Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fisa Romantism Bac
Fisa Romantism Bac
ROMANTISM
Mihai Eminescu este unul dintre cei mai importanti exponenti ai Romantismului,
supranumit luceafarul poeziei romanesti.
In lirica eminesceana, critica literara a identificat trei etape:
- Intre 1866/1870 poezia de tinerete se caracterizeaza printr-o influenta a predecesorilor
(se inspira din folklor, versurile au aspecte clasicizante): din aceasta etapa fac parte poezii precum:
La mormantul lui Aron Pumnul; la Heliade; Junii corupti. Aceasta prima etapa se opune
celorlalte prin caracterul mai putin modernizat al limbii si prin lipsa de expresivitate a limbajului.
- Intre 1870/1878 faza romantica. Sunt prezente marile teme romantice carora li se
subordoneaza procedee romantice (antiteza si stilul retoric). Poeziile reprezentative sunt:
Epigonii, Dorinta, Floare-Albastra, Calin file din poveste, Imparat si proletar, Venere si
Madonna.
- Intre 1878/1883 faza reclasicizarii se caracterizeaza din punct de vedere stilistic printr-
o expresivitate saraca a limbajului si prin poezii scurte precum: De cate ori iubito, Si daca,
Mai am un singur dor, Pe langa plopii fara sot. Este de asemenea perioada in care scrie poezie
cu forma fixa: glossa (poezie filosofica), sonet, oda in metru antic. Este si perioada in care
definitiveaza poemul Luceafarul.
Una dintre poeziile reprezentative eminesciene este Floare Albastra, care a fost scrisa
in a doua perioada a liricii poetului: faza romantica.
Piramidele-nvechite
Urc-n cer vrful lor mare -
Nu cta n deprtare
Fericirea ta, iubite!"
De mi-i da o srutare,
Nime-n lume n-a s-o tie,
Cci va fi sub plrie -
-apoi cine treab are!
........................
In aceasta poezie eminesceana este evidentiat un lirism de tip subiectiv redat de marcile
lexico-gramaticale: verbe la prima si a doua persoana ai cufundat, ai uitat, gramadesti, am
ras, am zis, stam; forme pronominale te-(ai), (netezindu)-mi, ma, eu; adjective
pronominale posesive mele, a ta, noastra. Lirismul subiectiv este redat de asemenea si de
invocatia iubite! Floare-albastra!Floare-albastra!; exclamatia retorica Si-apoi cine treaba are!
Ca un stalp eu stam in luna! si interogatia retorica Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?
Floare albastra poate fi considerata o poezie-nucleu a romantismului eminescian.
Prezinta elemente romantice precum: prezenta lirismului subiectiv, expresivitatea, teme si motive,
specia romantica abordata(egloga), antiteza intre cadru cosmic si terestru, opozitia dintre dionisiac
si apolinic si descrierea cadrelor respective.
Apollinicul si cadrul cosmic au ca reprezentant geniul, care tinde la cunoasterea
absoluta; dionisiacul si cadrul terestru au ca exponent iubita, faptura efemera. Cadrul terestru este
exemplificat prin imaginile vizuale codru, izvoare, vale, padure, balta, trestie, foi de
mure, romanita, bolti de frunza, sat, al portii prag. Planul cosmic este descris prin
raportare la stele, nori, ceruri nalte, rauri de soare, departare.
Din punctul de vedere al expresivitatii, poezia este bogata in figuri de stil: sunt prezente
epitete: prapastia mareata trestea lina, epitetul cromatic inversat de-aur parul si albastra-mi,
dulce floare; persoanificarea izvoarele plang in vale; metaforele rauri in soare dulce floare;
comparatia: rosie ca marul sarutaridulcic ca flori ascunse; simbolul floare albastra;
repetitia floare-albastra, floare-albastra. La nivel fonetic se regaseste aliteratia consoanei s
stanca sta sa se pravale.
Temele si motivele abordate sunt tipic romantice deoarece este prezenta tema iubirii,
geniul si conditia artistului, meditatia nocturna, natura, timpul si motive precum
luna,melancolia,singuratatea.
In concluzie opera Floare Albastra reprezinta o capodopera a creatiei eminesciene din
etapa de tinerete, un nucleu de virtualitati, purtand in germene marile teme si idei poetice
dezvoltate mai tarziu in Luceafarul.