REŢEAUA NAŢIONALĂ DE STAŢII GPS PERMANENTE A ROMÂNIEI

PETRE IULIU DRAGOMIR1, TIBERIU RUS2, PAUL DUMITRU3

1
- Prof.univ.dr.ing., Director ANCPI-DGC; 2 – S.l.dr.ing., Consilier ANCPI-DGC; 3 – Prep.ing., Consilier ANCPI-DGC

Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI)

Direcţia de Geodezie şi Cartogafie (DGC)
Splaiul Independenţei 202A
Tel : +40-21-222.29.04 ; 212.73.39 Fax : +40-21-222.52.24
E-mail : petre.dragomir@ancpi.ro, rus@utcb.ro, paul.dumitru@ancpi.ro Web : http://www.ancpi.ro

Abstract
National Agency for Cadastre and Land Registration contributes to the realization of the 3D
reference systems in Romania. One of the modern network included in Romanian geodetic
netoworks it is the National Network of GNSS Permanent Stations (NN-GPS). Based on the
previous experience and last developments, the authors presents the importance of GNSS
technology, the objectives of NN-GPS and realization steps. The actual status of the NN-GPS it is
introduced from theoretical and technological point of view. Starting from practical results the
application area should be increased based on the posibilities offered by GNSS permanent stations,
in particular by D-GNSS/RTK applications. Future development plans are mentioned including the
projects related with NN-GPS (CERGOP2/Environment, EUPOS).

