Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CARTE BONUS - Invinge Depresia - Ia-Ti Viata Inapoi PDF
CARTE BONUS - Invinge Depresia - Ia-Ti Viata Inapoi PDF
INTRODUCERE
Tulburările mentale ating fiecare particică din experienţa umană. Ele pot
influenţa modul în care oamenii gândesc, simt şi funcţionează toate acestea
având repercursiuni în relaţiile cu semenii.
ISTORICUL DEPRESIEI
Depresia este cunoscută încă din Antichitate. Hipocrate ne-a lăsat únele
descrieri clinice, atribuind afecţiunea “bilei negre”. Această s-a transmis prin
expresia „ a-ţi face sânge rău”. Traducerea literală din greacă a expresiei „bilă
neagră” ne va conduce la termenul de “melancolie”, care desemnează, astăzi o
forma particulară de depresie.
Teoria umorală a lui Hipocrate persista încă, după ce a fost eclipsată în Evul
Mediu, când în ambianţa părtinitoare a Inchiziţiei, depresia şi bolile mintale erau
suspectate de posedare a trupului de către demoni.
În ultimele decenii, bolile depresive au devenit într-un fel boli populare.Nu există
o tulburare psihică atât de răspândită, care să afecteze toate mediile sociale şi
grupurile de vârstă, fiind de asemenea în continuă creştere, astfel încât este
concepută ca “boală a epocii”.
Cele mai afectate sunt persoanele cu vârste între 30 si 40 de ani, care au suferit o
traumă emoţională puternică sau mai multe decepţii într-o perioadă scurtă de
timp.
Depresia este o stare de tristete patologică, care poate să fie sau să nu fie
conectată cu anumite evenimente negative din viaţa unei persoane, evenimente
care au un profund impact negativ asupra stării ei psihice. Există o foarte mare
diferenţă între depresie şi tristeţe.Tristeţea este un sentiment ce se declanşează
ca reacţie la un eveniment dureros din viaţa unei persoane, şi face parte din viaţa
noastră ca fiinţe umane, fiind experimentat mai mult sau mai puţin, de fiecare
dintre noi.
Deşi depresia este foarte comună şi răspunde bine la tratament, de multe ori
trece neobservată. Cei mai mulţi oameni deprimaţi nu primesc tratament adecvat.
Starea depresivă este în mod clar una dintre cele mai importante depăşind chiar şi
problemele de sănătate cu care se confruntă societatea.
Oamenii care sunt într-o stare de depresie severă descriu sentimentul ca fiind
copleşitor, sufocant sau de amorţeală. În sindromul depresiei, care este de
asemenea numit depresie clinică, o stare de depresie este acompaniată de câteva
alte simptome ca de exemplu: oboseala, pierderea energiei, dificultăţi de somn şi
schimbări în apetit. Depresia clinică, de asemenea implică o varietate de
schimbări în gândire şi comportament.
A. Simptome generale
• pierderea sau scãderea accentuatã a interesului, a plãcerii de a
munci si trãi.
• tristeţe, emoţie negativã, autoacuzare, culpabilitate, deznãdejde,
lipsa speranţei, temere, nelinişte, descurajare, gol în suflet.
B. Simptome asociate:
• obosealã, lipsa de energie manifestatã în special matinal
• tulburãrile de somn: insomnie, predominent matinalã, de trezire
şi foarte rar hipersomnie
• pierderea încrederii în sine, sentimentul nonvalorii, inutilitãtii
• anorexie, apetit capricios, scãdere în greutate (1kg/sãptãmânã
sau 5kg/an) sau bulimie (crestere in greutate)
• instabilitate şi slabã concentrare
• tulburãri de dinamicã sexualã, scãderea libidoului, anxietate şi
nervozitate
• idei morbide, idei fixe, idei suicidare.
C. Simptomele fizice
a. Tulburările somnului sunt constante.
