04_DREPTUL DE PROPRIETATE

PROPRIETATEA SI • PROPRIETATEA - CONCEPT DEOSEBIT DE COMPLEX, CU MULTIPLE SEMNIFICAŢII

DREPTUL DE DE ORDIN ISTORIC, SOCIOLOGIC ŞI JURIDIC, AFLAT ÎNTR-O PERMANENTĂ
PROPRIETATE EVOLUŢIE

• DEŞI ÎN LIMBAJUL COMUN ACESTE DOUĂ NOŢIUNI SE CONFUNDĂ, NU SE POATE

PUNE SEMNUL EGALITĂŢII ÎNTRE PROPRIETATE, CA RELAŢIE ECONOMICĂ, ŞI
DREPTUL DE PROPRIETATE, CA RAPORT JURIDIC

• RELAŢIA ECONOMICĂ DE PROPRIETATE ÎNSEAMNĂ ÎNSUŞIREA PREMISELOR

NATURALE ALE ORICĂREI PRODUCŢII

• PROPRIETATEA ESTE EXPRESIA JURIDICĂ A RAPORTURILOR CE REZULTĂ DINTR-

UN SISTEM ECONOMIC DETERMINAT

• PROPRIETATEA S-A TRANSFORMAT ÎN RELAŢIE SOCIALĂ DE ÎNSUŞIRE, IAR

CÂND ACEASTĂ RELAŢIE SOCIALĂ A FOST CUPRINSĂ ÎN NORME JURIDICE EA A
DEVENIT RAPORT JURIDIC, ANUME DREPT DE PROPRIETATE
 CONSTITUŢIA ROMÂNIEI
DREPTUL DE – TITLUL II DIN CONSTITUŢIA ROMÂNIEI REVIZUITĂ, INTITULAT
PROPRIETATE „DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE", LA
CAPITOLUL II REGLEMENTEAZĂ DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE
FUNDAMENTALE

– ART. 44 conţine dispoziţii de principiu privitoare la

• condiţiile în care cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de
proprietate privată asupra terenurilor,
• exproprierea pentru cauză de utilitate publică,
• modul în care o autoritate publică poate folosi subsolul oricărei
proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general,
• obligaţiile ce decurg din raporturile de vecinătate şi cele de protecţie
a mediului,
• posibilitatea confiscării, numai în condiţiile legii, a bunurilor
destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii,
precum şi
• regula potrivit cu care averea dobândită în mod licit nu poate fi
confiscată.
• Dreptul de proprietate apare ca un drept fundamental al cetăţenilor
ţării, înscris printre celelalte drepturi şi libertăţi publice fundamentale
recunoscute şi apărate de orice constituţie democratică modernă

• Constituţia reglementează formele fundamentale ale dreptului de

proprietate în România - proprietatea publică şi proprietatea privată
- şi liniile generale ale regimului lor juridic
• CODUL CIVIL ROMÂN DE LA 1864
– art. 480 fostul C.C. încerca să dea o definiţie dreptului de
proprietate, spunând că acesta este dreptul ce are cineva de a se
bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în
limitele determinate de lege

– art. 481 fostul C. Civ. prevedea că nimeni nu poate fi silit a ceda

proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi
printr-o dreaptă şi prealabilă despăgubire, ceea ce înseamnă că
textul formula principiul exproprierii pentru cauză de utilitate
publică
• NOUL COD CIVIL
– cartea a III-a a noului Cod Civil este consacrată materiei bunurilor

– art. 552 NCC enunţă „drepturile reale în general”, potrivit cu care

proprietatea este publică sau privată, fiind astfel puse în lumină
categoriile fundamentale ale dreptului de proprietate în dreptul
civil român

– titlurile următoare ale aceleiaşi cărţi reglementează succesiv

dreptul de proprietate privată, dezmembrămintele acesteia,
fiducia, administrarea bunurilor altuia, dreptul de proprietate
publică, publicitatea imobiliară prin cartea funciară şi posesia
DEFINIŢIA • LITERATURA JURIDICĂ DE SPECIALITATE –
DREPTULUI DE – dreptul de proprietate se definește prin punerea în evidenţă a
PROPRIETATE atributelor pe care acesta le conferă titularului său: posesia,
folosinţa şi dispoziţia

