Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
Medicina Legala
Suport de curs pentru Fac. de Drept
2013
1
Au colaborat :
Prof.Univ.Dr Valentin Iftenie
Conf. Dr. Valentin Gheorghiu
2
UNITATEA DE INVATARE 1
Cadrul procedural si metodologic al medicinii legale.
Medicina nu este o stiinta exacta, pentru ca biologia sistemelor vii, biologia omului
in particular nu este o stiinta exacta.
Viul cunoaste legitati biologice complexe aflate in interrelatie permanenta si asupra
carora actioneaza multiple conditionalitati externe si/sau interne.
Daca juridic indepartand cauza dispar efectele, "sublata cauza tolitur efectum“, si
astfel se poate determina cauza directa, un sistem biologic viu reactioneaza adesea diferit:
chiar daca se indeparteaza cauza directa, sistemul biologic alterat si modificat prin actiunea
cauzei directe continua sa prezinte manifestari de la cauza la effect (cause indirecte,
contributoare) si a caror evolutie trebuie intrerupta iar sistemul echilibrat.
Vindecarea se obtine prin tratamentul etiologic adresat cauzei directe si
eliminarii/indepartarii ori neutralizarii ei concomitent cu echilibrarea si sustinerea mai
departe a sistemului biologic in care efectele cauzei au produs manifestari biologice.
Iata de ce exista o dificultate inerenta in anticiparea evolutiei cazurilor medicale
(rationament inductiv) ori a recompune retrospectiv evolutia acestora (rationament
abductiv).
EXEMPLU. Un caz de agresiune in strada urmata de talharie. El se poate prezenta medical biologic in
cel putin doua variante :
Victima este violent lovita in fata cu fractura piramidei nazale urmata de pierderea starii de constienta.
La trezire constata furtul banilor si nasul zdrobit. Se prezinta la spital unde se redreseaza piramida
nazala (se indreapta) si apoi i se pune un leucoplast pentru fixare (nasul nu se poate pune in gips).
Victima este violent si multiplu lovita in fata, cap, abdomen si membrele superioare; prezinta: fractura
piramida nazala, tumefactii pleoape superioare bilateral, plagi ale arcadei sprencenoase bilateral, plagi
labiale (buza superioara), entorsa scapulo-humerala.
Are loc in prima saptamana de la agresiune prima infatisare in sala de judecata.
3
In prima varianta aveti de vazut in sala o victima imbracata in costum avand un leucoplast
de-a latul piramidei nazale lung de circa 4 cm si lat de circa 1 cm. Aparent nu are nici o alta
vatamare.
In a doua varianta o victima imbracata in camasa cu bratul superior drept in esarfa
(entorsa umarului), nasul tumefiat, tumefiata si la nivelul fetei cu deformarea tesuturilor si
modificarea trasaturilor apta de a nu mai fi recunoscuta, tumefierea ambilor ochi care abia se
mai deschid, buzele umflate.
Numarul de zile de ingrijiri medicale, ZIM va depinde de vindecarea leziunii celei mai grave care in
ambele cazuri este fractura de piramida nazala circa 12-14 zile de ingrijire medicala daca nu survin
complicatii (infectie, hemoragie, etc.).
Infractiunea a fost aceeasi iar pericolul ei social identic. Aparenta celor doua victime este insa complet
diferita : desi ambele au fost vatamate in mod real diferenta de evolutie clinica cat si de cumul lezional
este net diferita.
Intrucat in ambele cazuri in perioada cat leziunea cea mai grava este vindecata, toate leziunile sunt
vindecate, rezulta ca primesc acelasi numar de zile de ingrijire medicala: Judecatorul se considera
frustrat in a situa corect gravitatea faptei penale intrucat simte nevoia unei diferentieri iar aprecierea
gravitatii leziunilor traumatice de catre medicina legala nu ofera o baza obiectiva. Circumstantierea va
fi realizata pe alte criterii juridice (recunoasterea faptei, comportamentul faptic si postfaptic, etc.) .
4
k) Invatamint medical
l) Cercetare stiintifica
5
6
7
Principiile activitatii medico-legale
a) Principiul metodologiei unitare
b) Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia medicala
c) Principiul contradictorialitatii cu mecanisme de verificare a actelor medico-legale
in reteaua nationala de medicina legala
IML IASI
SJML COVASNA
IML TIMISOARA
SJML CALARASI
SJML IALOMITA
SJML ARAD
SJML BUZAU
SJML CONSTANTA
si altele in curs de certificare
8
aceleasi metode si mijloace, ceea ce permite desfasurarea unei activitati coordonate,
superpozabile, apta de autocontrol si de verificare a calitatii lucrarilor.
Pe principiul teritorialitatii, toate celelalte servicii medico-legale care inca nu au
implementat ISO 9001 sunt coordonate metodologic si profesional de catre institutele
medico-legale si metodologic de catre Consiliu Superior de Medicina Legala astfel incat
dincolo de implementarea normelor ISO reglementarea activitatii este comuna pendinte de
legislatia in vigoare, unica. Normele ISO stabilesc stabilesc insa existenta si respectarea
procedurilor, a autocontrolului sistemului din acea unitate (ex. modificarea metodelor se
face numai prin modificarea procedurilor), posibilitatea verificarii calitatii si a masurii in
care gradul de satisfactie al clientului este respectat (in acest caz sistemul juridic si
persoana) si ridica o stacheta a profesionalismului pe care prin recertificare institutia o
ridica in fiecare an sau cel putin o pastreaza.
Sistemul normelor de calitate permite de asemenea:
• Alinierea la standardele europene in domeniu (in folosul direct al acuratetei actului
de justitie)
• Armonizarea activitatii institutiilor din sistemul medico-legal romanesc
• Cresterea eficientei
• Cresterea obiectivitatii si preciziei evaluarilor medico-legale si diminuarea riscului
de eroare
• Alinierea la standardele de management al calitatii in interiorul tarii in raport cu
alte diferite institutii ale statului (ex: Institutul National de Criminalistica este
acreditat SR EN ISO / CEI 17025 din 2005 cu certificat de acreditare ca laborator de
incercari incepand cu 2007)
9
Principiul contradictorialitatii
Principiul contradictorialitatii se realizeaza prin urmatoarele cai:
In expertizele pe persoana, conducatorul unitatii de medicina legala poate institui
comisii de expertiza, ori de cite ori socoteste necesar.
Se instituie comisii de expertiza in mod obligatoriu, cand legea prevede expres
aceasta, precum si atunci cind obiectul expertizei il constituie:
constatarea starii psihice a unei persoane privind stabilirearesponsabilitatii penale sau a
responsabilitatii civile;
constatarea starilor morbide care sint urmarea unor fapte medicale ilicite, a
unor deficiente sau a nerespectarii normelor tehnice medicale;
investigarea filiatiei;
expertiza capacitatii de munca
expertiza pentru evaluarea starii de sanatate avind ca scop stabilirea
aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumita activitate (aptitudinea de a
conduce autovehicole, aparate de zbor, de port arma etc).
Din comisiile de expertiza, in asemenea cazuri, vor putea face parte, cand comisia
considera necesar, medici si alti specialisti in domeniile ce intereseaza fiecare caz in parte.
Expertii care intra in alcatuirea comisiei, pot fi de acord cu concluziile raportului
elaborat de expertul oficial sau pot formula opinii separate. In situatia cind exista opinii
diferite intre expertii oficiali si expertul ales de parte, se impune solicitarea avizului
Comisiei de Avizare si Control
In orice fel de expertize, indiferent de materia lor (penale, civile, dreptul muncii,
dreptul familiei), pe linga medicul/medicii legisti desemnati de conducerea Institutelor de
Medicina Legala si a Serviciilor de medicina legala sa efectueze expertiza, poate participa
un expert desemnat de instanta la cererea partilor, in limitele listei de experti stabilita si
aprobata in prealabil, de catre Consiliul Superior de Medicina Legala.
Expertii numiti de instanta la cererea partilor pot asista la lucrari, pot lucra in
paralel sau in comun cu expertii oficiali, pot fi de acord cu concluziile raportului elaborat de
expertul oficial sau pot formula opinii separate. Expertii numiti de instanta la cererea
partilor nu pot delega atributiile lor, nu pot depasi termenul acordat de instanta pentru
efectuarea expertizei. Plata expertilor se face sub forma de onorariu care se achita direct
acestora pe baza documentelor justificative.
In situatia cind exista opinii diferite intre expertii oficiali si expertul ales de parte, se
impune solicitarea avizului Comisiei de Avizare si Control.
Nu se poate solicita participarea unor experti ai partilor la elaborarea avizelor
Comisiilor de Avizare sau a Comisiei Superioare Medico-Legale
10
i. Principiul prevenirii redundantei opiniilor
a. Un medic legist care a eliberat unei persoane un certificat medico-legal, nu
mai poate participa la redactarea unui raport de expertiza sau de noua
expertiza medico-legala in acelasi caz. In acest gen de situatie sau in alte
cazuri de incompatibilitate expertala, precum si ori de cite ori medicul
legist este impiedicat, din alte motive justificate, sa efectueze lucrarea ce i
s-a solicitat, el este obligat sa comunica indata aceasta, in scris, organului
medico-legal competent pentru a desemna un alt medic legist aratind si
motivele incompatibilitatii.
b. Dupa efectuarea unei constatari se poate solicita o expertiza medico-legala
unei persoane: indiferent daca prima expertiza a fost efectuata la cererea
persoanei sau la cererea organelor de drept, urmatoarea etapa de
verificare o poate constitui fie solicitarea avizarii de catre Comisia de
Avizare si Control a actelor medico-legale fie o noua expertiza medico-
legala, efectuata in cadrul unei comisii
11
efectuate de medicii legisti din subordine, putind recomanda, daca
socoteste necesar, refacerea lor totala sau partiala sau verificarea acestora
de catre Comisia de Avizare si Control;
c) Noua Expertiza Medico-Legala
d) Comisia de Avizare si Control a actelor medico-legale si
e) Comisia Superioara Medico-Legala
Aspecte legale privind actele medico-legale (extras din legea privind ”organizarea
activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala”cu modificarile aduse de “legea
nr 459/2001; og 57/2001; legea 271/2004“)
SECTIUNEA 2
Actele medico-legale Art. 9
1) Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, raportul de constatare, certificatul, buletinul de analiza
si avizul.
2) În sensul prezentelor norme:
a) prin raport de expertiza medico-legala se întelege actul întocmit de un expert la solicitarea organului de
urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde datele privind expertiza efectuata.
Expertiza medico-legala se efectueaza în situatiile prevazute la Art. 116 si 117 din Codul de
procedura penala, precum si la Art. 201 din Codul de procedura civila;
b) prin raport de constatare medico-legala se întelege actul întocmit de medicul legist la solicitarea
organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde date privind constatarea
efectuata. Constatarea medico-legala se efectueaza în situatiile prevazute la Art. 112 si 114 din
Codul de procedura penala;
c) prin certificat medico-legal se întelege actul întocmit de medicul legist la cererea persoanelor interesate
si care cuprinde date privind examinarea medico-legala;
d) prin buletin de analiza se întelege actul întocmit de specialistii institutiilor de medicina legala sau de
persoanele competente din cadrul institutiilor de medicina legala, la cererea persoanelor interesate,
si care cuprinde date privind examenul complementar;
e) prin aviz medico-legal se întelege actul întocmit de Comisia superioara medico-legala, precum si de
comisiile de avizare si control al actelor medico-legale, la solicitarea organelor judiciare, prin care
se aproba continutul si concluziile actelor medico-legale si se recomanda efectuarea unor noi
expertize sau se formuleaza concluzii proprii.
Art. 10 - 1) La întocmirea actelor medico-legale medicul legist sau comisia desemnata are urmatoarele
obligatii: a) sa ia în considerare certificatele, referatele medicale si fisele de observatie clinica
emise de unitati sanitare ale Ministerului Sanatatii si Familiei sau acreditate de acesta; b) sa
verifice daca documentele mentionate la lit. a) prezinta urmatoarele elemente de siguranta: numar
de înregistrare, stampila unitatii sanitare, semnatura si parafa medicului, care trebuie sa
mentioneze specialitatea si codul medicului, iar în cazul fotocopiilor, mentiunea “conform cu
originalul”, atestata de medicul responsabil.
2) Medicul legist nu poate lua în considerare informatii cuprinse în alte tipuri de înscrisuri
medicale decât cele prevazute la alin 1), cum ar fi bilete de trimitere, retete, consulturi înscrise pe
retete, concedii medicale, bilete de externare.
Art. 11 – 1) Raportul de expertiza sau de constatare medico-legala cuprinde antetul, stampila si numarul de
înregistrare al institutiei de medicina legala în care a fost efectuata si se înregistreaza în registrul
de evidenta.
2) Copiile de pe raportul de expertiza sau de constatare medico-legala se arhiveaza pe o perioada
nedeterminata.
3) Raportul de expertiza sau de constatare medico-legala, precum si certificatul medico-legal se
semneaza de toti cei care au participat la întocmirea lui. Opiniile divergente se consemneaza în
cuprinsul raportului sau al certificatului medico-legal, separat si motivat.
12
4) În cazul în care evolutia leziunilor mentionate la prima expertiza apar date medicale noi,
complicatii sau sechele, actele medico-legale se pot completa sau modifica numai de catre medicul
legist care a efectuat prima expertiza.
Art. 35
1) Autopsia cadavrului se efectueaza numai de catre un medic legist, la morga serviciului de medicina legala sau a
spitalului în a carui raza teritoriala s-a produs moartea sau a fost gasit cadavrul.
2) În mod exceptional, daca nu exista o astfel de morga si nici posibilitatea transportarii cadavrului la morga cea mai
apropiata, cu acordul medicului legist, autopsia se poate efectua acolo unde se afla cadavrul sau într-un loc anume
ales pentru aceasta.
Art. 36
1) Transportul cadavrelor care urmeaza sa fie autopsiate se asigura, de la locul faptei pâna la morga, cu vehicule
special amenajate, aflate în dotarea unitatilor medico-legale, sau cu alte mijloace.
13
2) Organele de urmarire întocmesc dosarul de identificare a cadavrului, în care se include si rezultatul autopsiei,
dupa cum urmeaza:
a) în toate cazurile se asigura identificarea cadavrului prin aplicarea unei bratari de identificare la mâna dreapta pe
care sa figureze data, datele de identificare si persoana sau autoritatea care a consemnat datele;
b) aplicarea bratarii de identificare este asigurata de unitatile sanitare, de lucratorii de politie sau de medicii legisti,
dupa caz;
c) bratara de identificare nu poate fi înlaturata, nici cu ocazia înhumarii; în cazul în care se impune corectarea
datelor de identitate, aceasta se face prin aplicarea unei alte bratari, fara îndepartarea bratarii, respectiv a bratarilor,
deja aplicate.
d) transportarea cadavrelor fara bratara de identificare nu este permisa.
3) Cadavrele se transporta în huse de plastic închise, indiferent de distanta, astfel:
a) în cazul cadavrelor în stare avansata de putrefactie se folosesc huse de transport impermeabile;
b) în cazul deceselor determinate de boli infecto-contagioase, a caror declarare este obligatorie, se folosesc
huse de transport impermeabile si închise ermetic.
Art. 37
1) Exhumarea cadavrelor în vederea expertizelor medico-legale se face numai la solicitarea scrisa a
organelor judiciare.
2) Examinarea cadavrului deja autopsiat se face de catre o comisie de experti care au un grad profesional
mai mare decât cel al expertului care a efectuat prima expertiza.
3) Examinarea cadavrului exhumat si autopsia se fac fie la locul unde se afla cadavrul, fie la o prosectura
din apropiere.
Art. 38
1) Medicul legist este asistat la efectuarea autopsiei de personal sanitar mediu sau auxiliar. Autopsia
medico-legala trebuie sa fie completa, fara a se omite vreun segment, tesut sau organ.
2) Nu se pot formula concluzii medico-legale privind cauza si împrejurarile mortii numai pe baza unor
examene externe sau interne partiale.
3) Pentru atestarea leziunilor traumatice externe, respectiv interne, se pot efectua fotografii.
4) Medicul legist nu poate elibera certificat de deces fara efectuarea autopsiei medico-legale, cu exceptia
cazurilor în care decesul a intervenit ca urmare a catastrofelor.
Art. 39 materialele biologice, cum ar fi: organe, sânge, umori, continut gastro-intestinal, secretii, precum si
corpurile delicte care au astfel de urme biologice se transporta la institutele de medicina legala
împreuna cu documentatia corespunzatoare.
Art. 40
1) Cadavrele autopsiate se îmbalsameaza la institutiile de medicina legala si prosecturile spitalelor, potrivit
instructiunilor Ministerului Sanatatii si Familiei, dupa eliberea certificatului constatator de deces,
de catre persoanele competente.
2) Îmbalsamarile si alte servicii funerare pot fi realizate si de catre persoanele fizice sau juridice, în
conditiile legii, cu avizul institutelor de medicina legala.
Art. 41 Inhumarea persoanelor fara reprezentanti legali sau fara identitate se face prin grija primariilor, cu
informarea prealabila a organelor de politie.
Art. 42 Autopsiile, respectiv masurile privind acestea, se realizeaza cu respectarea eticii medicale si a
demnitatii persoanei decedate.
14
2) În cazurile prevazute la alin (1) cadavrul se va pune la dispozitia institutiilor medico-legale, în vederea
efectuarii autopsiei, în cel mult 24 ore de la sesizarea organelor de urmarire penala.
Art. 45
1) Decesul unei persoane sau al unui nou-nascut, indiferent de cauza mortii, poate fi constatat numai de
catre un medic care are dreptul de libera practica.
2) Certificatul de deces se elibereaza numai dupa aparitia semnelor de moarte reala si numai dupa trecerea a
24 ore de la deces.
3) Eliberarea certificatului de deces nu se poate face fara examinarea externa a cadavrului de catre medic.
În cazul constatarii cu aceasta ocazie, a unor situatii prevazute de Art. 34 alin. 2) medicul are
obligatia sa refuze eliberarea certificatului de deces si sa solicite organelor judiciare o autopsie
pentru elucidarea cauzei mortii.
