Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ortop An 4raspuns La Ex
Ortop An 4raspuns La Ex
Este starea de repaus, datorita unei relaxari musculare echilibrate shi sub
influienta gavitatii, mandibula se deplaseaza in jos oprinduse la o anumita
distanta de maxila. Relatia de postura- este starea de echilibru intre mushchii
ridicatori shi cobiritori ai mandibulei cind ei se afla iintro stare de relaxare
fiziologica relativa, care estecaracteristic printrun spatiu de inocluzie
individualizat egal in mediu 2-3 mm. Wild- test fonetic prin pronuntarea cuv ce
contin fonema (a), silverman (s), robinson(f) sau numaratoarea de la 60-70, testul
functional al actului de deglutitie.
Datele personale,
2)Dintii
3)Arcadele dentare
Generale: Dereglarile actului de masticatie pot provoca sau excerba asa maladii
a tractului gastrointestinal cum sint gastritele, colitele, ulcerul gastric si
duodenal etc. Afara de aceasta hrana farimitata insuficient duce si la o micro-
traumatizare a mucoasei esophagului si stomacului. pierderea eficacitatii
masticatoare cu 50% si mai mult constituie o indicatie generala absoluta catre
tratamentul protetic. Locale: necesita un examen clinic si paraclinic minutios,
depind de tabloul clinic si de posibilitatile lichidarii leziunilor prin metode
terapeutice. daca in cazul unor brese unidentare, din zonele laterale cind dintii
care marginesc bresa au tesuturile dure, parodontul sanatos si raportul
interdentar in aceasta zona permite ca dintele care si-a pierdut antagonistul sa
contacteze cu 2/3 a coroanei antagonistului, si deci nu exista pericolul dezvoltarii
dezechilibrului articular, tratamentul protetic prevede aplicarea implanturilor
sau este contraindicat. Lipsa acestui dinte nu va influenta considerabil functia
masticatoare, fiind declansate mecanismele de compensare, pe cind
confectionarea unei lucrari protetice va cere prepararea dintilor-stilpi sanatosi
cu toate consecintele ce vor urma. Prin urmare, indicatiile si contraindicatiile
catre tratamentul protetic vor fi individualizate in dependenta de tabloul clinic al
leziunii, de dereglarile functionale si influenta lor asupra organismului in
general si a starii sistemului stomatognat in particul
Kennedy
Kennedy-Applegate
/ cuprinde edentatiile terminale bilaterale ale arcadei, in cadrul careia toti dintii
restanti sint plasati anterior fata de spatiile edentate si este identica clasei I
Kennedy.
ll-a include edentatiile terminale unilaterale in care din(ii restanti sint plasati
anterior fata de spatiul edentat si corespunde clasei a ll-a Kennedy.
Clasa a IV-a. Fibromucoasa hipertrofiata, mobila; din aceasta clasa face parte si
fibromucoasa flotanta sau in creasta de cocos, care trebuie indepartata
chirurgical pentru a putea asigura stabilitatea si eficienta protezelor.
Tuberozitatile maxilare:
Relieful osos al cimpului protetic este usor de apreciat prin inspectie. In ceea ce
priveste structura osoasa, ea poate fi apreciata radiografie, prin constatarea
gradului de densitate.
Baza protezei la maxila este alcatuita din seile protezei si placa palatinala care
vin in contact cu suprafata mucozala a cimpului protetic, cit si cu dintii restanti.
Placa acopera bolta palatinala, seile-apofizele alveolare edentate in intregime.
Marginile vestibulare ale seilor ajung pina la fundul sacului vestibular, in zona
mucoasei neutre, aflindu-se intr-un contact intim. Marginile palatinale ale
placii prezinta contact cu coletul dintilor restanti frontali, iar in zona laterala se
termina pe suprafetele orale ale dintilor restanti pina in zona supraecuatoriala.
Baza metalica este indicata, cind se fractureaza frecvent baza acrilica la pacientii
cu o musculatura masticatoare puternica, in caz de bruxism, la pacientii cu
alergie de la acrilate si in cazurile de ocluzie adinca.
1)a)intraorale si b)extraorale
6)pt a evita orice actiune imediata sau secundara a crosetului asupra dintelui
ancora se recomanda ca dintii limitanti sa fie solidarizati in conditii favorabile
cite doi,iar in situatii nefavorabile in grup.
