Calcularea şi actualizarea creanţei în faza executării silite

Distincţia dintre noţiunea de ”calculare a creanţei” şi cea de ”actualizare a creanţei”

Potrivit dispoziţiilor art. 628 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori
acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul
acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.

Scopul calculării creanţei este acela de a determina, sub aspect matematic, cuantumul sumei (creanţei)
datorate de debitor. Această operaţiune juridică poate viza, atât creanţa principală, cât şi dobânzile,
penalităţile ori alte sume prevăzute în titlul executoriu şi este realizată de către executorul judecătoresc
imediat după încuviinţarea executării silite[1] de către instanţă, suma rezultată din calcul fiind inserată în
cuprinsul actelor de executare ulterioare. Este de observat că acest calcul matematic (ce poate reprezenta
conversia unor procente sau fracţii, etc.) este efectuat de către executor, în condiţiile existenţei unei obligaţii
certe şi lichide, pe baza criteriilor menţionate în titlul executoriu. Prin urmare, executorul nu acordă noi drepturi
şi nici nu stabileşte criterii noi de calcul. Opinăm că numai în acest sens poate fi interpretat art. 628 alin. (2) C.
proc. civ.

Rezultatul calcului este consemnat de executorul judecătoresc într-un proces-verbal. Observăm, că această
operaţiune juridică nu intră în zona de incidenţă a art. 657 alin. (1) C. proc. civ., fiind exclusă, astfel, întocmirea
unei încheieri. Precizăm, că textul reglementează în mod expres cazurile în care se impune întocmirea unui
astfel de act procedural (amânarea, suspendarea şi încetarea executării silite; eliberarea sau distribuirea
sumelor obţinute din executare; alte măsuri anume prevăzute de lege), situaţii în care executorul
judecătoresc dispune, prevederea stabilind în acelaşi timp şi natura încheierii executorului judecătoresc,
aceea de act de dispoziţie.

Spre deosebire de încheiere, procesul-verbal, reglementat la art. 679 din cod, se întocmeşte în situaţiile în
care legea nu impune întocmirea încheierii, rezultând, astfel, caracterul excepţional al încheierii. Din
denumirea marginală a art. 679 rezultă şi natura juridică a procesului-verbal, aceasta fiind un act de
constatare.

În aceste condiţii, calculul efectuat de executor nu este rezultatul dispoziţiei sale, ci al constatării acestuia şi, în
consecinţă, actul procedural care trebuie întocmit în cauză este procesul-verbal.

Este de precizat că această operaţiune este obligatorie[2] în situaţiile prevăzute la art. 628 alin. (2) C. proc,
civ. şi se efectuează de către executorul judecătoresc, atât la cererea creditorului, cât şi din oficiu. Întocmirea
unui astfel de proces-verbal nu presupune plata niciunui tarif suplimentar, sub forma vreunui onorariu sau alt
gen de cheltuieli, executorul judecătoresc fiind obligat la aceasta în virtutea atribuţiilor sale de serviciu.
Onorariul executorului este perceput pentru întreaga activitate de executare silită, ca serviciu public, nefiind
susceptibil de divizare, iar costul actelor de executare este inclus, în actuala reglementare, în onorariul său, în
conformitate cu prevederile art. 55 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii
judecătoreşti, aprobat prin O.M.J. nr. 210/2001, modificările şi completările ulterioare şi în coordonatele
stabilite de art. 670 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la actualizarea creanţei, dispoziţiile art. 628 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că executorul judecătoresc,
la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei,
potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea
criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcţie de rata inflaţiei,
calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri
executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în
oricare dintre aceste titluri.

Prin urmare, actualizarea creanţei reprezintă alinierea creanţei prevăzută în titlul executoriu (creanţa iniţială) la
anumite valori, pe baza criteriilor prevăzute de părţi (în cazul titlului executoriu reprezentat de contract),
stabilite de instanţă (când titlul executoriu este o hotărâre judecătorească) ori prevăzute de lege. Aşadar, sub
aspectul izvorului lor, criteriile de actualizare pot fi clasificate în criterii convenţionale, judiciare şi legale.

