Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
3) Grija si afectiunea
Tipuri de grija:
a fi in serviciul pacientului
a-l respecta pe pacient
a trai si a simti pentru pacient
a fi apropriat de pacient
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Promovarea sanatatii
Prevenirea imbolnavirilor
Restabilirea sanatatii
Alinarea suferintei
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Completare
Parteneriat
Solidaritate profesionala
Responsabilitatea civila - conform careia asistentul medical trebuie sa fie
un bun cetatean implicandu-se in viata societatii
Responsabilitatea juridica - conform careia asistentul medical poate fi
chemat in instanta pentruceea ce a facut sau pentru ceea ce nu a facut, pentru
propria lui neglijenta, culpa si greseala, toate acestea atragand dupa sine
responsabilitati juridice.
Cu acordul pacientului
In instanta
Cand interesul public o cere
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Promovarea sanatatii
Prevenirea imbolnavirilor
Restabilirea sanatatii
Alinarea suferintei
Curs 2. ASPECTE ETICE IN PRACTICA MEDICALA
Etica este o disciplina derivata din filosofie si teologie, studiind aspectele ideale de comportament
uman si ntelegerea moralitatii raportata direct la valori pozitive si negative.
Etica are trei subdiviziuni principale: descriptiva, normativa (generala si aplicata) si metaetica.
" Etica normativa aplicata are drept preocupare centrala problemele de moralitate, iar " metaetica
studiaza semnificatiile si ratiunea eticii si moralitatii.
Partea aplicata a eticii normative, de care apartine si etica medicala, e diferit teoretizata.
Teoria deontologica afirma o etica a obligatiei n sensul prestabilirii unor norme de conduita care sa
produca un rezultat pozitiv.
Teoria teleologica sustine o etica a finalitatii n care un rezultat bun echivaleaza cu o conduita buna.
Primnd rezultatul, dar existnd o dualitate de perspectiva, se contureaza din start doua maniere de
conduita: egoismul sau maniera personala de a lua o decizie, si utilitarianismul sau maniera practica,
dincolo de subiectivitate.
Exista si teorii terte, mixte, care mbina aspecte din primele doua, adica:
Etica aplicata opereaza cu multiple concepte, parte din ele folosite n enuntarile precedente. Valoarea
este o notiune complexa la care se face raportare, deci o masura a rezultatului si o apreciere directa a
conduitei. Valorile pot fi personale, de grup sau sociale; aceasta stratificare nu are ntotdeauna
corespondent real, valorile atribuabile fiind de multe ori un compromis ntre cele trei categorii enuntate.
Exista apoi raportarea la moralitate.
Practic, moralitatea e un cod al conduitei care poate avea drept surs? un contract social, legi naturale,
precepte divine sau standarde individuale. Doua concepte particulare trebuie exact n?elese, fiind general
valabile: oricine are, n orice situatie, obligatii si drepturi. Importanta lor este egala n mod normal, iar
ncalcarea uneia o exclude pe cealalta. Dihotomia antinomica de la baza eticii (relatia bun-rau, sau
pozitiv-negativ) se regaseste invariabil n modul nostru de gndire: definim, de exemplu, virtuti
(ntelegerea, integritatea) mult mai usor prin aspectul contraponderal al viciilor (lacomia, nselaciunea), si
invers.
Moralitatea nu este, prin urmare, o problema de optiune, ci mai degraba o raportare bisensuala, cu att
mai mult cu ct "pozitiv" sau "negativ" sunt situational relative.
Etica medicala
Asa cum am mentionat anterior, etica medicala este o ramura a eticii normative aplicate.
Aplicabilitatea ei trebuie nteleasa concordant cu aparitia de tehnologii noi si cu cerintele publice privind
practica medicala.
Aspecele morale pot fi raportate la doua grupuri valorice principale: valorile medicului si valorile
pacientului.
Exista reglementari specifice privind cele doua grupuri valorice si relatia dintre ele. Aceste coduri de
conduita profesionala includ: juramntul lui Hippocrate, principiile etice ale AMA privind drepturile
medicului si drepturile pacientului, si Legea privind drepturile pacientului.
Conform acestor prevederi, pacientii au dreptul legal de a participa la deciziile privind ngrijirea medicala
ce le va fi acordata, dreptul de a primi raspunsuri rezonabile la cererea de ngrijire, si dreptul de a li se
asigura o explicare a costurilor, indiferent de sursa de plata.
