicit asupra efectivului misiunii, statul acreditar poate cere acesteia ca
efectivul s fie meninut n limitele a ceea ce se consider ca rezonabil i nOlfJmla.l, avnd n vedere
mprejurrile i condiiile existente n acest stat i de nevoile misiunii n cauz.
2. Statul acreditar poate, de asemenea, n aceleai limite i fr discriminare, s refuze a admite
funcionari de o anumit categorie.
Articolul 12
Statul acreditant nu trebuie s stabileasc, fr a fi obinut n prealabil consimmntul expres al
statului acreditar, birouri fcnd parte din misiune n alte localiti dect cele n care este stabilit misiunea
nsi.
Articolul 13
1. eful misiunii este considerat c i-a asumat funciile n statul acreditar de ndat ce i-a
prezentat scrisorile de acreditare sau de ndat ce i-a comunicat sosirea i o copie a scrisorilor sale de
acreditare a fost prezentat Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar s-au oricrui alt minister
asupra cruia se va fi convenit, conform practicii in vigoare n statul acreditar, care trebuie s fie aplicat n
mod uniform.
2. Ordinea prezentrii scrisorilor de acreditare sau a unei copii a acestor scrisori este determinat
de data i ora sosirii efului misiunii.
Articolul 14
1. efii de misiune se mpart n trei clase, i anume:
a) aceea a ambasadorilor sau nunilor acreditai pe lng efii de stat i a celorlalti efi de misiune
cu rang echivalent;
b) aceea a trimiilor, minitrilor, sau internunilor acreditai pe lng efii de stat;
c) aceea a nsrcinailor cu afaceri acreditai pe lng ministerele afacerilor externe.
2. In afar de precdere i etichet, nu se face nici o diferen ntre efii de misiune n raport cu
clasa lor.
Articolul 15
Statele convin asupra clasei creia trebuie s-i aparin efii misiunilor lor.
Articolul 16
.1. efii de misiune primesc rangul in fiecare clas dup data i ora la care i-au asumat funciile,
n conformitate cu articolul 13.
2. Modificrile aduse scrisorilor de acreditare ale unui ef de misiune, care nu implic schimbri
de clas, nu afecteaz rangul su de precdere.
3. Prezentul articol nu afecteaz uzanele care sunt sau ar putea fi acceptate de statul acreditar
n ceea ce privete precderea reprezentantului Sfntului Scaun.
Articolul 17
Ordinea de precdere a membrilor personalului diplomatic al misiunii este notificat de ctre eful
misiunii Ministerului Afacerilor Externe sau oricrui alt minister asupra cruia se va fi convenit.
Articolul 18
In fiecare stat, procedura ce trebuie urmat pentru primirea efilor de misiune trebuie s fie
uniform fat de fiecare clas.
Articolul 19

