LP 20 FICATUL CONFIGURAŢIA EXTERNĂ A FICATULUI
Localizare. Ficatul este un organ intraperitoneal situat in etajul supramezocolic al
Faţa diafragmatică a ficatului
1. faţa diafragmatică a ficatului; 2.
ligamentul falciform; 3. vezica
biliară; 4. incizura cistică; 5.
ligamentul rotund al ficatului; 6.
incizura ligamentului rotund; 7.
marginea inferioară a ficatului;
Faţa viscerală a ficatului
1. impresiunea duodenală; 2.
impresiunea colică; 3.
impresiunea renală; 4.
impresiunea suprarenală; 5.
procesul caudat; 6. vezica
biliară; 7. lobul pătrat; 8.
ligamentul rotund; 9. procesul
papilar al lobului caudat; 10.
impresiunea gastrică; 11. fisura
ligamentului venos; 12. vena
portă; 13. artera hepatică
comună; 14. artera
gastroduodenală; 15. artera
hepatică proprie; 16.
impresiunea esofagiană; 17.
duodenul 1; 18. stomacul; 19.
canalul coledoc;
Faţa viscerală a ficatului
1. zona laterală dreaptă; 2.
lobul pătrat; 3. lobul caudat;
4. zona laterală stângă; 5.
impresiunea gastrică; 6.
impresiunea esofagiană; 7.
tuber omentalis; 8. procesul
papilar; 9. procesul caudat;
10. şanţul venei cave
inferioare; 11. vena cavă
inferioară; 12. impresiunea
suprarenală; 13. impresiunea
renală; 14. impresiunea
colică; 15. impresiunea
duodenală; 16. fosa cistică;
17. fisura ligamentului
rotund; 18. hilul hepatic; 19.
fisura ligamentului venos;
20. incizura cistică;
1 fibros al ficatului.
cavităţii abdominale.
Forma: semiovoidă cu faţa convexă superior;
Configuraţie externă a ficatului. Ficatul e alcătuit din doi lobi drept şi stâng,
prezintă două feţe (diafragmatică şi viscerală); o margine inferioară şi două extremităţi
(dreaptă şi stângă).
1. Faţa diafragmatică este convexă prezintă o parte liberă şi una fixă (pars affixa sau
area nuda). Aceasta este situată posterior, între foiţele ligamentului coronar, deci nu este
acoperită de peritoneu. Partea liberă are central o depresiune-impresiunea cardiacă. Partea
fixă prezintă: şanţul venei cave inferioare, impresiunea glandei suprarenale dreapte, partea
posterioară a lobului caudat, fisura ligamentului venos, impresiunea vertebrelor T10-T1 şi
impresiunea esofagiană.
2. Faţa viscerală este strabatută de trei şanţuri având forma literei „H”: şantul sagital
drept, santul sagital stâng, şanţul transversal. Acestea împart faţa viscerală în trei zone:
zona laterală dreaptă, zona mijlocie (cu doi lobi: lobul pătrat, lobul caudat), zona laterală
stângă.
a. şanţul sagital drept este împărţit în doua segmente: anterior ( fosa vezicii biliare) şi
posterior (şantul venei cave inferioare) separate de procesul caudat.
b. şanţul sagital stâng este împărţit în două segmente: anterior (fisura ligamentului
rotund) şi posterior (fisura ligamentului venos); fisura ligamentului rotund conţine
ligamentul rotund al ficatului (cordon fibros provenit din obliterarea venei ombilicale);
fisura ligamentului venos conţine ligamentul venos (cordon fibros prezent prin obliterarea
canalului venos Arantius)
c. şanţul transvers (hilul hepatic sau porta hepatis). Separă lobul patrat de lobul caudat.
Hilul hepatic conţine elementele pediculului hepatic: ramurile dreaptă şi stângă ale venei
porte; ramurile dreaptă şi stângă al arterei hepatice proprii; plexuri nervoase hepatice
periarteriale; canale hepatice drept şi stâng; vase limfatice şi limfonodulii biliari.
d. zona laterală dreaptă aparţine lobului drept al ficatului. Prezintă patru impresiuni:
impresiunea colică (în raport cu flexura colică dreaptă), impresiunea renală (în raport
cu rinichiul drept), impresiunea duodenală (determinată de flexura duodenală
superioară), impresiunea suprarenală (determinată de glanda suprarenală dreaptă).
e. zona mijlocie prezintă lobul pătrat (situat anterior) şi lobul caudat (situat posterior)
separaţi de hilul hepatic. Lobul patrat poate prezenta continuarea impresiunii gastrice de la
nivelul zonei laterale stângi. Lobul caudat Spiegel prezintă două proeminenţe: procesul
papilar (de pe buza posterioară a hilului hepatic) şi procesul caudat (punte de ţesut hepatic
hepatic spre zona laterală dreaptă; el trece între şanţul venei cave inferioare şi fosa
cistică);
d. zona laterală stîngă aparţine lobului stâng al ficatului. Prezintă impresiunea gastrică,
impresiunea esofagiană şi tuberozitatea omentală, proeminenţă dispusă la dreapta
impresiunii gastrice în vecinătatea hilului hepatic.
3.Marginea inferioară separă faţa diafragmatică de faţa viscerală. Prezintă incizura
cistică (determinată de fundul vezicii biliare) şi incizura ligamentului rotund.
4. Extremitatea dreaptă este mai voluminoasă.
5. Extremitatea stângă este turtită, subţire şi uneori se prezintă sub forma unui apendice
 RAPORTURILE FICATULUI