În funcţie de momentul şi de cadrul efectuării sale, actualizarea poate fi anterioară executării

silite(extrajudiciară) sau concomitentă acesteia (judiciară). În prima situaţie, actualizarea este realizată de
creditor însuşi sau de către un expert extrajudiciar, la cererea sa, iar în cea de-a doua situaţie este efectuată
în cadrul procesual al executării silite de către un expert desemnat de executorul judecătoresc, în condiţiile
legii. Sub aspectul rezultatului obţinut în urma actualizării, aceasta poate fipozitivă (dacă se obţine o majorare
a creanţei iniţiale) sau negativă (dacă prin actualizare se diminuează creanţa stabilită în titlul executoriu).

Clasificarea prezintă o deosebită importanţă practică, astfel cum vom învedera în continuare.

Astfel, în situaţia în care creditorul depune la executorul judecătoresc titlul executoriu însoţit de un raport de
expertiză contabilă extrajudiciară privind actualizarea creanţei, acesta va trebui în mod obligatoriu înaintat
instanţei de executare, în vederea încuviinţării executării silite. Prin efectul încuviinţării raportul este validat,
astfel încât sumele stabilite prin acesta pot fi executate silit. Considerăm, că în această situaţie, chiar dacă
textul art. 628 alin. (3) teza I C. proc. civ. are în vedere actualizarea creanţei de către executor, validarea de
către instanţă a unui raport întocmit de un expert contabil, chiar şi în cadrul extraprocesual, conferă raportului
de expertiză, ca rezultat al operaţiunii de actualizare, cel puţin aceleaşi garanţii de legalitate şi
corectitudine[3] pe care le prezintă actualizarea realizată de un executor judecătoresc. În această situaţie,
costul raportului de expertiză (onorariul expertului) nu poate fi inclus însă în sfera cheltuielilor de executare,
chiar dacă acesta este ”validat” de instanţa de încuviinţare, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 670 alin. (2) teza a
II-a din C. proc. civ., debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz,
efectuate,după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu.
În schimb, considerăm că o actualizare efectuată de executorul judecătoresc, anterior încuviinţării executării
silite, nu poate produce nici un efect, întrucât pentru executor reprezintă un veritabil act de executare, ce
trebuie dispus printr-o încheiere, în condiţiile art. 657 alin. (3) C. proc. civ., pentru întocmirea căruia nu a fost
autorizat de instanţă.

În materia drepturilor salariale, astfel de situaţii sunt frecvent întâlnite, când prin titlul executoriu (hotărâre
judecătorească) debitorul este obligat la plata către debitor a drepturilor salariale restante (reprezentând
salarii, prime de concediu, sporuri, etc.) pe o anumită perioadă, cu actualizarea sumelor. Opinăm, că în
această situaţie, indiferent de criteriul de actualizare, este necesar un raport de expertiză contabilă, întrucât la
stabilirea soldului se sunt avute în vedere şi contribuţiile la bugetul de stat, la cel al asigurărilor sociale de stat,
fonduri speciale, etc.

Ca şi operaţiunea calculării creanţei, actualizarea vizează numai creanţele stabilite în bani. Spre deosebire
însă de aceasta, scopul actualizării este, din perspectiva creditorului, acela al reparării integrale a prejudiciului
suferit prin neplata la scadenţă a creanţei. Din perspectiva debitorului, actualizarea are semnificaţia unei
sancţiuni pentru pasivitatea sa în stingerea obligaţiei . Din acestea se deduce dublul caracter al instituţiei
actualizării, respectiv reparatoriu şi, totodată, sancţionatoriu.