Crosetele Ney au fost imaginate pentru forme si implantare diferite ale dintilor
stilpi care in genere nu sunt acoperite cu microproteze.poseda caracteristici
proprii crosetelor circulare si crosetelor divizate.sunt in nr de 6.
NEY nr2-deriva din crosetul Roach cu bratul elastic T,ambele brate sunt elastice
divizat in T si au cite un conector secundar propriu. E indicat pe premolari si
molarii cu retractie gingivala si cu retentivitati marite, sip e dintii la care
ecuatorul protetic trece in apropierea suprafetei ocluzale.elementele elastice sunt
aplicate in zona gingivala.se aplica mai rational in edentatiile terminale
Crosetul Ney nr. 3. Prezinta o combinare dintre crosetul nr. I nr. 2, avind doua
brate rctentive; unul mai putin elastic unit rigid cu corpul crosetului, avind
forma bratului de la crosetul nr. 1 si altul cu un grad de elasticitate marita (unit
prin conectorul se-
Acest crosct este indicat in edenta(iile terminale, cind dintii- stilpi au inclinatie
orala sau vestibulara, iar ecuatorul protetic are direcjii diferite pe suprafetele
orala si vestibulara
Crosetul Ney nr. 4. Acest croset este realizat prin metoda de turnare si lipire:
corpul si pintenele ocluzal sint turnate, iar bratele sint confectionate din sirma
prin indoire; fiind aplicate pe suprafetele vestibulara si orala, se lipesc de corp.
Acest croset este indicat pe dintii cu retentivitate situata in apropierea marginii
ocluzale a suprafetelor vestibulare si orale. Crosetul Ney nr. 4 nu este utilizat in
practica datorita proprietatilor mecanice scazute, care nu permit mentinerea
satisfacatoare a protezei pe cimpul protetic
Crosetul Ney nr. 5. Este cunoscut sub numele de croset inelar cu actiune inversa
posterioara si deriva din crosetele circulare. Acest croset este alcatuit dintr-un
conector secundar excentric unit rigid cu saua sau placuta protezei, pozitionat,
mai ales, me- ziooral pe dintele-stilp. Bratul crosetului porneste din corp, avind
doua portiuni: una rigida, aplicata supraecuatorial, din care porneste pintenul
ocluzal asezat in foseta distala sau meziala, pre- lungindu-se cu bratul elastic,
care transversind ecuatorul protetic se termina in zona retentiva meziala sau
distala. Acest croset este indicat in edentatiile terminale, cind dintii-stilpi au
inclinatie vestibulara sau orala, cit si pe dinti cu coroane clinice mici sau cu
forma conica
Barele cu calareti. Sint compuse din piese dentare fixe alcatuite dintr-o bara
solidarizata la coroanele care acopera dintii-stilpi sau la dispozitivele radiculare
ale acestor dinti si o gutiera aplicata in saua protezei scheletate care incaleca
bara.
Bara are dimensiuni si forme variate; ea poate fi: rotunda, ovo- idala,
dreptunghiulara etc., iar dimensiunile depind de numarul dintilor care lipsesc si
de topografia edentatiei; grosimea barei variaza de la 1,54 mm. Bara este
solidarizata de elementele fixe in asa mod ca sa urmeze profilul apofizei
alveolare la o distanta de aproximativ 12 mm. Pentru realizarea frictiunii intre
bara si gutiera, polul mic al barei este orientat inspre apo fiza alveolara.
59.Particularitatile planificarii
obstacol.
Axul dc insertie si dezinsertie al protezei poate fi: 1) strict vertical (cind proteza
este aplicata concomitent pe toti dintii-stilpi in plan vertical); 2) vertical spre
dreapta (cind proteza este aplicata la inceput pe dintii-stilpi din partea dreapta si
apoi pe cei din stinga); 3) vertical spre stinga; 4) vertical posterior; 5)
vertical interior.
fie perpendiculara cu tija detectoare. Dupa blocarea masutei reg- Iabile, tija
detectoare este inlocuita cu tija portereion care arc un grafit, cu ajutorul caruia
se traseaza ecuatorul protetic la fiecare linte-stilp. Aceasta metoda era
practicata in trecut la confectionarea protezelor schcletate cu crosete din sirma,
cind erau prezenti ' 3 dinti-stilpi relativ paraleli intre ei. La folosirea acestei
metode < eu a torul protetic ocupa o pozitie nefavorabila creind o situatie dificila
pentru aplicarea crosetelor si fixarea protezelor.
stilpi.
obstacol.