- Insomnia prin trezire precoce, spre dimineata, cu o stare de
neliniste, cu teama faţă de ziua următoare;
- Insomnia de adormire, cu ruminaţia chinuitoare, incoercibila, a
unor idei, evocând mai mult anxietatea;
b. Tulburările vegetative
Simptomatologia vegetativă este frecvent asociată cu
tulburarea depresivă. În cadrul unei depresii latente este unica
manifestare care poate fi recunoscută.
c. Tulburările sexuale
În cadrul tulburării depresive este diminuată şi funcţia sexuală.
Tulburările sexuale permanente, cu intensitate diferită se
caracterizează prin dezinteres faţă de sexualitate; frigiditate la
femei, impotenţă la bărbaţi (la bărbaţi este vorba mai mult de
o scădere a dorinţei sexuale şi de o diminuare a capacităţii de a
simţi plăcerea în timpul actului sexual, echivalent cu frigiditatea
la femei), sunt mai mult sau mai puţin pronunţate; dificultăţile
sexuale sunt rareori raportate în mod spontan, dar sunt
raportate mai des de către partener care este bănuitor.
• Încruntat
• Colţurile gurii căzute
• Stă cocoşat
• Nu priveşte în ochi
PLANUL BIOLOGIC
• Modificarea somnului
• Oboselă
• Boli cefalee ,ameţeli ,constipaţie ,hiposalivaţie
PLANUL PSIHOLOGIC
PLANUL SOCIAL
• Retragere socială
• Vinovăţie
• Agitaţie
• Scade activitatea psiho-motrică la locul de muncă şi în procesul de
învăţare
PLANUL SPIRITUAL
2.2.1. Cauzele depresiei din prisma anumitor planuri ale vieţii umane
PLANUL FIZIC
• Consum de droguri ,alcool ,medicamente
• Alimentaţie dezechilibrată -deficit de vitamina B12
• Folosire excesivă de energizante ce duce la distrugerea reacţiilor chimice
din creier
• Schimbare climatică exemplu o zi ploioasă si anotimpul de iarnă favorizează
apariţia depresiei datorită faptului că individual in cauză este privat de
lumină
• Predispoziţii genetice
• Transformării hormonale şi bio-chimice în interiorul organismului
• Boli somatice ,neurologice
• Deficit al fluxului sanguin cerebral
PLANUL PSIHOLOGIC
• Stress
• Traume emoţionale
• Personalitate de tip antisocial
• Demenţă , anxietate ,obsesie
PLANUL SOCIAL
• Privare maternă
• Pierderea unei persoane dragi
• Respingere socială
• Conflicte ,critică din partea profesorilor in cazul copiilor
• Singurătate
Unele depresii apar în lipsa unui factor psihologic sau a unei situaţii
declanşatoare.
Influxul circulă între două celule nervoase (numite neuroni), datorită unor
substanţe chimice care permit medierea sau transmiterea între ele.Aceste
substanţe sunt numite neurotransmiţători sau neuromediatori.
Aceştia sunt:
∗ Noradrenalina, care are rol şi în trezire, efort şi reglarea tensiunii
arteriale;
∗ Serotonina, care intervine în reglarea somnului, apetitutului,
agresivităţii şi sexualităţii
Dacă aceste substanţe sunt perturbate în cursul depresiei, aceasta este însoţită de
oboseală, hipotensiune arteriala, tulburări ale somnului, iniţiativei, sexualităţii.
3.2. Mania
Mania este prin urmare un sindrom în acelaşi sens în care depresia clinică este
un sindrom. Dezordinile dispoziţionale sunt definite în termen de episoade-
perioade de timp discrete în care comportamentul persoanei este dominat fie de
4.1. Kielhoz
Cap. VI Suicidul
Suicidul semnifică „orice caz în care moartea rezultă direct sau indirect
dintr-un act pozitiv sau negativ, făcut de victima însăşi, care ştie că trebuie să
producă acest rezultat” ( Durkheim E. ).
Riscul suicidar este prezent la orice pacient cu depresie fără să fie însă
corelat cu severitatea depresiei. Cel mai frecvent poate apărea la începutul şi
finalul episodului depresiv.