• NOULUI COD CIVIL ROMÂN - ART. 555 defineşte numai dreptul de

proprietate privată ca fiind
– dreptul titularului de a poseda, a folosi şi a dispune de un bun în
mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege,
precizând că, în condiţiile legii, el este susceptibil de modalităţi şi
dezmembrăminte, după caz
• dreptul de proprietate se concretizează în următoarele elemente:

– sub aspect economic - este un drept de apropriere a unor bunuri,

corporale sau incorporale/necorporale

– exprimă o relaţie socială de apropriere

– cuprinde în conţinutul său atributele posesiei, folosinţei şi

dispoziţiei,

– atributele dreptului de proprietate sunt exercitate de proprietar

prin puterea şi în interesul său propriu
CARACTERELE dreptul de proprietate este un drept
JURIDICE ALE
DREPTULUI DE
absolut - este unicul drept care conferă titularului său exerciţiul
PROPRIETATE
tuturor prerogativelor sale - posesia, folosinţa şi dispoziţia

exclusiv - proprietarul este îndreptăţit să exercite singur toate

prerogativele conferite de acest drept

perpetuu - durează atâta vreme cât subzistă bunul care îi formează

obiectul
REGIMUL JURIDIC • DREPT DE PROPRIETATE PUBLICĂ, ce aparţine, în
AL DREPTULUI DE regim de drept public, statului şi unităţilor
PROPRIETATE
administrativ-teritoriale,

• DREPT DE PROPRIETATE PRIVATĂ, ce poate aparţine

oricărui subiect de drept
 subiectele de drept public - statul şi unităţile administrativ-teritoriale - pot
PROPRIETATE
constitui cu privire la bunurile proprietatea lor publică următoarele
PUBLICA
drepturi corespunzătoare (art. 866 NCC):

– DREPTUL DE ADMINISTRARE
– DREPTUL DE CONCESIUNE
– DREPTUL DE FOLOSINŢĂ CU TITLU GRATUIT
 dreptului de proprietate privată, indiferent de titular - subiectele de drept
PROPRIETATE PRIVATA public sau persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat - îi
corespund dezmembrămintele acestuia, respectiv:

DEZMEMBRĂMINTELE • dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt acele drepturi reale

DREPTULUI DE deținute asupra unui bun al altei persoane
PROPRIETATE
• conferă titularului lor numai o parte din atributele dreptului de
proprietate, de regulă cel al folosinței bunului

• dezmembramintele dreptului de proprietate sunt reglementate in

noul cod civil in titlul iii, art. 693-772, și sunt :
– DREPTUL DE UZUFRUCT
– DREPTUL DE UZ
– DREPTUL DE ABITAŢIE
– DREPTUL DE SERVITUTE
– DREPTUL DE SUPERFICIE
• dezmembrămintele dreptului de proprietate pot lua naştere prin mai
multe moduri, dintre care mai importante sunt:

– prin voinţa omului exprimată prin acte intre vii (convenţii,

contracte) sau pentru succesiune (testament)
– prin uzucapiune (forme de dobândire a unei proprietăți prin
posesia neîntreruptă într-un anume timp prevăzut prin lege)
– prin destinaţia proprietății (forma și scopul folosinței)
– prin act administrativ emis de autoritatea competentă
– prin lege
DREPTUL DE ART. 703-748 NCC
UZUFRUCT
• dreptul de uzufruct este definit ca fiind acel drept real principal,
esenţialmente temporar, care conferă titularului său numit
uzufructuar, dreptul de a exercita asupra bunului sau bunurilor altuia
atributele posesiei şi folosinţei, cu obligaţia de a le conserva
substanţa şi de a le restitui proprietarului la încetarea dreptului de
uzufruct
DREPTUL DE UZ ŞI ART. 749-754 NCC
DREPTUL DE • dreptul de uz şi dreptul de abitaţie reprezintă varietăţi ale
ABITAŢIE uzufructului, conferind titularului lor posibilitatea de a folosi lucrul
altuia şi de a-i culege roadele, dar această activitate trebuie
desfăşurată numai în măsura în care sunt necesare nevoilor lui şi ale
membrilor familiei sale

• dreptul de uz - drept real asupra unui bun în virtutea căruia o

persoană numită uzuar poate să-l folosescă şi adică să-i culeagă
fructele numai în măsura satisfacerii nevoilor pesonale şi ale familiei
sale