Aşa cum am arătat, criteriile şi condiţiile de actualizare sunt prevăzute în titlul executoriu (în mod direct sau cu
trimitere la anumite prevederi legale) ori chiar în lege, iar actualizarea nu presupune ”stabilirea” (acordarea)
unor drepturi noi în favoarea creditorului, distincte de cele prevăzute în titlul executoriu, motiv pentru care
legea nu prevede intervenţia instanţei de executare.

Textul de lege menţionat consacră regula potrivit căreia atunci când prin titlul executoriu sunt stabilite criterii
de actualizare, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, va actualiza valoarea obligaţiei
principale[4] prin raportare la aceste criterii.

În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la
cererea creditorului, la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea
judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit
exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.

În practică, o atenţie sporită este acordată distincţiei dintre dobânda legală şi rata inflaţiei, ca şi criterii de
actualizare a creanţei, precum şi posibilităţii de cumulare a celor două, atât în faza de judecată, cât şi în faza
de executare silită.

Astfel, pornind de la definirea celor două noţiuni, arătăm că dobânda legală este prevăzută în O.G. nr. 13/2011
privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea
unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, fiind clasificată în dobândă remuneratorie şi dobândă
penalizatoare (art. 1 alin. 2 şi 3). Dobânda remuneratorie este definită ca dobânda datorată de debitorul
obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii
termenului scadenţei obligaţiei, iar dobânda penalizatoare este definită ca dobânda datorată de debitorul
obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă. Prezenta analiză are în vedere însă
numai dobânda penalizatoare.

Rata inflaţiei reprezintă, în opinia noastră, un criteriu de menţinere a valorii monedei naţionale la nivelul pe
care aceasta îl avea la momentul săvârşirii faptei ilicite. Prin urmare, spre deosebire de dobândă, care este un
procent fix, rata inflaţiei este oscilantă.

2. Posibilitatea cumulului criteriilor de actualizare

În practică, situaţia frecvent întâlnită este aceea a cumulului dintre dintre dobânda legală (penalizatoare) şi
rata inflaţiei, pe aceeaşi perioadă de referinţă.

Cu privire la posibilitatea acestui cumul în faza de judecată, practica instanţelor judecătoreşti anterioară anului
2011 era orientată, cu preponderenţă, către soluţia respingerii, apreciindu-se că prin aceasta s-ar realiza o
dublă reparaţie a prejudiciului.

Practica instanţei supreme s-a poziţionat însă în sens contrar, admiţând posibilitatea acestui cumul, în
considerarea diferenţelor semnificative dintre două criterii de actualizare.

Astfel, prin decizia nr. 4426/11.12.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II-a Civilă,
în dosarul nr. 59282/3/2011, s-a apreciat ca fiind corectă reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 1084 C. civ.
(vechiul C. civ.), potrivit cărora reclamantei, pentru repararea prejudiciului suferit, i se cuveneau daune
interese constând atât în actualizarea sumei executate cu rata inflaţiei (damnum emergens), cât şi la dobânda
legală (lucrum cessans). Totodată, a precizat că sub acest aspect s-a mai pronunţat anterior prin decizia nr.
1400/2008, prilej cu care a arătat că, actualizarea sumei în raport de rata inflaţiei nu poate fi considerată o
sancţiune, ci mai degrabă o modalitate de asigurare a unui echilibru valoric în condiţiile de instabilitate a
monedei naţionale, menită să îl protejeze pe creditor în faţa debitorului rău-platnic. Acordarea sumei
reactualizată în raport de rata inflaţiei se impune şi ca urmare a respectării principiului reparării integrale a
prejudiciului consacrat de dispoziţiile articolului 1084 C. civ., potrivit căruia riscul devalorizării monedei
naţionale aparţine debitorului.

Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă, în opinia instanţei supteme, în faptul că prin aceasta se repară
partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. În timp ce dobânda reprezintă preţul
lipsei de folosinţă, actualizarea cu inflaţia urmăreşte conservarea valorii reale a obligaţiilor băneşti.

Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata
inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plata) iar a doua
reprezentând valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii, (daune compensatorii), se ajunge la
concluzia că este admisibil cumulul acestora şi deci nu se poate vorbi despre o dublă reparaţie, ceea ce ar
reprezenta o îmbogăţire fără justa cauza a creditorului.
În acelaşi sens s-a pronunţat Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Secţia a II-a civilă) şi prin decizia nr.
2061/13.10.2015, prin care a stauat că în mod corect a fost reţinută incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1084
din vechiul C. civ. potrivit cărora pentru repararea prejudiciului suferit, reclamantei i se cuvin daune-interese
constând atât în actualizarea sumei executate cu rata inflaţiei (damnum emergens), cât şi la dobânda
legală (lucrum cessans). În acest sens, prin decizia dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii nr.
2/17.02.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reținut că, în condiţiile art. 1084 C. civ., despăgubirile
civile trebuie să cuprindă atât pierderea efectivă (damnum emergens), cât şi beneficiul nerealizat (lucrum
cessans). Aceste dispoziţii permit cumulul între actualizarea creanţei cu rata inflaţiei şi dobânda, deoarece
actualizarea creanţelor este admisibilă ca urmare a existenţei fluctuaţiilor monetare ce se produc după
expirarea scadenţei obligaţiilor de plată, reprezentând o daună efectivă produsă patrimoniului creditorului -
„damnum emergens”, iar câştigul nerealizat îl reprezintă dobânda – „lucrum cessans”.

Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă, în opinia instanţei supreme, în faptul că prin aceasta se repară
partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. În timp ce dobânda reprezintă preţul
lipsei de folosinţă, actualizarea cu rata inflaţiei urmăreşte conservarea valorii reale a obligaţiilor băneşti.

Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata
inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată,
iar a doua reprezentând valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii, respectiv daune
compensatorii, este admisibil cumulul acestora şi deci nu se poate vorbi despre o dublă reparaţie care să
reprezinte o îmbogăţire fără justă cauză a creditorului.

În consecinţă, a învederat instanţa supremă, este legal cumulul actualizării sumei executate cu dobânda
legală, deoarece numai prin această modalitate se asigură respectarea principiului reparării integrale a
prejudiciului consacrat de art. 1084 vechiul C. civ.

Probleme de interpretare pot apărea însă în faza executării silite, în situaţia în care în titlul executoriu este
prevăzută numai dobânda legală, nu şi dreptul creditorului la actualizarea creanţei în raport cu rata inflaţiei.
Întrebarea care se pune, în mod firesc, este dacă pentru aplicarea acestui criteriu, în cumul cu dobânda
legală, este nevoie de intervenţia instanţei de judecată sau acest lucru poate fi realizat direct de către
executorul judecătoresc? Opinăm, că răspunsul în acest caz poate fi nuanţat, după cum vom arăta în
continuare.

Art. 628 alin. (4) C. proc. civ. prevede că dacă titlul executoriu nu cuprinde dobânzi, penalităţi sau alte sume,
însă ele se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1.535 C. civ. sau altor dispoziţii legale speciale, acestea
vor fi stabilite de către instanţa de executare la cererea creditorului, prin încheiere dată cu citarea părţilor.
Observăm că textul de lege reglementează situaţia în care, fie trebuie acordate creditorului sume noi, care nu
au fost prevăzute în titlul executoriu, fie trebuie stabilite criteriile pe baza cărora acestea vor fi calculate
ulterior. Întrucât este vorba despre acordarea de drepturi noi şi nu de o actualizare propriu-zisă, este firesc ca
acestea să fie acordate de instanţa judecătorească, într-o procedură contencioasă, executorul judecătoresc
neavând nicio competenţă în acest sens.

În opinia noastră, o soluţie diferită ar putea primi situaţia în care, în planul dreptului procesual, legea însăşi
prevede actualizarea creanţei cu rata inflaţiei. Cu titlu exemplificativ, arătăm că în cazul O.U.G. nr. 71/2009, cu
modificările şi completările ulterioare, care reglementează plata unor sume prevăzute în titlurile executorii
având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, legiuitorul a instituit o
procedură specială privind modalitatea de plată a acestor sume, termenele de plată, precum şi o procedură
distinctă de executare silită.