Simptomatologia:
- durere morală şi suferinţă;
- idei de depreciere, lipsa de demnitate, de culpabilitate;
- pesimism, disperare, insomnie persistentă;
- tendinţa la retragere;
- agitaţie, confuzie;
- anxietate;
- agresivitate şi ostilitate;
- idei delirante şi halucinaţii;
- alterarea capacităţilor de adaptare;
- efectul tratamentului asupra simptomatologiei (dezinhibiţie );
- comorbiditate;
B. LA ADOLESCENT
Manifestarea depresiei la adolescent este asemănătoare cu cea a
adultului
- Lentoare
- Anxietate
- Sentimentul inutilităţii
- Devalorizarea, toate acestea sunt mereu puse în discuţie
este nemotivată
se referă la un pericol iminent şi nedeterminat, faţă de care apare o
atitudine de aşteptare ( stare de alertă );
este însoţită de convingerea neputinţei şi dezorganizării în faţa pericolului;
asocierea unei simptomatologii vegetative generatoare de disconfort
somatic; se declanşează astfel un cerc vicios prin care anxietatea se
autoîntreţine.
Barnet ( 1985 ) arată că anxietatea este o teamă difuză, fără obiect bine
precizat, adesea însoţită de acuze somatoforme: presiune toracică, tahicardie,
transpiraţie, cefalee, tendinţa imperioasă de a urina. Fobia reprezintă teama cu
obiect bine precizat.
Autorii disting:
anxietatea situaţională ( se apropie mai mult de fobie; frica de
examene, anxietate precompetiţională, etc. );
anxietate difuză, persistentă care este de fapt anxietatea cronică.
9.2. Fobiile
Evitând numai şerpii care sunt veninoşi sau numai armele care sunt
încărcate nu ar trebui considerate lucruri fobice. Cele mai multe tipuri de fobii
directe implică teama de obiecte specifice sau situaţii. Diferite tipuri de fobii
specifice au fost în mod tradiţional denumite în acord cu denumirea lor în greacă.
Exemple de fobii specifice tipice includ frica de înălţimi (acrophobia), frica de
spaţii închise (claustrofobia), frica de animale mici (zoofobia ), frica de sânge sau
rănire şi frica de călătorie cu avionul.
Cu cât fobia este mai complexă, cu atât terapia va dura mai mult, dar de
regulă durează în medie 8 şedinţe, dupa care se consideră că pacientul a învăţat
suficient pentru a practica singur metoda cu un ajutor minim.
Terapia virtuală sau realitatea prin terapia virtuală are la bază interacţiunea
pacientului cu un mediu virtual generat de computer, mediu ce poate fi
flexibil, poate fi controlat şi poate reproduce situaţii la care subiectul este
sensibil. Acest mediu permite pacientului să acţioneze fără a se simţi
ameninţat, el putând experimenta diverse roluri şi situaţii fără să se teamă că
ar putea avea consecinţe negative asupra sa. Permite în acelaşi timp culegerea
de informaţii despre reacţiile subiectului în faţa situatiilor stresante, dar şi
explorarea conţinutului temerilor dincolo de limitele realului.
Printre cei mai influenţi pionieri ai terapiei cognitive se numară Beck si Ellis,
care au susţinut punctul de vedere conform căruia majoritatea tulburărilor psihice
au la baza modele cognitive eronate, remedierea acestora putându-se realiza prin
corectarea lor.
Pacienţii îşi descriu de cele mai multe ori problemele din punctul lor de
vedere subiectiv, din perspectiva comportamentului celorlalte persoane asupra
lor bazându-se pe anumite presupuneri referitoare la intenţiile celorlalţi (“ea mă
cicăleşte în fiecare seară special ca să mă enerveze” ).
Există şi cazuri în care pacientul (clientul) are pur şi simplu dificultăţi în a-şi
aprecia propriul comportament, cum ar fi, de pildă, o persoană agresivă, care dă
mereu vina pe ceilalţi, deşi nimeni nu intenţionează să o priveze de vreun drept.