Art. 46 În cazul în care medicul anatomopatolog al unei institutii sanitare efectueaza o autopsie si constata
cu aceasta ocazie existenta unor situatii prevazute de Art. 34 alin. 2), opreste lucrarea începuta si
anunta organul judiciar competent.
Art. 47 În cazurile prevazute la Art. 44 alin. 1), la Art. 45 alin. 3) si la Art. 46 certificatul medical
constatator al decesului va fi eliberat numai de un medic legist, dupa efectuarea autopsiei medico-
legale.
15
Scurta istorie a medicinii legale in Romania
In anul 1856 Carol Davila infiinteaza Scoala de Chirurgie ulterior denumita Scoala
Nationala de Medicina si Farmacie, actualemente UMF Carol Davila. Aici se va preda de la
iinceput si medicina legala.
In 1862 se infiinteaza pe linga Ministerul de Interne si Ministerul Justitiei un
laborator de chimie destinat sa serveasca lucrarilor practice ale invatamintului medical si
sa fie in acelasi timp la dispozitia instantelor juridiciare pentru cercetari chimico-legale.
In 1861 Gheorghe Atanasovici devine primul profesor de medicina legala la Scoala
Nationala de Medicina si Farmacie. In 1862 Gheorghe Atanasovici este numit Medic Legist
al Capitalei.
In anul 1865, prin aparitia Codului Penal si Instructie Criminala a fost stabilit rolul
medicului intr-o serie de cauze judiciare.
In 1879 a fost numit profesor de psihiatrie si medicina legala Alexandru Sutzu.
Dr. Mina Minovici a studiat farmacia si apoi medicina, fiind apreciat de catre Carol
Davila. In 1885, el pleaca cu ajutorul lui Davila pentru specializare in medicina legala la
Paris sub indrumarea profesorului Paul Brouardel, una din personalitatile marcante ale
medicinii legale europene la sfirsitul secolului trecut, orientandu-se inca de la inceput catre
probleme de medicina legala si toxicologie.
16
Fig. 2 Actualul Institut de Medicina Legala Mina Minovici Bucuresti. Vechiul institut ctitorit de Mina
Minovici a fost demolat in perioada comunista in anul 1985.
17
Fig. 4 Laboratorul de toxicologie al INML
18
Fig. 7 Amfiteatrul mare al INML (300 locuri)
19
Fig. 9-10 Muzeul INML
20
UNITATEA DE INVATARE 2.
ELEMENTE DE TANATOLOGIE
21
Etape ale mortii ca proces
Starea de viu> starea de agonie (+/-)>moartea clinica (oprirea functiilor vitale cardio-
circulatorie si respiratorie)>moartea somatica (oprirea ireversibila a functiilor cardio-
circulatorie si respiratorie)>moartea cerebrala (moartea creierului)>moartea celulara a
fiecarui organ in corpul aflat in moartea cerebrala sau cu functiile cardio-circulatorii si
respiratorii ireversibil oprite> moarte biologica (moartea ultimului tesut).
Semnele mortii:
1.semne negative de viata (corespund mortii clinice si/sau mortii aparente)
a) pozitia si aspectul cadavrului: tonusul abolit
b) oprirea respiratiei
c) oprirea circulatiei
d) abolirea reflexelor
e) modificari oculare
f) suspendarea activitatii cerebrale
2.semnele cadaverice (corespund mortii reale) si se grupeaza in:
•modificari cadaverice precoce (se instaleaza in etapa postmortem precoce)
lividitatile si hipostaza viscerala
racirea
rigiditatea
deshidratarea
autoliza
•modificari cadaverice tardive (se instaleaza in etapa postmortem tardiva-
peste 24 ore).
distructive
putrefactia
distrugerea cadavrului de animale, insecte necrofage sau
larvele lor
conservatoare
naturale: mumificarea, adipoceara, lignifierea, inghetarea
artificiale: inghetarea, imbalsamarea
22
Intrucit nu mai poate genera caldura, cadavrul isi va egaliza intr-un mod in general
predictibil temperatura interna cu cea a mediului ambiant in clima temperata cu o rata de
circa 0,0440C/ora in primele 12 ore (1,5 0 F) si de circa 0,029 grade/ora (1 0F) in
urmatoarele 12-18 ore sau de 2 ori mai repede in clima tropicala.
d. Deshidratarea cadaverica. O data cu caldura, prin evaporare se pierde si apa
determinindu-se deshidratarea tesuturilor.
e. Autoliza cadaverica. Autoliza, A, este un proces atit intravital cit si postvital
(postmortem) care se caracterizeaza prin digestia enzimatica a celulelor si tesuturilor de
catre propriile enzime continute in celulele si tesuturile organismului si eliberate in mediul
organismului o data cu alterarea membranelor celulare care nu le mai pot retine in
structurile in care actiunea lor era blocata. Este una dintre modalitatile prin care corpul
scapa de celulele in exces ori de produsii rezultati din distrugerea acestora. Deosebirea
intre A intravitala si cea postmortala este ca iin cazul celei din urma se petrece de o
maniera generalizata la toate celulele corpului si dintr-o data.
23
Stabilirea datei probabile a mortii. Tanatocronologia. Intervalul post-mortem
Data mortii este o problema juridica importanta. Este adesea imposibil sa determini
cu exactitate ora decesului unei persoane. De aceea in practica medico-legala se discuta
despre data probabila a mortii, DPM si cand se aminteste intervalul scurs dupa moarte
pana in prezent, despre intervalul postmortem, IPM.
DPM se evalueaza pe criterii medico-legale complexe:
a) semnele mortii reale: lividitatile, rigiditatea, putrefactia, determinarea
temperaturii corpului.
b) determinari tanatochimice iin special in umoarea vitroasa (ex: potasiu in
umoarea vitroasa, pH singe, etc.). Folosind numai K+ specificitatea este
relativ mica de circa 10 ore in primele 24 ore si circa 20 ore in primele 48
ore.
c) continutul stomacului; o masa frugala (1 sandwich) se digera in ½-2 ore,
una medie in 3-4 ore si una bogata in 4-6 ore. Timpul de injumatatire la
150g suc portocale este in medie de 24 min +/- 8min, iar la 150 g friptura
porc 58,58min. +/- 17,68 min. (Brophy C.M., 1986).
d) histochimia si microscopia leziunilor traumatice cutanate (excoriatii,
plagi).
e) microscopia firului de par (daca se cunoaste data ultimului tuns)
f) date entomologice medico-legale (stiinta care se ocupa cu studiul
insectelor in relatie cu descompunerea cadavrelor; exemplu: stabilirea
intervalului postmortem probabil prin evaluarea vechimii de dezvoltare a
oualelor/pupelor insectelor descoperite pe cadavru)
g) date de ancheta (înscrisuri datate, marturii, etc.).
24
Identificarea medico-legala
• Examen extern: semne particulare (dosar de identificare): sex, v, tatuaje, boli
cutanate, cicatrici, etc.
• Examen intern: aspecte specifice (boli interne, operatii, malformatii, etc.)
• Examinari de laborator: grup de sg., ADN, RX craniu, examen odontostomatologic
• Identificarea-individualizarea
Entomologia medico-legala
• Insectele
• 1855 Bergeret d'Arbois scrie prima lucrare de entomologie medico-legala (in China din 1235 iH)
• Cadavrul este distrus de catre 3 categorii de insecte: (1) necrofage, (2) pradatori si paraziti care se
hranesc si cu cadavrul dar si cu insectele necrofage si (3) specii omnivore care se hranesc cu toate de
mai sus.
• Artropode fara antena. Arahnidele (prezinta 4 perechi de picioare): paianjeni, scorpioni, acarieni
• Artropode cu antena. Insectele (prezinta 3 perechi de picioare): coleoptere (scarabei, etc.), diptere
(muste), himenoptere (furnici, albine, viespi), lepidoptere (fluturi), miriapozii (scolopendre, etc.
prezinta n picioare), etc.
• [1] Oua (initial 2mm) fara larve 8 ore, apoi cu larve prin transparenta
• [2] stad. larvar primar (5mm; 1,8 zile)
• [3] stad. larvar secundar (10mm; 2,5 zile)
• [4] stad. larvar tertiar (17mm; 4-5 zile: devorator)
• [5] stad. prepupa (12mm; 8-12 zile: incepe sa se deplaseze; aspectul intern al larvei nu se mai vede)
• [6] pupa cu puparium -invelisul de stadiu 3- (9mm; circa 18-24 zile)
• [7] adult eliberat si puparium gol (20 zile).
• Calliphora Vicina este mai frecventa in orase (musca sinantropica) in timp ce Calliphora Vomitaria este
predominant rurala.
• Se pot formula 5 principii generale:
– estimarea virstei insectelor nou formate permite estimarea IPM
– un cadavru fara larve (doar cu oua) are un IPM de maximum 48 ore si minim 8 ore (in general).
– larvele devoratoare (std. tertiar): cert minim 4-5 zile
– larvele care se deplaseaza = cert minim 7-8 zile
– puparium gol = 18-20 zile.
25
• Identificare
• Inhumare primara/secundara
26
UNITATEA DE INVATARE 3.
ELEMENTE DE TRAUMATOLOGIE GENERALA MEDICO-LEGALA. LEZIUNI TRAUMATICE
PRIMARE
3. Agenti traumatici chimici : substante chimice (orice substanta chimica este si toxica :
ceea ce face diferenta intre moarte si viata este gradul de toxicitate si doza)
4. Agenti traumatici biologici (orice agent viu care actioneaza traumatic asupra omului)
- bacterii
- virusuri
- otravuri vegetale sau animale
- leziuni produse de animale, insecte, etc.
27
Mecanisme de producere a vatamarilor (leziunilor traumatice)
Urmare a actiunii agentilor traumatici se produc in imprejurarile traumatismului
leziuni traumatice datorita actiunii energiei cinetice transformate in energie mecanica ori a
toxicitatii, etc. Aceste leziuni traumatice sunt asimilate juridic vatamarilor corporale. Legea
pedepseste in raport cu producerea lor, in raport cu gravitatea lor si in raport cu
cauzlitatea lor care leaga actiunea vatamatoare de vatamarile respective.
Agentii traumatici actioneaza prin traumatism asupra corpului iin masura sa
produca acestuia vatamari corporale prin urmatoarele tipuri de mecanisme de actiune:
1. lovire
activa/directa (sintagma lovire « cu » un corp)
Leziunile de lovire sunt
o la locul de impact cu agentul traumatic,
o au o corespondenta lezionala a structurilor corpului ce
au fost interesate dinspre superficial spre profunzime,
o nu sunt de obicei pe parti proieminente,
o mai frecvent pe parti descoperite (expuse) ale corpului
28
Fig. 14 Lovire cu corp dur care a determinat
imprimarea formei si neregularitatilor corpului dur
determinand o « marca traumatica » sau o leziune
traumatica/vatamare cu pattern ceea ce permite
identificarea corpului dur vulnerant.
Fig. 15
Leziune de lovire la nivelul intern al genunchiului
stang prin folosirea pantofului cu sireturi. Marca
traumatica.
29
pasiva (sintagma lovire « de » un corp)
caderea este cea mai frecvent mecanism pasiv : corpul in
miscare se loveste de planul de sustinere. Leziunile din cadere
sunt :
o pe partile proieminente
o unilaterale (pe partea cu care omul cade si se loveste)
o in general putin grave (au loc de la o inaltime maxim
inaltimea propriului corp)
activ-pasiv: asocierea lovirii active si pasive (sintagma lovire « cu si
de »)
-sintagma « cu sau de » indica faptul ca legistul nu are criterii
obiective pentru a stabili mecanismul de lovire.
2. comprimare
a. comprimare cu degetele (sugrumare, fig. 20)
b. muscarea (vezi fig. 12,13)
c. amputarea, decapitarea
3. tarare
4. zgariere (Fig. 12)
5. mecanisme specifice
a. accidentul rutier : lovire-cadere, lovire-basculare-cadere, lovire-proiectare
(vezi fig. 19)
b. inecarea, etc.
c. spanzurarea
d) sugrumare
e) actiunea curentului electric, etc.
30
Fig. 18 Leziuni de cadere pe partile proieminente. Cu
amabilitatea prof. Dr. D. Dermengiu)
31
Mecanismele de actiune amintite pot fi produse prin actiunea agentilor traumatici
manipulati de catre propria persoana (autoagresiune, vezi Fig. 16) ori de catre alte
persoane (heteroagresiune).
1. La locul de impact 1. Pe partile corpului care se pot 1. Corespund scopului pentru care
2. Corespondenta lezionala a folosi pentru a apara capul si sunt facute (ex. un soldat isi va
structurilor corpului (ex. gatul : antebrate in regiunile lor produce o vatamare prin care sa
leziunea de la pielea capului exterioare) nu mai poata desfasura activitate
corespunde cu fractura 2. Pe palme fata de agenti vulneranti de garda sau de instructie –febra,
craniului care corespunde cu cu lame si varfuri etc.)
vatamarea creierului, etc.) 2. In regiuni accesibile maineii
3. Corespondenta intre dominante
vatamare si agentul vulnerant 3. Putin grave
(frecvent) 4. Cu leziuni de tatonare/ezitare
4. In general grave (in scopul de
a scoate din actiune ori de a
elimina victima)
a. Echimoza
Produsa prin actiunea de lovire cu corp dur sau de corp dur se tranfera energie
cinetica care se trasnforma in energie mecanica ce determina comprimarea partilor moi ,
tesuturi, vase de sange si nervi. Vasele de sange contins ange care este un fluid si ca orice
fluid incompresibil. Sub actiunea vatamatoare, sangele din vase este comprimat si impins
se raspndeste in vase conexe dar in masura in care acest fenomen de comensare nu poate
contracara actiunea de impingere, el va raspunde cu o forta egala si de sens contrarc u cea
care il impinge si invingand elasticitatea tesuturilor si a vaselor, va determina ruperea
vaselor ceea ce va constitui hemoragia.
Hemoragia este o sangerare in tesuturi. Sangele se acumuleaza in interiorul
tegumentului (la nivelul dermului). Aici sangele, scos din circuitul sanguin nu mai afla
conditii de supravietuire optime, si astfel hematiile se vor liza eliberand hemoglobina care
contine hemul, un compus colorat, care sub actiunea oxigenului din tesuturi, din mediu, va
suferi prin denaturare diferite variatii de culoare.
32
care uneori este punctual foarte importanta si acest aspect trebuie cunoscut. Cu certitudine
o echimoza galbuie nu poate fi produsa in aceeasi zi sau primele 72 ore. Dupa unii minim 5-
7 zile dupa altii minim 10 zile.
o initial, au culoare rosietica (datorita prezentei oxihemoglobinei)
o ulterior, devin violacei-albastrii (timp de 1-3 zile)
o apoi devin verzui sau verzui-cafenii (timp de 3-4 zile)
o in final, devin galbui
o dupa 7-10 zile de la producerea traumatismului, echimozele mici dispar
o modificarile de culoare se fac dinspre periferia echimozelor spre centrul lor
o exista variatii individuale foarte mari in ceea ce priveste viteza de evolutie a
echimozelor (fac mai usor echimoze copii, batrini, femei obeze, persoanele cu
ciroza, diateze hemoragice sau care iau anticoagulante sau antiagregante
plachetare)
33
b. Hematomul este o sangerare mai mare in care sursa de sangerare este un vas mai
mare de la nivelul pielii sau din vecinatate si care determina acumularea sangelui in tesutul
gras (hipoderm) sau lax dintre structurile tesuturilor aflate sub piele. Daca o echimoza are
doua dimensiuni (latime/lungime), hematomul are 3 (lungime/latime/ inaltime).
b. Plagi (rani)
Criterii de clasificare:
- in functie de profunzime, pot fi:
-superficiale - intereseaza doar tegumentul
-profunde (traverseaza tegumentul si patrunde in straturile subiacente):
- penetrante (in cavitati)- pot fi:
perforante - perforeaza organe cavitare
transfixiante - patrund in organe parenchimatoase
- nepenetrante
- in functie de evolutie:
o simpla
o complicata cu infectii, hemoragii, embolie gazoasa
o evolutia microscopica a plagii permite stabilirea timpului scurs de la producerea ei
si diferentiaza plagile intravitale de cele postmortem
a) Plaga contuza/zdrobita
- este produsa prin lovirea cu/de un corp dur, regulat sau neregulat
- de obicei are profunzime mica, marginile plagii sint neregulate iar fundul este
anfractuos
34
b) Plaga sfasiata (scalpata)
-apare in cazul in care unghiul de lovire este mic iar pielea se poate decola de pe
planurile subiacente (scalparea este o varietate de plaga sfisiata)
h) Plagi impuscate (vezi Fig. 28,29). Sunt determinate atat de actiunea factorului
primar la impuscarii (glontele) cat si de actiunea factorilor secundari (in limita lor de
actiune). Factorii impuscarii :
factorul primar (glontul)
factori secundari:
o fum
o gaze fierbinti
o flacara
o particule de pulbere nearsa
35
Fig.26 Plaga intepata (prin amabilitatea prof. Dr D.
Dermengiu)
36
Aspecte medico-legale ce constituie obiective specifice ale autopsiei medico-legale in
impuscare
1. Diagnosticul impuscarii (diferentierea cu plaga intepata)
2. Precizarea orificiului de intrare si a celui de iesire a proiectilului
3. Precizarea distantei de la care s-a tras si directia de tragere
4. Precizarea caracterului vital al leziunii
5. Precizarea caracterului autoprodus sau heteroprodus al leziunii
6. Stabilirea numarului de impuscari si a ordinii acestora
7. Stabilirea legaturii de cauzalitate intre plaga impuscata si deces
8. Daca victima supravietuieste - precizarea gravitatii leziunii
9. Identificarea armei
37
UNITATEA DE INVATARE 4.