Axul dc insertie si dezinsertie al protezei poate fi: 1) strict vertical (cind proteza
este aplicata concomitent pe toti dintii-stilpi in plan vertical); 2) vertical spre
dreapta (cind proteza este aplicata la inceput pe dintii-stilpi din partea dreapta si
apoi pe cei din stinga); 3) vertical spre stinga; 4) vertical posterior; 5)
vertical interior.
In acest scop modelul fixat pe masuta reglabila se inclina de mai multe ori in
toate directiile pina ce la contactul dintilor cu tija detectoare apar zone retentive
pe suprafetele verticale ale din- tilor-stilpi. Se poate intimpla, ca la unul sau mai
multi dinti-stilpi sa fie zone retentive favorabile pentru plasarea bratelor elastice
ale crosetelor, iar pe altii nesatisfacatoare. Prin usoara inclinare in jos a
modelului cu partea unde sint dinti cu zone retentive nesa-tisfacatoare, apar zone
retentive. Determinarea pozitiei in care toti dintii-stilpi prezinta retentivitati
favorabile este realizata in urma mai multor inclinari. Determinarea acestei
pozitii va coincide si cu axele de insertie si dezinsertie ale protezei, iar masuta
reglabila ^e blocheaza pentru ca toate operatiile urmatoare sa se execute in
aceasta pozitie.
Noi consideram ca cel mai reusit este termenul de ecuator protetic, care in
majoritatea cazurilor nu coincide cu pozitia ecuatorului anatomic al dintelui.
Totodata, ecuatorul protetic imparte dintele in doua zone: zona subecuatoriala
cuprinsa intre ecuatorul protetic si colet, numita ca zona retentiva; zona
supraecuatoria- la situata intre ecuatorul protetic si marginea ocluzala a dintelui,
numita ca zoma neretentiva, de sprijin. Aceste zone, in dependenta de
pozitionarea lor, vor servi la alegerea tipurilor de crosete. L. Blattcrfein a stabilit
unele caractere ale traseului ecuatorului protctic in dependenta de inclinarea
modelului, deosebind cinci varietati dc amplasare a lui pc suprafetele dintelui si
de atitudine fa(a de edenta(ie (fig. 138).
Locul in care discul atinge dintele, reprezinta zona de reten- tie care se inseamna
cu creionul, unde si va fi plasat bratul re- tentiv (extremitatea elastica) al
crosetului.
Capsele sint formate din doua parti componente ca si culisele si pot fi considerate
ca matrice si patri- ce. Sint indicate pe dintii cu distructii coronare masive, dar
cu radacini recuperabile (fig. 127).
Etapele clinice pentru ambele tehnici sint identice, iar cele de laborator
diferite.
Proba in cavitatea bucala se face dupa o toaleta perfecta a cavitatii bucale, iar
scheletul este prelucrat cu solutii antiseptice. Dupa ce scheletul este introdus pe
cimpul protetic, atragem atentia la urmatoarele obiective: verificarea
rapoartelor elementelor de stabilizare cu dintii restanti, in special a pintenilor
ocluzali si a gherlelor incizale, a bratelor opozante si retentive, a relatiilor de
ocluzie, raportului conectorului principal si ai celor secundari cu mucoasa
cfmpului protetic. Se controleaza, in special, suprafetele muco- zale ale acestora
si raportul lor cu mucoasa.
bimaxilara
congenitala
dobindita
FACTORI DETERMINANTI
complicatiile ei
parodontopatia marginala
cronica
osteopatii inflamatorii
traumatisme complexe
dento-prodontale i ale
masivului osos
ale maxilarelor
iatrogenia
FACTORI FAVORIZANTI
teren
circumstante
fiziopatologice
sex
mediu social
nivelul socio-economic
profesie
consumul de alcool, tutun,
cafea
a) virsta
b) sex
c) domiciliul urban
rural
institutionalizat.
* SIMPTOMATOLOGIA SUBIECTIVA
1. Durerea in E.T.
a) hiperestezie alveolara
b) dureri musculare
3. TULBURARI FUNCTIONALE
b) tulburari de deglutitie
c) tulburari de fonatie
d) tulburari fizionomice
digestive
* SIMPTOMATOLOGIA OBIECTIVA
1. SIMPTOME FACIALE
Din formatiunile anatomice ale maxeilei fac parte si tuberozi- ln|ilc, carc sint
situate in zonele distale ale apofizelor alveolare si care reprezinta proeminente
osoase, carora li se acorda un rol deosebit in obtinerea stabilitatii protezei totale.