Astfel în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din acest act normativ, plata sumelor prevăzute prin hotărâri
judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din
sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de
executare distinctă, legiuitorul stabilind în acest sens şi un grafic de plată la lit. a) – e).

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de
urgenţă se actualizează cu indicele preţurilor de consum, comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Din analiza acestor dispoziţii legale, rezultă că în materia executării silite a titlurilor executorii având ca obiect
acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, pe de o parte, legiuitorul a dorit să
reglementeze o procedură de executare silită derogatorie de la normele Codului de procedură civilă, iar pe de
altă parte, a acordat creditorului dreptul la actualizarea creanţei stabilite prin titlul executoriu, stabilind şi un
criteriu în acest sens, respectiv indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Este de remarcat şi faptul că textul de lege nu distinge, sub aspectul posibilităţii de actualizare cu criteriul
menţionat, între titlurile executorii prin care au fost acordate dobânzi ori penalităţi şi cele care în care nu au
fost acordate astfel de sume, rezultând, astfel, posibilitatea cumulării dobânzii legale cu rata inflaţiei.

Pe de altă parte, cu privire la această situaţie, opinăm că nu sunt incidente prevederile art. 628 alin. (4) C.
proc. civ., referitoare la stabilirea de către instanţă a sumelor ce cuvin creditorului de plin drept, întrucât, pe de
o parte, acestea fac trimitere la o normă de drept substanţial, iar pe de altă parte, dreptul creditorului la
actualizarea în raport cu rata inflaţiei a fost deja acordat de lege. Considerăm că sintagma ,,altor dispoziţii
legale speciale” în temeiul cărora şi alte sume se cuvin de plin drept creditorului, vizează, de asemenea,
norme de drept substanţial, având în vedere reglementarea generală a textului.

În aceste condiţii, considerăm că actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie poate fi realizată direct de către
executorul judecătoresc, întrucât acesta este doar chemat să efectueze un calcul matematic pe baza unui
criteriu stabilit de legiuitor, nu să acorde drepturi noi.

Considerăm, că acordarea prin lege a lui damnum emergens, direct în faza executării silite, respectiv dreptului
creditorului (personal din sistemul bugetar) de a-şi actualiza creanţa cu indicele preţului de consum, prin
intermediul executorului judecătoresc, reprezintă o măsură de garanţie şi, totodată, deprotecţie, a drepturilor
băneşti ce se cuvin acestuia. Prin eliminarea riscului devalorizării monedei naţionale la momentul plăţii şi
necondiţionarea aceastei actualizări de inexistenţa vreunui alt criteriu din titlul executoriu (ex. dobânda legală),
legiuitorul a urmărit, finalmente, posibilitatea cumulului dintre dobânda legală şi rata inflaţiei, având în vedere
diferenţierile dintre cele două criterii, sub aspectul naturii juridice şi a scopului lor, înţelegând, astfel, să
confere eficienţă maximă principiului reparaţiei integrale a prejudiciului.

Astfel cum am arătat, actualizarea, fie cu dobânda legală, fie cu rata inflaţiei, se realizează numai la cererea
creditorului, în virtutea principiului disponibilităţii. Tot în sfera acestui principiu intră şi dreptul creditorului de a
renunţa la rezultatul actualizării, atunci când aceasta este negativă.