VATAMAREA CORPORALA
EXEMPLU. Un caz de talharie. O persoana primeste o lovitura violenta, cu forta, in cap cu o bita de basebal si
este tilharita.
majoritatea persoanelor vor avea o plaga a scalpului si o fractura craniana la acel nivel cu
sau fara implicare neurologica cerebrala de care va depinde si gravitatea cazului (numarul
de zile de ingrijiri medicale, ZIM);
Unele persoane vor avea o plaga la locul de impact dar nu vor face fractura craniana in
schimb va face o complicatie intracraniana in orele sau zilele urmatoare (hematom
subdural) care daca se va agrava in afara spitalului ar putea determina moartea prin
rapiditatea si gravitatea evolutiei;
Altii (probabil cu o grosime mai mare a calotei craniene) nu vor avea decat o plaga a
scalpului (fara fractura craniana si fara complicatie intracraniana) eventual cu o pierdere
temporara a starii de constienta (comotie cerebrala reversibila in urmatoarele ore-zile) sau
chiar si fara aceasta.
38
Metoda inductiva de Metoda deductiva de Metoda abductiva de
rationament rationament rationament
Principiu: multiplicarea, Principiu: deductia Principiu: abductia (se bazeaza
generalizarea (“pata de ulei”). Schema logica: “Un om stie ca pe deductie)
Schema logica: “Un om vede un corb este negru: el vede Schema logica: “Un orb stie ca
zburand numai pasari negre. zburand numai pasari neagre si un corb este negru. El aude
Despre ele i se spune :”Astia deduce ca toate aceste pasari brusc un zgomot amplu de aripi
sunt corbi”. El considera atunci sunt corbi”. “Iarba este uda si i se spune ca toate pasarile
ca toti corbii sunt negri; “Iarba e acum; imediat dupa ploaie iarba care zboara chiar acum in fata
uda acum si tocmai s-a terminat este uda. Acum nu ploua, deci a lui sunt corbi; se gandeste
ploaia: imediat dupa ploaie plouat de curand”. atunci ca toate pasarile care
iarba e uda”. Metoda cauta concluzia avand zboara sunt negre”
Metoda cauta regula (“toti preconditia (“zboara pasari Metoda cauta preconditia
corbii sunt negri”, “tocmai s-a negre”, “iarba este uda acum”) avand regula (“Corbii sunt
terminat ploaia”) avand si regula (“corbii sunt negri”, negri”, “Imediat dupa ploaie
preconditia (“zboara numai “imediat dupa ploaie iarba este iarba este uda”) si concluzia
pasari negre”, “iarba e uda uda”): “aceste pasari sunt (“Pasarile acestea care zboara
acum”) si concluzia (“pasarile corbi”, “a plouat de curand” sunt corbi”, “A plouat de
care zboara sunt corbi”, “imediat (concluzia); curand”): “Toate pasarile care
dupa ploia iarba e uda”). Rezultat posibil: foloseste zboara sunt negre” “Iarba acum
Rezultat posibil: genereaza noua cunoasterea existenta si este uda” (preconditia) [46].
cunoastere argumenteaza Rezultat posibil: foloseste
Riscuri: se poate gresi prin Riscuri: se poate gresi daca cunoasterea existenta si deduce
generalizare (unele cazuri nu fac prezumptiile sunt incorecte prin argumentare
parte din modelul “pata de (prezumptie/preconditie: Riscuri: se poate gresi daca
ulei”). corbul este negru –nu regula si concluzia sunt
De verificat: nu trebuie uitata intotdeauna corbul este negru-, incorecte/gresite: cat timp
particularitatea cazului. iarba este uda –nu intotdeauna cunoasterea e corecta, folosirea
Metoda specifica stiintei este uda de la ploaie ci poate fi ei corecta conduce la aflarea
si de la ceata sau roua-). preconditiilor (prezumptiilor)
De verificat: nu trebuie uitata permitand reconstituirea. Cat
verificarea prezumptiilor. timp cunoasterea este
Metoda specifica matematicii, incompleta ori regulile gresit
logicii, stiintei aprofundate, aplicate, pornind de la realitatea
criminalisticii masurabila se poate ajunge la
preconditii/prezumptii care in
fapt nu au existat niciodata.
De verificat: nu trebuie uitata
verificarea cunoasterii si a
regulilor in aplicarea ei.
Metoda specifica sistemului
juridic, legal, medicinii-legale
39
Obiectivitatea este asigurata prin respectarea principiului metodologiei unitare, a
nerestrictionarii accesului la informatia medicala, contradictorialitate si independenta
profesionala.
Certificatul medico-legal
Certificatul medico-legal este o constatare medico-legala la cererea persoanei.
Examinarile medico-legale pot fi solicitate in vederea eliberarii unui certificat
medico-legal in urmatoarele circumstante:
a) persoana in cauza, daca a implinit virsta de 16 ani;
b) unul din parinti, pentru copii mai mici de 16 ani;
c) tutorele sau autoritatea tutelara pentru persoanele puse sub tutela, precum si
curatorul in cazul in care s-a instituit curatela;
d) persoanele care ingrijesc minori, altele decit cele prevazute la lit.a, b si c;
e) directorul unitatii pentru persoanele internate in camine, spitale, internate
scolare;
f) comandantul locului de detinere, pentru persoanele condamnate si organul de
urmarire penala sau instanta de judecata, pentru persoanele aflate in stare de
retinere sau detinere;
g) orice alte persoane, pentru copiii gasiti, pentru persoanele debile mintal, pentru
cei care nu se pot ingriji singuri si nici nu sint in ingrijirea cuiva.
h) orice persoana juridica, pe baza de contract incheiat cu institutia de medicina
legala
Minorii vor fi examinati in prezenta unuia dintre parinti sau atutorelui, iar in lipsa
acestora, in prezenta unui membru major al familiei, de acelasi sex cu minorul.
Persoanele aflate in stare de retinere vor fi examinate in prezenta personalului de
paza de acelasi sex.
CML este compus din 3 parti:
b. Partea descriptiva
Consemnarea aspectelor lezionale obiective (a vatamarilor ce se constata pe corpul
victimei). Se descriu leziunile traumatice pe care victima le prezinta si le arata (leziuni
traumatice fara solutie de continuitate a tegumentului: echimoza; hematomul; fractura,
luxatia inchisa, sau leziuni traumatice cu solutie de continuitate a tegumentului-excoriatia;
plaga; fractura, luxatia deschisa).
Consemnarea acuzelor subiective este obligatorie. Fara a fi obiectivate insa,
simptomele nu vor fi luate in considerare in cadrul concluziilor expertizei medico-legale.
Medicul legist este desigur mai intai de toate medic si astfel el asculta acuzele
victimei, identifica posibilele simptome ale unor boli ori complicatii si trimite persoana in
cauza spre a fi examinata la cererea sa in alte unitati medicale la diferite specialitati
corespunzataoare simptomelor reclamate astfel incat sa se implineasca doua obictive care
in ordine sunt: binele pacientului dar si obiectivarea vatamarilor ce nu pot fi doar simplu
40
constatate pe corpul victimei ceea ce ii va permite sa evalueze gravitatea vatamrilor atat a
celor ce puteau fi constatate cat si a celor ce s-ao obiectivat prin examenul de specialitate al
colegilor medici.
Art. 42, Legea 459/2001, Norme procedurale – 1) Unităţile sanitare sunt obligate să pună la
dispoziţie instituţiilor medico-legale, la cererea scrisă a acestora: copii lizibile de pe documente medicale,
extrase din registrele de consultaţii, copii integrale lizibile de pe fişele de observaţie clinică cuprinzând
evoluţia clinică, tratamentul, rezultatele investigaţiilor paraclinice, protocoale operatorii, sau să permită
accesul expertului desemnat la orice documente medicale privind cazurile cercetate. Unităţile medicale au
obligaţia să pună la dispoziţie instituţiilor medico-legale, la cererea acestora, şi documentul original al
oricarei investigaţii efectuate, ţinând evidenţa strictă a acestora şi păstrând o copie în locul originalului.
2) Documentele se arhivează de către instituţiile de medicină legală fără termen limită de păstrare a
acestora.
3) Copiile de pe documentele medicale prevăzute la alin 1) trebuie să fie lizibile, să poarte menţiunea
“conform cu originalul”, semnătura şi parafa medicului responsabil.
Art. 10, Legea 459/2001, Norme procedurale (Norme procedurale de apolicare a legii 459/2001)
- 1) La întocmirea actelor medico-legale medicul legist sau comisia desemnată are urmatoarele obligaţii:
a) să ia în considerare certificatele, referatele medicale şi fişele de observaţie clinică emise de unităţi
sanitare ale Ministerului Sănătăţii sau acreditate de acesta;
b) să verifice dacă documentele menţionate la lit. a) prezintă urmatoarele elemente de siguranţă: număr de
înregistrare, ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului, care trebuie să menţioneze
specialitatea şi codul medicului, iar în cazul fotocopiilor, menţiunea “conform cu originalul”, atestată de
medicul responsabil.
2) Medicul legist nu poate lua în considerare informaţii cuprinse în alte tipuri de înscrisuri medicale
decât cele prevăzute la alin 1), cum ar fi bilete de trimitere, reţete, consulturi înscrise pe reţete, concedii
medicale, bilete de externare.
Art. 25, Legea 459/2001, Norme procedurale – În cazul în care instituţiile sanitare refuză
nejustificat punerea la dispoziţie a informaţiilor solicitate sau examinarea nemijlocită a persoanei, instituţiile
de medicină legală comunică organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei punerea în imposibilitate
de efectuare a lucrării solicitate.
c. Concluziile CML
Certificatul medico-legal, CML, se consemneaza o data cu examinarea, concluziile
sale putind fi incheiate imediat dupa examinare sau dupa un timp scurt in conditiile in care
leziunile constatate impun pentru obiectivare consulturi de specialitate.
Concluziile CML trebuie sa precizeze conform codului de procedura penala
urmatoarele aspecte:
i.realitatea traumatismului
ii.mecanismul de producere
iii.natura agentului traumatic
iv.data probabila a traumatismului
v.aprecierea gravitatii traumatismului exprimata prin durata ingrijirilor medicale
(numarul de zile de ingrijire medicala).
41
3. Raportul de constatare/expertiza medico-legala, RCML/REML: aspecte
generale
RCML1/REML2 se efectueaza numai la solicitarea scrisa a organelor de justitie ca
examinari oficiale si au ca obiect:
-constatarea sexului, virginitatii, capacitatii sexuale, virstei, conformatiei sau dezvoltarii
fizice, precum si a elementelor necesare stabilirii filiatiei;
-constatarea leziunilor traumatice, a infirmitatilor si a starilor de boala consecutive
acestora;
-constatarea starii obstetricale, cum ar fi sarcina, viduitatea, avortul, nasterea,
lehuzia etc;
-expertiza pentru evaluarea starii de sanatate avind ca scop stabilirea aptitudinilor
unei persoane de a exercita o anumita activitate (aptitudinea de a conduce autovehicole,
aparate de zbor, de port arma etc).
-orice alte examinari medicale cerute de organele in drept sau de parti, inclusiv
constatarea starii psihice.
1
raportul de constatare medico-legala este redactat in cazul examinarilor medico-legale solicitate prin adresa scrisa
emisa de catre organele de ancheta privind prima examinare medico-legala pe persoana in viata privind constatarea
vatamarii corporale si a urmelor acesteia pe corpul victimei sau pe persoana decedata ca autopsie medico-legala.
2
raportul de expertiza medico-legala este redactat in cazul examinarilor medico-legale prin adresa scrisa emisa de
catre organele de ancheta privind fie (1) o prima examinare medico-legala in domeniul examinarii medico-legale pe
acte, (2) expertizei medico-legale psihiatrice sau (3) expertizei filiatiei fie o noua examinare medico-legala (noua
expertiza) pe persoana in viata sau pe cadavru (exhumare).
42
prin evolutie si se executa la solicitarea organelor de justitie : este opozabil procedural
certificatului medico-legala care realizeaza acelasi lucru dar la cererea persoanei in cauza.
Demersul este realizat de catre un singur medic legist.
Raportul de expertiza presupune efectuarea unei expertize, adica a unei lucrari
medico-legale mai complexe care se refera la o vatamare trecuta, care nu mai prezinta
semne pe corpul victimei in care se pune in discutie recompunerea tuturor vatamarilor asa
cum au rezultat ele in urma actiunii traumatice pornind de la o constatare asupra
prezentului (examene de specialitate) si o documentare cat mai completa; acest demers se
face obligatoriu in comisie medico-legala de catre 3 medici legisti dintre care unul, numit
de catre institutie, este seful comisiei si are raspunderea directa a concluziilor.
43
diagnostic, tratament) adresata consecintelor vatamatoare directe (leziuni traumatice
directe) sau complicatiilor lor, imediate sau tardive, locale sau la distant inclusiv perioada de
reinsertie socio-profesionala.
44
EXEMPLU: Un copil sufera un accident rutier si in contextul acestuia sufera declarativ un traumatism
craniocerebral. Este internat prezentind cefalee. Investigatiile efectuate timp de 3 zile nu constata leziuni
traumatice pe cap, corp, membre. Examenele paraclinice efectuate nu constata modificari lezionale
posttraumatice. Se mentine in stationar 3 zile timp in care i se administreaza medicatie adresata simptomelor
(cefalee) dupa care se externeaza.
In acest caz concluziile examinarii medico-legale vor aprecia urmatoarele:"Numitul…nu prezinta
leziuni traumatice la data de…(data internarii in spital)...”
ZIM se stabilesc luand in considerare (1) realitatea cazului (1) gravitatea patologiei
traumatice, (3) conditiile si particularitatile de evolutie si de vindecare sau de complicatii
(daca este cazul) si (4) baremul medico-legal existent (vezi mai sus) care reglementeaza in
comun cu toate specialitatile durata medie de ingrijiri medicale in diferitele afectiuni
traumatice. Acest barem ofera o imagine despre timpul mediu de ingrijire medicala dar
care trebuie corectat cu evolutia particulara a cazului (spetei).
Aceasta evaluare este strabatuta ca un fir conducator obiectivarea existentei
legaturii de cauzalitate. Acolo unde cauzalitatea se intrerupe, se opresc si ZIM.
ZIM se acorda:
a.independent de zilele de spitalizare
Este o eroare aprecierea dupa care numarul de zile de ingrijire medicala trebuie sa
se afle in raport cu numarul de zile de spitalizare.
Observatie: ZIM in acest caz in mod evident nu au nici o legatura cu numarul redus al zilelor de
spitalizare ci cu gravitatea leziunii exprimata in acest caz de durata ingrijirilor medicale (perioada
postoperatorie imediata + perioada de imobilizare + perioada necesara recuperarii functionale a articulatiilor
imobilizate-glezna, genunchi-).
EXEMPLU: Tanar victima a unui TCC prin agresiune; afirmativ pierdere de scurta durata a starii de
constienta. Se interneaza pentru supraveghere pe o perioada de 24 ore in sectia de neurochirurgie; la
45
internare examen neurologic normal, hematom parietal drept minim 1/1/0.5 cm. In apropierea timpului de
externare face o colica renala. Este solicitat consultul medical, i se administreaza un cocktail litic dar colica
continua. Se solicita consultul urologic care constata un calcul coraliform pentru care se transfera in vederea
interventiei; cu ocazia transferului examenul neurologic este normal. Se opereaza si se externeaza vindecat
chirurgical peste 25 zile. Revine pentru expertiza medico-legala. Cazul acesta beneficiaza medico-legal de 1-2
zile i.m. pentru traumatismul suferit (un hematom epicranian minim necesita 1-2 zile i.m.) intrucit pe de o
parte nu s-au constatat complicatii neurologice ale TCC iar pe de alta parte colica renala nu se afla in legatura
de cauzalitate cu traumatismul si prin aceasta nu constituie o complicatie a TCC.
Cateva aspecte sintetice extrase din baremurile medico-legale pentru acordarea ZIM:
fara ZIM: echimoze simple chiar multiple, excoriatii superficiale.
1-10 zile i.m.: excoriatii sau eroziuni pe suprafete intinse, profunde (cu crusta hematica) sau
infectate secundar, echimoze multiple sau pe suprafete mari (placarde echimotice mai ales la copii sau
virstnici), hematom unic sau hematoame multiple care necesita deschidere sau care necesita tratament local
sau general (datorita infectiei tendintei hemoragice), plaga (contuza, intepata sau taiata cu vindecare per
primam) sau cu infectie superficiala, mobilitate anormala mai mult de 3 dinti, fracturi partiale ale dintilor,
fracturi incomplete oase nazale, ulceratii superficiale ale corneei, rupturi incomplete ale irisului, hemoragii
interstitiale mici ale coroidei, comotie retiniana, rupturi sau sectiuni musculare sau ale tendoanelor partiale
vindecate per primam., comotia cerebrala probata neurologic, etc.
10-20 zile i.m.: plaga contuza, intepata sau taiata infectata cu evolutie severa (infectie
profunda), rupturi sau sectiuni musculare sau ale tendoanelor infectate sau ale vaselor de calibru mare,
fracturi a mai mult de 3 dinti sau a 1-3 molari la nivelul coletului, fracturi liniare simple sau cominutive cu
deplasare a oaselor nazale, luxatii temporo mandibulare, ruptura completa sau plaga punctiforma a irisului,
fisuri ale metacarpului sau falangelor, dilacerari ale mezenterului, mezourilor sau epiplonului, fracturi 1-3
coaste, etc.
EXEMPLU: T.C. 56, afirma ca a suferit un accident rutier ca pieton pe cind traversa strada la nivelul
unei treceri de pieton la data de...
Acte medicale: Copie FO conforma cu originalul Spital…/sectia ortopedie-traumatologie/nr F.O…..
Internat intre …-…. –total 7 zile- (data internarii = data afirmativa a agresiunii) cu dg.:”Luxatie inchisa
46
genunchi drept. Hemartroza. Entorsa glezna dreapta grd. I. Imobilizare in aparat gipsat cruro-podal 45 zile.
Consult neurochirurgical la internare: neurologic normal. Se externeaza ameliorat cu recomandarile: Nu calca
3 saptamini; revine dupa 45 zile pentru scoaterea gipsului si radiografie, tratament conform Rp., etc.