• Melatonina
Melatonina, numită şi “ceasul corpului”, este un inductor natural al somnului,
îmbunătăţeşte calitatea lui fără efecte secundare, reglează ritmul somn – veghe.
Asigură o bună funcţionare a sistemului nervos şi are efect antioxidant.
• Obligeana
În România, India şi SUA este folosită de multă vreme datorită proprietăţilor
principiilor sale active: tonice, calmante, analgezice, antispastice, diuretice, uşor
sedative; creşte secreţiile salivare, gastrice şi intestinale, favorizează eliminarea
gazelor intestinale, diminuează spasmele musculaturii netede, mareşte cantitatea
de urină eliminată. Are efecte pozitive în tratamentul hemoroizilor.
• Hypericum
Prin principiile active conţinute ameliorează procesul de imbătrânire vasculară,
răspunzător de apariţia simptomelor de ischemie cardiacă cu angină pectorală,
ischemie cerebrală cu ameţeli, vâjâituri în urechi, dezechilibru sau, mai grav,
tulburări de memorie, dezorientare temporo-spaţială, chiar demenţă şi delir.
Afectarea vaselor mici apare şi în boli ca acrocianoza, trombangeita obliteranta,
diabet zaharat şi hipertensiune arterială.
• Depress-A
Principiile active pe care le conţine au efecte antidepresive similare
antidepresivelor triciclice, sedative, tonice ale sistemului nervos central,
"limpezesc gandirea", iar la nivel emoţional au un rol subtil şi în cicatrizarea
rănilor sufleteşti.
• Sunătoare
Antidepresivă (prin inhibarea monoaminoxidazei), antimicrobiană (fata de
stafilococul auriu), antivirală (influenza, herpes simplex I si II), îndeosebi dupa
expunerea la UV, cicatrizanta, coleretica-colecistokinetica, antiinflamatoare.
Ideal pentru:
- prevenirea decalcifierilor şi a fracturilor spontane la vârstnici;
- boli nutriţionale (diabet, obezitate);
- hipercolesterolemie, ateroscleroza;
- menţinerea integrităţii tegumentelor şi grăbirea vindecării rănilor;
- creşte imunitatea organismului la infecţie;
- în efort fizic si activitate mentala sustinuta;
- efect favorabil în demenţa senilă şi schizofrenie;
- intervine în funcţionarea normală a prostatei;
- combate nervozitatea, stressul, insomnia si atacul de panică.
• Siberian Ginseng
Tonic general natural cu acţiune imunostimulatoare şi antioxidantă, măreşte
capacitatea de efort fizic şi intelectual, stimulează activitatea sexuală, creşte
libidoul şi are acţiune fertilizantă la femei. Normalizează tensiunea arterială şi
glicemia, scade colesterolul şi protejează ficatul.
• Passiflora+Magneziu
Are efecte benefice în cazul tulburărilor somnului, datorită compuşilor săi
principali flavonoide, vitexina. Determină instalarea unui somn fără treziri în
timpul nopţii. Suprimă starea de anxietate, nervozitate, angoasa (util în atacul de
panică). Fără a determina dependenţa, Passiflora reuseşte înlocuirea cu succes a
hipnoticelor clasice, carora li se diminueaza progresiv dozele.
• Passiflora
Are efecte benefice în cazul tulburarilor somnului, datorită compuşilor săi
principali flavonoide, vitexina. Determină instalarea unui somn fără treziri in
timpul noptii. Suprima starea de anxietate, nervozitate, angoasa (util in atacul de
panică). Fără a determina dependenta, Passiflora reuşeşte înlocuirea cu succes a
hipnoticelor clasice, cărora li se diminuează progresiv dozele.
• Vita-Roz
VITA-ROZ este realizat prin asocierea pulberii integrale de sunătoare cu extractul
standardizat, printr-o metodă originală şi ecologică, care permite combinarea
principiilor active caracteristice plantei, într-o formulă nouă, cu un înalt potenţial
bioactiv.
