Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Programul Kinetic in TVM Post Acuta
Programul Kinetic in TVM Post Acuta
faza post-acuta
Scris de Daniel
dimensiunea fontului
pentru decubit ventral, pacientul este asezat pe un suport cu plan inclinat de 15 grade-
20 grade, partea inferioara sa permita atingerea solului cu degetele de la picoare, iar
cea superioara sa fie cat lungimea bratului si jumatate a antebratului, pe laterale sunt
fixate curele la nivelul axilelor si a bazinului, la nivelul umerilor si pubisului sunt
plasate sprijinitoare pentru a evita alunecarea, ceea ce permite mentinerea
aliniamentului corporal. Acest suport este captusit pentru a preveni starile de
disconfort ale pacientilor.
pentru decubit lateral pacientul este asezat pe un pat cu placa laterala (formand cu
patul un unghi de 90 grade) cu o inaltime de 40-50 cm care asigura o pozitionare
corecta a corpului, cu sprijin pe perna a membrelor supeioare si inferioare.
pentru pozitia asezat cu picioarele intinse (postura papusi joase, inalte) se realizeaza cu
ajutorul patului articulat.
pentru verticalizare se utilizeaza, masa de verticalizare cu sistem de fixare la nivelul
picioarelor, genunchilor si a pieptului. Gradul de verticalizare va creste progresiv.
Ca ultima noutate posturarea pacientului se poate face si in bazine speciale, temperatura apei
trebuie sa fie adaptata scopului urmarit. Posturarea pacientului in apa calda se va face cu
ajutorul unor materiale gonflabile care asigura o buna flotabilitate. In acest sens se pot folosi
colaci din cauciuc special adaptati, material plastic, lemn, pluta, etc.
Ca efecte notabile ale acestei posturari sunt: dobandirea treptata a unei relative autonomii in
posturarea corpului, mobilitatea articulara este influentata in mod favorabil permitand
persoanelor cu para sau tetraplegie sa perceapa miscarile segmentelor, conduce la o relaxare
musculara generala, faciliteaza reeducarea functionala a segmentelor.
Pacientul este culcat pe spate la marginea patului, membrul superior se afla intins pe langa
corp in usoara abductie de 45 grade, mana in extensie si in pronatie priveste cu podul palmei
spre pat, degetele fiind indepartate in extensie. Capul este rotat de partea membrului superior
respectiv (stanga-dreapta). Kinetoterapeutul sta de partea membrului superior care lucreaza,
mana sa prinde mana bolnavului, degetele 3 4 si 5 sunt prinse intre degetul mare si aratatorul
mainii kinetoterapeutului, mediusul si inelarul kinetoterapeutului se gasesc intre indexul si
degetul mare al pacientului in timp ce degetul mic cuprinde primul metacarpian. Cealalta
mana a kinetoterapeutului cuprinde bratul pacientului imediat sub articulatia umarului. Bratul
pacientului descrie o miscare diagonala ca si cum ar arunca ceva peste umarul opus, bratul se
anteduce, se roteaza in afara si se adduce, cotul se indoaie usor, antebratul se supineaza, mana
si degetele se flecteaza, capul se roteaza de partea cealalta urmarind miscarea mainii.
Diagonala I extensie pentru membrul superior (D1E)
Din pozitia finala a primei diagonale membrul superior este dus in pozitia initiala urmarind in
sens invers aceeasi miscare: rotatie externa, extensia si abductia umarului, pronatia
antebratului, extensia mainii, extensia si indepartatrea degetelor.
Pacientul este culcat pe spate la marginea patului cu membrul superior ridicat deasupra
capului in abductie de 30 grade, antebratul in pronatie maxima, bratul rotat in afara, degetele
in extensie si abductie mana in extensie. Kinetoterapeutul sta de partea membrului superior
respectiv, priza fiind aceeasi ca la diagonala I, cealalta mana se aplica pe brat, se indoaie
degetele apoi mana, se supineaza antebratul se adduce bratul si se roteaza inauntru si se
flecteaza. Cotul este relaxat in tot timpul miscarii, la sfarsitul miscarii se executa flexia si
opozitia policelui. Se descrie o miscare in diagonala ampl pana pe soldul opus ca si cum ar lua
un obiect de deasupra capului pentru a-l baga in buzunarul opus al pantalonului.
Diagonala a-II-a extensie a membrului superior (D2E)
Din pozitia finala de mai sus membrul superior este dus in pozitia initiala executand extensia
degetelor si a manii, pronatia antebratului, abductia, extensia si rotatia externa a bratului.