Aspectele ce lc pot avea in rezultatul atrofiei, le confera si lor atributul de
retentive sau neretentive. In ce priveste volumul ele pot fi medii, mici sau mari,
iar in unele cazuri exagerat de dezvoltate.
Palatul dur poate prezenta pe linia de sutura a celor doua apo- fize palatine a
maxilei o proeminenta numita torus de marime, forma si localizare diferita.
Conform clasificarii propuse de Landa (cit. dupa 1. Rindasu, 1988) se disting
urmatoarele tipuri de torus:
L. Ene (1970) considera ca torusul mai frecvent este situat in treimea mijlocie a
palatului dur, cu mici varietati atit in sens anterior, cit si in sens posterior. O
mare importanta protetica o are raportul torusului cu limita distala a cimpului
protetic. In caz ca torusul palatin intersecteaza linia de reflexie a valului palatin,
Survin dificultati in obtinerea unei succesiuni functionale la acest nivel. In asa
cazuri se recomanda ca marginea protezei sa ajunga pina la torusul palatinat.
Tipul I. Acest tip de atrofie se caracterizeaza prin prezenta unei ipofize alveolare
pronuntate, semiovale, care uniform este acoperi- la cu o mucoasa normala
depasind cu mult nivelul boltii palatine, ivind tuberozitati bine exprimate, iar
torusul palatin mai putin exprimat sau chiar lipsa. Plica trecatoare si locul de
insertie a muschilor se gasesc la distanta destul de mare de la suprafata
apofizei alveolare. Acest tip de atrofie este cel mai favorabil pentru tra-
Uinentul protetic, fiindca formatiunile anatomice de retentie sint destul de
exprimate si nu impiedica fixarea protezei.
Tipul II. Pentru acest tip de atrofie este caracteristic prezenta unei apofize
alveolare late, din cauza atrofiei medii, depasind cu piijin nivelul boltii palatine.
Tuberozitatile maxilare sint mai pu- 1 in exprimate, plica trecatoare si locul de
insertie a muschilor se U-isesc mai aproape de suprafata apofizei alveolare,
comparativ cu lipul I.
Tipul III. Caracteristic pentru acest tip de atrofie este dispari- |i.i apofizei
alveolare si prezenta unei bolii palatine aproape plata. I uherozitatile maxilare
sint atrofiate esential. Plica trecatoare si locul de insertie a frenumului buzei
superioare si a muschilor se
In literatura contemporana mai des este descrisa clasificarea dupa Koller care
deosebeste urmatoarele tipuri de atrofie a apofizei alveolare mandibulare.
Tipul II. Atrofia apofizei alveolare este uniforma pe toata intin derea, insa este
destul de avansata, afectind in unele cazuri si cor pul mandibulei. Pe masura ce
procesul de rezorb|ie se accentuea/.i si ajunge pina la linia oblica interna si
externa, apofiza se transforma intr-o depresiune. Apofiza alveolara in zona
frontala deseoricapata o forma ascutita, ce impiedica protezarea. Locul de
insertie ;i muschilor este situat aproape de marginea crestei. Astfel de tip a
apofizei alveolare reprezinta mari dificultati pentru protezare, fiindca lipsesc
formatiunile anatomice retentive, iar insertia fasciculelor musculare aproape de
virful crestei alveolare duce la mis- i ;irea protezei. Prin urmare, si stabilitatea
protezei este compromi- a, deci trebuie cautate posibilitati de a folosi orice
formatiune re- lentiva a cimpului protetic, oricit de redusa ar fi ca intindere.
Tipul III. Apofiza alveolara este atrofiata esential in sens late- i.il si mai putin
frontal, datorita faptului ca dintii laterali au fost pierduti mai timpuriu decit cei
frontali. Acest tip de atrofie este idativ favorabil pentru tratamentul protetic,
fiindca atrofia apo- li/.ei alveolare in zonele laterale nu impiedica microexcursia
protezei in plan transversal. Zona de retentie este prezenta numai in icgiunea
frontala care si impiedica miscarea protezei in plan sagi- 1.1 in directia
anterio-posterioara.
