Mobilizări autopasive

La nivelul membrelor superioare

Pacient: în decubit dorsal, mâna pe partea hemicorpului neafectat
cuprinde cele patru degete ale mâinii controlaterale;
Acţiune: flexia şi extensia mâinii şi a degetelor; 4x2 repetări.
Pacient: în decubit dorsal, policele mâinii lezate este cuprins de primele
trei degete ale mâinii opuse;
Acţiune: circumducţii ale policelui şn ambele sensuri; 4x2 repetări.
Pacient: în decubit dorsal, membrul superior de mobilizat extins, apucat
la nivelul articulaţiei pumnului cu mâna opusă;
Acţiune: flexia antebraţului pe braţ, flexia braţului şi revenire în poziţia
iniţială; 3x3 repetări.

Pacient: decubit dorsal, degetele ambelor mâini încrucişate, palmele

orientate în jos;
Acţiune : flexia braţelor cu extensia coatelor, palmele orientate în sus;
3x2 repetări.

Pacient: în decubit dorsal apucat cu mâna neafectată la nivelul articulaţiei

pumnului;
Acţiune: ridicarea braţului, îndoirea cotului deasupra capului, întinderea
cotului şi revenire la poziţia iniţială; 3x3 repetări.
Pacient: în decubit dorsal, mâinile cuprind bastonul la capete;
Acţiune: ducerea bastonului deasupra capului menţinând coatele extinse
şi revenire; 3x2 repetări

Pacient: în decubit dorsal cu mâinile la capetele unui baston, coatele

extinse;
Acţiune: flexia coatelor la 90 de grade, ducerea bastonului spre partea
afectată întinzând braţul şi revenire; 4x2 rep.

Mobilizări autopasive la nivelul membrelor inferioare

Pacient: în decubit dorsal cu membrele inferioare extinse, piciorul valid
aşezat sub piciorul afectat;
Acţiune: - presiuni pe talpă cu piciorul sănătos astfel încât piciorul afectat
să ajungă la 90 de grade faţă de gambă; 4x2 repetări. (fig. 24)
 Variantă: acelaşi lucru cu gamba sănătoasă peste gamba afectată- piciorul
sănătos cu partea superioară pe talpa piciorului afectat.

Pacient: în decubit dorsal, piciorul integru sub cel afectat;

Acţiune: flexia gambei pe coapsă şi revenire; 4x2 repetări.

Pacient: în decubit dorsal, gambele încrucişate, cea sănătoasă sub cea

afectată;
Acţiune: - ridicarea cât mai sus posibil a membrului inferior şi revenire;
4x2 repetări

Indicaţii metodice:
- exerciţiile vor fi intercalate cu pauze, pentru relaxare;
- pacientul va fi educat să inspire în timpul efortului şi să expire la
revenire;
- mobilizările vor fi executate până la aparaţia oboselii sau senzaţiei de
discomfort(ameţeală, graţă, senzaţie de vărsătură, cefalee);
- la solicitarea executării active a acestor mişcări, pentru a stimula
muşchii, kinetoterapeut va plimba degetele de la mână pe talpa
pacientului.

c. Menţinerea imaginii kinestezice

Mobilizările pasive - sunt similare cu cele din obiectivul anterior.

Antrenamentul mintal:
- Se solicită pacientului că înaintea mobilizărilor să-şi imagineze
mişcarea pe care urmează să o execute;
- Să-şi dea singur comenzi şi să-şi conducă mişcarile verbal prin
formule de genul: „întinde mai mult”, „relaxează braţul”, „capul
drept”
- Să conştientizeze senzaţiile din muşchi, articulaţii în timpul
mobilizării;
- Să folosească formule autosugestive pozitive de tipul: „este
suportabil”, „am progresat”, „simt că mă mişc mai uşor”