1. Introducere
Sistemul Naţional de Referinţă Spaţială este constituit din totalitatea reţelelor de referinţă
incluzând:
♦ Reţele de control pe orizontală (2D);
♦ Reţele de control pe verticală (1D);
♦ Reţele GNSS (3D);
♦ Reţele gravimetrice (1D).
Reţelele de control pe orizontală sunt considerate la momentul actual, reţelele de triangulaţie-
trilateraţie realizate cu ajutorul tehnologiilor de măsurare clasice (teodolite, instrumente electronice
de măsurare a unghiurilor şi distanţelor s.a.). Dezavantajul major al acestor tipuri de reţele este
precizia absolută şi relativă neomogenă, care în acelaşi timp nu mai satisface în prezent cerinţele
multor aplicaţii. Precizia de determinare a coordonatelor planimetrice este de ordinul a 5÷15 cm.
Reţelele de control pe verticală sunt considerate reţelele de nivelment realizate până în prezent
(prin metoda nivelmentului geometric de precizie, cu ajutorul unor instrumente specifice denumite
nivele) şi care asigură în cea mai mare măsură cerinţele de precizie curente pentru majoritatea
tipurilor de aplicaţii realizate în ţara noastră. Precizia de determinare a cotelor este de ordinul a
1÷50 mm.
Dezavantajele majore al acesor reţele sunt generate de faptul că reperii care materializează punctele
acestor reţele nu au determinate în majoritatea cazurilor şi coordonate planimetrice, iar o mare parte
a acestor reperi nu poate fi staţionată (în special în localităţi unde reperii sunt încastraţi în
construcţii). Cerinţele de staţionare în punctele reţelei de nivelment apar ca urmare a concepţiei de
unificare a Reţelelor de control pe orizontală cu cele de control pe verticală, în special pe baza
tehnologiilor de tip GNSS1.
Reţelele de control GNSS tridimensionale sunt reţelele de referinţă spaţială (3D) realizate
cu ajutorul poziţionării utilizând Sisteme de Navigaţie Globală cu Sateliţi (GNSS – Global
Navigation Satellite Systems). Avantajele majore ale acestor reţele de control sunt furnizate de
determinarea unor poziţii 3D într-un sistem de coordonate unic (pentru planimetrie şi altimetrie),
precizia relativă ridicată obţinută (5÷20mm) şi posibilitatea de determinare a unor vectori spaţiali cu
lungimi de zeci de kilometri fără cerinţe de vizibilitate. Dezavantajul major al acestor reţele de
control este datorat sistemelor de referinţă utilizate, care sunt referite la un elipsoid geocentric
(WGS84, GRS80) care nu coincide cu cel aflat în vigoare în prezent la noi în ţară (Krasovski).
De aici rezultă, în cazul menţinerii actualelor Sisteme de Referinţă Naţionale (pentru planimetrie –
sistem Stereografic 1970 şi pentru altimetrie – sistem Marea Neagră 1975), două probleme care
necesită a fi rezolvate:
- trecerea coordonatelor elipsoidale de pe elipsoidul utilizat în Reţelele GNSS pe elipsoidul
naţional;
- trecerea altitudinilor elipsoidale de pe elipsoidul utilizat în Reţelele GNSS în sistemul de
altitudini naţional ( M.N.1975).
Rezolvarea celor două probleme este posibilă existând mai multe variante de rezolvare2.
A doua problemă – cea a conversiei altitudinilor elipsoidale, nu va fi rezolvată pe deplin până când
nu va fi determinat în România şi un (cvasi)geoid. Iar acest lucru este dependent la rândul său în
mare măsură, de realizarea Reţelei gravimetrice la o densitate corespunzătoare determinării
(cvasi)geoidului cu o precizie relativă de ordinul centimetrilor.
Reţelele gravimetrice sunt mulţimi de puncte materializate în teren, cărora li s-au
determinat, prin metode de măsurare specifice, parametrii care descriu câmpul fizic asociat. In
concepţia actuală privind realizarea Sistemului Naţional de Referinţă Spaţială, acest tip de reţele
sunt utile în special pentru rezolvarea celei de-a doua probleme menţionate în paragraful precedent
(determinarea cvasigeoidului României). Precizia determinărilor relative de gravitate este în prezent
de ordinul a câtorva microgali. O problemă de clarificat în prezent este cea a „clasificării” unor
informaţii legate de aceste reţele de referinţă: condiţiile, modul de acces şi manipulare a acestor
informaţii.
In prezent, la nivelul ANCPI este cristalizată o concepţia coerentă de realizare a unei Reţele
de control GNSS în România, care să asigure cerinţe maxime de precizie şi încredere pentru o
reţea spaţială (3D). Pornind de la această reţea de referinţă se vor “constrânge” reţelele de control
pe orizontală, astfel încât şi acestea să se apropie de precizia obţinută în reţelele de control GNSS.
Pe de altă parte, după determinarea (cvasi)geoidului în zona ţării noastre, se va putea realiza şi
conversia altitudinilor elipsoidale determinate prin măsurători GNSS.

2. Concepte privind realizarea Reţelei Naţionale de Referinţă prin tehnologie GNSS

2.1. Generalităţi privind măsurătorile GNSS

Sistemele GNSS (Global Navigation Satellite Systems) sunt sisteme de poziţionare
tridimensională bazate pe măsurători cu ajutorul semnalelor radio transmise de sateliţii unor sisteme
de poziţionare globală: NAVSTAR-GPS (SUA), GLONASS (Rusia), GALILEO (viitor sistem

