Sunteți pe pagina 1din 7

Cursul nr.

Etica medicala cuprinde o serie de reguli grupate cu coduri, juraminte,


declaratii, destinate reglementarii relatiei asistent pacient, medic pacient.

Toate aceste norme au aparut ca o necesitate a activitatii medicale inca din


cele mai vechi timpuri.

Normele erau elaborate de catre medici fiind destinate strict corpului


medical.

De exemplu: Celebrul juramantul a lui Hipocrate.

In epoca contemporana, vechile reglementari morale au fost adoptate,


reluate si grupate in declaratii etico medicale.

(Declaratia de la Geneva 1848, Helsinki 1964)

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Concepte etice in practica nursing-ului.


Traditiile si standardele care se intalnesc in intreaga istorie a nursing-ului
au la baza o serie de concepte care sunt:

1) Avocatura (avocatul pacientului)


2) Cooperarea
3) Grija si afectiunea
4) Raspunderea personala
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

1) Avocatura modelul protejarii drepturilor:

Asistenta medicala este aparatoarea dreptului pacientului, informeaza


pacientul despre drepturile lui, se asigura ca pacientul intelege aceste
drepturi
Raporteaza incalcarea drepturilor pacientului
Previne pe viitor incalcarea drepturilor pacientului
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Modelul deciziilor bazate pe valori


Presupune ca asistenta medicala il ajuta pe pacient, discutand despre
nevoile, interesele si alegerile (deciziile) pacientului in conformitate cu nevoile si
stilul (modul) de viata al pacientului.

Asistentul medical nu impune si examinarea impreuna cu pacientul asupra


avantajelor si dezvoltarii diferitelor optiuni. (Asistentul medical ia decizia separat de
pacient, cu acordul pacientului)

Modelul respectului persoanei ingrijite

Asistentul medical il considera pe pacient drept semenul sau si ii acorda


respectul cuvenit.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

2) Cooperarea Conceptul care impune participarea alaturi de alte persoane


pentru asigurarea unei ingrijiri de calitate a pacientilor.

Se realizeaza in doua dimensiuni:

cu persoane din sectorul medical


cu persoane din alte domenii de activitate
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

3) Grija si afectiunea

Impune angajamentul de a proteja atat demnitatea cat si sanatatea umana.

Tipuri de grija:

a fi in serviciul pacientului
a-l respecta pe pacient
a trai si a simti pentru pacient
a fi apropriat de pacient
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Raspundere si responsabilitate in nursing


Sunt doua atributii fara de care asistenta medicala nu-si poate desfasura
activitatea profesionala.

Raspunderea profesionala este un concept etic, important avand la baza


acordarea ingrijirilor implicand relatia asistent pacient.

Din momentul in care asistenta medicala s-a angajat sa acorde ingrijiri, ea


poate fi trasa la raspundere privind efectuarea ingrijirilor conform standardelor
profesionale si normelor morale.
Asistenta medicala - are raspundere fata de pacient, profesie, societate,
pentru ceea ce a facut sau nu a facut, in cadrul activitatilor de ingrijire.

Raspunderea poate fi legala - care reprezinta un punct important in


regulamentul acordarii dreptului de practica in nursing si in legile privitoare la
exercitarea profesiei si morala care figureaza in codul etic.

Responsabilitatea - este obligatia de a efectua un lucru, de a raspunde, de


a da socoteala de ceva, conform codului consiliului international al nurselor.

Responsabilitatile / indatoririle nursingului sunt:

Promovarea sanatatii
Prevenirea imbolnavirilor
Restabilirea sanatatii
Alinarea suferintei
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

In practica profesiunii, asistentul medical respecta confidentialitatea, isi


asuma responsabilitatea privind acordarea ingrijirilor de calitate, asigura in orice
situatie respectarea standardelor de ingrijire, accepta si deleaga (implineste duce
la bun sfarsit) responsabilitati, evalueaza cu spirit critic propria sa competenta si a
colegilor sai.

Asistentul medical are responsabilitati individuale, de grup si specifice


domeniului in care lucreaza.

Isi desfasoara activitatea in cadrul echipei de ingrijire bazandu-se pe relatii


de:

Completare
Parteneriat
Solidaritate profesionala
Responsabilitatea civila - conform careia asistentul medical trebuie sa fie
un bun cetatean implicandu-se in viata societatii
Responsabilitatea juridica - conform careia asistentul medical poate fi
chemat in instanta pentruceea ce a facut sau pentru ceea ce nu a facut, pentru
propria lui neglijenta, culpa si greseala, toate acestea atragand dupa sine
responsabilitati juridice.

Responsabilitatea in nursing asigura satisfactia profesionala a lucrului


bine facut.

Valorile fundamentale pe care sunt fundamentate drepturile omului:

1) Viata nursing-ul va sprijini activ toate activitatile ce promoveaza viata.