• dreptul de abitaţie - drept real în temeiul căruia titularul său poate

folosi o locuinţă, o casă, un spaţiu locativ în general, ce aparţine unei
alte persoane
 dreptul de superficie este o institutie reglementata expres in NOUL COD
DREPTUL DE
CIVIL in art. 693-702
SUPERFICIE

• dreptul de a avea sau de a edifica o constructie pe terenul altuia,

deasupra ori in subsolul acelui teren, asupra caruia superficiarul
dobandeste un drept de folosinta

• dobandirea dreptului de superficie, potrivit reglementarii din noul cod

civil, se poate face prin act juridic (act unilateral, precum testamentul,
sau conventie), precum si prin uzucapiune sau prin alt mod prevazut
de lege
• in toate cazurile se aplica dispozitiile privind cartea funciara
 ART. 755- 772 NCC
DREPTUL DE
SERVITUTE • drept real, accesoriu, perpetuu si indivizibil, instituit printr-un act
unilateral sau bilateral de vointa, care confera proprietarului unui
imobil (denumit fond dominant) unele prerogative asupra imobilului
(denumit fond aservit) apartinand altui proprietar, obligat sa suporte
sarcinile impuse in favoarea fondului dominant, altele decat cele ce
reprezinta limitari normale ale dreptului de proprietate, determinate
de ocrotirea unor interese sociale si asigurarea unei bune vecinatati

• sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil
avand alt stapan

• servituti propriu-zise (dezmembraminte ale dreptului de proprietate)

sunt numai cele stabilite prin fapta omului
 • servituti naturale - servitutile care se nasc din situatia/starea naturala
DUPA IZVORUL LOR a doua fonduri
SAU DUPA MODUL • servitutea de scurgere a apelor naturale,
LOR DE • servitutea de izvor,
CONSTITUIRE,
• servitutea de granituire,
SERVITUTILE SE
CLASIFICA IN: • servitutea de ingradire

• servituti legale - servitutile stabilite prin lege, fie in interesul public

(servituti edilitare), fie in interesul particularilor, adica in interesul
asigurarii bunei vecinatati
• servitutea privind distanta plantatiilor,
• a lucrarilor intermediare pentru diferite constructii,
• servitutea de vedere,
• picatura stresinilor,
• servitutea de trecere etc
• servitutile stabilite prin fapta omului - servitutile constituite prin act
juridic (contract sau testament), prin destinatia proprietarului si prin
uzucapiune
• sunt nelimitate, ca o consecinta a principiului libertatii
contractuale
DUPA OBIECT SAU • servituti pozitive - servitutile care indreptatesc pe proprietarul
DUPA CONTINUT, fondului dominant sa faca anumite acte de folosinta asupra fondului
SERVITUTILE SE aservit
CLASIFICA IN: • servitutea de trecere sau de a lua apa din izvorul sau
fantana care se afla pe fondul aservit

• servituti negative - servitutile care impun proprietarului fondului

aservit o obligatie de „a nu face” in exercitarea atributelor dreptului
sau de proprietate,
• servitutea „non aedificandi” (de a nu construi), servitutea
„non altius tollendi” (de a nu cladi peste o anumita
inaltime), de nu deschide o fereastra (servitutea de
vedere), de a nu planta la mai putin de o anumita distanta
etc
IN RAPORT CU • servituti continue - servitutile pentru a caror exercitare si mentinere
MODUL DE nu este nevoie de fapta omului
EXECUTARE, • servitutea de apeduct,
SERVITUTILE SE • servitutea de scurgere a apelor naturale,
CLASIFICA IN:
• servitutea de vedere etc

• servituti necontinue - servitutile care, pentru a fi exercitate, este

nevoie de faptul actual al omului
• servitutea de trecere,
• de a lua apa dintr-un izvor,
• de a paste vitele etc.
 • servituti aparente - servitutile care se manifesta prin semne
IN RAPORT CU
exterioare
MODUL DE
MANIFESTARE, • un drum, o usa, o fereastra, un apeduct etc.
SERVITUTILE SE
CLASIFICA IN: • servituti neaparente - servitutile care nu se manifesta printr-un semn
exterior –
• toate servitutile negative

numai servitutile continue si aparente se pot dobandi prin uzucapiune si

prin destinatia proprietarului

IN RAPORT DE daca sunt stabilite in folosul unei cladiri sau in folosul unui teren,
FOLOSINȚĂ servitutile sunt de doua feluri:
• servituti urbane si
• servituti rurale