1
GNSS – Global Navigation Satellite Systems – Sisteme de Navigaţie Globală cu Sateliţi
2
O concepţie generală la nivel european privind realizarea unui sistem de referinţă geospaţial comun şi standardizare a
fost dezvoltată deja în cadrul Comitetului Tehnic ISO/TC 211 Geographic Information (http://www.isotc211.org), care
şi-a început activitatea de standardizare în domeniul informaţilor geografice digitale în anul 1994, incluzând acum 5
Grupe de Lucru (WG) şi peste 20 de teme de lucru (WI – Working Items).
European). In urma prelucrării observaţiilor GNSS rezultă poziţia staţiei in coordonate carteziene
(X,Y,Z) sau elipsoidale (latitudine, longitudine şi cotă elipsoidală).
In prezent sistemul GPS este alcătuit din sateliţii blocurilor II, IIA şi IIR. Pentru utilizatori
există două moduri de a accesa serviciile de poziţionare GPS şi anume: Serviciul de Poziţionare
Standard (Standard Positioning Service - SPS) şi Serviciul de Poziţionare Precisă (Precise
Positioning Service – PPS). SPS se bazează pe codul C/A ( Course/Acquisition) numai pe frecvenţa
L1, iar PPS se bazează pe codul P (Precise Code) transmis pe ambele frecvenţe L1 şi L2.
Având în vedere criptarea introdusă pentru modul PPS pentru sateliţii din blocul II, IIA şi
IIR, ca metodă de restricţionare a accesului, SPS este singura opţiune utilizabilă în orice moment
pentru marea majoritate a utilizatorilor civili. Există două metode prin care se poate determina
poziţia unei staţii: poziţionare absolută şi relativă (fig.1) . In metoda de poziţionare absolută, sunt
procesate datele de la o singură staţie pentru a determina coordonatele tridimensionale (X, Y, Z)
într-un sistem de referinţă geocentric (WGS-84, PZ90). Precizia curentă pentru determinarea
poziţiei absolute utilizând tehnologia GPS variază între 50cm şi 10m (1σ) depinzând de precizia
efemeridelor şi durata observaţiilor.

Sat.2
Sat.3

Sat.1 Sat.4

Receptor B
(poziţie necunoscută)

Receptor A
(poziţie cunoscută) B
ΔAB

Poziţionare relativă
A

Poziţionare absolută

Elipsoid

Geocentru

Figura 1 – Poziţionarea absolută şi relativă

 Pentru realizarea măsurătorilor geodezice cu precizii sub un dm este obligatorie utilizarea
tehnicii de poziţionare relativă. Prin această metodă, două sau mai multe receptoare GPS
recepţionează simultan semnale de la un acelaşi set de sateliţi. Inregistrările sunt prelucrate pentru
obţinerea componentelor vectorului (bazei) dintre staţiile de observare ΔAB(dX, dY, dZ).
Există în principal patru tipuri de măsurători de semnal GNSS care sunt utilizate pentru
poziţionarea relativă: măsurători de pseudodistanţe (bazate pe observaţii cu coduri), măsurători ale
fazei codului, măsurători Doppler şi măsurători ale fazei undei purtătoare. Deşi aceste tipuri au
caracteristici diferite, toate sunt dependente de distanţa instantanee dintre sateliţi şi staţia terestră şi
de timp. Cea mai precisă măsurătoare este cea care utilizează faza undei purtătoare.
Această metodă de măsurare presupune compararea semnalului purtător provenit de la
satelit cu cel generat de oscilatorul local al receptorului. Frecvenţa acestor semnale diferă in
principal datorită efectului Doppler. Se măsoară diferenţa dintre fazele celor două purtătoare (cea
satelitară şi cea generată de receptorul satelitar). Există receptoare GPS capabile să măsoare faza
purtătoarei pe frecvenţa L1 (1575.42 MHz) şi/sau ambele semnale L1,L2 (1227.60 MHz). Principii
similare se aplică şi în cazul sistemului similar rusesc GLONASS sau viitorului sistem european
GALILEO.
Principalele surse de erori care afectează precizia determinării coordonatelor relative în
modul static sunt: erorile în poziţia sateliţilor, refracţia în ionosferă şi troposferă, eroarea de ceas a
satelitului şi receptorului, erori datorate procedeelor de măsurare. Pe lângă factorii prezentaţi
rezultatele pot fi afectate şi de variaţii mari ale parametrilor atmosferici locali. Mărirea preciziei şi
scăderea costului măsurătorilor este posibilă pe baza unor algoritmi care să elimine efectul acestor
factori.
Asigurarea unui sistem de referinţă spaţial unitar pe întregul cuprins a unui teritoriu
(naţional, continental sau chiar global) reprezintă componenta esenţială, sarcina realizării acestui
sistem revenind în special serviciilor geodezice. Serviciul care asigură această georeferenţiere nu
deserveşte numai scopurile măsurătorilor geodezice, pentru care este deosebit de interesant, dar mai
ales un cerc foarte mare de utilizatori din alte domenii. La nivel european multe servicii geodezice
sunt în faza de a realiza astfel de reţele multifuncţionale, bazate pe reţele de staţii GNSS
permanente existente sau realizate special în acest sens.