2) Independenta si libertatea toti oamenii se nasc liberi.
3) Egalitate si non-discriminare in instrumentele internationale se prevede:
Egalitate fara deosebire de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie
politica
Iar in ultima perioada apar noi forme de discriminare: orientari sexuale, HIV,
SIDA, etc.

4) Justitia: in cazul persoanelor care incalca legea, persoana va fi asigurata ca


are dreptul la un tratament uman, ingrijiri de calitate, care urmaresc
producerea schimbarii si readaptarea sociala.
5) Solidaritatea nu priveste doar individul ci si familia, grupurile si
comunitatile.
Solidaritatea cunoaste forme deosebite in cazul de dezastre nationale (sau
naturale)
6) Confidentialitatea este obligatia etica a asistentului medical legata de
asigurarea securitatii informatiei despre pacient sau membrii echipei de
ingrijire.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

In nici o imprejurare nu trebuie ca informatiile privind pacientul sa


fie divulgate altcuiva decat persoanelor abilitate care au rol in ingrijire:
personal medical de ingrijire sau altor profesionisti care sunt impricati direct in
diagnosticarea, tratarea si ingrijirea bolnavului.

Persoana abilitata = medic, psiholog, asistent medical, etc.

Secretul profesional poate fi dezvaluit in urmatoarele circumstante:

Cu acordul pacientului
In instanta
Cand interesul public o cere

Divulgarea secretului profesional in alte situatii decat cele divulgate


(mentionate) constituie abateri de la normele de etica profesionala. (Poate fi
considerata o infractiune si este pedepsita conform legii)

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Codul asistentelor medicale


Cele 4 responsabilitati esentiale:

Promovarea sanatatii
Prevenirea imbolnavirilor
Restabilirea sanatatii
Alinarea suferintei
Curs 2. ASPECTE ETICE IN PRACTICA MEDICALA

Etica este o disciplina derivata din filosofie si teologie, studiind aspectele ideale de comportament
uman si ntelegerea moralitatii raportata direct la valori pozitive si negative.

Etica are trei subdiviziuni principale: descriptiva, normativa (generala si aplicata) si metaetica.

" Etica descriptiva se ocupa de studii comparative si interculturale.

" Etica normativa generala studiaza modelele de comportament si raportarea valorica.

" Etica normativa aplicata are drept preocupare centrala problemele de moralitate, iar " metaetica
studiaza semnificatiile si ratiunea eticii si moralitatii.

Partea aplicata a eticii normative, de care apartine si etica medicala, e diferit teoretizata.

Teoria deontologica afirma o etica a obligatiei n sensul prestabilirii unor norme de conduita care sa
produca un rezultat pozitiv.

Teoria teleologica sustine o etica a finalitatii n care un rezultat bun echivaleaza cu o conduita buna.
Primnd rezultatul, dar existnd o dualitate de perspectiva, se contureaza din start doua maniere de
conduita: egoismul sau maniera personala de a lua o decizie, si utilitarianismul sau maniera practica,
dincolo de subiectivitate.

Exista si teorii terte, mixte, care mbina aspecte din primele doua, adica:

Etica aplicata opereaza cu multiple concepte, parte din ele folosite n enuntarile precedente. Valoarea
este o notiune complexa la care se face raportare, deci o masura a rezultatului si o apreciere directa a
conduitei. Valorile pot fi personale, de grup sau sociale; aceasta stratificare nu are ntotdeauna
corespondent real, valorile atribuabile fiind de multe ori un compromis ntre cele trei categorii enuntate.
Exista apoi raportarea la moralitate.

Practic, moralitatea e un cod al conduitei care poate avea drept surs? un contract social, legi naturale,
precepte divine sau standarde individuale. Doua concepte particulare trebuie exact n?elese, fiind general
valabile: oricine are, n orice situatie, obligatii si drepturi. Importanta lor este egala n mod normal, iar
ncalcarea uneia o exclude pe cealalta. Dihotomia antinomica de la baza eticii (relatia bun-rau, sau
pozitiv-negativ) se regaseste invariabil n modul nostru de gndire: definim, de exemplu, virtuti
(ntelegerea, integritatea) mult mai usor prin aspectul contraponderal al viciilor (lacomia, nselaciunea), si
invers.

Moralitatea nu este, prin urmare, o problema de optiune, ci mai degraba o raportare bisensuala, cu att
mai mult cu ct "pozitiv" sau "negativ" sunt situational relative.

Etica medicala
Asa cum am mentionat anterior, etica medicala este o ramura a eticii normative aplicate.
Aplicabilitatea ei trebuie nteleasa concordant cu aparitia de tehnologii noi si cu cerintele publice privind
practica medicala.

Aspecele morale pot fi raportate la doua grupuri valorice principale: valorile medicului si valorile
pacientului.

Exista reglementari specifice privind cele doua grupuri valorice si relatia dintre ele. Aceste coduri de
conduita profesionala includ: juramntul lui Hippocrate, principiile etice ale AMA privind drepturile
medicului si drepturile pacientului, si Legea privind drepturile pacientului.