Psihoterapia:
Cautarea cauzelor profunde ale bolii, care sunt profund ascunse în
subconştient este una din cerinţele fundamentale ale terapiei. Astfel discuţia
sinceră şi deschisă cu terapeutul este o necesitate de bază a pacientului.
Dietoterapia
Alimentatia naturală lacto vegetariana, bogată în legume şi fructe proaspete,
sucuri naturale, salate, uleiuri vegetale naturale, seminţe oleaginoase, lapte
proaspăt, miere. Există studii care atestă că alimentaţia lacto-vegetariană, bogată
în alimente naturale viu colorate, plăcute la gust, naturale, proaspete şi
hrănitoare, este antidepresivă.
Cromoterapia
Culorile calde: roşu, portocaliu, galben, verde deschis, au impact pozitiv asupra
stării psihice, îmbunătaţesc tonusul psihic şi mental, creează o stare de bună
dispoziţie şi deschidere afectivă.
Se pot folosi becuri colorate, haine colorate, apă de baut pastrată în sticle
colorate.
Aromaterapia
Uleiurile esenţiale de levanţică, portocal, rosmarin, trandafir, au efecte sedative şi
liniştitoare. Picurate în lampa de aromaterapie ori în cada de baie, ori luate intern
cu miere de albine, au efecte foarte bune.
Lumina solară
Studii recente şi competente atestă faptul că razele soarelui sunt considerate, în
prezent, inamicul numarul 1 al depresiilor. Numeroase teste făcute în ţările
nordice (Finlanda, Danemarca, Suedia), acolo unde depresia este o boală
naţională, au arătat fără dubiu că expunerea la soare este un remediu
extraordinar contra stărilor depresive.
Lumina electrică nu vindecă in nici un caz aceste simptome, în schimb soarele, da.
Cum se explică acest lucru? Atunci cand radiaţiile luminoase şi ultraviolete ale
soarelui ajung în contact cu pielea, anumite celule fotosensibile de la nivelul
epidermei transmit mesaje creierului pentru a produce asa-numiţii "hormoni ai
fericirii", substanţe care induc o stare de tonus psihic si fizic, de optimism şi de
vioiciune.
Meloterapia
Meloterapia este metoda de vindecare sau atenuare a simptomelor prin
ascultarea muzicii. Muzica are capacitatea de a induce echilibrare energetică prin
fenomenul de biorezonanţă indus de vibraţiile sunetelor este în general muzica
instrumentală. De altfel înţelesul fără cuvinte al muzicii este cel care conferă
putere şi valoare. Se spune ca nu ar exista muzică şi nu ar fi nevoie de ea daca s-ar
putea exprima verbal ceea ce se comunică prin muzică: toata gama sentimentelor
umane, fenomene naturale, sugestia unor anotimpuri, ale momentelor zile şi
nopţii cu fascinamentul inexprimabil, peisaje mirifice, mobilizarea forţelor,
energiilor sau, dimpotrivă, disperarea, risipirea lor în oceanul galactic.
Anxietatea
Sub toate formele sale, aceasta este o indicaţie simptomatică majoră a
tehnicilor de destindere psihomuzicală şi a tehnicilor de expresie corporală, care
caută să redea individului o impresie corporală de tihnă şi de stăpânire de sine.
Dizarmaniile psihomotorii.
Existenţa unei dizarmonii de atitudine poate să ţinâ fie de tulburări
somatice, fie de tulburări psihologice, din care tulburarea motorie nu este decât
expresia acestora. Printre tulburările de acest gen am putea cita: tensiunea
musculară şi rigiditatea de atitudine a subiectului prezentând o stare nevrotică ca
răspuns la stresuri; fatigabilitatea patologică a stărilor numite „neurastenice”;
Blocajele psihomotorii
Oricare ar fi gradul lor, ele sunt una din indicaţiile majore ale terapeuticii de
expresie corporală, de muzicoterapie receptivă individuală şi de grup şi
muzicoterapie activă. Aceasta merge de la blocajul prin inhibiţie emotivă, care se
denumeşte vulgar trac, la inhibiţiile psihomotrice grave ale psihoticilor, ale
melancolicului, ale delirantului, ale schizofrenului catatonic.
