FILOZOFIE

Bertrand Russell,

Cunoaşterea prin experienţă nemijlocită şi cunoaşterea prin descriere

Acumulăm de-a lungul existentei noastre o sumedenie de informații și cunoștințe: o parte

dintre acestea sunt acumulate în mod direct, din propriile noastre experiențe de viață și o altă

parte sunt cunoștințe second-hand sau indirecte (despre starea creierul nostru, de exemplu). Unii

filozofi susțin că această diferență se datorează diferitelor tipuri de cunoștințe: cunoașterea prin

experiență nemijlocită și cunoașterea prin descriere. Aceste două tipuri diferite de cunoaștere

indică o diferență esențială în conștientizarea cu privire la anumite tipuri de adevăruri. Există,

totuși, controverse considerabile în rândul filozofilor dacă această distincție poate fi aplicată în

mod consecvent și dacă în general cunoștințele oferite de cele două forme oferă o perspectivă

mai puternică sau mai bună asupra cunoștințelor proprii decât alte tipuri de cunoaștere.

Conceptul de cunoaștere prin experiență nemijlocită a fost introdus în filosofie de

Bertrand Russell în articolul său “Knowledge by Acquaintance and Knowledge by Description” /

„Cunoaşterea prin experienţă nemijlocită şi cunoaşterea prin descriere”, (1910) și în capitolul

cinci din Problemele filosofiei (1912). Russell explică faptul că o persoană cunoaște un obiect

atunci când se află într-o „relație cognitivă directă cu obiectul, adică atunci când [subiectul este]

conștient direct de obiectul însuși” (Russell 1910). Într-un alt loc, el scrie „avem cunoștință de

tot ceea ce suntem direct conștienți, fără intermediarul vreunui proces de inferență sau al oricărei

cunoștințe a adevărurilor” (Russell 1912). Cunoașterea prin experiență nemijlocită, potrivit lui

Russell, apare atunci când subiectul are o conștientizare imediată sau nemijlocită a unor
FILOZOFIE

adevăruri propoziționale. Cunoașterea prin descriere, prin contrast, este cunoaștere

propozițională care este inferențială, mediată sau indirectă.

Relatarea tradițională a cunoașterii prin experiență nemijlocită este susceptibilă de a fi

înțeleasă greșit sau combinată cu simpla cunoaștere directă a ceva anume. Este important să

observăm că există o diferență între a fi familiarizat direct cu ceva și a avea cunoaștere prin

experiență nemijlocită cu ceva. Pentru ca un subiect să fie familiarizat direct cu ceva, este

necesar doar ca subiectul să aibă acces nemijlocit la obiectul conștientizării. Cu toate acestea,

cunoașterea prin experiență nemijlocită este mai mult decât cunoașterea directă a faptului, este

un fel de cunoaștere care impune subiectului să dețină condițiile potrivite pentru acest gen de

cunoaștere.

Problemele epistemologice care implică distincția între cunoaşterea prin experienţă

nemijlocită şi cunoaşterea prin descriere s-au concentrat în primul rând asupra existenței unei

cunoștințe privilegiate, nemediate de către conștiință.

Russell a folosit distincția dintre cunoaşterea prin experienţă nemijlocită şi cunoaşterea

prin descriere pentru a articula o epistemologie fundamentalistă în care cunoașterea prin

experiență nemijlocită este cel mai important tip de cunoaștere iar cunoașterea prin descriere este

inferențială (Russell 1910 și 1912, cap. 5). „Toate cunoștințele noastre”, a scris Russell, „se

bazează pe cunoștințe care se întemeiază pe ceva” (Russell 1912). Prin urmare, cunoașterea prin

experiență nemijlocită este un tip direct de cunoaștere; este un fel de cunoaștere care nu depinde

de inferență sau mediere. Testul pe care îl folosește Russell pentru a determina ceea ce cineva

știe prin cunoașterea prin dexperiență nemijlocită se bazează pe dubitabilitate. Din acest motiv,

Russell a susținut că o persoană nu poate ști prin cunoștere prin descriere că există obiecte fizice,

precum un iPod, de exemplu, chiar și atunci când cineva vede un iPod, este posibil să se
FILOZOFIE

îndoiască dacă iPod-ul există cu adevărat (datorită posibilităților de a visa, iluzia, halucinația și

așa mai departe). Cu toate acestea, datele despre simțuri sau experiențele senzoriale ale unui iPod

nu pot fi în mod consecvent puse la îndoială de o persoană care le experimentează. După părerea

lui Russell, nu se poate ști prin cunoașterea prin descriere că există obiecte fizice. Cunoașterea

prin descriere, potrivit lui Russell, depinde de cunoașterea directă, prin experiența nemijlocită, în

cel puțin două moduri.

În primul rând, cunoașterea prin descriere depinde de cunoașterea conținutului său

propozițional. Russell a afirmat fără echivoc, „fiecare propoziție pe care o putem înțelege trebuie

să fie compusă în întregime din constituenți cu care suntem familiarizați” (Russell, 1912). Deși

cunoștințele prin descriere se pot referi la obiecte care depășesc gama de cunoștințe imediate,

conținutul propozițional este compus din concepte cu care subiectul este familiarizat direct.

Există o asemănare între modul în care se poate ști ceva despre anumite lucruri în afara

experienței proprii și modul în care Russell a imaginat cunoașterea prin descriere pentru a

permite unei persoane să se gândească la obiectele fizice. Luați în considerare credința că cel mai

înalt om viu din lume există. Cineva poate forma această credință, chiar dacă este posibil să nu

aibă nici o idee despre cine este acest individ. Înțelegerea conceptelor de a fi cel mai înalt, de a fi

în viață și de a fi bărbat este suficientă pentru a permite unei persoane să dețină această credință,

chiar dacă nu a întâlnit vreodată acea persoană. La fel, Russell a crezut că se pot forma credințe

despre obiectele fizice, în ciuda faptului că nu ne putem familiariza direct cu ele. Când o

persoană are convingerea, de exemplu, că există o ceașcă de cafea, nu este familiarizată direct cu

cafeaua ca obiect fizic, dar este capabilă să se gândească la obiectul fizic prin descrieri cu care

este familiarizat direct. Conținutul descriptiv ar putea consta în existența unui obiect care este

cauza experiențelor sale de negru, amărăciune, căldură și lichiditate. Din perspectiva lui Russell,
FILOZOFIE

familiazizarea subiectului cu conceptele potrivite îi permite să-și formeze credințe despre

obiectele fizice.

În al doilea rând, cunoașterea prin descriere depinde de cunoașterea prin experiență

nemijlocită deoarece propozițiile pe care le cunoaștem prin descriere sunt deduse din

cunoștințele propoziționale obținute prin experiență nemojlocită. În consecință, această concepție

a lui Russell dă naștere unei epistemologii fundamentaliste în care toate cunoștințele cuiva sunt

fie fundamentale, fie inferențial bazate pe cunoștințe fundamentale. Este bine cunoscut faptul că

Russell credea că cunoștințele despre lume de dincolo din propria lui minte trebuiau deduse

dintr-o cunoaștere aprofundată a propriilor sale experiențe mentale.

FILOZOFIE

Bibliografie:

B. Russell, Knowledge by Acquaintance and Knowledge by Description, 1910, accesată la

http://ifac.univ-

nantes.fr/IMG/pdf/russell_knowledge_by_acquaintance_and_knowledge_by_description.pdf

B. Russell, Problemele filosofiei, 1912, Capitolul 5, accesat la

https://www.sparknotes.com/philosophy/problems/section5/