Pacientul este culcat pe spate cu membrul inferior extins in abductie, usoara rotatie a soldului
cu piciorul in eversie. Kinetoterapeutul sta de partea mebrului superior respectiv, mana
cuprinde piciorul peste fata sa dorsala astfel incat cele patru degete se aseaza peste marginea
interna a coapsei. Miscarea se executa cu genunchiul in extensie si are loc gradat: extensia
degetelor, flexia dorsala a piciorului si inversia sa, adductia flexia si rotatia interna a coapsei.
Diagonala I extensie pentru membrul inferior (D1E)
Din pozitia de la sfarsitul miscarii precedente se fac: flexia degetelor, extensia piciorului,
extensia abductia si rotarea in afara coapsei cu inversia piciorului.
Pacientul este culcat pe spate cu membrul inferior adus dincolo de linia mediana usor rotat in
afara; piciorul in extensie si in inversie, degetele flectate. Kinetoterapeutul face priza la fel ca-
n cazul diagonalei I doar ca mana prinde coapsa pe fata sa externa. Se efectueaza extensia
degetelor, flexia dorsala si eversia piciorului, flexia coapsei cu abductie si rotatia sa externa.
Diagonala a-II-a extensie pentru membrul inferior (D2E)
Aceste diagonale pot fi executate atat pasiv cat si activ cu rezistenta. Exista variante pentru
miscarile genunchiului, cotului capului si trunchiului.
Se utilizeaza tehnica de facilitare "segventialitatea pentru intarire" dar pot fi utilizate si altele
(contractii repetate, inversare lenta cu opunere, inversarea agonistica, M.A.R.O). O atentie
deosebita se acorda marelui dorsal, singurul muschi care face legatura intre membrele
superioare si bazin, adductor si extensor al bratului care intra in actiune la sprijinul in carje
sau la barele paralele; ridicator al hemibazinului homolateral, antreneaza si membrul inferior
respectiv, permitand mersul in "patru timpi" antrenarea lui se face din decubit lateral, radicand
bazinul contra rezistentei de catre kinetoterapeut. Se antreneaza in schema D1E in zona scurta
impreuna cu patratul lombar sau opunandu-se rezistenta la extensia-flexia laterala-rotatia
trunchiului.
Flexia capului si a gatului cu rotatie ajuta trecerea din decubit dorsal in decubit ventral
a pacientului.
Extensia capului si a gatului cu rotatie ajuta trecerea din decubit ventral in decubit
dorsal a pacientului.
Incrucisarea bilaterala a membrelor superioare produce o miscare pendulara atunci
cand trece din decubit dorsal in decubit ventral.
Incrucisarea gleznelor faciliteaza rostogolirea.
Intoarcerea din decubit dorsal in decubit lateral se realizeaza astfel: pacientul este in decubit
dorsal cu bratele incrucisate pe trunchi, genunchiul stang flectat, capul intors spre partea
dreapta; kinetoterapeutul lateral pe partea dreapta plaseaza o mana pe bazin iar cealalta pe
umarul stang executa o tractiune simultana a umarului si bazinului ducand pacientul in
decubit lateral.
Intoarcerea din decubit dorsal in decubit ventral se realizeaza astfel: pacientul in decubit
dorsal cu bratul stang pe piept si cu mana dreapta sub ceafa, piciorul stang asezat peste cel
drept, kinetoterapeutul lateral pe partea dreapta plaseaza o mana pe bazin iar cealalta pe umar,
se aduce pacientul in decubit lateral apoi se plaseaza bratul stang pe pat iar pe cel drept in
prelungirea corpului, se continua intoarcerea pana in decubit ventral, capul se rasuceste spre
kinetoterapeut.
Ridicarea in asezat la marginea patului se realizeaza din decubit lateral cu genunchii usor
flectati in afara patului, mana pe deasupra umarului kinetoterapeutului; iar cu cealalta mana
pe coapsa externa a pacientului. Kinetoterapeutul este in lateral in fata pacientului cu o mana
pe omoplat si antebratul sprijinind umarul, iar cu cealalta pe coapsa, se duc picioarele in afara
patului prin impingerea coapselor spre inainte concomitent cu tragerea trunchiului in sus,
incat sa aseze pacientul la marginea patului.
Progresul se face de la postura cu baza de sustinere mare la cele cu baza cat mai mica,
crescand constiinta unui nou centru de greutate. Aceasta miscare cu timpul poate fi facuta de
catre pacient singur asigurat sau supravegheat de catre kinetoterapeut.
Pentru a preveni tulburarile vasomotorii progresia in asezat se face gradat de la 30 grade pana
ce pacientul poate sa stea la 90 grade fara sa ameteasca.