Tulburările de comunicare.
Tulburările sexuale.
S-au obţinut rezultate favorabile în ejacularea precoce, tulburări orgasmice
şi relaţionale (disorgasmie, anorgasmie, dizarmonie sexuală) şi poate ajuta un
cuplu să ajungă la orgasm.
Nevroze.
Ştiind că simptomele ţintă sunt anxietatea şi tulburările de adaptare, se
poate considera că le vom găsi în toate afecţiunile nevrotice şi inadaptările
pasagere. Dezechilibrul psihic şi toxicomaniile, tulburările psihosomatice pot
beneficia de tratamentul prin muzică pe care-l putem utiliza ca un substitut al
drogului, pentru a amorsa o relaţie de comunicare.
Muzicoterapia receptivă
Datorită simplităţii (accesibilităţii) condiţiilor de instituire,
reprezintă cea mai raspândită categorie de metode („modele”) de
instituire a muzicoterapiei.
Obiective terapeutice
Eficacitatea terapiei prin muzica apare acolo unde „ea solicită şi stimulează
toate elementele pozitive ale individului: voinţa, perseverenţa, iniţiativa,
încredere în sine, inteligenţă, memorie” (J. Verdeau-Pailles si Kiefer – 1994).
Influenţa muzicii asupra omului fie sanatos, fie bolnav devine maximă,
capatând valenţe noi – legate de activitatea de creaţie în general şi suscitând o
mobilizare de forţe ale psihicului dar şi ale întregului organism – în cazul în care
subiectul supus muzicoterapiei execută (interpretează) muzica, aşa cum poate el
să o faca (desigur o interpretare fără mari „abateri”, mai ales fără omisiuni sau
disonanţe, ar avea un efect superior, conferit de satisfacţia lucrului bine făcut).
Din aceste motive, muzica este cel mai adesea folosită în terapie sub forma
ascultării ei „controlate” de muzicoterapeut prin „prescrierea” unei anumite
muzici, urmărirea reacţiei subiectului ascultător, purtarea unor discuţii cu acesta
pe marginea imaginilor şi emoţiilor evocate sau provocate de muzica respectivă.
Cu alte cuvinte, efectul maximal l-ar putea obţine o muzică iubită de către
pacient, bogată în conţinut ideal-afectiv (datorită unei structuri muzicale
complexe, specifice muzicii simfonice şi de cameră). Psihoterapeuţii sunt obligaţi
să ţină cont de aceste două conditii, aplicându-le la gradul de inteligenţă şi de
cultură al pacientului care ar putea fi blocat de o muzică pe care nici nu o intelege
ţi nici nu îi place.
Acesta din urmă are obligaţia sa găsească o cale de acces a muzicii de calitate
către zona de vibraţie afectivă maximă a ascultatorului. În cazul utilizării
muzicoterapiei receptive ca element de tratare a unor sindroame afective de tipul
depresiei, anxietăţii dar, mai ales, la bolnavii cu stresuri majore sau minore dar
cumulate – pe cale să le inducă tulburări psihologice de intensitate nevrotică sau
Din aceste motive terapeutul va trebui sa opteze pentru una din cele două
căi posibile în „prescrierea muzicii” pentru terapie:
- o cale facilă, comodă, prin alegerea unor piese extrem de accesibile,
din repertoriul muzicii uşoare sau etno ori alt tip de muzică mai mult
sau mai puţin artificială dar şi o muzică structurală şi asamblată de
tipul New Age sau ale muzicii vibroacustice; este calea de acces către
majoritatea subiectilor fără o cultură muzicală şi cu un nivel
intelectual mediu sau scăzut.