195

1. Dac postul de ef de misiune este vacant sau dac eful misiunii este mpiedicat s-i
exercite funciile, un nsrcinat cu afaceri ad-interim funcioneaz cu titlu provizioriu ca ef al misiunii.
Numele nsrcinatului cu afaceri ad-interim va fi notificat fie de ctre seful misiunii, fie, n cazul n care
acesta este mpiedicat s fac acest lucru, de ctre Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditant,
Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricrui alt minister asupra cruia se va fi convenit.
2. In cazul n care nici un membru al personalului diplomatic al misiunii nu este prezent n statul
acreditar, un membru al personalului administrativ i tehnic poate, cu consimmntul statului acreditar, s
fie desemnat de ctre statul acreditant pentru a gira afacerile administrative curente ale misiunii.
Articolul 20
Misiunea i eful su au dreptul s arboreze drapelul i s pun stema statului acreditant pe
localurile misiunii, inclusiv reedina efului de misiune i pe mijloacele de transport ale acestuia.
Articolul 21
1. Statul acreditar trebuie fie s nlesneasc achiziionarea pe teritoriul su, n cadrul legislaiei
sale, de ctre statul acreditant allocalurilor necesare misiunii sale, fie s ajute statul acreditant s-i
procure localuri n alt fel.
2. El trebuie ,de asemenea, dac este nevoie, s ajute obinerea de locuine convenabile pentru
membrii lor.
Articolul 22
1. Localurile misiunii sunt invioIabile. Nu este permis agenilor statului acreditar s ptrund n ele
dect cu consimtmntul sefului misiunii.
2. Statul acreditar are obligaia special de a lua toate msurie potrivite pentru a mpiedica
invadarea sau deteriorarea localurilor misiunii, tulburarea linitii misiunii sau micorarea demnitii
acesteia.
3. Localurile misiunii, mobilierul su i celelalte obiecte care se gsesc acolo, precum i
mijloacele de transport ale misiunii, nu pot face obiectul nici unei percheziii, rechiziii, sechestru sau
msuri exempluecutorii.
Articolul 23
1. Statul acreditant i eful misiunii sunt scutii de orice impozite i taxe naionale, regionale sau
comunale asupra localurilor misiunii ai cror proprietari sau locatari sunt, cu excepia impozitelor sau
taxelor percepute ca remuneraie pentru servicii particulare prestate.
2. Scutirea fiscal prevzut n prezentul articol nu se aplic acestor impozite i taxe cnd, dup
legislaia statului acreditar, ele cad n sarcina persoanei care trateaz cu statul acreditant sau cu eful misiunii.
Articolul 24
Arhivele si documentele misiunii sunt inviolabile n orice moment i n orice loc s-ar afla.
Articolul 25
Statul acreditar acord toate nlesnirile pentru ndeplinirea functiilor misiunii.
Articolul 26
Sub rezerva legilor i regulamentelor sale referitoare la zonele n care accesul este interzis sau
reglementat din motive de securitate naional, statul acreditar asigur libertatea de deplasare i de circulaie pe teritoriul su tutur:or membrilor misiunii.
Articolul 27
1. Statul acreditar permite i ocrotete comunicarea liber a misiunii n orice scopuri oficiale.
Pentru a comunica cu guvernul, precum i cu celelalte misiuni i consulate ale statului acreditant, oriunde
se gsesc acestea, misiunea poate folosi toate mijloacele de comunicare potrivite, inclusiv curierii
diplomatici i mesajeie n cod sau cifrate. Totui, misiunea nu poate instala i utiliza un post de radioemisie
dect cu asentimentul statului acreditar.
2. Corespondena oficial a misiunii este inviolabil. Prin expresia coresponden oficial- se
nelege ntreaga coresponden referitoiare la misiune i la funciile sale.
3. Valiza diplomatic nu trebuie s fie nici deschis, nici reinut.
4. Caietele care compun valiza diplomatic trebuie s poarte semne exempluterioare vizibile ale