IV. Concluzii

În condiţiile arătate, putem concluziona că în faza executării silite executorul judecătoresc are atribuţia şi chiar
obligaţia de calculare a creanţei (determinare valorică), la cererea creditorului sau din oficiu, prin efectuarea
unor calcule matematice şi pe baza criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Precizăm, că prin această operaţiune
juridică executorul nu stabileşte lichiditatea obligaţiei/creanţei, întrucât aceasta rezultă din titlul executoriu şi
este prevăzută la art. 663 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la posibilitatea actualizării creanţei în etapa executării silite, inclusiv prin cumularea dobânzii legale
cu rata inflaţiei, pe aceeaşi perioadă de referinţă, aceasta este permisă de lege şi opinăm că se poate efectua
şi de către executorul judecătoresc, însă numai în coordonatele arătate mai sus, respectiv la cererea
creditorului şi în condiţiile existenţei unor criterii expres prevăzute în cuprinsul titlului executoriu sau/şi în lege.

[1] Anterior încuviinţării executorul nu este autorizat să efectueze acte de executare.

[2] Art. 628 alin. (2) are caracter imperativ: ”(…) ele vor fi calculate de executorul judecătoresc (…).”
[3] Cu respectarea prevederilor referitoare la incompatibilităţi şi conflicte de interese în raport cu creditorul.
[4] Prin decizia nr. 34/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 945 din data de 21
decembrie 2015,Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că sumele stabilite
cu titlu de cheltuielile de judecată se circumscriu noţiunii de ”obligaţie principală în titlul executoriu” şi
pot fi supuse actualizării în cadrul executării silite.

Prev. art.371 ind.2 pct. 3 cpc sunt clare. Nu este nevoie ca titlul executoriu care se cere a fi executat sa contina ref.
la posibilitatea executorului de a actualiza suma.
Aceasta posibilitate ii este acordata executorului direct de legiuitor prin prev. art. aratat mai sus. Singurele conditii
cerute de lege ptr. efectuarea acestei operatiuni de catre executor sunt:

- cererea creditorului privind actualizarea sumei din titlul ex. si

- obligatia executorului de a intocmi un p-v (cf.art.388)de actualizare a creantei, p-v care trebuie obligatoriu anexat
somatiei (pe langa titlul ex.).

In sens contrar, am intalnit in practica o singura hotarare pronuntata de Jud.sect.5 Bucuresti, care din cate am
inteles a fost casata.
Daca te ajuta..desi sunt convinsa ca nu..iti dau copy-paste dupa textul ei:
Executare silita. Limite de investire. Cote de fntretinere. Cerere de actualizare. Inadmisibilitate

C. proc. civ., art. 399 Legea nr. 114/1996, Regulament Cadru al Asociafiilor de Proprietari, art. 81
1. Este inadmisibila cererea de actualizare a sumelor reprezentdnd cote
de intrefinere de catre executorul judecatoresc, conform art. 3712 alin. (3)
C. proc. civ.; in acest caz, acoperirea daunelor moratorii se realizeaza prin
perceperea de penalitafi de intdrziere, conform art. 81 din Regulamentul
Cadru al Asociafiilor de Proprietari la Legea nr. 114/1996.
2. Executorul judecatoresc nu poate efectua procedura executarii silite
decdt cu privire la debitul prevazut in titlul executoriu si in limitele de
investire precizate prin cererea de executare silita.