Radiografiile se anexeaza certificatului in original.
Stare prezenta:
-obiectiv:
frontal 1 cicatrice rosie oblica 3 cm
cot drept 1 placard excoriat 3/2 cm cu crusta bruna partial detasata
aparat gipsat cruro-podal membrul inferior drept.
glezna stinga tumefiata moderat, imobilizata partial in bandaj elastic.
Deplasare dificila cu ajutorul cirjelor.
-subiectiv: dureri la nivelul genuchiului drept.
Concluzii: Numitul M.C. prezinta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu si de corp
dur, posibil in conditiile unui accident rutier (lovire-cadere). Leziunile pot data din… -se va specifica data- si
necesita 50-55 zile i.m. daca nu survin complicatii3. Leziunile expertizate nu au pus in primejdie viata
victimei.
20-30 zile i.m.: TCC inchis cu fractura craniana liniara, contuzie cerebrala
minora (LCR sanguinolent), fracturi complete deschise apofize coronoide, fracturi cu
deplasare sau fracturi deschise ale arcadei temporo- zigomatice, fracturi costale peste 4
coaste, etc.
30-40 zile i.m.: fracturi totale liniare unice neinfectate ale mandibulei, rupturi
sau plagi ale corpului ciliar, fractura unghi extern omoplat, luxatie metacarpo-falangiana a
policelui, etc.
50-60 zile i.m.: luxatia genunchiului, fractura fara deplasare ale ambelor oase
ale antebratului, fracturi diafizare spiroide si oblice ale humerusului, in mod obisnuit
fracturile de humerus, femur, tibie etc.
3
celelalte prevederi ale art. 182 nu pot fi evaluate decit dupa vindecarea leziunilor traumatice.
47
Prevederile art. 182 CP privind vatamarea corporala grava: pierderea unui organ
ori incetarea functionarii acestuia, infirmitate fizica si psihica, slutire, avort
posttraumatic, punerea in primejdie a vietii
48
In cazul glandelor endocrine cu rol de organ, se poate pierde fie numai functia
endocrina (hormonala, ex. testoesteronul la un testicul), fie numai cea exocrina (ex.
sperma) fie ambele.
49
Exista sechele vindecabile si nevindecabile, aflate deasupra oricarei resurse
terapeutice.
Sechelele definitive pot conduce la infirmitate, invaliditate, handicap, dar pot exista
si in afara de aceste consecinte.
Sechelele pot fi corectabile, partial corectabile, necorectabile (definitive). Mai pot fi
usoare, medii grave. Medico-legal se discuta de constituirea unei sechele definitive numai
dupa epuizarea mijloacelor de vindecare. Sechelele pot conduce la infirmitate, invaliditate,
handicap (atunci cand sunt definitive si grave), dar pot exista si in afara de aceste
consecinte.
Consecintele vatamarii corporale grave sunt evaluate:
-in domeniul penal de codul penal prin introducerea criteriului infirmitatii
(permanente) fizice si psihice
-in domeniul muncii de codul muncii prin criteriul invaliditatii
- in domeniul social prin criteriul handicapului
Astfel o persoana poate avea diferite tipuri de asocieri ale criteriilor de mai sus,
toate aceste criterii sau niciunul desi a prezentat un traumatism cu leziuni traumatice si
chiar prezinta sau a prezentat sechele posttraumatice.
EXEMPLE. (1) Pierderea unui glob ocular in totalitate constituie pierdere de organ, constituie
infirmitate (prin deficit morfologic), dar nu constituie pierderea functiei analizatorului vizual –orbirea-
(continua sa vada) desi constituie diminuarea sa. Constituie invaliditate insa daca victima este nevoita sa-si
schimbe locul de munca si sa se recalifice ca urmare a pierderii vederii stereoscopice si a ingustarii cimpului
vizual (exemplu mecanic de locomotiva, etc.) si daca ochiul celalalt nu vede mai bine de 1/10 constituie si
handicap major.
(2) O plaga taiata prin agresiune care sectioneaza complet la nivel brahial 1/3 proximal postero-
lateral nervul radial si care nu poate fi resuturat in timp util din motive obiective, conduce la paralizia
consecutiva cu mina in “git de lebada”. In acest desi nervul este pe loc (anatomic este prezent dar cu
continuitatea intrerupta) functia exercitata de el este absenta, ceea ce conduce la pierderea in mare masura a
functiei membrului superior respectiv (este vorba de o infirmitate prin deficit morfo-functional).
(3) Un traumatism cranio-cerebral care conduce la leziuni ale creierului din regiunea ariilor optice
conduce la orbirea de tip central (cecitate centrala) desi ochii si caile optice sunt anatomic si functional intacti
(este vorba de o infirmitate prin deficit functional).
50
tratamente medicale sau evolutia naturala a bolii/sechelelor se poate reduce sau din contra
se poate agrava.
Exista infirmitate fara invaliditate. In cadrul baremului invaliditatii, aceasta insa nu
poate exista in afara infirmitatii pe care se bazeaza.
Pentru a constitui o infirmitate deficitul psihic pronuntat trebuie sa fie reprezentat
de urmatoarele aspecte ireversibile:
-modificari psihice posttraumatice cu substrat organic obiectivabil (cicatrice
meningo-cerebrala, epilepsia post-traumatica, encefalopatia posttraumatica, dementa
posttraumatica, diabetul insipid), potential agravante intr-o evolutie continua spre moarte.
De retinut:
-infirmitatea poate fi fizica sau psihica si este definitiva, permanenta si nu este
revizuibila (sub raportul codului penal): exista sau nu dupa legea tot sau nimic.
-infirmitatea fizica se refera la cazurile cuprinse intre situatiile in care se pierde un
organ si/sau functia acestuia precum si situatiile in care organul este prezent anatomic
dar avand functia scazuta sub pragul util social (insertiei sociale).
Nu se poate asimila notiunii de infirmitate simpla reducere/scadere a functiei. Codul
penal prevede clar «pierderea unui simt…incetarea functionarii»....
-infirmitatea psihica are un substrat lezional posttraumatic obiectivabil si o
patologie potential agravanta, ireversibila.
EXEMPLU: O persoana de sex feminin insarcinata in luna 5 sufera un accident rutier soldat cu
traumatism vertebro-medular mielic pentru care se decide interventia chirurgica. Anestezia generala impune
insa obligatoriu viduitatea uterina, pentru care se practica avortul prin mica cezariana; in continuare se
practica interventia neurochirurgicala care evolueaza bine. Speta constituie avort posttraumatic fata de
conducatorul auto care se afla in culpa.
51
functionale, apte de a pune persoana respectiva in conditii de inferioritate si de a-i putea
produce tulburari de ordin psihic.
Cand slutirea se refera la fata se numeste desfigurare.
De retinut:
-nu exista slutire netraumatica
-slutirea este definitivă si se apreciaza numai dupa epuizarea tuturor metodelor
medicale si chirurgicale de corectare a deficitului morfologic si estetic respectiv. In cazul in
care din conditii obiective sau subiective victima nu poate urma/nu urmeaza aceste
interventii, medicii specialisti sint chemati sa aprecieze sansele potentiale ale recuperarii in
conditiile in care interventiile respective s-ar fi putut efectua.
-notiunea de "slutire" se poate suprapune peste cea de infirmitate sau de pierdere a
unui organ.
Exemplele prezentate la discutia privind infirmitatea constituie si slutire.
Alte exemple: amputatii ale unor membre sau parti ale acestora, a pavilionului
urechii, cicatrici intinse retractile sau cheloide etc.
EXEMPLU: 1. TCC cu fractura craniana dar fara dilacerarea durei mater: TCC inchis fara punerea in
primejdie a vietii (cu dilacerarea durei mater: punere in primejdie)
2. TCC cu hematom subdural acut gros de minim 1,5 cm (punere in primejdie)
3. TCC cu edem cerebral important pentru care se intervine chirurgical sau medical cu mijloace
specidfice (antiedematoase).
Observatii: Toate aceste diagnostice implica anumite stari neurochirurgicale care trebuie
documentate si obiectivate prin mijloace de investigatie.
Tratamentul medical primit este analizat pentru a se afla daca a inclus masuri
terapeutice adresate salvarii vietii sau indepartarii starii de pericol.
EXEMPLU: Un tanar sufera un accident rutier cu traumatism lombar forte cu ruptura multipla de
rinichi drept. Se interneaza in soc hemoragic cu hemoperitoneu si hematurie macroscopica masiva. Se
intervine prin nefrectomie de necesitate. Tinarul a ramas spitalizat 23 zile si se externeaza vindecat
chirurgical.
52
UNITATEA DE INVATARE 5.
CAUZALITATEA MEDICO-LEGALA
Definitie
Cauzele sunt inceputurile, a cunoaste cauzele inseamna a cunoaste natura lor; a
cunoaste adevarul; a cunoaste realitatea; cunoasterea stiintifica insemna cunoasterea
cauzelor.
Cauzalitatea biologică reprezintă lantul proceselor biologice ce leagă o cauză de
efectul său biologic.
Cauzalitatea medico-legala reprezinta inlantuirea biologica a proceselor si
fenomenelor pe care le determina in evolutia lor leziunile traumatice. Cauzalitatea medical-
biologica reprezinta inlantuirea proceselor fiziopatologice pe care le determina starea de
boala. Cauzalitatea medico-legala este o parte a celei medical-biologice, intrucat adesea
traumatismul survine pe oameni bolnavi sau pe fond de boala ceea ce implica o
conditionalitate intre cele doua abordari ale aceleiasi cauzalitati. Analiza acestei inlantuiri
poate evidentia fie existenta legaturii de cauzalitate (directe sau indirecte) fie din contra
absenta ei.
Dimensiunea medico-legala a unei relatii de cauzalitate presupune insa nu numai
evaluarea implicatiilor cauzelor cert traumatice dar si a celor probabil/posibil traumatice
aflate in proximitatea efectului biologic cat si a celor netraumatice (ex. moartea subita).
EXEMPLU: O persoana despre care nu se cunosc date este adusa la o camera de garda neurochirurgie
in coma prezentind un traumatism craniocerebral, TCC; nu se indica inteventia chirurgicala de urgenta;
decedeaza dupa circa 2 ore: la autopsie se constata o fractura craniana parieto-occipitala cu contuzie
cerebrala difuza, edem cerebral moderat si infarct miocardic acut.
Se nasc 2 intrebari principale: este agresiune cu TCC urmata de infarct sau a fost un infarct miocardic
acut urmat de o cadere cu TCC? Altfel spus este moartea datorata TCC-ului, infarctului miocardic acut sau
amandoura? Cauza decesului a fost TCC-ul sau infarctul? Ce a produs in mod direct moartea: complicatiile
intracraniene sau infarctul miocardic?
53
◦ 4."sublata cauza tolitur efectum“. O conduita umanã capătă caracter cauzal
numai dacă conduce în mod normal şi firesc la un anumit rezultat, respectiv
urmarea socialmente periculoasă, specifică infracţiunii. Daca indepartand
cauza, dispare efectul se probeaza astfel cauza directa (doar partial valabil in
medicina si in sistemele biologice vii).
Cauza. Reprezinta factorul determinant care sta la baza unui efect, efectul fiind
urmarea cauzei.
Deseori se identifica mai multe categorii de cauze ce impun clasificarea acestora:
1. in functie de natura cauzelor:
-cauze exogene -externe- (fac cu preponderenţă obiectul medicinii legale
fiind de natura traumatică),
-cauze endogene -interne- (sunt de natură netraumatică).
2. in functie de modul de actiune:
-cauze directe necondiţionate (nemediate sau imediate)
-cauze directe condiţionate (mediate).
-cauze indirecte
3. in functie de importanţa actiunilor în producerea efectului:
-cauzelor esentiale/determinante
-cauze asociate (de egala valoare)
-cauze neesentiale (adjuvante)
4. in functie de timpul scurs intre actiunea cauzei si momentul aparitiei efectului.
-cauza primara in cauzalitatea directa
-cauza secundara in cauzalitatea indirecta.
5. in functie de numarul cauzelor, se pot intilni:
-cauze unice (interpretarea facindu-se intr-un lant monocauzal)
-cauze multiple (interpretarea facindu-se in cadrul unui lant policauzal).
6. in functie de tipul de actiune pe care-l exercită în momentul participării, unele
dintre cauzele multiple pot fi:
-predispozante (care se pot confunda cu factorii de risc)
-favorizante (care pot grabi actiunea sau amplifica efectele cauzelor primare
esentiale/determinante)
4
Acest criteriu este foarte important în deosebirea condiţiei de cauzele preexistente sau favorizante.
54
Cauza 1 Cauza 2 Cauza 3
Efect
Datorită existenţei şi acţiunii simultane a mai multor condiţii mai multe cauze pot
genera acelaşi efect (ex. şocul traumatic) sau o singură cauză poate genera mai multe efecte
(ex. intoxicaţia cu CO: anemie, toxicitate hematică-hemoglobină patologică, alterarea
metabolismului celular, iritabilitate cardiacă, etc.)
Clasificarea conditiilor
Condiţii interne
a) fiziologice legate de vârstă, sex, reactivitatea organismului, particularităţi
tisulare (receptori, metabolism, etc.)
b) fiziopatologice surmenaj, inaniţie, anemie, convalescenţă, intoxicaţie neletală
(ex: intoxicaţie etilică acută), ischemia, etc.
c) morbiditatea preexistentă (leziuni organice cronice) caracterizată prin boli
cronice generale sau locale
Condiţii externe
a) condiţiile în care s-a produs traumatismul: exemple: ramânerea în frig prin
pierderea conştienţei, imposibilitatea de a transporta victima, etc.
b) tratamentul medical: ex. tratament salvator sau din contră necorespunzator
care poate transforma leziuni nemortale în leziuni mortale –ex. transportul bolnavilor
netransportabili, etc.-).
c) atitudinea victimei, etc.: ex. există persoane care în mod conştient sau nu,
refuză tratamentul medical sau nu cooperează la un tratament corect, continuu, motiv care
duce la agravarea leziunilor primare, etc.
Interrelatia cauzelor externe cu conditiile interne pune expertizei cele mai dificile
probleme de cauzalitate biologica, deoarece, frecvent, o cauza externa nu actioneaza la fel
asupra diferitelor organisme, iar un efect poate deveni ulterior cauza unor noi modificari
patologice in organism, conditionate de factorii de mediu intern sau extern.
Fiecare caz poate fi particularizat. În analiza raportului de cauzalitate 5 ceea ce în
unele cazuri este o condiţie poate deveni în altele o cauză (şi invers) sau doar un factor
declanşator.
5
Raportul de cauzalitate reprezintă ierarhizarea elementelor lanţului de cauzalitate şi stabilirea preponderenţei
acestora în cadrul lanţului cauzal.
55
caror actiune se manifesta limitata în timp, episodică, întîmplătoare, ca printr-o coincidenţă
cu acţiunea cauzelor şi a condiţiilor, rezultatul fiind declanşarea sau inhibarea lanţului
cauzal. Astfel de factori pot fi externi (toxice -ex. droguri-, etc.) sau interni organismului
(acidoză, deshidratare, etc.). Actiunea acestor factori este cel mai vizibila atunci cand
sistemul biologic se află într-un echilibru instabil.
Factorii declanşatori (factori trigger) sunt prezenti în marea majoritate a lanţurilor
cauzale dar uneori nu sunt identificabili (de exemplu atunci când cauzele determinante se
manifestă intens, prin gravitatea/severitatea acţiunii lor intr-un mod incompatibil cu viaţa,
circumstanţele declansatoare adesea se estompează încât nu se mai pot evidenţia). Deseori
se confunda cu factorii circumstantiali dar de obicei actiunea lor este si mai scurta: sunt cei
care determina ruperea echilibrului si initierea unui lant cauzal in acesle conditii in care o
cauza desi exista nu era si suficienta pentru a initia lantul.
Efectul
Este fenomenul care rezulta din interactiunea cauzelor, conditiilor si
circumstantelor (factor determinant-conditional-declansator), fiind determinat insa in mod
necesar de cauza insasi.
Cauzalitatea medico-legala
Legatura de cauzalitate (lantul cauzal). Presupune explicarea corelatiei dintre
traumatism pe de o parte si prejudiciul fizic sau moarte pe de alta parte, fiind atit o relatie
genetica de generare a “ceva” din “altceva” dar si o relatie "asimetrica", cauza fiind
anterioara in timp faţă de efect.
Raportul de cauzalitate. Reprezinta compararea, în vederea ierarhizarii, a diferitelor
categorii de factori in raport cu realizarea prejudiciului/decesului.
Procesul de cauzalitate. Este un termen general prin care se intelege sintetizarea si
particularizarea datelor ce rezulta din studiul celor doua categorii anterioare.
56
traumatism de efectul sau:
o Realitatea traumatismului
o Efectul este urmarea traumatismului
o Efectul nu este preexistent
o Efectul este urmarea a acelei cauze-continuitate intre cauza si efect-
o Efectul este urmarea directa (fara alte cauze)
o Traumatismul (vatamarea) este necesar şi suficient în vederea producerii
efectului.
EXEMPLU: distrugerea unui segment sau organ de importanta vitala (de ex. zdrobirea cutiei
craniene)
EXEMPLU: Traumatism minor la nivelul extremitatii cefalice ce determina ruperea unui anevrism
cerebral urmat de deces rapid. O lovitura puternica in burta dar care nu poate produce moartea prin ea
insasi: insa forta loviturii loveste ficatul de exemplu in care se afla o tumora care se rupe determinand o
hemoragie care detemrina la randul ei moartea. TUmora singura nu putea produce atunci in acel moment
moartea dupa cum nu o putea face nici lovitura singura: impreuna insa, in asociere, tumora si lovirea tumorii
au determinat decesul.
57
pentru ca deriva din cele primare (ca si complicatii) care conduc în timp la
producerea efectului (ex. moartea)
2. Cauzele secundare trebuie sa fie legate cauzal de traumatism si sa nu reprezinte
afectiuni care puteau sa apara independent de contextul traumatic in cauza.