Tipul IV. Atrofia apofizei alveolare este accentuata in zona Irontala si mai putin
exprimata in regiunile laterale. In asa situatie stabilitatea protezei este
asigurata numai in directia transver- ala, pe cind in plan sagital este foarte slaba
datorita posibilitatii de alunecare a protezei inainte
- adeziunea,
- succiunea,
- presiunea atmosferica
si fiziologice:
- deglutitia,
a). Adeziunea
- prin adeziune intelegem atractia intre doua suprafete aflate in contact foarte
strans datorita fortelor intermoleculare, care actioneaza la distante relativ mici.
- coeziunea,
- tensiunea superficiala
- capilaritatea.
Concluzie:
- adeziunea este mai buna in cazul suprafetelor ce tind spre orizontalizare (cu
retentivitati sterse) si dimpotriva, scade in cazul unor creste alveolare
pronuntate, cu bolti palatine adanci, la care, desi suprafata totala de sprijin este
mai mare, adeziunea nu este favorizata. Totusi, in mentinerea protezei prin
adeziune este oportun sa intervina si obstacole, cum sunt aclea oferite de relieful
crestelor edentate, care se opun alunecarii protezei. in absenta lor, tendinta de
glisare a placii creste, trebuind sa intervina musculatura periprotetica pentru a
limita deplasarile orizontale ale protezei.
Lingurile individuale la fel pot fi realizate din placute acrilice standard, care se
confectioneaza industrial. Aceste placute, fiind in calzite, se aplica pe modelul de
ghips si se modeleaza lingura inlatu rind surplusurile.
Fiscli in anul 1937, Slack in 1946 si Swenson in 1948 au aplicat diferite probe
functionale pentru formarea marginilor amprentei sau a marginilor protezelor
totale. Insa in anul 1956 Herbst a descris un complex de probe functionale in
vederea formarii marginilor lingurii individuale si a amprentei functionale. Putin
mai tirziu complexe analogice de probe au fost propuse de catre B. Boianov,
Langerom, /ingerom si altii.
post. a
plicilor alveolo-jugale.
frontale i
coronoide.
dreptul molarilor.
virful limbii intr-un obraz i in celalalt zona enilohioidiana intre C-PM
Camper in anul 1870 a stabilit ca linia ce uneste centrul conduc tului auditiv
extern cu spina nazala anterioara este paralela cu planul de ocluzie care trece
tangent la marginea incisivilor centrali superiori si virful cuspidului distal
palatinat al celui de al doilea molar superior. Prin urmare, planul de ocluzie
este un planconventional. In realitate cind arcadele dentare sint integre, planul
de ocluzie nu-i neted, dar este un plan multiondulat in sens sagital si
transversal, determinat de curburile de ocluzie sagitala (Spee) si transversala
(Monson-Willson). Deoarece acest plan real, fiind individualizat, nu a putut fi
utilizat in practica ca model in confectionarea protezelor totale, s-a recurs la
folosirea planului de ocluzie conventional denumit si plan protetic, care nu
corespunde cu cel real. Dupa Costa planul de..ocluzie conventional uneste
extremitatile curburii sagitale reprezen- late de cuspizii distali ai ultimilor molari
si virfurile caninilor inferiori. In zona frontala acest plan are o orientare
paralela cu linia bipu- pilara, iar in zona laterala este paralel cu pianul Campcr.
Cunoasterea acestor indici permite determinarea nivelului si orientarii
corespunzatoare a bordurilor de ocluzie necesare la realizarea corecta a
rcadelor dentare.
de ocluzie este introdus in cavitatea bucala <i fixat pe maxila, iar pacientul este
rugat sa inchida buzele. In aceasta pozitie se controleaza inaltimea bordurii,
trasind o linie corespunzatoare liniei de inchidere a buzelor care trebuie sa
coincida cu marginea bordurii sablonului;
La absen(a acestui aparat ne putem folosi de o placuta din sticla sau metalica pe
care o presam pe suprafata bordurii de ocluzie pina la obtinerea unui relief
neted.
Dimensiunea verticala a etajului inferior al fetei (D.V.) este distanta dintre cele
doua puncte limita ale acestui etaj, respectiv subnasion pe maxilar si gnation pe
mandibula.
Axa balama terminala este definita ca o axa imaginara care trece prin cei doi
condili atunci cand acestia realizeaza o miscare de rotatie pura. Ea corespunde
unei amplitudini a deschiderii gurii de maximum 20 mm.(. 6.17).
ura 6.17 Miscari de coborare si ridicare a mandibulei f3ra propulsie (in jurul
axei balama terminale). Condilii ocupa pozitia de R.C.