2.2. Realizarea Reţelei Naţionale de Staţii GPS Permanente (RN-SGP)

2.2.1. Funcţiile staţiilor GPS permanente

In concordanţă cu tendinţele de dezvoltare a serviciilor geodezice la nivel european şi global,
după 1990 au apărut şi în România tehnologiile de poziţionare globală (GNSS) bazate pe sistemele
de navigaţie cu sateliţi. Cel mai utilizat sistem GNSS în România este în prezent sistemul
NAVSTAR-GPS.
Pentru cerinţele curente şi de perspectivă ale Geodeziei, Topografiei, Cadastrului, SIG (Sisteme
Informaţionale Geografice) ş.a., s-a proiectat şi realizat o Reţea Naţională de Staţii GPS Permanente
(RN-SGP).
O staţie GPS permanentă îndeplineşte în principal trei funcţii:
a) detectarea şi urmărirea automată a sateliţilor;
b) înregistrarea, stocarea şi analiza calitativă automată a datelor;
c) comunicarea cu exteriorul (beneficiari, alte staţii permanente, etc.).
a) Funcţia de detectare şi urmărire automată a sateliţilor este asigurată în cadrul staţiilor
permanente de către componentele hard şi soft specifice receptoarelor satelitare (GPS şi/sau
GLONASS - GLObal NAvigation Satellite System). De regulă aceste receptoare dispun de mai
multe canale paralele de receptie (pana la 12/24 canale), un ceas de înalta precizie şi coduri, plus o
antenă de recepţie cu zgomot cât mai redus. Detectarea sateliţilor se face automat pe frecvenţele de
recepţie specifice începând cu elevaţii, de regulă, de peste 5o. Odată cu atingerea fazei depline a
sistemului de sateliţi GPS (nu încă pentru GLONASS), în absenţa unor obstrucţii (condiţie realizată
în cadrul staţiilor permanente) se pot contacta curent un număr de peste 5 sateliţi în orice punct de
pe glob şi în orice moment.
b) Datele satelitare (observaţiile de cod, fază şi mesajul de navigaţie) recepţionate la statia
permanenta sunt colectate la diverse intervale de timp, de regulă 1s sau mai mult - 30s în cadrul
EUREF (European Reference Frame - Reţeaua Europeană de Referinţă) şi IGS (International GPS
Geodynamic Service - Serviciul Internaţional GPS pentru Geodinamică). Ca mediu de stocare este
folosită în primul rând memoria de masă (hard) a unui calculator, iar apoi datele sunt trecute pe alte
medii de stocare (unităţi de bandă, CD-ROM, discuri optice, floppy, etc). Ca formă de stocare,
datele pot fi stocate în formatul propriu, specific tipului de receptor sau în alte formate, de regulă
deja standardizatul format RINEX (Receiver INdependent EXchange Format). In paralel cu
recepţia datelor are loc o analiză cantitativă şi calitativă a acestora. Se verifică cantitatea de date
înregistrate - numărul de înregistrări / interval de timp, tipul de date înregistrate (coduri C/A,
pseudo-P, Y); observaţiile de faza L1,L2, observaţii Doppler D1,D2 etc.), calitatea semnalului pe
cele două frecvenţe (raportul semnal/zgomot - SNR), influenţa geometriei constelaţiei de sateliţi
recepţionaţi (indicatori DOP - Dilution Of Precision), posibilele momente de întreruperi (calcularea
unor indicatori specifici - LLI - “Loss of Lock Indicator”; detectarea evenimentelor “cycle slip” şi
“multipath”, ş.a.).
c) Funcţia de comunicaţie a unei staţii permanente este de primă importanţă. Ea are ca scop
transmiterea datelor (informaţiilor) spre exterior, cât şi recepţia unor date şi informaţii. De regulă,
comunicarea se realizează bidirecţional. Un indicator al calităţii transmisiei este viteza de transfer,
care este bine să fie cât mai mare (recomandabil peste 9600 bauds) pentru a asigura un transfer
rapid al datelor spre posibilii beneficiari. Legăturile de comunicaţie folosite în general sunt cele
telefonice (clasice, speciale sau GSM), radio, prin reţele de calculatoare (LAN, WAN, s.a.) sau
comunicaţii satelitare (Inmarsat, Iridium ş.a.). Cele mai utilizate tipuri de comunicaţie în cadrul
statiilor GPS permanente sunt cele internet (servicii FTP), precum şi cele telefonice (GSM, GPRS,
ISDN), dar şi radio (modemuri de diverse tipuri, în special pentru aplicaţii locale în timp real).
Cantitatea de date transmisă/recepţionată în cadrul unei staţii permanente depinde o serie de factori,
cum ar fi: tipul de date transmise (observaţii primare, arhivate sau nearhivate; date meteo; corecţii
diferentiale3 etc.), intervalul de înregistrare (1s, 5s, 15s, 30s etc.), numărul de sateliţi contactaţi la un
moment dat. In cazul lucrului staţiei permanente şi în mod diferential (DGPS) există în plus
necesitatea de a se transmite anumiţi parametri actuali de stare (în principal corecţiile diferenţiale)
în mod “on-line”, aproape în timp real, lucru ce reclamă o fiabilitate ridicată a sistemului de
comunicaţie.