Pacientul cu paraplegie sau tetraplegie trebuie invatat sa respire cu ajutorul diafragmului cat si
promovarea evacuarii secretiilor bronsice prin posturi de drenaj bronsic.
Pacientul cu bratele pe langa corp asezat in decubit dorsal, kinetoterapeutul asezat la capul
pacientului cu palmele pe regiunea subclaviculara, in timpul expirului se executa cu podul
palmei presiuni orientate de sus in jos si oblic inainte.
Din decubit dorsal cu bratele pe langa corp pacientul executa un expir profund odata cu
bombarea abdomenului apoi un expir profund cu presiunea mainilor pe abdomen.
Pacientul din asezat in pat cu bratele sprijinite pe coapse, trunchiul usor flectat,
kinetoterapeutul este pozitionat in spatele pacientului cu antebratele sprijinite pe umerii
acestuia iar palmele plasate pe partea superioara a toracelui; pacientul executa un expir
prelungit timp in care kinetoterapeutul exercita o presiune pe umeri cu antebratele si pe torace
cu palmele, apoi urmeaza o scurta apnee, timp in care pacientul contracta musculatura
abdominala fara a executa o retragere sau o bombare a abdomenului; apoi pacientul executa
un inspir kinetoterapeutul reducand treptat presiunea.
Exercitiul 4: Din decubit ventral, o perna sub abdomenul superior, capul se sprijina pe
antebratele incrucisate inainte, se mentine 10-15 sec.
Exercitiul 5: Din decubit dorsal cu o perna mica sub fese genunchii flectati la 90 grade, patul;
inclinat cu 15 grade din pozitia Trendelenburg care se mentine 20 sec.
Exercitiul 8: Exercitiul final pentru a drena bronhiile mari: Decubit ventral in latul patului
astfel incat membrele inferioare, bazinul sa fie pe pat. Trunchiul indoit de la mijloc este
aplecat spre podea fruntea se sprijina pe mainile puse pe podea, trunchiul face cu podeaua un
unghi de aproximativ 45 grade. Un pahar pentru secretii va fi la indemana. Durata acestei
pozitii va fi de minim 3 minute putand merge pana la 20 minute. Aceste exercitii se executa
dimineata si seara.
Transferul este o actiune ce trebuie sa fie bine pregatita de catre kinetoterapeut, pacientul
trebuie sa inteleaga necesitatea acestui procedeu de deplasare care poate fi temporar sau
definitiv. Kinetoterapeutul trebuie sa-l instruiasca pe pacient in legatura cu pozitia in fotoliu
rulant pe care trebuie sa o adopte, care sunt principalele actiuni premergatoare, cum trebuie sa
actioneze dupa ce a ajuns in fotoliu rulant, ce dificultati poate sa intampine, ce avantaje
prezinta acest mod de deplasare.
Transferul pasiv de pe pat in fotoliu rulant se realizeaza astfel: pacientul in pozitia asezat
cu genunchii extinsi pe pat, cu picioarele usor departate, bratele incrucisate in dreptul
abdomenului, kinetoteraeutul in spatele pacientului apuca pe sub axile de antebrate. La
comanda ridica pacientul de pe pat si-l aseaza in fotoliu rulant, picioarele pacientului raman
pe pat iar kinetoterapeutul le va plasa pe srijinitoarele de jos ale scaunului. Fotoliul rulant este
plasat in unghi drept fata de pat cu rotile blocate.
Transferul pasiv din fotoliul rulant pe pat se realizeaza astfel: kinetoterapeutul aseaza
picioarele pacientului pe pat apoi se duce in spatele acestuia, pacientul incruciseaza bratele la
nivelul abdomenului, iar kinetoterapeutul pe sub axile il prinde de antebrate, la comanda il
ridica in pat.
Inainte de inceperea programului in aceasta faza se tine cont de criteriul Guttman care
prevede ca in momentul in care para sau tetraplegicul iti mentine echilibrul stand in sezut cu
ochii inchisi si cu bratele intinse inainte. Se va incepe programul de ortostatism si mers.
Pacientul executa singur exercitii active cu rezistenta pentru a favoriza ortostatismul si mersul
cu supravegherea kinetoterapeutului.
Din decubit dorsal, cu un baston sau un cordon elastic pacientul executa miscari ale
membrelor superioare.
Din decubit dorsal, cu sprijin pe coate pacientul isi ridica fesele de pe pat si mentine cateva
secunde, relaxeaza apoi reia exercitiul.
