AMPRENTA GENETICA N PRACTICA MEDICO-LEGALA

Istoria justitiei este presarata de descoperiri stiintifice care constituie tot attia pasi n sensul unor
probe dorite a fi de nerespins, indiferent de obiectivele propuse. Cercetarea stiintifica este
strabatuta de dezbateri, marcate rareori de crize privind raporturile dintre stiinta si om, ntre
cercetarea constanta si legitima asupra securitatii necesare exercitiului libertatii si riscul per-
manent de a submina aceste libertati.

Ca si amprentele digitale la nceputul secolului si amprenta genetica, apare azi ca aducnd un

aport crucial n serviciul politiei, justitiei si adevarului. Dar mai mult dect amprentele digitale,
amprentele genetice sunt n centrul conflictelor dintre nevoile noastre fundamentale.

n 1944 Oswald Avery a stabilit rolul componentei celulare cunoscute sub denumirea DNA
(dezoxiribonucleic acid) - ADN (acidul dezoxiribonucleic) - n romna ca vehicolul transmiterii
caracterelor ereditare. n 1953 James Watson si Francis Crick au elucidat structura moleculei de
ADN sub forma dublei spirale.

n stiinta, ca si n arta, forma urmeaza functiei, ntruct adevarata explicatie a proprietatilor sale
unice, presupune capacitatea de a se transmite cu exactitate din generatie n generatie. n 1980
David Botstein si colaboratorii au fost primii care au exploatat micile variatii gasite ntre oameni
la nivel genetic, ca repere pentru constructia unei harte a genomului uman. Tipul particular al
variatiei, pe care ei au utilizat-o, a fost denumita "Restriction Fragment Lenghth Polymorphism"
(RFLP- polimorfismul de talie).

n 1984, n timp ce studia markerii bolilor n ADN, Alee Jeffreys a descoperit unica aplicabilitate
a tehnologiei RFLP n identificarea persoanei. Metoda sa, denumita amprenta ADN", a fost
modificata si adoptata de catre laboratoarele politiei criminale si generalizata astazi n lume.
Oamenii de stiinta accepta azi ca fiind mai descriptiv si mai complet termenul de profil ADN sau
profilul ADN. n 1986 termenul de "polymerase chain reactin" (PCR - reactia polimerazica
inplant) a fost inventat de Kary Mullis care a si primit o parte a premiului Nobel n chimie pentru
descoperirea sa. PCR, mai mult dect orice alt progres stiintific, n afara poate de elucidarea
structurii ADN a schimbat fata biologiei moleculare. Astfel tehnologia RFLP si PCR mpreuna
formeaza piatra de temelie a profilului ADN.

Trebuie de notat faptul ca analiza ADN, n general are o mult mai larga arie de utilizare si un mai
lung istoric, dect exacta identificare a probelor provenind de la locul faptei. Asa cum s-a
mentionat mai sus, o aplicatie initiala si continua este cercetarea genelor implicate n boli. n
mare parte, gratie eforturilor depuse n proiectul deslusirii genomului uman, toate informatiile
continute n codul genetic uman au nceput si continua a fi descifrate si catalogate. Astfel se
ajunge la identificarea genelor implicate n boli ca cea a lui Huntington, a fibrozei chistice,
distrofiilor musculare si variatele influente genetice n cancer. O aplicatie specifica consta n
monitorizarea transplantului de maduva osoasa la bolnavii de leucemie. Aceste aplicabilitati ale
profilului ADN sunt mai rapide si mai putin nclinate spre eroare, ca orice alta metoda de tipare a
sngelui. Cnd sngele bolnavului corespunde caracterului de histocompatibilitate ale donorilor,
transplantul este posibil. Mai mult pentru stabilirea diagnosticului si a medicatiei se folosesc
probe clinice de nlocuire a generior n unele din aceste boli.

Cercetarea filiatiei este printre primele domenii n care profilul ADN a fost folosita. Cercetarea
paternitatii, care se rezolva pna acum numai prin expertiza serologica, ncepe a se ndrepta catre
testul ADN.

Resturile biologice spre exemplu pot, de asemenea, fi identificate prin profilul ADN, si putnd fi
uneori folosite si dupa moarte n determinarea probabilitatii sau a unei strnse relatii genetice cu
cei n viata. Copiii abandonati ar putea reveni la adevaratii parinti aplicnd testul ADN. Tot prin
acest test, laboratoarele de identifeiare ale fortelor armate americane au identificat resturile
umane a 15 veterani ai razboiului din Vietnam la cei 20 ani dupa moartea acestora.

Afost initiat recent un program de rutina pentru colectarea de probe de la toti membrii fortelor
armate americane. Resturi din corpul uman pot folosi la identificare n cazul catastrofelor de tot
felul, cum ar fi cazul de la Balotesti.

Exemplele de identificare prin testul ADN ncep sa fie din ce n ce mai numeroase n cazuri
foarte complicate, ramase fara raspuns pna acum. Unul din cazurile cele mai des citate de
aplicare a testului ADN este cel prin care n Marea Britanie a fost identificat Colin Pitchfork ca
responsabil pentru moartea a doua fete, dupa ce initial, pe baza aceluiasi test, a fost acuzat un
inocent. Noutatea acestui caz consta n faptul ca fiecare barbat ntre 13 si 34 ani (aproape 4000)
domiciliati n trei sate apropiate au fost chemati sa dea spre analiza probe de snge, ceea ce a dus
la descoperirea adevaratului autor.

n Statele Unite att FBI ct si companii private acreditate, utilizeaza testul ADN n medicina
judiciara. Astfel, de la introducerea testului n anul 1986 n SUAel a fost folosit n peste 24.000
de cazuri. Este de remarcat ca mai mult de 1/3 din suspectii de viol au fost eliberati, fiind exclusi
prin testul ADN. Excluderea unui suspect prin testul ADN este absoluta, nefiind n nici un caz
vorba de o probabilitate statistica. n SUA se continua aplicarea testului la cei acuzati pe baza
unor probe incerte, iar rezultatele obtinute nu au putut fi contestate din punct de vedere stiintific.

Asadar, testul ADN permite astazi de a se gasi semnatura crimei n codul genetic al autorului.

Privit ntr-o maniera generala, aplicabilitatea testului ADN se refera la 4 domenii importante:

28
1. Identificarea suspectilor;

2. Descoperirea crimelor sau delictelor;

3. Cercetarea paternitatii;

4. Idenficiarea victimelor catastrofelor.

Este important de subliniat ca utilizarea ADN n practica judiciara desi constituie un element
probant al anchetei, nu trebuie sa i se substituie ci s-o ntareasca. Introducerea acestei probe,
necesita neaparat o modificare a practicii anchetatorilor pe teren, cum ar fi tehnicile de prelevare
a probelor, absenta ideilor preconcepute, etc, ceea ce de fapt semnifica o noua organizare a
anchetei.

Merita subliniat nsa faptul ca n numeroase tari acest mare progres al stiintei nu este nsotit de
clarificari pe plan juridic; unul dintre pericole ar fi practicarea testului fara stirea persoanei.
Astfel se pune problema consimtamntului n virtutea principiului inviolabilitatii persoanei,
aspect nereglementat nca legal. Apoi, o data prelevate, ce devin esantioanele? Cum sa te pui la
adapost de o utilizare necontrolata? lata tot attea probleme care-si asteapta nca un raspuns.

Aplicatiile stiintei n arena justitiei este fundamental una de reconstructie adica ncercarea de a
ajuta n a se stabili ce s-a ntmplat, cnd s-a ntmplat, unde s-a ntmplat si cine este
implicat Citndu-I pe Conan Doyle care spunea "cnd niciodata nu ai exclus imposibilul, ramne
ceva care desi improbabil, poate fi adevarat", ntelegem de ce atunci cnd stiinta este aplicata n
acest domeniu este obligatoriu implicata medicina legala, chemata astfel sa ajute justitia n
stabilirea att n penal, ct si n civil a unor elemente concrete biofizice. Legea defineste
elementele infractiunii; stiinta contribuie prin informatii n a determina daca un element exista
sau nu.

n medicina judiciara si criminalistica exista doua principale concepte prin care se fac asocierile
dintre probleme: acestea sunt cunoscute sub denumirile de "identificare" si "individualizare".