Etapa 2 – constă în recuperarea activă în vederea obţinerii unor indici

superiori ai calităţilor motrice şi redobândirea autonomiei pacientului.
Obiective:
 a. Relaxarea fizică şi psihică;
b. Menţinerea şi creşterea mobilităţii articulare;
c. Creşterea tonusului muscular;
d. Reeducarea coordonării;
e. Reeducare echilibrului şi mersului;
f.Recuperarea parei faciale

a. Relaxarea fizică şi psihică: metodele de relaxare sunt cele

prezentate în etapa 1 de tratament kinetic. În plus se adaugă următoarele
metode de relaxare locală:
- balansarea segmentului de membru, scuturări sau rotaţii ritmice ale
acestuia;
- masaj sedativ sub forma de netezire: constă în alunecarea uşoară a
mâinilor pe suprafaţa segmentelor de relaxat. Se efectuează cu o mână
sau cu ambele mâini în formă de cleşte. Mâinile trebuie ă fie suple şi
lipite de piele iar presiunea netezirii va fi redusă. Manevra se execută
în sensul circulaţiei venoase, centripet.
Durata masajului: 3-5 min.

b. Menţinerea şi creşterea mobilităţii articulare:

Mobilizări active
La nivelul membrelor superioare
Pacient: în decubit dorsal, cotul flectat şi cu rotaţie internă a braţului;
Acţiune: abducţia-adducţia braţelor; 4x2 repetări.
Pacient: în decubit lateral, cotul flectat;
Acţiune: ante- şi retroducţia braţului; 4x2 repetări.
Pacient: în sezând, coatele îndoite, mâinile la ceafă;
Acţiune: apropierea şi îndepărtarea coatelor; 4x2 repetări.
Pacient: şezând în pat;
Acţiune: apucarea unui obiect de pe pat aşezat la diverse distanţe astfel
încât braţul face o retropulsie-abducţie-rotaţie intern2, cotul este în flexie la
diferite unghiuri, pumnul în pronaţie-flexie cubitală, mâna deschisă; 4x2
repetări
Pacient: în şezând, braţul pe lângă corp atârnat;
Acţiune: flectarea cotului cu ducerea mâinii la umăr; 4x2 repetări.
Pacient: în şezând, braţul addus, cotul flectat la 90 grade, antebraţul
pronosupinat;
Acţiune: abducţia braţului cu pronaţie –adducţia braţului cu supinaţie;
4x2 repetări.
 Pacient: şezând, antebraţul supin pe masă, mâna în afara suprafeţei de
sprijin cu palma sus;
Acţiune: flexia pumnului cu degetele extinse (flexorii pumnului sunt
sinergici cu extensorii degetelor) 4x2 repetări.
Pacient: şezând, antebraţulsprijinit pe masă, m1na cu palma în jos la
marginea mesei;
Acţiune: extensia pumnului cu degetele flectate(extensorii pumnului sunt
sinergici cu flexorii degetelor) 4x2 repetări
Pacient: şezând;
Acţiune: - flexia-extensia degetelor
- abducţia-adducţia degetelor
- opozabilitatea policelui faţă de fiecare deget în parte; dozare
2x2 fiecare mişcare

La nivelul membrelor inferioare

Pacient: în decubit dorsal;
Acţiune: flexii de genunchi şi şold cu alunecarea piciorului pe pat; 4x2
repetări
Pacient: în decubir dorsal;
Acţiune: flectarea şoldului cu genunchiul întins; 4x2 rep.
Pacient: în decubit dorsal, cu genunchii întinşi;
Acţiune: abducţia-adducţia coapsei; 4x2 rep.
Pacient: în decubit lateral, sprijinit pe cot şi palma opusă;
Acţiune: abducţia coapsei cu genunchiul flectat şi extins-revenire; 4x2
rep
Pacient: în decubit ventral, bazinul fixat;
Acţiune: extensii din artilaţia coxo-femural2 cu şi fără genunchiul flectat;
4x2 rep.
Pacient: în decubit ventral, genunchiul flectat;
Acţiune: abducţia-adducţia coapsei; 4x2 rep
Pacient: în decubit ventrl, bazinul fixat, genunchiul la 90 grade
Acţiune: deplasarea gambei stânga0dreapta(rota5ie internă şi externă);
4x2 rep
Pacient: şezând;
Acţiune: ducerea coapsei la piept cu genunchiul flectat; 4x2 rep.
Pacient: în decubit dorsal, cu membrele inferioare extinse;
Acţiune: - flexia plantară cu extensia degetelor; 2x2rep;
- flexia dorsală cu flexia degetelor; 2x2 rep;
- eversia cu extensia degetelor; 2x2 rep;
- inversia cu flexia degetelor; 2x2 rep;
 - circumducţii; 2x2 rep;
Pacient: în ortostatism;
Acţiune: fandări laterale stg-dr; 4x2 rep.