Jud. sect. 5Bucuresti, sentinfacivildnr. 3390din 21 iulie2003,

nepublicata

La data de 11 aprilie 2003 a fost inregistrata pe rolul acestei instance contestatia la executare formulata de
contestatoarea Asociafia de proprietari bl. 11 A, str. M., nr. 32, sector 5, in contradictoriu cu intimatii P.O. si A.G.,
impotriva procesului-verbal de distribute a prejului, intocmit la data de 8 aprilie 2003 de B.E.J. S.D. in dosarul de
executare nr. 983/2002.
In motivarea in fapt a cererii, contestatoarea a aratat ca, la data de 8 aprilie 2003, B.E.J. S.D. a intocmit procesul-
verbal de distribute a pre^ului privind executarea silita asupra imobilului proprietatea debitorului P.O., care a fost
obligat la plata unei sume de bani in favoarea Asociafiei de proprietari, in temeiul sentintelor judecatoresti nr. 567
din 15 octombrie 2002 si nr. 1342 din 13 februarie 2002, promulgate de Judecatoria sectorului 5 Bucurejti.
Contestatoarea a aratat ca solicita actualizarea debitului datorat de intimafi in funcjie de indicele de inflate din
perioada 1 ianuarie 1999 -15 aprilie 2003, in temeiul art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., §i, totodata, solicita ca, dupa
refacerea procesului-verbal, executorul judecatoresc sa aiba in vedere la distribuirea prefului dispozitiile sentin{elor
civile nr. 5067/2002 si nr. 1342/2002, promulgate de Judecatoria sectorului 5 Bucuresti, in sensul de a-1 obliga §i
pe chiria§ul A.G. la plata debitului. De asemenea, contestatoarea a solicitat ca, la distribuirea pre{ului, executorul
judecatoresc sa aiba in vedere cheltuielile de judecata fScute in dosarul de executare, cerere la care a renunjat la
termenul din 13 iunie 2003, aratand ca toate cheltuielile respective
au fost recuperate.
La dosarul cauzei au fost depuse actele de executare din dosarul nr. 983/2002 al B.E.J. S.D. S-a dispus atasarea,
din oficiu, a dosarului de executare existent pe rolul acestei instance, cu nr. 1088/2002.
Analizand actele §i lucrarile dosarului, instan^a refine ca, prin sentin^a civiia nr. 1342 din 13 martie 2002,
pronuntata de Judecatoria sectorului 5 Bucuresti, paratul P.G., intimat in cauza de fa{a, a fost obligat la plata catre
reclamanta Asociajia de proprietari bl. 11A (contestatoare, in speja) la plata sumei de 80.530.214 lei, reprezentand
cote de contribute restante la cheltuielile comune de repara^ii, intre{inere §i folosin^a pentru perioada 1 ianuarie
1999 - 1 decembrie 2001 (29.924.578 lei) $i penalitaji de intarziere (40.605.636 lei) percepute de furnizorii de utilitaji
pentru aceeasi perioada, precum si la plata sumei de 2.500.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata. Sentinja
men^ionata mai sus, definitiva 51 irevocabila, a fost pusa in executare la cererea contestatoarei, formandu-se
dosarul de executare nr. 983/2002 la B.E.J. S.D., dosarul corespondent in instan^a fiind inregistrat sub nr.
1088/2002, creditoarea solicitand efectuarea executarii silite asupra imobilului situat in Bucuresti, str. M., nr. 32, bl.
11 A, ap. 24, sector 5, proprietatea debitorului.
Instanja mai refine ca, prin sentinfa civiia nr. 5067 din 15 octombrie 2002, pronunfata de Judecatoria sectorului 5
Bucuresti, definitiva si irevocabila, fii P.G. si A.G. au fost obligati la plata catre reclamanta Asociafia de proprietari a
sumei de 31.577.598 lei, reprezentand desp5gubiri (respectiv 24.026.701 lei, cote de intrep!nere restante pe
perioada decembrie 2001 -august 2002; 3.856.557 lei, penalitaji de intarziere; 2.744.340 lei, fond de rulment si
950.000 lei, fond de reparajii). Cu privire la aceasta sentinja, Asociatia de proprietari nu a formulat cerere de
executare silita, reprezen-tantul reclamantei invederand instanfei, la termenul din 21 iulie 2003, cS a solicitat verbal
executorului judecatoresc punerea in executare a hotSrarii respective.
La data de 7 martie 2003, imobilul supus urmaririi silite in cadrul dosarului de executare nr. 983/2002 a fost
adjudecat definitiv in favoarea lici-tatorului S.C., intocmindu-se proces-verbal in acest sens. Prin procesul-verbal
intocmit la data de 8 aprilie 2003, executorul judecatoresc a procedat la distribuirea prejului obtinut in urma vanzarii,
conform art. 563 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. impotriva acestui proces-verbal a formulat prezenta contestajic
creditoarea, solicitand actualizarea debitului in func{ie de indicele de inflate si, totodata, ca la distribuirea prejului sa
se aiba in vedere si dispozitiile sentinjei civile nr. 4067/2002, in sensul de a fi obligat si intimatul A.G. (in calitate de
chirias al imobilului) la plata sumei prevazute in hotararea judecatoreascS mentionata, suma ce urmeaza a fi
recuperata de la proprietar, intimatul P.O.
In ceea ce priveste primul motiv invocat de contestatoare referitor la actu¬alizarea sumei datorate de debitor,
instanta va constata c5 acesta este neinte-meiat, intrucat prin cererea de executare silita, creditoarea a solicitat
punerea in executare a sentinfei civile nr. 1342 din 13 martie 2002 doar pentru plata sumei prevazuta in aceasta
(80.530.214 lei), fSrS a cere §i reactualizarea sumei respective, prin incheierea din 8 octombrie 2002, instanja
incuviinjand executarea silita in sensul solicitat. In aceste conditii, desi art. 3712 alin. (3) C. proc. civ. prevede
posibilitatea actualizarii sumelor menfionate in titlul executoriu, atata vreme cat contestatoarea nu a solicitat
reactualizarea debitului si nu s-a incuviinjat executarea silita pentru suma reactualizata, executorul judecatoresc nu
putea efectua procedura executarii silite decat cu privire la debitul prev3zut in titlul executoriu. Pe de alta parte,
reactualizarea sumelor reprezentand cote de intretinere nici nu este admisibila, deoarece pentru neplata la timp a
acestora este prevazuta posibilitatea perceperii de penalita{i de intarziere.
Referitor la eel de-al doilea motiv invocat de contestatoare legat de faptul ca la distribuirea prefului obtinut in urma
vanzarii apartamentului la licitajie publica nu s-a avut in vedere §i datoria intimatului A.G., stabilita prin sentinta
civila nr. 4067/2002, instanfa va constata ca §i acesta este neintemeiat, intrucat, pe de o parte, creditoarea nu a
formulat cerere de executare silita in baza hotararii mentionate, iar, pe de alta parte, pentru recuperarea datoriei de
la intimatul A.G. (chirias, in imobil) pot fi urmarite doar bunurile sale, creanta contestatoarei asupra acestui debitor
neputand fi valorificata in urma vanzarii bunului apart, inand proprietarului, intimatul P.O.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, instanta a respins contestajia la executare, astfel cum a fost precizata,
ca neintemeiata.

