7 GRESELIN IN EDUCATIA COPIILOR

Expertul în leadership, psihologul și autorul de best-sellere Tim Elmore a descoperit pe parcursul cercetărilor sale
câteva greșeli de educație comune pe care le fac mulți părinți. Aceste greșeli de educație au efectul unic de a-i
programa pe copii la neîncredere în forțele proprii, limitându-le șansele de a avea succes în carieră și în viața
personală.
Vă prezentăm șapte greșeli de educație răspândite care îi împiedică pe copii să reușească în viață.

1. Nu le permitem copiilor să-și asume riscuri.Trăim într-o lume modernă plină de pericole. Sloganul
„Siguranța mai presus de orice” crește frica părinților de a-și pierde copiii, motiv pentru care îi înconjoară cu o
grijă totală. Psihologii europeni au constatat că, atunci dacă cei mici nu se joacă pe stradă, dacă nu au căzut și
nu și-au julit genunchii, ulterior, când devin adulți, suferă frecvent de fobii. Copiii trebuie să cadă de mai multe ori
pentru a înțelege că acest lucru este normal. Adolescenții trebuie să se despartă de primul iubit și să
supraviețuiască acestei relații, pentru a ajunge la maturitate emoțională, care este esențială pentru o relație de
durată. Eliminând riscurile din viața copiilor, adulții le asigură dezvoltarea aroganței, dar și a unei stime de sine
scazute în viitor.

2. Le sărim în ajutor prea repede. Generația tinerilor de astăzi nu și-a dezvoltat anumite deprinderi pe
care le aveau copiii de acum 30 de ani. Atunci când le sărim prea repede în ajutor și îi înconjurăm cu prea multă
„grijă”, îi privăm pe copii de necesitatea de a găsi o rezolvare a unor situații dificile. Mai devreme sau mai târziu,
copiii se obișnuiesc cu faptul că întotdeauna cineva îi va salva: „Dacă voi face o greșeală sau nu-mi voi atinge
scopul, adulții vor corecta situațai și vor suporta consecințele”. Asta în ciuda faptului că, în realitate, lumea
relațiilor dintre adulți este construită diferit. Copiii riscă astfel să fie inadaptați la viață de adult.

3. Ne exprimăm prea ușor admirația pentru ei. Mișcarea pentru creșterea stimei de sine a început cu
generația baby-boomer, iar în 1980 a ajuns și în școli. Regula potrivit căreia fiecare participant primește câte o
cupă îi permite copilului să se simtă special. Însă studiile psihologilor moderni arată că această metodă de
stimulare are și consecințe nedorite. După o perioadă, copilul observă că singurele persoane care îl consideră
extraordinar sunt mama și tatăl său, iar restul nu sunt de aceeași opinie. Atunci, copilul începe să aibă îndoieli în
legătură cu obiectivitatea părinților. Îi place să audă laude, însă își dă seama că acestea nu au legătură cu
realitatea. În timp, un asemenea copil învață să trișeze, să exagereze și să mintă, pentru a evita o realitate
inconfortabilă. Deoarece pur și simplu nu este obișnuit să facă față dificultăților.

4. Îi permitem sentimentului de vinovăție să acopere comportamentul corect. Copilul nu trebuie să vă

iubească în fiecare minut. El va trebui să depășească o mulțime de probleme în această viață, iar răsfățul ar
putea fi o piedică pe acest drum. Prin urmare, spuneți copiilor „nu” și „nu acum”, astfel încât ei să învețe să lupte
pentru îndeplinirea dorințelor și nevoilor lor. În cazul familiilor cu mai mulți copii, de regulă, părinții consideră
incorect să-l recompenseze pe un copil și să-i lipsească de recompense pe ceilalți. Dar a-i recompensa mereu pe
toți este un obiectiv nerealist. Din cauza unor asemenea acțiuni, copiii ratează oportunitatea de a afla că
succesul depinde de propriile noastre eforturi și fapte bune. Gândiți-vă de două ori înainte de a vă recompensa
copiii cu o vizită la mall. Atunci când relația cu copiii se bazează doar pe stimulente materiale, aceștia nu vor
simți nicio motivație intrinsecă, nici iubire necondiționată.

5. Nu le împărtășim greșelile din trecutul nostru. Va veni, la un moment, dat, ziua când adolescentul va
dori neapărat să-și „desfacă aripile” și să-și facă propriile cucuie. Și adultul trebuie să le permită să facă acest
lucru. Asta nu înseamnă că nu-i vom ajuta pe copii să se orienteze printre lucrurile și evenimentele necunoscute.
Împărtășiți cu copiii greșelile pe care le-ați făcut la vârsta lor, dar evitați discuțiile excesiv de moralizatoare despre
fumat, alcool și droguri. Copiii trebuie să fie gata să se confunte cu adversitățile vieții și să fie capabili să suporte
consecințele deciziilor pe care le iau. Spuneți-le ce ați simțit atunci când v-ați confruntat cu situații similare, ce v-a
ghidat în acțiunile voastre, ce lecții ați învățat.

1
6. Confundăm inteligența și talentul cu maturitatea. Inteligența este folosită deseori ca un indicator a
maturității copilului. În consecință, părinții cred că un copil inteligent este pregătit să înfrunte lumea reală. Nu este
așa. De exemplu, unii sportivi profesioniști sau staruri de la Hollywood, deși sunt persoane extrem de talentate,
sunt implicate în scandaluri publice. Nu considerați că aveți un copil talentat în toate. Nu există nicio vârstă
magică a responsabilității, la fel cum nu există vreun îndrumar care să vă spună care este momentul perfect
pentru a-i conferi copilului mai multă libertate într-un anumit domeniu. În schimb, există o regulă bună: urmăriți
alți copii de vârsta copiilor voștri. Dacă observați că majoritatea colegilor copiilor voștri sunt cu mult mai
independenți, probabil că împiedicați dezvoltarea independenței sale.

7. Noi înșine nu facem ceea ce îi învățăm pe copii. Ca părinți, trebuie să modelăm viața pe care ne-o
dorim pentru copiii noștri. Acum, noi suntem liderii familiilor noastre, de aceea trebuie să fim sinceri în relațiile cu
cei din jurul nostru. Fiți atent la comportamentul vostru, deoarece acesta este mereu analizat de copiii voștri.
Dacă nu veți respecta regulile pe care le stabiliți, copiii vor ști că acestea pot fi încălcate și de către ei. Arătați-le
copiilor ce înseamnă să fii fericit și să te bucuri ajutându-i pe alții. Faceți astfel încât să lăsați în urmă oameni și
locuri mai bune și copiii voștri vor face același lucru.