Proprietatea pretoriana

Pretorul Publicius sanctioneaza printr-o actiune drepturile posesorilor de buna-

credinta si drepturile posesorilor in bonis de a uzucapa fictiv si instantaneu bunurile
aflate in posesiunea lor.
Actiunea publiciana protejeaza posesorul care a fost deposedat impotriva vointei sale
ori pe cumparatorul de buna credinta, care a cumparat de la un neproprietar.
In Ep. Veche, cumpararea de la un neproprietar era improbabila datorita formalitatilor
mancipatiunii si cesiunii in fata magistratului judiciar.
A fost creata actiunea publiciana pe baza fictiunii uzucapiunii instantanee, adica,
odata cu implinirea termenului de uzucapiune, propietarul. pretorian devenea
proprietar quiritar.
Traditiunea avea o dubla consecinta juridica daca obiectul era res mancipi:
instrainatorul continua sa pastreze nuda proprietate asupra bunului, chiar si dupa
instrainare.
Cu timpul, aceste forme de proprietate se unifica in dominium, incheindu-se
evolutia istorica a proprietatii private romane.