Fiziologia sistemului limbic

Scoarta limbica este filogenetic partea cea mai veche a coretxului

cerebral,din care cauza se numeste paleocortex.
Din puncet de vedere functional este legata de functia olfactiva,
rinencefal.
Are rol integrativ cu implicatii in comportamentul motivationalemotional( creier emotional),in functiile vegetative(creier visceral).
Sistemul limbic cuprinde totatlitatea formatiunilor nervoase implicate
in impulsul si comportamentul motivational-emotional .
In centru acestor formatiuni nervoase se afla hipotalamusul.
Structurile paleocorticale: sunt in relatie cu sistemul olfactiv
rinencefal: bulbul si tuberculul olfactiv,aria piriforma ,hipocampul.
Structurile neocorticale: polul anterior al lobului temporal, lobul
orbital si lobul insulei, zonele mediale ale lobului frontal, parietal,
temporal si occipital.
Formatiunile subcorticale ale sistemului limbic sunt organizate intr-o
ierarhie structural-functionala incepand cu formatiunea
reticulata,hipotalamusul, talamusul pana la lobul limbic si neocortex.
Intre aceste formatiuni exista multiple conexiuni:
- Fornixul: ce uneste hipocampul cu corpii mamilari.
-Tractul mamilo-talamic
-Circuitul limbic al emotiei
Zonele sistemuli limbic implicate in olfactie sunt:cortexul prepiriform,
cortexul periamigdalian si hipocampul. Aceasta explica influenta
olfactiei asupra sistemului nervos vegetativ sistemului vascular,asupra
comportamentului emotional si sexual.
Multiple conexiuni corticale a nucleului amigdalian asigura un
contingent aferential de informatii referitoare la relatia organismului cu
mediul. Din aceste considerente nucleul amigdalian este considerat
fereastra sistemului limbic.
Stimularea nucleului amigdalian produce o senzatie de frica puternica
uneori furie.
Hipocampul: constituie un canal informational ce asigura intrarea
semnalelor senzoriale in sistemul limbic.
Hipocampul joaca rol important in performantele de memorie recenta
si de invatare.
Stimularea lui produce pierderea contactului cu lumea
inconjuratoare,accese epileptice psihomotorii sau psihosenzoriale.
Hipotalamusul: este sediul centrilor primari ai placerii-zona ventromediana si ai suferintei- zona posterioara tuberala.
Septul si regiunea preoptica sunt formatiuni care prin stimulare produc
placere, pe cand hipocampul,talamusul,amigdala genereaza suferinta.

Comportamentul alimentar: Hipotalamusul cuprinde zonele

de integratie primara ale alimentatiei ,centrul foamei si al
satietatii.
Distugerea bilaterala a nucleului amigdalian duce la pierderea
capacitaii de alegere si diferentiere a alimentelor.
Comportamentul sexual : La om functia sexuala este intens
encefalizata conditionata de factori sociali si psihici.
Neuroni dopaminergici sunt implicati in lansarea de LH si FSH.
Stimularea septului si hipocampului determina manifestari de
comportament sexual.
Comportamentul de autoconservare-aparare: la baza
acestuia stau simtamintele de placere-suferinta,dependente de
hipotalamus,controlate si integrate de sistemul limbic si
neocortexul de asociatie .
Sistemul limbic mai intervine in :
- imprimarea ritmurilor biologice
- definirea constelatiei endocrino-vegetative
- echilibrul psiho-somatic
- optimizarea activitatii intelectuale