196

caracterului lor i nu pot cuprinde dect documente diplomatice sau obiecte de uz oficial.
5. Curierul diplomatic, care trebuie s fie purttor al unui document oficial ce atest calitatea sa i
precizeaz numrul de colete ,care constituie valiza diplomatic, este ocrotit n exercitarea funciilor sale,
de statul acreditar. El se bucur de inviolabilitatea persoanei sale i nu poate fi supus nici unei forme de
arestare sau de deteniune.
6. Statul acreditant sau misiunea poate numi curieri diplomatici adhoc. In acest caz, dispoziiile
paragrafului 5 al prezentului articol vor fi de asemenea aplicabile, sub rezerva c imunitile pe care le
menioneaz vor nceta s se aplice de ndat ce curierul a remis destinatarului valiza diplomatic pe care
o are n grij.
7. Valiza diplomatic poate fi ncredinat comandantului unei aeronave comerciale care trebuie
s aterizeze la un punct de intrare autorizat. Acest comandant trebuie s fie purttorul unui document
oficial care s indice numrul coletelor ce constituie valiza, dar el nu este considerat ca un curier
diplomatic. Misiunea poate trimite pe unul din membrii si s ia n posesie, in mod direct i liber, valiza
diplomatic din minile comandantului aeronavei.
Articolul 28
Drepturile i redevenele percepute de ctre misiune pentru acte oficiale sunt scutite de orice
impozite i taxe.
Articolul 29
Persoana agentului diplomatic este inviolabil. El nu poate fi supus nici unei forme de arest sau
deteniune. Statul acreditar l trateaz cu respectul care i se cuvine i ia toate msurile corespunztoare
pentru a mpiedica orice atingere adus persoanei, libertii i demnitii sale.
Articolul 30
1. Locuina particular a agentului diplomatic se bucur de aceeai inviolabilitate si de aceeai
ocrotire ca si localurile misiunii.
2. Documentele sale, corespondena sa i, sub rezerva paragrafului 3 al art. 31, bunurile sale se
bucur de asemenea de inviolabilitate.
Articolul 31
1. Agentul diplomatic se bucur de imunitatea de jurisdicie penal a statului acreditar. El se
bucur de asemenea de imunitatea de jurisdicie civil i administrativ a acestuia, dac nu este vorba:
a) de o aciune reaI privind un imobil particular situat pe teritoriul statului acreditar, afar numai
dac agentul diplomatic nu-l posed n contul statului acreditant pentru realizarea scopurilor misiunii:
b) de o aciune privind o succesiune, n care agentul diplomatic figureaz ca exempluecutor
testamentar, administrator, motenitor sau legatar cu titlul particular, i nu n numele statului acreditant;
c) de o aciune privind o activitate profesional sau comercial, oricare ar fi ea, exercitt de
agentul diplomatlc n statul acreditar n afara functiilor sale oficiale.
2. Agentul diplomatic nu este obligat s depun mrturie.
3. Fa de agentul diplomatic nu poate fi luat nici o msur de executre, n afar de cazurile
prevzute la alineatele a), b) i c) ale paragr. 1 din prezentul articol i numai dac executrea poate avea
loc fr a se aduce atingere inviolabilitii persoanei sale sau a locuintei sale.
4. Imunitatea de jurisdicie a unui agent diplomatic n statul acreditar nu poate scuti pe acest
agent de jurisdicia statului acreditant.
Articolul 32
1. Statul acreditant poate renuna la imunitatea de jurisdicie a agenilor diplomatici i a
persoane!lor care beneficiaz de imunitaite n baza articolului 37.
2. Renuntarea trebuie s fie ntotdeauna expres.
3. Dac un agent diplomatic sau o persoan care beneficiaz de imunitate de jurisdicie n baza
art 37 intenteaz o aciune, el nu mai poate invoca imunitatea ,de jurisdicie fa de nici o cerere
reconvenional direct legat de cererea principaI.
4. Renunarea la imunitatea de jurisdicie pentru o aciune civil sau administrativ nu este
considerat ca implicnd renunarea la imunitatea privind msurile de executr:e a hotrrii, pentru care
este necesar o renuntare deosebit.