Metode de facilitare neuromusculară proprioceptivă

Diagonalele Kabat pentru membrele superioare şi inferioare.

Indicaţii metodice:
- priza de rezistenţă se aplică distal, progresiv, împotriva direcţiei de
mişcare iar contrapriza deasupra articulaţiei proximale;
- priza mâinilor KT – ului trebuie să fie fermă dar să nu producă durere,
să nu jeneze amplitudinea completă de mişcare;
- prizele trebuie schimbate repede astfel încât pacientul să treacă fără
pauză la executarea schemelor antagoniste de mişcare;
- rezistenţa se exercită asupra componentelor musculare puternice
permiţând mişcarea în segmentul cu musculatura slabă (principiul
inducţiei succesive);
- în cazul flexorilor, rezistenţa maximă se aplică în zona mijlocie, iar
pentru extensori în zona scurtă, aceasta constituind puncte optime de
tonifiere;
- iniţial rezistenţa va fi mai lungă în timo pentru activarea unui umăr
mai mare de motoneuroni gama, iar treptat se va scurta timpul
rezistenţei opuse dar va creşte intensitatea ei;
- între exerciţii, musculatura se relaxează prin rotaţii repetate, scuturări,
tracţiuni;
- exerciţiile sunt însoţite de respiraţii ample, coordonate pentru a
preveni instalarea rapidă a oboselii;
numărul de repatări va creşte progresiv, în funcţie de pacient.

Metoda Kabat: diagonala I pentru membrul superior

Pacient: în decubit dorsal la marginea patului, membrul superior extins pe
lângă trunchi în uşoară abducţie, antebraţul pronat, palma orientată în jos,
degetele uşor extinse. Capul este rotat de partea membrului respectiv;
KT: plasat în lateral de partea membrului care lucrează;
P Kabat: degetele III, IV şi V ale pacientului sunt prinse între degetul mare
şi arătătorul mâinii de aceeaşi parte a KT, mediusul şi inelarul KT se găsesc
între indexul şi degetul mare al pacientului, degetele cuprinzând primul
metacarpian
 Acţiune: membrul superior descrie o mişcare pe diagonală către umărul
opus: Adducţie, rotaţie externă, anteducţie braţ; Flexie, supinaţie antebraţ;
Flexie pumn, degete
Comanda: „ prinde şi trage mâna mea la urechea ta opusă”. Din poziţia
finală membrul superior se întoarce în poziţia iniţială executând mişcările
opuse la comanda: „acum împinge”.

Varianta pentru cot: Se execută prima diagonală până când membrul

superior ajunge la verticală. În acest moment KT fixează braţul în poziţia
respectivă permiţând antebraţului să execute mişcarea de flexie cu supinaţie
urmată de pronaţie cu extensie; Revenire la poziţia iniţială; 8 repetări.

Diagonala II pentru membrul superior

Pacient: în decubit dorsal cu braţul în adducţie, rotaţie internă, cotul uşor
flectat, antebraţul în pronaţie, degetele flectate;
KT: de partea membrului care lucrează, P Kabat, CP pe braţ;
Acţiune: mişcarea este de flexie, rotaţie externă, abducţie şi supinaţie. Se
revine la poziţia iniţială prin extensie, rotaţia internă, adducţieşi pronaţie;
Comanda: „acum împinge”, „acum prinde şi trage în jos mâna mea”.

Varianta pentru cot:

Se execută mişcarea diagonal până când memebrul superior ajunge la
verticală.
Se cere pacientului să îndoaie şi să tragă de mână în jos astfel încât
cotul să fie coborât în afara suprafeţei de srijin;
Mişcarea este de flexie cu supinaţie şi se revine în extensie cu
pronaţie; 8 repetări.