2.2.2. Obiectivele realizării RN-SGP

Principalele obiective vizate la realizarea RN-SGP sunt:
♦ realizarea unui sistem de referinţă spaţio-temporal activ prin:
- colectarea continuă de date satelitare;
- determinarea continuă a poziţiei staţiilor satelitare în sisteme de referinţă continentale şi
globale;
- furnizarea continuă de informaţii de timp precise.
♦ utilizarea observaţiilor satelitare pentru determinarea poziţiei punctelor din Reţeaua Geodezică
Naţională (RGN);
♦ utilizarea observaţiilor satelitare pentru determinare poziţiei punctelor din alte reţele de sprijin
planimetric şi altimetric;

3
Corecţiile diferenţiale sunt seturi de date generate pe baza datelor primare satelitare recepţionate şi care servesc la
îmbunătăţirea preciziei de poziţionare, în special pentru aplicaţii în timp real
♦ utilizarea observaţiilor satelitare pentru determinarea poziţiei unor puncte de interes din diverse
domenii de aplicaţii: Topografie, Cadastru, GIS, Cartografie;
♦ utilizarea observaţiilor satelitare pentru navigaţia maritimă, aeriană şi terestră;
♦ utilizarea observaţiilor satelitare pentru monitorizarea poziţiei şi a vitezei de deplasare a unor
obiecte în mişcare (autovehicule, vapoare, avioane, persoane);
♦ utilizarea observaţiilor satelitare în cercetarea ştiinţifică.

Laborator Geodezie-

Fig.2 Reţeaua Europeană de Staţii de Referinţă Permanente (EUREF-EPN)

Pe lângă observaţiile satelitare primare furnizate de RN-SGP, aceste staţii permanente