Un subiect este identificat atunci cnd el poate fi distins dintr-un grup de subiecti avnd
caracteristici similare. Un subiect nsa poate fi individualizat numai atunci cnd descrierea lui
difera de orice alt subiect existent n lume. Individualizarea rezida deci n cunoasterea unor
caractere foarte rare si care, binecunoscute si controlate prin studii populationale, permit
diferentierea de alti subiecti cu caractere similare.

stiinta medico-legala si criminalistica au clasificat un numar de probleme cu care s-au confruntat

n mod obisnuit n investigatiile criminale si a dezvoltnd teste bazate pe acele caracteristici care
s-au dovedit utile n identificare, precum si probleme care apartin unei anumite categorii de
situatii. Spre exemplu, parul este n mod obisnuit gasit n cazul unor crime si acte de violenta.
Analistii au gasit ca examinnd anumite caracteristici microscopice, l vom putea identifica fie
drept par fie ca o fibra oarecare, caractere care de asemenea pot servi n a-l plasa n categoria
parului uman si nu animal.
Un element cheie ce trebuie luat n seama atunci cnd determinam daca o caracteristica apartine
unei categorii sau este o caracteristica individuala, este originea acelei caracteristici. Acele
caracteristici descrise n cadrul unui proces controlat devin caracteristicile unei categorii.
Exemplul include specificitatea ghinturilor unei arme, caracteristicile urmei unui obiect de
ncaltaminte, cocaina din planta, sau grupa sanguina a unei persoane. Primele doua exemple
rezulta din procesul repetitiv al fabricarii, n timp ce urmatoarele doua exemple sunt produse
biologice sub control genetic. Asadar, cnd obiecte sau substante sunt produsul unui proces
repetitiv supus controlului, rezulta caracteristicile unei anumite categorii. Caracteristicile
uneianumite categorii pot sa cuprinda milioane de subiecte identice sau numai doua.

Trasaturile individuale sunt cele create de procese ntmplatoare si prin aceasta neprevizibile si
necontrolabile. Amprentele digitale sunt rezultatul unui proces ntmplator ce are loc ntr-un
anumit moment al gestatiei. Datorita numarului diferitelor combinatii posibile de trasaturi sau
combinatii spatiale ale degetului, se accepta ca nu exista doua amprente digitale identice.

Valoarea unei metode de identificare rezida n abilitatea expertului de a compara urmele lasate la
locul faptei cu cele gasite pe alte materiale. Daca urmele sunt gasite similare, atunci sunt
individualizate caracteristicile net diferite dintre cele doua urme.

Referindu-ne la amprentele digitale este de notat ca, ntruct toata lumea s-a obisnuit cu ideea ca
ele reprezinta caracteristici individuale s-a extrapolat aceasta notiune si la ADN cu toate ca n
fond denumirea este inadecvata. Metoda amprentei genetice dezvoltata de Alee Jeffreys
examineaza mai multe locusuri ale ADN dintr-un genom o singura data; rezultatul a fost modele
de benzi a caror complexitate a sugerat amprenta digitala si ea este probabil specifica si unica
pentru fiecare individ. Din cauza complexitatii sistemului totusi s-a decis ca examinarea, unui
singur profil genetic sa permita obtinerea unui rezultat mai usor de nteles si arata mai bine
printr-o apreciere numerica semnificatia modelelor genetice similare. Aceasta metoda numita
profilul ADN este de asemenea mai adecvata examinarii unor probe amestecate, si de atunci un
numar de 1-2 benzi obtinute de la o persoana devin concludente.

ADN-ul poate fi izolat gratie tehnicilor chimice simple. Aceasta etapa poate deveni foarte
delicata n criminalistica datorita calitatii probelor prelevate, conservarii acestora si suportului pe
care ele se gasesc.

ADN poate fi extras n cadrul unei spete judiciare fie din:

- snge prelevat pe anticoagulant;

- urme de snge gasite la locul faptei;

- celule epiteliale (bucale, vaginale) sau sperma prelevate pe tampon sau din pete;

- celule ale radacinii parului sau chiar din par;

29
- celule osoase;

- celule ale pulpei dentare.

S-a stabilit cu exactitate cantitatea de ADN continuta n fiecare prelevat. De asemenea, se stie
astazi ca sunt necesare aproximativ 100 celule pentru a putea realiza o amprenta genetica.

n cazul parului fara bulb sau a oaselor vechi este preferabil sa fie studiat ADN-ul mitocondrial,
caci el exista ntr-un mai mare numar de copii dar el este exclusiv de origine materna.

Valoarea prelevarilor de la locul faptei pentru cercetarea ADN depinde de pregatirea expertilor,
tinnd seama ca:

- orice proba prelevata poate fi pierduta;

- orice proba defectuos prelevata poate fi contaminata.

Evident ca principala limita a analizei ADN este absenta prelevarilor. Prin urmare, n toate tarile
se insista asupra unei pregatiri adecvate a personalului nsarcinat cu prelevarea probelor de la
locul faptei n vederea analizei ADN si n multe tari unor astfel de specialisti li se elibereaza
chiar o diploma dupa un examen de specialitate.

Este de notat ca aceasta formare profesionala trebuie sa fie continuata, dat fiind evolutia rapida a
metodelor de prelevare corespunzatoare diferitelor probe. Precautiile ce se iau sunt extrem de
stricte. Astfel, scena crimei este nconjurata de un cordon prin care nu se poate trece. n acest
perimetru nu patrunde dect personalul specializat si ctiva reprezentanti ai aparatului de justitie
avnd haine de protectie si nsotiti de persoane calificate. Criminalistii, ei nsisi, vor avea haine
de protectie speciale, caschete, manusi si masca, (manusile se schimba dupa fiecare proba
prelevata). Aceste masuri se nscriu pe linia grijii permanente de a nu polua zona contaminata
inclusiv necontaminarea virala.

Atunci cnd tehnicianul expert ajunge la locul faptei, nu trebuie sa aiba idei preconcepute, sa fie
ermetic oricarui comentariu, sa preleveze nediscriminatoriu sau prioritar orice urma din zona sau
de pe persoanele care sunt sau au trecut prin zona, sa observe att urmele vizibile ct si cele
invizibile, sa nu accepte dupa aparente originea urmelor (spre exemplu o pata rosie nu trebuie
neaparat catalogata drept snge etc). Cercetarea locului faptei reclama multe ore de lucru.

Conservarea probelor prelevate este de asemenea esentiala. Urmele biologice vor trebui uscate,
plasate n pungi speciale si conservate la rece. Aducerea probelor la laborator trebuie realizata n
minimum de timp.

Se poate afirma ca succesul si calitatea unor analize biologice depinde de calitatea probelor
prelevate, lucru binecunoscut n medicina legala. Referindu-ne la molecula de ADN trebuie spus
ca ea este foarte stabila, rezistnd spre exemplu la temperaturi extreme. Pentru a denatura
molecula de ADN n dublu helix, adica a sparge legatura dintre bazele purinice si pnmidinice
este necesara mentinerea la 100 grade celsius in vitro mai multe minute. Daca este lasata sa se
raceasca lent cele doua lanturi complementare se remperecheaza. Invers, ea rezista la
temperaturi foarte joase. Este posibil sa fie extras ADN din insecte ncastrate n chihlimbar, din
mumii dar n general probele biologice obtinute de la locul crimei nu scapa de degradarea
bacteriana, de actiunea razelor ultraviolete sau a anumitor substante chimice.

Este deci important ca anchetatorii, magistratii sau medicii legisti sa fie informati cu privire la
masurile de precautie ce trebuie avute n vedere la locul infractiunilor. Spre exemplu, o pata de
sperma pe un suport textil uscat si la adapost de lumina va putea furniza un profil genetic timp de
cteva luni si chiar mai mult, n timp ce un prelevat vaginal pe tampon va trebui imediat
refrigerat pentru a se evita degradarea rapida datorita prezentei florei miprobiene. Sngele va fi
prelevat pe anticoagulant (EDTA) care va ntrzia degradarea enzimatica. Celulele bucale si
parul vor fi congelate.

Trebuie de notat totusi ca tehnicile de analiza a ADN-ului au devenit astazi de o asemenea

sensibilitate, nct este necesara evitarea oricarei contaminari de catre un ADN uman strain. n
cele ce umeaza vom prezenta o sinteza a tehnicilor folosite n cercetarea amprentei genetice n
folosul justitiei.

1. GENERALITI

Doar o mica parte din genom are continut informational (cunoscut) si deci codifica caractere
ereditare, zone de ADN informational alternnd cu zone non-informationale. Segmentele de
ADN informational, care codifica o proteina specifica au "atasate" segmente non-informationale
(minisatelit ADN). n aceste segmente non-informationale se pot detecta multiple variatii
individuale (fenomen numit polimorfism), variabilitatea fiind mai accentuata n anumite arii
genomice, zone ce sunt denumite arii polimorfe.