Din decubit dorsal, kinetoterapeutul sta in genunchi peste pacient cu genunchii de o parte si
de alta a soldurilor pacientului. Kinetoterapeutul prinde antebratele supinate ale pacientului la
nivelul pumnului, pacientul trage pentru a se ridica in sezand, apoi se lasa pe saltea. Acest
exercitiu este indicat pentru pacientii cu tetraplegie.
Din decubit dorsal genunchii flectati sustinuti de catre kinetoterapeut, mainile pe coapse,
pacientul ridica capul si omoplatii de pe pat alunecand cu mainile pe coapse. Genunchii
flectati sustinuti de catre kinetoterapeut, bratele pe langa corp, mainile pe pat, pacientul
aluneca cu trunchiul pe pat (flexie laterala), ducand mainile spre calcaie. Pacientul in decubit
ventral cu srijin pe coate isi trece greutatea de pe un antebrat pe celalalt, la inceput antebratul
liber ramane pe pat, apoi il ridica.
Pacientul in decubit ventral cu srijin pe coate se taraste pe coate spre inainte-inapoi, iar
kinetoterapeutul opune rezistenta la nivelul picioarelor. Cu sprijin pe maini pacientul isi trece
greutatea de pe o mana pe cealalta. Cu sprijin pe maini pacientul face flotari.
Pacientul in decubit ventral se lasa pe o parte flectand cotul in timp ce membrul superior opus
este dus inainte tragand hemicorpul si hemibazinul.
Din asezat cu genunchii extinsi, mainile se sprijina pe doua carti, pacientul isi ridica bazinul
si face miscari antero-posterioare ale pelvisului, de lateralitate si de rotatie. Cu genunchii
extinsi pacientul executa flexia trunchiului incercand sa ajunga cu degetele mainilor la
degetele picoarelor.
Din asezat cu gambele atarnate la marginea patului, pacientul executa balansari antero-
posterioare ale trunchiului, kinetoterapeutul opune rezistenta. Cu gambele atarnate la
marginea patului, pacientul arunca cu mingea pe un perete sau este aruncata catre
kinetoterapeut.
Din asezat pe pat, cu antebratul sprijinit pe masa plana cu degetele rasfirate, executa presarea
fiecarui deget pe masa. Acest exercitiu este indicat pentru pacientii cu tetraplegie.
Din asezat pe scaun, pacientul muta pe masa obiecte de diferite marimi si grosimi. Din asezat
cu genunchii extinsi pacientul executa flexia trunchiului incercand sa ajunga cu degetele
mainilor la degetele picoarelor, pentru tetraplegici mana partial afectata prinde mana afectata.
Din patrupedie, pacientul ridica alternativ cate un membru superior, transferand greutatea pe
cealalta jumatate a corpului.
Din pozitia pe genunchi cu fata la spalier cu sezuta pe calcaie, iar cu mainile prinde o
sipca, executa ridicare in pozitia pe genunchi urcand cu mainile pe spalier. Kinetoterapeutul
sta pe calcaie in fata pacientului, acesta cu mainile pe umarii kinetoterapeutului care ghideaza
manual pelvisul pacientului.
cu sprijin bilateral pe cele doua bare fixe ale paralelelor sau cu sprijin unilateral
cu sau fara orteze lungi, cu sau fara orteze scurte
exercitii de mers intre barele paralele cu sau fara ajutorul kinetoterapeutului, pas cu
genunchiul la piept, pas cu calcaiul la sezut, mers pe varfuri, mers pe calcaie, pas
adaugat, pas incrucisat, pas fandat
pasul piticului, la inceput cu sprijin unilateral sau bilateral pe o bara sau pe barele mici
ale paralelelor
mers cu spatele spre inainte intre barele paralele
exercitii de urcare si coborare a obstacolelor de diferite inaltimi fara orteze lungi
exercitii de trecere peste obstacole de diferite inaltimi fara orteze lungi
exercitii de mers de pe un obstacol pe altul de inaltimi diferite fara orteze lungi
exercitii de mers fara sprijinul mainilor intre paralele, cu mainile deasupra barelor
paralele, in cazul dezechilibrarilor fiind permisa atingerea usoara a barelor.