3. Legatura genetica, continua, cu concordanta de sediu, timp, natura si intensitate a
cauzelor, interval lung iar cauzele indirecte nu sunt prezente de la inceput.
EXEMPLU: Un bolnav sufera un accident rutier. In acest accident i se rupe femurul. Este internat si operat.
In zilele urmatoare evolueaza bine postoperator si incepand cu ziua a 4-a chiar se dajos din pat. In ziua a
5-a insa dupa o mobilizare prin salon, cand toate pareau cam emrg bine, la urcarea in pat sufera o durere
toracica intensa, lipsa de aer, cianoza si moare. La autopsie se identifica o embolie pulmonara, adica un
cheag format prin coagularea sangelui in vasele de la nivelul membrului inferior care s-a deplasat si a
determinat obstructia unei artere importante de la nivelul pulmonar (durerea toracica) inducand prin
lipsa de sange acuta o severa disfunctie respiratorie (cianoza si lipsa de aer) si apoi decesul.
58
UNITATE DE INVATARE 6
PSIHIATRIE MEDICO-LEGALA
59
Apare astfel, ca o necesitate obiectivă, ca în momentul solicitării expertizei să se pună la
dispoziţie date de anchetă cât mai complete şi complexe, în special în ceea ce priveşte
materialul probator, având în vedere că discernământul trebuie stabilit faţă de momentul
săvârşirii unei anumite fapte, la un moment anume. Cum marea majoritate a învinuiţilor sau
inculpaţilor nu recunosc săvârşirea faptei respective, singura modalitate obiectivă de confruntare
a relatărilor acestora din cadrul examenului psihic, este soliditatea şi complexitatea materialului
probator, care este necesar a fi pus la dispoziţia expertului. Idealul ar fi ca dispunerea oricărei
expertize medico-legale psihiatrice să fie însoţită de o sinteză cât mai copletă a întregului
material probator din dosarul cauzei respective (ex. rechizitoriul), întocmită de organul de justiţie
competent, care să evidenţieze elementele probatorii ale vinovăţiei învinuitului sau inculpatului.
GENERALITĂŢI
60
1. REGULI PROCEDURALE PRIVIND EXPERTIZA
MEDICO-LEGALĂ PSIHIATRICĂ
Articolul 48 din Codul Penal precizează: „nu constituie infracţiune fapta prevăzută de
legea penală, daca făptuitorul, in momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie
din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea fi stapân
pe ele”. Conţinutul acestui articol defineşte noţiunea juridică de iresponsabilitate.
61
În această direcţie, literatura juridică (Vasiliu Th. Şi colab.,1972) aduce în discuţie
conţinutul articolului 48 Codul penal, făcând următoarele comentarii şi precizări:
„Este iresponsabilă persoana care, din cauza incapacităţii psihice existentă în momentul
săvârşirii faptei, nu poate să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, de ce acestea au
caracter ilicit şi prezintă pericol social. O asemenea persoană iresponsabilă nu poate fi pedepsită,
căci n-ar putea fi îndreptată prin aplicarea şi executarea pedepsei. Datorită lipsei capacităţii de a
înţelege şi de a voi a făptuitorului, iresponsabilitatea are drept consecinţă înlăturarea caracterului
penal al faptei”.
Deci noţiunea de iresponsabilitate se defineşte prin incapacitate psihică. Logic,
responsabilitatea penală presupune existenţa capacităţii psihice (depline sau diminuate). Dar
incapacitatea psihică nu este similară cu existenţa unei tulburări psihice deoarece şi un bolnav
psihic poate avea capacitate psihică de a aprecia critic conţinutul şi consecinţele social negative
ale faptei comise la un moment anume, într-un spaţiu determinat, fiind stăpân prin acţiunile şi
inacţiunile sale, adică în momentul comiterii faptei era capabil de a înţelege semnificaţia acţiunii
sau inacţiunii sale şi consecinţele ce pot decurge din propriul comportament fiind în acelaşi timp,
capabil de a se stăpâni.
În acest context se apreciază că persoana care a săvârşit o faptă penală poate avea,
la momentul comiterii faptei, indiferent de tulburarea sa psihică, precizată nosologic,
capacitate psihică sau incapacitate psihică, în raport strict cu fapta prevăzută de legea
penală, incapacitatea putând fi înnăscută sau câştigată, previzibil permanentă sau
tranzitorie.
Medicii se pronunţă doar asupra aspectului menţionat şi nu asupra responsabilităţii penale,
deci nu intervin în interpretarea judiciară. Ingerinţa în aprecierea responsabilităţii penale prin
interpretări judiciare reprezintă o depăşire de competenţă cu corolarul încălcării codului
deontologic. În acelaşi timp, aprecieri argumentate medical (cu înaltă ţinută ştiinţifică şi cu
documentare „la zi”) privind condiţiile sau elementele constitutive ale faptei în legătură
strictă cu tulburarea psihică, fără aprecieri calificative asupra faptei, poate aduce un ajutor
important justiţiei; aceste aprecieri trebuie făcute neutral şi fără exagerări sau depăşiri de
competenţă deoarece acestea pot fi folosite, deopotrivă, de către acuzare sau apărare.
Mai reţinem că, în concepţia juridică, incapacitatea psihică este o situaţie de excepţie
(exceptând situaţiile prevăzute de lege ) care trebuie lămurită de către specialişti, lămuririle fiind
apreciate de jurişti în contextul celorlalte probe. Exemplificăm cele precizate în acest paragraf
prin următoarele consideraţii:
a) -este o exagerare (de altfel lipsă de cunoştinţe) de a aprecia discernământul minorilor în
raport cu vârsta cronologică, dat fiind prevederile legale (nu răspund penal minorii sub
vârsta de14 ani iar cei aflaţi între 14 şi 16 ani doar dacă se poate proba că au acţionat cu
discernământ.
b) -nu este o ingerinţă în activitatea judiciară şi nici depăşire de competenţă dacă în anumite
cauze (lovituri cauzatoare de moarte, tentative la infracţiunea de omor, omor simplu,
calificat sau deosebit de grav) dacă expertul evidenţiază reacţii de depăşire a intenţiei,
relaţii victimologice întreţinute de victimă, sau posibile comportamente de inducere în
eroare; în aceste situaţii corecta intervenţie a expertului poate ajuta la evitarea unor erori în
ceea ce priveşte calificarea faptei.
c) -nu este un dezacord cu prevederile legale dacă experţii, în baza experienţei şi a
documentării ştiinţifice relaţionează cazul, sub aspect fenomenologic, cu alte cazuri
62
deoarece aceste observaţii ar putea ajuta la clarificarea unor fenomene/situaţii care în final
se vor dovedi tot de sorginte juridică.
d) -având în vedere noile prevederi legale, (art. 45 şi 46 CP - care prevăd că nu constituie
infracţiuni fapta prevăzuta de legea penala, săvârşită in stare de necesitate, fapta
prevăzuta de legea penala, săvârşită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu
i-a putut rezista, faptă prevăzută de legea penală, săvârşită din cauza unei constrângeri
morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a
altuia si care nu putea fi înlăturat în alt mod) expertul nu-şi depăşeşte competenţa în
situaţiile limită care suscită controverse cu privire la încadrarea în aceste prevederi dacă
poate aduce argumente ştiinţifice medicale, pro/contra în contextul delimitării unei
tulburări psihice de fond (sau de adaptare etc.); în aceste cazuri argumentele şi
contraargumentele trebuie să fie argumentate în detaliu.
În concluzie, pentru încadrarea în dispoziţiile art. 48 CP trebuie să fie îndeplinite în
totalitate următoarele criterii:
a) -„făptuitorul, datorită stării sale de incapacitate psihică, să nu fi fost în stare să-şi
dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele”;
b) - „starea de incapacitate psihică să fi existat în momentul săvârşirii faptei”;
prevăzută de legea penală”.
c) - „incapacitatea psihică să se datoreze tulburării psihice”;
d) - „făptuitorul să fi săvârşit o faptă”.
63
executarea pedepsei până la însănătoşire, condamnatul putând fi internat într-un institut
medical de specialitate (spital de psihiatrie).
În ce priveşte afirmaţia că „incapacitatea psihică să se datoreze tulburării psihice”,
în literatura juridică s-a arătat că prin condiţie „sau alte cauze” s-a voit să se
deosebească cauzele care determină şi explică existenţa unor stări oarecum normale de
insuficientă dezvoltare a capacităţii psihice, cum ar fi minoritatea sau eroarea de fapt.
În sfârşit, făptuitorul trebuie să fi săvârşit o faptă prevăzută şi pedepsită de legea
penală.
Dacă se îndeplinesc toate condiţiile prevăzute de lege, mai sus arătate, este
înlăturat caracterul penal al faptei. Faţă de făptuitor se poate lua măsura de siguranţă cu
caracter medical prin internare, chiar în cadrul procesului penal şi dacă s-a început
urmărirea penală împotriva lui. Dacă urmărirea nu a început, făptuitorul poate fi
internat pe baza prevederilor Decretului 313/1980. conform procedurilor legale privind
aplicarea decretului.
După cum am mai menţionat, capacitatea psihică scăzută cu sintagma discernământ
scăzut, nu presupune iresponsabilitate sau „responsabilitate atenuată”, concept neacceptat de
jurisprudenţa românească ci doar suportul unei analize judecătoreşti a circumstanţelor atenuante
şi implicit a modulării pedepselor. Există totuşi părerea unor jurişti şi specialişti psihiatri că
infractorii atinşi de o alterare parţială a facultăţilor mintale trebuie sancţionaţi mai blând, ei
având o răspundere penală „atenuată” – concept care ar fi consacrat în mod expres în unele
coduri penale, cum ar fi de exemplu cel italian. Numeroşi jurişti combat acest punct de vedere,
fiind considerat eronat, susţinând că nu se poate admite distincţia decât între persoane
responsabile sau iresponsabile. Dacă facultăţile mintale ale unei persoane sunt alterate, dar
aceasta nu şi-a pierdut facultatea de a înţelege şi de a-şi manifesta voinţa în mod conştient, ea va
răspunde penal.
Legea noastră penală în vigoare, nu prevede o răspundere penală limitată sau atenuată,
însă în cadrul juridic oferit de art.72. Codul penal, îngăduie să se aibă în vedere – cu prilejul
individualizării pedepsei şi diferitele aspecte legate de capacitatea psihică a infractorului.
Articolul 49 din Codul penal în vigoare precizează, în aceeaşi ordine de idei următoarele:
„Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul
săvârşirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, în stare de
beţie completă produsă de alcool sau de alte substanţe (???). Starea de beţie voluntară
produsă de alcool sau de alte substanţe nu înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate
constitui, după caz o circumstanţă atenuantă sau agravantă”.
Respectivul articol de lege face referiri la intoxicaţia acută cu alcool sau cu alte substanţe
când este produsă în mod fortuit, fără voinţa şi uneori chiar fără ştiinţa celui care a ajuns în
această stare, motiv pentru care aceste forme de beţie mai sunt denumite accidentale sau fortuite.
Cu toate că textul de lege este foarte clar, se mai face uneori confuzia, în practică, între
beţia acută voluntară şi cea intenţionată, adică între acea intoxicaţie voită în scopul obţinerii
efectelor euforice şi aceea în scopul realizării unei „anestezii morale” sau de uşurare a deliberării
şi realizării actului antisocial, aşa numita „beţie de curaj” şi care are cu totul alte consecinţe din
punct de vedere penal.
64
3. PREVEDERILE CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ
65
5. PREVEDERILE CODULUI CIVIL
66
cauzalitate directă între capacitatea psihică a unei persoane şi solicitarea de către
alte persoane a punerii sub interdicţie.
În continuare ne vom referi pe larg la problematica dispoziţiilor testamentare,
anularea testamentelor reprezentând subiectul majorităţii expertizelor medico-legale
psihiatrice pe acte.
Conform teoriei dreptului civil testamentul este un act juridic revocabil prin care o
persoană, numită testator transmite, pentru perioada încetării din viaţă, bunurile sale sau o
parte dintre acestea, unei alte persoane (sau mai multor persoane) numită (numite)
legatar/legatare. Juridic înseamnă că testamentul este un act juridic . În sensul legii actul
juridic reprezintă o manifestare de voinţă exteriorizată, adică act de voinţă îndeplinit cu
intenţia de a produce efecte juridice.
Testamentul fiind un act juridic trebuie să îndeplinească condiţiile de valabilitate
necesare întocmirii oricărui act juridic, respectiv capacitatea de a contracta, consimţământul
valabil al parţii care se obligă, un obiect determinat, o cauză licită.
Consimţământul valabil al părţii care se obligă reprezintă consimţământul valabil al
testatorului. Se prezumează că nu au consimţământ valabil (deci nu pot testa) minorii sub 14
ani şi interzişii; se consideră că nu au consimţământ deplin minorii în vârstă de peste 14 ani a
căror capacitate de a încheia acte juridice a fost prezentată anterior.
Legea consideră că o persoană poate fi lipsit de consimţământ pe moment în situaţiile de
beţie, mânie severă, somnanbulism şi hipnoză; în această situaţie reconstituirea momentului
respectiv devine deosebit de important. Remarcăm că în practică n-am întâlnit asemenea
situaţii. Cu privire la starea de beţie ne-am orientat după prevederile codului penal în sensul
că după excluderea unei patologii pendinte de consumul de alcool sau alte substanţe
psihoactive starea de beţie simplă datorată unei intoxicaţii acute voluntare nu este luată în
consideraţie.
De asemenea legea consideră că nu este un consimţământ valabil în cazurile în care
manifestarea de voinţă a fost făcută în glumă sau din pură complezenţă, a fost prea vagă sau
sub condiţia „măsuri de siguranţă medicală oblig dacă vreau”.
Ca un consimţământ să fie valabil trebuie să fie exteriorizat, expres şi nu dedus din
alte manifestări ca: tăcerea, gestica.
O problemă controversată în care experţii au mare responsabilitate profesională este
cea a exteriorizării consimţământului prin amprentă, la ştiutorii de carte. Noi considerăm că
în absenţa unor afecţiuni osteoarticulare, indiferent de etiologie, un ştiutor de carte care
semnează prin amprentă prezintă o tulburare psihică; apare ca inadvertent ca o persoană
aflată în imposibilitate de a semna datorită unor sindroame psihoorganice, indiferent de
intensitate sau etiologie poate exprima un consimţămînt valabil, în sensul că-şi poate
manifesta liber voinţa. Sintagma notarială „a consimţit dar nu a putut semna” fără precizarea
neştiinţei de carte sau a afecţiunii invalidante care a determinat imposibilitatea de a semna
apare caducă. În ceea ce priveşte eventuala falsificare a semnăturii, problema aparţine
expertizelor criminalistice; expertiza medico-legală psihiatrică se poate pronunţa eventual
dacă înscrisul respectiv prezintă modificări grafice patologice certe. Consimţământul mai
poate fi afectat prin dol şi violenţă.
Dolul este expresia inducerii în eroare, prin viclenie, a testatorului de către persoana
căreia i s-a testat, cu scopul de a i se testa. Legea consideră manifestări de dol ca
fiind: „specularea afecţiunii ori a pasiunii unei persoane în scopul determinării subtile
de a testa într-un anumit fel.” (Adrian Frăţilă, „expertiza testamentară”, pag.15, edit.
67
Colosseum, 1995). Intenţia testatorului fiind prezumată, dolul nu se presupune şi
trebuie demonstrat, Situaţia cea mai frecventă este aceea că dolul se apreciază
indirect, prin demonstrarea în cadrul expertizei medico-legale psihiatrice că
testatorul prezenta tulburări de voinţă cu corolarul posibilităţii de a fi indus în eroare,
de a fi manipulat.
Violenţa presupune că s-au exercitat ameninţări fizice şi psihice asupra sa, a
soţului/soţiei, ascendenţilor sau descendenţilor; violenţa se poate referi la integritatea
fizică şi psihică, la onoarea, cinstea sau sentimentele testatorului şi trebuie probată că
a existat, că a fost comisă cu intenţie în scopul încheierii actului. Legea, în vederea
probării violenţei, permite orice probă dar expertiza medico-legală psihiatrică este
mai puţin implicată.
Reiterăm viciile de consimţământ: caracterul conştient al manifestării de liberă voinţă
(subliniem: prezenţa conştiinţei elementare este o condiţie esenţială dar nu
suficientă), exteriorizarea cu intenţie a voinţei testatorului, dolul şi violenţa. Aceste
vicii de consimţământ (fiecare în parte) duc la nulitatea actului.
Obiectul determinat:
Bunurile testate trebuie să fie individuale, să aparţină numai testatorului.
Dacă acestea sunt determinate generic trebuie să se precizeze criteriile de
determinare aplicabile la executarea actului, cele mai frecvente fiind: cantitatea, calitatea
şi valoarea.
Cauza licită reprezintă concordanţa dorinţei manifestate de testator cu legislaţia în
vigoare.
Alte caractere juridice ale testamentului: act juridic unilateral (nu este necesar
acordul persoanei beneficiare a prevederilor testamentare), personal, revocabil, întocmit
pentru cauză de moarte (este valabil numai după decesul testatorului), este cu titlu gratuit
(reprezintă o liberalitate deoarece testatorul dispune total sau parţial de averea sa în folosul
unui legatar), este constitutiv (din el decurge naşterea unui drept subiectiv al legatarului),
cu caracter patrimonial (conţinutul actului este evaluabil în bani) şi este un act juridic
solemn deoarece pentru a fi valabil trebuie să fie întocmi în forma prevăzută de lege, altfel
este lovit de nulitate absolută.
Testatorul trebuie să precizeze legatul adică persoana sau persoanele beneficiare.
Testamentul mai poate cuprinde: revocarea unui testament anterior, dezmoşteniri motivate,
recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei, desemnarea unui executor testamentar, sarcini
precise impuse legatarului, dispoziţii privind îngroparea şi funeraliile, motivarea actului de
liberă voinţă.