Polimorfismele genetice ntlnite n zonele non-informationale pot fi de mai multe tipuri:

- Polimorfism* de secventa (mutatii punctiforme); sunt determinate de nlocuirea unei singure

baze azotate, lungimea segmentului corespunzator de ADN ramnnd nemodificata. Identificarea
polimorfismelor de secventa se efectueaza mai ales n locusul HLA DQ, folosindu-se sonde
oligonucleotidice specifice pentru anumite alele, (exista patru variante majore: DQ1, DQ2, DQ3
si DQ4. Alelele DQ 1 si 4 au fiecare cteva variante: DQ1.1, DQ1.2, DQ1.3, DQ4.1, DQ4.2,
DQ4.3).

- Pollmorfisme de lungime, care rezulta din insertia sau deletia a unei sau mai multor nucleotide
care determina diferente de lungime a secventelor de ADN-non informational (RFLP).

- Polimorfisme de redundanta.

n zonele genomice hipervariabile ntlnim blocuri alcatuite din fragmente de ADN-non

informational, care se repeta identic, de un numar variabil de ori (4-40 repetitii), unul dupa altui.
Acest bloc de repetitii tandemice ale unei secvente ADN ("core" sequence) formate din 11-60
perechi baze (pb), sunt numite VNTR (Variable Number of Tandem Repeats - Numar Variabil de
30
Tandemuri Repetate).

Exista o mare diversitate a VNTR att din punct de vedere al structurii de baza ct si al
numarului de repetari tandemice. Exista anumite VNTR cu o anumita structura care sunt
distribuite n tot genomul (n aceeasi structura de baza, variind doar numarul de repetitii
tandemice). Exista unele VNTR, care au o secventa unica, care se regasesc numai ntr-un singur
loc pe o singura pereche de cromozomi. n cazul acestora, pentru acelasi locus de pe un
cromozom exista un locus corespunzator pe cromozomul omolog, blocurile VNTR fiind
mostenite independent, transmise dupa legile Mendeliene, astfel nct pe o pereche de
cromozomi omologi VNTR-ul provenit de la mama este diferit de VNTR-ul provenit de la tata,
ceea ce permite nu numai identificarea individului dar si a parintilor sai (cele doua zone au
identica secventa centrala si difera prin numarul de repetitii ale acesteia).

Rezulta ca att compozitia secventei de baza ct si numarul de repetitii n cadrul VNTR dintr-un
anumit locus genetic sunt comune tuturor celulelor unui individ, dar compozitia si numarul de
repetari tandemice difera foarte mult ntre locusuri hipervariabile VNTR situate pe cromozomi
diferiti sau chiar n locusuri din cadrul aceluiasi cromozom, la acelasi individ.

Nu se cunoaste precis rolul acestor secvente repetitive, dar se banuieste ca ar servi ca semnal
recombinant n cadrul geno-mului uman.

Dupa compozitia lor VNTR-urile pot forma familii bogate chimic n guanina, cum sunt marea
majoritate a celor descoperite pna acum (astazi se cunosc circa 90 locusuri hipervariabile
precum cel din compozitia insulinei, mioglobinei, -globinei, etc.j, sau bogate n adenina-timina
(colagen tip III, apolipoproteina B, etc).

Tehnica profilului ADN (DNA profiling), profilul-tiparea- ADN (DNA typing) sau amprenta
ADN (DNA fingerprinting) cum este popular cunoscuta si propune analiza a mai multor locusuri
hipervariabile din genomul uman pentru a obtine o "amprenta" unica (sau aproape unica) pentru
fiecare individ.

Pentru identificarea acestor regiuni hipervariabile se folosesc sonde ADN izotopice sau
neizotopice: sonda multi-locus (Jeffreys, 1985) care cauta repetitiile tandemice ale unei secvente
centrale prezente n mai multe locusuri diferite pe maimulti cromozomi diferiti si sondele mono-
locus, care cauta repetitiile tandemice ale unei secvente unice precise care se gaseste numai ntr-
un singur locus, n cadrul unei singure perechi de cromozomi omologi.

n investigatia judiciara si medico-legala este utilizata astazi cu prioritate sonda mono-locus

(acreditata de Lifecodes Corporation si implicit de FBI), datorita numeroaselor avantaje pe care
aceasta tehnica le prezinta, dintre care rapiditatea (automatizare) si usurinta tehnicii sunt cele mai
importante.

2. ETAPE ISTORICE N CERCETAREA ADN-ULUI sl A APLICAIILOR SALE

MEDICO-LEGALE
-1869 Miescher descopera ADN (premiul Nobel n 1900);

-1944 Avery: ADN-ul poarta informatia genetica;

-1953 Watson-Crick descopera structura ADN (premiul Nobel)

-1957 Kornberg: ADN polimerazele;

-1961 Manum & Doty: renaturarea ADN;

- 1962Arber: nucleazeleADN;

-1962 Nathans & Smith: secventionarea ADN;

-1966 Nirenberg, Ochoa, Khorona: codul genetic;

-1967 Gellert: ligazeleADN;

-1970 Enzimele de restrictie

-1972-1973 Boyer, Cohen, Berg: donarea ADN;

-1975 Southern: hibridizarea;

-1975-1977 Snger & Bonell si Maxam & Gilbert: secventializarea rapida a ADN;

-1980 Locusurile hipervariabile (VNTR);

-1980TehologiaRFLP;

-1985 Jeffreys: descopera posibilitatea utilizarii VNTR n identificare;

-1985 Mullis: tehnica PCR;

-1986 primul caz juridic rezolvat prin tehnica profilului ADN si acceptat n instanta n Anglia;

-1987 primul caz juridic rezolvat prin tehnica profilului ADN si acceptat n instanta n SUA.

3. ETAPE DE LABORATOR sl METODOLOGIA DETERMINRII PROFILULUI ADN

Tehnologia profilului-tiparii ADN este deosebit de complexa. Ea necesita un laborator

performant att la nivelul echipamen-tului, ct si al calitatii personalului si se efectueaza dupa un
protocol standardizat de desfasurare.

3.1. Materialul biologic necesar

Biochimistii si geneticienii au posibilitatea sa foloseasca ADN intact obtinut din produse
biologice umane proaspete (frecvent snge, dar si ficat). n medicina legala acest lucru nu este
dect rareori posibil (filiatie si unele delicte), cel mai adesea materialul de lucru fiind reprezentat
de produse biologice umane uscate, aflate uneori n stare avansata de putrefactie, frecvent con-
taminate cu bacteriisau praf si nu n ultimul rnd n cantitae mica.

31

Produs biologic Starea fizica Cantitatea minima Conservare

necesara

Snge (leucocite) Pete Lichida 1-100 microlitri (1 lichida/refrigerare n EDTA

uscate Solida (pete) picatura) 1 cm uscata: nghetare

Sperma/secretie Lichida 1-20 microlitri 2 cm lichida/refrigerare n EDTA

vaginala Pete uscate uscata: nghetare
Solida (pete)

Urina Celule Lichida 60 ml 10.000 celule lichida, solida/nghetare la

Solida -70C

Saliva Celule bucale Lichida 1 picatura 10.000 celule lichida, solida/nghetare la

-70C
Solida

esut osos Solida 100-500 mg (2.5 cm solida/nghetare la -70C

grosime)

Fire par Solida Minim 20 bulburi piloase solida/nghetare la -70C

Pe de alta parte, este demonstrat ca ADN-ul, spre deosebire de majoritatea antigenelor de grup
sanguin folosite n identificarea serologica, se poate conserva si dupa mai multi ani dupa deces.

3.2. Extractia si purificarea ADN

Se realizeaza prin incubarea probei ntr-o solutie care contine:

- detergent: Sodiumdodecilsulfat - SDS (determina liza nucleilor) +;

- proteinaza K (digestia proteinelor fixate pe ADN) +;

- dithiotreitol - DTT (reducerea gruparilor thiol si a celor sulfurice).

3.3. Clivarea dublului helix al ADN n fragmente

Se realizeaza folosind nuclee de restrictie care actioneaza precum un foarfece molecular, taind
ADN-ul la nivelul unor secvente specifice de baze azotate (puncte fixe); ex.: Pst.1 folosita de
Lifecodes Corporation este conceputa sa taie ADN ori de cte ori ntlnesc secventa CTGCAG n
cuprinsul ntregului dublu helix.