- o cale dificilă sau productivă, cu potenţial formativ, prin alegerea
unor piese muzicale simfonice sau camerale, capabilă să antreneze
un la fel de complex izomorfism muzico-psiho-somatic, lărgind la un
nivel maximal influenţa muzicii asupra organismului pacientului. O
astfel de muzică bogată în semnificaţii angajând participarea a largi şi
numeroase arii corticale la recepţia şi prelucrarea ei (inclusiv
realizarea unei stări de „antrenament cortical”) este nu numai la
îndemâna melomanilor, ci a tuturor subiectilor cu un nivel intelectual
ridicat. Ea poate fi ulterior utilizată automuzicoterapie la domiciliu.
Este cunoscută acţiunea undelor sonore atât asupra plantelor care încolţesc
şi cresc mai bine, cât şi a productivităţii laptelui, la vacile în ale căror grajduri se
cântă, se ascultă muzică.
Nivelul sonor, intensitatea este greu de stabilit. Dvs. sunteti cei in măsură să
apreciaţi fiecare după temperament şi acuitate auditivă, insă ţineti cont de faptul
că un nivel prea slab poate elimina anumite impresii, mai ales când este vorba de
interpretarea unei orchestre, iar un nivel prea înalt (tare) oboseşte, modifică
puterea afectivă a audiţiei.
Iluminarea camerei sau sălii în care se face o sedinţă de meloterapie poate fi:
naturală (lumina zilei);
artificială, mai ales când se combină cu cromoterapie, practicându-se
la alegerea culorii în funcţie de diagnostic.
14.1. Plantele
Sunătoarea
Kava-kava
Este o planta exotica, adusa din sudul Pacificului, din Arhipelagul Polinezian,
unde radacina sa este folosita in mod traditional pentru efectele sale de
echilibrareemotionala. Are denumirea stiintifica de Piper methysticum, iar
principiile sale active influenteaza un centru nervos de la nivelul creierului,
responsabil de inducerea starilor de relaxare. Este poate cel mai bun remediu in
tratarea tulburărilor anxios-depresive, fiind eficientă şi in alte simptome asociate
depresiei, dintre care insomnia şi stările de iritare sunt pe primul loc.
Polenul
Mai multe studii făcute de medici, sub egida "Apimondia", Organizatia
mondiala a apicultorilor şi a apiterapeuţilor, au pus în evidenţă fenomenalele
efecte pozitive ale polenului de albine în tratarea depresiei. O cură de 3 luni, timp
în care se administrează 7-15 grame de polen pe zi, duce în peste 60% din cazuri
la o ameliorare simţitoare a stării emoţionale a pacienţilor. Frecvenţa stărilor de
tristeţe, de pesimism, scade treptat, pacientul îşi recapătă tonusul psihic şi fizic,
simte nevoia de acţiune şi începe să facă el însuşi eforturi de a se desprinde de
starea de depresie.
Lăptişorul de matcă
Este eficient în special în cazul femeilor depresive care au un deficit de
hormon estrogen în organism, dezechilibru obiectivat prin estomparea
caracterelor feminine secundare (scăderea sânilor, dezvoltarea pilozităţilor,
asprirea pielii etc.), scăderea sau absenţa apetitului erotic, slaba asimilare a
calciului şi a magneziului. Se face o cură de 28 de zile cu miere care conţine în
proporţie de 2% lăptişor de matcă, pe care o găsim în magazinele apicole
specializate. Se iau din acest produs, cu efecte foarte rapide, în majoritatea
cazurilor, câte 1-3 linguriţe pe zi. Între două cure se face o pauză de minimum
două saptâmani.
Ea generează stări de disconfort psihic tot mai puternic, care ia, de cele mai
multe ori, forma depresiei. În acest context, trebuie ştiut că efortul fizic intens,
făcut sistematic, activează nu doar musculatura, respiraţia şi metabolismul, ci şi
anumite mecanisme naturale de protecţie psihică. Este deja notoriu faptul că
dupa 40 de minute de efort fizic (alergare, sporturi în aer liber, inot etc.) scoarţa
cerebrală eliberează anumiţi neuro-transmiţători care generează stări de relaxare,
de mulţumire, de optimism.