Diagonala I pentru memebrul inferior

Pacient: în decubit dorsal cu memebrul inferior de lucrat în abducţie şi
rotaţie internă, genunchi extins, piciorul în pronaţie şi flexie plantară;
KT: de partea cu care se lucrează, P la nivelul piciorului cu policel pe faţa
dorsală,degetele 2-5 pe faţa plantară, CP la nivelul articulaţiei genunchiului,
faţa medială;
Acţiune: descrierea unui arc de cerc de la exterior către interior:
adducţie,rotaţie externă, flexie şold,genunchi extins şi flexie dorsală cu
supinaţie la nivelul piciorului; se revine pe acelaşi traiect executând:
extensie,rotaţie internă şi abducţie coapsă, genunchiul extins, picior cu
pronaţie;
 Comanda: „acum trage”; „acum răsuceşte călcâiul în afară,
împinge,degetele în jos”

Varianta pentru cot:

 Din poziţia iniţială se execută abducţia coapsei până când gamba
părăseşte planul patului;
 Flexia genunchiului cu ducerea călcâiului sub planul patului;
 Extensia genunchiului, P pe faţa anterioară a piciorului, CP deasupra
genunchiului nepermiţând ridicarea coapsei d epe suprafaţa de sprijin;
8 rep.

Diagonala II pentru memebrul inferior:

Pacient: în decubit dorsal cu membrele extinse cu segmentul de mobilizat
în adducţie, rotaţie externă, picior în supinaţie;
KT: în lateral, P la nivelul piciorului cu degetele 2-5 pe faţa plantară şi
policele pe faţa dorsală, CP pe faţa medială a genunchiului;
Acţiune: membrul inferior descrie un arc de cerc din interior către
exterior executând: abducţie, rotaţie internă, uşoară pronaţie; se revine
executând mişcarea în sesn invers pe acelaşi traseu;
Comanda: „acum răsuceşte călcâiul în afară şi trage piciorul în sus”,
„acum răsuceşte călcâiul şi impinge piciorul în jos”

Varianta pentru genunchi:

 Se exceută în sus: flexie-abducţie-rotaţie internă;
 Flexia de genunchi cu ducerer călcâiului la genunchiul opus;
 Extensia genunchiului şrevenire la poziţia iniţială;
Dozare: 8 rep.
Indicaţii metodice:
- se solicită pacientul să privescă modul de realizare a schemei de
mişcare permitând astfel obţinerea mai rapidă a coordonării;
- iniţial diagonalele vor fi executate pasiv de către kinetoterapeut pentru
a asigura o amplitudine crescută şi înţelegere de către pacient a
schemei de mişcare; ulterior se va efectua pasivo-activ, activ liberă
sau cu rezistenţă;
- mişcarea va fi precedată de comanda verbală a KT care va fi scurtă,
calară şi repettă. Tonul comenzilor va fi adaptat efectului dorit:
- puternic, când se doreşte obţinerea unei stimulări maxime a mişcării
active
- moderat, când pacientul răspunde printr-un efort maxim posibil;
 - calm, în cazul pacienţilor anxioşi.
- mişcările se vor efectua iniţial cu musculatura puternică pentru
iradierea influxului nervos către musculatura slabă şi influenţarea
pozitivă a psihicului pacientului;

a. Creştrea tonusului muscular

Exerciţiile de tonifiere pentru membrele superioare:

Pacient: în şezând cu membrul superior de-a lungul capului în rotaţie
externă, antebraţul supinat;
KT: plasat în spatele pacientului, P pe faţa anterioară a umărului şi pe faţa
dorsală a mâinii executând contrarezistenţe;
Acţiune: pacientul execută extensia pumnului, extensia braţului şi
antepulsia umărului; 3 x 2 repetări
Pacient: în şezând, braţul pe lângă corp, antebraţul flectat la 40 de grade,
mâna supinată;
KT: plasat în spatele pacientului, P de rezistenţă la nivelul umărului şi
feţei palmare a mâinii;
Acţiune: pacientul execută anteducţia umărului concomitent cu extensia
braţului şi flexia cotului, toate aceste mişcări fiind controlate de KT; 3 x 2
repetări.
Pacient: în decubit dorsal cu braţul abdus la 90 de grade, cotul flectat la
90 de grade, antebraţul pronat;
KT: plasat în lateral, P de rezistenţă la nivelul cotului şi mâinii
pacientului;
Acţiune: rotaţie internă şi externă, adducţia şi abducţia braţului cu
rezistenţă; 4 x 4 repetări.
Pacient: în şezănd cu braţul pe lângă corp, antebraţul în flexie şi pronaţie;
KT: plasat înaintea pacientului, P la nivelul umărului şi antebraţului,
deasupra articulaţiei pumnului;
Acţiune: pacientul încearcă să execute flexia cotului şi ridicarea
umărului, KT opunându-se prin prizele aplicate; 4 x 2 repetări.
Pacient: în şezând;
KT: plasat înaintea pacientului, P la nivelul umărului şi capului, deasupra
urechii de aceeaşi parte;
Acţiune: pacientul încearcă să ridice umărul fără să încline lateral capul,
KT opunându-se acestor mişcări; 3 x 2 repetări.
Pacient: şezând cu antebraţul sprijinit pe o masă;
 KT: plasat în spate, P pe faţa posterioară a umărului şi faţa anterioară a
braţului.
Acţiune: pacientul îşi împinge posterior umărul şi anterior braţul, mişcări
controlate de KT; 3 x 2 repetări.
Pacient: în decubit dorsal cu braţul în adducţie, cotul flectat, mâna la
umărul opus, degetele flectate;
KT; în lateral, P pe faţa dorsală a braţului, mâinii şi pumnului;
Acţiune: pacientul execută cu opoziţie extensia degetelor, pumnului,
cotului şi abducţia braţului; 3 x 2 repetări.
Pacient: şezând, cotul flectat pe masă, antebraţul în poziţie neutră,
pumnul extins;
KT: plasat în lateral, P de rezistenţă pe antebraţ deasupra articulaţiei
pumnului şi pe faţa palmară a mâinii;
Acţiune: pacientul încearcă să pună antebraţul pe masă flectând
concomitent pumnul; 3 x 2 repetări.
Pacient: şezând, cotul pe masă, antebraţul supinat;
KT: pe extremitatea distală dorsală a degetelor;
Acţiune: pacientul execută extensia degetelor contra rezistenţei KT; 2 x 2
repetări.

Exerciţii de tonifiere pentru membrele inferioare:

Pacient: în decubit dorsal, membrele inferioare extinse, adduse;
KT: înaintea pacientului, P la nivelul gleznei, CP pe partea laterală a
genunchiului;
Acţiune: pacientul execută îndepărtarea şi apropierea membrelui inferioar
opunându-se rezistenţei KT; 4 x 2 repetări ().

Pacient: în decubit dorsal cu şoldul, genunchiul şi glezna flectate;

KT: plasat lateral, P pe faţa planatră a piciorului şi antero-laterală a
genunchiului;
Acţiune: pacientul execută extensia şoldului, genunchiului, gleznei
încercând să învingă rezistenţa opusă de KT; 3 x 2 repetări.
Pacient: în decubit dorsal cu genunchiul şi şoldul flectat;
KT: în lateral, P la nivelul gleznei;
Acţiune: pacientul extensia genunchiului opunându-se rezistenţei KT; 4
x 2 repetări
Pacient: în decubit dorsal, cu membrele inferioare extinse;
KT: plasat lateral, P pe faţa laterală a coapsei şi piciorului;
Acţiune: abducţia coapsei contrarezistenţei opuse de KT; 4 x 2 repetări.
 Pacient: în decubit dorsal cu genunchiul flectat şi piciorul în flexie
dorsală;
KT: P pe faţa anterioară a gambei şi pe faţa plantară a piciorului;
Acţiune: pacientul execută extensia genunchiului şi flexia plantară
opunându-se rezistenţei KT; 4 x 2 repetări.
Pacient: şezând pe scaun;
KT: înaintea pacientului, P pe faţa anterioară a coapsei;
Acţiune: flectarea coapsei cu genunchiul îndoit cu şi fără rezistenţa KT; 4
x 2 repetări.
Pacient: în decubit dorsal, genunchii flectaţi, plantele pe pat;
KT: în lateral, P la nivelul oaselor iliace;
Acţiune: pacientul încearcă ridicarea bazinului de pe pat opunându-se
rezistenţei KT; 3 x 2 repetări (fig. 28).