Nucleazele de restrictie sunt fie naturale (produse de bacterii pentru a distruge ADN-ul vital, ex.
Hinfl, Alu I, Hae III, Sau III), fie sintetice. De obicei sunt folosite nucleaze de restrictie naturale
care recunosc o secventa de patru baze; daca bazele sunt dispuse ntmplator atunci aceste
enzime vor taia mereu la 4/4 bp = 256 pb; aceste enzime fiind bacteriene nu au situsuri de diva re
pentru VNTR-ul uman, nct nucleaza va taia mereu numai de o parte si de alta a ministelitului,
dar cu ct mai aproape cu att mai specific.

Rezulta astfel milioane de fragmente de marimi diferite Fragmente de restrictie cu lungime

polimorfa, RFLP (restrictiona fragment lenght polymorphisms).

O singura pereche de baze, diferita, ntr-o anumita pozitie pe un anume cromozom poate elimina
locusul de clivare al nucle-azei de restrictie si sa determine mari diferente n lungimea
fragmentelor de restrictie ce rezulta din fragmentarea ADN-ului n cauza la pozitia respectiva.

Este esential de nteles ca un VNTR este mai mic dect un RFLP, iar un RFLP nu e obligatoriu sa
contina un VNTR (poate contine insertii, deletii etc, deci nu neaparat repetitii tandemice).

3.4. Desfacerea ADN

Consta n desfacerea dublului helix n doua catene separate, prin tratare la peste 100 grade si n
pH de minim 13.

3.5. Separarea fragmentelor

Fragmentele de ADN care au fost taiate pentru a forma RFLPs sunt separate prin electroforeza
pulsata (schimbarea periodica a polaritatii electrice) n gel de agaroza (polizaharid izolat din
plancton). Cu ct fragmentul este mai lung, cu att migrarea sa este mai greoaie. Toate
moleculele ADN poarta ncarcatura negativa si deci vor migra catre polul pozitiv, formndu-se,
n final, un pattern caracteristic. Sensibilitatea procedeului este fparte mare, ceea ce permite
separarea fragmentelor de ADN chiar daca difera doar printr-un singur nucleotid.

3.6. Southern Blotting

Aceasta etapa consta n transferul fragmentelor de ADN pe hrtie de nitroceluloza sau pe o

membrana de nylon.
3.7. Hibridizare (renaturare)

Se aplica sonda ADN (DNA probe) pe membrana de nylon sau de nitroceluloza si se incubeaza
mai mult timp la temperatura de 65C. Sonda consta ntr-un segment de ADN recombinant
(ADNc), reprezentat dintr-un fragment de ADN monolant sintetic (format din 15 mii nucleotizi),
marcat radioactiv (32/P, care prin emiterea de radiatii permite autoradiografia), astfel sintetizat
nct prin complementaritate sa se fixeze (hidridizare) pe un fragment ADN monolant din proba
cercetata.

Aplicarea n continuare de nucleaze ce distrug tot ADN-ul nehibridizat va duce la obtinerea unor
regiuni ADN hibridizate pure.

Lifecodes Corporation foloseste 4 tipuri de sonde ADN: D2S44, D14S1, D17S79 si DXYS14.
"D" nseamna ADN, "2,14, XY, etc." defineste cromozomul ce va fi tintit, "S" numarul de
aplicatie cu care sonda se fixeaza pe aria cu polimorfism (VNTR-ul tinta).

32
Exista doua tipuri de tehnologie de profiltipare- ADN:

- primul tip de tehnologie foloseste sonde ADN multi-locus (multi-locus probe) ce contin sonde
pentru identificarea unui VNTR prezent n multiple locuri din genom. ntruct secventele
repetitive sunt prezente n numar diferit la diferitii indivizi, nucleazele de restrictie vor taia
fragmente de lungimi diferite si sonda ADN multi-locus recunoscnd toate benzile derivate din
aceste locusuri va produce un pattern ADN caracteristic.

- al doilea tip de tehnologie foloseste sonde ADN mono-locus (mono-locus ADN-probe) care
identifica secventa centrala a unui minisatelit VNTR unica (gasita doar ntr-un locus anume, pe o
singura pereche de cromozomi omologi), si a devenit dupa cum prezentam la nceput tipul de
sonda cu cea mai mare aplicabilitate n practica medico-legala.

n mod aparent, rezultatele obtinute prin aceasta metoda sunt mult mai simple dect n cazul
sondelor multi-locus. Exista numeroase tipuri de sonde mono-locus sintetizate disponibile,
corespunznd zonelor hipervariabile identificate n genomul uman, nct cercetarea amanuntita a
acestora poate duce n final la rezultate la fel de valoroase ca n cazul celor multi-locus.

n general folosirea a trei sonde mono-locus este suficienta pentru a obtine o precizie similara
folosirii unei sonde multi-locus.

Avantajele sondelor mono-locus sunt:

- timp mai scurt necesar analizei;

- utilizeaza cantitati mici de material biologic

- interpretare precisa, obiectiva, care permite formarea unei baze de date computerizate.
Dezavantajele sondelor mono-locus:

- Excluderea unei persoane este certa, daca patternul suspectului si cel al probei sunt diferite, aici
lucrurile sunt clare si rezultatul transant (pentru siguranta se considera ca daca exista doua
diferente ntre pattern-uri avem o excludere). Daca nsa pat-tern-urile sunt asemanatoare,
suspectul "poate fi vinovat"; aceasta afirmatie trebuie completata cu precizarea probabilitatii
acestei posibilitati: "poate fi vinovat ... asa cum mai pot fi nca 100, 100.000 sau 1.000.000 de
indivizi din populatia data". Calculele statistice sunt mai complexe ntruct fiecare banda ADN
are asociata o probabilitate diferita de aparitie n populatie.

3.8. Autoradiografie

Excesul de sonda ADN este spalat de pe membrana de nylon care apoi este plasata pe o bucata de
film radiologie si expusa mai multe zile, apoi developat. Sondele multi-locus vor produce
numeroase benzi ntunecate la nivelul unei coloane albe pentru fiecare individ corespunznd la
numeroase VNTR-uri cercetate pe numerosi cromozomi, n timp ce sondele mono-locus vor pro-
duce una sau doua benzi ntunecate la nivelul unei coloane albe la fiecare individ corespunznd
unei singure secvente VNTR provenite depe un singur cromozom omolog (o banda de pe
cromozomul matern si una de pe cromozomul patern).

3.9. Tehnica PCR (Plymeraze Chain Reaction)

A doua revolutie care a avut loc n biologia medico-legala a fost inventarea tehnicii PCR (1985).
nainte de digestia ADN cu nuclaze de restrictie se efectueaza repicarea minisatelitilor VNTR cu
ajutorul unor primeri (oligonucleotizi sintetizati pentru a se potrivi cu secventele centrale ale
VNTR-urilor ce se doresc a fi amplificate) n prezenta AND-polimerazei, si n mediu suturat de
mononucleotide.

PCR ofera astfel posibilitatea utilizarii unor cantitati foarte mici de material biologic: o singura
celula si p singura molecula de ADN fiind suficiente (de asemenea poate detecta si ARN pe care
dupa prealabila transcriere n ADN cu revers-transcriptaza l poate folosi pentru amplificare).

Avantajele tehnicii PCR cuplata cu sonde mono-locus:

- viteza mare de lucru: de obicei maxim 24 ore fata de circa o saptamna ct este necesar pentru
un profil ADN complet prin celelalte tehnici;

- costul redus per/analiza;

- posibilitatea automatizarii metodei;

- posibilitatea de colorare diferita a benzilor de origine materna de cele de origine paterna dintr-o
pereche de benzi si usurinta identificarii fragmentelor caracteristice;

- permite analiza materialului biologic chiar atunci cnd este disponibil n cantitati extrem de
mici si este foarte vechi: exemplu oase de sute de ani vechime.

Dezavantaje:
,'.-.

- posibilitatea foarte usoara a contaminarii probei biologice de origine necunoscuta prin material
genetic strain de aceasta: celule exfoliate de la personalul de laborator, ofiterul de politie etc.
(pentru aceasta se iau masuri speciale de securitate a probelor printre care n mod obligatoriu
pastrarea separata a materialului biologic de la locul faptei cu materialul biologic recoltat de la
suspect);

- costul mare al echipamentului: 80.000 lire sterline;

- necesita crearea unor noi baze de date: rezultatele obtinute nu sunt compatibile cu cele prin
tehnicile clasice mono si multi-locus. Tehnici PCR de ultima ora sunt tehnica MVR-PCR
(Minisatellite variant repeat maping) ce utilizeaza variatia secventiei monoloce ntre alelele
locusului hipervariabil reprezentat de minisatelitul MS32 (locus D1S80), ceea ce ofera o nalta
putere discriminatorie y21 si utilizarea sondelor ADN neizotopice prin tehnologia NICE (Non-
lsothopic Chemiluminiscent Enhanced).