Raporturile ficatului
1. Faţa diafragmatică
a.poţiunea liberă este acoperită de peritoneu şi prin intermediul
muschiului diafragm prezintă următoarele raporturi: partea
superioară (inima şi pericardul, pleura diafragmatică şi baza
plămânului drept, pleura diafragmatică şi baza plămânului stâng);
partea anterioară (peretele abdominal în regiunea epigastrului,
peretele toracic);
b.porţiunea fixă este neacoperită de peritoneu şi are următoarele
raporturi: vertebrele T10- T11, vena cavă inferioară, glanda
suprarenală dreaptă, muşchiul diafragma.
2. Faţa viscerală
a.zona laterală dreaptă are raporturi cu: flexura colică dreaptă,
faţa anterioară a rinichiului drept (1/3superioară), glanda
suprarenală dreaptă, flexura duodenală superioară.
b.zona mijlocie: lobul patrat (are raporturi cu: partea pilorică a
stomacului, partea superioară a duodenului, colonului transvers),
lobul caudat (reprezintă peretele superior al vestibular bursei
omentale);
c.zona laterală stângă are raporturi cu faţa anterioară a
stomacului, esofagul şi tuberculul omental al pancreasului.

Raporturile ficatului
1. duodenul 1; 2. stomacul; 3. esofagul; 4. trunchiul celiac; 5. artera gastrică stângă; 6. artera
splenică; 7. pancreasul; 8. aorta abdominală; 9. artera hepatică comună; 10. vena portă; 11.
spatulă în hiatusul Winslow; 12. canalul coledoc; 13. artera gastroduodenală; 14. artera hepatică
proprie; 15. artera cistică; 16. artera gastrică dreaptă; 17. stomacul; 18. rinichiul drept; 19.
glanda suprarenală dreaptă; 20. vezica biliară; 21. lobul pătrat; 22. lobul caudat; 23. ligamentul
rotund; 24. impresiunea duodenală; 25. impresiunea gastrică a ficatului;

2
PERITONEUL FICATULUI
OMENTUL MIC
Peritoneul ficatului
Ficatul este un organ intraperitoneal învelit de peritoneu cu excepţia ariei nuda. La trecerea
peritoneului pe ficat se formează ligamente.

1.Ligamentele peritoneale ale ficatului

a.Ligamentul falciform are o pozitie oblică şi ancorează faţa diafragmatică a ficatului de
muşchiul diafragm şi de peretele anterior al abdomenului. Este format din două foiţe peritoneale
(dreaptă şi stângă). Porţiunea anterioară este liberă şi înveleşte ligamentul rotund al ficatului.
Marginea superioară se ataşează de faţa inferioară a muşchiului diafragm.
b.Ligamentul coronar este dispus orizontal în partea posterioară a feţei diafragmatice a
ficatului. Este format din doua foiţe (superioară şi inferioară) între care se gaseşte area nuda (pars
affixa).
c.Ligamentele triunghiulare. Ligamentul triunghiular drept se află la extremitatea dreaptă a
ligamentului coronar şi cel stâng la cea stângă.
d.Ligamentul hepatorenal este o inflexiune a peritoneului de pe faţa viscerală a ficatului pe
colonul transvers şi pe flexura colică dreaptă.

e.Omentul mic (micul epiploon/ligamentul esofago-gastro-duodeno-hepatic).

-inserţii:
•superioară: marginile hilului hepatic, marginile fisurii ligamentului venos al ficatului;
•inferioară: esofagul, mica curbura a stomacului, partea superioara a duodenului(D1).
-alcătuire:
•foiţa anterioară se continuă cu peritoneul gastric de pe faţa anterioară a stomacului;
•foiţa posterioară se continuă cu peritoneul gastric de pe faţa posterioară a stomacului;
-porţiuni:
•pars densa (porţiunea condensa, porţiunea esofago-hepatică) contine ramuri hepatice ale
nervului vag;
•pars flaccida (porţiunea gastro-hepatică) este subţire şi transparentă;
•pars libera (porţiunea duodeno-hepatică) se întinde între hilul hepatic şi duodenul 1. Această
porţiune înveleşte elementele pediculului hepatic: vena portă, canalul hepato-coledoc, artera
hepatică proprie.
-raporturi:
•anterior: marea cavitate peritoneală, faţa viscerală a ficatului;
•posterior:vestibulul bursei omentale, orificiul epiploic.