furnizează şi alte date utile: observaţii meteo (presiune, temperatură, umiditate) cu un grad ridicat
de precizie şi corecţii diferenţiale utile în aplicaţiile de poziţionare în timp real. Datele meteo pot fi
valorificate, atât direct de către servicii specializate, dar şi indirect prin obţinerea unor produse
derivate prin integrarea lor cu datele satelitare. Aceste produse derivate obţinute vor putea fi
valorificate în cadrul elaborării prognozelor meteo, lucru deja realizat în cateva ţări europene
(M.Britanie, Elveţia, Franţa, Germania, Cehia).
Determinarea poziţiei vehiculelor şi altor obiecte în mişcare, reprezentarea traiectoriei lor pe o
hartă digitală în timp real, la un nivel de precizie decimetric şi centimetric vor fi posibile şi în ţara
noastră cu ajutorul datelor furnizate de RN-SGP.
Aplicaţiile în domeniul realizării aerotriangulaţiei reprezintă un mod curent de valorificare a
datelor furnizate de RN-SGP. Determinarea coordonatelor bornelor şi stabilirea limitei frontierei de
stat reprezintă o aplicaţie posibilă a fi realizată mult mai uşor prin utilizarea datelor din RN-SGP,
comparativ cu tehnologiile clasice de măsurare.
 2.2.3 Etapele dezvoltării RN-SGP

Istoricul realizării RN-SGP din România poate fi prezentat ca având următoarele etape:
♦ Etapa 1 – anul 1999 – Realizarea primei staţii GPS permanente din România, inclusă în reţeaua
europeană de astfel de staţii (EUREF-EPN – fig.2). Această staţie a fost realizată în cadrul
Facultăţii de Geodezie (Univ.Tehnică de Construcţii Bucureşti) cu sprijinul Agenţiei Federale
de Cartografie şi Geodezie din Frankfurt (Germania);
♦ Etapa 2 - 2000-2003 – Stabilirea RN-SGP ca reţea “pasivă” (colectare a datelor satelitare şi
transferul lor prin mijloace clasice) incluzând un număr de 5 staţii instalate la Brăila, Cluj,
Sibiu, Suceava şi Timişoara (fig.3);
♦ Etapa 3 – 2004-2005 – Stabilirea Reţele Naţionale Extinse de Staţii GPS Permanente (RNE-
SGP), ca reţea “activă” de colectare/transmisie a datelor (primare şi derivate, transferate prin
mijloace moderne – internet, GSM, GPRS, radio) şi extinderea sferei serviciilor furnizate, în
special prin furnizarea de servicii DGPS (Diferential-GPS). S-au stabilit în anul 2004 încă două
astfel de staţii (Craiova şi Constanţa), alte 4 staţii fiind în curs de instalare (fig.3);
♦ Etapa 4 – 2005 – 2008 – Modernizarea şi continuarea extinderii RN-SGP, concomitent cu
pregătirea asimilării noii tehnologii furnizate de sistemul european de navigaţie GALILEO,
preconizat a fi dat în funcţiune în anul 2008.

Fig.3 Reţeaua Naţională de Staţii GPS Permanente (ianuarie, 2005)

 2.2.4 Configuraţia unei staţii GPS permanente

O staţie GPS permanentă include în principal următoarele componente (fig.4):

- receptor satelitar GPS de clasă geodezică (Leica 530 şi 1200, Ashtech UZ12 cu 2 frecvenţe şi 12
canale independente de recepţie);
- antenă de recepţie performantă (de tip Dorne Margolin “choke-ring”);
- staţie meteo performantă (MET3A – Paroscientific, SUA);
- sistem de calcul (workstation HP – 6000);
- soft de administrare şi control al staţiei permanente (Leica “Spider”, Thales GPS Base Station
Software, scripturi Perl);
- sisteme de comunicaţie (internet, GSM, radio).
♦ In prezent, în cadrul Direcţiei de Geodezie şi Cartografie din ANCPI (Agenţia Naţională de
Cadastru şi Publicitate Imobiliară) a fost creat un Centru de Monitorizare şi Control al RN-
SGP, dispunând de echipamente moderne şi softuri de ultimă generaţie (2004) pentru
monitorizarea, controlul şi prelucrarea datelor de la staţiile reţelei.

Fig.4 Echipamente tipice ale unei Staţii GPS Permanente

 Din punct de vedere al tipului de echipamente instalate la fiecare staţie GPS permanentă din
cadrul ANCPI, situaţia este prezentată în figura de mai jos.