Pacient: în decubit dorsal, coapsa întinsă, membrul inferior opus flectat

cu piciorul pe pat;
KT: în lateral, P pe faţa dorsală a piciorului şi pe faţa distală anterioară a
gambei;
Acţiune: pacientul execută flexia dorsală a piciorului cu rezistenţă; 4 x 2
repetări.
Pacient: şezând, şoldul în adducţie uşoară, genunchiul în rotaţie internă,
piciorul addus;
KT: P de rezistenţă pe condilul extern şi pe marginea externă a
antepiciorului;
Acţiune: pacientul execută adducţia coapsei şi duce vârful piciorului în
abducţie facilitând rotaţia externă; 4 x 2 repetări.

d. Reeducarea coordonării
Mobilizări poliarticulare: metoda Frenkel
Exerciţii din decubit dorsal
  Flexia şi extensia concomitentă a membrelor inferioare cu genunchii
şi glezenele lipite, plantele rămân în contact cu suprafaţa de sprijin,
4x2;
 Flexia şi extensia şoldului şi genunchiul cu ridicarea călcâiului de pe
planul patului, 4x2;
 Călcâiul unui picior este ridicat şi aşezat pe mijlocul tibiei opuse –
extensie, 4x2;
 Călcâiul alunecă de-a lungul gambei opuse de sus în jos oprindu-se
pe rotulă, la mijlocul gambei, pe maleola internă. 4x2;
 Abducţia-adducţia coapselor cu genunchii flectaţi apoi extinşi, 4x2;
 Flexia-extensia unui membru inferior în timp ce membrul colateral
execută abducţie – addcuţie, 4x2.
Exerciţii din poziţia şezând:
 Ducerea indexului la nas, frunte, lobul urechii, gură – revenire,
4x2;
 Atingerea degetelor arătătoare sub control vizual, 4x2;
 Aruncarea unei mingi de tenis într-un coş, 4x2;
 Apucarea unui obiect (cretă) între police şi celelalte degete
succesiv, 2x2;
 Lovirea unei mingi de ping-pong cu fiecare deget, 2x2;
 Introducerea indexului în orificiul unei sticle a cărei poziţie
este schimbată mereu
 Se încearcă să se pună călcâiul în mâna KT care îşi schimbă
mereu poziţia, 4x2;
 Se desenează conturul piciorului pe linoleum, se ridică
genunchiul apoi se aşează piciorul în cadrul conturului, 4x2;
 Cu vârful piciroul se ating diferite puncte marcate ce creta pe
linoleum, 4x2;
 Se menţine poziţia şezând drept 1-2 min;
 Pacientul se ridică de pe scaun apoi se reaşează u genunchii
lipiţi.
Ridicarea se efectuează la comandă în următoarea ordine:
- se flectează uşor gambele sub marginea scaunului;
- se apleacă uşor capul şi trunchiul înainte;
- se ridică cu extensia genunchilor şi a şoldurilor.
Aşezarea se face în sens invers. Iniţial acest exerciţiu se realizează cu
mâinile sprijinite de marginea scaunului, apoi fără sprijin, iar în final cu
ochii acoperiţi (2x3).
Exerciţii din poziţia stând:
 Mers lateral, cu jumătate de pas stânga-dreapta. Dacă este nevoie,
bolnavul va fi susţinut de sub axile. 5 m;
 Mers înainte şi înapoi. 5 m;
 Mers cu păşire peste obstacole (linii desenate sau bastoane). 3 m;
 Mers cu aşezarea picioarelor unul înaintea celuilalt, după o linie
desenată în zig-zag. 2 m;
 Mers cu încrucişarea picioarelor. 2 m;
 Întoarcerile se fac cu paşi mici după un cerc desenat.

