Sunteți pe pagina 1din 7

Analiza biochimica a sangelui

Sangele uman este alctuit dintr-o parte lichida, plasma


sanguina, in care plutesc o serie de celule specifice sangelui, si o
parte solida in care se gasesc elementele celulare (globule albe,
globule rosii si trombocite). Rolul sangelui este acela de a
transporta nutrientii si oxigenul la nivelul tesuturilor corpului, de
unde preia bioxidul de carbon si produsii de catabolism tisular,
transportandu-i la nivelul organelor de eliminare.
Sangele are proprietatea de a se coagula la cateva minute dupa
ce a fost recoltat din vena pacientului, separandu-se in ser si
cheag. Serul impreuna cu plasma constituie baza analizelor de
biochimie si serologie.

Ce este analiza biochimica?


Analiza biochimica a sangelui este o metoda de analiza a
nivelurilor glicemiei, a balantei hidro-electrolitice si a functiei
renale. Se recomanda a fi efectuata in analize de rutina sau
pentru monitorizarea unor tratamente, pentru diagnosticul unor

afectiuni. Presupune recoltarea de sange din vena unui brat al


pacientului, dimineata, pe nemancate.
Ce masoara?
Principalii parametrii urmariti sunt:
Analiza zaharului in sange
Glucoza este cea mai importanta componenta din sangele
uman, dintre zaharuri (alaturi de lactoza si fructoza). Glucoza
este prezenta in dulciuri si amidonoase (cartofi, paste, orez,
cereale de orice fel). Glucoza poate fi produsa de organism din
orice aliment, fie el chiar si grasime sau proteina. Prin arderea
glucozei se obtin 4 cal.
Valoarea normala a glicemiei (analiza glucozei din sange) este
cuprinsa in intervalul 65-110 mg/ 100 ml sange. Valori peste
normale (hiperglicemie) se intalnesc in principal in diabetele
zaharat si pancreatic, dar si in boli endocrine, stres intens sau
secretie de hormoni in exces. Hipoglicemia (glicemia sub valori
normale) da transpiratie, slabiciune, tremur si apare cand
organismul este supus unui efort fizic considerabil, in bolile de
ficat, la alimentatie deficitara, in boli asociate glandelor
endocrine si chiar diabet.
Analiza proteinelor sanguine
Cantitatea de proteine sanguine depinde de stilul de
alimentatie, majoritatea fiind de sursa animala (carne, oua, lapte,
branza) sau de origine vegetala (mazare, fasole, linte, soia). Prin
ardere, un gram de proteine furnizeaza o energie de 4 calorii.
Analiza masoara cantitatea de proteine totale (valori normale

6.6-8.6g/100ml), proteinograma, raportul albumina/ globulina,


probe hepatice, fibrinogenul (substanta proteica fabricata de
ficat cu rol in coagularea sangelui), precum si deseurile proteice
(acid uric, creatinina si uree)
Deseurile proteice reprezinta ceea ce ramane in urma
consumului de proteine si nu mai poate fi utilizat de catre
organism, fiind eliminat din sange prin urina sau transpiratie.
Cand valorile acestora depasesc intervalul admis, devin
periculoase pentru organism. De aceea, trebuie evitat consumul
exagerat de alimente proteice, carne sau organe, precum si
cafeaua, alcoolul, ceaiul si medicamentele care cresc valorile
acidului uric in sange.
Valorile normale sunt:
Acidul uric: in sange 2-5 mg/100ml, in urina 0,30-0,80 g/24h
Ureea: in sange 20-50 mg/100ml, in urina 15-35 g/24h
Creatinina: in sange 0,6-1,2 mg/100ml, in urina 0,8-1,9 g/24h
Analiza grasimilor din sange (lipide)

Lipidele constituie cea mai importanta sursa de energie a


organismului, prin arderea unui gram de grasime obtinandu-se 9
calorii. Constituie 15% din greutatea corpului, fiind folosite de

catre organism in caz de subalimentare sau la efort fizic intens.