197

Articolul 33
1. Sub rezerva dispoziiilor paragr. 3 al prezentului articol, agentul diplomatic este, in ce privete
serviciile prestate statului acreditant, scutit de dispoziiile cu privire la asigurrile sociale n vigoare n statul
acreditar.
2. Scutirea prevzut la paragr. 1 al prezentului articol se aplic i oamenilor de serviciu
particulari care sunt n serviciul exclusiv al agentului diplomatic, cu condiia:
a) ca ei s nu fie ceteni ai statului acreditar sau s nu aib aici reedina lor permanent;
b) ca ei s nu fie supui dispoziiilor cu privire la asigurrile sociale n vigoare n statul acreditant
sau ntr-un al treilea stat.
3. Agentul diplomatic care are n serviciul su persoane crora nu li se aplic scutirea prevzut
la paragr. 2 din prezentul articol trebuie s respecte obligaiile pe care dispoziiile statului acreditar cu
privire la asigurrile sociale le impun celui care angajeaz.
4. Scutirea prevzut la paragr. 1 i 2 din prezentul articol nu exclude participarea voluntar la
regimul asigurrilor sociale al statului acreditar n msura n care este admis de acest stat.
5. Dispoziiile prezentului articol nu afecteaz acordurile bilaterale sau multilaterale referitoare la
asigurrile sociale care au fost ncheiate anterior (i nu mpiedic ncheierea ulterioar a unor asemenea
acorduri).
Articolul 34
Agentul diplomatic este scutit de orice impozite i taxe personale sau reale, naionale, regionale
sau comunale, cu excepia:
a) impozitelor indirecte care prin natura lor sunt n mod normal ncorporate n preurile mrfurilor
sau ale serviciilor;
b) impozitelor i taxelor asupra bunurilor imobile particulare situate pe teritoriul statului acreditar,
afar numai dac agentul diplomatic le posed n contul statului acreditant, n scopurile misiunii;
c) drepturilor de succesiune percepute de statul acreditar, sub rezerva dispoziiilor paragrafului 4
din articolul 39;
d) impozitelor i taxelor asupra veniturilor particulane care i au sursa n statul acreditar i a
impozitelor pe capitol prevevate asupra investiiilor fcute n ntreprinderi comerciale situate n statul acreditar;
e) impozitelor i taxelor percepute ca remuneraie pentru servicii concrete prestate;
f) drepturilor de nregistrare, gref, ipotec i de timbru n ce privete bunurile imobiliare, sub
rezerva dispoziiilor articolului 23.
Articolul 35
Statul acreditar trebuie s scuteasc pe agenii diplomatici de orice penetraie personal, de orice
serviciu public, indiferent de natura sa i de sarcinile militare, ca rechiziii, contribuii i ncartiruiri militare.
Articolul 36
1. Potrivit dispoziiilor legale i regulamentare pe care le poate adopta, statul acreditar acord
intrarea si scutirea de plata drepturilor de vam, taxelor i altor drepturi conexe, altele dect cheltuielile de
depozitare, de transport i cheltuielile aferente unor servicii similare pentru:
a) obiectele destinate uzului oficial al misiunii;
b) obiectele destinate uzului personal al agentului diplomatic sau al membrilor familiei sale, care
fac parte din gospodria sa, inclusiv efectele destinate instalrii sale.
2. Agentul diplomatic este scutit de controlul bagajului su personal, afar de cazul cnd exist
motive serioase s se cread c acesta conine obiecte care nu beneficiaz de scutirile menionate la
paragr. 1 din prezentul articol, sau obiecte al cror import sau export este interzis de legislaia sau supus
regulamentelor de carantin ale statului acreditar. ntr-un asemenea caz, controlul nu trebuie s se fac
dect n prezena agentului diplomatic sau a reprezentantului su autorizat.
Articolul 37
1. Membrii familiei agentului diplomatic care fac parte din gospodria sa beneficiaz de privilegiile
i imunitile menionate n articolele 29-36, afar de cazul cnd acetia sunt ceteni ai statului acreditar.