33
3.10. Interpretarea rezultatelor

Jeffreys a demonstrat o banda de distributie statistica de 0.25: astfel probabilitatea ca doi indivizi
nenruditi sa prezinte exact acelasi pattern ADN este de 0.25/36 = 2 x 10/-22.

Se remarca n fig. 2 variatia imensa ntre diferitii indivizi: n aceasta imagine caracteristica
satelitilor multi-locus orice unica banda este gasita la 1 din 4 indivizi nenruditi (25%), doua
benzi n 1 din 4 x 4 = 16 indivizi, trei benzi n 1 din 4 x 4 x 4 = 64 indivizi, etc. ntruct un profil
ADN uzual contine 11 benzi, probabilitatea ca doi indivizi nenruditi sa aiba acelasi profil ADN
este de 1 la 2,5 milioane indivizi.

Dupa cum a mai fost aratat, nu este ntotdeauna posibil ca profilul ADN sa determine rezultate
definitive n medicina legala: uneori materialul care se afla la dispozitia medicului legist duce la
obtinerea doar a ctorva benzi (posibil si acelea incomplete referitor la compozitia completa a
unei secvente VNTR) prin lipsa materialului sau distrugerea n timp a acestuia. n mod uzual, n
aceste cazuri bazate pe material biologic alterat sau vechi se poate dispune de 3-4 benzi: pentru 4
benzi probabilitatea ca profilul sa se potriveasca la 2 indivizi nenruditi este de 1 la 200. n cadrul
interpretarii nsa trebuie avut ntotdeauna n consideratie cazul n speta si particularitatile sale; de
exemplu, o probabilitate ca cea de mai sus poate fi suficienta pentru admisibilitatea probei n
instanta n cazul n care colectivitatea posibila din care face parte criminalul numara mai putin de
200 indivizi!

Din acest punct de vedere, denumirea populara de "amprenta ADN" care implicit presupune
unicitate nu este ntotdeauna conforma cu realitatea n cazul medicinii legale, motiv pentru care
medicii legisti prefera denumirea de profil ADN (ADN profil-ing). n filiatie, acolo unde
materialul ADN este ntotdeauna proaspat, denumirea de amprenta ADN este mai potrivita.

O alta problema este desigur compararea cu bazele de date. O data ce se emit calcule de
probabilitate, acestea presupun compararea cu o baza de date; din acest punct de vedere vor
conta:

- marimea bazei de date (cu ct mai mare cu att mai eficienta este comparatia);

- eterogenitatea ei (cu ct este mai eterogena cu att mai eficienta comparatia); ..

- probabilitatea de aparitie n populatie a benzii cercetate 3.11 Secventionarea ADN mitocondrial

Este ultimul test ca modernitate si complexitate n identificare.

Portiuni din ADN-ul mitocondrial sunt nalt variabile la indivizi nenruditi si deci secventionarea
nucleotizilor acestuia permite identificarea si consecutiv deosebirea lor.

Aceasta tehnica este deosebit de utila n cazurile n care devine posibil medico-legal extragerea
de material biologic provenit din fragmente subtiri de tulpina a firului de par, piele sau os
provenite de la cadavre aflate n stare avansata de putrefactie.
n 1994 pentru prima data n Anglia o secventa de 800 baze din ADN-ul mitocondrial a fost
extras din produsele biologice ale unui cadavru aflat n putrefactie avansata la circa 3 luni de la
deces si care a probat aceeasi secventialitate cu cea a unicei sale rude aflate nca n viata,
respectiv sora.

Lifecodes Corporation a fost pionierul tehnologiei ADN n SUA si este considerat cel mai
experimentat laborator n acest domeniu. Lifecodes efectueaza cursuri de perfectionare si
aprovizoneaza cu reactanti, enzime etc. numeroase laboratoare, inclusiv cel din FBI.

4. UTILIZAREA PROFILULUI ADN N MEDICINA LEGALA

Folosirea actuala a profilului ADN n justitie consta n a demonstra ca, la o serie de locusuri
VNTR, profilul suspectului se potriveste cu ADN-ul obtinut de la locul crimei.

Profilul ADN (amprenta ADN) este utilizat n medicina legala n domeniul filiatiei (unde
probabil si merita numele de amprenta genetica) si n criminalistica la cererea organelor n drept.

- Expertiza filiatiei

- Stabilirea identitatii urmelor biologice (petelor de snge, secretie vaginala, sperma, bulb pilos,
fragmente de tesut)

- Identificarea speciei pentru diferentierea originii umane/animale

- Identificarea esantioanelor de snge prelevat pentru alcoolemie

- Identificarea resturilor cadaverice/scheletice

- Identificarea victimelor

- Confirmarea/infirmarea vinovatiei n delicte sexuale

- Confirmarea/infirmarea vinovatiei n omucideri

- Redeschiderea unor cazuri nesolutionate sau verificarea unor condamnari eronate

- Formarea unei banci de amprente genetice a delincventilor. 4.1. n filiatie

Tehnica se bazeaza pe faptul ca alelele fiecarui locus minisatelit sunt mostenite independent dupa
sistemul Mendelian, astfel nct pe o pereche de cromozomi omologi, pentru acelasi locus,
VNTR-ul provenit de la mama este diferit de VNTR-ul provenit de la tata, ceea ce permite nu
numai identificarea individului dar si a parintilor sai. n plus, tehnica VNTR-PCR permite chiar
posibilitatea de colorare a benzilor de origine materna de cele de origine paterna dintr-o pereche
de benzi si usurinta identificarii fragmentelor caracteristice.

34
4.2. n criminalistica

4.2.1. Identificarea victimelor Caz istoric

- Dec. 1987 Wichita: fostul sot - pornind de la un conflict juridic privind autoritatea paternala
asupra copilului - dupa pronuntarea divortului ucide pe fosta sotie apoi, o incinereaza. Politia l
surprinde tn posesia unei valize continnd cenusa si unele resturi ce s-au devedit a fi umane,
(Prof. William Eckert). Necunoscnd ca sunt necesare 2-2,30 ore la temperatura de 1.500 grade
pentru a incinera complet un cadavru, criminalul din graba a efectuat o incinerare incompleta;
astfel n cuptorul crematoriului au fost gasite un inel si pete de snge, iar printre resturile arse
identificate n valiza un fragment de alpinge, un fragment de femur ct si unele parti moi
pelviene.

4.2.2. Confirmarea vinovatiei n delictele sexuale

Analiza ADN a fost cel mai frecvent utilizata n cazurile de viol: n acest caz proba medico-
legala o reprezinta secretia vagi-nala: aceasta contine mari cantitati de ADN provenind de la
nucleii celulari ai femeii, ceea ce tinde sa acopere benzile ADN provenite din nucleul
spermatozoizilor.

ntruct spermatozoizii sunt acoperiti de un nvelis proteic bogat n sulf, ei devin practic
impermeabil la substante chimice ce au ca scop distrugerea ADN (detergenti). O data ce ADN-ul
femeii a fost ndepartat, ADN-ul spermatic poate fi solubilizat folosind substante chimice ce
distrug rezistentul nvelis proteic. Apoi profilul ADN obtinut va fi comparat cu profilul ADN al
femeii n cauza pentru a demonstra ca ele sunt diferite si cu cel al suspectului.

Primul caz istoric n Anglia (1986)

n 1983 o fata a fost violata si ucisa n apropierea unui mic oras de lnga Leicester. n 1986 o a
doua fata a fost gasita n acelasi loc. Un barbat a fost arestat si acuzat de uciderea celei de-a doua
fete dupa propria marturisire. Politia l-a considerat vinovat si de primul delict si a apelat la
Jeffreys pentru a efectua profilul ADN. Profilul suspectului nu s-a potrivit cu sperma identificata
de la cele doua cadavre: prin urmare a fost exonerat de ambele delicte. Testele au fost apoi
reconfirmate prin analize succesive care au dus la aceleasi rezultate. A urmat cea mai mare
vnatoare de suspecti din istoria politiei britanice (a fost analizata sperma tuturor celor 1.500
barbati locuitori din acea zona), dar initial fara rezultate pozitive. Catre sfrsitul perioadei, n
urma unei banale discutii purtata ntr-o institutie, a fost identificat un suspect caruia profilul
ADN i s-a potrivit perfect cu cele doua esantioane de sperma de la cele doua cadavre, drept
urmare fiind retinut si acuzat de dublu omor.