Terapia ocupaţională:
 Ducerea tacâmurilor la gură;
 Desenat, scris;
 Coafură, pieptănat;
 Rularea făcăleţului;
 Înşurubarea şi deşurubarea unui bec;
 Umplerea şi vărsarea apei dintr-un pahar;
 Umplerea şi golirea conţinutului unui vas cu o lingură;
 Apucarea unei pastile şi punerea într-un flacon;
 Modelarea plastelinei;
 Jocul de şah, lego, puzzle;
 Înşirarea mărgelelor pe o sfoară;
 Apucarea beţelor de chibrit şi aşezarea lor în cutie;
 Facerea şi desfacerea nodurilor;
 Plierea hârtiei de diferite dimensiuni;
 Deschiderea şi închiderea unei cutii;
 Tăierea unei hârtii după o linie sinusoidală;
 Tehnoredactare;
 Lustruirea mobilei;
 Îmbrăcatul şi dezbrăcatul (fig. 29).

Indicaţii metodice:
- exerciţiile vor fi executate ritmic, de mai multe ori, sub control vizual;
- pacientul va fi învăţat să-şi încetinească mişcarea sau să o frâneze la
timp pentru a nu depăşi ţinta;
- se începe cu mişcări ample, rapide, uşor de executat;
- se continuă cu mişcări de amplitudine mică, lente care se execută mai
greu datorită preciziei ce o impun;
- se solicită pacientului să se concentreze asupra mişcării respective;
 - se suspendă orice altă mişcare;
- segmentul care participă la mişcare să fie ţinut cât mai aproape de
corp;
- se cere pacientului să execute mişcarea cu viteză variată, opriri şi
reluări bruşte;
- se evită monotonia, plictiseala pacientului prin aplicarea unui program
variat;
- la apariţia oboselii se întrerupe antrenamentul;
- în ceea ce priveşte terapia ocupaţională, vor fi selectate acele activităţi
care sunt în strânsă legătură cu particularităţile fiecărui pacient privind
vârsta, sexul, nivelul de afectare, preocupările profesionale şi de
recreere;
- cu cât activităţile vor motiva mai bine pacientul, cu atât rezultatele
obţinute vor fi mai bune şi vor stimula pacientul să continue
activitatea de recuperare.