198

2. Membrii personalului administrativ i tehnic al misiunii, precum i membrii familiilor lor care fac
parte din gospodriile lor respective beneficiaz, dac nu sunt ceteni ai statului acreditar sau dac nu i
au reedina permanent n acest stat, de priviliegiile i imunitile menionate in articolele 29-35, dar
imunitatea de jurisdicie civil i administrativ a statului acreditar menionat la paragraful 1 al art. 31 nu
se aplic actelor ndeplinite n afara exercitrii funciilor lor. Ei beneficiaz de asemenea de privilegiile
menionate la paragraful 1 al articolului 36 n ceea ce privete obiectele importate cu ocazia primei lor
instalri.
3. Membrii personalului de serviciu al misiunii, care nu sunt ceteni ai statului acreditar sau care
nu i au reedina permanent aici, beneficiaz de imunitate pentru actele ndeplinite n exerciiul funciilor
lor i de scutirea de impozite i taxe pe salariile pe care le primesc pentru serviciile lor, precum i de
scutirea prevzut la art. 33.4. Oamenii de serviciu particulari ai membrilor misiunii, care nu sunt ceteni
ai statului acreditar sau nu i au acolo reedina permanent, sunt scutii de impozite i de taxe pe
salariile pe care le primesc pentru serviciile lor. In toate celelalte privine, ei nu beneficiaz de privilegii i
imuniti dect n msura admis de statul acreditar. Totui, statul acreditar trebuie s-i exercite jurisdicia
asupra acestor persoane n aa fel nct s nu stnjeneasc n mod excesiv ndeplinirea funciilor misiunii.
Articolul 38
1. Exceptnd cazul cnd statul acreditar a acordat privilegii i imuniti suplirmentare, agentul
diplomatirc care are naionaliltatea statului acreditar sau care i are reedina permanent n acest stat,
nu beneficiaz de imunitatea de jurisdicie i de inviolabilitate dect pentru actele oficiale ndeplinite n
exerciiul funciilor sale.
2. Ceilali membri ai personalului miisiunii i oamenii de serviciu particulari care sunt ceteni ai
statului acreditar sau care i au reedina penmanent n acest stat nu beneficiaz de privilegii i imuniti
dect n msura n care acest stat li le recunoate. Totui, statul acreditar trebuie s-i exercite jurisdicia
asupra acestor per,soane n aa fel nct s nu stnjeneasc n mod excesiv ndeplinirea funciilor misiunii.
Articolul 39
1. Orice persoan avnd drept la privilegii i imuniti beneficiaz de ele de ndat ce ptrunde pe
teritoriul statului acreditar pentru a-i lua n primire postul su, dac ea se afla deja pe acest teritoriu, de
ndat ce numirea sa a fost comunicat Ministerului Afacerilor Externe sau oricrui alt minister asupra
cruia se va fi convenit.
2. Cnd funciile unei persoane care beneficiaz de privilegii i imunitti iau sfrsit aceste
privilegiile i imunittile nceteaz n mod normal in momentul n care aceast persoan prsete ara
sau la expirarea unui termen raional care i va fi fost acordat n acest scop, dar ele continu pn n acest
moment, chiar n caz de conftict armat. Totui, imunitatea continu n ceea ce privete actele ndeplinite
de ctre aceast persoan n exercitarea funciilor sale ca membru al misiunii.
3. In caz de deces al unui membru al misiunii, membrii familiei sale continu s beneficieze de
privilegiile i imunitile de care ei beneficiaz, pn la expirarea unui termen potrivit care s le permit s
prseasc teritoriul statului acreditar.
4. n caz de deces al unui membru al misiunii care nu este cetean al statului acreditar sau nu-i
are reedina permanent n acest stat, sau al unui membru al familiei sale care face parte din gospodria
sa, statul acreditar permite retragerea bunurilor mobile ale defunctului, cu excepia acelora care vor fi fost
achiziionate n aceast ar i care fac obiectul unei interziceri de export n momentul decesului su. El nu
va fi prelevat de drepturile de succesiune asupra bunurilor mobile a cror prezent n statul acreditar se
datora exclusiv prezenei n acest stat a defunctului n calitate de membru al misiunii.
Articolul 40
1. Dac agentul diplomatic traverseaz teritoriul sau se gsete pe teritoriul unui al treilea stat,
care i-a acordat o viz de paaport, n cazul n care aceast viz este cerut, pentru a merge s-i asume
funciile sau s-i ia n primire postul, sau pentru a se ntoarce n ara sa, statul ter i va acorda
inviolabilitatea i toate celelalte imuniti necesare pentru a-i permite trecerea sau ntoarcerea. In acelai
fel va proceda i cu membrii familiei agentului diplomatic care beneficiaz de privilegii i imuniti i care
nsoesc sau cItoresc separat pentru a-l ntlni sau pentru a se ntoarce n ara lor.
2. In condiii similare acelora care sunt prevzute la paragraful 1 al prezentului articol, statele
tere nu trebuie s stnjeneasic trecerea pe teritoriul lor a membrilor personalului administrativ i tehnic
sau de serviciu al misiunii i a membrilor familiilor lor.
3. Statele tere acord corespondenei i celorlalte comunicri oficiale n tranzit, inclusiv mesajele
n cod sau cifrate, aceeai libertate i ocrotire ca i statul acreditar. Ele acord curierilor diplomatici, crora
li s-a acordat viz de paaport, dac o asemenea viz se cere, i valizelor diplomatice n tranzit, aceeai
inviolabilitate i aceeai ocrotire pe care statul acreditar este obligat s le-o acorde.