2. Ligamentele neperitoneale ale ficatului .

a.Ligamentul rotund al ficatului apare prin obliterarea venei ombilicale;
b.Ligamentul venos al ficatului apare prin obliterarea ductului venos Arantius;

Ligamentele ficatului
1. aria nuda; 2. ligamentul falciform; 3.
ligamentul coronar; 4. lugamentul
triunghiular stâng; 5. ligamentul
triunghiular drept;
3
ARTERA HEPATICĂ COMUNĂ
ARTERA HEPATICĂ PROPRIE
PEDICULUL HEPATIC
Pediculul hepatic
1. vena portă; 2. artera hepatică comună; 3. canalul coledoc; 4. canalul hepatic comun; 5. canalul cistic; 6. artera
cistică; 7. vena cavă inferioară; 8. spatulă în hiatusul Winslow; 9. vezica biliară; 10. artera gastrică dreaptă; 11.
artera gastroduodenală; 12. artera splenică; 13. artera gastrică stângă; 14. aorta abdominală; 15. pancreasul; 16.
duodenul 1; 17. procesul papilar al procesului caudat; 18. fisura ligamentului rotund; 19. lobul pătrat; 20. ramura
dreaptă a arterei hepatice proprii; 21. ramura stângă a arterei hepatice proprii; 22. artera hepatică proprie;
4 superioară a duodenului); stânga (omentul mic).
Vascularizatia hepatică
Ficatul are o dublă circulaţie sangvină: nutritivă (artera hepatică) şi functională
(vena portă).
Artera hepatica comună
1.Origine: trunchiul celiac
2.Traiect şi raporturi. Artera hepatică comună are traiect spre dreapta paralel cu
marginea superioară a corpului pancreasului.
3.Ramuri. Pe marginea superioară a bulbului duodenal artera pătrunde între foiţele
omentului mic şi se bifurcă în: artera hepatică proprie şi artera
gastroduodenală.
a.artera hepatică proprie intră în alcătuirea pediculului hepatic (în marginea
liberă a omentului mic) şi are următoarele raporturi: posterior şi la stânga-vena
portă; la dreapta-canalul hepato-coledoc. Artera emite artera gastrică dreaptă care
coboară între foiţele omentului mic pe curbura mică a stomacului. La 1-2cm
inferior de hilul hepatic, artera hepatică proprie se împarte într-o ramură dreaptă şi
una stângă. Dupa ce ramura dreaptă emite artera cistică ea ajunge la nivelul hilului
unde are un traiect orizontal. Dă o ramură pentru lobul caudat şi se împarte într-o
ramură segmentară anterioară şi o ramură segmentară posterioară. Acestea se vor
ramifica în ramuri subsegmentare superioare şi inferioare. Ramura stângă a arterei
hepatice proprii ajunge la nivelul hilului, emite o ramură pentru lobul caudat şi se
împarte în artera segmentară laterală şi artera segmentară medială.
b.artera gastroduodenală trece posterior de duodenul 1. Ajunge pe faţa anterioară
a capului pancreasului şi se bifurcă în artera gastro-epiploica dreaptă şi artera
pancreatico-duodenala superioară-anterioară.
Pediculul hepatic
1. Localizare. Pediculul hepatic este situat în portiunea liberă a omentului mic şi
delimitează anterior orificiul epiploic (Winslow).
2. Alcatuire: vena portă, artera hepatică proprie, canalul hepato-coledoc, plexul
nervos hepatic şi vase limfatice.
3. Raporturi:
a.intrinseci:
• inferior de bifurcaţia elementelor vasculo-biliare ale pediculului: posterior-
vena portă; anterior şi la stânga-artera hepatică comună şi canalul coledoc; plexul
nervos hepatic este dispus anterior şi posterior; limfonodulii hepatici se află de-a
lungul canalului coledoc.
- planul anterior (biliar) conţine bifurcaţia canalului hepatic comun în ramurile
dreaptă şi stângă;
- planul mijlociu (arterial) situat posterior şi la stânga de planul precedent conţine
bifurcaţia arterei hepatice proprii în ramura hepatica dreaptă şi stângă;
- planul posterior (venos) situat posterior conţine bifurcaţia venei porte în ramura
dreaptă şi stângă.
b.extrinseci: posterior (orificiul epiploic Winslow, vena cava inferioară); anterior
(lobul drept al ficatului, vezica biliară); dreapta (canalul cistic), inferior (porţiunea