e. Reeducarea echilibrului şi mersului

Pacient: în şezând cu sprijin pe mâinile aflate în extensie, degetele
abduse;
Acţiune: transferul greutăţii corpului de pe un membru superior pe
celălalt; 3 x 2 rep.
Pacient: în şezând cu mâinile în sprijin pe pat, braţele în rotaţie externă,
degetele orientate înapoi;
Acţiune: transferul greutăţii stânga-dreapta; 3 x 2 repetări.
Pacient: şezând cu membrele inferiore atârnând, membrele superioare
libere;
KT: plasat în lateral imprimă pacientului dezechilibrări stânga-dreapta,
înainte-înapoi;
Acţiune: reechilibrări succesive; 3 x 4 repetări.
Pacientl din poziţia stând, picioarele depărtate, braţele încrucişate la
piept;
KT: în spatele pacientului, P şi CP subaxilar;
Acţiune: fandare laterală dreapta, ridicare în stând, fandare laterală
stânga; 4 x 3 rep.
Pacient: stând cu sprijin pe spătarul unui scaun, membrele inferioare uşor
depărtate;
KT: plasat în spatele pacientului cu mâinile pe bazin;
Acţiune: KT imprimă dezechilibrări stânga, dreapta, înainte, înapoi, iar
pacientul răspunde încercând să-şi menţină corpul în poziţie verticală; 4 x 4
repetări.
 Indicaţii metodice:
- iniţial dezechilibrarea este de amplitudine mică;
- pacientul este avertizat asupra direcţiei de dezechilibrare;
- la început baza de susţinere este mai mare;
- picioarele sunt plasate în direcţia dezechilibrării: dacă e în lateral,
picioarele vor fi în abducţie, în faţă sau în spate picioarele vor fi
plasate în anteducţie şi retroducţie;
- iniţial se imprimă dezechilibrări lente la nivelul umerilor, capului sau
la nivelul spaţiului popliteu pentru a permite pacientului să se
echilibreze;
- ulterior se poate acţiona simultan şi de sens contrar asupra bazinului şi
umerilor.
Pacient: stând cu sprijin pe scaun şi/sau pe masă;
Acţiune: - se ridică iniţial o mână de pe sprijin, alternativ, apoi ambele;
2x3;
- ridicare pe vârfuri – revenire; 3x2;
- se ridică un picior, se duce înainte, înapoi, dreapta, stânga
apoi se readuce la loc, se repetă cu membrul controlateral;
3x4;
- se fac aplecări laterale, rotaţii de trunchi slăbind progresiv
sprijinul de pe mâini; 3x3.
Pacient: stând depărtat cu un braţ sus, celălalt întins înainte;
KT: plasat în spate, prize sub axile;
Acţiune: se mută greutatea corpului de pe un picior pe altul, odată cu
schimbarea poziţiei braţelor; 4 x 3.
Pacient: stând pe un picior;
Acţiune: membrul inferior controlateral execută flexia genunchiului,
flexia coapsei pe bazin, extensia gambei înainte cu aşezarea piciorului pe
călcâi şi ducerea lângă celălalt picior. Se execută alternativ 6 paşi.
Indicaţii metodice:
- se asigură poziţia corectă a trunchiului şi în timpul mersului;
- înaintarea să se producă prin ducerea alternativă a unui picior înaintea
celulilalt;
- paşii să fie egali, iar contactul cu solul se ia pe talon;
- flexia coapsei pe bazin să se facă fără ridicarea şoldului (KT plasat
înapoia pacientului, cu mâinile pe şoldurile acestuia execută uşoară
presiune în jos).
Urcarea şi coborârea scărilor:
- la început se execută treaptă cu treaptă, la urcarea piciorului valid
fiind cel care iniţiază mişcarea, iar la coborâre piciorul cu deficit;
 - ulterior se trece la efectuarea normală, treaptă cu treaptă;
- se acordă atenţie vârfului piciorului, trebuie să efectueze flexia dorsală
la urcare;
- trunchiul este uşor înclinat înainte la urcare, iar la coborâre spre
înapoi;
- sprijin pe balustradă şi pe braţul KT care va urca-coborî concomitent
cu pacientul.
f. Recuperarea parezei faciale
Masaj facial combinat cu tehnici shiatsu:
 Netezirea uşoară cu vârful degetelor de jos în sus; este manevra de
începere, intercalare şi încheiere a şedinţei de masaj;
 Fricţiune cu vârful policelui sau cu degetele 2 – 4;
 Frământare cu ajutorul policelui şi a indexului;
 Ciupituri uşoare cu efect stimulator;
 Presiuni a câte 3" cu vârful degetului arătător, mijlociu şi inelar
între baza nasului şi rădăcina părului;
 Ţinând ochii închişi, se apasă uşor cu vârful degetelor arătător,
mijlociu şi inelar pe marginea superioară a orbitelor apoi pe
marginea inferioară;
 La nivelul tâmplelor se execută simultan presiuni cu degetul
arătător şi mijloci;
 Pentru obraz, se apasă cu degetul arătător marginea exterioară a
nasului; se înaintează cu o lăţime de deget respectiv 2 lăţimi către
exterior apăsând regula 3";
 La nivelul gurii se exercită presiuni în patru puncte: un punct între
nas şi buza superioară, două puncte de o parte şi de alta a gurii
simultan şi un punct între buza inferioară şi vârful bărbiei; aceasta se
apasă cu degetul arătător timp de 3";
 Pentru bărbie există un punct sub partea din faţă a maxilarului
inferior care va fi moderat cu degetul mare de jos în sus de trei ori.
Durata masajului: 10 - 15 minute.

Gimnastică facială:
Se cere pacientului:să strângă buzele; să fluiere; să zâmbească; să
strâmbe gura dintr-o parte în alta; să împingă în sus buza superioară cu buza
inferioară; după să umfle obrajii care să plimbe aerul dintr-o parte în alta; să
închidă şi să deschidă ochii simultan apoi alternativ; să ridice sprâncenele a
mirare după care să le coboare şi să le apropie încruntăndu-se.