În mod normal, aceasta scade pe timpul nopţii cu 1-2 grade Celsius, pentru
ca ziua să crească la loc. În cazul depresivilor aceste variaţii naturale de
temperatură de cele mai multe ori nu există, fapt care perturbă ritmurile normale
ale creierului, afectând somnul şi relaxarea.
14.5. Respiraţia
Este direct afectată de stările de depresie. Există deja multe studii care pun
în evidenţă faptul că persoanele ce suferă de această tulburare au aproape
întotdeauna o respiraţie superficială, întreruptă, cu un volum foarte mic. Atunci se
pune întrebarea: Oare corelaţia inversă nu funcţionează? Adică, o respiraţie
"educată", devenită mai amplă şi mai profundă, nu va aduce dupa sine o stare
psihică tot mai bună? Rezultatele testelor practice sunt extrem de încurajatoare în
acest sens.
Pentru efecte antidepresive mai rapide, vom prezenta insa un alt exercitiu
simplu de respiratie, asa-numita "respiratie tip ras". Intinsi pe spate si relaxati,
inspirand cat mai adanc, lasam abdomenul sa se umfle cu aer. Dupa ce inspiram,
pastram aerul in plamani cat mai mult posibil, dar fara sa apara vreo stare de jena,
dupa care il expiram sacadat pe gura, rostind silaba "ha".
Cu alte cuvinte, atunci cand vom expira aerul din plamani, vom emite
sacadat un "ha ha ha", care - vom vedea - nu rareori se transformă, fără voie, într-
un râs veritabil, neforţat. Făcut câte 10-15 minute, de două ori pe zi, acest
exerciţiu are efecte emoţionale foarte bune, activând un mecanism neurologic ce
are ca efect final stimularea zonelor din creier care răspund de producerea
stărilor de optimism.
Gândurile noastre au efect benefic sau nociv asupra creierului şi, implicit
asupra sănătăţii. Orice gând reprezintă expresia activităţii cerebrale din punct de
vedere biochimic şi bioelectric. Reglajul activităţilor se face cu ajutorul următorilor
neuro-transmiţători cerebrali: acetilcolina, adrenalina, noradrenalina, dopamina şi
serotonina. Ariile cerebrale în care se află receptorii lor sunt cortexul prefrontal,
ganglionii bazali, corpul striat, talamusul, hipotalamusul, amigdala şi hipocampul.
Reputatul homeopat roman dr. Sorin Cadar, într-un amplu interviu, este de
părere că tratamentul cu remedii homeopatice are eficienţă în peste 70% din
cazurile de depresie.
În timpul lunilor de iarnă, când Soarele abia se arată, mulţi oameni suferă de
depresii şi anumite disfuncţii affective de sezon, arată dr. Mars, sugerând
expunerea 20 min./zi în aer liber şi înlocuirea becurilor cu incandescenţă (ce emit
o lumină uşor gălbuie) cu becuri care emit lumină albă (becuri cu halogen) -
spectru total.
Prin abordarea diverselor metode şi tehnici naturale expuse mai sus, prin care
persoanele afectate pot intra în mod conştient în rezonanţă cu energii benefice
specifice din Macrocosm, se autoinduce conştient o stare benefică, ce se amplifică
prin rezonanţă. Cauza care a generat suferinţa este eliminată, şi astfel depresia se
poate vindeca definitiv.
Este ideală stabilirea unor reguli de viaţă care să includă plimbări în aer
liber, mişcare, exerciţii fizice regulate, lucruri noi si drăguţe, persoane plăcute şi
propriile dvs reguli de viaţă. Nu vă închideţi în casă, ci iesiţi afară la aer şi la soare,
bucuraţi-vă de tot ce există frumos în jur.
Conştientizaţi faptul că starea dvs de sănătate reprezintă cel mai important lucru
din viaţă.
Depresie Depresie care apare mai ales toamna, uneori iarna sau
sezonieră rimăvara, în legătură cu cantitatea de lumină solara.
Bibliografie