4.2.3. Confirmarea vinovatiei n omoruri Primul caz istoric n SUA(1987)

- Sept. 19,1987 Richmond Virginia; cadavru feminin de 35 ani gasit pe podeaua apartamentului
propriu. Diagnostic medico-legal: Asfixie mecanica, viol.
- Oct. 3,1987 Richmond Virginia; cadavru feminin 32 ani gasit n WC-ul dormitorului de
lanivelul 2 al propriei case. Asfixie mecanica.

Modus operandi: n ambele cazuri criminalul a intrat n casa catarndu-se pe zidul casei si taind
un geam; n cazul primei victime o stranguleaza cu ciorapul strns de pompa de WC si viol; a
fost gasita sperma pe pat. n cazul celei de-a doua victime stranguleaza cu o curea si viol cu
perversiuni sexuale (sodomie); sperma a fost gasita pe chilotul victimei. Ambele victime aveau
minile legate la spate.

- Nov. 22,1987 Chesterfield County (la sud de Richmond, n vecinatate); cadavrul unei tinere de
15 ani e gasit n apartamentul parintilor.

Modus operandi; criminalul a intrat pe geam pe cnd familia dorwa. Victima a fost strangulata, a
fost legata cu minile la spate si violata.

- Dec. 1, 1987 Airlington Conty (Nothem Virginia); cadavrul unei femei de 44 ani a fost gasit n
patul din dormitorul de la nivelul 2 al casei sale.

Modus operandi: Strangulata si violata; se identifica sperma pe camasa de noapte, (n acea

perioada profilul ADN era considerat un experiment de laborator neadmis n justitie).

S-a nceput cu cercetarea modusului operandi n omorurile prezentate si o ancheta completa

despre toate delictele grave n acea zona, a fost identificat un omor n 1984 dar la care autorul era
retinut. Au fost identificate n 1983 violuri neurmate de deces: produselor biologice retinute cu
acea ocazie li s-a efectuat profilul genetic dovedindu-se ca acesta era comun la toate aceste
violuri si identic cu profilul ADN efectuat din sperma identificata n omorul de la Airlington.

Pe parcursul anchetei se desprinde ca suspect un anume Spencer Timothy care a fost nchis n
1983 pentru alte tipuri de delicte dect cele prezentate pna acum si apoi eliberat n acelasi an.

Ofiterul nsarcinat cu ancheta banuieste ca acesta este autorul violurilor din 1983, a crimei din
1984, ct si a celorlalte crime.

n ian. 20,1988 se decide arestarea lui Spencer initial pentru omorul de la Airlington. Efectueaza
profilul ADN lui Spencer care corespunde cu profilul ADN al probei de sperma de la Airlington
si apoi verifica pe rnd toate celelalte violuri si crime dovedint similaritatea profilului ADN n
toate omorurile inclusiv n cel din 1984; pentru omorul din Chesterfield a fost necesara tehnica
PCR (proba biologica era n cantitate redusa); n consecinta justitia pune n libertate si repune n
drepturi pe detinutul retinut pentru omorul din 1984.

35
S-a considerat n aceste cazuri ca profilul ADN a fost "semnatura crimei" pentru Spencer.

La apelul de la Curtea Suprema de Justitie Spencer este gasit vinovat pe baza marturiei a doua
dintre victimele violate si neucisen 1983.

4.2.4. Redeschiderea unor cazurinesoluponate

ntruct ADN si mentine pentru mult timp integritatea n specimenele uscate, Se pot redeschide
cazuri vechi la care se dispune n conservare de probe biologice. ntr-un studiu efectuat n
perioada iunie 1995-iunie 1996, Departamentul de Justitie al SUAa analizat cazurile a 26
persoane judecate si condamnate pentru delicte sexuale/delicte sexuale + crima, care au fost
exonerate de vina n urma investigarii retroactive ADN. Aceste persoane, condamnate pe
nedrept, au efectuat ntre 9 luni si 11 ani din pedeapsa (7 ani n medie). Condamnarea s-a bazat
pe identificarea vizuala efectuata de victima/martori si demonstrarea similitudinii prin metode
non-ADN ntre suspect si urmele biologice gasite la fata locului sau pe corpul victimei.

4.2.5. Formarea bazei de date de amprenta genetica a delincvenplor si criminalilor

La primul delict fiecare delincvent are nregistrate amprentele papilare si amprenta genetica, ce
vor folosi n identificarea sa ulterioara ntr-un delict fie anterior n care nu a putut fi acuzat sau
care a ramas cu autor neidentificat, fie ntr-unui viitor.

Anglia este prima tara din lume care n 1995 a nfiintat baza nationala de date ADN ce numara
astazi circa 0,5 milioane profiluri ADN; cercetarea n aceasta baza de date a 3 benzi rezultate
prin tehnica sondelor mono-locus nu a permis pna acum nici o suprapunere, ntruct cercetarea
cu o singura sonda ADN genereaza o probabilitate de suprapunere de 1:100, cercetarea cu doua
sonde de 1:10.000 si cercetarea cu trei sonde de 1:1.000.000 de indivizi.

Puterea profilului ADN sta tocmai n potentialul sau discriminatoriu: de aici si posibilitatea
formarii de baze de date ale delincventilor, ce permite legarea ntre ele a delictelor produse n
locuri si momente diferite scutind numeroase eforturi si forte politienesti.

4.2.6. Infirmarea vinovatiei

Circa 30% din suspecti sunt exonerati n Anglia de diverse delicte prin aceasta tehnica.

5. ADMISIBILITATEA PROBEI PROFILULUI ADN N JUSTIIE:

Bazele de date

Valoarea si utilitatea n justitie a amprentei genetice ca proba de certitudine a fost intens studiata
n ultimii ani si ea se poate exprima prin asezarea standardelor legale ale admisibilitatii n
general si a criteriilor admisibilitatii ca proba n instanta a profilului ADN.
Standardele legale ale admisibilitatii au fost definite n SUA cu ocazia procesului Freye contra
Stat SUA.

Freye v. USA: "Momentul n care un principiu stiintific sau o anume descoperire trece limita
dintre experiment si posibilitatea practica de demonstratie este dificil de stabilit. Ea va putea fi
folosita n justitie ca marturie expertala n momentul n care a capatat accept general n domeniul
stiintific din care face parte".

n ceea ce priveste admisibilitatea n justitie a profilului ADN ea recunoaste drept criterii

validarea metodei de lucru si a laboratorului n care se efectueaza tehnica ct si tipul si marimea
bazei de date folosita pentru comparatie.

Standardizarea europeana actuala are ca scop tocmai monoformitate internationala de tehnologie

si tehnica ntr-o tehnologie care evolueaza foarte rapid. Grupul European pe Profil ADN
(European DNA Profiling Group, EDNAP, 1989) are ca scop tocma standardizarea tehnicii si
acreditatrea internationala a laboratoarelor dupa criteriile tehnologice si ale calitatii rezultatelor.

6. VALOAREA sl LIMITELE PROFILULUI ADN N MEDICINA LEGAL sl JUSTIIE

Controverse si critici

n multe tari amprenta ADN a devenit un instrument larg folosit n practica medico-legala, fiind
admisa ca proba n justitie; mai mult dect att, datorita perceptiei acesteia ca tehnica infailibila,
multe cazuri implicnd amprenta ADN sunt aduse n fata Curtii cu putine alte dovezi
incriminante.

Entuziasmul initial a fost temperat n ultimul timp de numeroasele controverse si critici, ceea ce
a determinat constituirea n mai multe tari a unor comisii stiintifice care sa investigheze criticile
aduse amprentei ADN, ca de exemplu cea condusa de National Research Concuil a US National
Academy of Sciences, care s-a materializat n 1992 ntr-un raport asupra "Tehnologiei ADN n
medicina Legala".

Controversele si criticile aduse amprentei ADN pot fi clasificate n mai multe categorii:

A Principii de baza

Diferitele tipuri de secvente tandemice repetitive de ADN sunt dispersate abundent n genomurile
practic tuturor speciilor eukariote. Unii autori considera ca att timp ct informatiile priviotare ia
secventele repetitive de ADN non-uman sunt extrem de sarace, principiului amprentei ADN nu i
se poate acorda ncredere mai ales pentru identificare.