Legislaţia prevede două mari reguli de formă, una fiind aceea că nu poate fi valabil
dacă este exprimat verbal. În aceste situaţii rămâne la latitudinea moştenitorilor legali de a
executa sau nu dorinţele expuse verbal, prin consens, legea nefiind implicată. A doua
formă cerută este aceea ca actul să fie făcut prin act separat; două persoane nu pot să
testeze una ]n favoarea celeilalte sau împreună în favoarea unei terţe persoane în cuprinsul
aceluiaşi act.
Felurile testamentelor sunt: olograf, autentic şi mistic şi testamente privilegiate..
Testamentul olograf este scris şi semnat de testator (şi nu dictat), pe hârtie sau pe
orice altă suprafaţă, cu instrumente uzuale de scris sau cu orice alt instrument capabil de a
produce semne grafice şi în orice limbă cunoscută de către acesta. Eventualele modificări,
completări etc. făcute de testator trebuie să fie făcute în aceeaşi limbă în care a fost scris,
68
iniţial, testamentul. Testamentul trebuie să fie datat (ziua, luna, anul); data eronată sau
incompletă datorată unei acţiuni involuntare a testatorului poate fi rectificată de judecător
prin analiza elementelor intrinseci ale actului (eroarea de datare a actului se consideră fals
şi atrage nulitate absolută. Neîndeplinirea condiţiilor expuse, distrugerea sau ascunderea
testamentului sunt considerate „revocare” atrage nulitatea testamentului.
Testamentul autentic este efectuat conform legii de către un funcţionar public
abilitat. Notarul are obligaţia să verifice identitatea testatorului, să citească actul şi să
întrebe pe testator dacă aceasta este ultima sa voinţă şi la răspunsul pozitiv îl va invita să
semneze; notarul va pune rezoluţia pe cererea de autentificare. În încheierea de
autentificare se constată faptul îndeplinirii autentificării şi modalitatea de semnare. Un
exemplar se păstrează de către notar în scopul prezervării actului.
Testamentul mistic (secret), foarte rar în prezent, este semnat manu-propria de
testator, sigilat şi prezentat judecătoriei pentru îndeplinirea unor formalităţi prevăzute de
lege fiind apoi restituit testatorului.
Testamentele privilegiate sunt testamente autentice simplificate întocmite în situaţii
deosebite . Pot întocmi astfel de acte persoane bolnave şi sănătoase aflate într-o localitate
izolată, călătorii pe mare şi membrii echipajelor (testament maritim obligatoriu), militari în
misiune, bolnavi cu boli contagioase. După încetarea situaţiei care a impus efectuarea
acestui tip de testament, acesta nu mai este valabil. Dacă împrejurarea se menţine actul
trebuie refăcut după 6 luni iar cel maritim după 3 luni. Dacă testatorul a decedat în
împrejurarea respectivă actul este valabil. O altă formă simplificată este cea trecută în
libretul de CEC sub forma unei declaraţii standard semnată (condiţie obligatorie).
Principalele articole din legea civilă care reglementează valabilitatea dispoziţiilor
testamentare sunt: art. 858, 859, 864, 872, 874, 875, 948, 949, 950, 960, 968, 1171 C.civ..
PRINCIPII METODOLOGICE
69
fixează un cadru restrâns pentru obligativitatea expertizei, în absenţa unei colaborări eficiente
sau în cazul refuzului examinatului, comisia, motivat, poate să nu efectueze expertiza, având
obligaţia de a comunica în scris instituţiei solicitante atât această decizie cât şi motivarea ei.
Persoana expertizată poate refuza o investigaţie sau alta.
1. OBIECTIVELE GENERALE
70
Al doilea factor îl constituie analiza dezvoltării şi structurării personalităţii normale şi
patologice, a stărilor psihopatoide, a psihozelor majore, a sindroamelor psihoorganice,
deteriorative şi demenţiale.
Al treilea factor se referă la analiza reactivităţii normale şi a dezvoltării patologice
(psihogeneza). Toate acestea servesc reconstituirii şi probării eventualelor tulburări şi a
intensităţii acestora în momentul săvârşirii faptelor.
71
care să marcheze momentul şi conţinutul faptei antisociale, decât de a se elimina o
simptomatologie reactivă superadăugată care se agravează pe măsura înaintării în timp, de la data
săvârşirii acestei fapte. O încărcătură reactivă la început funcţională se poate structura, iar
variaţiile capacităţii de discernământ critic pot surveni în ambele sensuri, pornind de la
integritate, până la scăderea considerabilă pe parcursul dezvoltării reacţiei sau, de la limitarea
apreciabilă din momentul faptei, la integritatea absolută din momentul examinării.
Revenim, pentru a menţiona că raportul de expertiză constituie în general un mijloc de
probă cu particularităţi şi caractere care îi conferă o individualitate preoprie. Experţii trebuie să
facă o analiză individualizată a cazului respectiv, utilizând cele mai indicate metode de
investigare, adaptate în consecinţă subiectului examinat şi situaiei concrete de fapt.
Există minori care pot fi responsabili pentru anumite fapte dar nu şi pentru altele.
Discernământul nu trebuie raportat în mod formal la vârsta cronologică sau la diagnosticul de
boală, ci la natura şi circumstanţele de săvârşire a faptei, la elementele consecutive ale actului
antisocial.
Nu orice psihotic este totdeauna iresponsabil faţă de faptele sale. Există psihotici care pot
fi responsabili pentru anumite fapte iar pentru altele nu. Discernământul lor nu trebuie raportat în
mod formal la diagnosticul de boală, ci şi la stadiul de evoluţie în care se află defectul specific,
de diferite intensităţi, la caracterul concret în care subiectul a acţionat deliberat, deci dacă a avut
în momentul respectiv şi pentru actul antisocial respectiv nu numai capacitatea de a-şi exprima
liber voinţa sau nu, ci mai ales, de a anticipa critic consecinţele ce vor decurge din faptele sale.
În cele ce urmează vom face o serie de referiri la normele legale în vigoare care privesc
conţinutul raportului de expertiză şi la metodologia recomandată în acest sens.
Art. 123 din Codul de procedură penală precizează: „Raportul de expertiză cuprinde:
a)- partea introductivă, în care se arată organul de urmărire penală sau instanţa de judecată,
care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele şi
prenumele expertului, data şi locul unde a fost efectuată, data întocmirii raportului de
expertiză, obiectul acestuia şi întrebările la care expertul urma să răspundă, materialul pe
baza căruia expertiza a fost efectuată şi dacă părţile care au participat la aceasta au dat
explicaţii în cursul expertizei;
b)- descrierea în amănunt a operaţiilor efectuare a expertizei, obligaţiile sau explicaţiile
părţilor, precum şi analiza acestor obiecţii ori explicaţii în lumina celor constatate de
expert;
c)- concluziile, care cuprind răspunsurile la întrebările puse şi părerea expertului asupra
obiectului expertizei”.
Se ştie că o constatare medico-legală psihiatrică se poate face imediat după săvârşirea
faptei sau după prinderea făptaşului, la solicitarea organului de urmărire penală, tocmai având în
vedere recomandarea de a surprinde tabloul psihopatologic cel mai apropiat de situaţia existentă
din momentul faptei, fiind binecunoscute modificările care pot surveni ulterior, în timpul
anchetării sau în perioada de detenţie. În această situaţie, fiind vorba de o examinare de urgenţă,
în condiţii ambulatorii, lucrarea se va baza, în fond, pe o investigare clinică de rutină, completată
cel mult, în raport cu timpul scurs de la faptă, de recoltarea unei probe pentru determinarea
alcoolemiei iar locul examinării fiind fixat în raport de împrejurări (arestul poliţiei, cabinetul
dispensarului, spital, etc.). Comisia trebuie să respecte competenţa, pe lângă medicul legist
participând doi medici psihiatrici.
72
Principala sarcină a echipei este de a lucra disciplinat, de a colabora respectând normele
deontologice, medicului legist revenindu-i sarcina nu de a arbitra, ci de a coordona întreaga
activitate, participând direct la redactarea actului.
Aportul medicului legist va creşte considerabil în activitatea de echipă, în expertizarea
cazurilor cu implicaţii din domeniul traumatologiei generale şi ale traumatismului cranio-
cerebral în special, al obstreticii-ginecologiei (vezi expertiza mamei în pruncucidere), al
sexologiei aberante (vezi expertizele de transsexualism) sau al capacităţii de muncă. În plus, prin
formaţia sa de morfopatolog, medicul legist va putea da relaţii într-o serie de probleme speciale
şi totodată specifice expertizei interdisciplinare medico-legale psihiatrice, în automutilări, în
interpretarea unor aspecte de victimologie, în autoagresivitate, în sinistroză, în expertizele pe
bază de documente medicale, în vederea aprecierii capacităţii psihice a celor care au întocmit
acte de înstrăinare a bunurilor, donaţii, testamente, vânzare-cumpărare, etc. şi în care obiectul
expertizei, respectiv una din părţi lipseşte.
În ceea ce priveşte conţinutul raportului, pe lângă normele de procedură mai sus arătate,
trebuie respectată şi metodologia recomandată în acest sens pentru redactarea oricărui gen de
expertiză medico-legală. Astfel, raportul va cuprinde o parte introductivă, o parte descriptivă de
fond şi una de sinteză şi concluzii.
Introducerea: referindu-ne la partea introductivă ca primă secţiune a raportului, precizăm
că pe lângă preambulul, care se referă la numele şi calitatea membrilor comisiei de expertiză,
documentul scris (dispoziţia sau încheierea de efectuare) emis de organul de urmărire penală sau
instanţa de judecată - cu nr. şi data precizate), data şi locul examinării, data întrunirii comisiei
(sau datele succesive la care examinările se repetă). Această parte va cuprinde ca principal
capitol, istoricul faptelor, care va menţiona infracţiunea sau actul antisocial cu detalii din care să
rezulte toate elementele constitutive ale actului (conţinutul faptei antisociale, cu data, ora şi locul
desfăşurării, mobil, modul de realizare şi circumstanţele particulare în care a avut loc, atitudinea
premergătoare, precum şi cea ulterioară, imediat după realizarea faptei cât şi perioada de anchetă
sau în timpul detenţiei). Nu trebuie omise, atunci când se cunosc, o serie de date privind situaţia
conflictuală, modul de comportare al victimei, date cu privire la coautorii faptei (vârstă,
antecedente psihiatrice, penale), modul de reacţie al anturajului apropiat (familie, colegi de
muncă), în ce condiţii a fost reclamată sau descoperită fapta, alte amănunte de ordin criminalistic
privind instrumentele sau substanţele utilizate, aspecte de la locul faptei, corpuri delicte,
înscrisuri, bilete sau scrisori, acte medicale, etc.
Dacă, datorită tulburărilor psihice de intensitate deosebită sau datorită unor traumatisme,
intoxicaţii acute voluntare post-faptei, etc., autorul infracţiunii a necesitat internarea de urgenţă,
în istoric se va nota şi o sinteză a foii de observaţie clinică din care să rezulte motivele internării,
prezenţa leziunilor traumatice, datele de ordin clinic şi paraclinic (de laborator) care au stat la
baza diagnosticului, evoluţia, în care trebuie să se noteze şi declaraţii semnificative ale
pacientului şi în cazul în care internarea nu se face într-un serviciu de specialitate, rezultatul
consultului făcut de un medic psihiatru sau neurolog. Medicii curanţi trebuie informaţi asupra
implicaţiilor judiciare ale cazului pentru a lua măsuri de prevedere corespunzătoare, până la
scoaterea bolnavului din pericol şi de a realiza o observaţie „mascată”.
Considerăm că este locul de a face în acest context o paranteză pentru a observa că uneori
de un real folos pentru echipa de cercetare a locului faptei este cercetarea suplimentară a
locuinţei autorului faptei, unde, pe lângă o serie de date de ordin criminalistic ce se pot culege, se
pot găsi diferite documente, scrisori, jurnale cu semnificaţie psihopatologică şi care ajută în mod
deosebit la cunoaşterea personalităţii autorului şi la precizarea diagnosticului psihiatric.
73
Comportarea anormală din timpul arestului sau perioadei de detenţie trebuie consemnată
de către organele de supraveghere, un referat în acest sens putând fi anexat la dosarul cauzei,
constituind o motivare în plus pentru solicitarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
Observăm o creştere a operativităţii în situaţiile în care dispunem de o documentaţie completă,
sistematizată, din care nu lipsesc nici ancheta socială, nici cazierul judiciar, nici planşele foto cu
reconstituirile de la locul faptei, nici documentele medicale, precum şi înscrisurile personale ale
subiectului expertizei (atunci când există).
În metodologia expertizei medico-legale psihiatrice dosarul judiciar reprezintă principala
sursă de documentare, care trebuie să se realizeze prealabil examinării cazului şi investigării cu
probe şi teste de specialitate.
Un alt capitol al părţii introductive îl constituie tocmai examinările preliminare. Acestea
se referă de obicei la analiza documentelor de ordin medical (certificate, prescripţii medicale,
fişe de consultaţii, carnete de sănătate, bilete de ieşire din spital, buletine de analiză, radiografii
şi mai ales foi de observaţie clinică, dacă subiectul a fost internat anterior în servicii de
specialitate sau clinici (secţii) de psihiatrie). Mai rar, există o serie de documente medicale
privind alte aspecte ale patologiei, alte afecţiuni decât cele de ordin neuropsihiatric, mai ales
atunci când odată cu solicitarea expertizei medico-legale psihiatrice cu obiectivele
binecunoscute, se mai solicită să se precizeze dacă expertizatul poate beneficia de tratament de
specialitate în reţeaua sanitară a D.P. Uneori, această întrebare se pune şi pentru o anume
afecţiune neuropsihică, iar formularea de rutină a acestei întrebări este: „Dacă poate suporta sau
nu regimul de penitenciar?”. Formularea este improprie, deoarece nimeni nu poate suporta nici
măcar gândul privaţiunii de libertate şi chiar persoane fără tulburări psihice manifestate în
prezent pot face reacţii psihogene, stări depresive de diferite intensităţi până la antrenarea unor
tulburări sau afecţiuni somatogene. Cu atât mai mult problema se ridică pentru psihopaţi sau
personalităţile dizarmonice, care nici în codiţii de libertate, având o adaptabilitate deficitară, nu
pot suporta situaţiile de frustrare (de exemplu regimul riguros şi de disciplinare din mediul
militar, fiind deci inapte pentru stagiul militar), iar în mediul penitenciar pot recurge la
automutilări, încearcă să evadeze sau pot face decompensări de intensitate variabilă, aspecte ce
vor fi prezentate în capitolele următoare.
Datele semnificative din ancheta socială, situaţia şcolară, caracterizările la locul de
muncă şi chiar unele date care rezultă din autopsia medico-legală a victimei, pot completa acest
capitol de examinări preliminare. Toate acestea, la fel cu alte date semnificative din dosar
(aplicarea anterioară a prevederilor Decretului 313/1980, referatul medical al spitalelor de
bolnavi psihici cronici în care subiectul expertizat a fost internat sub prevederile art. 114 din
Codul penal, etc.), se vor nota la capitolul examinărilor preliminare.
Principalele direcţii de administrare a expertizei şi obiectivele generale. Odată
înregistrată informaţia privind elementele constitutive ale actului infracţional (antisocial)
expertul trebuie să înscrie în partea introductivă obiectivele şi motivarea solicitării expertizei sau
a unei noi expertize, aşa cum sunt formulate acestea în dispoziţia sau ordonanţa de efectuare a
lucrării medico-legale sau în încheierea instanţei de judecată.
Experienţa noastră din acest domeniu, ne conduce la formarea următoarelor obiective
generale pentru expertizele din cauzele penale:
a)- Dacă persoana expertizată prezintă sau nu tulburări psihice, în general, în ce cadru
nosologic de fond şi care este diagnosticul stării actuale?
b)- Excluderea simulării sau disimulării unei afecţiuni psihice.
74
c)- Care sunt trăsăturile personalităţii subiectului în cadrul sus menţionat şi ce legătură au
aceste tulburări cu o anumită predispoziţie generală la acte antisociale şi cu elementele
constitutive ale actului infracţional (antisocial).
d)- Care este capacitatea de discernământ critic, exprimat prin criterii medicale, ca expresie a
nivelului de conştiinţă, din momentul examinării actuale şi dacă, în consecinţă, subiectul
poate fi anchetat şi judecat.
e)- Care a fost capacitatea de discernământ din momentul săvârşirii faptei, prin reconstituirea
bio-psiho-patologică a eventualelor tulburări sau modificări psihice din respectivul moment,
motivaţia faptei în determinarea ei (legătură şi raportul de cauzalitate).
f)- Aprecierile de ordin pronostic în evoluţia eventualelor tulburări psihice, şi asupra gradului
de periculozitate actual şi general (potenţialul infractogen, antisocial).
g)- Orientarea conţinutului măsurilor coercitiv-educative şi a celor de siguranţă de ordin
medical, care se impun în prezent, în vederea prevenirii, tratării şi recuperării-reinserţiei
sociale a subiectului supus expertizei.