Putem spune ca RC este determinata in momentul in care vom reusi sa
conducem mandibula in axa blama terminala iar cele doua borduri de ocluzie
intra in contact.
- ambele sabloane sunt in gura corect. Pacientul este in stare de relaxare fara
tensiune si avand in vedere mobilizarea sabloanelor -> deschideri ale cavitatii
bucale cat mai mici care sa nu depaseasca 2 cm (miscari de balansare).
Metode de verificare:
- dupa aranjarea pacientului asa cum s-a precizat mai sus, creindu-i cele mai
bune conditii de
confort, il invitam apoi sa priveasca pasiv direct inainte, intr-o stare de relaxare
completa. Va pastra un contact lejer al buzelor, stabilizator asupra pozitiei de
repaus.
- daca determinarea se face fara sablonul introdus in gura, va trebui sa fim atenti
asupra posibilitatii unei subevaluari a D.V.R Apropierea mandibulei fata de
maxilar se poate explica prin modificarea pozitiei limbii cu ridicarea sa si
aspirarea tesuturilor moi peribucale spre interiorul cavitatii bucale.
- odata prestabilita distanta ce va materializa dimensiunea verticala de ocluzie,
vom introduce in gura ambele sabloane, bine centrate pe zona de sprijin. La
inchiderea gurii vom urmari daca cele doua borduri vin in contact pe toata
intinderea lor sau contactul se realizeaza numai in anumite zone. Cu ajutorul
spatulei de ceara vom indeparta sau vom adauga ceara pe bordura mandibulara,
pana cand dimensiunea verticala de ocluzie prestabilita de noi este asigurata iar
bordurile vin in contact pe toata intinderea.
RC pozitia condililor fata de cavitatea glenoida in care acestia ocupa cea mai
inalta si nefortata pozitie.
este valabila i in cazul ocluziei artificiale realizate prin ap. g-p. amovibil.
inferiori
mai ales in zona frontala pentru redarea unui aspect cit mai fizionomic si
individual.
Existenta unor contacte intre dintii artificiali in numar mai mic de trei sau
ghidajului anterior prin unul sau mai multe puncte ce vor determina momente
de
pe linga montarea normala se poate realiza i montarea inversa sau incruci ata
Alte metode:
Supraevaluarea D.V.O
Faza I, numita faza de excitare, apare in primele zile dupa apli carea protezelor
si este caracterizata printr-o salivatie abundenta, reflexul exprimat de voma,
modificari de fonatie, o micsorare a efi cacitatii masticatoare si o dinamica
necoordonata a mandibulei.
Faza a Il-a, numita faza de inhibitie partiala, apare in a doua zi si continua pina
la a 5-a zi dupa aplicarea protezelor. In aceasta perioada are loc restabilirea
partiala a functiei, se micso reaza salivatia, dispare reflexul de voma. iar
miscarile mandi bulei devin mai coordonate. La pacient apare o incredere in posi
bilitatea de a se adapta catre proteze.
Faza a lll-a, numita faza de inhibitie totala se stabileste pe parcursul primei luni.
In aceasta perioada dispar senzatiile negative si proteza nu mai este acceptata
ca un corp strain, dar, dimpotriva, lipsa aduce la un disconfort in cavitatea
bucala. La pacientii care se reprotezeaza perioada de adaptare va fi mai mica
fiind la fel influentata de calitatea lucrarilor, de gradul de fixare, stabilizare si
lipsa durerilor.
In perioada de adaptare medicul efectueaza corectarile necesare recomandind
pacientului sa se adreseze medicului periodic. In aceste sedinte se examineaza
cimpul protetic si in cazul prezentei unor leziuni proteza este supusa corectarii
prin slefuire si se recomanda pacientului o respectare riguroasa a igienei
cavitatii bucale. Dupa adaptarea pacientului fata de proteze, se recomanda de
a vizita medicul de 2 ori pe an.
Protezele totale cu baza metalica sint indicate in cazurile cind are loc fracturarea
frecventa a protezelor din acrilat, uneori ca o metoda de ingrelare a protezelor
de pe mandibula pentru a asigura o fixare mai efectiva, la pacientii ce sufera de
bruxism, in cazurile de insuportabilitate sau alergii fata de acrilate. Totodata
baza metalica este un bun conducator de temperatura, si deci receptorii
mucoasei cimpului protetic au posibilitatea de a-si mentine func(ia.