Imi pare rau, nu sunt de acord.

Judeci alin. (3) din art. 371, indice 2, scos din context.
"Nici un citeriu" nu inseamna ca "nu este nevoie sa se precizeze in titlul executoriu ca are dreptul si la alte sume".
"Nici un criteriu" inseamna "are dreptul si la alte sume dar nu se spune cum se procedeaza pentru calculul lor." Si
atunci se procedeaza conform alin. (3) din art. 371, indice 2. Nu degeaba sunt trei alineate la acel articol, trebuie
intelese ca un intreg.

Intrati pe site-ul Institutului National de Statistica unde gasiti formulelel de calcul si coeficientii de inflatie
http://www.insse.ro/cms/rw/...

1) Ma intereseaza si pe mine cum se calculeaza actualizarea unei creante pe 2-3 ani consecutiv
in raport de rata inflatiei, respectiv care este baza de calcul pentru fiecare an in parte:
a) incepand cu al doilea an baza de calcul al ratei inflatiei este suma actualizata cu inflatie din
anul anterior sau,
b) baza de calcul pentru fiecare an in parte este doar creanta principala neactualizata?

2) Daca modul de calcul este cel de la lit. a), se poate face si actualizarea lunara pe fiecare an,
sau doar pentru anii care nu sunt intregi?

3) As dori si temeiul legal care reglementeaza acest calcul pentru actualizarea cu rata inflatiei a
creantelor.

4) La calculul dobanzilor legale se aplica acelasi algortim de calcul ca si in cazul ratei inflatiei?

Multumesc anticipat.