Noi apreciem că, răspunzând la aceste obiective generale, valabile pentru diferite situaţii
supuse analizei şi judecării, expertul amplifică criteriile medico-legale ale responsabilităţii, pe
care o exprimă indirect (prin aprecierile asupra gradului de discernământ în cele două momente
principale, precum şi prin exprimarea legăturii şi raportului de cauzalitate). Pe de altă parte,
asemenea concluzii permit, în contextul elementelor de argumentare din partea descriptivă a
raportului, o serie de deducţii probatorii asupra laturii obiective a infracţiunii (acţiunea sau
inacţiunea socialmente periculoasă, urmările acesteia, raportul de cauzalitate dintre acţiune şi
urmări, locul, timpul, modul şi mijloacele de săvârşire) prin precizarea caracterului comisiv sau
omisiv al unor acte de violenţă, relaţie cauzală directă necondiţionată, cea condiţionată sau
relaţia indirectă în producerea efectului, gravitatea acţiunii şi implicit a urmărilor acesteia, modul
de realizare care uneori el însuşi poate pune amprenta „patologicului” sau să excludă existenţa
eventualelor tulburări din perioada săvârşirii faptelor. Expertiza poate coopera, fără a se substitui
sarcinilor exclusiv judiciare, şi în probarea laturii subiective a infracţiunii. Totodată, experţii cu
experienţă pot semnala şi rolul victimei în realizarea propriului prejudiciu (victimologie) sau
demonstra substratul patologic al agresivităţii autorului, când dosarul dispune de actele medico-
legale şi eventual planşele-foto care constată leziunile traumatice cauzate victimei şi caracterul
lor (diversitatea mijloacelor de realizare, producerea prin mijloace de atac proprii – muşcare,
consecinţele unei acţiuni de cruzime, continuarea acţiunii traumatizante şi după moartea
victimei, etc.). Existenţa sau inexistenţa mobilului, caracterul imaginar sau aberant al acestuia,
pot fi criterii suplimentare pentru susţinerea prezenţei sau absenţei discernământului ca expresie
a alterării sau nu a unuia dintre cele patru niveluri de conştiinţă (elementară, operaţional-logică,
exiologică şi etică). Reamintim cu această ocazie că mobilul nu trebuie confundat cu motivul sau
motivaţia actului antisocial. Studiul motivaţiei unei infracţiuni poate permite expertizei medico-
legale psihiatrice să deducă mobilul unui act antisocial şi să aducă elemente probatorii asupra
stării de necesitate, legitimă apărare, constrângere fizică sau morală, etc. (motivaţie psihologică
sau sociopsihologică), după cum caracterul patologic sau psihopatologic al motivaţiei se leagă de
absenţa mobilului, sau caracterul său imaginar, etc.
75
2.2. PARTICULARITĂŢI ALE RAPORTULUI ÎN CAUZELE CIVILE
Atunci când este adusă în discuţie condiţia civilă a unor bolnavi psihici, se poate dispune
stabilirea tutelei sau a curatelei pentru handicapaţii din punct de vedere fizic sau mintal, sau
punerea sub interdicţie.
În asemenea situaţii, comisiei de expertiză i se poate formula direct obiectivul:
„Dacă persoana expertizată, prin caracterul tulburărilor psihice pe care le prezintă, nu-şi
poate administra singură bunurile şi nu îşi poate apăra singură interesele, este cazul să fie pusă
sub interdicţie” şi în consecinţă să se instituie o curatelă.
Observăm că, în unele cazuri se înaintează numai dosarul, conţinând materialul
documentar, acte medicale, foi de observaţie, etc. şi că se execută expertize care dau concluzii
numai în baza diagnosticului cu care bolnavul a fost etichetat. Apreciem ca o obligativitate de
ordin metodologic examinarea nemijlocită a subiectului supus expertizei. În alte situaţii, prin
temporizări de diverse motive, până la prezentare, subiectul decedează şi se solicită o altă
expertiză în vederea stabilirii capacităţii psihice necesare de a fi întocmit (la o dată sau date
anterioare) acte de înstrăinare a bunurilor, testamente, acte de vânzare-cumpărare, donaţii cu
anumite clauze de îngrijire, etc. sau chiar de contractare a unei căsătorii, în scopul evident de a
beneficia de îngrijiri atente până la data decesului.
În aceste situaţii se formulează, de obicei, obiective în sensul:
„Dacă numitul V.T. a prezentat tulburări psihice care să-i altereze conştiinţa şi
discernământul şi dacă la data întocmirii actului respectiv, avea sau nu posibilitatea de
exprimare liberă a voinţei, precum şi capacitatea de a prevedea consecinţele ce vor decurge din
întocmirea acestui act”.
Deşi nu intrăm în domeniul metodologiei care se recomandă în întocmirea unor asemenea
acte de expertiză, ne permitem a face observaţii că documentaţia pusă uneori la dispoziţie este
foarte sumară, sau chiar lipsesc documentele medicale esenţiale privind cel puţin o orientare
generală asupra stării de sănătate psihică. Nu se poate pune niciodată bază pe declaraţii de
martori sau pe un simplu certificat de deces, în care sunt trecute diagnostice de afecţiuni cronice
sau acute, care pot explica producerea morţii, dar din care nu se pot face decât vagi deducţii
asupra discernământului critic. La fel de necesare ca observaţiile medicului curant asupra
evoluţiei şi a simptomatologiei de fond, apar precizările cu privire la tratament şi în special cel
cu substanţe psihotrope şi analgezice, sub influenţa cărora subiectul expertizei se poate afla în
momentul întocmirii actului.
Dacă în medicina legală agonia, ca stare terminală ireversibilă, antrenează de regulă
iresponsabilitatea trebuie să se reconstituie atât în funcţie de diagnosticul de boală, cât şi în
raport cu evoluţia, coroborate cu celelalte acte probatorii de la dosar, dacă subiectul analizat
putea să se afle într-o formă clinică de agonie lucidă, într-o formă delirantă sau alternantă. Acest
domeniu al expertizei medico-legale psihiatrice, în care nu se poate face examinarea directă,
nemijlocită a subiectului supus expertizei, decât prin intermediul unor documente medicale,
presupune o experienţă în materie, precum şi angajarea în gradul cel mai înalt al responsabilităţii
de expert, ştiinţa şi conştiinţa etică a acestuia.
În raporturile pe care le are expertiza medico-legală psihiatrică cu dreptul familiei uneori
se solicită şi probarea condiţiilor medicale cerute pentru încheierea căsătoriei sau dacă s-a făcut
încălcarea lor, justificând desfacerea căsătoriei. Expertizele din domeniul anulării căsătoriei sau
desfacerii acesteia, din motivul invocat de art. 613 alin. A C.P.C., în sensul „alienaţiei mintale
sau debilităţii mintale cronice”, pe care ar prezenta-o unul dintre soţi şi, în strânsă legătură cu
76
această problemă, dacă i se pot încredinţa acestuia spre îngrijire şi educare, în continuare, copilul
sau copii minori.
Fără a discuta orientarea metodologică actuală în această direcţie ne permitem să
observăm că formularea conceptului de „alienaţie cronică sau debilitatea mintală cronică” cu
consecinţa categorică privind incapacitatea psihică sau exonerarea de tuturor drepturilor civile nu
mai corespunde realităţii clinice. Reţinem că nu numai psihozele afective periodice au perioade
de bună remisiune dar şi afecţiunile grave de tipul celor schizofrenice sau psihotice permanente
au perioade de remisiune deşi boala persistă; în condiţiile tratamentelor actuale se evită
instituţionalizarea bolnavilor, aceştia putând chiar să se întreţină cât de cât (activităţi în ritm
liber, cu program redus, protejate etc.). Dat fiind achiziţiile ştiinţifice ar rămâne ca posibil de
încadrat în aceste prevederi doar retardarea mentală severă ce de obicei nu face obiectul unei
cauze juridice, fiind cunoscută din copilărie şi demenţele. Bolnavii cu demenţe ajung mai rar în
justiţie, în vederea desfacerii căsătoriei, dat fiind vârsta înaintată a acestor bolnavi. Terapiile
actuale au aptitudinea de a evita, în marea majoritate a cazurilor, demenţierea persoanelor tinere.
Astfel conceptul „alienaţie cronică şi-a pierdut subiectul definiţiei”.
Formularea obiectivelor pentru expertiza solicitată în asemenea situaţii s-ar putea face
astfel:
a)- „Dacă persoana expertizată prezintă tulburări psihice care să-i altereze conştiinţa şi
discernământul, precum şi capacitatea psihică de exprimare liberă a voinţei şi de apreciere
critică în special asupra consecinţelor ce pot decurge din contractul încheiat”.
b)- „Dacă tulburările pe care le prezintă împiedică sau contraindică supravegherea şi educarea
copilului minor în prezent şi în viitor”.
c)- „Care sunt aprecierile de ordin pronostic şi recomandările comisiei de expertiză în vederea
reinserţiei socio-familiale a persoanei în cauză”.
3. ALTE CAUZE
77
obiectivă şi totodată cu progresele din acest domeniu, făcute în ţări cu o amplă experienţă în
acest domeniu. Apreciem totodată că principalele obiective ale expertizei medico-legale
interdisciplinare de acest ordin, se pot sintetiza astfel:
a)- Precizarea diagnosticului obiectiv de afecţiune neuropsihică posttraumatism cranio-
cerebral.
b) - Care sunt principalele trăsături morfofuncţionale pe care le antrenează.
c)- Stabilirea legăturii de cauzalitate între traumatismul incriminat şi caracterul actualelor
tulburări.
d) - Dacă tulburările respective produc un prejudiciu morfofuncţional temporar sau
permanent, care este gradul de invaliditate în care se încadrează sau în ce măsură afectează
capacitatea de muncă actuală şi stabilirea gradului de deficit funcţional pe care îl generează
boala posttraumatică în sensul unei aprecieri procentuale, pe bază de bareme, a deficitului
funcţional, indiferent de profesia subiectului.
e)- Eventualele aprecieri de ordin pronostic şi dacă se impune (motivat) reprofilare
profesională.
Desigur că şi în acest domeniu al expertizei problemele ce se pun devin deosebit de
complexe în măsura în care, de exemplu, trebuie discutate simularea sau, dimpotrivă,
disimularea, excluderea unor tulburări din cadrul tulburărilor reactive, sindroamelor
psihoorganice deteriorative, etc. care trebuie, în mod obligatoriu, obiectivate prin investigări
paraclinice şi de specialitate, repetate periodic, în condiţiile unei dispensarizări speciale în cadrul
laboratoarelor de sănătate mintală teritoriale.
Colaborarea cu serviciile şi comisiile de expertiză a capacităţii de muncă trebuie să
devină o regulă în toate situaţiile în care se impune, de exemplu internarea, sau există documente
medicale, emise de asemenea comisii de expertiză fără declinarea competenţei, chiar în situaţia
în care se ajunge la un diagnostic diferit sau se intrică şi alte afecţiuni care afectează capacitatea
de muncă însă nu au etiologie posttraumatică sau nu se leagă de prejudiciul actual (în discuţie)
morfofuncţional, obiect al cauzei civile ce se judecă.
Asemenea aspecte ale expertizei conduc şi la stabilirea relaţiilor ce dreptul muncii, când
se referă la stabilirea incapacităţilor consecutive unor traumatisme legate de procesul de
producţie, la respectarea condiţiilor medicale de angajare, în scopul prevenirii accidentelor cum
ar fi de exemplu, stabilirea aptitudinii sau inaptitudinii de conducere a autovehiculelor pe
drumurile publice – validitatea de a conduce un autovehicul sau de a executa o anumită activitate
productivă, în condiţii de asigurare a securităţii individuale şi colective.
În practica de expertiză medico-legală psihiatrică ne-am întâlnit mai frecvent cu situaţii
de stabilire a aptitudinii de conducere a autovehiculelor, atât pentru profesionişti, cât mai ale la
conducătorii auto amatori care, cu ocazia săvârşirii unui accident sau abateri de la normele de
conducere auto, sau urmare a unor reclamaţii că beneficiază de permis de conducere fiind bolnav
cu tulburări neuropsihice (antecedente psihopatologice) sunt trimişi pentru reevaluarea medico-
legală a acestei capacităţi.
Pe de o parte, noi apreciem că nu trebuie să cadă în sarcina comisiilor medico-legale
psihiatrice o activitate de „atestare” a unor constatări medicale de specialitate ce formează
obiectul unor certificate medicale emise de serviciile teritoriale, când este vorba de suspendarea
temporară sau ridicarea permisului de conducere auto din cauza unei afecţiuni prevăzute de
baremul Ministerului Sănătăţii şi Familiei în colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii
Sociale. Sarcina de a răspunde la obiectivul „dacă tulburările constatate îl fac pe subiectul
examinat apt sau inapt de a conduce autovehicule pe drumurile publice”, poate constitui obiect
78
de expertiză medico-legală, în măsura în care se leagă de o implicaţie judiciară. La fel se pune
problema şi pentru acordarea sau ridicarea permisului de portarmă de foc.
Am trecut în acest fel în revistă numai principalele situaţii de solicitare a unei expertize
interdisciplinare medico-legale psihiatrice, precum şi obiectivele generale la care trebuie să
răspundă această lucrare, în raport cu specificul implicaţiilor judiciare. Considerăm totodată că se
pot formula şi obiective speciale, suplimentare ale obiectului expertizei, precum şi de cele
generale, de ansamblul materialului probator, obiective ce trebuie formulate însă numai în
limitele competenţei expertului. Fără a face digresiuni în domeniul metodologiei acestui gen de
lucrare deosebit de complexă, apreciem că pe lângă necesitatea unei informări în domeniul
psihopatologiei din partea medicului legist, apare în aceeaşi măsură necesară informarea
psihiatrului în „tehnologia” medico-legală de prelucrare a datelor de ordin bio-medical, socio-
patologic şi de soluţionare a legăturilor şi raporturilor de cauzalitate în vederea furnizării unor
criterii de obiectivare ştiinţifică a concluziilor, precum şi informarea organelor judiciare în
domeniile de fond ale medicinei legale şi mai ales asupra posibilităţilor de care dispune în
prezent în soluţionarea problemei de specialitate.
3. EX. PSIHIATRIC
79
trebuie să se consemneze datele referitoare la dezvoltarea, conservarea sau dimpotrivă
deteriorarea celor trei niveluri de conştiinţă, începând cu nivelul conştiinţei elementare, apoi a
nivelului operaţional-logic, a celui axiologic cu referire particulară la conştiinţa etică. Toate
aceste date se referă la momentul examinării actuale, la precizarea diagnosticului stării actuale
(modificată în mod esenţial sau nesemnificativ faţă de cea din momentul faptei) şi la aspectele
care influenţează sau nu discernământul, ca expresie a nivelului conştiinţei.
Se va trece în continuare la reconstituirea clinică a momentului faptei, solicitând ca
subiectul supus expertizei să relateze pe scurt conţinutul faptei, mobilul, modul de realizare,
circumstanţele de săvârşire, atitudinea premergătoare şi ulterioară faptei, redându-se pe cât
posibil afirmaţiile proprii cu privire la factorii determinanţi ai actului antisocial, motivările
acţiunilor sau inacţiunilor sale, încercările de disculpare, de simulare sau de disimulare,
exprimarea regretului sau, dimpotrivă, tendinţa de bravare, psihoplasticitatea morbidă,
revendicativitatea la fel ca şi indiferentismul, neparticiparea sau răceala afectivă, lipsa de
preocupare faţă de situaţia actuală şi în raport cu învinuirile aduse.
În continuare, se poate face o sinteză asupra trăsăturilor personalităţii actuale, la
caracterul motivaţiei actului antisocial, la principalele criterii psihopatologice care au modificat
personalitatea, conştiinţa şi discernământul din momentul faptei. În sprijinul acestei reconstituiri
şi în argumentarea unor constatări clinice, trebuie notate constatările investigaţiilor de
specialitate, de punerea în situaţie, conţinutul şi rezultatele probelor sau testelor psihologice, ale
tehnicilor proiective de personalitate, precum şi ale investigaţiilor paraclinice speciale
(electroencefalografice computerizate) etc.
Apreciem ca fiind necesare noţiunile cu caracter prognostic şi de semnificaţie diagnostică
referitoare la gradul de agresivitate, adaptabilitate şi recuperabilitate.
În situaţia în care subiectul a fost supus observaţiei clinice şi investigaţiilor de specialitate
în condiţii de internare, descrierea trebuie să realizeze o sinteză a foii de observaţie clinică în
care să se noteze evoluţia, rezultatele examinărilor paraclinice, simptomatologia înainte şi
eventual după tratamentul efectuat în vederea curăţirii tabloului psihic de fond de elementele cu
caracter reactiv funcţional supraadăugate.
În legătură cu obiectivele speciale ale expertizei la minori, acestea vor fi prezentate odată
cu metodologia pe care o implică această lucrare cu deosebit de importante implicaţii de asistenţă
preventivă şi curativă medico-social-juridică. La fel, vom face referiri aparte provin probleme
particulare ale expertizei pe care le ridică examinarea diferitelor categorii de bolnavi, în raport cu
specificul manifestărilor şi conţinutul psihopatologic al tulburărilor pe care le prezintă.
SINTEZA CONSTATĂRILOR – discuţia cazurilor şi concluziile expertizei. Trebuie să
semnalăm, de la început, necesitatea de ordin metodologic, în sensul de a prezenta concluzii
scurte ţi clare totodată, obligaţia de principiu de a răspunde la toate obiectivele puse expertizei
spre soluţionare, în măsura în care acestea nu depăşesc competenţa expertului şi nu-l obligă la
interpretări sau concluzionări judiciare.
Totodată, apreciem că trebuie găsite soluţii de înlăturare pe cât posibil a caracterului
arbitrar pe care însă mai persistă să-l aibă concluziile acestui gen de lucrare medico-legală
interdisciplinară. Aceste soluţii rezultă în parte din cele menţionate mai înainte, în legătură cu
modul în care trebuie formulate obiectivele şi cum trebuie dezvoltată partea descriptivă de fond.
În situaţia în care exprimarea concluziilor apare lapidară, în raport cu complexitatea problemelor
pe care le implică speţa respectivă şi când există tendinţa unor organe judiciare de a prelua în
mod automat, exclusiv concluziile, se poate introduce, la fel ca în raportul medico-legal de
autopsie sau traumatologie, capitolul de diagnostic psihopatologic funcţional simptomatologic,
80
care să cuprindă, pe lângă trăsăturile de fond ale personalităţii patologice, elementele de acest
ordin care explică afirmarea social-negativă la un moment dat ale acesteia şi, în plus, o discuţie a
cazului din care să rezulte legătura şi raportul de cauzalitate cu fapta antisocială sau infracţiunea
comisă.