199

4. Obligaiile statelor tere prevzute la paragrafele 1, 2 i 3 ale prezentului articol se aplic de

asemenea persoanelor menionate n aceste paragrafe, ca i comunicrilor oficiale i valizelor diplomatice,
cind prezena lor pe teritoriul statului ter este datorat forei majore.
Articolul 41
1. Fr prejudiciul privilegiilor i imunitilor lor, toate persoanele care beneficiaz de aceste
privilegii i imuniti au datoria de a respecta legile i regulamentele statului acreditar. Ele au de asemenea
datoria de a nu se amesteca n treburile interne ale acestui stat.
2. Toate problemele oficiale tratate cu statul acreditar, ncredinate misiunii statului acreditant,
trebuie s fie tratate cu Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditar sau prin intermediul su, sau cu
oricare alt minister asupra cruia se va fi convenit.
3. Localurile misiunii nu vor fi utilizate ntr-un mod incompatibil cu funciile misiunii, aa cum sunt
ele enunate n prezenta Convenie, n alte reguli ale dreptului internaional sau n acordurile speciale n
vigoare ntre statul acreditant i statul acreditar.
Articolul 42
Agentul diplomatic nu va exercit n statul acrediltar vreo activitate profesional sau comercial n
vederea unui ctig personal.
Articolul 43
Funciile unui agent diplomatic iau sfrit n special:
a) prin notificarea statului acreditant ctre statul acreditar c funciile agentului diplomatic au luat
sfrit;
b) prin notificarea statului acreditar ctre statul acreditant c, n conformitate cu paragraful 2 al
articolului 9, acest stat refuz s recunoasc agentul diplomatic ca membru al misiunii.
Articolul 44
Statul acreditar trebuie, chiar i n caz de conflict armat, s acorde nlesniri care s permit
persoanelor care beneficiaz de privilegii i imuniti, altele dect cetenii statului acreditar, ca i
membrilor familiei acestor persoane, indiferent de naionalitatea lor, s prseasc teritoriul su n
termenele cele mai potrivite. El trebuie ndeosebi, dac este nevoie, s le pun la dispoziie mijloacele de
transport necesare pentru ei nii i pentru bunurile lor.
Articolul 45
In cazul ruperii relaiilor diplomatice ntre dou state, sau dac o misiune este rechemat definitiv
sau temporar:
a) statul acreditar este obligat, chiar n caz de conflict armat, s respecte i s ocroteasc
localurile misiunii, precum i bunurile i arhivele sale;
b) statul acreditant poate ncredina paza localurilor misiunii, cu bunurile care se gsesc aici,
precum i arhivele unui stat ter acceptabil pentru statul acreditar;
c) statul acreditant poate ncredina ocrotirea intereselor sale i ale cetenilor si unui stat ter
acceptabil pentru statul acreditar.
Articolul 46
Cu consimmntul prealabil al statului acreditar i la cererea unui stat ter nereprezentat n acest
stat, statul acreditant poate s asume ocrotirea temporar a intereselor statului ter i ale cetenilor
acestuia.
Articolul 47
1. Aplicnd dispoziiile prezentei Convenii, statul acreditar nu va face discriminare ntre state.
2. Totui, nu vor fi considerate ca discriminatorii:
a) faptul c statul acreditar aplic n mod restrictiv una din dispoziiile prezentei Convenii pentru
motivul c aceasta este aplicat n acest mod misiunii sale din statul acreditant;
b) faptul c unele state i asigur n mod reciproc, prin cutum sau pe cale de acord, un
tratament mai favorabil dect cel cerut de dispoziiile prezentei Convenii.
Articolul 48