Decizia etica nu este ntotdeauna att de facila ct lasa de nteles profilul teoretic. Exista un model general
de urmat n astfel de decizii.
Premiza initiala n fata unui anume caz clinic stabileste ce ar trebui sau n-ar trebui facut n cazul respectiv.
Trebuie cunoscute si definite exact motivatiile (medicale, sociale, legale, personale) de sustinere a
premizei initiale, furniznd totodata si justificarea acestor motivatii - ntr-un cuvnt, argumentul etic al
premizei.
Pentru fiecare premiza trebuie definite una sau mai multe contrapremize, sustinute si ele de motivatii si
justificari.
Evaluarea consta n cntarirea diverselor motivatii stabilite, si alegerea celei mai justificate. Cnd persista
ndoiala, se poate apela la ajutor exterior (colegi, specialisti, pacient si familie, comitete etice, alte forme
de consiliere) pentru a clarifica aspectele generale ale cazului (consistenta si coerenta argumentului), si
pentru a stabili alternativa de urmat (acceptarea premizei initiale, acceptarea contrapremizei, sau
formularea unei noi premize ca rezultat al modificarii premizi initiale sau a contrapremizei).
Actiunea medicului e dictata de decizia etica luata, si vizeaza ce este sau nu de facut.
Si n privinta principiilor generale de etica medicala exista o diicultate de aplicare practica. Cel mai
important lucru ar fi, logic, ca interventia medicului sa nu faca rau. De multe ori alte principii primeaza,
astfel ca stabilirea prioritatilor revine strict medicului, functie de caz.
Fidelitatea este obligatia de a urma juramintele asumate prin profesie, nsemnnd a spune pacientului
adevarul despre situatia lui si mentinerea confidentialitatii privind cazul respectiv.
Autonomia, mult ncurajata etic, presupune accesul liber al pacientului la informatii privind situatia sa,
participarea lui la formularea deciziilor, si ajutorul dat pacientilor deficienti pentru a-si putea exercita
autonomia.
Beneficienta presupune obligatia medicului de a face bine, de a ridica gradul de sanatate al comunitatii
respective.
Nonmaleficienta este obligatia de a nu face rau. Singurele acte de agresiune intentionata acceptate n
medicina sunt cele menite sa faca bine pacientului (ex. interventii chirurgicale, ncalcarea
confidentialitatii la cererea autoritatilor n cazul n care un pacient se constituie n pericol pentru o alta
persoana).
n anumite situatii medicul poate ncalca anumite reguli perfect constient de posibilele efecte nedorite (ex.
citostatice cu toxicitate crescuta peste dozele maxime) pe baza unui risc calculat.
Justitia este chemata sa intervina n multe aspecte de natura etica. n probleme procedurale (ex. primul
venit, primul tratat), probleme de distributie a tratamentelor (mai ales cnd exista resurse de tratament
limitate), probleme de compensatie, si cele care interpun medicul ntre pacient si societate (discriminarea
persoanelor cu diverse handicapuri).
Probleme morale
Importanta lor nu e deloc neglijabila, cu att mai mult cu ct motivatiile nu sunt usor acceptabile.
Limitarea tehnologiei este folosita avnd n vedere costurile ridicate ale tratamentelor. Decizia de ncepere
sau nu a sustinerii functiilor vitale, ntreruperea acestei terapii, eutanasierea ridica probleme morale
dosebite, ca si controlul/autonomia privind tehnologia folosita.
Limitarea resurselor include doua aspecte: macroalocarea si microalocarea. Primul are n vedere fondurile
alocate sanatatii, direct corelat cu raportul dintre medicina si alte necesitati sociale (aparare, cultura,
educatie). Al doilea vizeaza alocarea fondurilor pentru fiecare pacient n parte, necesitnd stabilirea unei
prioritati privind dreptul la tratament - decizia apartinnd n esenta medicului.
Limitarea cercetarii a fost iterata avnd n vedere unele antecedente istorice (experimentele naziste
practicate pe oameni). Trebuie sa existe si n acest caz un consimtamnt n cunostinta de cauza al
pacientului sau al reprezentantilor sai legali. n cazul copiilor nu este admisa nici cercetarea
nonterapeutica, chiar daca riscurile sunt mici.
Limitarea mbolnavirii priveste mai ales raspndirea bolilor infecto-contagioase. Un exemplu particular l
reprezinta SIDA. Problemele de sanatate publica gen fumatul, consumul de droguri si alcool ridica semne
de ntrebare privind controlul lor: cine si cum ar trebui limitat.