După cum arătam, concluziile unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică trebuie
să răspundă, în mod obligatoriu, la următoarele probleme:
a)- Precizarea diagnosticului de fond şi a celui care se referă la starea actuală (cu excluderea
simulării). În legătură cu această concluzie ne referim la o etichetare completă şi concretă –
în măsura în care poate fi susţinută şi obiectivată prin descrierea clinică şi investigările
paraclinice şi de specialitate şi nu la o manifestare generică de tip „tulburări de
comportament”, necesitând ca orice manifestare funcţională să aibă fondul pa care apare sau
cadrul general în care poate apărea.
b)- Care sunt trăsăturile esenţiale ale personalităţii expertizatului, reflectate la diagnosticul
precizat şi reflectarea în comportament deviant? Ce tulburări sau manifestări funcţionale se
adaugă în prezent, pentru caracterizarea stării actuale?
c)- În ce stadiu evolutiv se află aceste tulburări, dacă ele au un caracter episodic, dacă ele au un
caracter episodic, dacă s-au declanşat în momentul săvârşirii faptei antisociale şi dacă
prezintă riscul de cronicizare sau agravare? Prin răspunsul la aceste întrebări se pune în
evidenţă nu numai caracterul motivaţiei antisociale (de ordin socio-psihologic,
psihopatologic sau cu caracter complex), dar şi conţinutul măsurilor ce vor fi recomandate de
comisia de expertiză pentru recuperarea şi reinserţia socială a subiectului.
d)- Dacă, prin structura patologică a personalităţii şi prin caracterul manifestărilor
comportamentale, favorizate de anumiţi factori endo- sau exogeni, subiectul analizat prezintă
periculozitate socială, potenţial infracţional sau de decompensare – precizare care stă la baza
argumentării caracterului măsurilor preventive, de combatere şi recuperare, care sunt propuse
sau către care se orientează comisia, în acest sens.
În vederea aprecierii responsabilităţii de către organele judiciare, în general şi în mod
special faţă de faptele săvârşite, concluziile trebuie să precizeze în plus:
a)- care este legătura de cauzalitate dintre trăsăturile personalităţii sau manifestările principale
ale afecţiunii psihice şi elementele constitutive ale actului infracţional (antisocial) şi
b)- Dacă aceste tulburări sau manifestări psihopatologice alterează conştiinţa (care dintre
nivelurile sale) şi implicit discernământul, cu referire precisă asupra capacităţii de apreciere
critică asupra conţinutului şi în special a consecinţelor faptelor comise.
CONCLUZIILE RAPORTULUI
81
a)- discernământul faţă de faptă păstrat, în momentul săvârşirii acesteia, echivalează cu
responsabilitatea sau conservarea capacităţii psihice de apreciere asupra conţinutului şi
consecinţelor social-negative ce pot decurge din săvârşirea ei;
b)- discernământul faţă de faptă scăzut, echivalează cu menţinerea responsabilităţii, însă cu
diminuarea capacităţii de apreciere critică asupra conţinutului şi uneori numai asupra
consecinţelor social-negative sau socialmente periculoase ce pot decurge din această faptă,
prin destrămarea sau alterarea nivelului conştiinţei axiologice, la care, prin componenta
etică exprimă de fapt conştiinţa socială, aşa cum se întâmplă, de exemplu, la personalitatea
imatură. În această categorie se includ şi acele cazuri care traduc alterarea capacităţii
psihice de exprimare liberă a voinţei sau a consimţământului, datorită naturii tulburărilor
psihice care, chiar dacă nu au influenţat semnificativ nivelul intelectual (funcţiile de
cunoaştere) traduc tulburări grave în sfera afectiv-volitivă, influenţând personalitatea prin
creşterea sugestibilităţii, influenţabilităţii, a gradului de dependenţă faţă de unele persoane
sau situaţii, şi având reflectarea negativă asupra personalităţii, în condiţiile concrete şi
favorizante din momentul comiterii faptei;
c)- discernământul faţă de faptă absent sau anulat sau abolit sau neformat, în momentul
săvârşirii faptei echivalează cu starea de iresponsabilitate sau lipsa capacităţii psihice de
apreciere critică asupra conţinutului, cât şi asupra urmărilor social-negative ce pot decurge
din comiterea acesteia. Precizăm că un studiu efectuat de noi a demonstrat că nu există
diferenţe semnificative în ceea ce priveşte simptomatologia, la subiecţii apreciaţi cu
„discernământ mult scăzut” şi „discernământ abolit”; studiul evidenţiază rolul medicilor în
judecata clinică şi nuanţarea situaţiilor prin argumentare riguroasă
Măsurile de siguranţă, deşi sunt luate faţă de persoanele care au săvârşit fapte prevăzute
de legea penală, au o incidenţă ce nu este determinată de existenţa răspunderii penale pentru
fapta săvârşită, ci de existenţa „stării de pericol” relevată de acea faptă. În acest sens art. 113 şi
114 Cod penal stabilesc două astfel de măsuri care au caracter medical, scopul lor fiind
înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte prevăzute de legea penală; ele
prevăd obligarea la tratament medical şi internarea medicală. Ca rezultat se urmăreşte în acest fel
înlăturarea „stării de pericol” şi obţinerea unei „stări de siguranţă”.
Menţionăm că starea de pericol, ce serveşte ca temei la luarea măsurilor, nu se confundă
cu pericolul social pe care-l prezintă fapta prevăzută de legea penală. Ea priveşte persoana
făptuitorului sau anumite lucruri în legătură cu fapta sa, ce constituie o ameninţare pentru viitor.
Măsurile de siguranţă cu caracter medical având caracter de sancţiune de drept penal,
luarea lor este, de regulă, de competenţa instanţelor judecătoreşti. Cu titlu provizoriu, ele pot fi
luate şi de către organele de urmărire penală. Măsura de siguranţă a obligării la tratament
medical poate fi luată faţă de făptuitor indiferent dacă acestuia i s-a aplicat sau nu o pedeapsă.
În ceea ce priveşte boala ori intoxicaţia cronică (art. 113 C.P.) ele trebuie constatate de
organele sanitare de specialitate, singurele care se pot pronunţa asupra existenţei situaţiilor ce
impun obligarea la tratament medical. Medicii specialişti pot aprecia dacă boala ori intoxicaţia
este cronică, dacă are un caracter de durată. Măsura se ia pe o durată nedeterminată.
În cazul încetării urmăririi penale, a scoaterii de sub urmărire penală sau când procesul
penal ia sfârşit în faţa instanţei de judecată şi se constată aici că fapta ce formează obiectul
învinuirii nu este prevăzută de legea penală sau nu a fost săvârşită de inculpat, măsura obligării
82
la tratament medical, luată provizoriu, va înceta, tratamentul în caz de necesitate urmând a fi
efectuat ca pentru orice alt bolnav psihic. Când măsura însoţeşte pedeapsa închisorii, tratamentul
se va efectua şi în timpul executării pedepsei în condiţiile legii.
În ce priveşte locul tratamentului, unitatea sanitară unde a fost repartizată persoana în
cauză pentru efectuarea tratamentului medical este obligată să comunice instanţei care a dispus
executarea, modul cum se comportă cei în cauză, dacă tratamentul este eficace sau dacă
tratamentul poate fi continuat în aceleaşi condiţii. Când comunicarea se referă la prezenţa
persoanei la tratament, atunci ea se face instanţei ce a dispus executarea. Celelalte date se
comunică instanţei care a dispus executarea numai dacă se află pe aceeaşi rază teritorială cu
unitatea sanitară. În caz contrar, comunicarea se face judecătoriei pe a cărei rază teritorială se
află unitatea sanitară. Când persoanele obligate la tratament medical se află în stare de detenţie,
comunicarea se face locului de detenţie. Dacă persoana faţă de care s-a luat măsura obligării la
tratament medical nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală.
Hotărârea instanţei poate fi atacată cu recurs, dar aceasta nu suspendă executarea măsurii.
Art. 114 C.P. prevede că atunci când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se
află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un
institut medical de specialitate, până la însănătoşire. Această măsură îşi găseşte temeiul în starea
de pericol ce decurge din alterarea capacităţii psiho-fizice şi de săvârşirea discernământul această
cauză a unor fapte prevăzute de legea penală. Spre deosebire de prevederile art. 113 C.P. în acest
caz măsura se ia când făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman, adică atunci când starea
psihofizică este grav alterată, din care cauză individul nu mai poate fi stăpân pe acţiunile sale.
Totodată, ceea ce justifică internarea este şi temerea gravă că făptuitorul dacă nu va fi internat,
va săvârşi şi alte avte antisociale; deci, se ajunge la concluzia că numai prin această măsură se
poate înlătura starea de pericol. În general, această măsură se ia în cazul bolnavilor irecuperabili.
Potrivit reglementărilor actuale, măsura internării medicale se ia de către instanţa care judecă pe
făptuitor pentru săvârşirea unei infracţiuni, după ce s-a efectuat o expertiză medico-legală care
constată că cel în cauză este bolnav mintal ori toxicoman. Odată stabilită măsura, cel în cauză
este privat de libertate, fiind internat într-o unitate medicală de specialitate, unde trebuie să se
supună tratamentului prescris.
Măsura prevăzută de art. 114 C.P. poate fi luată faţă de făptuitor indiferent dacă starea de
boală mintală ori toxicomania a existat în momentul în care subiectul săvârşea infracţiunea sau
survine după aceea.
Internarea medicală poate fi dispusă, după cum am arătat, şi în mod provizoriu în cursul
urmăririi penale sau al judecăţii, dacă procurorul sau instanţa de judecată constată în actele
dosarului că învinuitul sau inculpatul este bolnav mintal sau toxicoman.Această măsură de
precauţiune va fi luată când pericolul pe care-l prezintă făptitorul este iminent. Măsura va
rămâne în vigoare până la confirmarea ei de către instanţa de judecată.
Când intervine vreo cauză de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire
penală, procurorul va sesiza organele administrative pentru a dispune internarea medicală.
Dacă boala mintală intervine după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare,
înainte de începerea executării pedepsei, sau în timpul executării, se dispune amânarea executării
pedepsei sau întreruperea executării până la însănătoşire iar dacă făptuitorul este periculos, se ia
măsura internării medicale. Unitatea sanitară la care s-a făcut internarea are, pe lângă obligaţia de
a supune persoana la tratament adecvat, şi pe aceea de a încunoştiinţa judecătoria din raza
teritorială în cazul în care se consideră că internarea nu mai este necesară (art. 433 C.p.p.).
83
UNITATEA DE INVATARE 7
EXPERTIZA DE AMANARE-INTRERUPERE EXECUTARE PEDEAPSA
Definiţie
Expertiza medico-legală pentru amânarea/întreruperea executării pedepsei sau
suspendarea urmăririi penale/judecăţii pe motiv de boală este o activitate oficială, specifică
instituţiei medico-legale, ce constă în examinarea persoanelor, conform dispoziţiei organelor de
urmărire penală sau a instanţelor de judecată, pentru a stabili dacă, din punct de vedere medical,
persoana respectivă poate, în conformitate cu prevederile C.pr.pen.:
a) participa la desfăşurarea etapelor procesului penal: de urmărire penală
(art. 239 - suspendarea urmăririi penale) sau de judecată (art. 303 - suspendarea judecăţii);
b) efectua pedeapsa, la care a fost condamnată:
- la locul de muncă, sau
- prin închisoare (art. 453 - amânarea;art. 455 - întreruperea).
Se consideră că o persoană se află, din punct de vedere medical (datorită stării de boală), în
imposibilitatea de a:
- efectua pedeapsa în regim de detenţie, dacă :
• patologia pe care o prezintă nu poate beneficia de asistenţă medicală calificată în cadrul
reţelei sanitare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, comparabilă cu terapia administrată
în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii (pentru aceeaşi afecţiune) care să înlăture riscul
decesului sau al apariţiei unor complicaţii grave, imposibil de remediat ulterior, după executarea
pedepsei;
• reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nu poate asigura internarea de
scurtă durată, sub pază la o unitate sanitară de profil ( ce nu aparţine Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor) în vederea rezolvării unei stări acute sau cronice, al cărei tratament nu mai poate
fi temporizat;
• se află într-o stare terminală datorită evoluţiei nefavorabile a unor boli cronice, iar
deznodământul infaust este scontat;
-participa la desfăşurarea urmăririi penale sau a judecăţii dacă:
• boala de care suferă este gravă şi necesită internare imediată în spital datorită riscului de a
surveni decesul sau a unor complicaţii infirmizante;
• se află în stare terminală în urma evoluţiei unei afecţiuni grave (cancer, ciroză hepatică etc),
cu deces previzibil.
Particularităţile expertizei:
Din prevederile legale, menţionate în C.pr.pen., şi legislaţia medico-legală, se pot
desprinde următoarele elemente ce caracterizează expertiza pentru amânarea/întreruperea
executării pedepsei sau suspendarea urmăririi penale/judecăţii pe motiv de boală:
1. expertiza medico-legală este o activitate oficială, caracter ce se materializează prin faptul
că acest tip de expertiză se efectuează numai:
- în baza unui document (ordonanţă, rezoluţie motivată, încheiere de şedinţă) ce provine de la
un organ de urmărire penală sau de la o instanţă de judecată şi numai
- în cadrul instituţiei medico-legale (Serviciu medico-legal judeţean, Institut de medicină
legală, I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti).
84
Documentul prin care a fost dispusă expertiza medico-legală, trebuie să prezinte:
- antetul şi ştampila unităţii emitente;
- numărul de înregistrare/numărul de dosar;
- data emiterii şi eventual termenul următor;
- elementele referitoare la persoana ce urmează a fi examinată:
• date de identitate: nume, prenume (eventual pseudonime sau poreclă);
• data naşterii;
• prenumele părinţilor;
• dacă se află în stare de libertate sau de detenţie (în acest caz se va menţiona locul
de deţinere);
• calitatea de: învinuit, inculpat sau condamnat;
- numele şi titlul/gradul (în clar) al persoanei care a solicitat expertiza cu semnătura
acesteia;
85
efectua la nivelul unităţii medico-legale teritoriale, în funcţie de domiciliul sau
locul de deţinere unde se află persoana respectivă şi anume la
• Serviciul judeţean de medicină legală;
• Institutul de medicină legală teritorial;
• Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" Bucureşti in
cadrul primei comisii.
- noua expertiză medico-legală pentru amânarea/întreruperea executării
pedepsei sau suspendarea urmăririi penale/judecăţii pe motiv de boală se
efectuează numai la Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici"
Bucureşti, de către o comisie, alta decât cea care a efectuat prima expertiză, atunci
când:
• există motive temeinice de contestaţie a primei expertize;
• au fost propuse perioadele de amânare/întrerupere a executării pedepsei ori de
suspendare de urmăririi penale/judecăţii pe motive medicale, pe care au dreptul să
le recomande comisiile medico-legale ce efectuează prima expertiză.
Comisiei de nouă expertiză poate propune orice interval de timp şi oricâte perioade de
amânare/întrerupere a executării pedepsei sau suspendare a urmăririi penale/judecăţii pe motiv
de boală, până când starea de sănătate a persoanei respective se va ameliora iar aceasta va putea
executa pedeapsa sau va fi posibilă reluarea urmăririi penale sau a judecăţii.
4.2. conform competenţei funcţionale:
- comisiile medico-legale care efectuează prima expertiză (de la nivelul
serviciilor judeţene de medicină legală, institutelor de medicină legală sau
Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" Bucureşti - prima
comisie) pot propune (pentru aceeaşi persoană şi indiferent de numărul dosarului
penal !) numai două perioade de câte cel mult 3 luni de zile fiecare (de
amânarea/întreruperea executării pedepsei sau suspendarea urmăririi
penale/judecăţii); dacă în concluziile raportului de primă expertiză medico-legală
nu se propune nici o perioadă de amânare/întrerupere a executării pedepsei
sau de suspendare a urmăririi penale/judecăţii pe motiv de boală, pot fi
efectuate la nivel local oricât de multe expertize pentru aceeaşi persoană.
în situaţia în care prima expertiză a fost efectuată la nivelul:
• serviciului judeţean de medicină legală, după ce au fost propuse două
perioade de amânare/întrerupere a executării pedepsei ori de suspendare
(de câte cel mult 3 luni de zile fiecare), institutul de medicină legală
teritorial are dreptul de a mai efectua o expertiză aceleiaşi persoane şi, în
cazul în care consideră că se impune, mai poate propune o perioadă de
maxim 3 luni de zile;
• institutului de medicină legală teritorial sau în cadrul primei comisii
din Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" Bucureşti
nu pot fi propuse mai mult de două perioade de amânare/întrerupere ori
suspendare de câte cel mult 3 luni de zile fiecare.
- noua expertiză medico-legală este efectuată de o comisie unică pe ţară care,
aşa cum am precizat funcţionază numai în cadrul din Institutului Naţional de
Medicină Legală „Mina Minovici" Bucureşti.
86
Acesta comisie, spre deosebire la comisiile de primă expertiză, poate
propune orice interval de timp şi oricâte perioade de amânare/întrerupere a
executării pedepsei sau suspendare a urmăririi penale/judecăţii pe motiv de boală,
respectiv până când starea de sănătate a persoanei în cauză se va ameliora iar
aceasta va putea executa pedeapsa sau va fî posibilă reluarea urmăririi penale sau
a judecăţii. Trebuie precizat că:
- prin concluziile raportului comisiei de nouă expertiză sunt anulate orice alte
concluzii contrare întocmite de o comisie de primă expertiză;
- după întocmirea unui raport de nouă expertiză, comisiile teritoriale de primă
expertiză nu mai pot efectua, aceleiaşi persoanei alte raporte de expertiză vizând
amânarea/întreruperea executării pedepsei sau suspendarea urmăririi
penale/judecăţii pe motiv de boală; în cazul în care vor primi solicitări, din partea
instanţelor de judecată în acest sens, comisiile teritoriale de primă expertiză îşi
vor declina competenţa.
Bibliografie
1. GC Curca, Medicina legala. Curs. Ed. Tehnoplast 1996
2. Dan Dermengiu, Patologie medico-legala, Ed. Viata Romaneasca, 2004
3.GC Curca, Manual de constatare a decesului. Certificatul medical constatator al
decesului. Ed. Universitara, 2008
4. Simpson's Forensic Medicine by Jason Payne-James (Nov 1, 2011)
5. Forensic Pathology, Second Edition (Practical Aspects of Criminal & Forensic
Investigations) by Vincent J. M. Di Maio and Dominick J. Di Maio (Jun 28, 2001)
87