Conform acestor prevederi, pacientii au dreptul legal de a participa la deciziile privind ngrijirea medicala
ce le va fi acordata, dreptul de a primi raspunsuri rezonabile la cererea de ngrijire, si dreptul de a li se
asigura o explicare a costurilor, indiferent de sursa de plata.

Decizia etica nu este ntotdeauna att de facila ct lasa de nteles profilul teoretic. Exista un model general
de urmat n astfel de decizii.

Premiza initiala n fata unui anume caz clinic stabileste ce ar trebui sau n-ar trebui facut n cazul respectiv.
Trebuie cunoscute si definite exact motivatiile (medicale, sociale, legale, personale) de sustinere a
premizei initiale, furniznd totodata si justificarea acestor motivatii - ntr-un cuvnt, argumentul etic al
premizei.

Pentru fiecare premiza trebuie definite una sau mai multe contrapremize, sustinute si ele de motivatii si
justificari.

Evaluarea consta n cntarirea diverselor motivatii stabilite, si alegerea celei mai justificate. Cnd persista
ndoiala, se poate apela la ajutor exterior (colegi, specialisti, pacient si familie, comitete etice, alte forme
de consiliere) pentru a clarifica aspectele generale ale cazului (consistenta si coerenta argumentului), si
pentru a stabili alternativa de urmat (acceptarea premizei initiale, acceptarea contrapremizei, sau
formularea unei noi premize ca rezultat al modificarii premizi initiale sau a contrapremizei).

Actiunea medicului e dictata de decizia etica luata, si vizeaza ce este sau nu de facut.

Principii de etica medicala

Si n privinta principiilor generale de etica medicala exista o diicultate de aplicare practica. Cel mai
important lucru ar fi, logic, ca interventia medicului sa nu faca rau. De multe ori alte principii primeaza,
astfel ca stabilirea prioritatilor revine strict medicului, functie de caz.

Fidelitatea este obligatia de a urma juramintele asumate prin profesie, nsemnnd a spune pacientului
adevarul despre situatia lui si mentinerea confidentialitatii privind cazul respectiv.

Autonomia, mult ncurajata etic, presupune accesul liber al pacientului la informatii privind situatia sa,
participarea lui la formularea deciziilor, si ajutorul dat pacientilor deficienti pentru a-si putea exercita
autonomia.

Beneficienta presupune obligatia medicului de a face bine, de a ridica gradul de sanatate al comunitatii
respective.
Nonmaleficienta este obligatia de a nu face rau. Singurele acte de agresiune intentionata acceptate n
medicina sunt cele menite sa faca bine pacientului (ex. interventii chirurgicale, ncalcarea
confidentialitatii la cererea autoritatilor n cazul n care un pacient se constituie n pericol pentru o alta
persoana).

n anumite situatii medicul poate ncalca anumite reguli perfect constient de posibilele efecte nedorite (ex.
citostatice cu toxicitate crescuta peste dozele maxime) pe baza unui risc calculat.

Justitia este chemata sa intervina n multe aspecte de natura etica. n probleme procedurale (ex. primul
venit, primul tratat), probleme de distributie a tratamentelor (mai ales cnd exista resurse de tratament
limitate), probleme de compensatie, si cele care interpun medicul ntre pacient si societate (discriminarea
persoanelor cu diverse handicapuri).

Probleme morale

Importanta lor nu e deloc neglijabila, cu att mai mult cu ct motivatiile nu sunt usor acceptabile.

Limitarea tehnologiei este folosita avnd n vedere costurile ridicate ale tratamentelor. Decizia de ncepere
sau nu a sustinerii functiilor vitale, ntreruperea acestei terapii, eutanasierea ridica probleme morale
dosebite, ca si controlul/autonomia privind tehnologia folosita.

Limitarea resurselor include doua aspecte: macroalocarea si microalocarea. Primul are n vedere fondurile
alocate sanatatii, direct corelat cu raportul dintre medicina si alte necesitati sociale (aparare, cultura,
educatie). Al doilea vizeaza alocarea fondurilor pentru fiecare pacient n parte, necesitnd stabilirea unei
prioritati privind dreptul la tratament - decizia apartinnd n esenta medicului.

Limitarea cercetarii a fost iterata avnd n vedere unele antecedente istorice (experimentele naziste
practicate pe oameni). Trebuie sa existe si n acest caz un consimtamnt n cunostinta de cauza al
pacientului sau al reprezentantilor sai legali. n cazul copiilor nu este admisa nici cercetarea
nonterapeutica, chiar daca riscurile sunt mici.

Limitarea mbolnavirii priveste mai ales raspndirea bolilor infecto-contagioase. Un exemplu particular l
reprezinta SIDA. Problemele de sanatate publica gen fumatul, consumul de droguri si alcool ridica semne
de ntrebare privind controlul lor: cine si cum ar trebui limitat.