Icoan s.f 1 (bis.

) Imagine pictat (sau sculptat), care reprezint chipuri de sfini

sau scene cu tem religioas i care servete ca obiect de cult. 2 Ext. Tablou; desen;
ilustraie. 3 Fig. Imagine; chip. pl. e./ m. gr. .

n limba rus substantivul icoan are acelai sens ca i n liba romn pe cnd
treducerile n englez i francez posed alt sens, cel de simbol grafic sau imagine de
mici dimensiuni afiat pe ecran, reprezentnd o metod simpl de identificare a unor
funcii n sistemele de operare interactive.
Conform dicionarului de motive i simboluri icoana este imaginea divin, sacr nu
numai pentru forma specific pe care o are n Biserica ortodox; ea este, nainte de
toate, reprezentare n limitele incapacitii de a traduce adecvat divinul - a realitii
transcendente i suport al meditaiei; ea tinde s fixeze mintea asupra imaginii care, la
rndul ei, o transmite mai departe. Icoana este, se spune, o fereastr deschis ntre
pmnt i cer, dar n ambele sensuri. Lumin cereasc, lumin a transfigurrii fixate pe
iconostas, icoanele se afl la limita dintre lumea senzorial i lumea spiritual: ele snt
reflectarea celei de-a doua n prima, dar i calea de acces de la prima la a doua. Obiect
de cult, cu funcii miraculoase, legtur ntre lumea profan i cea sacr, n limbajul
poeziei, icoana simbolizeaz imaginea semnificativ, adeseori ncrcat de valorile
tradiiei. Icoana este i prilej de confesiune i desvrire moral a fiecruia dintre noi.
Pentru Eminescu, icoana definete imaginea poetic: Ce e poezia? nger palid cu
priviri curate,! Voluptos joc cu icoane i cu glasuri tremurate,! Strai de purpur i aur
peste rna cea grea.
Sensul e reluat i de T. Arghezi n poezia Testament: Din graiul lor cu-ndemnuri
pentru vite!/ Eu am fcut cuvinte potrivite!/ i leagne urmailor stpni./ i,
frmntate mii de sptmni,/ Le-am prefcut n versuri i-n icoane