Fig.5 Tipuri de echipamente instalate la staţiile GPS permanente din RN-SGP

3. Concluzii

♦ In prezent în România au fost realizaţi paşi importanţi în implementarea tehnologiilor de

poziţionare satelitare în realizarea Reţelei Geodezice Naţionale (RGN);
♦ Există un număr de puncte determinate în sistem de referinţă bazat pe elipsoidul WGS84 (World
Geodetic System 1984), care constituie “osatura” viitoarei reţele geodezice determinate unitar
într-un sistem de referinţă (european) nou adoptat;
♦ Există necesitatea acţionării în vederea realizării unor obiective actuale privind determinarea
RGN:
- proiectarea reţelelor ţinând cont de specificitatea acestui gen de determinări;
- utilizarea unor receptoare, antene şi metodologii de lucru adecvate clasei de precizie;
- dezvoltarea unor laboratoare de metrologie adecvate acestor instrumente de măsurare;
- perfecţionarea continuă a pregătirii profesionale a personalului implicat în lucrările de
realizare a RGN pe baza GNSS;
- continuarea elaborării unor norme şi metodologii de standardizare a lucrărilor din RGN
efectuate cu ajutorul sistemelor GNSS;
- necesitatea integrării măsurătorilor clasice (terestre) cu noile tipuri de observaţii satelitare;
- valorificarea pe plan naţional a rezultatelor racordării RGN cu reţele similare existente în
Europa (EUREF, UELN, EUVN);
- realizarea unui sistem de referinţă activ în România pe baza reţelei de staţii (D)-GNSS
permanente;
 - diversificarea posiblităţilor de valorificare a rezultatelor observaţiilor satelitare în alte tipuri
de aplicaţii.
♦ Integrarea RGN cu reţele similare europene şi globale a fost posibilă în principal prin
stabilirea RN-SGP. In prezent, ANCPI cooperează în două proiecte internaţionale
(CERGOP2/Environment şi EUPOS) axate pe utilizarea tehnologiilor de poziţionare globală.

Fig.5 Sfera aplicaţiilor bazate pe staţiile de referinţă GNSS multifuncţionale

♦ Contribuţia RN-SGP va fi din ce în ce mai importantă având în vedere sfera largă de aplicaţii,
care se va dezvolta şi în ţara noastră de la an la an (sisteme GPS instalate pe autoturisme,
mijloace de transport urbane, TIR-uri, construcţii masive ş.a.).
♦ In anul 2008 urmează a se da în funcţiune sistemul de poziţionare european GALILEO, similar
sistemului GPS (SUA) şi GLONASS (Rusia), dar disponibil deplin utilizatorilor civili. Pe baza
experienţei acumulate în RN-SGP, România va putea să asimileze noua tehnologie şi
aplicaţiile aferente domeniului de activitate al ANCPI, dar şi altor domenii conexe (fig.5).

Bibliografie

1. Global Positioning System, Theory and Practice, Springer –Wien-New York, 4th Edition, 1997,
B.Hofmann-Welenhoff, H.Lichtenegger, J.Collins;
2. The French GPS Permanent Network, FIG Working Week, April 13-17, 2003 , Paris, France, Duquesnoi
T;
2. GPS Satellite Surveying, Second Edition, John Wiley and Sons, New York, Chichester, Toronto, Brisbane,
Singapore, 1995, Leick A;
3. Sistemul de Poziţionare Globală - GPS, Editura Matrix, Bucureşti, 2000, Neuner J.;
4. Concepte teoretice şi practice privind realizarea unei staţii GPS permanente, Volumul Simpozionului
"Aplicaţiile Tehnologiilor GPS", Bucuresti, 26-29 sept. 1995, Rus T., Neuner J., Ivan B;
5. Geodezie cu Sateliţi, note de curs, Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, 2004, Rus T.;
*** Buletinul Stiinţific al Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti, nr.1 /2000;

http://193.231.4.70:8888 (Staţia GPS permanentă Bucureşti);

http://www.epncb.oma.be (Pagina EUREF-EPN – Belgia);
http://www.igscb.gov (Pagina IGS – SUA)