Exercitii de mers cu sprijin bilateral pe cele doua bare paralele dupa cum urmeaza:
cu sprijin bilateral pe cadru de mers tip tetrapod, cu role in partea anterioara (pentru
tetraplegici mai inalt la inceput, membrele superioare fiind sprijinite pe antebrate, iar
dupa o perioada de recuperare cu progress vizibil, cu sprijinul mainilor pe cadrul de
mers clasic);
cu sprijin bilateral la o bara fixa si intr-o carja canadiana;
cu sprijin bilateral pe un cadru de mers mobil;
cu sprijin bilateral in doua carje canadiene, la inceput intre paralele iar apoi in afara
lor;
cu sprijin unilateral intr-o carja canadiana (simpla, tripod sau tetrapod);
cu sprijin bilateral la o bara fixa si intr-un baston (simplu, tripod sau tetrapod);
cu sprijin unilateral intr-un baston;
cu sprijin unilateral la o bara fixa;
exercitii de mers pe teren variat;
exercitii de mers, in timpul carora kinetoterapeutul, care sta in pozitie laterala fata de
pacient, incearca sa-l dezechilibreze in diverse directii;
exercitii de urcare si coborare a scarilor stas.
Exercitii de mers fara ajutor din partea kinetoterapeutului care asigura sau
supravegheaza (de aproape sau de departe) pacientul.
Stimularea recuperarii controlului voluntar este eficienta in anumite situatii (atunci cand
tracturile piramidale nu sunt complet intrerupte). Stimularea electrica poate incuraja
activitatea musculara, poate oferi un impuls senzitiv care sa intareasca imaginea membrului
respectiv, poate amplifica recrutarea musculara si poate suplimenta feedback-ul asupra
posturii in ortostatiune sau asupra distributiei greutatii.
Neuroprotezele sunt dispozitive care sustin efectuarea activitatilor curente substituind functii
ale organismului. Sunt disponibile urmatoarele dispozitive cum ar fi:
La pacientii cu leziuni medulare sunt utile si dispozitivele pentru control vezical si anal
cum ar fi:
La pacientii cu sfincter anal sever denervat s-a incercat crearea unui neosfincter folosind
pediculi din muschii glutei sau gracilis infasurati in jurul canalului anal. Antrenarea electrica a
muschiului si combinarea cu un stimulator implantat au dus la rezultate pozitive in multe
cazuri.
Rezultatele sunt incurajatoare si lasa deschisa cale spre noi idei de control a miscarii, noi
propuneri pentru miniaturizarea sistemului senzorial si a celui de electrostimulare. Cercetarile
raman inca in stadiu de laborator, dar prin prisma noilor electrozi miniaturizati, care pot fi
relativ usor implantati, oferind o mai buna selctivitate a muschilor activati, pot in scurt timp sa
depaseasca bariera utilizarii clinice sau in ambulatoriu.
Ca noutate exista centre de recuperare care au adaptat in bazine speciale toata gama de
aparatura dintr-o sala de kinetoterapie. Exercitiile sunt aceleasi ca cele din sala numai ca sunt
facute in bazin sub supravegherea kinetoterapeutului. Imersia in bazin se face pe o panta
special adaptata, sau cu sisteme special adaptate.
Masajul pacientului cu traumatism vertebro-medular in faza post acuta
Reinvatarea abilitatilor, cand reluarea muncii este posibila, prin folosirea de tehnici de
baza (pornind de la ocupatii de baza bazate pe utilizarea de lut, lemn, fier, fibre), sau
complementare (folosirea tastaturii la un informatician, a clapelor la un pianist)
Adaptarea mediului sau locului de munca, la restantul functional al individului, prin
tehnici de readaptare
Reorientarea vocationala cand practicarea vechii meserii nu mai este posibila, prin
tehnici de exprimare
Tehnicile recreative adaptate sau sportive completeaza paleta metodologica aleasa,
permitand structurarea unui program adaptat fiecarui pacient. In cazul traumatismelor
vertebro-medulare implicarea ergoterapeutului se face adaptat in functie de gradul
deficitului motor.
La paraplegic programul de terapie ocupationala cuprinde:
CONCLUZII
PROPUNERI
1. Inceperea programului kinetic cat mai repede posibil chiar daca pacientul este
uneori in coma;
2. Aplicarea tehnicilor de facilitare neuropropioceptiva din faza acuta;
3. Hidroterapia sa fie introdusa imediat dupa faza acuta;
4. Electrostimularea aplicata si in faza acuta;
5. Prevenirea escarelor prin orice metoda pentru a nu intarzia programul de recuperare;
6. Exercitiile active sa se faca cu sau fara rezistenta cat mai repede posibil;
7. Verticalizarea pacientului sa se efectueze cat mai repede posibil;
8. Reeducarea respiratorie trebuie efectuata inca din perioada acuta;
9. Invatarea cat mai repede posibil a fotoliului rulant si a dispozitivelor ajutatoare;
10. Programul de terapie ocupationala trebuie introdus in acelasi timp cu programul de
recuperare.