B. Tehnici de laborator

Procedurile de laborator sunt puse adesea la ndoiala mai ales deoarece diferite laboratoare pot
obtine diferite rezultate cnd analizeaza acelasi esantion.
Cu toate ca analiza VNTR-urilor prin tehnica PCR permite o determinare precisa a lungimii
alelelor, aceste secvente repeti-

36
vive pot avea valori extreme de variabilitate secventiala care pot fi determinate numai prin
secventializare sau MVR (analiza variantei minisatelitilpr repetitivi).

Variatii flagrante ale independentei alelelor pot apare datorita unor binecunoscute fenomene
electroforetice determinate de proprietatile fizice ale locusurilor VNTR.
'''(. "' '

Multe exemple includ cazuri n care "artefacte experimentale" sunt invocate pentru a explica
elementele neconvenabile care apar n autoradiografii, acele cazuri n care se declara o
concordanta ntre ADN-ul suspectului si ADN-ul probei n ciuda prezentei unor benzi
neconcordante, ca si cazurile n care s-au realizat mai multe profiluri ADN din care cel mai
convingator este prezentat ca proba n justitie.

Astfel este cazul deja celebru al lui Andrew Deen care a fost declarat de curnd nevinovat si
achitat dupa ce n 1990 a fost condamnat la 16 ani nchisoare pentru viol, la dosarul sau singura
dovada de condamnare a acestuia fiind potrivirea ADN-ului sau cu ADN-ul gasit la locul faptei.
Datele ADN ale lui Deen erau bazate mai mult pe alele multi-locus dect pe alele cu locus unic.
Medicii legisti britanici au numarat 10 benzi de identitate (sau potrivire - "matching bands"),
calculnd o probabilitate de potrivire ("match probability) de 1700.000. La apelul final facut n
instanta, un medic legist german desemnat pentru reexaminare a sustinut ca dupa parerea sa sunt
de fapt doar 6 benzi de potrivire, 4 neutre si 2 discrepante, ceea ce duce n final la o probabilitate
de potrivire de 1:33, si deci de nevinovatie, ntruct probabilitatea este foarte mica si alte date nu
exista la dosar.

Un alt punct disputat este riscul mare de contaminare a probei cu ADN "strain" (contaminarea se
poate produce n orice stadiu de la prelevare si pna la tehnicile de laborator) care poate interfera
puternic rezultatele. Contaminarea poate fi de origine bacteriana si de asemenea, mult mai
periculos pentru rezultatul investigatiei, de origine umana. Pentru tehnica PCR riscul de
contaminare este mult mai mare dect n cazul tehnicilor conventionale, astfel cea mai mare
calitate a tehnicii PCR (faptul ca necesita numai cantitati foarte mici de ADN) reprezinta cea mai
importanta sursa de eroare. O privire elocventa asupra valoriii informative, eficientei
discriminatorii si garantiei obiectivitatii amprentei ADN (HLa - DQalfa) n cazurile medico-
legale de rutina, o furnizeaza un studiu statistic, din care rezulta ca numai n 70% din cazuri s-a
putut realiza amplificarea PCR, din care n numai 42% s-au putut obtine informatii relevante
privind excluderea/acuzarea unui suspect (aceasta limitare s-a datorat n principal faptului ca
materialul biologic supus analizei nu provenea de fapt de la agresor, ci de la victima sau de la
alte persoane). Astfel, din 10.060 investigatii ADN efectuate de FBI pna n iunie 1996, 20% au
fost neconcludente, 20% au permis excluderea si n 60% din cazuri s-a constatat o potrivire ntre
proba si suspect.

Procesarea de laborator si interpretarea profilului ADN, orict de riguroase ar fi, depind ntr-o
masura foarte mare de modul de obtinere a probelor si a informatiilor legate de acestea: de
exemplu, n cazul unui delict sexual, daca n fluidul vaginal exista mai multe tipuri genetice de
sperma provenite de la 2 sau mai multi indivizi diferiti, cu care femeia a avut contact sexual
recent, exista posibilitatea ca investigatia de laborator sa puna n evidenta profilul ADN al altei
persoane si nu al violatorului, caz n care suspectul este exonerat pe baza fortei de convingere a
amprentei ADN.

C. Controverse generate de interpretarea rezultatelor

Excluderea unei persoane (exonerare de suspiciunea de vinovatie a unui suspect) este certa daca
pattemul suspectului si cel al probei sunt diferite, aici lucrurile fiind clare si rezultatul transant
(pentru siguranta se considera ca daca exista doua diferente ntre pattern-uri avem o excludere).
Daca nsa pattern-urile sunt asemanatoare suspectul "poate fi vinovat"; aceasta afirmatie trebuie
completata cu precizarea probabilitatii acestei posibilitati: "poate fi vinovat., asa cum mai pot fi
nca 1, 100.000 sau 10.000.000 de indivizi". Calculele statistice sunt mai complexe ntruct
fiecare banda ADN are asociata o probabilitate diferita de aparitie ntr-o anumita populatie, grup
sau subgrup etnic.

Dupa American Association of Blood Banks, urmatoarele criterii ar trebui ntrunite de

expertizele ADN pentru ca acestea sa fie admisibile:

1. Locusurile ADN investigate trebuiesc validate prin studii familiale pentru a demonstra ca
acestea se transmit rnendelian si au o anumita rata de mutatii;

2. Localizarea cromozomiala a locusurilor polimorfe trebuie sa fie nregistrata n Yale Gene

Library sau recunoscuta de International Human Gene Mapping Workshop;

3. Locusurile polimorfe trebuie sa fie documentate n literatura;

4. Tipul de polimorfism folosit trebuie definit din punct de vedere al caracterului

uni/multilocular, sau dialelic/hipervariabil;

5. Esantioanele trebuie sa fie disponibile pentru testari de confirmare n laboratoare

independente.

D. Controverse legate de analiza bazei de date populaponale

Deoarece populatiile umane nu sunt omogene (existnd diferente semnificative n ceea ce

priveste frecventa unor alele VNTR nu numai ntre principalele grupuri rasiale, dar si n cadrul
substructurilor acestora), datele acumulate pna n prezent nu permit generalizari fiabile n ceea
ce priveste frecventa alelelor n subpopulatii/grupuri etnice, relevante pentru un caz anume.
Problema ar fi simplificata daca s-ar cunoaste apriori ca vinovatul si suspectul fac parte din
acelasi grup etnic.

Probabilitatile calculate pe baza unor colectari heterogene de date pot deci subestima adevaratele
probabilitati cu pna la doua ordine de marime.

n viitor frecventele plafon vor trebui stabilite pe baza unei baze de date mai adecvate, mai
bogate, cuprinznd locusuri relevante de la subpopulatii multiple.
37
Modul n care probabilitatile asociate cu profilele ADN sunt prezentate cu profilele ADN sunt
prezentate n justitie este de asemenea criticat de unii specialisti n genetica populationala, o
metoda sugerata pentru a reduce riscul de condamnare a unui suspect, la nivelul actual al
cunostintelor n domeniul amprentei AND, consta n exprimarea probabilitatii unei potriviri ca
proportia n care genotipul multilocus a fost osbservat n populatia generala;

E. ontroverse n ceea ce priveste calculul proba bilitaplor

O problema teoretica importanta, adesea ignorata, este ca probabilitatea ca un individ sa aiba un

anume profil ADN este diferita (frecvent mai mica) de probabilitatea ca el sa aiba chiar profilul
ADN al suspectului. Ultima dintre aceste probabilitati este cea vitala pentru medicina legala.
Diferenta dintre cele doua probabilitati poate fi foarte mare: pentru un profil ADN calculat pe 4
VNTR cu o probabilitate neconditionata de 1/10.000.000, probabilitatea de potrivire conditionata
pentru un frate al suspectului va fi de obicei mai mare de 1/100, n timp ce pentru un alt membru
al grupului populational din care face parte suspectul poate fi 1/10.000 sau mai mare.

Daca doua profiluri ADN se considera ca se potrivesc, relevanta acestei probe este sustinuta de
ceea ce se numeste probabilitate de potrivire", adica probabilitatea ca la o persoana nenrudita
aleasa ntmplator dintr-o populatie reprezentativa sa i se potriveasca profilul ADN cu profilul
ADN al probei cercetate de la fata locului. Modul de calculare al acestei probabilitati a fost mult
dezbatut de catre Lewontin si Hartl) dar putine s-au spus despre corecta sa interpretare. Exista
doua aspecte importante si total diferite ntre ele n ceea ce priveste interpretarea profilului ADN;
acestea se exprima prin doua ntrebari:

1) care este probabilitatea ca la un individ nevinovat sa aiba loc potrivirea secventelor sale cu ale
probei? - adica probabilitatea de potrivire ca o persoana aleasa la ntmplare sa aiba acelasi profil
ADN cu proba.