Cresterea depozitelor de lipide duce in timp la obezitate,
surplusul depunandu-se pe peretii arterelor
(arteroscleroza). Analiza masoara cantitatea totala de lipide,
trigliceride, colesterolul si lipoproteinele.
Analiza bilirubinei
Bilirubina, substanta verde-galbui care provoaca icterul la
bebelusi, este secretata de ficat. In cazuri normale, valoarea
bilirubinei din sange este foarte mica, insa creste in cazul bolilor
de ficat sau al calculilor biliari.
Analiza enzimelor din sange
Enzimele sintetizeaza substantele alimentare (lipide,
proteine, glucide) in unele mai simple. Enzimele (sau fermentii)
sanguine sunt prezente in toate celulele si lichidele din organism
(sange, bila, urina, sucuri digestive), fiind importante de urmarit
in cazul bolilor de ficat, inima, oase, rinichi, prostata, pancreas.
Cel mai des se analizeaza fosfataza alcalina (creste in boli de
oase sau calculi renali), fosfataza acida (creste in bolile oaselor
si ale prostatei), aldolaza (arata prezenta hepatitei virale),
transaminazele (importante in prevenirea bolilor de inima, ficat,
muschi sheletici), colinestaraza, amilaza, lactat dehidrogeneza si
creatinin kinaza.
Analiza hormonilor
Hormonii sunt produsi de glandele endocrine si eliberati in
sange cu scopul de a regla buna functionare a tuturor organelor
din corp. In cadrul acestei analize sunt urmariti parametrii

hormonului de sarcina (hCG gonadotropina corionica umana,


hormon prezent in urina femeii insarcinate la 12-14 zile de la
conceptie, responsabil de pozitivarea testului de sarcina, sau in
sange la 11 zile de la conceptie), hormonii grandei tiroide
(cantitatea de iod din sange) sau ai glandei suprarenale.
Analiza mineralelor (ionograma)
Se analizeaza concentratia principalelor elemente prezente
in sangele organismului sodiu, clor, calciu, fosfor, potasiu, fier,
magneziu, plumb, iod. Valorile ionogramei depind de stilul de
alimentatie, de sezonul in care se face analiza, de varsta
pacientului.
Sodiul retine apa in organism. Creste daca mancam foarte
sarat sau avem afectiuni renale (sarea nu se mai elimina prin
urina, ramanad stocata in organism). Scade in sezonul cald
datorita transpiratiei si cantitatilor mari de apa baute, daca
adoptam o alimentatie cu continut mic de sare, in caz de efort
fizic intens.
Clorul trebuie interpretat prin asociere cu sodiul (clorura de
natriu este sarea de bucatarie), intrucat scade sau creste odata cu
acesta.
Calciul este cel mai intalnit mineral din organism, de o
importanta cruciala, intrucat contribuie la formarea oaselor si a
dintilor. Lipsa lui da osteoporoza (demineralizarea oaselor),

osteomalacie (inmuierea oaselor), rahitism si contractii


involuntare ale muschilor (nesuferitii carcei).
Calciul patrunde in organism prin intermediul apei baute si
ale alimentelor bogate in calciu (lapte, branza, paine), surplusul
fiind eliminat prin urina si fecale. Valorile crescute de calciu
provoaca calculii renali (pietre la rinichi); sa nu uitam ca
profilaxia rahitismului la copii presupune administrarea
vitaminei D si expunerea solara zilnica, ceea ce face sa creasca
nivelul calciului din sange. Exista cateva categorii de indivizi
care trebuie sa ia suplimente de calciu regulat: copiii, femeile
insarcinate si batranii.
Fosforul contribuie la buna functionare a sistemului nervos,
a inimii si a enzimelor sanguine, el fiind strans legat de calciu cu
care formeaza fosfatul de calciu necesar cresterii si mentinerii
integritatii oaselor si dintilor. Excesul de fosfor se elimina prin
urina, formand calculi urinari. Niveluri scazute de fosfor in
sange intalnim in rahitism, in boli cu diaree cronica. Alimentele
cu continut mare de fosfor sunt carnea si ouale, icrele, lactatele.
Potasiul ajuta la buna functionare a inimii si a muschilor
scheletici. Este prezent in toate alimentele, indeosebi in fructe
(pere, mere, cirese) si legume. Nivelul potasiului din sange
scade la consum regulat de paine alba, dulciuri rafinate, in cazul
administrarii de medicamente pe baza de cortizon, laxative si
purgative.

Fierul este principalul mineral din compozitia globulelor


rosii, de aici si culoarea rosie a acestora. Fierul ajunge in
organism prin intermediul apei si al alimentelor bogate in fier.
Scaderea fierului din sange duce la anemie feripiva.