200

Prezenta Convenie va fi deschis semnrii tuturor statelor membre ale Organizaiei Naiunilor
Unite sau ale unei instituii specializate, precum i oricrui stat parte la Statutul Curii Internaionale de Justiie i oricrui alt stat invitat de Adunarea General a Organizaiei Naiunilor Unite s devin parte la
Convenie, dup cum urmeaz: pn la 31 octombrie 1961, la Ministerul Federal al Afacerilor Externe al
Austriei, i apoi, pn la 31 martie 1962, la Sediul Organizatiei Natiunilor Unite la New York.
Articolul 49
Prezenta Convenie va fi ratificat. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul General
al Organizaiei Naiunilor Unite.
Articolul 50
Prezenta Convenie va rmne deschis aderrii oricrui stat care aparine uneia din cele patru
categorii menionate la articolul 48. Instrumentele de aderare vor fi depuse la Secretarul General al
Organizaiei Naiunilor Unite.
Articolul 51
1. Prezenta Convenie va intra n vigoare n a treizecea zi de la data depunerii la Secretarul
General al Organizaiei Naiunilor Unite a celui de-al douzeci si doilea instrument de ratificare sau de
aderare.
2. Pentru fiecare din statele care vor ratifica Conventia sau vor adera la aceasta dup depunerea
celui de-al douzeci i doilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenia va intra n vigoare ntr-a
treizecea zi dup depunerea de ctre acest stat a instrumentului su de ratificare sau de aderare.
Articolul 52
Secretarul General al Organizaiei Naiunilor Unite va notifica tuturor statelor care aparin uneia
din cele patru categorii menionate la articolul 48:
a) semnturile puse pe prezenta Convenie i depunerea instrumentelor de ratificare sau de
aderare, n conformitate cu articolele 48, 49 i 50;
b) data la care prezenta Convenie va intra n vigoare, n conformitate cu articolul 51.
Articolul 53
Originalul prezentei Convenii, ale crei texte englez, chinez, spaniol, francez i rus au aceeai
valoare, va fi depus la Secretarul general al Organizaiei Naiunilor Unite, care va transmite o copie certificat conform tuturor statelor aparinnd uneia din cele patru categorii menionate la articolul 48.
Drept care plenipoteniarii mai jos semnai, autorizai n modul cuvenit de guvernele lor
respective, au semnat prezenta Convenie.
Incheiat la Viena, la optsprezece aprilie una mie nou sute aizeci i unu.

201

BIBLIOGRAFIE

1/. Defence Diplomacy in Central and Eastern Europe: Challenges to Comparative

Public Policy, workshop, International Institute for Strategic Studies, Londra, 4-5
decembrie 2000
2/. Michael Handel,The Diplomacy of Surprise, University Press of America, Harvard
Studies in International Afaires, no.44
3/. Thomas Shelling,Strategia Conflictului, Editura Integral Bucuresti
4/. Jean-Luois Dufour, Crizele Internationale, Editura Corint, 2002
5/. Michael I. Handel,Leaders and Intelligence, Frank Cass & CO. 1989
6/. Directia Informatii Militare intre fictiune si adevar , Bucuresti 1994
7/. Mircea Malita, Diplomatia, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1968
8/. Ionel Closca, Ion Suceava, Tratat de drept international umanitar, Editura V.I.S.
Print, Bucuresti, 2000
9/. ***

Dictionar de termeni diplomatici, Universitatea Nationala de Aparare, SUA

10/. Sir Harold Nicolson, Diplomacy, Oxford University Press,1964

11/. *** Puteri si influente, Beaumarchais Center for International Research, Editura
Corint, Bucuresti 2001
12/. *** NATO Handbook, NATO Office of Information and Press, 2001
13/. Henry Kissinger, Diplomacy, Simon & Schuster, New York, 1994
14/. Oretha D. Swartz, Service Etiquette, Naval Institute Press, 1977
15/. Shaun Riordan, Noua diplomatie, Editura Antet, 2004
16/. Michael I.Handel, The Diplomacy of Surprise, 1981
17/. Aymeric Chauprade, Francois Thual, Dictionar de geopolitica, Editura
Corint,2003
18/. *** Diplomatic Bluebook 2004, Ministry of Foreign Affairs, Japan
19/. Louis Dussault, Protocolul, Editura Galaxia,1996
20/. Mic dictionar diplomatic

203