2) care este probabilitatea ca un individ sa fie nevinovat desi secventele sale se potrivesc cu cele
ale probei? - adica probabilitatea de nevinovatie.

La prima ntrebare raspunsul este dat de probabilitatea de potrivire; a doua ntrebare nsa este cea
mai importanta pentru justitie In dubio pro reo. Cele doua ntrebari sunt foarte diferite si cer
raspunsuri diferite: frecvent juratii pot gresi dnd raspunsul la prima ntrebare prin intermediul
celei de-a doua (aspect numit sofismul procurorului" - prosecutor's fallacy -) sau invers, fapt ce
determina confuzie prin confundarea probabilitatii de potrivire cu cea a probabilitatea de
nevinovatie.

Trebuie remarcat ca o mica probabilitate de potrivire, nu poate prin ea nsasi sa determine

vinovatia. Cnd avem de-a face cu probabilitati de potrivire extrem de mici pare naiv sa se
ignore posibilitatea unui rezultat fals pozitiv datorat unei greseli omenesti. O afirmatie bazata pe
probabilitati este prin natura ei o afirmatie de cunoastere partiala, de aceea este paradoxal sa
transformam aceasta cunoastere ntr-o dovada certa, care poate duce la privarea de libertate sau
chiar executia unui individ.
F. Valoarea metodei

n ciuda acestor controverse, progresele recente n domeniul profilului ADN au transformat acest
tip de investigatie ntr-un instrument de investigatie de o importanta deosebita pentru medicina
legala datorita unor calitati incontestabile.

- metoda are o specificitate si o capacitate de discriminare net superioara metodelor clasice de

identificare serologica;

- permite identificarea urmelor biologice chiar daca acestea se gasesc n cantitati infinitezimale
(de ordinul a 60 nonagrame la ctiva nucleotizi);

- se poate aplica cu succes chiar atunci cnd urmele biologice sunt foarte vechi si degradate
(situatii n care markerii sero-logici obisnuiti sunt inutilizabili).

n administrarea justitiei, aportul profilului ADN l constituie exonerarea de vinovatie al

suspectilor si evitarea sau repararea comiterii unor erori judiciare.

G. Concluzii

Introducerea tiparii ADN a reprezentat o revolutie n domeniul biologiei moleculare. De la

descoperirea amprentelor papilare, profilul ADN reprezinta cea mai mare descoperire n
domeniul criminalistic si este indisolubil legata de viitorul medicinii legale. Din controversele
actuale rezulta necesitatile evolutive care determina directiile viitoare de dezvoltare a tehnologiei
ADN:

/. Crearea unei banci internationala de date ADN pentru uz medico-legal, conectata cu banci de
date similare; este necesara datorita fluxului de informatii n permanenta crestere si necesitatii de
acces n timp real la aceste date.

//. Programe de cercetare coordonate pe plan international. Din motive evidente de eficienta,
cercetarile ar trebui sa se desfasoare dupa un program international, concentrndu-se asupra unor
prioritati, ca de exemplu detectia si studiul proprietatilor locusurilor hipervariabile, studii
populationale asupra frecventei alelice etc.

///. Ameliorarea tehnicii ADN. Evolutia rapida n tehnologia ADN, nregistrata n ultimul
deceniu, ar trebui si trebuie sa se continue catre ameliorarea tehnicilor de extractie, de detectie si
filtrare a ADN-ului contaminant, de crestere4 a fiabilitatii tehnicilor ADN (automatizare,
interpretare computerizata etc).

IV. Standardizarea tehnicilor de laborator. Deoarece fiabilitatea tehnicilor ADN a fost pusa la
ndoiala datorita diversitatii actuale de procedee si tehnici de laborator, este necesar un efort
international ndreptat catre standardizarea procedurilor de laborator.

7. PROBLEME ETICE sl JURIDICE

Cunoasterea patrimoniului genetic va deveni din ce n ce mai profunda si deci va aduce din ce n
ce mai multe informatii asupra identificarii individului, asupra predispozitiei sale catre anumite
maladii genetice, asupra potentialei manipulari a geno-

38
mului sau aceste noi cunostinte vor fi redutabile pe plan social, daca foarte repede nu vor fi
comitete nationale de etica pentru orice tine de genetica si biotennologie, comitete ce trebuie sa
defineasca de o maniera stricta limitele utilizarii sondelor genetice.

n medicina legala problemele sunt n principal de trei categorii:

- protectia si respectarea individului; este posibil spre exemplu de a decide alegerea unor regiuni
cu nalt polimorfism ADN care nu aduc nici o informatie asupra sanatatii persoanei;

- crearea multifisier central;

- problema filiatiei.

Aceste aspecte sunt diferite de problemele ridicate, spre exemplu, de amprentele digitale care au
dat suficient timp de gndire marelui public, n timp ce rapiditatea aparitiei noilor tehnologii
ADN nu lasa suficient timp de ntelegere a ansamblului problemelor specifice stiintelor medico-
legale, implicnd riscul de a confunda posibilitatile manipularii fiintei umane si a descifrarii
polimorfismului individual, probleme cu mare impact att n dreptul penal ct si n cel civil.

- se pune astfel problema acceptului la prelevare de probe

- n filiatie admiterea incontestabilitatii probei

- introducerea de norme de acreditare pentru laboratoarele specializate, fiecare laborator acreditat

trebuind sa asigure prin personal calificat o munca de calitate cu rezultate reproductive.

Numai n astfel de conditii n care rezultatele sunt exacte, fiabile si reproductibile, exista sansa
combaterii eficiente a criminalitatii internationale.

Capacitatea amprentei ADN de a stabili" vinovatia sau nevinovatia a capatat atentia si

entuziasmul politiei si justitiei. Terminologia si tehnologia sofisticata, futurista a tehnicilor ADN,
Ie-a nconjurat cu o aura de infailibilitate ceea ce a determinat existenta multor cazuri implicnd
amprenta ADN, care au fost aduse n fata Curtii cu putine alte dovezi incriminante. Pentru
moment nici instantele nici magistratii nu sunt pregatiti sa nteleaga pe deplin valoarea dovezilor
rezultate din tehnicile ADN, deci nu pot lua decizii corecte bazate pe argumentele controversate
aduse de expertii apararii si acuzarii. Aceasta explica nencrederea cu care au nceput sa fie
privite dovezile ADN de catre tribunale n ultimul timp. Contrastnd cu procesul obisnuit al pro-
gresului stiintific, se observa n prezent tendinta ca medicii legisti sa se cantoneze n pareri
inflexibile, rigide datorita unor marturii depuse anterior. Un sistem adversial bazat pe
contradictorialitate nu este recomandabil dezvoltarii acestui cmp nou de activitate medico-
legala, si n general progresului stiintific medico-legal (vezi cazul Deen), ntruct fixeaza rigid
legistii ntr-o mentalitate de asediu (siege mentality") care i determina sa refuze noi evidente de
frica posibilelor lor implicatii penale. Cu toate ca natura interogativa a sistemului adversial poate
afecta acuratetea de exprimare, argumentul ca juriul ar fi putut ajunge la acelasi verdict chiar
daca dovezile ADN ar fi fost corect prezentate ridica serioase probleme.
Unele din erorile judiciare dovedite n Marea Britanie au implicat cercetatori care au ascuns
anumite detalii ale rezultatelor investigatiilor lor. Poate ca la fel de nelinistitoare este si
posibilitatea ca juriul sa fi putut ajunge la aceeasi concluzie si fara dovada ADN. Influentati de
publicitatea exagerata facuta amprentei ADN, juratii pot interpreta probabilitatile mici legate de
dovezile ADN ca o dovada irefutabila de vinovatie, netinnd seama de alte probe. Cei care
prezinta astfel de dovezi trebuie sa se asigure ca pericolul de interpretare eronata este explicat cu
grija juriului. Problema daca acuzatul este sursa esantionului gasit la fata locului depinde de
tehnologia ADN dar si de celelalte dovezi prezente la dosar. Aprecierea acestora este o problema
primordiala; n consecinta nu este corect ca un expert sa-si exprime opinia n ceea ce priveste
vinovatia acuzatului. Cu toate ca poate parea natural ca omul de stiinta care efectueaza un test sa-
si poata exprima opinia daca esantionul gasit la fata locului provine de la acuzat sau nu, aceasta
conceptie este totusi eronata.